comentarii

premii concursuri


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
monte... - de Lady Allia la: 04/01/2010 17:08:58
(la: Premiile Literare “Cafeneaua 2009" - sectiunea Poezie)
"daca tonul e fals... oare ce muzica va iesi din el?..;)"

uoaaff :) ce mă mai învârţi după deget! zică că am luat-o ardeleneşte :P - avocat ce-mi eşti :).

eu defapt vreau să spun că în fiecare an, la fiecare astefl de confe : premii+concursuri, toată lumea vine cu idei, cu obiecţii şi nimeni nu dă soluţii.

concluzia: aşa tot putem să ne punem "cea şi hăis" că nu realizăm nimic constructiv!

e uşor când unul vine cu ideea celălalt să vină cu obiecţia.

eu zic că orice bună guvernare se face cu legi bune care nu se schimbă după guvernanţi :), nu?

deci, în primul rând, cei care sunt de acord cu organizarea concursurilor de literatură şi miss/mister, marcă a Cafenelei, ar trebui să deschidă o conferinţă (vorba lui om, indicat ar fi adminul)unde să propună fiecare un set de 5-10 reguli fixe, care nu se vor schimba după autor şi care se vor stabili în urma votării de către cafengii.

în urma votului, regulile cele mai bune vor rămâne în fiecare an, indiferent cine va face confa sau cine va fi juriul!

cred că în felul acesta se vor elimina multe probleme şi suspiciuni!

deci...muzica falsă poate fi indusă de ritm ;)! uneori şi cei mai buni muzicanţi pot dansa :P când ambianţa e pe măsura distracţiei :))))).
#511791 (raspuns la: #511772) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
concursuri foto - de (anonim) la: 10/12/2003 15:56:18
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Valoarea imaginilor cistigatoare la aceste concursuri organizate de diverse companii, trebuie judecata din alte puncte de vedere decit cele obisnuite in domeniul fotografic.
In acest caz, aceste concursuri au scopul unic si declarat de a promova imaginea firmei respective in domeniul in care actioneaza si cu tinta, masa de clienti actuali si de perspectiva. De aici, concluzia este clara: valoarea imaginilor fotografice propriu-zise nu va fi criteriul primordial in acordarea premiilor, ci intarirea perceptiei firmei in masa de cumparatori formata nu din fotografi profesionisti, avansati ori amatori neaparat.
Deci ca sa discutam despre valoarea acestor concursuri din punct de vedere pur fotografic, mi se pare inutil. Fotografia in perceptia acestor firme [Orange, Ursus, etc.] nu este decit un alt mijloc de a face reclama produselor proprii. Iar participantii cu pretentii de profesionisti si amatori avansati nici nu ar trebui sa participe, pt. ca sint pusi din start in dezavantaj [imaginile lor fiind clar superioare estetic] fata de masa de amatori care sint preferati ca "audienta" pt. aceste firme si din care in mod sigur se vor alege "cistigatorii" acestor pseudo-concursuri.
#6402 (raspuns la: #6390) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
S-au afisat premiile la Concursul foto "vezi Orange" - de Dinu Lazar la: 10/12/2003 13:38:26
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
La www.orange.ro au fost afisati cistigatorii la concursul foto dotat cu multe premii ( peste 25.000 de dolari impartiti in 50 de mentiuni si 15 premii principale) organizat de Orange. Sunt vizibile si fotografiile cistigatoare.
La www.fotografu.ro/conkursa am pus si eu fotografiile cu care am concurat.
#6389 (raspuns la: #6231) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A fi scriitor intr-o limba "imprumutata" - de Florin Firimita la: 30/12/2003 02:00:59
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")

Cind am inceput sa scriu, stingaci, in engleza, in jurnalul pe care-l tin de prin 1981, mi s-a parut imposibil sa gindesc in alta limba fara a suna fals, mai ales ca jurnalul nu era destinat unei audiente. Jurnalul a fost intodeauna un antidot nu numai impotriva singuratatii, dar si un fel de laborator privat. Cuvintele au avut intotdeauna aceasi greutate ca si culorile. In afara jurnalului, incercarile mele literare au fost modeste, poezii adolescente, teribile, de fiecare data cind credeam ca ma indragosteam de o colega de liceu, sau, si mai teribil, citeva participari la concursuri sau "olimpiade" unde odata imi amintesc ca mi-au dat un premiu, desi, dupa cum o fosta profesoara de limba romana mi-a spus, "bateam cimpii." Cred ca imi placea sa "bat cimpii," mai ales atunci cind trebuia sa-l analizam pe Eminescu prin prizme marxiste.

Am citit si citesc foarte mult.
Cred ca scrisul "serios," s-a nascut in ultimul an de liceu, anul petrecut in preajma mamei mele, care, nu numai ca a avut un cancer deosebit de violent (la oase), dar care a fost paralizata, si fortata sa stea in pat.
De fiecare data cind o internam in spital, veneam acasa si, in bucatarie, de furie, spargeam farfurii. Cind am ramas doar cu citeva farfurii, mi-am dat seama ca scrisul ar fi un mod mai eficient de a face fata situatiei (plus ca nu trebuia sa string cioburi).
Deci, am inceput sa scriu....serios.

