comentarii

prezinta o intamplare care evidentiaza faptul ca omul nu poate trai de unul singur


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Omul nu poate sta oriunde? - de DESTIN la: 11/08/2004 04:34:44
(la: Cum gandim?)
Omul nu poate sta oriunde?

Omul se afla exact in acea rascruce in care renunta la anumite nevoi spirituale, pentru a le mentine doar pe cele materiale?

In acest sens, este foarte intunecat viitorul.

Totusi cred, oricum, ca greselile omului nu sint doar greseli, ci sint datorate unui anumit proces interior dureros si ca la un anumit moment dat se va uita inapoi si va realiza ca se confrunta cu o problema ori cu o boala pe care trebuie sa o invinga...

Iar arta are potentialul de a reaminti omului ca este o fiinta spirituala, parte a spiritului infinit in care va intra peste moarte.

Arta il poate ajuta sa inteleaga de unde vine si incotro se indreapta.


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Omul nu poate trai nici o clipa inchis in prezent! - de Roxanna la: 20/01/2006 12:50:58
(la: MI-E DOR DE "UN OM")
Assume a virtue, if you have it not.
Nu ajunge sa regretam trecutul fara a face din acest regret o forta pentru fapte de reparatie in viitor si pentru viitor, sau macar fara a trezi in noi, prin pomenirea celor carora le-am gresit si prin fapte in numele lor, sensibilitatea noastra reparatoare fata de ei.Trecutul primeste in noi o prezenta presanta in clipele de fata, numai daca asteptam de la repararea lui un viitor etern.Altfel, nu mai traim cu interes vibrant in clipa prezenta nici trecutul, nici viitorul. Gindirea la trecut si la viitor ramine mereu o teorie, care nu schimba timpul si fiinta noastra.
Totusi am si eu o intrebare :

Daca ti-a fost prietena atat de buna ,cum de numai dupa 2 ani ii simti lipsa?
Ai scris ca motivul ptr care te ai certat cu prietena ta cea mai buna (your best friend),este un motiv "neinteresant"ptr noi.Eu cred ca este un motiv bine zugravit in amintirea prieteniei voastre ,daca ea nu a putut sa te ierte nici dupa 2 ani.Nu critic si nu cred ca o sa para deplasata intrebarea mea ,dar oare tu ti ai cerut iertare ?Ai facut ceva sau mai hine spus ati facut ceva ca sa reparati greselile trecutului? Ptr ca tu din cate ne ai spus ati fost chiar foarte bune prietene (best friends). O prietenie adevarata nu se uita in 2 ani.Spuneai ca erati pe aceeasi lungime de unda.E imposibil ca ea ,prietena ta sa nu ti fi spus ca fiecare avem dreptul la o a doua sau chiar la o a treia sansa!:)
thebrightside - de Homo Stultus la: 13/03/2006 17:43:52
(la: Unde ne sunt valorile?!)
"Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya

In principiu sunt de acord cu tine (desi in ultimul timp rar se intampla din motive independente de vointa mea:)) Eu as duce discutia asta ceva mai in concret. Omul este o fiinta personala (care prin definitie nu poate exista decat in perspectiva deschiderii relationale catre celalalt). Asta este o prima dimensiune. Omul nu poate trai deci cu adevarat in afara relatiei. Valorile in atare conditii sunt acele "bunuri in sine" care inlesnesc si ajuta relatia intre un eu si un tu sa creasca. Este totusi o diferenta majora intre a recunoaste valoarea si a o impropria fiintial. De aici si criza existentiala a omului. Totusi e mare lucru daca omul este capabil sa recunoasca acele "bune de dorit" - valori. Pana la dragoste de aproapele este insa un drum lung. E bine daca ajungem si la acceptarea celuilalt in imediatitatea noastra. Ca omul sa aiba acces la o relatie autentic personala cu semenul sau trebuie sa caute mai intai in "de sine". Rezultatul firesc al acestei cautari ar fi o constientizare acuta a realitatii personale. Suntem moduri unice de a fi si tocmai de aceea valorile in care credem se vor particulariza distinct in fiecare dintre noi fara ca ele sa cunoasca insa o alterare a fondului lor specific. Omul ajuns la acest punct va intelege ce sursa inepuizabila de "nou relational" este celalalt si chiar el insusi. Ca sa poti sa accezi la iubire trebuie sa ai mai intai un acces adanc la propria-ti realitate pesonala si mai apoi la realitatea personala a celuilalt. Doar astfel omul constienizeaza importanta relatiei si implicit importanta valorilor care il pot ajuta in aceasta crestere relationala. Valorile asadar sunt puse cel mai bine in lumina in persoana nu in individ.
#111273 (raspuns la: #111222) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Omul modern poate fi interpre - de jeniffer la: 23/09/2006 20:27:18
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
Omul modern poate fi interpretat gresit de cei care conserva morala trecuta, dar cunoasterea schimba si amelioreaza morala.
de fapt, stii ce-i nostim? - de Sancho Panza la: 24/03/2010 16:02:43
(la: the human game)
ca prin scena adularii magarului, N. arata ca omul nu poate trai...in afara adularii. :D
si nu cred ca N. considera omul "concept perimat" - de ce ai incerca sa salvezi un concept perimat?
dar nu-i locul sa pitroicim asta aici, poate la un pahar, prin beciul ala, cu conditia sa nu ne auda careva, fiindca or sa spuna ca ne-am imbatat prea repede.

