comentarii

prieten bun poarta raiului


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
sfantul petru la poarta raiul - de oanalaur la: 25/09/2005 07:50:29
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)
sfantul petru la poarta raiului. bate cineva in poarta, cand deschide, nimeni. se aseaza sf petru la loc pe scaun cand iar bate. deschide: nimeni. se enerveaza sf. petru: "acum stau cu mana pe clanta, cum bate, deschid si-l prind eu pe neobrazatul care face misto de mine". bate si a treia oara, sf petru deschide si da de unu.
-tu esti, mai, ala cere te tii de glume proaste?
-da, dar nu-s eu de vina. aia cu resuscitarea nu se mai hotarasc o data.
Osama la poarta raiului - de Shtevia la: 22/11/2005 17:59:45
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)
Osama bate la poarta raiului. Iese Sf. Petre, isi face cruce si ii spune: "Doar nu crezi ca vei intra aici.!"
"Eu nu intru, dar am venit sa va zic ca aveti doua minute sa iesiti de acolo."
eu am o prietena buna careia - de Ivy la: 27/12/2005 17:34:01
(la: DESPARTITI IN CASA)
eu am o prietena buna careia mi-am permis sa-i spun ca trebuie sa faca ceva. De 2 ani traiesc in aceeasi casa dar nu-si vorbesc, nu fac nimic impreuna. Nu maninca impreuna, nu ies impreuna..Daca copiii au un spectacol sau o sedinta atunci fie se nimeresc amindoi acolo (si unul sta intr-o parte iar celalalt in alta parte) Este dureros, sa o vezi traind asa. Am incercat sa-i spun ca viata ei e importanta, ca totul se reflecta asupra copiilor. Raspunsul ei a fost: "copiii mi-au cerut sa stau asa, ei spun ca daca stam asa in felul asta suntem amindoi in aceeasi casa chiar daca nu ne vorbim"
Nu am crezut raspunsul ei, mai ales ca, copiii sunt mici (nici unul peste 12 ani)..si e atit de rau sa o vezi chinuindu-se intr-o viata fara nimic frumos.

Cum poti ajuta o astfel de persoana??? E bine sa incerci sa ajuti, sau mai bine stai la locul tau??
Sus la poarta Raiului - de Bitterdream la: 17/11/2007 11:47:06
(la: Enciclopedia Colindelor )
Sus la poarta Raiului, poarta Raiului,
Paşte turma Tatălui, turma Tatălui.

Refren:
Linu-i lin şi iarăşi lin
Bate vântul frunza lin,
Lin şi iarăşi lin.

Dar la poartă cine sta, cine cine sta?
Sta chiar Maica Precista, Maica Precista.

Lângă ea un legănel, un mic legănel
Cu un copilaş în el, copilaş în el.

Copilaşul când plângea, puiul când plângea,
Maica Sfântă-l legăna, Maica-l legăna.

Copilaşul când dormea, puiul când dormea,
Maica Sfântă-i lin cânta, Maica-i lin cânta.
#256859 (raspuns la: #256858) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daca ar fi sa cautam o defini - de anuk31 la: 21/11/2005 22:06:47
(la: Intelepciunea - o virtute demodata?)
Daca ar fi sa cautam o definitie completa a intelepciunii ar trebui sa ne concentram pe ceea ce a spus Dora C.
Daca ar fi sa trag o concluzie din mesajele voastre de pana acum , ar fi ca fiecare aveti dreptate, in felul vostru.
Intelepciunea este foarte complexa si de aceea nu ar trebui sa neglijam nici un aspect din cele expuse.
Cu siguranta ca devii mai intelept cu timpul la fel cum ,sigur ,sunt unii care nu au niciodata de-a face cu intelepciunea. Sa fii batran nu este sinonim cu a fi intelept un pic sau mai mult. Iti trebuie acea "capacitate superioara de intelegere si judecare a lucrurilor". Ceilalti pot doar sa dea dovada de cumpatare si prudenta din cand in cand si ce am putea spune in cazul asta? -ca sunt din cand in cand intelepti? Sau sunt mai degraba diplomati ?
Am urmarit pe TVR1 un interviu cu un tinar de 19 ani din Turnu Severin, olimpic la matematica si am fost de-a dreptul uimita sa observ cat de intelept poate fi acel om la varsta lui!
Cred ca despre intelepciune ca atribut uman se poate vorbi la orice varsta si ca, cu siguranta, un om care da dovada de intelepciune o poate face la orice varsta, la fel cum cineva poate fi "intelept" doar daca trebuie sau deloc.
Imi plac prietenii mei asa cum sunt ei: buni sau rai , snobi , materialisti sau modesti. Imi plac si atunci cand nu imi impartasesc ideile sau aspiratiile pentru ca suntem oameni ,deci,suntem diferiti. Mai cred si ca nici un om nu este "de doi bani" daca eu nu incerc sa il simplific pana la valoarea respectiva!
Iar despre numarul de biblioteci "devorate" de cineva cred ca au importanta doar in masura in care acea fiinta da dovada de intelepciune.
Si , in sfarsit, revenind la intrebarea de la care am pornit...constat cu tristete ca intelepciunea e "la moda" in zilele noastre, mai ales cand o "poarta"altii si noi ne putem bucura de ea! Multi dintre noi ne bucuram sa avem prilejul de a intalni oameni intelepti, dar cati dintre noi isi doresc sa incerce macar sa fie ca ei? -Mai putini si s-ar putea ca si mai putini sa reusasca!
Este totusi un inceput...
ana
#89441 (raspuns la: #89279) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
buna dimineata! - de maimuta la: 22/01/2006 12:00:29
(la: Trancaneala Aristocrata "8")
un banc:cine are masina,cunoaste situatia;))

Intr-o buna zi, la poarta raiului, un tip foarte ofticat ......
Sfintu Petru il ia de-o parte:
- Ce-i fiule, care e problema ?
- Pai, nu se poate domle, uita-te la mine, am 35 de ani, sanatos, puternic, nu fumez, nu beau, nu sunt casatorit... seara ma culc linistit si dimineata ma trezesc mort, in ceruri ? Trebuie sa fie o greseala !
- Mmmm, nu s-a mai intimplat pina acum, da, in fine, sa vedem ... cum zici ca te cheama fiule ?
- Manivela, Grigore Manivela...
- Si ce meserie zici ca ai avut ?
- Mecanic auto ...
- Aha, gata, uite, am gasit fisa ta... pai s-a lamurit fiule, uite, aici scrie ca ai murit de batrinete !
- De batrinete ?!?? cum de batrinete ?
- Pai da, ca am insumat orele de manopera din facturile tale, si a iesit ca ai peste 100 ani.....