In Statele Unite, jurnalul continua, (in engleza, 900 de pagini in ultimii 13 ani). Prin 1991, am scris prima povestire, "Birds," inspirata de fostul meu mentor si profesor de desen, Constantin Ciocarlie. Avea o baza "reala," dar sfirsitul a fost neasteptat, chiar si pentru mine. Ceea ce a transformat articolul intr-o povestire au fost citeva elemente pe care le-am visat, si care mi-au dat solutia felului in care povestirea se va incheia.
De cele mai multe ori, nu pot scrie daca finalul unei povestiri, eseu, etc, imi e necunoscut.

Scriu aproape in fiecare zi, si caietul de schite pe care il am cu mine devine uneori caiet de idei pentru o viitoare povestire sau eseu. Cioran vorbeste despre imposibilitatea de a locui in doua limbi, si multa vreme m-am simtit vinovat din cauza acestei dualitati. Cred ca faptul ca am crescut in limba romana m-a ajutat sa devin un scriitor american. Limba romana este o limba poetica, in timp ce engleza americana s-a nascut ca limba de afaceri. Astazi cred ca modul meu de a gindi sau mai bine zis, de a scrie o povestire, penduleaza constant intre cele doua culturi. Amble sint limbi cu nemaipomenite capacitati de expresie.

La citiva ani dupa ce am inceput sa scriu in engleza, lucruri ciudate au inceput sa se intimple: o buna prietena m-a incurajat sa particip intr-un concurs national literar sponsorat de New York University. Povestirea pe care am prezentat-o a cistigat marele premiul, si desi nu cred in “competitii” in arta, am fost foarte surprins de modul in care a fost primita, de faptul ca cineva a avut incredere in scrisul meu intr-o limba “imprumutata.” Altii prieteni m-au incurajat de-a lungul anilor, corectindu-mi greselile gramaticale, etc. Editoarea mea de la “House Beautiful” in New York m-a introdus in mecanismele sistemului de edituri din Statele Unite. Una dintre profesoarele mele de engleza de la prima facultate pe care am facut-o aici, m-a invitat timp de citeva veri la ferma pe care ea si cu sotul ei o au undeva, aproape de granita canadiana. Am petrecut citeva saptamini acolo, intr-o izolare aproape totala, scriind la primul meu roman.
Am invatat sa pretuiesc micile victorii. Cind una dintre povestirile mele a fost publicata intr-o revista de mare tiraj din State, in 2001, eram cu citiva studenti in Tobago, o insula frumoasa, izolata, aproape de Cuba. Una dintre studente a vazut singurul exemplar al revistei, in magazinul “satesc,” si a cumparat-o pentru un pret destul de ridicat. Seara, au organizat o petrecere ad-hoc, au citit povestirea, si-au exprimat parerile. Desi eram la citeva mii de mile de New York, m-am simtit “acasa” printe ei, prin faptul ca, in mijlocul junglei, si-au facut timp sa citeasca ceea ce am scris, sa se bucure cu mine.
Scrisul de fapt asta e: un mod de a te imparti cu altii, un mod de a te diseca (si de a diseca lumea in acelasi timp).

Bineinteles ca victoriile care conteaza sint atunci cind reusesti sa scrii citeva fraze sau pagini bune, fara sa te gindesti daca se vor publica sau nu..

Cit despre supravietuire....cind se termina, cind incepem sa traim cu adevarat...nu credeti ca aproape tot din ceea ce facem (scriem romane, pictam, crestem copii, facem filme, plecam in vacante, "cucerim" munti), e un pariu impotriva moartii, un pariu al supravietuirii? Bineinteles ca il pierdem, dar cine are dreptul sa ne toceasca iluziile?
#7442 (raspuns la: #7264) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
CERF 2004 - Impresii - de (anonim) la: 25/04/2004 04:55:33
(la: CERF 2004 - de tranzitie)
Cateva pareri despre CERF.
1. Prezenta notabila a operatorilor de telefonie. Standurile Connex si Zapp cred ca au scos in evidenta avansul comunicatiei fata de IT.
2. Prezenta tot mai accentuata a Home Cinema in oferta de produse a producatorilor/vanzatorilor din romania. Sper ca intr-o zi orice roman va putea sa-si permina un sistem HC si nu doar sa mearga la Multiplex sa se holbeze la ultimul etaj.
3. Existenta slaba a interconectivitatii si ofertei de afaceri, sau 2-3 standuri de business-talk, goale aproape tot timpul.
4. Prea multe afise. Oriunde te orientai dadeai de verdele de la Tape sau portocaliul de la Ultra.
5. Concursuri de duzina. Premii - mai bine nu. Depozitul de calculatoare, fara comentarii.
6. Nimic nou, nimic care sa impresioneze. Era procesorul (frigiderul) de la Best Computers de 1.5M care mergea la -15grade C, placile 5950 de la Gygabyte si inca 2-3 chestii, dar noile placi grafice sau de baza chiar nu mai impresioneaza de vreo 4-5 luni.
7. Prezenta tot mai accentuata a TFT-ului si decibelilor in oferta firmelor.
8. Slaba prezenta a firmelor internet-based.
9. Oferta nesatisfacatoare de media. (Ce cauta ziarul Banii Nostrii la cerf? - Sau "am facut si eu o poza cu muschiulosii")
Ca si concluzie generala, plictisitor.
Nu cred ca a meritat banii de benzina pana in Bucuresti.
burse, premii - de Ionut Dipse la: 02/05/2004 09:39:50
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Din pacate, cele afisate acolo sunt cam de acum 4 ani. (vezi premiile si bursele in franci si datele limita de trimitere a dosarelor). :(
Eh, nu-i nimic, cautarea continua. :)
Multumim oricum.
#14889 (raspuns la: #14881) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tribeca Film Festival - de Dinu Lazar la: 03/05/2004 16:50:00
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Ca si la editiile trecute, Romania se remarca prin absenta."