insa
daca nimeni nu si-ar fi pus intrebarea asta(formulata astfel sau in alt chip, nu mai aveam nici renastere, nici iluminism, nici revolutie franceza, nici cheie franceza, probabil.
#532715 (raspuns la: #532711) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Adanc... - de monte_oro la: 30/12/2010 10:29:16 Modificat la: 30/12/2010 10:30:04
(la: puterea destinului)
...si simptomatic pentru neuronii cruzi care iau ca litera de lege orice semn, rand sau gand scrise de cate un mare scriitor... Cioran a fost plin de panseuri cu aer sententios carora el insusi le-a dat statut de provizorat, de fapt... in propria-i cautare a intelepciunii, sensului, impacarii... Unde mai pui ca, de fapt, si Omul il poate abandona, izgoni pe Dumnezeu, de fapt... nu invers...Dumnezeu iubindu-si copiii... Da pentru asta mai tre sa iesi din Cioran nitel...si s-o iei si spre alte alei... Spre Zohar, par exemple... Da ce zic io aici?... Revelioooooooooooooonnnnnn!!!!...:)))
Complex de superioritate??? - de gigi2005 la: 09/05/2005 17:27:38
(la: iubire? acum serios vorbind...)
In ce sens? In sensul ca partenera pe care spui ca o ai iti accepta fandoselile?
Daca cea care te iubeste ar cauta altceva, ai judeca-o sau ai rasufla usurat? Nu stiu de ce am senzatia ca bravezi sau esti putin deprimat.
Daca n-ar mai fi langa tine poate atunci ai incepe sa simti singuratatea.
Eu cred ca nici un om nu poate trai singur. Cum spunea si Zaraza, trebuie sa fie cineva cu care sa imparti bucuria sau tristetea.
#47712 (raspuns la: #47687) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu comfunda iubirea cu obsesi - de celine333 la: 22/05/2006 22:00:49
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
Nu comfunda iubirea cu obsesia.Iubirea e un sentiment frumos cald si unic pe care omul o poate trai numai in 2. de multe ori avem senzatia ca iubim insa e doar o amagire care ne face confuji.Creem persoane in imaginatia noastra si dorim ca pesoanele de linga noi sa fie ca si cea din Alba ca zapada.Sint imagini perfecte in imaginatia noastra insa in realitate nu exista.de aceea atunci cind spui Te iubesc sa fi constient de implicarea acestor cuvinte.Iubirea intre 2 oameni e contactul fizic(nu poti iubi o persoana din imaginatie)intri la obsesie din nou.Dupa care e cunoastere potrivirea si se intimpla rar ca 2 persoane chiar dupa un contactul sexual sa spuna ca traiesc iubirea.cind iubesti traiesti o senzatie de implinire deplina.O fericire maxima si o daruire totala.Inseamna sacrificii si renuntari.Atunci cind iubesti nimic nici material nici finaciar nu conteaza.Nu ai ochi sa vezi frumusetea altora ci doar a persoanei iubite.E un tot unitar care se imbina perfect .O intelegere din priviri si o caldura intensa intre parteneri.Iubirea nu are ochi si nici urechi.Intre parteneri orice sacrificiu e maxim si nu conteaza chiar daca ar trebui sa mora pt iubirea lor.Insa citi dintre noi poate face asta?fara a reprosa nimic din ceea ce a facut?Si mai ales in 2.Cind iubesti de unul singur intri la obsesie.Si repet aia nu e iubire...
rac - de Horia D la: 05/06/2006 22:17:38
(la: Câine sau pisică?)
pai cine-i misogon??? de la inceputul istorie omul si-a luat ca pet si a incercat sa imblanzeasca femeia.
ca doar femeia are cel mai dragutz pussy....cat fara de care omul nu poate trai:)
#126339 (raspuns la: #126323) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ultima noapte - de anitzasmile la: 17/02/2008 12:01:05
(la: nu sunt yoghina,dar totusi ce stiti despre yoga?)
nu am povestit nimanui cu lux de amanunte cum a fost ultima zi si noapte cu el.daca tot am ajuns aici...poate ar trebui sa spun ce stiu,poate asta si trebuie,sa pot vorbi...voi nu ma cunoasteti,nu ma vedeti...in fine.
il scotea din minti atunci cand ma suna cineva si nu stiu de ce,i se pusese pata pe un bun prieten de-al meu,pe care nici nu a vrut sa-l invit la oficierea casatoriei.asta m-a durut insa l-am ascultat.
in ziua aceea eram deja foarte trista fiindca mi-am dat seama ca nu-mi va da ragazul de cateva zile.il rugasem sa ma lase sa gandesc putin la ce se intampla si la ce nu merge,cu promisiunea solemna ca dupa cateva zile vom vorbi civilizat unul cu altul.insa s-a razgandit si atunci am simtit nevoia sa plang,m-am simtit neputincioasa si aproape capitulasem.mi-am zis ca am facut cea mai mare greseala si trebuie sa suport consecintele.si a sunat acest prieten drag...nu mai vorbisem demult cu el,nici nu puteam sa-i mai raspund la telefon.si i-am raspuns de aceasta data si as fi vrut sa-i linistesc ingrijorarea.astepta cu nerabdare sa ma vada maritata si apoi nu mai dadeam nici un semn de viata,nu mai raspundeam la telefon!!!!!i-am spus ca sunt ok insa ma cunoaste de zeci de ani,deci stia ca nu sunt ok dupa cum i-am raspuns si nici nu a fost greu sa se prinda ca nu pot vorbi.am inchis.si a inceput cearta si iar am izbucnit nervos si i-am spus ca-l urasc,ca nu ma poate tine departe de toti cei dragi mie si pt.prima data de cand incepuse povestea asta am plans si i-am spus ca nu am nimic cu el,nu-l judec pt.nimic si-mi pare rau ca a trebuit sa faca atata drum pt.nimic,dar ca nu ma poate tine legata de el doar pt.recunostinta sau altceva.a spus ca are bani si-mi poate oferi viata pe care nu am avut-o niciodata.eu i-am spus ca nu ma intereseaza,bani am si eu,nu cat are el,dar am.apoi s-a asezat pe un scaun din camera,abatut si coplesit si el.spunea ca am sa raman singura cu demnitatea mea si eu spuneam ca nu-mi pasa,nu-l mai vreau in viata mea,nu ne potrivim si nu are sens sa insiste.nu-mi era teama de el,inca mai credeam ca ne putem intelege,ca putem ajunge la un numitor comun.apoi am vazut ca se intampla ceva,mormaia ceva ce nu intelegeam si fata i se schimonosea intr-un fel hidos...l-am intrebat ce face si mi-a spus ca nimic...m-am speriat si i-am strigat sa inceteze ca ma sperie.a spus ca nu face nimic si zambea...l-am strigat pe nume si i-am spus inca odata sa inceteze...si asta a fost...a zambit si a spus ca va face cum vreau eu fiindca nu vrea sa-mi faca rau.seara a decurs destul de linistita,se parea ca intelege ce-i cer si ca e de acord.si-a strans lucrurile.am facut cate o cana de ceai de tei,mai concentrat,speram sa ne linisteasca pe amandoi.la culcare l-am convins sa doarma in alta camera si,din nu stiu ce motiv,mi-am incuiat camera peste noapte.am adormit bustean...m-am trezit intr-un tarziu fiindca tragea de usa,incerca sa o deschida in timp ce-mi striga numele si-mi spunea sa nu-l gonesc de langa mine,ca are nevoie de mine...la inceput nu realizam,am crezut ca visez.m-am ridicat in sezut si am ascultat atenta.nu era vis,el chiar tragea de usa ,incerca sa intre implorandu-ma sa-i deschid.i-am spus sa mearga la culcare si vorbim dimineata.atunci a tras mai tare de usa si a inceput sa spuna insistent sa-i deschid.am tacut.dupa ceva timp,poate un minut doua,a mieunat...am zis in sinea mea 'ok,asta ce mai inseamna,crede ca ma amuza?'...apoi a mieunat pana s-a transformat intr-un miorlait urat,ca de pisica in calduri.un pic m-am speriat,nu intelegeam ce vrea,ce face...apoi au inceput alte zgomote sinistre,urate rau,infricosatoare.instinctiv am dat patura la o parte si m-am ridicat in genunchi incercand sa alung orice urma de somn si sa inteleg ce se aude...nu se intelegea nimic si cat am stat sa ascult asa,in genunchi am avut impresia ca dincolo de usa sunt adunate toate fiarele padurii...aveam impresia ca daca deschid in acel moment usa voi vedea altceva decat un barbat...nu stiu de ce am inceput sa ma rog in nestire,cu disperare...nu ma rugasem niciodata pana atunci asa ca nu spuneam o rugaciune anume,ci exact ce-mi venea in minte atunci.cand a incetat orice zgomot am aprins lumina cu teama si curaj in acelasi timp si am deschis usa.avea o privire ratacita,parea chinuit si dincolo de frica mea aproape ca am simtit mila...l-am intrebat ce se intampla si mi-a spus ca nu poate trai fara mine,ca are nevoie de mine...i-am promis ca vorbim dimineata,l-am condus inapoi in camera.intre timp s-a trezit mama si sora mea,care mi-au povestit a doua zi ca nu au mai adormit toata noaptea.eu am adormit la loc,ceaiul de tei are efect insa el s-a rugat chipurile toata noaptea.lor le-a fost teama sa-l mai lase singur,asa ca au incercat sa vorbeasca cu el.a doua zi a plecat,docil si implorandu-ma pana in ultima clipa sa nu-l gonesc.
mama s-a trezit abia dupa ce am iesit din camera,asa ca nu stia nimic din ce s-a intamplat,ceea ce m-a mirat.
#286237 (raspuns la: #286218) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
identitatea crestina a Europei - de oeo_ la: 09/05/2009 14:29:37
(la: Cristofobia)
Oamenii nu pot intelege...cu ratiunea... oricata ar avea...ceea ce ii poate tulbura... prin simtire. Culmea...dar s-a dezbatut asta, candva, in alta confa....eu chiar sunt adeptul celor doua origini ale purtatotului de viata numit om. Una evolutionista... alta creationista... iscata acum vreo 7.000 de ani. Omul-vietuitor vs Omul-fiintator... Dar asta e alta poveste...


Oamenii se inteleg pe ei insisi din ce in ce mai mult pe cale rationala, chiar si trairile si simtirile. E adevarat, omul nu poate trai doar cu stiinta. Dar asta nu este un argument in favoarea compatibilitatii religie-stiinta.
Omul are doua origini? Mi se pare ca este o mare contradictie intre cele doua, stiut fiind ca omul nu a aparut acum vreo 7000 de ani.

Despre radacinile Europei (sau argumentul istoric sustinut de Weiler). Cu greu poate fi negat rolul crestinismului ca forta religioasa si politica in Europa. Daca crestinismul nu ar fi fost religia predominanta in majoritatea tarilor europene, istoria Europei ar fi putut fi foarte diferita.
Dar argumentul istoric aparat de Weiler depinde puternic de o serie de premise printre care aceea ca identitatile sunt predeterminate de istorie si ca o comunitate etica poate fi bazata numai pe memoria trecutului. Este adevarat ca nici o identitate nu poate fi complet separata de trecut, dar la fel de adevarat este ca o identitate poate fi definita prin combinarea trecutului cu viitorul adica cu aspiratiile normative a ceea ce vrem sa fim. E esential sa includem in definitie si elemente viitoare spre care tindem. Azi multa lume in Europa fara a-si nega radacinile, admite ca nu trebuie sa continuam sa ne definim numai pe baze crestine. La urma urmei crestinismul aminteste printre altele si de multiplele razboaie intre europenii de religie diferita si de dominarea coloniala brutala a altor popoare, toate justificate in numele valorilor crestine. Arborarea crestinismului poate fi chiar neproductiva.