#101625 (raspuns la: #101616) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dar stim sa fim buni prieteni? - de anuk31 la: 05/08/2006 16:36:16
(la: Cel mai bun prieten al omului,CAINELE...)
Inevitabil, discutiile pe tema prieteniei incep cu reprosuri sau asteptari neimplinite. Cati dintre voi s-au gandit, in momentul in care au intalnit un om care le place si cu care ar dori sa fie prieteni, ce vreti mai mult: sa va fie prieten bun el sau voi sa ii fiti prieten? Tot citind insiruirile de "cum ar trebui sa fie un bun prieten" va regasiti careva in postura prietenului denumit 100%?
Care este sa ridice mana sus1! Pentru ca sa il putem felicita si noi!
Eu stiu ca am prieteni(mai mult prietene, ca de! sunt femeie casatorita!) care imi sunt prieteni mai mult de cat le sunt eu prietena si prieteni carora le sunt prietena buna fara ca ei sa imi fie prieteni nici macar in masura asteptarilor celor mai modeste! Si stiti de ce? Pur si simplu pentru ca imi place sa primesc prietenie si sa ofer prietenie dar nu fac din asta un troc. Sunt oameni care imi plac mai mult , la fel cum sunt si oameni care imi plac mai putin, asa ca le sunt prietena mai buna celor care imi plac mai mult! Asta e! Nu ma pot abtine sa nu fiu subiectiva cand vine vorba de prieteni!
Integrarea inseamna " sa te s - de SB_one la: 27/11/2003 15:43:31
(la: Integrarea romanilor in occident)
Integrarea inseamna " sa te simtzi ca acasa"; inseamna sa fii apreciat si sa apreciezi; nu inseamna pierderea valorilor proprii si a (sub)culturii( apreicere a la anonim olandez...scuze!) tale si preluarea a tot ce "gasesti";
inseamna sa dai si sa primesti!

Integrarea inseamna pastrarea valorilor proprii si preluarea a ceea ce-i nou si bun.

Trebuie -insa- in primul rind sa fii lasat sa te integrezi. Si tu sa doresti si sa ai capacitatea de adaptare. Aici intervin legile tzarii "gazda".

Am prieteni in Frantza, USA SI Canada. Germania nu-i tocmai tzara unde sa te simtzi chiar in largul tau. trebuie sa "tragi caciula pe urechi" si sa rezisti cu orice pretz. Am preieten care a fost expulzat dupa 12 ani...in RO nu mai avea "nimic"( in afara de casa)...fiica si nepotzi( intre timp germani) aici. A trebuit brusc sa demisioneze si sa-si faca bagajele in timp de 1 sapt. ; daca nu era trimis cu avionul( gratuit)

Eu m-am simtzit ca acasa de la inceput; prea era totul perfect! Stiam engleza si franceza( citisem mult); stiam putzina germana dar nu intzelegeam nimic ptr. ca-s plini de dialecte si nimeni nu-si da silintza sa vorbeasca cu tine o limba curata( de retzinut ca vorbesc de oameni de la un anumit nivel)

Mereu am fost roman iar acum( am deja cetatzenia de 6 ani) , daca ma-ntreaba cineva ...sint tot roman. Mi se pare mai corect; se vede de la o posta ca nu-s neamtz; bine-ntzeles ca-n gluma spun ca-s neamtz.
Dar dupa atita vreme nu mai intereseaza pe nimeni. De fapt oamenii sint la fel ca peste tot. Problema mare sint autoritatzile...iar la mine a durat 10 ani; si la totzi cei ca mine. Cind sa primesc cetatzenia, mi-au aminat-o ptr. ca eram in perioada de probe la serviciu.

Dupa perioada de azil( politic) cind nu ai dreptul la lucru( dupa lege 4 ani...pe motive umanitare mai repede)3 luni muncitor, 2 ani proiectare( ing. mec....10 semestre) somer( 1st.razboiul din golf)( nu au vrut sa-mi dea bani de somer)...2 ani contabilitate la un supermagazin, intrare marfuri( tot acolo)...4 ani lucrat pe un stivuitor cit casa la un mare depozit alimentar + depozit de bere
; paralel lucrat ptr. o casa de asigurari 4-5 ani( sint un expert; am fost cotat ca cel mai bun pe linia mea) dupa care marea victorie: din nou somer, cursuri de CAD ( tocmai erau alegeri noi si se pompau bani cu gramada) 6 luni, si de 5 ani lucrez in/ la buricul technicii germane...cind va urcatzi intr-un daimler sau porsche amintitziva de sb_one care la fiftyfive concureaza cu colegi de 26/ 27 de ani.Si-i greu al dracului; nu meseria ci lagatura omeneasca!Generatziile, tata!

M-am simtzit ca acasa din prima zi, totusi. Sint integrat?

Prieteni? romani, rusi, turci, italieni.Coleg ungur care ma-nvatza istoria Romaniei si a Europei. Cu nemtzii traim in buna pace; oameni buni sau rai ca peste tot. ...Dar au o politica de integrare...
Pe aici ptr. tineri si copii e mai greu; unii au prea multa sensibilitate; care-s mai sensibili au greu de tot.

