comentarii

pretul fericiri


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Pif Gadget - de gabi la: 20/10/2003 00:11:07
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
N-au fost carti, dupa cum bine stim, ci comic-books.
Nu ne-au "marcat" existenta, e-adevarat.
Dar pentru unii au reprezentat practic unica "fereastra" catre lumea "de dincolo", din spatele cortinei, precun si cel mai drag dictionar de franceza.

O lume intrezarita, mai mult ghicita si ce parea atat de fabuloasa (mi-amintesc de o reclama la un concurs rezervat - cat am urat cuvantul asta! - a la France Metropolitaine, unde premiul era un voyaj la proaspat-inauguratul Disneyland din Florida...)

O lume plina de culoare, de umor bun si jocuri de cuvinte (Supermatou), uneori sec (Gay-Luron, Hercule), de eroi nobili (Rahan, Dr. Justice, Robin des bois), science-fiction si ironie puerila sau chiar si fina insa niciodata rautacioasa, indecenta sau meschina.

O lume-n care mi-amintesc ca plonjam de pe la sapte ani fara sa stiu sa-not, in speranta ca n-am sa mai emerg niciodata...nu-l citeam, Pif-ul, ci il sorbeam pur si simplu, traducandu-mi cand nu mi-era prea lene si mai adesea doar imaginandu-mi traducerea.
In Bucuresti fiind, un timp s-au mai gasit prin anticariate si stiu ca-mi adunam banii necheltuiti pe Eugenii, pana la suma de cinci lei, pretul fericirii absolute: Pif-ul.
Pretul fericirii absoulte - de Alice la: 20/10/2003 03:43:55
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
De cate ori ofrande le-am adus lui Pif si lui Hercule!
"Citeam" pe sub banci "rahane" rufoase, ca mai apoi sa scrijelesc pe ele, cu varfuri de compas, si nasuri rosh de Pif, dar si pumnale ascutite de Rahan...
Cum am uitat?!
Cum de-am uitat, va-ntreb, de fericirea absoluta de la sapte ani?
Gabi, merci! (garcon ou fille, ca m’est égal!)
#1692 (raspuns la: #1676) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sa nu uitam ca numai pretul a - de Nico la: 24/12/2003 08:12:07
(la: Mikrosoft abandoneaza Windows-urile mai vechi)
Sa nu uitam ca nu numai pretul a facut Windows un succes, dar mai ales usurinta cu care se invata si foloseste (user friendly). Indivizi de toate varstele si cu variata educatie folosesc computerul pentru research, entertainment, banking si shopping iar Windows cu toate problemele pe care le are este folosit de marea majoritate. Un system "cadou" nu poate compensa asa usor pentru ceva ce a devenit parte din viata fiecaruia. Asta pentru consumatori casnici, cat despre business-uri exista o tendinta de a trece la Lynux, chiar compania mea a aboandonat partial NT-ul pentru ca era prea instabil.
Dar si in business exista o problema: costurile associate cu trainingul angajatilor pentru noul system.
"Jurnalul fericirii" - Nicolae Steinhardt - de david la: 21/02/2004 09:04:01
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
"Jurnalul fericirii" - Nicolae Steinhardt (monahul Nicolae Delarohia)
Probabil ca Margareth se pret - de gabriel.serbescu la: 05/03/2004 14:24:04
(la: Pentru femei)
Probabil ca Margareth se preta figurii regale britanice, si poate asa se explica si lunga cariera de prim ministru, insa revenind la barbati, figura de tip macho, nu credeti ca e copiata din filme? In general toti avem nevoie de modele, uneori chiar ni se impun, iar in ultimul timp abunda tot felul de eroi ce sufera incrancenati, lupta, inghit si iar lupta. Un fel de Rusell Crowell in varianta domestica:)
E un proces de imitatie pe care Alice l-a observat si in cazul femeilor: ¨de la un anumit punct, femeia incepe sa se masculinizeze. Cineva care-i obisnuit sa razbata in lumea biznisului, a politicii, pierde ceva din gingasie, din tandrete.¨ O intrebare, va place Xena :)?
Acum, din textele voastre se poate contura barbatul ideal, insa exista? Sau, mai exista? Personal cred ca totul se reduce fie la un fel de a fi sugerat si invatat inca de la parinti, fie o negociere in plan casnic.
Dar, lasand varianta cucului :), a spalatului pe spate din cand in cand, a incapacitatii barbatului de a tine o casa, (Crisa, te-as cere maine de nevasta, no offence :), a inexpresivitatii emotionale masculine, ca deh, tre sa fim duri, care sunt cele mai mari ponoiase pe care le poate face un barbat in viata de zi cu zi?
Ca nu poate sa inteleaga shopingul, ca ii place poate fotbalul sau oricare asociere de tip tribal, adoima societatilor arhaice de vanatori, ca nu stie/nu vrea sa fie casnic, ca se retrage adesea in lumea lui?
In fine, una peste alta e cea mai reconfortabila discutie pe care am purtat-o pana acum.
Bluey, seful tau e un misogin si probabil ca e un frustrat sexual. Nu e vorba de educatie (sau lipsa ei) in cazul lui, ci refuza orice politeturi pentru ca le intepreteaza ca un semn de slabiciune si plecaciune in fata femeii. Trebuie sa-l intelegi. In plus daca vreodata ii dovedesti ca IQ-ul tau il depaseste sau il poate depasi pe al sau....