Ce se intimpla, stimate domnule Buzoianu; parerea mea e ca celor din lumea filmului din Ro, atit cit am vazut si eu - si am cam orbitat in zona asta - li se rupe total de marketing si de promovare.

Romanu e artist, creeaza la greu chestii elevate, face cu clabuci filmul, daca se poate cu bani de la stat, daca nu, de la fraieri, dar cind e vorba sa faca un afis, un sit, un prospect, sa il vinda, da cu mucii in fasole.

Acum un sfert de veac era mare de tot sarbatoare cind se faceau in Bucuresti expozitiile de afis de film polonez; tin minte ca ma uitam si imi curgeau balele de placere, ce imagini, ce compozitie, ce grafica, ce mesaj uluitor aveau.

Ma gindeam ca la noi e cenzura si de aia nu se poate face un afis ca lumea; io-te ca acu nu e cenzura dar afise de film romanesc, macar informative, nu vad nicaieri.

Dar un sit? Ce e asa de greu sa iei un nume de domeniu cu titlul filmului, sa pui citeva imagini, scenariul, ceva critica de film, sa traduci in citeva limbi si sa il promovezi?

Din pacate, creatorul roman - cineastul adica, dar e valabil si la fotografi - nu o are cu marketingul, PR, cu promovarea...

Cum se vazu aici, noi nu participam nici la concursuri foto cu premii de citeva milioane de lei...

Altfel, in vorbe, suntem mari si bataiosi si importanti.

Cind e de cautat la rezultate, ne cam dam cotiti.

Cu asa de putine mijloace se pot face asa de multe lucruri!

Dar probabil verbul "a face" deranjaza fundamental... mai bine visam, ne dam cu parerea, bem o cafea, traim din plin pashtele, craciunul, unu mai, asteptam concediul... sa vedem daca or sa apara, cum se aude, fonduri Phare pentru culturi intensive de mure... sa ne dea Europa mura in gura... numai s-o tinem deschisa, in rest e simplu.

Festival de film?

Cind o fi unu` cu mure sa ne spuneti... pina atunci poate terminam concediul...
#14938 (raspuns la: #14915) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Romanii iau premii la olimpia - de Florin si atat la: 08/05/2004 15:15:12
(la: Jos palaria!)
Romanii iau premii la olimpiate, sint ai naibii de inteligenti, ii uimesc pe occidentali. Si cam atit.
Nimic obisnuit...pentru romani.

Din pacate sint altii care fac inventii, iau premii Nobel...si sint platiti mai bine...:)

Pe curind,
Florin si atat
A fost odata un aafeu - de Dinu Lazar la: 28/08/2004 22:12:26
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
De mult nu mai stiam ce s-a mai ales de Asociatia Artistilor Fotografi din Ro; acu` de abia am aflat amanunte - s-a ales praful.

In anii `70, `80, Asociatia Artistilor Fotografi avea peste o mie cinci sute de membri, citeva sedii prin tara si fotocluburi afiliate, puternice filiale la Timisoara, Craiova, Sibiu, Oradea; in Bucuresti exista un sediu central, o sala de expozitii, si un studio maricel cu aparate profesionale, si cu laborator, evoluat pentru acea vreme.
Activitatea era condusa de o comisie de cenzori, din care faceau parte si fotografi seriosi si cunoscuti, si mai exista si o comisie artistica, la rindul ei cu fotografi cunoscuti si apreciati in acea vreme.
Se faceau expozitii internationale de tehnica si arta foto, saloane de fotografie, se participa la saloane internationale, se mergea luni, miercuri si vineri seara la o discutie...

La sediul din Bucuresti, pe Strada Brezoianu 23, unde era si sala de expozitii, erau strinse citeva mii de medalii, plachete, vaze si alte premii primite; era o arhiva impresionanta de reviste si carti, arhiva cu reviste de la origini, arhiva de corespondenta si un portofoliu de imagini al fotografilor mai rasariti sau care voiau sa participe la concursuri si saloane; Acolo se edita si revista Fotografia, in care se tipareau articole de specialitate si invitatii la saloane si tot felul de imaigni.

Dupa `90, in conditii obscure, rupta si tavalita in certuri interminabile pentru putere ale unor mai tineri membri vinjosi, AAF pierde sediul din Brezoianu si studioul si laboratorul; aparatele si tot ce era se distrifura pe sub mina la niste alesi - chestii de citeva zeci de mii de $, la ora aceea.