PS
se-ntimpla un fenomen: de cind sint aici nu pot accepta ca tzara aia (RO) sa fie injurata si batjocorita! Desi nu mai sint cetatzean roman. Io mis german, dar totzi ai mei sint romani...si nu-i las!
#5436 (raspuns la: #5402) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ignorarea expatriatilor - de Florin Firimita la: 28/12/2003 20:28:42
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Va multumesc pentru intentia de a-mi "descifra" intentiile! Nu spunea Camus ca suferinta nu ne da dreptul la nimic? Nu stiu ce fel de condiment e suferinta, ce fel de capital sau agent de eroziune poate fi. Cine poate cintari valoarea durerii? Poate ne face mai buni, poate ne transforma in monstri, poate ne omoara. Suferinta netransformata duce la nebunie sau la crima. In cazul meu, a fost un fel de ingrasamint care mi-a fertilizat arta, in special in ultimii ani. Nu cred ca a fost cazul unei "transformari" constiente, dimpotriva, cred ca, aici, in Statele Unite, am devenit ceea ce am crezut ca am fost intotdeauna in adincurile sufletului. Am crezut ca am fost optimist, curios, ca aveam ceva "talent," ca aveam o capacitate stranie de a ma bucura de viata. Vroiam sa traiesc frumos, sa-mi tranform viata intr-o opera de arta. La 16 ani Goethe, si nu Beatlesii imi devenise idolul. Eram "deplasat," ciudat, cine se mai chinuia sa supravietuisca prin Platon cind problema era daca vor aduce hirtie igienica la alimentara? Ma fascina idea de a trai echilibrat, frumos, armonios. Ca adolescent, naivitatea m-a salvat in loc sa ma ucida. Nu stiu de ce nu m-am "pierdut." In Romania, sansa de a crea mi-a fost refuzata. Am fost redus la o masina de pictat lozinci. E adevarat, ceva s-a intimplat, si toate calitatile astea, comune in marea majoritate a oamenilor, s-au pierdut ca intr-un fel de ceapa monstruoasa, care creste la nesfirsit, pina cind miezul ii dispare cu desavirsire, strangulat.
Statele Unite mi-au oferit sansa de a arunca toate straturile astea artificiale, sansa de ajunge la mine insumi. Ideile vagi pe care le-am avut despre libertate in Romania erau fantezii hranite de cunoscutii plecati in Europa de vest, sau de emisiunile de la Europa Libera. Adevarata liberatate am descoperit-o aici, in abilitatea de a trai si a crea, pe care le-am crezut distruse.
Ceea ce numiti "inocenta" e o poate un refuz constient al ruginii, o curiozitate pe care am avut-o intotdeauna, intrebari pe care am continuat sa le pun pina in ziua de astazi. Nu stiu cum cu atita moarte in jurul meu, setea asta de viata nu s-a schimbat. As fi putut fi blazat, inchis, depressed, cinic...ma simt norocos in fiecare dimineta cind rasare soarele.

Decizia de a nu avea contact cu emigrantii romani a fost pur personala. N-am vrut sa caut o insula de romanism, am vrut sa descopar America fara conceptiile prefabricate cu care am crescut. Nu mi-a fost dor de sarmale, muzica "populara" sau mititei. Nu mi-a fost rusine sa recunosc ca am fost roman, mi-a fost FRICA sa ma gindesc ca am fost roman. Bineinteles, a fost o frica artificiala, superstitioasa. Citeva luni inaintea emigrarii, m-am trezit in mijlocul "revolutiei." Idealismul spulberat, in 1990, ceea ce ramasese din Romania in mine era frica. Am vrut sa tai cordonul ombilical, sa vad cum pot deveni mine insumi. Taierea legaturilor cu Romania a fost speranta de a-mi lecui frica. M-a ajutat enorm, in sensul ca m-am integrat foarte bine in tara mea adoptiva, si in acelasi timp, am inceput sa capat o noua perspectiva asupra locului de unde am venit.

Am intilnit romani aici care m-au ajutat foarte mult, altii care si-au refuzat integrarea in societatea americana, buni si rai ca peste tot. Cind am scris scenariul documentariului meu, in engleza, a trebuit sa traduc citeva pagini in romaneste. Dupa vreo luna de zile, mi-am abandonat proiectul, si am rugat o buna prietena din Canada, sa ma ajute. Asta m-a determinat sa "re-invat" romaneste. Am inceput sa citesc si sa vorbesc din nou romaneste, imi face mare placere, chiar daca scrisul meu acum, in limba materna, e uneori stingaci.

Voi reveni despre intrebarea de a fi scriitor in o limba adoptata.