Integrarea Europei se bazeaza pe memoria istorica dar si pe reintrepretarea trecutului. Franta si Germania bunaoara s-au putut integra in aceeasi comunitate tocmai pentru ca incet dar sigur s-au detasat fiecare de o parte a identitatii lor colective.
Ion - de Baby Mititelu la: 19/03/2010 08:10:22
(la: Amantul doamnei Chatterley)
Nu comentez sexualitatea doamnei Chatterley. Ma bucur pentru ea.
Dar nu pot sa nu-mi pun niste intrebari.
Ce fel de barbat e domnul Chatterley? Mai degraba, ce fel de om? Cum poate trai din punct de vedere moral stiind ca...Alta intrebare: el este egoist sau altruist? Apoi: este cinstit ca o femeie sa aiba si sot si amant? Un barbat sa aiba si sotie si amanta?
Daca aristocrata s-ar fi maritat cu padurarul, ar fi fost tot atat de puternica si frumoasa sexualitatea lor? Pana la sfarsit?
Lucruri ca astea se intampla - de (anonim) la: 14/04/2004 11:49:13
(la: Preoti homosexuali?)

Lucruri ca astea se intampla cand se renunta la singurul reper extra -uman - Biblia, si asta - culmea - chiar de catre cei care ar trebui sa o promoveze, si in locul ei reperul devine "ceea ce simte fiecare", de fapt se renunta la orice reper.



Relativizarea asta a reperelor si a valorilor a dus societatea noastra la ceea ce este ea azi. Ofensiva homosexualismului din ultimul deceniu a avut la baza aceasta conceptie: "daca noi simtim asa, ce vreti, avem dreptul asta!". Au contribuit mult la asta si filmele americane care ii faceau pe homosexuali sa para niste eroi-martiri, niste oameni principiali (sic!) care nu renunta la convingerile lor si sunt persecutati pentru asta.

Cu alte cuvinte, suntem impinsi sa credem ca homosexualismul este doar o alta alternativa, nicidecum ceva rau. Atatea "vedete", cantareti, actori, mai nou chiar preoti, nu se sfiesc, ba chiar se mai si lauda ca sunt homosexuali si o sugereaza si pe scena. Si culmea, asta ii face mai "interesanti" si mai mediatizati. Pe cand zoofilia si restul "-filiilor"? Daca asa simt oamenii?? Ce poti sa le zici, nu?



Ca Biblia condamna homosexualitatea ( cel mai cunoscut episod e cel cu Sodoma si Gomora) cred ca stim toti.


Dumnezeu ii iubeste SI pe homosexuali, dar uraste homosexualitatea. Dupa cum tot Biblia spune, trebuie sa uram pacatul dar sa-l iubim pe pacatos (de obicei facem invers). Dumnezeu ii iubeste pe toti pacatosii, de-asta L-a trimis chiar pe Fiul Sau sa moara pentru noi, dar nu poate permite pacatul, pentru ca ar insemna sa se autodesfiinteze.



Omul si sentimentele lui sunt foarte schimbatoare. De aceea nimic produs de om nu poate fi luat drept reper. Biblia si-a dovedit valabilitatea de mii de ani, ea si numai ea trebuie sa ramana reperul nostru. Avem nevoie de un astfel de reper, de fapt de aici si nevoia de religie, de ceva care este mai presus de uman, de muritor.

Dumnezeu si Adevarul au caracter absolut, nu se schimba dupa cum avem El sau noi chef (sau simtim), altfel n-ar mai fi Dumnezeu/Adevar. Principiile Lui sunt universal valabile, sunt principii ale universului, ele nu sunt influentate de vremuri, moda, nivel de trai, tehnologie, oameni sau simturi.



Nu vi se pare ca renuntand la singurul reper valabil si increzandu-ne numai in simturi tindem sa anulam ceea ce-l diferentiaza pe om de animal?



Ce-ar putea sa ii invete un preot homosexual pe enoriasi? Ca din Biblie nu-i poate invata, ca nu crede in ea. Sau poate si-a facut o Biblie "custom"-izata, din care scoate ceea ce nu-i convine. In stilul asta n-o sa mai ramana nici cu copertile, in curand.


In Romani cap. 1, 32 gasim: "Şi, măcar că ştiu hotărîrea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri, sînt vrednici de moarte, totuş, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac."

Cititi tot capitolul 1 din Epistola lui Pavel catre Romani si o sa gasiti raspuns la intrebarea de ce s-a ajuns la un asemenea grad de degradare umana.



E curios ca majoritatea oamenilor au totusi o nevoie de spiritualitate, nu vor nici sa lase cu totul religia la o parte, nici sa faca ce spune Biblia. Ca sa-si linisteasca constiinta isi fac ei o religie a lor din care scot tot ce-i deranjeaza. Nu vor sa fie nici cu Dumnezeu, dar parca nici cu Diavolul.
Dar asta inseamna deja ca sunt cu cel de-al doilea.



Robert T.

Pt. souris - de ueit la: 01/12/2004 22:30:32
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"d-voastra puneti semnul egal intre ciuma,tuberculoza,piatra la rinichi etc. si suferintele de alta natura ale omului,despre care eu vb. acolo,care se manifesta prin alienare,in sensul de instrainare,prin durere, nu fizica, ci sufleteasca."

Discutia era despre nivelul de fericire in trecut si eu am adus niste motive pentru care cred ca acesta era scazut. Nu pot sti exact ce gandeau acei oameni dar cred ca epidemiile, mortalitatea infantila, lipsa accesului la informatie, teroarea religioasa nu-i faceau prea fericiti. Nu sunt informat privind frecventa bolilor depresive insa trebuie tinut seama si de faptul ca viata omului aproape s-a dublat in perioada moderna, acesta aducand cu sine probleme specifice. Un alt aspect de care trebuie sa tinem seama este acela ca stiinta nu are scopul declarat de a ne face fericiti ci de a descifra mecanismele universului in care traim. Uneori putem ajunge la concluzii care nu ne convin insa, daca iubim adevarul, trebuie sa le acceptam si nu sa respingem stiinta pe motiv ca inainte eram mai fericiti.

"Stiinta si religia vizeaza 2 fatete diferite ale realitatii-de aceea si spuneam eu ca nu se afla in contradictie."

Religia a vizat si vizeaza si teritoriul stiintei. Nasterea din fecioara, ridicarea la cer, invierea mortilor, inmultirea painilor, oprirea rotatiei pamantului, potopul, plagile, eclipsa de trei ore, nu sunt fenomene pur spirituale. Religia nu a renuntat la acestea, care nu mai pot fi verificate, ci doar la cele evident false. Este in conceptia mea o lipsa de onestitate.
Trebuie spus si ca afirmatiile dovedite false (varsta pamantului, ordinea creatiei, geocentrismul, etc.), au suport biblic si au fost sustinute timp de 1500 de ani. E usor a spune acum, dupa ce stiinta a aratat adevarul ca toate aceste falsuri reprezinta o mica eroare si ca de fapt biblia nici nu spune asa ceva. In aceste conditii te intreb daca este logic sa acordam crezare intr-un domeniu neverificabil (cel spiritual) unei teorii care atunci cand a putut fi verificata s-a dovedit falsa.

"Au fost suficiente cazuri de vindecari miraculoase ale unor oameni carora medicina nu le mai dadea nici o sansa"

Din cate stiu eu aceste "miracole" nu au fost validate stiintific, prin urmare nu putem fi convinsi de autenticitatea lor.

"Importanta si superioritatea sufletului in raport cu trupul a fost dovedita de oamenii sfinti care s-au razboit cu acesta din urma si l-au dominat prin puterea celui dintai."

Faptul ca omul este capabil de autocontrol nu implica dualitatea trup-suflet. Rostul creierului este de a controla trupul prin urmare nu vad necesitatea introducerii ipotezei unui suflet independent.

"Cuvioasa Maria Egipteanca a trait in pustie 17 ani cu trei paini si jumatate si radacini iar la sf. celor 47 de ani de asceza nu mai simtea foame sau sete."

Nu stiu cum putem verifica aceste fapte, si chiar daca sunt reale nu reprezinta un miracol. Bosimanii traiesc in desert si se hranesc cu radacini sau insecte si nu au fost sanctificati.

"Gresit se vehiculeaza ideea ca D-zeu ne indeamna sa ne dispretuim trupul ("balast al sufletului"-spuneati undeva)."

Nu am afirmat ca "D-zeu ne indeamna sa ne dispretuim trupul" ci ca religia priveste trupul ca fiind inerent supus pacatului. Pacatul aduce dupa el damnarea sufletului, in acest sens trupul este un balast. Probabil aceasta idee este ilustrata cel mai bine de cuvintele lui Iisus (Marcu, 9):

"43. Si de te sminteste mana ta, tai-o ca mai bine iti este sa intri ciung in viata, decat, amandoua mainile avand, sa te duci in gheena, in focul cel nestins.
44. Unde viermele lor nu moare si focul nu se stinge.
45. Si de te sminteste piciorul tau, taie-l, ca mai bine iti este tie sa intri fara un picior in viata, decat avand amandoua picioarele sa fii azvarlit in gheena, in focul cel nestins,
46. Unde viermele lor nu moare si focul nu se stinge.
47. Si de te sminteste ochiul tau, scoate-l, ca mai bine iti este tie cu un singur ochi in imparatia lui Dumnezeu, decat, avand amandoi ochii, sa fii aruncat in gheena focului."