Pierzind sediul, AAF este mutata pina acum un an intr-o camera din spatele fostului Muzeu al colectiilor; pe drum se pierd desigur alte numeroase lucruri din patrimoniu.

In acea camera nu era telefon, apa, intrarea se putea face numai citeva ore pe saptamina, prin spatele Muzeului; nici vorba de fax sau computer.
In timp, s-au distrus filialele din judete, nu a mai aparut nici revista Fotografia de 10-12 ani, si nu s-a mai tinut nici un congres sau adunare generala, din furtunoasa vara a lui `90, cind fosta conducere a fost data afara cu surle si trimbite si trimisa la groapa, cit se poate de la propriu.

Ieri am aflat si continuarea.

Acum citeva luni, AAF a fost nevoita sa cedeze camera in care statea fara acte; asa ca arhiva a fost aruncata la gunoi, biblioteca de mii de volume si mii de reviste, unele rarisime, a fost facuta cadou cu greu unor studenti, pentru ca oficial nimeni nu voia sa sa o ia, si acum nu mai exista nici sediu, nici adresa, nimic cu exceptia unei stampile la unii care se cearta pentru ea.

Functioneaza numai o casuta postala.

De totul deci s-a ales praful; sediu, acte, aparate, diplome, medalii, premii, si din portofoliile fotografilor chiar s-a facut probabil hirtie igienica.

ALtfel, groparii AAF sunt bine mersi, printre noi inca, si se apropie fericiti de virsta alora pe care i-au trimis la plimbarica pin` la cimitir acu` 15 ani.

Cam asta e cu aafeul.

Nu mai exista absolut nimic.
#20571 (raspuns la: #20527) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Supermodel of the World - de Dinu Lazar la: 14/01/2005 07:46:03
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Pe locul 2 cu un contract de $ 150 000 s-a clasat o fatuca din Romania, Otilia Aionesei.
Asa ca fotografii din Romania or sa aiba treaba."

Poate fotografii din Romania care stau in America, stimate domn, sa aiba treaba. Pe aici, la podium marii creatori autohtoni platesc in bataie de joc ceva la 50$ pentru o prezentare de moda manechinele, si e bataie si la banii astia; si revistele de femei jale, le platesc foarte putin. E o foamete in domeniul asta ce nu se poate; agentiile nu apara drepturile fetelor. Asta ma face sa cred ca cineva care cistiga 150.000$ la o finala nu va mai accepta usor citeva zeci de $ pentru o zi de lucru... care vine dupa luni de cautari inutile.
Pe de alta parte, am fost si eu in juriu la mai multe concursuri de genul asta - o data chiar la faza Ford pe Romania, daca nu ma insel.
Problema, ca la orice jurizare, e ca sunt alte judecati de valoare care sunt luate in calcul, nu numai cele normale... iar la fazele mondiale, la concursurile de frumusete, muzica, la aproape orice concurs, categoric, premiile se dau pe considerente politice si nu de calitate.
Nu vreau prin asta sa micsorez meritul duduii respective, bravo ei, dar ma pune pe ginduri faptul ca la atitea fete nemaipomenite din Romania - este o tzara totusi cu femei extraordinare - nu s-a ajuns niciodata la fazele internationale in finala, alese fiind fete mult mai uritzele din tzari mai apetisante, fara mineri si fara comunisti la putere, tari care stiu sa aiba grija de imaginea lor si care mai ales au un lobby activ in a face pozitiva si nu negativa imaginea tarii, ca la noi.
Pina si la Olimpiada medaliile se dau pe pile si lobby, asa ca ce sa mai zicem. Oricum, bravo ei, abia astept s-o vad pe copertile revistelor romanesti de moda; cum merge treaba aici insa, asta se va intimpla probabil peste 10-15 ani.
#33353 (raspuns la: #33284) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dar de premiile Darwin stiati? - de Mi7haela la: 27/01/2005 11:00:39
(la: Un nou forum: "Bancuri, glume, poante...")
Chestia asta am gasit-o anul trecut pe net sau am primit-o pe mail...:

Premiul Darwin este un omagiu anual acordat persoanei care in cursul anului a facut cel mai mare serviciu bagajului ereditar al omenirii, reusind a se lase ucis in modul cel mai stupid. Ca intotdeauna, competitia acestui an a fost foarte strinsa. Unii candidati pareau a se fi antrenat toata viata pentru aceasta competitie.

Candidatii la premiul Darwin:

1. In Septembrie 2000, in Detroit, un barbat de 41 de ani a ramas intepenit si s-a inecat intr-o apa adinca de juma de metru dupa ce mai intai reusise sa se strecoare printr-o gura de canal de 40 cm,incercind sa-si recupereze cheile de la masina.

2. In Octombrie, un agent de bursa in virsta de 49 de ani, din San Francisco, care "era grozav de concentrat cind alerga" dupa spusele sotiei sale, a "alergat" accidental peste marginea unei stinci inalte de 30 metri.