Florin
#7349 (raspuns la: #7264) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
referire la "poporul ales" - rodastrid - 7/01/04 - de DORU E la: 07/01/2004 16:12:18
(la: ZIDUL RUSINII)
In primul rind trebuie sa recunosc in mare ca ai dreptate.
Insasi apartenenta individului la popoeul evreu , il face pe acesta sa fie intr-un fel sau altul "rasist" . Insasi religia iudaica ii invata pe evrei sa fie rasisti . Daca stau bine si ma gindesc , ajung la concluzia ca noi , evreii , sintem inventatorii rasismului . Dar,
nici odata , cel putin momentan nu realizez , evreii n-au fost rasisti "rau voitori" . Dupa religie trebuie sa respecti celelalte religii . Nu trebuie sa le accepti , dar ti se cere sa-i respecti pe altii .
In principiu , eu , ca ateist , nu fac nici o diferenta intre oameni si rase . Dar in acelasi timp , nu pot sa-i acuz pe cei care pastreaza si se lupta pt. continuarea si perpetoarea iudaismului .
In ceea ce priveste antisemitismul , fara discutie , marea majoritate a evreilor au simtit mai mult sau mai putin , intr-o forma sau alta , intr-un moment sau altul , aceasta forma de ura sau incercare de injosire .
Desi sint plecat din Romania de peste 30 de ani , la virsta de 20 de ani , am avut si eu micile mele neplaceri ( uneori poate din vina mea , dar le-am avut ) . Cind eram in clasa a X-a , la liceul M. Eminescu din Bucuresti, am fost trimisi la munca "voluntara" intr-un sat din Oltenia la ciles rosii . Intr-o anumita situatie , nu au rost amanuntele , profesorul ramas cu noi in cantina , mi-a spus " Daca nu-ti place , pleaca-n tara ta JID... " . N-a apucat sa-si termine fraza , caci i-au zburat dintii din gura - la propriu , nu la figurat - dupa care am fost trecut fortat de catre dirctorul liceului , la liceul Sava . Spre nenorocul meu , in clasa a XI-a , la Sava , am avut o alta intimplare cu un coleg de clasa care ma tachina in permanenta : Ehrlich e nume nemtesc sau jidanesc ? M-am abtinut o perioada , dar intr-o zi , m-a prins pe "picior gresit" , si l-am bagat in spital in stare geava .
Eu am avut norocul ca eram sportiv , solid si stiam sa si bat . Cunosc insa cazuri in care prieteni au avut mai putin noroc . Eu nu ma pling de antisemitism , dar l-am cunoscut .
Si inca ceva . Nu-i mai putin adevarat ca si noi , evreii , avem "partea" noastra la exisenta acestui flagel .
Ca ateist , sint departe de ideea "poporului ales" . Sintem si noi oameni , si ca pe peste tot sint buni si rai . De exemplu , ceea ce s-a intimplat cu muncitorii straini in Israel , este de neacceptat . Nu ar fi de mirare daca printre romanii care au suferit in Israel de conditii inumane de cazare si care dupa munca prestata cinstit nu si-au primit banii si care nu stiau cei antisemitismul inaintea venirii in Israel , la intoarcerea acasa sa devina antisemiti . Si este greu sa-i invinuiesti pe acestia .
In orice caz , pentru aceste cazuri , mie , ca evreu , ca om , imi este rusine . Scuze , ca asta e capitalismul , ca asta se intimpla si in alte parti in lume , eu nu le pot accepta . Nu la noi in Israel .
#7773 (raspuns la: #7700) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru Vladone, despre unitatea romanilor - de (anonim) la: 21/04/2004 17:31:52
(la: Cat de uniti sunt romanii din strainatate?)
Buna, locuiesc in Madrid de aproape 4 ani
Dupa experienta strainatatii, cred ca lucrurile se petrec si la alte popoare, adica aici sunt spanioli buni si rai, corecti si incorecti, unii nationalisti si altii ingaduitori. Problema noastra, a romanilor este ca dupa atatia ani de comunism, ne-am format rau, saracia si teama ne-au facut sa ne pierdem umanitatea si increderea unii in altii.
Aici au venit tot felul de romani, mai ales dupa disparitia vizei, acum 2 ani, multi tigani care cersesc pe strada sau canta in metrou.
Din contactul pe care il am cu spaniolii a reiesit ca, in general sunt multumiti mai ales de femei care lucreaza in casa. Barbatii muncesc in constructii
In ce ma priveste pe mine, am prieteni cateva familii romane sau hispano-romane, care au aparut datorita profesiei si apoi datorita caracterului, altfel nu s-ar fi fundamentat. Nu am cum sa fiu unita cu toata comunitatea romana din Spania, in general nu vin la studiu sau sa invete cultura hispanica, vin sa faca bani si muncind din greu din zori in noapte.
Timp de distractii nu prea avem nici noi, sambata sau duminica ne-am propus sa vizitam orasele din apropiere: Sevilla, Toledo are o catedrala minunata care este a doua ca bogatie dupa Vatican, El Escorial - manastirea cu mormintele regilor, Valle de los Caidos - unde Franco a construit acum 40 de ani un monument religios cu o cruce de 40 de m
Nu ma gandesc de multe ori la ce am lasat in tara dar cred ca este incomparabil.
Un saludo
HORA UNIRII - de maria de las maravillas la: 22/04/2004 06:04:16
(la: Cat de uniti sunt romanii din strainatate?)
Va voi povesti despre tara in care traiesc eu, SPANIA, la hermosa ESPANA
Au venit foarte multi romani mai ales dupa ce s-a scos viza. Majoritatea nu au venit la studiu s-au sa viziteze muzeul El Prado, este lume de pueblo, care nu avea ce manca acasa, muncesc din zori in noapte ca sa ajute pe cei de acasa, sa adune ceva, si pentru asta merita respect.
In afara de tiganii care cersesc printre masini si metro si de cei care canta (si unii canta foarte frumos), de cei profesionisti care falsifica tarjete de credit este deci aceasta masa muncitoare, din care fac si eu parte cu toate diplomele mele.
Impreuna cu o prietena informatician am facut o asociatie de integrare, un ONG fara nici o subventie, deci platim chiria, cheltuielile iar existenta o castigam din munca la care nu am renuntat.
In timpul liber ii invatam spaniola pe cei noi veniti, predam lectii de bucatarie spaniola la care sunt experta (am scris o reteta de tortilla si inca mai stiu altele, pentru cine intereseaza bucataria spaniola)
E inutil sa spun ca avem tot felul de probleme cu romanii nostri dar cu toate astea spaniolii ne spun ca sunt multumiti: femeile lucreaza in casa iar barbatii in constructii
Spaniolii sunt destul de puturosi dar pe langa ei incap cei multi si goi.
Nu e nivelul Canadei aici, in Madrid avem biserica ortodoxa
Eu cred ca peste tot sunt oameni buni si rai, hoti si cinstiti se intampla si intre ei.
N-am avut prieteni romani la inceput pentru ca toti m-au furat sau au profitat, ma vizitau sau ma sunau la telefon numai cand aveau nevoie, cu timpul lucrurile s-au filtrat si au inceput sa apara in legatura cu profesia.
Asa face ca la sfarsit de saptamana iesim in orasele din imprejurimi cu masina sau unori cu autobuzul: am vazut Toledo (un oras medieval), El Escorial (unde sunt ingropati regii), Valle de los caidos (unde Franco a construit un monument crestin superb), excursiile publicitare ca sunt foarte ieftine, anul trecut am vizitat Lourdes cu 38 de euros. Chilipiruri!
Voi construi o pagina web cu toate astea, de fapt pagina asociatiei care vad ca n-o mai termin dar pana acum nici nu aveam pentru cine, am descoperit ieri cafeneaua
Pe bune! - de mya la: 07/08/2004 14:26:14
(la: Viata in doi!)
Eu personal nu sunt de acord cu relatiile extracojugale da' asta nu are relevanta. Fiecare e liber sa faca ce vrea, sanatosi sa fim!

Nu ma apuc sa fac teoria chibritului acum, va scriu numai o mica povestioara: un amic s-a decis cu ani in urma sa se calugareasca. NU VA SPERIATI ca nu sunt genul care sa propavaduiasca in jur cu larghete..."sufletelor ratacite". E doar un exemplu ce mi-a venit in minte si eu zic ca se potriveste la fix aici.

Tipul = om de lume, umblat peste mari si tari, genul aventurier (nu la modul sexual ci la modul general), foarte descurcaret, sigur pe el si "insetat" de aventuri/locuri/lumi noi. Isi facea foarte usor prieteni peste tot, colegi de facultate, de armata, de bauta, de karate, de culturism, de basket (de ce vreti voi!) in sfarsit...om de lume zic.

Cand au auzit amicii ca vrea sa se calugareasca..."au dat pe spate" ca sa zic asa. Au ras toti mai intai ca de o gluma bestiala da' le-a inmarmurit zambetul pe buze cand s-au lamurit ca vestea e adevarata.