Nu am afirmat ca saracia este o virtute, doar ca dezastrele lovesc fara sa tina aparent seama de rugaciuni si orientari religioase, si cei mai loviti sunt nu pacatosii ci saracii. Nu spun ca acesta dovedeste ca Dumnezeu nu exista ci doar ca ateismul este in mai buna concordanta cu faptele decat teismul.

"ziceati ca cel caruia nu-i lipseste nimic este mai predispus la acte de bunatate catre semeni. Dimpotriva cred eu,cel sarac mai degraba decat cel bogat intinde o mana unui nevoias."

Este discutabil. Cred ca in tarile cu un nivel ridicat de trai oamenii sunt mai dispusi la a fi amabili si la a ajuta pe saraci, pe cand saracia de multe ori abrutizeaza. Cred ca am citit in Adevarul un articol pe tema asta, dar nu am date statistice.

"Starea "de pe teren" contrazice spusele d-voastra cum ca oamenii vor deveni mai buni pe masura ce vor trai mai bine de pe urma realizarilor stiintei."

Sa inteleg ca japonezii si suedezii traiesc mai prost decat indienii, cubanezii sau romanii? Care este acea "stare de pe teren"? Pana la urma, atat timp cat si eu voi trai bine ma intereseaza mai putin cat de darnic este vecinul. Nu stiu daca stiinta face oamenii mai buni la suflet dar poate eradica saracia.

"nu stiu despre ce masacru al copiilor vorbiti..."

I Regi, 15:

"2. Asa zice Domnul Savaot: Adusu-Mi-am aminte de cele ce a facut Amalec lui Israel, cum i s-a impotrivit in cale, cand venea din Egipt.
3. Mergi acum si bate pe Amalec si pe Ierim si nimiceste toate ale lui. Sa nu iei pentru tine nimic de la ei, ci nimiceste si da blestemului toate cate are. Sa nu-i cruti, ci sa dai mortii de la barbat pana la femeie, de la tanar pana la pruncul de san, de la bou pana la oaie, de la camila pana la asin". "

Este de remarcat motivul pentru care Dumnezeu ordona genocidul, faptul ca, cu 400 de ani in urma, amalekitii nu i-au lasat pe evrei sa treca bine-merci prin propria lor tara.

"cat despre explicatia mea unde vedeti cruzimea,nedreptatea despre care spuneti ca o accept."

Prin prisma teismului tragediile umane nu reprezinta pur si simplu intamplari nefericite, ci se petrec cu vointa sau acceptul lui Dumnezeu. Prin urmare un credincios nu le poate condamna in mod absolut ci este nevoit sa le accepte. Faptul ca un crestin poate citi fragmentul de mai sus fara sa-l eticheteze ca pe o crima abominabila pune bazele unei duplicitati morale in care terorismul religios isi gaseste justificarea. Daca Moise, Ioshua si Saul au facut voia lui Dumnezeu de ce Usama Bin Laden nu poate?

"Pt cel ramas in viata e lesne a spune ca e mai bine/frumos/demn sa mori in timpul somnului din cauza unui stop cardiac decat sa mori sub daramaturi ori decat sa mori dupa ce ai fost siluit.Dar pt cel care a murit -singurul pt care intr-adevar conteaza- ce importanta are?"

Personal prefer sa mor de batranete la mine in pat si nu sub sabia vreunui macelar cum a fost Saul. Daca tu ai alte gusturi nu am ce comenta. Sunt de acord ca dupa ce omul moare nu mai conteaza pentru el, dar durerea celorlalti nu este de neglijat.

"dovezile pe care imi cereti nu vi le pot da."

Iti dau eu un fir de investigatie. Studiaza in Biblie in ce mod si-a tinut Dumnezeu juramantul fata de Israel in ceea ce priveste teritoriul pe care i-l va da. Promisiunea este repetata in multe locuri si suna cam asa (Ioshua, 3):

"9. Iar Iosua a zis catre fiii lui Israel: "Veniti incoace si ascultati cuvintele Domnului Dumnezeului vostru.
10. Din aceasta veti cunoaste ca in mijlocul vostru este Dumnezeul cel viu Care va alunga de la voi pe Canaanei, pe Hetei, pe Hevei, pe Ferezei, pe Gherghesei, pe Amorei si pe Iebusei.
11. Iata chivotul legamantului Domnului a tot pamantul va trece inaintea voastra peste Iordan."

In discutia noastra ai ridicat o problema care mi se pare extrem de importanta, aceea a absurdului unor situatii in viziunea ateista. Ma refer la:

"putem oare dirija si hazardul,absurdul(pt ca in lispa lui Dumnezeu doar asta ne ramane)acel absurd care face ca unul sa moara la 3 ani ,asa cum ziceam intr-un accident stupid,iar altul sa traiasca 300 de ani."

Voi incerca sa arat in continuare ca nu filozofia ateista, ci dimpotriva, teismul, prin premizele pe care le introduce, provoaca acest absurd.

Ateismul spune ca universul functioneaza dupa anumite legi (sa spunem legile fizicii) si o face fara a da vreun interes gruparilor temporare de atomi numite oameni. O piatra care cade de pe un munte nu alege sa loveasca un copil, un batran, sau sa treaca pur si simplu mai departe. Ea cade din niste cauze mai mult sau mai putin cunoscute insa nu urmarind vreun scop sau planul cuiva. Daca un copil s-a aflat pe traiectoria ei este tragic pentru noi, oamenii, dar nu este absurd. Nu este vorba decat de actiunea acelorasi legi universale la un moment nefericit pentru oameni.

Ce ne spune insa religia? Omul este centrul creatiei si tot universul a fost creat in folosul lui. Creatorul, o fiinta de o putere, inteligenta si bunatate infinite este extrem de preocupat de soarta oamenilor, le asculta si indeplineste rugaciunile, ii ajuta sau pedepseste, are pentru ei un plan bine stabilit. Nici o piatra nu se clinteste fara voia Lui.
Se vede cum introducerea acestor ipoteze genereaza absurdul. Acel copil a murit pentru ca Dumnezeu a incuviintat acest fapt (de unde si intrebarea "de ce, Doamne" pe care o pun adesea in momente grele oamenii religiosi). Daca parintii lui sunt credinciosi si s-au rugat pentru el, pentru sanatatea lui, iar Dumnezeu nu i-a ascultat inseamna ca, fie ei au gresit undeva, fie Dumnezeu avea un anume plan cu copilul lor. Nu poate fi vorba de pura intamplare in universul teist.
Fireste, religia trebuie sa raspunda cumva la aceste intrebari, trebuie sa evite situatia de absurd. Este vorba de trivialitati, ca totul decurge conform unui plan (necunoscut, desigur), ca precis copilul se afla in rai si la indemnul de a persista in rugaciune si de a nu contesta dreptatea lui Dumnezeu.

In concluzie eu zic ca am aratat cum ateismul ne prezinta o realitate simpla, lipsita de mistere, aceea ca omul nu are un loc preferential in univers si ca este de datoria lui sa se adapteze si sa lupte pentru supravietuire. Am aratat ca teismul complica inutil problema introducand ideile de rol central al omului in creatie si de existenta a unui scop (plan) si incercand sa evite absurdul prin formularea unor explicatii ad-hoc, imposibil de verificat. Prin urmare, in problema discutata de noi, ateismul este alegerea rationala.

Sunt interesante si implicatiile teologice pe care le are moartea unui copil mic. Voi considera cazul in care sufletul acestuia ajunge in rai (daca este trimis in iad aceasta ar fi o evidenta nedreptate):

- daca Dumnezeu vrea ca toti oamenii sa ajunga in rai iar cei care mor la scurt timp dupa nastere ajung acolo, care mai este scopul acestei lumi, a liberului arbitru, a venirii lui Iisus, a intregului plan divin? Pur si simplu putea sa puna oamenii direct in rai, in acelasi mod in care copilul respectiv a putut accede acolo, si sa nu le permita acestora sa pacatuiasca.
- este preferabil ca oamenii sa moara la nastere intrucat ei vor ajunge sigur in rai, si dupa cum spuneai, "asta afecteaza doar trupul aceluia ,adica ce este mai putin valoros in noi".

Numai bine!

Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi.
(Ioan 8:32)
#30333 (raspuns la: #30088) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casandra radu - de Alexandros la: 11/08/2006 00:50:10
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Cu ceva intarziere (vacanta), comentez pe conferinta asta interesanta.

Oricum, multi il "iubesc" pe Dumnezeu asa ca idee, poate au un fel de reprezentare a sa, ca ar fi pe undeva prin ceruri. Dar cand iubesti simti ca este peste tot, ca el e tot, ca nu exista nimic profan, totul este sacru. Iubind o alta fiinta, creatia sa, poti ajunge, prin acea iubire sa iubesti intreaga existenta.