¨lumea este egala cu suma cunostintelor pe care le avem despre ea¨
michel houellebecq-particulele elementare

pretul... - de raduku la: 17/05/2004 08:18:27
(la: Download de muzica legal de la Apple. Se pare ca functioneaza.)
...1 $ pentru un cântec consider ca'i exagerat => costul unui CD complet cca. 15-18 $ = pretul unui CD din comert (calitativ - net superior caci necompresat)
trei parale - de Alice la: 06/08/2004 11:36:33
(la: Pana unde merge recunostinta fata de parinti?)
iubirile mele n-au trecut ci mi-au ramas, tocmai fiindca n-am tinut sama de pretz.
cuvantul asta, 'pret', n-are ce cauta in ecuatie, daca-i sa ma-ntrebi.

si nu cred ca-i iubire aceea care conditioneaza sentimentul de ceva, orice-ar fi acel ceva.
un parinte ar trebui sa se-ngrijeasca de sufletul unui copil, din frageda varsta, sa-l invete sa gandeasca si sa-si analizeze corect simtamintele.
dupa aia, copilul, ca orice alta fiinta vie, ar trebui s-aiba DREPTUL la propriile greseli, oricat de greu ar fi asta pentru 'mama si tata'.

am auzit adesea "mama, nu fa aia ca ma omori"
"renuntza ,ca te dezmostenesc"

no. no. de-o mie de ori NU!
copilul ar trebui sa fie SIGUR ca orice i s-ar intampla mama si tata vor fi acolo: cand e invingator, dar mai ales cand se numara printre invinsi.
asta e menirea unui parinte!!!!

nu facem copii cu scopul de-a mai trai o viata, de-a ne-mplini visuri carora n-am fost in stare sa le dam forma in propria noastra existenta, nu avem dreptul sa planuim ce-ar trebui sa simta odraslele noastre si nici sa le cerem sa-si doreasca pentru sine ce le dorim noi.

oamenii nu invata decat prin propriile greseli.
sa-i lasam si pe ei sa invete, sa nu-i obligam sa traiasca dupa experientele noastre de viata (are careva siguranta ca stie acum 'retzeta fericirii?), fiindca nu garanteaza nimeni ca daca eu am gresit si-am luat-o-n barba ATUNCI, copilul meu n-ar putea sa invinga ACUM!
ce te faci daca el vrea s-aleaga alte batalii si tu i le refuzi de teama ca va fi nefericit, ba inca il santajezi emotional????
nu-i asta EGOISM?

nu, nu-i o intrebare,
is sigura ca asa se numeste!

#19157 (raspuns la: #19090) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pretul benzinei - de Adrian Marchidann la: 07/09/2004 15:51:41
(la: America si puterea petrolului)
Am trait mai bine de un an in State dupa evenimente. Din pacate americanii nu vad la fel de clar ca si voi realitatea razboiului din Irak. Nu uita ca pretul benzinei este de doua ori mai mic decat in Europa.

Mass media spala creierii la bietii oameni mai rau ca Ceausescu. Cenzura este prezenta la aproape orice ziar, statie de TV ori radio. Nu de catre Bush, care nu are puterea sa o faca, desi a incercat prin 2001.

Cenzura este practicata de lobby-ul cel mai puternic de acolo si de reporterii care nu doresc sa-si piarda slujba daca il supara pe sefu ori sponsorul.

Desi Bush are legaturi cu lumea petrolului, eu cred ca acesta a fost ultimul motiv pentru razboiul din Irak. El a fost tras pe sfoara de cei care s-au infiltrat la Pentagon si in alte zone ale puterii de unde spioneaza si lucreaza pentru o tara straina.
#21213 (raspuns la: #21098) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prietenie fara pret - de anisia la: 02/11/2004 13:47:51
(la: Prietenia si prietenii)
Draga Anca,

uite cit de putin trebuie unui om pentru a zimbi din suflet...mesajul tau mi-a adus intr-adevar un zimbet! multumesc.
tu spui ca esti considerata "prieten demonstrativ". eu as numi genul de prietenie despre care discutam (cea dintre noi, virtuala, verbala , de la suflet la suflet, lipsita de interese de orisice fel) ca fiind prietenie fara pret. aici sensul cuvantului pret poate fi citit si propriu si figurat...asta pentru ca tot am pornit dialogul nostru mai demult de la ideea ca la varsta adulta lumea isi bazeaza "prieteniile" pe interese comune. ceea ce s-ar putea foarte bine spune ca prieteniile acelea sunt pretuite, li se da valoare in functie de avantajele ce decurg. o prietenie fara pret este deosebita si rara in zilele noastre.
hm...cit de mult se poate discuta despre asta. pe mine ma fascineaza natura umana. si din lumea mea de aici este foarte interesant sa observi omul si manifestarile lor. cind esti asa ca mine, lumea nu prea te ia in seama. de multe ori te ocoleste. si atunci e usor a fi nevazuta. si asta ajuta enorm in a observa.

iti multumesc Anca, pentru prietenia ta fara pret.
#27313 (raspuns la: #27053) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Softu' lu' Canonu lu' peste - de Dinu Lazar la: 31/12/2004 09:38:15
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"nu cred ca ai neaparat nevoie sa cumperi un aparat care costa cu $2600 mai mult decit un Eos 20D.
Din experienta pe care o am cu ambele aparate, calitatea imaginii nu justifica diferenta de pret"

Domnul Buzoianu are perfecta dreptate; mai ales ca aici in Ro diferenta de pret e si mai mare, cu un D1 Mark II iei practic trei 20D... de altfel, in ultimul numar din "Reponses photo" este un studiu amanuntit al bestiei de 16 MP Canon Eos D1s Mark II in care se demonstreaza cu exemplificari ca diferenta in imagine fata de cei 8 MP ai 20 D-ului este discutabila, mai curind greu de sesizat in practica, si mai degraba invizibila pina la formatul printat 30x40; mai sus da, conteaza marimea, dar pina la un print 30x40, nu se poate vedea care poza e facuta cu care aparat dintre cele doua.