3. Buxton, North Carolina: un barbat a murit cind groapa de aproape 2 metri si jumatate ce si-o pregatise in nisip, la plaja, s-a surpat peste el. Cei din jur au declarat ca Jones, in virsta de 21 de ani, din Woodridge, statul Virginia, sapase groapa ori ca sa se amuze, ori ca protectie impotriva vintului, si sezuse la fundul gropii pe sezlong toata dupa amiaza pina cind peretii gropii s-au surpat, ingropindu-l sub un metru si jumatate de nisip.
Cei de pe plaja au incercat din toate puterile sa sape pina la Jones, dar nu -au putut elibera. Lucratori cu echipament greu au lucrat aproape o ora ca pina la urma sa-l scoata, sub privirile a peste 200 de spectatori.
Jones a fost pronuntat decedat la spital.

4. In Februarie, Santiago Alvarado, in virsta de 24 de ani, a murit in Lompoc, California, cazind cu capul inainte prin acoperisul magazinului de biciclete pe care planuia sa-l prade. Moartea a survenit cind lunga lanterna ce si-o plasase in gura (spre a-si mentine mainile libere)i-a zdrobit baza craniului in momentul impactului cu podeaua.

5. Conform politiei din Dahlonega, statul Georgia, cadetul Nick Berrena, de 20 de ani, a fost injunghiat mortal de catre camaradul sau, cadet Jeffrey Hoffman, 23 de ani, care incerca sa-i dovedeasca cum ca un cutit nu poate strapunge vesta de camuflaj purtata de Berrena.

6. Silvester Briddell, in virsta de 26 de ani, a fost omorit in Februarie in Selbyville, statul Delaware, cistigind un pariu pus cu un prieten. Acesta pariase ca Briddell nu ar fi capabil sa-si puna un revolver, incarcat cu patru gloante, in gura, si sa traga.

7. In Februarie, conform politiei din Windsor, Ontario, Canada, Daniel Kolta, de 27 de ani, si Randy Taylor, de 33 de ani, au murit intr-o coliziune frontala, astfel cazind la egalitate in jocul de-a "lasul" ce-l jucau pe scuterele lor de zapada.

Mentiunile de Onoare Darwin

1. In Guthrie, Oklahoma, in Octombrie, Jason Heck incerca sa omoare un miriapod cu pusca sa de calibrul 22, glontul insa a ricosat dintr-o piatra si l-a lovit pe tovarasul sau Antonio Martinez in cap, fracturindu-i craniul.

2. In Elyria, statul Ohio, in Octombrie, Martin Eskins, incercind sa-si curete pinzele de paianjen din pivnita, si respingind folosirea maturii in favoarea unei lampi de sudura cu propan, a cauzat un incendiu ce a mistuit parterul si primul etaj al casei.

3. Paul Stiller, 47, a fost spitalizat in Andover, New Jersey, iar sotia sa Bonnie a fost de asemenea ranita, in urma exploziei unui sfert de cartus de dinamita in masina lor. In timp ce conduceau aiurea la 2 dimineata, cuplul plictisit a aprins dinamita si a incercat s-o arunce afara pe geamul masinii, ca sa vada ce se intimpla. Geamul era inchis...

Premiul Doi:

Tacoma, statul Washington - Kerry Bingham era la bautura cu citiva prieteni cind unul dintre acestia a povestit ca a cunoscut un amator de bungee-jumping care se lanseaza de pe podul Tacoma Narrows la ora de virf. Discutia s-a incins din ce in ce, si cel putin zece oameni au marsaluit pe trotuarul podului la 4 si jumatate dimineata. Ajungind la mijlocul podului au descoperit ca nici unul nu aduse de fapt fringhia elastica.
Bingham, care continuase cu bautura, se oferi voluntar vazind un colac de cablu electric ce zacea pe jos.
Un capat al cablului a fost legat in jurul piciorului lui Bingham, iar celalalt legat de pod. Caderea libera a durat cam 12 metri pina ce cablul s-a intins si i-a smuls piciorul la glezna. In mod miraculos, el a supravietuit caderii in apa rece ca gheata a riului si a fost salvat de catre doi pescari aflati in apropiere. "Ce pot sa zic," declara Bingham,e ca Dumnezeu a vegheat asupra mea in noaptea aceea. Nu e alta explicatie."
Piciorul lui Bingham nu a mai fost gasit.

Si Cistigatorul:

Paderborn, Germania - Dintr-un exces de zel, ingrijitorul de zoo Friedrich Riesfeldt i-a administrat constipatului elefant 'Stefan' 22 de doze de laxativ si cel putin 35 de litri de diferite fructe zemoase, smochine si prune uscate inainte ca elefantul cu dop sa-si dea in cele din urma drumul sufocindu-si ingrijitorul in peste o suta de
kilograme de rahat. Investigatorii spun ca nenorocosul Friedrich, de 46 de ani, incerca sa aplice suferindului elefant o clisma de ulei de masline, cind animalul s-a usurat peste el precum o basculanta plina cu noroi. "Pur si simplu forta neasteptatei evacuari a elefantului l-a trantit la pamint pe Riesfeldt, care s-a lovit cu capul de o piatra si a ramas fara cunostinta in timp ce elefantul isi continua evacuarea intestinelor asupra sa," sta scris in raportul detectivului politiei din Paderborn, Erik Dern. "Cu nimeni in preajma sa il ajute, Friedrich a zacut sub toata balega aceea cel putin o ora pina cind a aparut un paznic, iar in timpul acela s-a sufocat. Se pare ca este unul din acele accidente care pur si simplu se intimpla."
romania, mineriade - de stanescoo la: 17/04/2005 12:37:06
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
...va intreb pentru ca pe atunci eram prea mic pentru a-mi putea face o imagine, iar aseara, vazand un reportaj, m-am cutremurat. intelesesem intre timp ca lucrurile n-au fost curate acolo, dar documentarul de aseara m-a smuls din intertie...