S-a intamplat in felul urmator: au inceput sa se perinde pe la el pe acasa toti prietenii, pe rand...ca sa-l "lamureasca" ca nu face bine ceea ce face.
- unul, prieten bun, din copilarie (familist convins, om de casa, cu copil si foooarte serios) l-a intrebat: "Cum mai pleci asaaaa, o lasi pe maica-ta singura, ce faci cu familia, da' neamurile, nu o sa-ti fie dor de ele?";
- altul, fost tovaras de pahar din liceu (beau la greu impreuna prin carciumile din Bucuresti) zice: "Vezi ca acolo nu mai poti sa bei nimicuta, va da doar ceai de tei si de sunatoare, ce naiba faci, cum o sa rezisti tu?! Nu o sa-ti fie pofta de o bere rece, ei?
- altul, gagicar (sex in prostie si cu cat mai multe) zice: Ce naiba faci mai acolo fara gagici ca uiti si cum se face treaba aia? Cum naiba o sa traiesti fara asta?
- altul, genul intelectual (fost coleg de facultate da' d-ala care rupea cartea) il intreaba: " Ce faci ca acolo nu va lasa sa cititi romane de aventuri, spionaj sau ma rog altceva ci numai sfintele Scripturi?".

Si tot asa...etc.etc.
Tipul s-a distrat in mintea lui...si le-a dat tuturor acelasi raspuns da' in minte ca nu putea sa le "explice" fiindca nu erau pregatiti sa-l inteleaga. Vroia sa-si dedice viata lui Dumnezeu fiindca il gasise cu adevarat si doar El il atragea cu adevarat, ca un magnet.

Imaginati-va acum ca stati in cerc in jurul unui elefant, foarte aproape de el si vedeti numai o bucatica din el, fiecare vede altceva (decat vecinul lui) dar e convins suta la suta ca ceea ce vede se cheama elefant (unul vede numai coada, altul numai o ureche,etc.). Asa si in viata.

Concluzia: fiecare om isi gaseste scuze si explicatii pentru orice fapta/obicei/greseala/dependenta de-a lui si ii judeca pe cei din jur prin prisma experientelor lui proprii de viata (vezi exemplele de mai sus).

P.S. Povestea e adevarata si intrebarile prietenilor amicului sunt reale, contextul si mesajele au fost redate cu fidelitate.
carapiscum - de nasi la: 11/01/2005 09:55:05
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
mai carapisicel, mai. ce zicea destin asta, ca erai inainte enigmescu si mai pe urma te-ai carapisicit. e adevarat? daca e adevarat, atunci de ce? te-ai luat la harta cu careva aici la cafenea de te-au interzis si a trebuit sa-ti faci un nou ID? (am si io o banuiala si te rog sa-mi spui daca e corecta sau ba). ca stii tu la ce ma gindesc, s-o fi repetind povestea. adica iar te-ai paruit cu careva , ca urmare ai fi fost "admonestat" de admini si ca sa dregi mamaliga iesi acuma la inaintare cu diverse mostre de cenusha capilara... intertwined cu poveste de dezastru sentimental si acuma trebuie sa cinti pe aceeasi melodie... vaaaaaai ce trist sunt. dar din toate conferintele de la cafenea, de ce ti-o fi tunat tocmai pe asta, nu pricep, ca nici macar nu are asa mare auditoriu - poate ca povestea cu nevasta o fi fost prima care ti-a venit in minte si ti-o fi fost mai usor sa brodezi pe tema asta.
nu stiu daca e corecta presupunerea mea, si nici macar nu pot sa spun exact de ce mi-a venit ideea asta - poate pt ca sunt eu putin sceptica atunci cind e vorba de blana lupului. dar oricum, promit solemn, "pe cuvint de pionier", sa nu mai bat capul cu problema asta. punct.

ca tot vorbeam despre diferentele astea....
hai sa-ti mai zic despre inca un defect feminin, cind e vorba despre relatii. desi nu pot generaliza, chiar asa cu una cu 2, ma risc totusi si spun ca femeia pur si simplu nu pricepe ca barbatul nu e telepat. asta e inca o cauza de neintelegeri a la Babel.
vezi tu, femeia, in multe parti ale lumii, invata de cind e bebelus, ca cere si nu i se da, apoi vede alti copii, baieti, ca ei cer si lor li se da (o bomboana, inca o ora afara la joaca pe principiul ca "las' ca daca e baiat, e mai putin periculos decit daca-ar fi fost fata" etc) si aceeasi diferentierecontinua fetitza-fata-femeia sa le observe la tot pasul, toata viata. vede cum baiatul SPUNE "vreau, da-mi", etc si primeste. ea nu. apoi o vede pe mama, bunica, alte femei adulte cum "cer" (sa zicem o vacanta mai scumpa, o noua mobila, etc), sunt refuzate, la care se botosesc, aplica tratamentul silentios, bocesc, etc si partenerul lor ( ca sa scape naibii de panarama si sa aiba liniste) cedeaza si ii da.
sunt comportamente invatate. asa vede ea ca se comporta parintii in relatie, asa stie si ea sa se poarte. la fel si baiatul invata aceleasi comportamente paterne.
si fetele, femeile, intre ele, se inteleg de minune, pt ca, cum iti spuneam mai devreme, vorbesc aceeasi limba. in nici un caz nu vreau sa merg atit de departe incit s-o numesc "limba frustrarii" fata de "male counterpart", dar sa zicem, o femeie stie sa recunoasca instinctiv simptomele - botoseala, tacerea suparata, trintitul lucrurilor, sporovait aiurea despre vrute si nevrute, iesiri emotionale de tot felul, etc, etc, etc, etc,...