Acum, nici 20D - ul nu e fara probleme; cel putin unu` pe care il folosesc eu, statistic vorbind, face mult mai multe imagini neclare decit un amarashtean de D60, cu aceleasi obiective in aceleasi conditii; adica, la 100 de imagini, si 20-30 pot fi neclare, desi ce vad eu in vizor pare OK si aparatul pare a face claritatea ca la carte; dar poate fi si din cauza obiectivelor, care au poate o definitie depasita de definitia captorului; situatia se intilneste si la aparatul 20D al unui alt fotograf profesionist din Bucuresti, cu care m-am intilnit la domnul Alecsiu, care fotograf citeste si el ce e pe aici si poate ne da detalii ce se intimpla la el.

Pe ansamblu, cred ca fotografia profesionala la peste 8 MP inseamna cheltuieli uriase si mai multe belele decit fericiri; trebuie obiective L foarte scumpe, memorii mult mai mari, neaparat un HD portabil sau un laptop, un computer barosan pentru procesarea raw-urilor, cu spatiu de stocare pe mai multe HD care sa bata catre un terabyte ( adica o mie de GB, adica doua HD de 400 GB si unul de 200 GB, de exemplu)... apoi DVD writer double layer...
Nu mai zic de banii de softuri la zi.
#32499 (raspuns la: #32494) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
daca punem pret pe realizari, pe rezultate si nu pe profunzime - de Tudor-Cristian la: 05/03/2005 13:15:27
(la: Scrisoare catre un prieten 2)
Personal, cred ca ceea ce sustii tu aici e corect ; in acelasi timp, se releva faptul ca sunt si triste unele adevaruri pictate de tine.
Din pacate, nu oferi solutii... sau propuneri, macar (glumesc putin).

Adevarul ca daca un lucru merge bine, nu mai dorim sa-l intelegem m-a dus cu gandul la fotbal, unde, cand merge echipa si da goluri, antrenorul nu face nici o schimbare. Mie mi se pare firesc sa fie asa, daca punem pret pe realizari, pe rezultate si nu pe profunzime.

Legat de tendinta oamenilor de a ii judeca pe ceilalti cu uneltele cu care ne judecam pe noi... asta mi se pare una din slabiciunile omenesti... si eu fac asta uneori, dar la un moment dat realizez si imi constientizez exagerarile, subiectivismele. Asta ar fi problema : nu sa devii un tip super-echilibrat, fara greseala, ci unul care, gresind, sa poate sa vada asta, pentru a incerca sa se indrepte, ori macar sa isi ceara scuze... Ce bine face uneori lucrul asta : a-ti cere scuze.

In rest... imi cer scuze ca te-am "plictisit" atat, dar am simtit nevoia sa comentez. Te invit si prin textele mele...
Pe curand,


Tudor-Cristian
REGASIRE I [am revenit] - de oliver la: 06/04/2005 18:44:51
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Va propun spre dezbatere un subiect care porneste de la o dilema personala – REGASIREA, INTRE MISTIC SI SUBLIM. Va trebui sa explic inca de acum diferenta intre mistic si sublim. Este o deferentiere pe care Alain Besancon o epuizeaza in « Dilemele mantuirii » (Humanitas, 2001), teza cartii fiind aceea ca misticul degenereaza in sublim. El urmareste acolo un proces istoric, pe care-l scruteaza cu armele unui specialist in istorie si filosofie politica, ceea ce, desigur, n-am intentia sa fac aici. Eu ma rezum la o retorica destul de patetica, in care va invit sa-mi comentati ideile despre prietenie si iubirea erotica, subiecte pe care le vad introductive pentru problema de fond, care este o obsesie a mea – distanta fizica fata de o persoana iubita, pe care trebuie sa o consideri « prietena ». In acelasi timp, consacrarea sociala a unor pattern-uri relationale din care simt acut nevoia sa evadez. Bunaoara, atunci cand un baiat, prieten al meu, mi se pare ca produce o fascinatie asupra mea datorita frumusetii sale fizice, nu doar spirituale, as fi usurat sa-i pot impartasi aceasta perceptie. Aceasta mi-ar permite o apropiere non-sexuala, ci doar una fizica fireasca, de tipul senzualitate frateasca [spun asta, desi ma tem ca Freud considera apropierea dintre Iisus si apostoli ca una de tipul homosexualitatii sublimate]. Din punct de vedere moral, raman intact, iar din punct de vedere existential sunt sunt mult mai implinit in felul acesta, fiindca sunt reconfortat psihic prin aportul afectiv al prietenului/prietenei cu care nu-mi doresc o relatie sexuala, ci doar una care sa darame barierele sociale formale, stupide. Neconventionalul despre care vorbesc se refera la o dorinta a imbratisarii, a unor gesturi tandre, care sa nu produca de fiecare data suspiciuni si reevaluari a relatiei. Vorbesc, de fapt, despre necesitati profund afective, neimplinite la vremea lor, adica in copilarie...

Ma voi rezuma, deocamdata, la o comparatie intre prietenie si iubirea de cuplu, urmand ca, intr-o interventie ulterioara, sa-mi exprim convingerile profunde in privinta intentiei pe care am avut-o atunci cand am fost gay. Sunteti pregatiti pentru o confesiune ?

PRIETENIA. Despre ce cred ca este vorba ? Porneste dintr-o necesitate elementara pe care o numesc regasire; de aici pleaca dorinta de a da vietii un sens, de a ne-o apropria. Cand am gasit in sfarsit oamenii cu care putem stabili aceasta corespondenta, descoperim sacrul si, prin aceasta, ne impartasim din ceea ce se numeste fericire, desi nu ne putem simti pe deplin fericiti in viata aceasta, fiindca exista starea aceea de latenta a raului, care face imposibila instalarea deplina a fericirii absolute. Regretul ne sfasie si suntem nevoiti sa credem ca suntem parasiti de Dumnezeu, dar aceasta sub aspect emotional, fiindca dintr-un unghi rational, lucrurile trebuie sa fie vazute altfel, sau cel putin asta cred, anume ca noi l-am parasit pe Dumnezeul care ne-a dat, din iubire, se pare, posibilitatea de a-l parasi. Incepand de atunci, noua ni se pare ca viata, daca are vreun sens, acesta il exclude pe Dumnezeu, care nu mai ocupa locul de creator si de restaurator al lumii. Dar mi se pare nejustificata ignoranta noastra, cata vreme nu gasesc centralizare doctrinara mai deplina in afara acestui mesaj al lui Christos catre apostoli : « Porunca noua va dau, sa va iubiti unul pe altul asa cum v-am iubit eu pe voi »...

Iubirea dintr-o relatie de prietenie este, deci, sensul vietii, fapt pentru care prezinta, pentru mine, interesul sublim intre toate subiectele care m-ar putea preocupa. Construirea unei relatii de prietenie autentica este periclitata de excluderea acestui Dumnezeu, care spune ca unde sunt doi sau trei adunati in numele Sau, El se afla in mijlocul lor. Asta pentru ca aici vorbim despre un subiect pentru discutia caruia ai nevoie de curaj – sacrul. Nu cred ca puteti spune ca prietenia - care te face sa simti ca apartii acelui om care este atent la trairile tale, la nevoile tale cele mai profunde, carora le raspunde, atat cat poate, asa cum nimeni altcineva n-o mai face – este profana. Profan este tot ceea ce este anost, rutina, banalitatea cotidiana ; exponential profana este senzatia de spleen. Dar am dorit cu orice pret sa parasim acest teren al groazei existentiale, fiindca il cunoastem foarte bine cu totii, sau poate ca unii il cunoastem mai bine decat ceilalti... Oricum ar fi, problema mi se pare ca exista dintotdeauna, dar solutiile, desi existente, au fost, sunt si vor mai fi ignorate. Va propun, deci, sa ne intoarcem la solutii.

IUBIREA DE CUPLU. Despre aceasta forma, consacrata si ea, de apropiere umana interpersonala (autentica), consider ca este inferioara – N.B., ca forma ! – prieteniei, asa cum a fost ea descrisa mai sus. Asta pentru ca aici apare un element nou, iubirea trupurilor. Si care este problema, de ce cred eu ca nu ne-am simti mult mai bine, mai fericiti, in bratele iubitei, dacat coplesiti de iubirea (non-fizica) a unui prieten ? Ce fel de problema mai e si asta ? Pentru mine, aceasta problema exista si ea dintotdeauna, si a fost si ea evitata, si exact din acelasi motiv, adica fiindca aici este vorba de sacru, un munte pe care nu oricine poate urca. Iubirea fizica, spre deosebire de iubirea sufletelor, este posesiva, obiectualizeaza, chiar daca aceasta obiectualizare poate fi foarte transparenta in raport cu consistenta spirituala a celor implicati in aceasta relatie. Este nevoie de multa precautie, in relatia erotica de cuplu, pentru a nu leza partenerul, pentru a nu-i destrama iluziile posesiei sale, a achizitiei sale, care este partenerul de viata, asupra caruia se spune, tocmai de aceea, ca are drept de viata si de moarte, sau, varianta mai soft, « pana cand moartea ne va desparti ». Iubirea de cuplu, in principiu, este o institutie sociala (casatoria). Putem, desigur, evita pericolul aruncarii unei relatii erotice, profunde pe plan spiritual, in profan, in social, fie casatorindu-ne si mentinandu-ne la trairea aspectului sacramental, mistic, al casatoriei, fie evitand casatoria si sublimand relatia de cuplu intr-o prietenie desavarsita. Orice am face, problema este sa nu cadem in capcana de a ne imagina ca procrearea speciei ar fi un scop in sine, caci progenitura trebuie sa fie efectul iubirii, care consfinteste – ma rog, desavarseste – aceasta iubire, o stabilizeaza, o fixeaza cat mai bine cu putinta in concret. In fine, eu chiar cred ca este posibila evitarea banalizarii relatiei de cuplu, aruncarea ei in profan, dar aceasta nu o vad posibila decat daca relatia este construita pe premise spirituale profunde.

Imi amintesc de filosofia de viata a batranilor, care cred ca sensul vietii este inteles cam asa : privind in urma, asupra realizarilor din aceasta viata, trebuie sa avem satisfactia de a fi construit o casa, de a fi facut un copil, etc. Imi amintesc, in acelasi sens, cum contrazice Christos conceptia asta bolnava, propunand « acumularea » comorilor « in cer », deci o elevare spirituala sustinuta de asistenta divina, pe care o invocam la liturghie. Oamenii care cred in prima teorie, a achizitiei cat mai concrete, vor cere, desigur, la liturghie, sanatate, confort material si psihic, lucruri care ne instaleaza in profan, care ne coboara sub demnitatea de « chip al lui Dumnezeu ». Dar aceasta nu e decat o paranteza menita sa reliefeze importanta refuzului de a arunca o relatie sacra in profan, a efortului (ascezei, in fond) de a mentine in viata relatia care mi-a dat, cu adevarat, viata, care m-a facut in sfarsit sa inteleg de ce viata trebuie traita...

Va trebui sa ma intorc asupra aspectului fizic al unei iubiri, al unei prietenii erotice, intre un barbat si o femeie, si sa amintesc opinia lui Nikolai Berdiaev, conform careia subiectivizarea, individualizarea, concentrarea asupra elementului mistic, inepuizabil, al persoanei iubite, reduce sexualizarea relatiei, are tendinta sa o sublimeze [si aici va invit sa-mi vorbiti din experienta]. Asa incat, in cele din urma, descoperim ca sufletul, trupul, persoana noastra, nu poate face obiectul nici unui fel de posesie, al nici unui fel de iubire geloasa, exclusivista, depersonalizanta. Descoperim libertatea, acea stare care face posibila potentarea intru adevar a individualitatii fiecaruia dintre noi ; descoperim, de ce nu, fericirea.

pretul n-ar fi nimic :) - de pseudonaja la: 21/04/2005 01:09:18
(la: "Muzica, mp3" sau "Asa cum nu fur sampania din supermarket...")
Isi mai aduce cineva aminte de vremurile de dinainte de 89? Era o moda la librarie ca intr-un pachet cu o carte greu de obtinut, sa bage 5-6 carti nevandavile, la alimetarile de la tara nu ti se vindea un produs de care erai interesat daca nu acceptai alt produs care nu se vindea, pe vremea aia credeam ca asta e obicei socialist, acum imi pare rau sa vad ca probabil "tovarasii" nostri l-au copiat din vest.
De ce trebuie sa platesc pretul pentru 10-15 melodii cand de fapt doar una sau doua imi plac? Asta este esenta luptei impotriva fileshare-ingului, sa fie criminalizat ca sa platesti 100% desi esti interesat doar de 5-10% din produs. Cate melodii s-ar vinde daca ar fi comercializate la bucata? Nu-mi spuneti ca acum nu este posibil tehnic! Un CD blank este atat de ieftin incat solutia asta le-a venit multora in minte, dar ar fi pacat sa fie aplicata, s-ar vinde si produce doar ceea ce merita. :)
#44700 (raspuns la: #23473) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anisia - de SSDD la: 02/05/2005 20:22:20
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
"sa nu uitam ca fericirea absoluta consta in satisfacerea tuturor nevoilor fizice, intelectuale si spirituale, pe deplin si pentru totdeauna"
tot ce avem aici este fericirea relativa....mai fericitzi ca ieri, mai putin fericitzi ca altii....
inceputul fericirii absolute este sa pasesti pe calea pacii interioare....acolo unde problemele marunte ale vietii acesteia nu ne mai supara; unde invatam cine suntem si de ce; unde invatam ca avem mai mult de dat vietii acesteia decat de luat, unde invatam nu doar sa iubim dar unde lectia este sa invatzam sa iubim pe cei de langa noi asha cum Isus ne-a iubit pe noi. Fericirea absoluta este recompensa pentru aceasta iubire. Nu putem doar sa ne insusim aceasta fericire fara sa platim pretul ei....nu-i un drept ce l-am castigat este un rezultat al unui mod de viata.
#46695 (raspuns la: #46686) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pretul la benzina - de Pasagerul la: 29/05/2005 21:33:16
(la: Este posibil al 3-lea razboi mondial?)
popix
Cred ca pretul e scump ca platesti taxe.Pretul petrolului e stabilit in dolari per baril si la rata actuala a eurolui fata de dolar, ar trebui sa fie mai ieftin.
Asa ca intereseaza-te mai bine unde merg banii tai...
--------------------------------------------------
If you always do what you've always done
you'll always get what you always got.
#52230 (raspuns la: #52228) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destainuiri - de Danila Prepeleac Jr la: 24/06/2005 21:41:37
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
Multumesc pentru corectare la “Walking Clinic”. Asa aflu si eu daca cineva traieste cu adevarat in Can sau numai mimeaza. D’aia am pus si in ghilimele. Daca mai cititi si alte “snoave” scrise de mine o sa vedeti ca am pus chiar intrebarea: “Cum se zice corect, propasit sau pripasit? Ofer recompensa. Astept provincia”. Va rog, nu mi-o luati in nume de rau, dar asta-i stilul.


Corect ar fi fost “Asigurarea la masina pentru noii veniti costa intre 4000 si 6000 dolari pe an, nedeductibili, plus taxe nedeductibile”. Multumesc pentru atentionare.


Iar am fost inteles gresit! Am spus AVERE de 703.500 dolari fara datorii. NU SALARIU pe an!!! Adica are omul, in Toronto, o casa de 480.000 dolari (la acest pret nu prea mai gasesti una noua detasata), doua masini insumind 60.000 dolari, mobila de inca 40.000 dolari. TOATE sunt PLATITE si in PLUS are 120.000 dolari bani gheata la banca sau investiti. Acesta este omul clasat in primii 10% dintre canadieni. Daca ai toate acestea dar mai ai de platit 10.000 dolari rate, nu te mai incadrezi in aceasta categorie. Intri la categoria “modesta care promite”.
Acum, daca cineva are toate aceste bunuri si bani, plus un salariu decent, dar mai are de platit rate timp de vreo 10 ani atunci intra la categoria “pericol de faliment”. Pentru o asemenea casa platita in rate pe 10-25 ani vei scoate din buzunar intre 1.000.000 si 1.400.000 dolari pina la achitare (la orice banca gasiti pe site un calculator de mortgage). Acum va dati seama de ce am spus ca pentru un medic particular care si-a deschis cabinet cu imprumut de 1.000.000 dolari si scoate numai 200.000 dolari pe an este un om aproape pierdut. Daca imprumutul este pe mai mult de 10 ani va scoate din buzunar peste 2.000.000 sa-si achite datoria.
Pentru “ca-ca” majoritatea celor care au venit aici am renuntat la pasiunea vietii mele (nu am vrut sa jertfesc pe altarul Candei 8-10 ani) si am facut un curs de servicii financiare (platit bine - cursul) cu care licenta am dreptul sa bat cimpii-le prin Ontario dupa clienti. In acest domeniu nu prea exista concurenta din partea emigratiei. Toti pornesc de la zero. Acum va dati seama de unde stiu asa de multe despre “REALIZAREA in Canada”?
Am mai spus-o (sectiunea business/ Se poate face un milion la modul cinstit?) si o repet, pe aici, pe continentul Nord-american, lumea este mai saraca decit pare. Proprietarii de case nu depasesc 50% din populatie, spre deosebire de Romania unde procentul bate la 90%. Din cei 50% numai o mica-mica parte nu au datorii. In Canada anul trcut nu prea s-au facut economii pentru ca economia schioapata, iar in unele provincii ECONOMIILE POPULATIEI au fost NEGATIVE cu mai multe procente. Ajutor social nu primesti daca ai o darapanatura de casa (cei mai virstnici) sau numai o masina noua. Vinzi ce ai, declari ca esti falit, si apoi poate AI SANSE sa primesti ajutorul. Numarul de familii care traiesc pe strada in Toronto este intre 10.000 si 40.000 (cifra este tinuta cam secreta, mai transpira cite ceva la demonstratiile din fata primariei Toronto). In Canada sunt zone agricole sau teritorii inghetate unde venitul este SUB 250 DOLARI PE AN!!! Daca nu ar fi nu s-ar specifica la categoria venituri ca aceste venituri nu se impoziteaza. Ar fi culmea taxelor.
Deci, avind acea avere de 700.000 dolari si situindu-te in primii 10% privesti lumea cu alti ochi. Iti poti permite sa faci SPORT prin intermediul unui job de 10-15 ore pe saptamina care necesita si un efort fizic (pui marfa pe rafturi la un supermarchet, tai iarba, cureti zapada – din abundenta in CA, etc.) Iti mentii forma fizica si esti si platit, ai asigurare la medicamente, dentara, etc. Iti pierzi slujba, ti se rupe... Si acum marele pont: pentru venitul astfel realizat pe an (15.000-20.000), taxele la Canada Revenue sunt ZERO. Chiar ti se returneaza o parte din taxele platite la casa plus impozitul pe salariu.
Iata un adevarat REALIZAT FINANCIAR. Are CINCI ZILE LIBERE pe saptamina. Cum “ban la ban trage” respectivul nu sta degeaba sau se duce numaila golf ci isi urmareste investitiile la bursa, dobinzile la diferite forme de “valuta”, studiaza piata si devine un adevarat financiar. Puteti gasi asemenea exemple cu toate detaliile in sectiunile Business ale ziarelor The Globe And Mail, Toronto Star, National Post, etc. Iata ca adevaratii realizati financiar nu mai au nevoie sa munceasca pe bani multi caci i-ar da inpoi la Canada Revenue!
Sa nu uitam ca reteta fericirii pe termen lung nu necesita sa fi milionar: daca vrei sa fi fericit o zi taie un porc, pentru o saptamina cumpara un computer nou, pentru un an insoara-te, iar daca vrei sa fi fericit o viata construieste-ti o gradina. Eu vreau sa refac parcul distrus de comunisti in localitatea natala (erau copaci cu peste 1,5m diametru – generatiile urmatoare poate au sansa sa-i revada) si sa ecologizez riul unde ne scaldam cind eram in scoala generala (a fost poluat de o ferma de porci, acum desfiintata). Iata ca ati aflat si target-ul meu! De ce nu plec inca? Dupa cum am mai spus “astept sa vad cum este vara adevarata in CAN”(?!) si mai imi trebuiesc ceva bani pentru target-ul meu. In plus mai trebuie sa apara accesul la internet de viteza direct prin satelit, acolo, in RO.
#56606 (raspuns la: #56602) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Formulele fericirii - de Danila Prepeleac Jr la: 28/06/2005 21:00:41
(la: Adevărul o fundatură , minciuna un alt labirint - file de jurnal)
Simona anomiS, numele rezultat imi aduce aminte de botanica (sic!)

1. Definitia majoritatii celor emigrati inainte de ’89.
“sanatate rezonabila, loc de munca cu o leafa cit de cit decenta, locuinta in care nu te ploua..., "bomba" pe care poti conta sa te deplasezi de la punctul "A" la punctul "B", mincare "pe saturate", apa calda la robinetul din baie si... hirtie igienica la toaleta?...

Acest stil defineste automultumirea care nu creeaza nici progres si nici fericire celor din jur! Produsul acestor tipuri de oameni necesita ... “multa hirtie igienica la toaleta”. Tipul Al Bundy. Nu-i va deranja ca locuinta si masina creeaza cele mai mari stress-uri ale omului modern (taxe, intretinere, imprumuturi bancare, etc.). Ei zic ca sunt cu adevarat fericiti! Si trebuie sa-i credem!

2. Fericire in stil american. Iata cum imi definea un prieten nivelul de fericire in Florida (SUA). Avea un prieten american, John. La un moment dat acesta a inceput sa fie foarte nefericit, parea ca i se innecasera toate corabiile. De ce credeti? Colegii lui John trecusera barcile pe motoare de 200 cai putere si rideau de el ca ramasese cu 100 cai putere (omul avea o jena financiara). Acesta este tipul de om care nu va dormi linistit pentru ca vecinul are “o capra mai laptoasa”.

3. Definitia fericirii pe termene: “daca vrei sa fi fericit o zi taie un porc, pentru o saptamina cumpara un computer nou, pentru un an insoara-te, iar daca vrei sa fi fericit o viata construieste-ti o gradina.”

4. In sens biblic. Da totul saracilor si vei fi cu adevarat liber!

Chiar nu mai lipseste nimic? Astept si alte definitii!

Cand eram mai mititel si ca virsta si ca minte, o tanti care se ocupa cu tot felul de horoscoape si citit in “orice”, mi-a spus ca “sunt pe aceasta lume ca sa invat ce este umilinta”. Nu prea am bagat de seama pentru ca la acea vreme nici nu prea stiam adevaratul sens al cuvantului. Tirziu, cand ca am fost lovit tare si nedrept, am avut ca o revelatie, aducandu-mi aminte de acea tanti si de o serie de intimplari in care am cazut de fazan pe nedrept, incepind cu scoala primara. Iata ca probabil am fost dotat cu o fire “speciala” pentru ca unele evenimente trecute le consider (acum) niste copilarii dar care pe mine m-au afectat teribil, poate chiar schimbandu-mi viata. Citind cele scrise de “cafegii” imi dau seama cat de multi suntem.

Pentru sufletele supuse in permanenta incercarilor umilitoare, definitia fericirii e cu totul alta. Pentru ei va exista “sentimentul de vină, vina celui sătul, care totuşi mai crede celui flămând şi însetat”. Responsabilitatea fata de cei din jur ii va face sa accepte “mediocritatea combinată cu siguranţa”, etc. Poate ca nu vor fi fericiti decit in unele momente din viata. Fericirea va veni mai mult ca “impulsuri” de apreciere din partea societatii sau a familiei, “suficiente pentru a-mi reda speranţele şi încrederea”... Printre aceste “suflete nelinistite” se afla creatorii de valori, umane si chiar materiale.


P.S. Cuvintul pasarela este mult utilizat in Bucuresti. Gara de Nord “a ajuns”, de-alungul anilor, in buricul tirgului. Trecerea peste liniile de cale ferata, dintr-un cartier intr-altul se face pe pasarele care sunt destinate numai pietonilor (la intrare si iesire sunt scari). Am vazut ca multe pasarele au aparut si pe drumul national Bucuresti-Ploiesti. Daca zici pod, automat se duce omul cu gindul la masina, tren, caruta, bicicleta plus oamenii care trec pe acolo.
#57105 (raspuns la: #56783) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lipiciule... - de Intruder la: 22/08/2005 12:27:42
(la: Pretuiesti ceea ce ai?)
de ce n-ar exista si hoti filozofi (un fel de "haiduci" al sec.21) sau filozofi care fura???
cei care se drogheaza si cei care beau (ma refer strict la alcoolici si la dependentii de droguri) pot fi sensibili (cred)...o sensibilitate pe care n-o pot duce si atunci recurg la vicii...o sensibilitate in sens negativ, un fel de paravan intre ei si lumea concreta.
sporturile extreme nu prea vad ce cauta aici...astea-s un fel de teribilisme pentru oameni mari...

spui:
Cred ca aceasta este reteta fericirii: Sa pretuiesti ceea ce ai, dar sa vrei si sa lupti pentru ceea ce-ti mai doresti.

eu as zice asa:
reteta fericirii ar fi sa nu-ti mai doresti mare lucru pentru ca ceea ce ai este suficient, prea bun si prea frumos...
fericirea este un fel de-a apuca vantul, de-a culege lumina...un ideal fantezist de cand lumea...nu poti fi fericit mult timp, incontinuu;
daca n-ar exista si necazuri cum sa pretuim binele? tot ce-i de pret, este rar...tot ce-i rar, trebuie gasit...ca sa gasesti, trebuie sa doresti.











pret abonament - de cristelino la: 21/12/2005 11:20:33
(la: Salariul minim in occident)
``poti sa-mi spui si mie cam care este pretul ,aproximativ,al unui abonament de internet in franta?"

Sunt diverse oferte.In general e 15 poate fi 20,poate fi mult mai mult daca vreai retea securizata sau chiar VPN.
De obicei pe acelasi ``mat`` vine tele-ul,internetul si telefonia nelimitata.Toate functioneaza bine in jurul aglomerarilor si oraselor mari.Am vazut si oameni nemultumiti mai ``de la tara``

Cristelino
pretu' fericirii - de maan la: 30/12/2005 18:42:18
(la: felii de cozonac)
Incepea de fiecare data cu mamaie, care zicea clipind siret: “de-amu’-ncepe postu, Ionele!”
Si-ncepea cu fasole cu ‘muratori’, varza acra au ceapa sparta-n pumni si frecata bine-bine cu sare “sa-i mai taie din iuteala”, felii de mamaliga rece coapate pe plita in parf de sare grunjoasa, cartofi copti, orez bulgaresc si-alte minuni de cari nu-mi amintesc acuma.
Incepea, cum nu, cu tata-mosu’ care se caznea cum putea si el sa nu maraie a ‘anafuri’, ‘biserici’ (era sa zic ‘cristelnite si calapoade, putain et bordel de merde!’ ma scuzati!) ori ‘grijanii’. Nici ‘potochi-te-ar sa te potocheasca’ n-avea permis a zice, ca nu se mai intelegea cu à batrana zile de-a randu’ ori asta nu se facea-n Post, s-o pui adeca pe mamaie sa sada suparata.
Incepea, cum va spui, cu-un soi de furnicaturi ce zumzaiau a neliniste si-a nerbdare in sufletu-mi de copil.

In dimineata de Ignat m-ascundeam in odaie la buna (buna-mi era mama lu’ tataie si-a avut tot timpul o suta de ani! De-aia-i mai ziceam ‘mamaie batrana’) si-acolo, cu capu-ntr-o bondita ce traznea a seu de oaie, asteptam sa se stinga junghiul de guitz-a-moarte, ce trecea ca un cutit prin tot satul.
Veneau la noi nea Neculai a lu’ Grama cu Vasile-a lu’ Suta sa taie porcu’, ca pe tataie mereu il lua rematismul atunci si nu putea …
Repede-repede si porcul devenea o dihanie ciudata ce ardea-n cuibarul ei de paie, cu palalai pana-ncer … vedeam asta-n gand si-mpotriva vointei mele, cu tot cu gaura din gard prin care indraznisem odata a privi macelul.
Ma luau din pat cu forta si radeau cand ma vedeau cocotata calare pe namila parlita si faceau haz de lacrimile mele neputincioase “las’asa s-ai noroc la anu” ziceau, in timp ce buna ii boscorodea si ma salva mereu din mijlocu monstrilor care-mi dadeau ca ofranda codita ne-mbarligata. P-asta io duceam lu’ mamaie tinand-o cat mai departe de mine, ca semn ca-i timp sa toarne apa fiarta-n oale …pentru spalat.

Nu dupa mult timp, chelfaiam prima bucata de soric care-mi spala cu grasime obrajii si constiinta de lacrimile compasiunii, asteptand ca tataie sa umfle chisca ce-aveam s-o alerg frenetic prin zapada, preferand-o oricarei mingi colorate de la oras.

Se facea pomana porcului, din carne prajita marunt in ciaun pe pirostrii, chiar pe locul sacrificiului. Atuncea aveam voie sa-mi inmoi degetuzu’ (care vream io) in ceasca de tuica fiarta a lu’ tata-mosu’mieu.

Veneau apoi cozonacii lui Intruder, da’ io trebuia sa ceresesc indelung coca pe care-o modelam in om-de-zapada si-o mancam pe furis, desi stiam c-ar sa ma doara napraznic burta, dupa aia. Cozonacii astia erau copti in curte, in cuptor de lut, pe jar de ciocanei si aromeau de-ti intra-n piele.
Tot atunci mancam ceva special numit ‘calahie’ (cititi precum ‘calarie’). Asta-nsemnand mierz de paine fierbinte, inmuiet in vin rosh indulcit cu miere…mmmhhh…

Ma rugam si io cu-n cutitash in mana sa fiu lasata sa toc maruntaie pentru toba ori caltabosi, da’ n-aveam spor decat la tinut de carnati si, cateodata, la pus bucatelele de carne in masina de tocat …
Asa ca ma duceam in curte la tataie ca tare-mi placea cum mirosea pe langa el cand taia lemne. Ma alunga si de-acolo, sa nu-mi saie fo aschie-n ochi si sa se nenoroceasca copkilu. Aveam si-aici o bucurie … ajutam la carat cosu’ cu lemne, si tataie nu mai contenea cu multumirile ca, vezi treaba, singur nu-l putea cara.
Pentru munca asta mai primeam o bucata de sorici sau vreun colt de prajitura din taieturile de pe marginile foilor de ‘alba-ca-zapada’ ori un merisor mic si rece.
Uneori, daca se nimerea, aveam si-un strugure din cei pastrati in pod direct pe corzile de vita infipte bine-n barabule.
Desi eram cpoil cuminte, mai turnam intr-o doara cate-o cana de apa pe trepte, ca tare mi-era draga mamaie cand aluneca pe jos, cu tot cu ligheanu-i de carnati…

Buna-mi cosea in schimb straitza noua pentru nuci … sa ma mandresc cu ea in ceata de pitici porniti cu noaptea cap sa strige pe la ferestri “ne dati, ori nu ne dati?”
Ba …ne mai dadeau si cate-o matza pe care-o puneau cu curu-n geam, dar las’ ca si noi aveam vorbe potrivite si le uram gazdelor cate-n luna si-n soare, inainte de-a o lua la sanatoasa inotand cu vitejie prin nameti.
Nu-mi amintesc vreodata ca mi-a fost frig asa cum imi e azi, pe timp de iarna.
Buna-mi impletea flanea, caciula, fular si mânusi pe cari le coloram impreuna cu galus ori buruieni uscate pe care numai ea le stia.
Ma gatea asa si, dupa ce ma descanta si plescaia ciudat din varful buzelor drept amin, ma trimetea la colindat.
- a cui esti, fa? ma-ntrebau … a lu’vasilica sau a lu’ lenuta?
- a iuliei, raspundeam minunandu-ma ca-mi aminteam ce ma-nvatase mama.
- ni la ea, costica, iete-asa vorbea si ma-sa cand se-ntorcea de la scoala pin vacante … ptiu, bata-te-ar norocu sa te bata!
… si ma scuipa pe bune de vreo trei ori, indesandu-mi covrigi, mere si nuci in traistuta fermecata.

*
“am venit si noi o data
la un An cu sanantate
si la Anu sa venim
sanatosi sa va gasim

si la Anu vom ura
un colac daca ne-ti da…”

daca Fericirea s-ar cumpara, pretul ei ar fi in amintiri ca acestea.
da’ io avui mereu mai mult noroc decat portia s-ar cuveni sa-mi fie.: )

sa ne traiesti, Intrusule!
#97895 (raspuns la: #97767) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...