Ai observat bine ca iubirea fatza de o persoana te apropie de Dumnezeu, te face sa-l vezi si sa-l simti peste tot.
Te-am mai citit si in vacanta si am observat ca te prezinti ca nefacand parte dintre cei ce cred in Dumnezeu cu convingere, ci dintre cei ce au o alta reprezentare a lui, una descrisa ceva mai sus.
Semanam cumva aici.

Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala(poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.
Cred ca am mai spus, iubirea dintr-o singura parte eu o vad ca obsesie.
Chiar daca nu se manifesta agresiv sau agasant cu persoana iubita, cel ce face o pasiune pentru care nu primeste nimic in schimb, mai degraba acopera o dorinta proprie de a-si exterioriza un sentiment latent. E o chestie cel putin egoista.
Dincontra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.
Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.

Iubirea iti deschide ochii, iubirea iti arata frumusetea vietii si ceva din spiritul ei ramane mereu cu tine.
Iubirea nu are motivatii, e un mister.


Sant de acord cu ce scrii aici.

Iubirea conditionata de atentia celuilalt, de iubirea lui, de fidelitatea lui, aceea nu este iubire, este un gen de tranzactie "sufleteasca" - iti dau ca imi dai, nu-mi dai, nu-ti dau.
Aici nu mai santem intru totul de acord.
Cam asta e. O tranzactie sufleteasca. iti dau pentru ca meriti si nu-ti dau daca nu meriti :)))
Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.

Asta fac majoritatea covarsitoare a oamenilor. Si intre acei oameni exista distanta aia sufleteasca de care vorbeam...si din pacate mai toate cuplurile sunt asa. Nu sunt impreuna din iubire, ci fiindca se simt ok, in siguranta, stiu la ce sa se astepte unul de la celalalt, nu exista riscuri, pericole..sigur, nu exista nici fiori..dar ca sa ai ceva ce merita trebuie sa fii curajos.
Aici iar ai dreptete.

Dar ei sunt lasi.

Sau nu lasi, ci loiali ...

Ma bucur ca am trait ceea ce am trait. Acum, cine stie ce se va mai intampla..nu-i asa ca viata e palpitanta? :)
Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.

Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...



"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#138528 (raspuns la: #135964) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Alicia draga... - de sanjuro la: 16/12/2003 05:28:00
(la: Manual de castitate)
...asta e valabil pentru casatoriile intre tigani. Pentru ca o fecioara costa infinit mai mult decat una multipara, iar pretul pentru reconstructia unui himen este "amortizat" usor de profitul realizat.
Dupa parerea mea, chestia cu virginitatea inaintea nuntii este un anacronism hazliu pentru secolu' XXI...
Mai ales in societatea moderna, cand casatoriile, (normale) se petrec de regula dupa o perioada in care cuplurile se "rodeaza" inainte de a face pasul decisiv. Daca se intampla sa nu mai mearga relatia, cei doi se despart, fiecare mergand pe drumul sau. Rar se intampla ca "primul" sa fie si ultimul. De fapt...rarisim. Si atunci, un om normal poate avea o astfel de pretentie absurda? Parol!

s
Din Revista 22 - de anita47 la: 17/12/2003 15:18:19
(la: 14 ani de la Revolutie)
Romania celor cu venituri sub 1$ pe zi


Ramane o mare intrebare daca Raportul Bancii Mondiale asupra saraciei in Romania s-ar fi bucurat de o atentie macar putin mai mare decat s-a bucurat in cazul in care n-ar fi avut "nenorocul" sa apara odata cu arhimediatizatul top al celor mai mari 300 bogatasi din Romania. Acesta din urma a fost transformat intr-un fel de nou detergent apt de a cuceri piata publicitatii, capturand pana si ultimele ramasite de reflectie sociala care mai exista, cu totul intamplator, pe ici pe colo.

Pacatul este nu numai ca problemelor saraciei nu li se da atentie in sine, probabil pentru ca nu plac, dar si ca aceia care ar trebui sa fie interesati ar fi putut afla multe, foarte multe aspecte tulburatoare.
Evaluarile si deci concluziile Raportului beneficiaza de o credibilitate totala. Datele de baza sunt culese prin ancheta sociala de anvergura pe esantionul Institutului National de Statistica de 36.000 de gospodarii, din toate mediile sociale si din toate regiunile tarii, gospodarii care sunt urmarite sistematic, ceea ce asigura o reprezentativitate maxima. Marjele de eroare sunt minime.

In timp ce topul 300 al bogatilor opereaza cu aproximari - uneori de 50 si chiar 100 de milioane de dolari - pragurile in functie de care Raportul asupra saraciei face estimari sunt precise. Si sunt cutremuratoare. Sarac este considerat cel ce are venituri sub 1,5 dolari pe zi (respectiv 50 dolari pe luna), iar foarte sarac cel ce are un venit sub 1 dolar pe zi (respectiv 30 dolari pe luna) si care nu este in masura sa-si asigure, in consumul alimentar, nici macar necesarul minim de 2550 calorii pe zi.
Utilizand aceste praguri, Romania are circa 6,5 milioane de saraci, dintre care aproape 2 milioane foarte saraci. Cum se poate trai cu 1 dolar pe zi sau chiar cu 1,5 dolari pe zi nu mai este de discutat.

Asa ca vestea buna adusa de Raport cu privire la scaderea numarului de saraci intre 2000 si 2002 este putin incurajatoare. Fara a ignora faptul, cei ce au iesit de sub pragul saraciei nu l-au depasit decat putin, ramanand pe fond in absolut aceeasi conditie, caci si la 2 sau 3 dolari pe zi tot sarac esti!

Avand in vedere ca s-a facut atat tam-tam in legatura cu pesoanele bogate din Romania, iata cine sunt si saracii Romaniei! Raportul observa, pe baza datelor statistice, ca saracia are legatura stransa cu urmatoarele fenomene sau imprejurari: 1. marimea gospodariei (in general, la nivelul castigurilor din Romania, cu cat numarul de membri ai gospodariei este mai mare, cu atat per membru ajunge mai putin); 2. caracteristicile capului de familie (castigurile per membru sunt in general mai mici, in cazul in care capul de familie este sau femeie, sau pensionar, sau somer, sau o persoana care lucreaza pe cont propriu in agricultura, precum si in cazul in care capul de familie are un grad de instruire si educatie mai scazut); 3. apartenenta la etnia rroma (foarte multi dintre rromi sunt saraci); 4. rezidenta in mediul rural ("sansa" de a fi sarac traind la tara este mai mare decat traind la oras); 5. rezidenta in zona nord-est a tarii (ponderea saracilor in aceasta zona este mult mai mare decat in restul tarii). Altfel spus, cu predilectie din randurile celor aflati intr-una sau mai multe din mentionatele situatii isi colecteaza saracia membrii in Romania.

Cateva date arata dramatismul situatiei pe ansamblu. 45% dintre someri sunt saraci. 56% dintre cei ce lucreaza pe cont propriu in agricultura sunt saraci. Familii intregi de la sate sau de la orase traiesc exclusiv gratie indemnizatiilor primite pentru copii. Peste 50% din populatie nu are acces la WC cu apa curenta. In cazul lipsei de acces la baie procentul creste la 70%. Iar 22 de procente din totalul populatiei nu dispun de frigider. 30% din populatie traieste foarte inghesuit, iar 50% din populatia saraca urbana nu poate "fizic" sa-si achite utilitatile publice (indeosebi caldura si electricitatea), chiar daca nu s-ar mai imbraca si chiar nu ar mai manca!

Dupa 1995, de cand s-a sistematizat cercetarea in domeniu, randurile saracilor au fost ingrosate indeosebi de pensionari si de cei ce lucreaza pe cont propriu in agricultura. Pensionarii au ajuns sa constituie o treime din saracii Romaniei si tot o treime reprezinta lucratorii pe cont propriu in agricultura in totalul celor aflati in saracie severa in Romania. Raportul stabileste o relatie intre evolutia saraciei si cresterea economica. In anii de cadere a economiei (1997-1999), gradul de saracie a crescut sever, pentru ca in perioada 2000-2002, cand a existat crestere economica, sa scada destul de pronuntat de la 34% la 29%, gradul de saracie fiind exprimat ca numar de saraci in raport cu numarul total al populatiei (fiecare copil fiind considerat 1/2 adult pe baza prezumtiei ca in medie consumul unui copil reprezinta jumatatea consumului unui adult). Raportul apreciaza ca, in cazul continuarii cresterii economice in ritmurile din 2001-2002, gradul de saracie ar putea scadea de la 29% la 15% pana in 2007, anul presupus al aderarii la Uniunea Europeana. Desigur, mentinand pragurile de saracie folosite in evaluarile din prezent. Evident, insa, la orice deplasare a pragurilor catre limitele unui trai decent, dimensiunile saraciei in Romania s-ar dilata dramatic, in ciuda cresterii economice. In perspectiva, o deplasare a actualelor praguri este oricum necesara, pentru ca, la nivelul de 1-1,5 dolari pe zi, nu au absolut nici o legatura cu cele utilizate pentru delimitarea saraciei in Uniunea Europeana, dar sunt si frustrante pentru un trai decent, chiar si in codasa Romanie.

