preot arges

Preotii au fost niste marionete.

De fapt nu incoronarea lu' ala e grava, fiindca orice dement se poate crede Ludovic al XIV-lea Regele Soare, ci faptul ca preotii aia au facut sluj in fata banului.

Preotii isi aroga prea multe drepturi, iar unul dintre acelea este de a hirotonisii pe oricine. Asta se-ntampla ori ca vor sa arate cat de "iertatori" sunt, ori ca stiu ei pe cine sa hirotoniseasca. Dar nu stiu de ce atatea comentarii pe acest caz. Oare Stefan cel Mare e sfant doar ca a construit atatea biserici? Sigur ca da! Mai multe locase pentru nesatulii preoti!

Nu preotii ne-au luat credinta... ii intalnim si in imn"preoti cu crucea-n mana/ ...armata e crestina"

fiecare aveti dreptatea voastra...fiecare dintre voi aveti argumente ... este adevarat ca suntem iubiti de Dumnezeu si rai si buni, ca El da ploaia sa peste cei drepti si peste cei nedrepti... insa fratilor "pomul bun se cunoaste dupa roada sa"...a facut Dumnezeu la inceput doi barbati, sau poate doua femei? ne iubeste dar nu inseamna ca ii si place tot ce facem... si aia daca vor sa aiba preoti homosexuali treaba lor... cineva spunea ca nu are preoti de luat de exemplu...eu l-as trimite la parintele Ioan Iovan , sau la parintele Ioan Cucu...si mai sunt multi altii... nu judecati fratilor dupa infatisare ci judecati judecata dreapta... parerea mea este ca cel ce nu-l iubeste pe Dumnezeu din tot sufletul sau si pe aproape ca pe sine insusi sa nu se faca preot... dar daca s-a facut sa urmeze invataturile Biserici...sunt multi care nu pot fi numiti preoti dar sa stiti voi ca ala chiar de este in mijlocul pacatului harul tot il are! daca te binecuvanteaza, beat de este, binecuvantat esti! eu sunt ortodox fratilor, sunt un ortodox aproape extremist cum ar spune unii...nu judec pe nimeni...fiecare cu religia in care s-a nascut...fiecare cu conceptiile sale...asta e!

nu sint o persoana religioasa ca sa zic asa si nu altfel, de aceea poate parerea mea conteaza mai putin, oricum nu cunosc foarte multe despre ce e scris in biblie, adica nu am studiat-o , am citi-o doar. eu cred ca se vrea o relaxare a conceptului de "placere - pacat". de ceea cred ca actul homosexual e vazut ca simpla producere a unei placeri, asa cum altii au ca placeri mancatul exagerat sau fumatul sau bautura, placeri ce sint acceptate in oarecare masura chiar si printre preoti atita timp cit nu se exagereaza iar cel mai important - cei din jur sa nu fie afectati. eu nu cred ca ce s-a intimplat o sa produca vreun rau Biserici, dar cum am zis la inceput parerea mea e una foarte "relaxata". si apoi nu sint si preotii oameni? cred ca din moment ce isi fac bine treaba in biserica , adica la slujbe s.a.m.d. nu ar trebui sa-i intereseze prea mult pe ceilati ce fac ei acasa. cum am mai zis atita timp cit nu fac rau celor din jur. vezi zice da, dar preotii sint un "exemplu" si asta in primul rind pentru copii. e adevarat , dar copiii mai au multe alte "exemple" cum ar fi parintii , fratii, profesorii etc.

Si preotii, la fel ca
fotbalistii, intra in
joc cu un vesmint, ceea
ce inseamna ca sint
multe asemanari intre
noi.
P.F. Teoctist

personal nu cred ca vre-un om cu scaun la cap sau vreun popor civilizat( si in ziua de azi mai toti au ajuns la un grad oarecare de civilizatie) e din principiu inpotriva cuiva sau a ceva.

asa stind lucrurile, nu cred ca exista antisemitism cum nu exista antiromanism, antigerman, antirus, bulgar sirb, ungur samd. exista insa o reactie la ceva din jurul tau care de deranjeaza. cum spune zabriski, libertatea fiecaruia se termina acolo unde incepe a celuilalt.
omul este o fiinta sociala-indiferent de religie sau natie- nu poate trai izolat; ma indoiesc ca pe cineva deranjeaza faptul ca vecinil sau e evreu, turc,roman, tzigan, atita vreme cit toti acestea isi dau silinta sa respecte niste reguli de convietuire.