de ce: pe masura ce creste, devenind din fata, femeie, tot mai multe experiente de acest gen traieste si vede in jurul ei. bineinteles ca la un moment dat, incepe sa faca legatura intre simptomele respective si cauzele aferente. e si normal ca o femeie sa fie inteleasa cel mai bine TOT DE O FEMEIE, cineva care a trecut la rindul ei prin acelasi gen de experiente, si poate a invatat ceva din ele - anume cum sa faca fata situatilor si emotiilor similare. (ti se pare ciudat ca cel mai bun prieten al unei femei este RAREORI un barbat?) in mod normal, exista un fel de "understanding" intre femei, in conversatia lor multe lucruri ramin nespuse in sensul de ne-articulate verbal dar percepute foarte bine. conversatia intre femei devine de multe ori un fel de "citit printre rinduri" si nici uneia nu-i trece prin cap ca se pot exprima altfel, adica in mod direct. de ce ar face-o, de vreme ce asta este genul de comunicare pe care au invatat-o de mici copile si o stapinesc atit de bine? asta e ceea ce vreau sa spun prin "limba femeii". un fel de "ghicit al gindurilor" - este mai mult un fel de ghicit al starilor emotionale prin care trece interlocutoarea, dincolo de cuvintele pe care le rosteste. este impropriu s-o numesc telepatie, dar alt cuvint nu-mi vine acum in cap.
ca sa-ti dau un exemplu: 2 prietene. una fericita de nu mai poate, cealalta cam necajita in viata sentimentala. se intilnesc la o birfa mica - asa cum e obiceiul femeiesc (asta e un fel de supapa prin care mai lasa sa iasa din cind in cind aburul sub presiune al sentimentelor pe care le tin inchise) sau poate vorbesc la telefon. a mai necajita:"si ce mai faci tu?"
aia care de obicei "crapa" de fericire: (o pauza atit de scurta inaintea raspunsului, incit ar trece neobservata) bine, tu? (sau ceva in genul "bine, uite cu serviciul ,cu casa, aia-ailalta, etc).
in secunda 2, cealalta a si perceput ca interlocutoarea are ceva pe suflet, sau ca lucrurile nu sint chiar asa roze, poate s-a intimplat ceva, etc - daca sunt "prietene bune" asta inseamna ca se cunosc de ceva mai multa vreme SAU sunt acelasi gen de persoane, mai exact, sunt acelasi gen de persoane dpdv emotional, adica au trecut prin experiente similare in viata lor si cunoscindu-se pe sine, isi cunosc si prietena - cum reactioneaza, ce nevoi sufletesti are, etc. si atunci va sti exact daca s-o piseze ca sa spuna ce are pe suflet, sau s-o lase sa-i spuna atunci cind va simti ea nevoia sa se descarce de problema aceea anume.
vezi tu, poate ca de aia ii este greu unui barbat, respectiv sot, sa stie cind sa insiste cu intrebarea/intrebarile pina ajunge la miezul problemei si cind nu.
nu degeaba a aparut si ideea ca atunci cind o femeie spune nu, inseamna de fapt da, si invers... cred ca e ceva in genul "vrei un inel cu diamant sau cu zirconiu?" "nu, ia-mi-l pe ala cu zirconiu, ca avem rate de platit la casa.." PROBLEM!!!! big problem!
el a intrebat-o "vrei?" ea insa, cu tot bagajul ei de frustrari feminine, crede ca "nu se cade" sa vrea prea mult, ii sade bine sa fie modesta. astea sunt valorile pe care le-a invatat de mica. o femeie este buna daca e modesta, adica daca "vrea" (de fapt, daca se multumeste cu) mai putin. aceasta modestie, este in fapt umilinta, nu in sensul vulgar, ci "umilinta biblica" - a fi un om umil, smerit, etc. daca ar reactiona altfel, adica sa vrea diamantul, in mintea ei ar apare imediat calificative negative la adresa propriei persoane - arivista, gold digger, etc - pe care le-a auzit mereu la adresa femeilor care au vrut mai mult in mod fatish. repet: care AU VRUT MAI MULT IN MOD FATIS. ( cu majuscule, pt ca si ea de fapt vrea mai mult, logic ca VREA diamantul si nu zirconiul, dar ii e rusine, teama etc s-o SPUNA deschis).
daca fata merge la cumparaturi cu mama (sau alta femeie) si e intrebata daca vrea (de fapt, daca II PLACE) camasa aia de $4 sau aia de $40 si fata spune "aia de $4", mama sau femeia cealalta stie instinctiv, ca cealalta e preferata.... (nu intotdeauna cumpara mama lucrul mai scump si pe placul ploadei, dar crede-ma ca intotdeauna STIE, reuseste sa inteleaga)
si revenint la barbatul si nevasta lui cu diamantul. vezi tu, barbatul e obisnuit de mic sa comunice direct, sa exprime prin CUVINTE exact ceea ce vrea, si nu prin emotii. el a intrebat "vrei?" i s-a spus nu.... si exact asta a inteles. prin urmare ii face sotiei pe plac si ii cumpara ieftinitura, ca doar vrea s-o vada fericita si nu bosumflata ca i-a cumparat ceva ce nu-i place. DAR: imediat ce a facut gestul darului e mirat - nu pentru ca nu primeste "recunostinta" ci pt ca n-o vede pe femeie atit de incintata pe cit se astepta s-o vada. si bineinteles, nu-i cade prea bine, simte ca efortul lui de a-i face femeii pe plac nu este apreciat, deci se simte el, ca persoana, ca barbat, neapreciat. asta una la mina.
apoi. femeia, cind vede ca primeste in loc de diamantul stralucitor la care ii curgeau balele, un amarit de zirconiu, nu pune prea tare la inima - pt ca are obisnuinta de a se multumi cu mai putin, de a fi modesta, de a nu primi intotdeauna ce isi doreste. DAR: ea intelege ca prin gestul ei de a pune nevoia familiei (rate la casa) inaintea dorintei ei personale (pt ca asa is expected, asa "se cade") , prin asta ea simte ca a facut un sacrificiu. si l-a facut, nu? ei, oricine se asteapta la apreciere, recunostinta, ceva de genul asta atunci cin face un sacrificiu. poate nu atunci cind face un gest frunos (dai cind oricum ai destul sau prea mult) dar, categoric, oricine se asteapta la ceva in schimb atunci cind e vorba de sacrificiu.
la ce fel de recunostinta s-ar astepta femeia? nu stiu sa zic, depinde de fiecare in parte, dar eu, ca muiere, iti spun ca daca-as fin in situatia asta, sa ma vad pe deget cu zirconiu in loc de diamant, mi-ar cam sta in git sa ajungem acasa si dragul meu sa nu se invirta macar putin in jurul meu ca minzul dupa coada iepii, sa se ofere (subliniez: sa SE OFERE) sa duca gunoiul, sa pregateasca el cina si sa ma trimita pe mine sa fac ceva ce-mi place "parca n-ai vorbit cu ai tai saptamina asta, las' ca pun eu masa si tu da-le telefon". acuma, depinde de "sacrificiu, acest "curtat" (in sensul de a face curte) este un fel de moneda de schimb... cursul poate sa varieze de la 1 ora-2 la mai multe, poate o zi intreaga... (apropo, nu lua exemplul meu cu diamantul ad literam, zic eu ca se aplica la mai toate situatiile de genul "ce vrei")
ei bine, cind cei 2 ajung acasa, sotul nu se ofera sa faca nimic, pt ca nu asta e rutina cu care s-a obisnuit in casnicie, deci crede ca n-are rost sa tulbure apele aiurea, cu atit mai mult cu cit unele femei sar ca arse cind intra sotul in bucatarie (dar si asta, cit e DORINTA lor si cit e ceea ce cred ele ca se asteapta din partea lor...). si bineinteles, ca atunci femeia se simte neapreciata, sacrificiul ei nu e apreciat deci nici ea ca persoana, ca femeie nu este apreciata, nu este iubita...
si de aici probleme peste probleme, neintelegeri, atitea si atitea. Toate astea pt ca o femeie cu greu reuseste sa priceapa ca barbatul nu e telepat, nu-i poate citi gindurile.

Si crede-ma, ca de multe ori femeia se asteapta de la barbatul ei sa ii citesca gindurile, sa-i anticipeze dorintele. De ce?: 1 la mina, pt ca asta e genul de comunicare cu care a fost invatata de mica, asa este cel mai la indemina pt ea sa comunice si sa i se comunice. Si 2 la mina pt ca ii este greu sa “se faca de ris” in ochii barbatului ei, sa ii spuna deschis, in fata ca “vrea”, isi doreste mai mult – a fost invatata de mica sa fie modesta (umila) ca asa e frumos. Daca nu e modesta si vrea mai mult, nu-i sade bine, nu-i frumos din partea ei, nu se ridica la nivelul asteptarilor (ale societatii, familiei sau sotului), deci ea ca persoana ar fi mai putin valoroasa prin astfel de acte, implicit sa teme sa nu fie considerate… mai putin valoroasa decit se aspteapta sotul ei sa fie si deci sa-i piarda iubirea… si atunci ea, saraca femeie, se asteapta de la sotul ei (care se presupune CULMEA, ca ar trebui sa fie prietenul ei cel mai bun) sa-i citeasca gindurile, sa-i anticipeze dorintele ascunse si sa i le indeplineasca, fara a o forta sa le admita deschis, verbal, scutind-o astfel de “rusinea” de a nu se ridica la nivelul asteptarilor pe care societatea le ridica fata de ea ca femeie.

complicat, nu? Si apoi nu e doar vina barbatului ca nu poate citi gindurile. Mai e si vina femeii ca nu intelege acest lucru.

cam lunga explicatia asta, dar sper ca nu te-am plictisit de pomana
Si Alexandru cel Mare a vrut sa "emigreze"... - de ondine la: 11/01/2005 17:40:33
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
In paranteza, lansez si eu o intrebare : Daca "1984" a fost visul urat al comunismului, din pacate asa aproape de realitate, poate ca in ziua de azi si in lumea occidentala, e mai de actualitate ca niciodata "Minunata lume noua" a lui Huxley. Ce parere aveti si ce ati alege?
Si poate ca tranzitia e fel de iluzie a "minunatei lumi noi", creata cu mijloace nu prea mult schimbate de la "1984".
Eu nu stiu cat de mare e diferenta, si aduc acest fapt ca pe un argument ca, dpdv al minusurilor de o parte si de alta, poate ca nici nu merita sa emigrezi...
Insa nu cred ca un astfel de punct de vedere e viabil pentru un om care inca isi construieste propria viata. Pe de alta parte, ramane un argument pentru cat de putin relevanta ar putea fi, in sens negativ, plecarea dintr-o tara in alta.

In ce priveste partea pozitiva a lucrurilor, mai degraba m-as intreba asupra intrebarii : la urma urmelor, de ce sa fie o trauma asa de mare sau un eveniment asa de important sa treci una sau mai multe granite? Oameni sunt peste tot, si buni si rai, si prieteni si straini, si apartenenta la un anume spatiu nu ii incadreaza automat intr-o categorie sau alta. Omul trebuie sa fie liber sa aleaga incotro merge, dar e oare atat de importanta determinanta spatiala intr-o astfel de alegere? Daca vrei sa mergi la cele mai bune scoli, sau sa ai job-ul visat, sau sa realizezi ceva de anvergura, sau pur si simplu sa cunosti, sa vezi, de ce sa-ti limitezi comparatia la interiorul unor frontiere? Mai ales in lumea de azi, unde granitele devin ceva tot mai abstract...

Ce s-ar fi intamplat daca Alexandru cel Mare ar fi gandit cu tot atatea limitari?

Eu cred ca visele noastre nu trebuie sa se impiedice de frontierele trasate de altii...

Si, fie intr-o viziune negativa, fie intr-o viziune pozitiva, concluzia ar fi cam aceeasi : ca trebuie sa ne consideram liberi sa mergem pana la capatul lumii, daca de acolo putem privi lumea cu ochi mai limpezi...

Prietenii adevarati nu vor ni - de mya la: 02/02/2005 05:17:22
(la: Prietenia in zilele noastre)
Prietenii adevarati nu vor nimic de la tine, in afara faptului ca vor sa fie langa tine, sa se simta bine in prezenta ta.

Marea majoritate a oamenilor sunt egoisti si se ocupa numai de ei insisi. Mi s-a intamplat ca prieteni buni sa ma dezamageasca sincer insa nu mi-am schimbat atitudinea fata de ei. Ei si-au schimbat-o cu timpul...si asta fiindca au realizat ca nu ne mai potrivim in principii si gandire. Mi-am dat seama pur si simplu ca nu merita sa-mi fac rau singura pentru niste oameni care in fond, nu-mi merita prietenia.

O prietenie trebuie sa aiba o fundatie solida, altfel se pierde. Nu merita sa plang pentru prietenii care au fost constuite pe o fundatie de nisip, nu? Inseamna ca oamenii nu mi-au meritat prietenia si cu asta basta. Prietenia se testeaza in momentele grele si nu cand totul e roz.

Nu as putea niciodata sa renunt la principiile mele sau sa-mi incalc constiinta doar ca sa pastrez un prieten. Sinceritatea si bunul simtz sunt de baza, ipocritii si nesincerii nu ma intereseaza. E vorba de coloana vertebrala aici, daca nu o ai...inseamna ca esti un om de nimic. Mai bine mai putini prieteni da' adevarati!


prieten de suflet - de lostone la: 06/06/2005 13:07:08
(la: Dragostea platonică: un "mit" dărâmat?)
si eu eram prietena cu un tip din cartier,eram aproape tot timpul impreuna,ne spuneam tot,imi povestea despre iubitele lui,mergeam impreuna la intilnirile lui,la chindii,discoteci,oriunde.dupa citiva ani s-a indragostit de o prietena buna de -a mea,tot din cartier,chiar i-am ajutat sa fie impreuna,acum sint casatoriti de ceva ani buni.si ce credeti ca-mi spune acum 2 ani?imi spune(de fata cu sotia lui) ca el a fost indragostit de mine in perioada aceea dar i-a fost rusine sa-mi spuna pentru ca stia ca s-ar fi stricat prietenia noastra.culmea e ca eu am simtit! si daca mi-ar fi spus chiar s-ar fi stricat prietenia noastra. eu tot timpul am fost prietena buna cu baietii si cu toti l-a fel mi s-a intimplat.
hackeri buni si rai - de cico la: 08/09/2005 21:50:58
(la: Hackerii)
Da, cam ce a spus Daniel aici era sa spun si eu ieri. Renuntasem tocmai fiindca textul conferintei reflecta mai degraba admiratie pt actele criminale si personalitatile gen Jack Spintecatorul :(

"Hackerii etici" sint cu precadere specialisti in securitate informatica, ce fac de fapt sistemele mai fiabile si securitare. A nu se confunda cu pradatorii. Si nici cu trollii sau alte genuri de useri. De fapt, pe-un ..."cracker" nici nu-l prea intereseaza persoana cuiva, ci bresele de care poate profita intr-un sistem. Majoritatea se-ataca indeosebi la site-urile cele mai importante (CNN, eBay, Microsoft, NASA, CIA...), ca li se pare challenge-ul mai mare. Cei mai multi se arata impotriva globalizarii, corporatiilor si miliardarilor, si pozeaza in robin hood-zi ai erei informatice. Dar chiar daca ar fi cuprinsi de remuscari sa stie ca au pradat contul bancar al vreunuia cu 5 copii, in realitate sint foarte rupti de conceptele de etica sociala. Multi pretind ca, prin distrugere, trag semnale de alarma. In parte poate fi adevarat, ca numai asa s-au trezit in sfirsit producatorii de SW pe la sf. mileniului sa investeasca masiv si-n securitatea sistemelor. Pe de alta parte insa, s-a atras si o stagnare (temporara) a dezvoltarii de SW, c-a trebuit sa se-aloce atita timp si bani pt probleme altele decit functionalitatile oferite si dorite de oameni.

E iar un mit ca hackerii ar cauta sa sparga doar mizeria de sistem (sic!) care e windows. Cu toata pica pe bill gates, windows-ul nu e de fapt (mult) mai putin securitar decit unix\linux. Poate fi mai deschis ca sistem, de-aici si bresele deseori intentionat lasate initial pt confortul userilor. Dovada e ca linux-ul a devenit si el tot mai atacat, de cind cu adoptarea pe scala larga. Alta problema e ca, in retea (Internet), orice sistem (windows, unix, mac...) foloseste acelasi standard TCP/IP si deci aceleasi porti de patrundere a crackerilor.

Problemele cele mai frecvente de securitate vin insa tot de la eroarea umana, de la porti lasate deschise de admini sau utilizatorii insisi. E nostim chiar ca si aici pe sit vad ca au ramas unii consternati ca poze pe care si le-au pus pe MSN sint accesate de toata lumea. Am ramas perplex nu demult cind unii isi treceau si numerele de telefon pe-aceeasi trancaneala (ce sa spun, cu mentiunea "e doar pt prieteni"). Deci naivitatea utilizatorilor ajuta mult rauvoitorilor. Cred ca destui ajung sa se simta atit de confortabil pe internet, ca nici nu-si mai dau seama ca orice informatie pun aici e facuta automat PUBLIC. Chiar daca tu o schimbi pe sit doar cu o mina de prieteni, sint alte citeva mii de perechi de ochi care o pescuiesc automat. Si printre acestia din urma, dai cu siguranta de destui profitori. Nu Internetul insa i-a facut asa, ci erau certati cu legea si morala inca dinainte :(
#70762 (raspuns la: #70569) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce cred eu despre prietenie ? - de Dora C la: 17/11/2005 10:53:36
(la: PRIETENIA-CEL MAI DE PRET LUCRU AL OMULUI)
Ce cred eu despre prietenie ? Pai eu cred ca-i o perla rara, un lucru pe care ni-l dorim fiecare dintre noi. Cei ce au prieteni se pot considera foarte norocosi. Nu este « posesiune » mai pretioasa decât un prieten bun si credincios.
Dar ce este prietenia ? Cred ca este o relatie care se situeaza undeva intre dragoste, intelegere, comunicare. Ingredientele unei prietenii sint : simpatia, disponibilitatea, reciprocitatea, preocupari comune,valori morale comune, gusturi comune, sinceritatea, respect. Dar ingredientul esential intr-o prietenie este fidelitatea. Un prieten trebuie sa fie prezent atunci cind toti ceilalti ii intorc spatele dupa cum bine zice proverbul : « prietenul la nevoie se cunoaste ». Sa fie disponibil atunci cind ai nevoie de el. Sa imparti cu el clipe placute, sa gasesti in el un confident si o fiinta toleranta care sa nu te judece sa te iubeasca si sa te accepte asa cum esti. Aceasta relatie trebuie neaparat sa fie reciproca. Sa dai intotdeauna cel putin atit cit primesti. Sa fii prieten cu cineva nu inseamna doar sa faci un chef cu el... Esti prieten cu cel ce -si injumatateste bucata de paine cu tine cind esti flamind. Indiferenta, interesul meschin, minciuna sau tacerea, sunt notiuni care nu-si au locul alaturi de prietenie. Dupa mine cele mai frumoase prietenii se cladesc in anii de liceu si facultate. Atuci sintem mai disponibili, avem preocupari comune, sintem mai putin susceptibili, mai increzatori. Prieteniile aste pot dura toata viata. Esti prieten cu cineva cand dupa ani si ani simti aceeasi atractie si placere pentru o discutie, el.. O prietenie adevarata este cea verificata de timp. Cred ca trebuie sa fii un om fidel, integru, si generos ca sa poti fi un prieten adevarat. Citi dintre noi aveam aceste calitati?



prietenia - de mikhaela la: 24/11/2005 20:31:49
(la: PRIETENIA-CEL MAI DE PRET LUCRU AL OMULUI)
discutam cu un prieten bun despre prietenie si el imi spunea ca prietenia e o stare de spirit...nu e ceea ce dai sau primesti. nu inseamna ca trebuie sa dai sau sa primesti...trebuie doar sa fii prieten. si spunea el, asta se invata...eu mai caut starea despre care vorbea el...tindem sa fim noi si sa fim subiectivi, sa facem judecati si sa apreciem gesturile, atitudinil eprietenilor...nu ne lasam dusi de prietenie si de ceea ce inseamna...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...