Dar poate cea mai ingrozitoare si ingrijoratoare fateta a saraciei din Romania este ca aceasta nu este legata neaparat de o excludere sau o semiexcludere sociala, prin somaj, handicap sau pensie, saracii romani fiind, in proportie de peste jumatate, cei ce au slujbe sau lucreaza pe cont propriu (indeosebi in agricultura). Aceasta subliniaza de fapt absenta performantei economice, pentru ca, daca aceasta ar exista, cei din zona sociala activa nu s-ar numara printre saraci. Tot atat de pregnant se evidentiaza caracterul profund al saraciei din Romania, imposibilitatea eliminarii ei cu una cu doua, precum si perspectiva de a scapa de boala cu pricina doar pe termen foarte lung si numai in urma unei cresteri economice substantiale si durabile. Si cu conditia ca nevoiasii Romaniei sa se aleaga si ei cu ceva de pe urma unei asemenea cresteri economice, fara a mai fi furati ca-n codru de o clica politico-clientelara care devasteaza sistematic banul

*****
Dupa 14 ani de la Revolutie!
anita47
Dragă Tavi , nu te lăsa descurajată de neîndemânarea unui o - de Mircea Cristian Puscasu la: 25/03/2004 19:09:01
(la: Ce parere aveti despre preotii din ziua de azi?)
Există mulţi duhovnici care au nobleţea sufletească necesară...

dintr-o discutie cu un preot duhovnic
("Intapminari"-interviuri realizate de Sabin Voda cu parintele Teofil Paraian)