fiind roman, imi place sa cred ca mai toti( romanii) gindesc ca mine( stiut fiind ca fiecare natie isi are caracteristica ei. Nici chiar germanii nu cred ca sint antisemiti, desi s-a intimplat ce sa intimplat, dupa cum nu este antislav sau mai stiu eu ce!



cred insa( si asta nu ma transforma in "anti") -din cite pot observa- ca acest antisemitism nu e decit o politica bine pusa la punct a politicienilor evrei; politica care -dupa cum stim- poate sa nu aiba nici-o legatura cu poporul evreu pe care Florin Gheorghiu( sper sa nu gresesc) in "o istorie adevarata a romaniei" il caracterizeaza f. frumos. tot aici trebuie sa spun ca am prieteni de toate natiile si religiile...si chiar rude. le iubesc si respect pe fiecare dupa felul sau iar cind e cazul le mai dau si cite-un bobirnac...fara sa fiu un "anti"

Cine injura politica romana ( si asta o fac cei mai multi) nu sint antiromani! Nu cred ca cei care injura politica de la Jerusalim sint antisemiti; pur si simplu nu sint de acord cu ceva!

Cred ca evrei din alte tari trebuie sa se comporte ca cetateni ai tarii respective. Ce inseamna de fapt evreu? Om ca toti oamenii! Cind insa vine si "impinge " o carte pe piata si se da la nesfirsit "popor ales" ( de cine si in ce scop?) este dreptul celorlalti sa -si puna intrebari si sa zica si nu. Asta nu-i transforma in antisemiti.

Eu( si nu numai eu) stiu o vorba: stapineste-te pe tine si vei stapini lumea! Asta vrea de fapt sa spuna ca ar fi cazul sa te preocupi mai mult cu tine insuti si nu cu ce fac ceilalti.

O alta este ca ptr. orice "situatzie" este nevoie de doi; Asa ca sa nu se mai ascunda dumnealor ca strutzul!

Cred ca...daca stau sa gindesc crestineste....Dumnezeu ne-o fi dat subiectul asta care-o exista cit lumea ca sa nu ne plictisim!

cred ca antisemitii adevarati sint cei care tzipa toata ziua: UITE UN ANTISEMIT ! facindu-i de fapt pe ceilalti sa-si intoarca fetzele in alta parte!

Cred ca atunci cind evrei nu se vor mai lasa ATITATI de aceasta "politica antisemita" universala vor avea numai de cistigat.

Oameni buni, cine ce are cu voi? Nu va puteti comporta ca oameni normali?

PS

1°probabil ca cel mai sanatos lucru pe carel pot face baietii astia inainte de a vedea pe toate ulitzele antisemitzi, ar fi sa se gindeasca ce fac ei rau!( Ptr. cine nu-si gaseste nimic - ca sugestie - le propun Biblia/ Ezechiel, 22...poate le mai vine mintea la cap!)

2°in momentul in care o sa stie de bun simt si n-o sa ma tipe pe la toate coltzurile, o sa fie tot mai putzini antisemitzi pina o sa dispara de tot( antisemitzi?

Buna, Sorine.

Adevarul e ca, in Franta, intre preotii ortodocsi romani sunt foarte putini cei care pot ("isi permit") sa nu lucreze. Asta pentru ca aici bisericile/parohiile sunt simple asociatii (culturale, adica nici macar cultuale, ca legea din 1905 nu se aplica din cauza procedurii infernale), iar preotii nu pot avea pe aceasta parte in fata legii un statut ce sa le permita obtinerea cartii de sejur de la statul francez. In plus, comunitatile sunt mici si nu isi pot intretine preotul (mai ales cand, cum e in general in ortodoxie, preotul e casatorit si are familie). Asa se face ca aproape toti preotii ortodocsi romani au trecut (sau trec inca) printr'o alta studentie in Franta, ca sa obtina permisul de sejur... Dar studentia nu iti da de mancare la copii (din contra, se plateste), si atunci preotii sunt nevoiti sa lucreze. Deci aici in Franta, cei mai multi preoti ortodocsi romani sunt si preoti si studenti si muncitori. E un cerc vicios care cu greu poate fi spart. E ceva mai usor pentru preotii celibatari (sau calugari) si pentru cei, foarte putini, care sunt in parohii mai mari.
Acum, cat priveste disponibilitatea preotilor din Paris, nu mi se cade sa vorbesc pentru altii. La noi, la Biserica "Sfintii Arhangheli" din 9 bis rue Jean de Beauvais (Paris, arr.5 -- M.10: Maubert-Mutualité, langa College de France si Sorbona), lucrurile stau asa:




1. Programul slujbelor:





• Vineri, ora 18.00: Acatist
  (prima Vineri din fiecare lună, la ora 17.00, Sfântul Maslu)
  (ultima Vineri din fiecare luna, la orele 23.45, Priveghere)
  
• Sâmbătă, ora 18.00: Vecernie
  
• Duminică, ora 09.30: Utrenie ; ora 10.30: Sfânta Liturghie





2. In afara de aceste ore, cand biserica este deschisa pentru slujbe (si spovedim, de e cazul), preotii pot fi intalniti pentru spovedanie sau alte slujbe punandu-se de acord asupra unei ore cu persona care le telefoneaza (numarul meu de telefon e: 06.033.18.033). Eu, ca sa dau un singur exemplu, spovedesc regulat lunea pe un roman care lucreaza intr-o pizzerie si nu are liber decat lunea.
   

Toate cele bune.
Pr. Iulian



P.S. La aceasta adresa http://www.geocities.com/orthodoxeroumain/CelebrationsNov.htm se gaseste programul slujbelor de la o alta parohie din Paris. Mai este si o a treia, dar nu-i stiu programul.

Buna, Coralie.

Situatia preotilor a variat in diferite epoci.

• La inceputurile crestinismului desigur ca lucrau. Si apostolul Pavel lucra pe unde mergea sa propovaduiasca (desi erau altii care nu lucrau, pentru ca "Vrednic este lucratorul de plata lui" si "Din cele ce lucrazi sa si mananci"; iar Apostolul Pavel nu ii condamna, ci zicea ca el lucreaza ca sa nu fie discutii, certuri si reprosuri, si ca sa nu ingreuieze pe nimeni..).
  
• Apoi lucrau cat se lucra la cele ale casei, in majoritate (si vorbesc mai ales de partea rasariteana a crestinismului).
  
• Dar deja din epoca apostolica ne'a ramas un canon care zice ca din toate cele ce se aduc la altar o treime sunt pentru clerici, o treime pentru saraci si vaduve si o alta treime pentru biserica. Cam acesta ar fi principiul general, care apoi se aplica si se adapteaza de la caz la caz.
  
• In situatia de azi a preotilor ortodocsi in Franta, eu nu consider ca e bine ca preotul sa fie si preot, si student, si muncitor, nu pentru ca incurajez lenea, ci pentru alte motive foarte serioase:
  
  
  
  • aici nu sunt parohii teritoriale ca in Romania, ci credinciosii pot sa te solicite de la zeci au chiar sute de km (cum s'a intamplat acum cateva zile de a trebuit sa merg la Vierzon sa vad o femeie bolnava de cancer - care a si murit o zi dup'aceea -, ca nu era nici un preot prin zona);
    
  • daca eu ca preot merg sa fac o slujba in banlieu mi s'a dus macar o jumatate de zi (nu ma plang, ci zic);
    
  • daca am si preotia, si familia, si studentia, si servici (nu e cazul meu, ca eu am doar preotie si studentie..), ma tem ca pe niciuna dintre acestea nu o mai fac cum trebuie... sigur ca e greu - sa fim realisti! - pentru un astfel de preot sa raspunda la solicitari pe loc;
    
  • sunt pline spitalele si puscariile de romani/romance, care, unii, se sting de singurate, nu de boala, crede'ma; si nu are cine sa'i spovedeasca, sa vorbeasca cu ei, sa'i acompanieze etc.
  
  Cam asa vad lucrurile. Solutii? - Nu stiu. Poate o anume reglementare a situatiei dpdv legal, in viitor. Poate o sensibilizare a laicilor (a ne-preotilor) pentru voluntariat (exemplu: sa duci o carte unui bolnav intr'un spital). Poate o imbunatatire a activitatii asociatiilor ce'i privesc pe romani aci. Poate, pentru moment, o preferinta a Bisericii Ortodoxe in Franta pentru preotii celibatari. Poate, poate.
  
  Toate cele bune
  
  pr.iulian

O verisoara de-a sotie, din Siret, s-a dus sa se spovedeasca la preot inainte de Pasti, anul acesta. Iar acesta in timpul spovedaniei a intrebat-o daca ii place sa faca sex oral. L-a scuipat in fatza si a plecat!