mi-ati confirmat, in cele povestite mai sus, temerile...

ce am inteles eu?
cei care au demonstrat atunci in p-ta universitatii timp de 2 luni, au facut greva foamei, apoi au fost batuti de mineri - realizau atunci ca directia aleasa de romania, cu alesul alegerilor din mai, nu e cea buna...

iliescu le-a pus fortza bruta in fatza, se tinea crispat de tron...

si mai existau alti romani, care i-au aplaudat si ovationat pe mineri la venire...exact ca cel din fotografia dvs...acestia m-au socat poate mai tare decat orice altceva...

ranile cauzate atunci au fost atat de adanci, de nici nu ne dam seama...

poate acum sa se schimbe ceva? desi aud ca plozi din inalte pozitii cersesc premii la concursuri foto...

tare cred ca ar fi trebuit si noi sa ne fi suit intr-o masina si sa ne oprim...departe...

PS: pentru cei care au dc++ si interes, cautati "romania - revolutia si mineriada" (~380MB)
#44036 (raspuns la: #44021) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
premii - de stanescoo la: 26/04/2005 12:16:01
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
cu ce se mai iau premii pe la ei....

http://photoawards.com/04/contests/2004winners.asp

"Fotoreportajul meu" - concurs cu premii de 6000 Euro - de Dragos Bora la: 10/05/2005 21:30:51
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
In numarul 4 (22), mai 2005, al revistei "Descopera" este anuntat un concurs de fotoreportaj cu
premii in valoare de 3, 2 si 1000 Euro. Data limita este 29 octombrie 2005.
Informatii suplimentare la 0318.256.250, sorina.pirlea@mpg.ro, descopera@mpg.ro. Persoana de contact:
Sorina Pirlea.
Salon Foto International Targu-Mures - de Dinu Lazar la: 21/05/2005 07:14:01
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Raspunsul, dupa mine, e simplu.
Tine de prostia romaneasca, de indolenta, de incultura, de istorie, de tabieturi, de cultura romaneasca clasica care nu o are cu comunicarea.
Departe de mine de a-i acuza de ceva mishmashuri pe cei de la TgM; pur si simplu, de saloane se ocupa numai domni in virsta care nu pricep ce e aia Internet.
Pustimea are alta treaba, decit sa puna osu` la fotoclub, sa munceasca ceva sau sa ajute pe ai care vor totusi sa faca ceva.
Cam asta e...
Toata stima fotoclubului TgM dar sunt depasiti de toate cele; nu trebuie blamati.
Sfatul meu este, stimati cafegii, sa nu participati la concursuri foto si saloane in Ro, pentru ca organizarea de cele mai multe ori, cu rare exceptii, e la pamint, juriile nu prea se stiu care sunt, si multe merg tare straniu.
In alta ordine de idei, participarea la saloane si concursuri e o arta in sine care necesita mult timp si multi bani.
Nu se baga o poza in ideea ca poate le iau eu ciocolata.
La orice salon la care se participa, trebuie studiat catalogul sau situl, trebuie analizate premiile pe ultimii ani, trebuie vazut juriul, trebuie vazut ce poze face juriul si ce i-ar place; si in fine lucrarie trebuie sa fie absolut impecabile si salonarde, adica, nu stiu cum sa spun, "de salon" - deci nu incercari, eseuri, exprimari si interogari interioare; daca va uitati la cele mai premiate poze la photo.net sau la fotosig.com sau la photoforum.ru intelegeti exact despre ce e vorba.
Participarea la saloane e ametitoare, primele premii atrag o sete de a mai participa, si dupa prima medalie greu se mai poate opri omul din virtej; dar, apropo de fotografiile de salon sau de concurs, multi, foarte multi cunoscatori au dubii ca sunt elemente care sa duca inainte fotografia.
Oricum, nu participati decit daca vedeti ca miza e importanta, ca terenul e ferm, ca totul e clar si ca exista seriozitate.
In Ro astea sunt rarisime.
#50239 (raspuns la: #50136) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Candidatii la premiul Darwin: - de om la: 27/09/2005 16:32:59
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Mai dragilor pana ma mai gandesc cum sa pun in pagina si alte idei dawkinseniene luati o portie de umor, chiar daca o sa-mi dea Cassandra cu forumul in cap :(
Candidatii la premiul Darwin:
>
> 1. In Septembrie 2000, in Detroit, un barbat de 41 de ani a ramas
> intepenit si s-a inecat intr-o apa adinca de juma de metru dupa ce mai> intai reusise sa se strecoare printr-o gura de canal de 40 cm, incercind> sa-si recupereze cheile de la masina.
>
> 2. In Octombrie, un agent de bursa in virsta de 49 de ani, din San
> Francisco, care "era grozav de concentrat cind alerga" dupa spusele
> sotiei sale, a "alergat" accidental peste marginea unei stinci inalte de 30 metri.
>
> 3. Buxton, North Carolina: un barbat a murit cind groapa de aproape 2
> metri si jumatate ce si-o pregatise in nisip, la plaja, s-a surpat peste el. Cei din jur au declarat ca Jones, in virsta de 21 de ani, din
> Woodridge, statul Virginia, sapase groapa ori ca sa se amuze, ori ca
> protectie impotriva vintului, si sezuse la fundul gropii pe sezlong
> toata dupa amiaza pina cind peretii gropii s-au surpat, ingropindu-l sub> un metru si jumatate de nisip. Cei de pe plaja au incercat din toate> puterile sa sape pina la Jones, dar nu -au putut elibera. Lucratori cu> echipament greu au lucrat aproape o ora ca pina la urma sa-l scoata, sub> privirile a peste 200 de spectatori.> Jones a fost pronuntat decedat la spital.
>
> 4. In Februarie, Santiago Alvarado, in virsta de 24 de ani, a murit in> Lompoc, California, cazind cu capul inainte prin acoperisul magazinului> de biciclete pe care planuia sa-l prade. Moartea a survenit cind lunga> lanterna ce si-o plasase in gura (spre a-si mentine mainile libere) i-a> zdrobit baza craniului in momentul impactului cu podeaua.
>
> 5. Conform politiei din Dahlonega, statul Georgia, cadetul Nick Berrena,> de 20 de ani, a fost injunghiat mortal de catre camaradul sau, cadet> Jeffrey Hoffman, 23 de ani, care incerca sa-i dovedeasca cum ca un cutit> nu poate strapunge vesta de camuflaj purtata de Berrena.
>
> 6. Silvester Briddell, in virsta de 26 de ani, a fost omorit in
> Februarie in Selbyville, statul Delaware, cistigind un pariu pus cu un> prieten. Acesta pariase ca Briddell nu ar fi capabil sa-si puna un
> revolver, incarcat cu patru gloante, in gura, si sa traga.
>
> 7. In Februarie, conform politiei din Windsor, Ontario, Canada, Daniel> Kolta, de 27 de ani, si Randy Taylor, de 33 de ani, au murit intr-o> coliziune frontala, astfel cazind la egalitate in jocul de-a "lasul"> ce-l jucau pe scuterele lor de zapada.
>