"– Pãrinte Teofil, de ce avem nevoie de un duhovnic, de un îndrumãtor în viatã?
– E bine sã avem duhovnic, pentru cã e bine sã ne verificãm cu o constiintã strãinã de constiinta noastrã si cu o constiintã superioarã constiintei noastre. Avem nevoie de un om strãvãzãtor, un om care poate sã-si dea seama de niste situatii pe care noi însine, pãrtinitori fiind, nu le putem sesiza si nu le putem rezolva. Si atunci e nevoie de cineva între noi si Dumnezeu, un om al lui Dumnezeu, care sã ne descopere voia lui Dumnezeu, avem nevoie de un om care sã asculte mãrturisirile noastre, care pentru noi înseamnã si o usurare sufleteascã. Avem nevoie de un om care sã stie mai bine decât noi ce trebuie sã facem ca sã înlãturãm din viata noastrã cele rele si sã ne întãrim în cele bune. Asta însã nu înseamnã totdeauna cã cel care se spovedeste are si un duhovnic. Sunt atâtia credinciosi ai nostri care nu au duhovnic, chiar dacã se spovedesc la un preot duhovnic. Adicã nu au un om de care sã atârne cumva, un om pe care sã-l consulte în anumite situatii. Cineva care se spovedeste o singurã datã pe an, cum ar fi în postul Pastelui, nu poti sã zici cã are duhovnic, ci s-a spovedit la un preot duhovnic. La fel cei care se spovedesc foarte rar, poate mai rar decât o datã pe an sau chiar dacã se spovedesc de douã, de trei ori pe an, nu poti sã zici cã au duhovnic, ci au un preot la care s-au spovedit sau se pot spovedi la mai multi preoti, care au darul duhovniciei. Duhovnic ai atunci când depinzi de cel care îti este duhovnic, când ai constiinta cã ai un duhovnic, când esti doritor sã-i cunosti îndrumarea, când cauti îndrumare la el. În începuturile crestinismului si mai ales în începuturile monahismului, erau si cãlugãri fãrã hirotonie si fãrã hirotesie, care erau consultati, care aveau o harismã a duhovniciei si care erau duhovnici fãrã sã fie si dezlegãtori de pãcate, dar aveau darul strãvederii si puteau sã îndrumeze nu numai pe baza unor cunostinte de viatã moralã, ci mai ales pe baza unei harisme de cunoastere, pe baza unei receptivitãti fatã de voia lui Dumnezeu care se descoperea celor care erau vrednici sã aibã strãvedere. Deci, pe vremea aceea, duhovnicia nu era o functie, ci era o realitate care se baza pe înainte-vedere, pe faptul cã cei care aveau darul acesta erau vãzãtori cu duhul. Or, acum duhovnicia este mai mult o functie, o situatie care, totusi, e superioarã situatiei de a nu consulta pe cineva, dar nu este ceea ce ar trebui sã fie sau ceea ce a fost odinioarã. Credinciosii trebuie, totusi, sã aibã un preot în care sã se încreadã si prin constiinta cãruia sã aibã încredintarea cã îi vorbeste Dumnezeu Însusi.
[…]
– Pãrinte Teofil, de ce trebuie sã ne mãrturisim gândurile cu voce unui duhovnic si nu direct lui Dumnezeu?
– Dacã putem sã ne mãrturisim gândurile si direct lui Dumnezeu, si le mãrturisim de fapt, de vreme ce avem trebuintã si de iertarea pãcatelor, care se dã prin mijlocitor, asezat de Dumnezeu pentru iertarea pãcatelor, e nevoie sã ne si mãrturisim gândurile. Toate negativele câte le avem, e nevoie sã le mãrturisim, pentru ca cel care dezleagã pãcatele sã stie dacã situatia este aceea pe care o prezintã credinciosul si ca sã ierte pãcatele, trebuie sã stie ce anume trebuie sã ierte. Mãrturisirea pãcatelor este un mijloc prin care omul contestã pãcatul, adicã nu doreste sã fie sub puterea pãcatului. E o mãrturisire, nu numai în sensul cã spui ceva, ci este o mãrturisire despre faptul cã nu doresti sã fii sub asuprirea pãcatului. Sunt unii credinciosi care nu au puterea sã-si mãrturiseascã pãcatele, se spovedesc adeseori si totusi tãinuiesc anumite pãcate. Si acesta este un semn cã ei nu sunt de acord cu pãcatul. Iar când, cu ajutorul lui Dumnezeu, reusesc sã îsi mãrturiseascã toate pãcatele, atunci a biruit asupra pãcatului si atunci are cu adevãrat usurare.
– Pãrinte Teofil, cum ne alegem duhovnicul? Ce trebuie sã cãutãm la un duhovnic?
– Mai întâi de toate se considerã cã orice preot fiind duhovnic, orice preot care-ti vine-n fatã, si mai ales un preot care conduce comunitatea din care faci parte, este duhovnicul tãu sau poate fi duhovnicul tãu. Deci, cei mai multi dintre credinciosi nu fac deosebire între preot duhovnic si preot care nu-i duhovnic si nu stiu cei mai multi dintre credinciosi deosebirea aceasta, pentru cã în majoritatea parohiilor din tara noastrã în special, preotii sunt si duhovnici. Si mai ales în Ardeal. Preotii sunt duhovnici, primesc duhovnicia îndatã dupã hirotonie si în cazul acesta credinciosii se pot spovedi la orice preot duhovnic si sunt îndemnati sã se spovedeascã la duhovnicul care conduce parohia din care fac parte. Numai cã existã si niste ezitãri si anume, oamenii în vârstã de obicei ezitã sã se spovedeascã la un preot tânãr, desi un preot tânãr este mai mare decât un om în vârstã de ani si care nu e preot si nu are duhovnicie. Dar existã o ezitare, am putea zice, într-un fel fireascã. Un om în vârstã se simte cumva împiedicat sã spunã unui preot tânãr chestiuni care sunt de-o viatã întreagã, asa cã fiind astfel de situatii sau apãrând astfel de situatii, care sunt situatii firesti si care nu pot fi trecute adeseori, omul trebuie sã-si gãseascã un preot la care sã aibã deschiderea de suflet si sã-i spunã ceea ce simte el cã-l apasã pe suflet sau ceea ce în mod firesc n-ar spune la nimeni. Si atunci ceea ce ar duce la o relatie de felul acesta între duhovnic si credincios ar fi deschiderea de suflet, omul cãruia pot eu sã-i spun ceva ce n-as spune la nimeni si ceva ce ezit sã-mi spun si mie însumi. Pentru cã sunt fel de fel de pãcate, sunt fel de fel de situatii, pe care oamenii le poartã în suflet si pe care unii le poartã în suflet o viatã întreagã si abia la moarte dacã le pot spune. În cazul acesta, motivul de apropiere ar fi deschiderea de suflet. În fata unuia nu ai deschidere de suflet, deci nu poate sã-ti fie duhovnic în mod firesc si fatã de altul ai deschidere de suflet si acela îti poate fi duhovnic si îti este duhovnic în momentul în care l-ai ales. Apoi, sigur cã trebuie sã fii încredintat de viata lui moralã, sã fii încredintat de capacitatea lui de a nu face caz de chestiunile care te privesc pe tine, capacitatea de a tine secretul spovedaniei si poate cã e pânã la urmã si o chestiune de simpatie.
– Pãrinte, credeti cã existã sau trebuie sã existe o pedagogie a duhovniciei, în sensul cã duhovnicul sã se raporteze la fiecare în functie de statutul sãu?
– Da, neapãrat. Omul nefiind o fiintã stas, trebuie sã îl iei pe fiecare dupã ceea ce poti întelege despre el, dupã ceea ce stii despre el. Pe unii îi folosesti cu asprimea, pe altii cu bunãtatea. Pe cei mai multi îi folosesti cu bunãtatea. Un credincios, de obicei, când merge la un duhovnic, se duce la un pãrinte, nu se duce la judecãtor, nu se duce la asupritor, nu se duce la cineva care sã dispunã cumva de el dinafarã, ci se duce la un pãrinte, care are inimã de pãrinte. Un duhovnic trebuie neapãrat sã aibã sau inimã de pãrinte, si asta e cel mai bine, sau inimã de frate sau inimã de prieten, sau sã aibã si inimã de pãrinte si inimã de frate si inimã de prieten. Un duhovnic trebuie sã aibã inimã. Dacã n-are inimã, nu-i duhovnic. Si sã-l trateze pe cel care vine cum s-ar trata pe sine însusi sau cum si-ar trata propriii lui copii, dacã are copii.
– Pãrinte, duhovnicul poate fi consultat sau cãutat si în afara spovedaniei?
– Da, si e bine. Sunt lucruri care se spun numai la spovedanie, pentru cã pãcatele nu se spun, ci se spovedesc – e o vorbã care-mi place foarte mult. Duhovnicul poate fi consultat în chestiuni generale si în afarã de spovedanie. Pentru cã nu trebuie neapãrat sã creãm un cadru de spovedanie ca sã rezolvãm niste chestiuni care nu trebuie rezolvate neapãrat în spovedanie.
– Pãrinte Teofil, ce înseamnã sã fii ucenic?
– Sã fii ucenic înseamnã sã te lasi îndrumat si modelat. Asta-i situatia de ucenic: sã te pleci cu mintea, sã nu stii tu mai multe decât cel care te îndrumeazã. Sã faci ceea ce a zis Domnul Hristos: sã mergi pe urmele Lui, sã-l urmezi pe cel care te îndrumeazã. Sfântul Apostol Petru, de pildã, la Pescuirea Minunatã, a zis cãtre Domnul Hristos: „Toatã noaptea ne-am trudit si n-am prins nimic, dar pentru cuvântul Tãu arunc mreaja în mare si pentru cã zici Tu" (Lc. 5, 5). Asta înseamnã sã fii ucenic. De aceea a putut fi Sfântul Apostol Petru ucenic, pentru cã s-a plecat cu mintea. Pãrintele Arsenie Boca zicea cã noi avem mintea care discutã cu Dumnezeu, în loc sã se supunã fãrã discutie. O astfel de minte avea Sfântul Apostol Petru la Cina cea de Tainã, când a zis: „Doamne, Tu sã-mi speli mie picioarele?" Si a auzit de la Domnul Hristos: „Ceea ce fac Eu acum tu nu întelegi, dar mai târziu vei întelege" (In. 13, 6-7). S-a împotrivit mai departe si atunci a zis Domnul Hristos: „Dacã nu te voi spãla, nu ai parte cu Mine" (In. 13, 8). De unde întelegem cã ucenicia este plecare de minte. Dacã nu te pleci cu mintea, dacã stii tu mai bine, dacã ai tu opinii care te scot de sub ascultarea fatã de duhovnic, în cazul acesta sau duhovnicul nu-i duhovnic, sau ucenicul nu-i ucenic. Sau amândouã. "
intrebari retorice, supozitii peste supozitii... - de enigmescu la: 21/06/2004 14:55:19
(la: Istoria Canonului ne obliga sa cercetam Istoria Bisericii)
nici nu stiu daca ar trebui sa te cert sau sa te felicit. oricum mi-ai creat oportunitatea de a explica putin despre Biblie. mai intai ce este si cand s-a format? Biblia/Sfanta Scriptura este colectia cartilor V si NT, scrise sub insuflarea Duhului Sfant, intr-un rastimp de aprox. 1500 de ani, adica de la Moise(cca. 1400 inainte de Hr.) pana la autorul Apocalipsei(cca. 100 dupa Hr.). cuvantul grecesc "biblos" de la care si-a luat denumirea inseamna carte/carti. de ce si-a luat aceasta denumire? fiindca cea mai mare parte a cartilor cuprinse in Biblie au fost scrise in greaca iar predicarea lor s-a facut in buna masura la fel- stim ca greaca era f. la moda/raspandita in mediile imperiului roman. in timp a mai capatat denumirea de "carte a cartilor" fiind cea mai raspandita si mai controversata dintre toate cartile scrise vreodata.
cuvintele si invataturile ei nu se contrazic niciodata desi mai sunt destule guri care spun contrariul. ce nu pot sa inteleaga sau sa accepte admit automat ca sunt greseli cuprinse in text. in realitate acestea sunt doar aparente; in limbajul teologic se numesc antinomii si nu se contrazic unele pe altele. cum e posibil? e simplu: unele texte trebuiesc interpretate literal, altele literar, unele istoric iar altele teologic-dogmatic.
cuvintele Scripturii sunt "de Dumnezeu insuflate, spre folos si spre binecuvantare". dar ce intelegem noi prin insuflare??? protestantii(si cei ce le-au urmat pilda) au spus ca Dumnezeu le-a vorbit direct si le-a dictat scriitorilor verset cu verset toata biblia. dar daca ar fi fost asa atunci n-ar mai fi existat atat de multe si de diferite stiluri de exprimare, ar fi fost unul si acelasi la toti scriitorii de carti sfinte. faceti comparatie intre stilul Sf. Ev. Luca si cel al Sf. Ap. Petru, spre ex.; sau comparati stilul Ev. Ioan cu al Sf. Ap. Ioan(sunt doua persoane diferite). ce se poate deduce la o citire cat de cat atenta si obiectiva? ca miezul insuflarii a fost imbracat in forma literara dupa posibilitatile de intelegere si de comunicare ale fiecarui organ in parte- organul este acea persoana de care Dumnezeu S-a slujit in transmiterea mesajului divin. prin urmare DUHUL SFANT a vegheat asupra lor si i-a ferit de greseli, nu le-a dictat nimic, nu le-a soptit la urechi. altfel ar fi putut sa le dea Dumnezeu direct gata scrise textele, nu credeti?
pot fi mesajele continute in biblie mincinoase? Hristos a facut de f. multe ori referire la proorociile VT despre Sine si in una din acestea a spus: "n-am venit sa stric Legea sau proorocii; n-am venit sa stric ci sa plinesc". dupa alte traduceri ultimul cuvant ar suna "implinesc". nu sunt f. sigur pe etimologia celor doua cuvinte dar cred ca unul vine de la implinire iar celalalt de la plinatate. oricum in context sensul ar fi aprox. acelasi si anume ca Hristos nu se dezice pe Sine Insusi niciodata si, asa cum tot El marturisea in alta imprejurare, "nici o iota sau o cirta nu va trece fara sa se implineasca; cerul si pamantul vor trece dar cuvintele Mele nu vor trece"!(imi cer scuze pt. citatele care nu sunt f. exacte) daca o sa ne uitam in urma la toata istoria omenirii si in special la cea a crestinatatii o sa vedem ca pana acum toate s-au implinit, cuvant cu cuvant. de ce au ales milioane de oameni sa sufere pt. credinta in Hristos decat sa se lepede de ea? fiindca aceasta credinta cuprinsa si in Scriptura le-a adus vestea cea buna a nemuririi; mai mult decat atat le-a dovedit prin faptele ei concrete ca este o credinta vie si adevarata, nu ca acelea in zei pagani. Sf. Ap. Pavel spune: "daca Hristos n-ar fi inviat, zadarnica ar fi propovaduirea noastra, zadarnica ar fi si credinta voastra. dar cum Hristos a inviat"...
ne poate Scriptura calauzi ea singura pe calea credintei? protestantii spun: "numai Scriptura!" crestinii ortodocsi si catolici spun ca inainte de a se fi scris cartile bibliei si de a i se fi format canonul adoptat pana astazi a existat o TRADITIE VORBITA- aceasta s-a numit Sfanta Traditie. este si simplu de demonstrat aceasta fiindca, spre ex., Hristos n-a scris nimic din ce a predicat, marea majoritate a epistolelor NT au fost scrise de Sf. Ap. Pavel si acestea numai din anumite necesitati ale credinciosilor din diferite parti ale imperiului roman. a fost necesar sa scrie pt. ca inca nu se inventase avionul sa zboare de urgenta la fratii de credinta ca sa le explice cuvintele lui Hristos si nu putea fi deodata in mai multe locuri...! in plus chiar si in Scriptura sunt unele locuri(in NT) in care se face referire la anumite imprejurari din VT, intamplari care insa nu le gasim niciunde scrise intre cartile acestuia: cearta ingerului cu diavolul pt. trupul lui Moise...(mai sunt cateva pe care nu mi le amintesc acum). cercetati Scriptura si vedeti ce se scrie in evanghelii despre predica de pe munte unde Hristos a vorbit multimilor o zi intreaga, pana au flamanzit de a trebuit sa le dea de mancare(si atunci a inmultit painile si pestii). pai daca s-ar fi scris tot ce a spus El, atunci am fi avut cel putin 20-30 de pagini numai cu predica Sa. chiar logica ne arata ca inainte de a scrie ceva trebuie sa ai intai ideile respective deja formate. dar sa mai facem o incursiune in timp. ganditi-va ca inainte de a ajunge toate scrierile sfinte sub forma cartii actuale au trecut cateva decenii cel putin- inca se mai scria pe pergamente. apoi textele au mai trebuit si traduse din original, asa cum s-a intamplat si cu Septuaginta. asadar Traditia a tinut de-a lungul timpurilor aprinsa atat flacara invataturilor sfinte prin explicarea/interpretarea lor, cat si flacara adevarului nealterat.
cuvantul "canon", imprumutat din ebraica si trecut prin filiera greceasca, inseamna "dreptar/regula/(mai tarziu)randuiala". va sa zica prin canon intelegem lista scrierilor cuprinse in Scriptura si care contin randuieli pt. viata crestinilor. aici vreau sa insist putin: daca o scriere nu e conforma cu intreg textul bibliei, adica se contrazice cu alte texte sau e confuza, atunci nu e admisa in canon. exista, dupa cele 39 de carti canonice ale VT(pana la proorocul Maleahi), un nr. de 14 carti necanonice dar care au fost pastrate de biserica intre cele doua Testamente pt. ca "sunt bune de citit". in ele gasim invataturi extrem de folositoare si practice care nu contravin celorlalte texte. au fost recomandate spre citire primilor crestini inainte de a fi botezati. protestantii nu le-au admis nici pana azi.
dar cine a hotarat care este canonul sfintelor scrieri? daca ar fi sa ne luam dupa conceptia protestanta care zice "sola Scriptura", ar trebui sa cautam undeva in biblie scris explicit despre canonul ei. insa putem cauta cat vrem, n-o sa gasim asa ceva fiindca Traditia bisericeasca a hotarat aceasta. cum? prin Sfintii Parinti, cei care au luat parte la Sinoadele Ecumenice si-au hotarat odata pt. totdeauna invatatura de credinta si canoanele ei. aceste sinoade au fost in nr. de 7(recunoscute de ortodoxie)- la care s-au mai adaugat unele sinoade locale si, desigur, la catolici Conciliile Vaticanului- in functie de cerintele timpurilor respective. interesant de vazut ca protestantismul nu recunoaste ca sfinti pe participantii la sinoade dar se foloseste de canoanele emise de ei si, mai nou, de scrierile lor.
acum as vrea sa ma refer exclusiv la ce a scris autoarea mai sus. despre asa-zisa evanghelie a lui Toma ma indoiesc, asa dupa cum ma indoiesc de texte precum "visul lui Iisus" sau "epistola/epistolia". acuma iti pun eu o intrebare: ai avea incredere intr-un text al unui om, fie el si dintre apostoli, care s-a indoit de puterea lui Dumnezeu? si apoi de unde atata secretism, stanci din care ies pergamente si de-alde astea? daca ar fi fost adevarata n-ar fi fost normal sa se gaseasca la indemana tuturor crestinilor inca de la inceput, la fel ca surorile ei? mai este cazul vreunei scrieri sfinte care sa fi fost gasita prin vreo pestera, ascunsa de ochii lumii pana azi? pai care e rostul unei evanghelii? insasi denumirea de "evanghelie" inseamna "veste buna". daca ai citit acel text de care amintesti, ti s-a parut ca aduce o veste buna?
oamenii care s-au apucat de capul lor sa traduca sau sa explice textele Scripturii au cazut in cele mai grozave erezii. de la ei au plecat marile prigoane impotriva crestinilor, de la ei si-au luat fiinta sectele de ieri si de azi. aminteai de sfintenia oamenilor... Lactantiu ne spune ca adevaratii prooroci(deci si sfinti): predica toti un singur Dumnezeu; nu sufera de nebunie; nu sunt inselatori; nu umbla dupa averi sau castig; nu se ingrijesc de cele necesare vietii; fac cunoscute proorocii care se implinesc; si isi adeveresc trimiterea chiar prin suferirea chinurilor si a mortii. te intrebi cine poate sti daca un om e sfant? oricine, inclusiv tu! "dupa roadele lor ii veti cunoaste", zice Hristos. iar Sf. Ap. Pavel zice mai tarziu intr-una din epistole: "roada duhului este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea, curatia; IMPOTRIVA UNORA CA ACESTEA NU ESTE LEGE"! adica ce lege omeneasca ne poate opri de la a considera pe cineva sfant chiar din viata? primii crestini se numeau intre ei SFINTI iar apostolii fac dese referiri in sensul acesta in scrierile lor. dau un ex. cred eu concludent aici: dupa coborarea Duhului Sfant apostolii obisnuiau sa mearga prin locurile publice nu numai pt. a predica evanghelia ci si pt. a vindeca bolnavii; asa se face ca in mai toate zilele, atunci cand Ap. Petru trecea pe cale, multi se asezau inaintea sa ca sa-i atinga iar altii asteptau ca macar umbra lui sa treaca peste ei ca sa-i vindece. asta insemna ca oamenii aceia pacatuiau? dimpotriva, ei experimentau puterea tamaduitoare venita dintr-un organ al lui Dumnezeu. ce crezi, intre un personaj care vorbeste de-ti ia auzul si-ti fura inima cu cuvintele frumoase si unul care nu vorbeste dar te vindeca prin puterea rugaciunii, pe cine ai alege ca fiind mai aproape de divinitate?
nu inteleg ce vrei sa spui prin coruperea venita din partea dogmelor catolice. sunt ortodox dar am fost uneori si la biserici catolice... n-am auzit pe nimeni pana la tine sa afirme asa ceva. e ceva cu totul nou pt. mine, recunosc. adica atat de corupta a fost biserica, in general, de dogmele catolice, incat a renuntat la traditia ei si s-a pornit pe implementat ce spuneau papii la Roma...! ma faci sa rad, nu te supara. de aia peste inca 6 secole(de cand spui tu ca a fost acaparata) s-a despartit biserica in cea de Apus si cea de Rasarit? fiindca erau acaparate de puterea papei? daca ai sa mai citesti ce am scris si la alt subiect poate ai sa intelegi ce se petrece de fapt si cum stau lucrurile. dar important sa adaugi si lucrurile pe care ti le-am facut cunoscute aici. si stai ca inca n-am inteles bine: care biserica de la inceput a fost corupta si care au fost patriarhii, de care anume vorbesti?
am sa inchei si eu aici, cu indemnul lui Hristos: "fiti intelepti ca serpii si blanzi ca porumbeii"!
"CAND ERAM COPIL FACEAM CELE ALE COPIILOR, DAR CAND AM IMBATRANIT LE-AM LEPADAT." orice parinte nu-si lasa vistieria la indemana copiilor, ci sub grija iconomilor si a epitropilor pana la varsta hotarata de tatal lor!!!
cult nu, admiratie DA - de enigmescu la: 24/06/2004 08:31:08
(la: Maria Tanase)
nu vreau sa ma laud dar asa, ca din intamplare, ti-ai dat peste om. nu numai ca ascult muzica ei dar o si cant din cand in cand(sigur ca nu ca ea). personal am incercat la clasele mele sa le explic elevilor ce e cu aceasta muzica, am facut cum se spune un fel de lobby pt. muzica veche. le-am zis si faptul ca este singura muzica de gen din lume, faurita la noi si adusa la rang de mare arta intr-un timp tulbure de cantareti fara egal in lume. acum nu numai ca nu se mai canta decat f. rar, nici nu se prea asculta- apropo de kitch! deh, pe asa muzica nu-ti pot juca creierii in cap, n-ai cum sa te zbantui pana vomiti tot din tine, si laptele de la muma-ta. si nici nu te apuca dorul de "deschilotat" asa repede(vreau sa zic de dat pantalonii in vine). inchipuiti-va dv-stra ca s-ar pune asa o muzica la discoteca...! ce mai bai ar fi.
just me



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...