...eu am cunoscut un preot monah care era un exemplu de preot, si nu doar pentru mine. era insa luptat uneori de aceasta tulburare si el isi ducea crucea aceasta, lupta cu ea, si cred ca nu ii era usor din cate mi-am dat seama ( dar de aici, din lupta, vine intarirea in virtute). a fost adus la mitropolie, el a facut ascultare si a venit, si a continuat sa fie un preot exemplar, un duhovnic cautat. lupta sa nu o stiau decat foarte putini. aducerea in mijlocul cetatii, de la liniste la turbulenta viata de capitala, aparent nu la afectat. la un moment dat insa a cazut. i-am sustinut nevinovatia pana in ultima clipa. nu stiu toate detaliile si nici nu vreau sa-l indreptatesc (se pare ca preoti, mai ales cei tineri, devin tinta unor oameni afectati de aceasta patima, care initial ii cauta spre vindecare). canonic vorbind ar fi trebui caterisit, scos din cler. episcopul la trimis insa intr-un loc retras unde este si acum si se lupta sa invinga toate patimile sale. si eu nadajduiesc ca le va depasi si se va mantui....
cred ca multi suntem mai mult sau mai putin munciti de cel putin trei patimi: patima mandriei (vanitate, invidie, dorinta de marire, de imagine, de succes, durerea cand suntem pusi in inferioritate de ceva, durerea fata de succesul altuia, etc), patima puterii (mai multi bani, mai multe propietati, mai multa siguranta, in detrimentul relatiei cu Dumnezeu) si nu in ultimul rand patima desfranarii. nu este un pacat sa fii muncit de acestea, ci caderea este cea care ne indeparteaza de Dumnezeu si duce la patima, inradacinarea pacatului. Dumnezeu ii iubeste mult pe cei care lupta cu patima, cu pacatul, care se intorc din cadere, se separa de slabiciune, practic ei sunt oile pierdute in cautarea carora pleaca bunul Pastor din parabola evenghelica. cred ca placerea si tentatia spre placere isi are explicatia in firea noastra cazuta, imperfecta dar perfectibila, ce poate fi ridicata si sfintita de cel care este izvorul sfinteniei, al vietii, cel care a invins moartea la modul cel mai propriu. dar acceptarea pacatului, inradacinarea in placere irationala ne separa de Hristos, de libertate si de adevar, puritate si sfintenie.
tot sub auspiciile placerii irationale se afla si sexul oral, masturbarea, voyeurismul (fie ca-l practici pe plaja sau pe adult-chanell), canibalismul erotic, sadomasochismul. homosexualitatea mi se pare un fel masturbare in doi. fiind o forma de desfranare, lupta se reduce la eliminarea gandului care promite placerea. sfintii parinti spun ca gandul acesta este lucrarea diavolului iar cel mai simplu mijloc de a ii anula efectul este refuzul sau, necercetarea sa, contracararea prin ganduri bune si rugaciune. nu este usor, mai ales ca o asemenea lupta in zilele noastre nu prea o constientizam si o asimilam naturalului, firescului, chiar si cand boala este evidenta.
in acest context nu poate fi vorba de hirotonire a unui homosexual (ca si a oricarui om care nu lupta cu patima). problema in ortodoxie si in Biserica cea fara pata ar fi hirotonirea unui om care a avut astfel de ispite sau deprinderi. canonic, orice desfranat nu poate deveni preot deci ramane la atitudinea episcopului (care raspunde in fata lui Hristos pentru hotararea sa) daca considera ca repectivul om poate fi un bun pastor in Biserica lui Hristos...

nicanor

Vorbeam intr-un articol recent publicat aici de "forte ale raului", din pacate le intalnim peste tot in jurul nostrul.Cand si in randul Preotilor apar asemenea "forte ale raului" ne intrebam pe buna dreptate pe cine reprezinta ,in numele cui vorbesc SI CINE SA-I MAI CREADA ? DUMNEZEU e singurul care ii poate judeca .Noi ca semeni sa ne rugam sa ajunga INTELEPCIUNEA si "sub" HAINELE LOR PREOTESTI (in titlu nu am gasit un (p) mai mic pentru cuvantul PREOTI sa-i reprezinte cu adevarat)

vom ajunge ca si in Belgia! Nimeni nu mai merge la biserica, anul trecut nu a existat nici un student la teologie, casatoria nu se mai face demult la biserica. Este exemplul spre care ne indreptam si de vina sunt preotii care sunt mult prea "oameni" pentru pozitia lor. Civilizatia si nivelul de trai ne scoate din biserici!

Si eu am aceeasi viziune fata de preoti, cred ca sunt doar un fel de prestatori de servicii religioase si mai putin "doctori" de suflete. Preotia, din pacate, tinde sa fie un fel de profesie liberala, in care se fac usor bani multi, si de cele mai putine ori nejustificati fiscal (un popa nu-ti da niciodata chitanta pentru un serviciu prestat - slujba de cununie, botez, inmormantare sau altele). Chiar, apropo, de ce nu li se impune si la preoti sa fie dotati cu aparate fiscale de marcat, din moment ce tot tonetarul este obligat sa le aiba (si biserica a fost transformata intr-un fel de SRL de catre preoti).
Am vrut intr-o zi sa cumpar niste lumanari sa merg la o inmormantare, mai dupa amiaza si am batut la portile inchise ale bisericii, iar dupa cateva minute de asteptare iese o femeie, o slujitoare a bisericii si imi spune ca este inchis. Revoltat ii spun ca Biserica nu este un SRL, si vazandu-mi revolta si indignarea a catadicsit sa vina sa imi vanda niste lumanari (si alea la suprapret, la 2 mii lei bucata, in timp ce la Mitropolie o lumanare costa 1 mie lei bucata). Dar va veni vremea Judecatii cand fiecare va trebui sa dea socoteala pentru faptele sale. Domnul sa ne aiba in paza, si pe noi, oile multe si ratacite, dar si pe pastorii nostri.

Nu stiu ce ar spune un preot, stiu insa ce a spus odata cineva pe care il cred un bun crestin: "Urasc pacatul, dar nu-l urasc pe pacatos".

Imi place jazzul,locul sau va fi intotdeuna printre muzica de calitate.Comentariul tau mi-a atras atentia in mod deosebit, marcat de obiectivitate ...Mi-am permis sa folosesc (...)intre "jazz si tigani",tiganii, gandesc a fi priviti in intregul lor,ca etnie.Au sosit in Europa cam in aceeasi perioada cu evreii si ungurii.O decadere progresiva intr-un status si rol marginal.Ca perioada istorica-metodele de supravietuire(tehnicile)adoptate au facut practic imposibila adaptarea si dezvoltarea unor valori patrimoniale etnoculturale colective viabile.Individuale...tu ai punctat atat de bine...Se poate afirma oare,absenta resurselor, cauza a blocarii accesului la modernizare si astfel favorizand un decalaj socio-cultural permanent,intre populatia majoritara a tarii noastre si tigani?Originea tiganilor (luri)este din nordul Indiei.Alte teorii ii leaga pana si de preotii druizi ai celtilor.Masurile de represiune asupra tiganilor,masuri care,tineau si de comportamentul acestora,apar destul de repede in Europa Occidentala.O cauza se pare,a fi ,de ce tiganii,in marea lor majoritate,au ales spatiul tarilor romane.Precizez,la noi niciodata nu s-a legiferat dreptul de viata si moarte asupra tiganilor.Prima atestare documentara a prezentei tiganilor in tinuturile noastre-03 octombrie/1385.intr-un hristov dat de Dan I la Arges pentru manastirea Tismana.Ca semeni,Dumnezeu ne-a creeat liberi...raportati la valori ale umanitatii cu intelepciune, sa privim si sa acceptam existenta noastra in comun.
Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Nu e o noutate, dimpotriva, e o realitate cu care Biserica crestina se confrunta in ziua de azi...poate ca adevarata problema sta in doctrina si austeritatea traditiei pastorale...
Prea multe restrictii...(somnul ratiunii)...nasc monstri...Nu vreau sa citez pe nimeni, doar ca parafrazand, ajung sa spun: si somnul (ignorat in mod voluntar) simturilor creeaza aberatii...stiinta le confirma, de ce ar trebui ignorate de religie, care se vrea din timpuri primordiale (Cuno)stiinta mai presus de toate?!
Toate persoanele simt nevoie de o viata completa, care inseamna cunoastere completa, de ce ar trebui sa credem, in baza unor argumente insuficiente (teologice sau quasi-spirituale) ca preotii sunt mai presus sau ca pot depasi necesitatile fiziologice??! NU toti sunt sfinti si mai putin in aceste timpuri de actualitate..in care stimulii sunt prea numerosi si libertatea fara limite...cu cat se pun mai multe limite cu atat omul va incerca sa le infranga.
Desigur, creare precedente dauneaza imaginii si integritatii spirituale...dar a creste viermele in interiorul fructului sanatos nu e tot atat de daunator?!
Poate e momentul ca si Biserica sa accepte realitatea si sa incerce sa adapteze/modifice schemele mentale si sacramentale mult prea vechi si ruginite...dar nu sunt eu cea potrivita sa dau sfaturi in materie....

Pe curand,
irina fiorentina.

Maribel
Este vorba de biserica episcopala, asa se numeste in America. Da, un preot a fost ordained episcop, dar asta nu inseamna inca schisma in biserica episcopala. Sunt o serie de diocese care s-au desparit de biserica episcopala, sunt pe internet daca va intereseaza. Chiar ieri a fost un reportaj despre Robinson pe cbs. Dupa parerea umila a mea este o mare gresala hirotonirea lui acum cateva luni, dar vad ca nu multe parishes s-au despartit. Si preotul dela biserica din oras e gay, asta ma deranjeaza mai putin decat hoatrarea nefericita de a promova pe unul ca episcop

In primul rand e foarte usor sa devii "preot" azi. N-ai nevoie de cine stie ce.

In al doilea rand, publicul larg inghite gogosile activistilor homosexuali cu "nascut homosexual" sau "nu ne putem schimba". Exista insa in lume o Miscare Ex-Gay. Iata un articol scris de un fost homosexual:

http://www.odaia.go.ro/teologia_homosexualilor.html

Bogdan

Eu nu ii apar pe homosexuali sau in acest caz pe preotii care au decis sa fie astfel. Homosexualitatea poate fi un caz (de multe ori experiente nefaste din copilarie isi pun amprenta asupra obiceiurilor sexuale), un viciu sau simplu o pornire naturala din cauze inca de studiat...
Vroiam doar sa atrag atentia ca Biserica de multe ori incearca sa ascunda o realitate de fapt in loc sa incerce sa gaseasca adevaratele solutii. Homosexualitatea exista din timpuri stravechi si nu ar mai trebui sa fie un tabu, ca atatea altele, cum era odata. Insa cred ca e de preferat un preot homosexual (chiar si nedeclarat), decat unul pedofil (si ar trebui sa vedem ce spun unele rapoarte neoficiale despre proportia de preoti pedofili!!!)...
Ce stiu despre sfinti, era intrebarea. Destule, am facut unele studii universitare in trecut...erau un model de spiritualitate si de viata, dar timpul lor a trecut...azi se poate vorbi de misionarism, de volontariat social si ecumenic, dar mai putin de sfintenie...sau poate ca trebuie redimensionat continutul acestui cuvant si adaptat la realitatile de azi.
Pentru ca azi e dificil sa traiesti izolat ca "eremitii" in varful muntilor sau pe un stalp nepracticand altceva decat rugaciunea si meditatia. Bineinteles, cine renunta la privilegii sau la bani, dandu-le celor la nevoie sau decide sa faca donatii pentru tarile din lumea a treia, ar putea fi numit sfant...dar daca e yoghin sau ateu cum il numim?! Ar trebui convertit la crestinism pentru a putea fi numit in mod oficial sfant?! Vezi deci ca problematica e complexa, pentru ca realitatea sociala e schimbata si char mentalitatea s-a schimbat mult. Unde sa cautam azi o Maria Magdalena, un Sf. Ioan Studitul, un Sf. Gregorie Palamas...odata cu adevaratii profeti au inceput sa dispara si sfintii adevarati...Biserica Catolica canonizeaza inca sfinti (ca don Giovanni Bosco, Madre Teresa di Calcutta), a noastra l-a facut sfant pe Stefan cel Mare, chiar daca stim cate "pacate" a facut la timpul sau!
Cred ca fiecare din noi, daca ar vrea, ar putea avea in sine o parte de sfintenie, din dorinta de a intra in comuniune cu ceilalti si de a trai intr-o lume mai buna, de armonie, de intelegere si pace...
Deci, ne ramane doar posibilitatea de a descoperi sfintenia din noi...fara prejudecati sau false tabuuri...
Sper sa nu fi fost inteleasa gresit...
pe curand,
irina fiorentina.

As dori mult de tot sa pot intra in contact cu un preot ortodox pentru a-i putea cere niste sfaturi! Abia azi am descoperit aceasta pagina, insa nu ma descurc deloc pentru a putea formula o intrebare adresata unui preot si care sa-mi poata raaspunde EL personal!
Cum sa fac?