> Mentiunile de Onoare Darwin
>> 1. In Guthrie, Oklahoma, in Octombrie, Jason Heck incerca sa omoare un> miriapod cu pusca sa de calibrul 22, glontul insa a ricosat dintr-o
> piatra si l-a lovit pe tovarasul sau Antonio Martinez in cap,
> fracturindu-i craniul.
>
> 2. In Elyria, statul Ohio, in Octombrie, Martin Eskins, incercind sa-si> curete pinzele de paianjen din pivnita, si respingind folosirea maturii> in favoarea unei lampi de sudura cu propan, a cauzat un incendiu ce a> mistuit parterul si primul etaj al casei.
>
> 3. Paul Stiller, 47, a fost spitalizat in Andover, New Jersey, iar sotia> sa Bonnie a fost de asemenea ranita, in urma exploziei unui sfert de> cartus de dinamita in masina lor. In timp ce conduceau aiurea la 2> dimineata, cuplul plictisit a aprins dinamita si a incercat s-o arunce> afara pe geamul masinii, ca sa vada ce se intimpla. Geamul era inchis...
>
> Premiul Doi:
>> Tacoma, statul Washington - Kerry Bingham era la bautura cu citiva
> prieteni cind unul dintre acestia a povestit ca a cunoscut un amator de> bungee-jumping care se lanseaza de pe podul Tacoma Narrows la ora de> virf. Discutia s-a incins din ce in ce, si cel putin zece oameni au
> marsaluit pe trotuarul podului la 4 si jumatate dimineata. Ajungind la> mijlocul podului au descoperit ca nici unul nu aduse de fapt fringhia> elastica. Bingham, care continuase cu bautura, se oferi voluntar vazind> un colac de cablu electric ce zacea pe jos. Un capat al cablului a fost> legat in jurul piciorului lui Bingham, iar celalalt legat de pod.> Caderea libera a durat cam 12 metri pina ce cablul s-a intins si i-a> smuls piciorul la glezna. In mod miraculos, el a supravietuit caderii in> apa rece ca gheata a riului si a fost salvat de catre doi pescari aflati> in apropiere. "Ce pot sa zic," declara Bingham,e ca Dumnezeu a vegheat> asupra mea in noaptea aceea. Nu e alta explicatie." Piciorul lui Bingham> nu a mai fost gasit.
>
> Si Cistigatorul:
>> Paderborn, Germania - Dintr-un exces de zel, ingrijitorul de zoo
> Friedrich Riesfeldt i-a administrat constipatului elefant 'Stefan' 22 de> doze de laxativ si cel putin 35 de litri de diferite fructe zemoase,> smochine si prune uscate inainte ca elefantul cu dop sa-si dea in cele> din urma drumul sufocindu-si ingrijitorul in peste o suta de kilograme> de rahat. Investigatorii spun ca nenorocosul Friedrich, de 46 de ani,> incerca sa aplice suferindului elefant o clisma de ulei de masline, cind> animalul s-a usurat peste el precum o basculanta plina cu noroi. "Pur si> simplu forta neasteptatei evacuari a elefantului l-a trantit la pamint> pe Riesfeldt, care s-a lovit cu capul de o piatra si a ramas fara> cunostinta in timp ce elefantul isi continua evacuarea intestinelor> asupra sa," sta scris in raportul detectivului politiei din Paderborn,> Erik Dern. "Cu nimeni in preajma sa il ajute, Friedrich a zacut sub> toata balega aceea cel putin o ora pina cind a aparut un paznic, iar in> timpul acela s-a sufocat. Se pare ca este unul din acele accidente care
> pur si simplu se intimpla."
#74978 (raspuns la: #74960) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Si premiul Academiei Romane c - de Honey in the Sunshine la: 13/10/2005 20:28:52
(la: Premiul Booker 2005-John Banville)
Si premiul Academiei Romane cine l-a luat ?:)
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture.
#78508 (raspuns la: #78385) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Niste Kitsch-uri - de Dinu Lazar la: 15/10/2005 12:50:17
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Problema este ca, asta e viata.
Asta e productia necesara pentru cine vrea multe premii AFIAP.
Sunt multe concursuri foto internationale in lume, si in multe cazuri in juriu sunt iubitori de fotografie - sinceri - care sunt postasi, doctori pensionari, jucatori de petanca, si cu tot felul de alte meserii; oamenii astia iubesc si ei frumosul, adica au acasa balerine de portzelan, ciinishori de plastic, matrioshe, bibelouri de tot felul. Pentru ei arta aia e si in fotografie vor aprecia multe chestii care multor oameni cu scaun la cap si ceva educatie vizuala li s-ar parea kitsch. Asta este...
Fotografia e ca navigatia; e o pasiune care stringe tot felul de oameni la bord, si daca nu vrem sa ne aruncam in mare trebuie sa gasim o cale sa ne simtim bine cu totii pe barcazul leganat de arta, arte, kitschuri si giulumele.
Cum ziceam, ar fi 3 directii mari in fotografia contemporana; cea academica, editoriala, comerciala si utilitara,ar fi primul capitol; fotografia de salon, care are multe poteci desigur kitsch; si fotografia experimentala, grafica, "artistica", ce ocupa o zona difuza, de la stenopa si lomografie la instalatii si hapeninguri sau cum s-or fi scriind in romaneste.
Asta e... multi incearca, multi se invirt, citiva reusesc... dar cam putini muncesc cu adevarat.
Pe mine ma sidereaza cum devine cazul la listele de discutii romanesti, cu unu care pune pina prima oara pe un aparat si face citeva poze si le da la listasi pe la nas cu clasica intrebare: va plac pozutzele, e ceva de capul meu?
Ca si cum pentru a face o fotografie acceptabila nu mai e nevoie de multa munca si de mii de ore de invatare si perfectionare... este incredibil, absolut incredibil.
Pe de alta aprte, sunt unii care fac imagini exceptionale si stau si se uita la ele, pentru ca la noi nu exista o piata a valorilor, barosanii de la reviste nu baleiaza listele de discutii si blogurile foto sa vada ce mai apare in zona imaginii creative, astia care fac imagini bune nu se duc cu portofoliul la agentii si reviste, si astfel ajungem acolo ca nu mai conteaza decit poza eftima si proasta sau facuta de aia pe care ii cunosti, cei care pot face imagini de exceptie prind un gust amar, pentru ca putini au puterea sa reziste la infinit, si ne invirtim si ne gindim cum devine cazul...
In toata aceasta lume intortocheata, fotocluburile aduna tot felul de oameni, si mai asa si mai asa, dintre care unii fac niste imagini pe care marea majoritate a celorlalti fotografi le-ar cataloga de kitsch.
Asta este... asa a fost intotdeauna si asa va fi mereu...
Dar, in fotocluburi, pe linga oameni care agreeaza ursuletul si balerina din vitrina, gasesti intotdeauna si exemple demne de urmat si chiar fotografi de exceptie; cum ar fi tot pe situl orizontfoto.ro, domnul Gheorghe Serban.
#78923 (raspuns la: #78898) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Premii "anti" - de Pasagerul la: 22/10/2005 19:48:47
(la: iaca! premiile Cafeneaua)
Ar fi distractiv si de dat premii pentru lipsa de:
-bun simt
-umor
-cultura
etc., etc...
In masura in care lumea stie de gluma si nu se jigneste
--------------------------------------------------
All you need is ignorance and confidence and the success is sure.
Mark Twain
poate si premiul pentru cel m - de oanalaur la: 24/10/2005 13:40:13
(la: iaca! premiile Cafeneaua)
poate si premiul pentru cel mai original nick. am vazut vreo cateva tare ushchite.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: