comentarii

prieten de-ai mei


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Cum s-o creiezi, Valentin? - de JCC la: 28/10/2003 10:02:07
(la: Pedeapsa capitala sau inchisoare pe viata?)
Cum s-o creez? As vrea.. dar nu pot face nimic..

O fetita de 8 ani a unor prieteni buni ai mei, in regiunea Parisului (locuiau la cateva sute de metrii de scoala) a disparut venind de la scoala..
i-au gasit corpul cateva luni mai tarziu in padurea Fontainbleau..

alte comentarii cred ca nu sunt necesare, ca sa intelegi ce pedeapsa as alege.
Inainte era pedeapsa capitala in Franta, Mitterand a suprimat-o...
A facut si asta ceva, ca oamenii sa-si aminteasca de el.. :-(
#2438 (raspuns la: #2417) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Greu de raspuns precis, dar... - de relu la: 28/10/2003 19:40:21
(la: Romani in strainatate)
Pot sa-mi dau si eu cu parerea. Cind am plecat in vara in '89, securitatea era dupa mine. Poate ca de-aia am plecat, dar, daca nu esti speriat de un mesaj lung (scuze), citeste mai departe:
realitatea din Romania nu era pe placul meu
bineinteles ca am vrut sa gasesc un trai mai bun, incluzind aspectul financiar, de libertate, samd
nu am ales calea cea mai usoara; am trecut doua granite ilegal si am ajuns in Austria dupa 4 zile (slabit 5Kg); a fost riscant si un tur de forta in punctul de vedere al vointei
patriotism? HA-HA-HA! Dirigintele in liceu m-a scos in fata clasei si m-a batjocorit: cum imi permit sa spun ca salariile in Canada sint mai mari decit in Romania! -- ca Romania mama ma hraneste cu piine si.. altele (zicea el). Faptul ca ma face mindru sa ma identific cu Decebal, Eminescu, Enescu, Iorga, samd, se poate numi patriotism? Cind intilnesc romani care sint: mindri, dar nu aroganti, modesti, dar nu ca un sclav, silitori, dar nu fraieri, isteti, dar nu care pretind ca toti altii sint prosti, prietenosi, sinceri, samd, atunci mi se incalzeste inima, si ma bucur. Dar sint putini asa.
renuntat la supravietuire? Hmmm, let's see; am plecat CA SA supravietuiesc! Ca cine stie ce-mi facea securitatea daca ma gasea acasa.

Am citit comentariile scrise de altii. Cu respect as vrea sa spun ca cei care sint in Rom. si nu au trait citiva ani buni in alta tara, nu cred ca au un punct de vedere realistic. Domnului din Canada (care angajeaza studenti romani): acesta este un roman care imi inspira respect. Se vede ca el a inteles viata de aici. Domnului care zice ca americanii nu sint prea inteligenti in comparatie cu romanii. Imi vine sa rid -- aceasta propozitie ne spune ca poate dumneata nu te invirti intr-o societate de americani inteligenti. Oamenii peste tot au prosti si destepti, nu conteaza ce nationalitate sint. Am intilnit o romanca care preda matematica in universitate aici si-mi spune ca a avut o eleva romanca care nu a luat nota mare la lucrare; si ca ne face neamul de ris! Vai de noi, daca romani cu doctorat gindesc asa. My point este ca poti sa ai o groaza de educatie, asta nu inseamna ca stii multe despre viata, si in mod definitiv nu iti da dreptul sa ii consideri pe altii inferiori si sa-i rapesti de umanitatea lor, si de dreptul de a fi respectat, de a-ti trai viata in cel mai bun fel posibil. Intilnesc prosti si destepti tot timpul (americani, canadieni, romani, etc.). Nu conteaza; toti sint oameni. Incerc sa-i inteleg. Poate pot sa-i si ajut. Sau poate ei pot sa ma ajute. De ce nu? Un tip care a fost scolit MIT si a avut un IQ pina la tavan a avut accident de masina care i-a crapat craniul. Cind si-a revenit din operatii, IQ-ul lui era sub pragul usii. Sper sa nu se intilneasca cu un roman din ala, care o sa-l considere prost, incuiat...

Fiind aici de citiva ani si incercind foarte serios sa ma incadrez in societatea asta, am realizat ca majoritatea oamenilor de alte nationalitati tin unii la altii. Se angajeaza unii pe altii, se ajuta, si nu prea au fumuri. Cei mai multi (88%) romani pe care ii intilnesc aici si sint noi in tara, sint ingimfati, aroganti, si nu le place nimic. Fiindca viata mea se cam desfasoara intr-un dept. de informatica in universitate, intilnesc de multe ori romani studenti. Cind vin prima data aud: "canadienii astia sint prosti de tot", "cursurile astea sint usoare, sa vezi ce studii serioase faceam eu la Timisoara/Bucuresti/Iasi", "studentii astia de masterat/doctorat fac niste comentarii asa de timpite in ore ca ma mir ca au fost acceptati in scoala", samd. De obicei le spun: "e bine ca tu deja te-ai orientat fiind aici numai de 2 saptamini; totusi, e posibil ca te inseli?". Apoi ii intilnesc pe la sfirsitul semestrului si-aud: "aoleu, ca ma omoara astia cu munca!"

Afara de universitate aud des: "Canada e imputita -- oamenii de la birou sint parsivi/nu e istorie/viteza maxima pe autostrada e 100Km/h/oamenii sint prost imbracati/barbatii/femeile sint obeze/fructele nu au nici un gust/benzina e proasta/masinile americane sint de rahat/samd! Europa era faina de tot!" Le spun: "de ce nu te intorci in Germania/Austria/Franta?" "Ah, nu, ca nu e convenient!" Fiindca am fost un an jumate in Austria, intr-un fel ii inteleg. Dar, fiecare tara are avantaje si dezavantaje. Tara perfecta, din pacate, nu exista, pentru ca noi, umanitatea, nu sintem perfecti! Asa ca adapteaza-te, incearca sa fi fericit cu ce ai, sau daca nu poti, atunci "move on". Nu te mai vaita, ca le faci si viata altora mizerabila. Dar, fiind o tara libera, vaita-te daca chiar vrei, dar nu e sanatos.

Get the idea? Mai sint multe exemple, care pur si simplu arata mentalitatea multora care vin din Rom., de curind, sau de mai de mult dar refuza sa invete ceva despre viata din afara Romaniei. Mentalitatea oamenilor a fost unul din motivele mele principale de a fugi din Romania. Si mentalitatea unei natiuni este cel mai greu lucru de schimbat. Daca as deveni miliardar peste noapte nu m-as intoarce in Romania. E ca si cind ai fi avut o mama care te-a batut si nu ti-a dat de mincare cind erai mic, te-a tinut in casa tot timpul si n-ai putut sa te joci afara, nu ti-a dat bani sau jucarii, nu te-a lasat sa te uiti la TV decit putin, si, cel mai important, ti-a promis ca toata viata ta o sa fie asa. Si-apoi, dupa ce ai fugit la o mama vitrega, care nu numai ca te-a lasat sa-ti refaci viata, dar si te-a sprijinit, cu sperante si bucurii, cu sfaturi bune, cu ocazia de a face prieteni care te vor ajuta, te-a iubit, te intreb eu: o iubesti pa mama ta naturala? De ce nu te intorci la ea? Ceea ce se petrece la un nivel micro, de obicei se petrece si la nivel macro. Singele apa nu se face? Poate ca nu. Dar nu o sa refuz o transfuzie daca ma salveaza de pe patul de moarte. In societatiile mai dezvoltate copii abuzati de parinti sint luati si dati la alte familii. Cind imi aduc aminte de unii prieteni de-ai mei si cum erau batuti (cu curele, cu bat, cu de toate) cu vinatai si vai de capul lor, si cum societatea pur si simplu era de acord, ma bucur ca nu mai sint acolo. Da, inteleg ca lucrurile s-au schimbat; poate.

Ca sa inchei, spun ca da, mi-e dor citeodata de blocul unde am crescut, de dealurile pe care m-am jucat, samd. Dar poate ca este numai nostalgie de copilarie. N-am fost in Rom. din '90. Dar inca am citeodata cosmaruri ca m-am dus in vizita si cumva, nu ma mai pot intoarce in Canada. Cind ma trezesc, rasuflu usurat -- "thank God it was just a dream!"
MULTUMESC! -despre cat mai multi tineri ca NOI! - de Cristian C. FRANCU la: 18/02/2004 05:51:39
(la: Ce gandeste un roman...tanar!)
MULTUMESC!

Totusi cred ca e prea mult pt. mine! Nu cred ca de tineri ca mine e nevoie...ci de tineri ca NOI!

Ne pasa, ne implicam, dezbatem, ACTIONAM!!!

Si, unii din tara, altii de afara, existam suntem vii si aratam asta!

Poate noi cei ce ramanem si am ramas putem face mai multe..ca si actiune si influenta directa si imediata.

Insa avem, Romania are nevoie si de voi cei de afara!

La un moment dat, sunt sigur, multi va veti reintoarce!

poate...vom tine legatura!
poate...ne vom intalni vreodata!

cu siguranta vvom schimba ceva numai IMPREUNA!

Si in acesti ultimi ani am inteles ca nu sunt SINGUR!

Experienta din VIP (Voluntari pt Idei si Proiecte, anii de studentie cu Scolile de vara sau de business, cu seminariile si think-tankurile la care am participat...mi-au dat INCREDERE in mine, in prietenii si colegii mei, in NOI si in viitorul nostru!

In Romania noastra!

Pana sa devin cu adeavarat o poveste de succes si un model pentru altii mai e ceva... Dar important este ca NU MA LAS! Si ca stiu ca voi ajunge acolo!

Cu ajutorul vostru si ajutandu-va la randu-mi!

NETWORKING...

al vostru,

Cristian C. FRANCU
-------------------
Just Perform your MAGIC!
#9897 (raspuns la: #9893) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu o votez :) - de Diana1978 la: 20/02/2004 20:56:36
(la: Lia Roberts candidata la presedintie)
Eu o votez cu siguranta, si alti cativa prieteni de-ai mei o voteaza :), nu ma intereseaza cum a facut averea sau de ce a plecat, a demonstrat ca poate obtine ce vrea, si daca are curajul sa se intoarca sa conduca Romania acum si sa investeasca niste bani este clar ca vrea sa faca ceva pentru romani, altfel ar fi stat linistita acolo unde e, sau ar fi venit aici sa traiasca linistita.

Cat despre Nastase, nu mai are zile multe in Guvern, nici PSD-ul, citesc zilnic ziarele, urmaresc zilnic stirile TV si de pe Internet si pot spune ca incet dar sigur romanul se desteapta din somn, chiar si la sate unde lumea era mai usor de manipulat, sondajele nu sunt totul, am lucrat si eu la sondaje pentru IMAS si Mercury si stiu cum le faceam, sute de rezultate false, sute de minciuni doar ca sa incasam banii pe fiecare sondaj, atunci eram studenta si mi-era frica sa mint, vroiam sa le fac corect pana m-au educat colegele veterane in meserie de la IMAS, de-atunci nu mai cred minciunile lor, pledez vinovata pentru o parte a minciunii pentru ca si eu am participat la asta dar eu m-am schimbat de-atunci, la mine minciuna nu-i un stil de viata, a fost doar un episod si o experienta de viata pe cand ei si-au pastrat modul de a face sondaje.
Gabi, dragule, de ce incepi s - de SB_one la: 27/02/2004 15:29:23
(la: A fi roman: virtute, blestem, necesitate?)
Gabi, dragule, de ce incepi sa te superi si sa vorbesti urit?
Dupa o perioada de "baiat subtzire" ai luat-o ca l-anceput. Si se pare ca asta te caracterizeaza.

Prietenii astia ai mei au cite ceva de spus si stiu sa scrie( si culmea: chiar si scriu). Dupa cum itzi spuneam unul e filozof, altul istoric( printre altele);
Tu cu ce te ocupi? Intzelegere nu ai , de scris nu , de gindit singur nu.

Cind cineva spune de ore de istorie ptr. copii tu vii si intrebi: de ce nuantza? Te-a luat gura pe dinainte? Ai inceput de la inceput cu jugnirile.
Pe urma-i dai cu secuimea?

Spune direct: o vrem. Eu itzi spun: luatzi-o, dar fara pruni!

Si fii atent. D-l Plesu este un ginditor si toata lumea zice ca e unul de elita. Asta nu-l impiedica sa faca greseli ( si citeodata mari; acum a facut-o de oaie)
Eu sint un inginer proiectant.Punct. Gindirea si proiectarea e -in final- rodul unei anumite filozofii. Potzi urmarii ideea?

Proiectarea inseamna( am citit odata undeva) 80%-modificari, 15% preluari ( sau invers) si 5 % contributzie proprie.(tu n-ai de unde stii, nu-tzi fa probleme)

Toata lumea stie: "cartzile din cartzi se scriu" iar cel ce gindeste citeste mult si preia mult. Si face si greseli. Discursul lui se potriveste la -sa zicem- masa de politicieni coruptzi. In momentul publicarii, a lansat ideea poporului care ( ti-e greu sa pricepi) are nevoie de altceva.Inainte de a-mi spune sa vad cum fac nemtzii, citeste putzin Nietzsche si istoria germana. Chiar crezi ca "va dori" cineva independentza in interiorul statului german? sau Francez?( ai auzit ca politzostii francezi "bat" f. bine? ...manual) sau USA?
In Romania, deisgur sint multzi; mai sint si niste sate bulgaresti in Banat si ucrainiene.; si-asa se intra in Europa; ce mai conteaza.

Daca ti se potriveste si tie ...e ok; dar poporul roman are nevoie de cu totul altceva. Inainte de al apara - chiar daca nu esti ing. - nu te opreste nimic sa -tzi pui bilutza la lucru.


PS
1°nu te mai obosi; nu-mi dau seama ca sint penibil sau dobitoc( o la.la...noroc ca nu te aude Danieli ca jignesti un Cafegiu; la noi e asa, un soi de clan: Cafegii)
2°m-am bucurat sa aflu ca RO are un ginditor de elita( fiind plecat de prea multa vreme nu stiam de el). Punctul meu de vedere a fost referitor la text; nu personal

3° pe motive de aparare incompetenta, propun sa-l invitam la Cafenea pe D-l Plesu sau sa incheiem ostilitatzile la care D-l gabi.buldog nu face fatza.





SB
................................................................
Infinitul e mare, mai ales catre sfirsit.
(W. Allen)
#10824 (raspuns la: #10817) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mai sunt si consulatele... - de JCC la: 20/04/2004 06:11:37
(la: Apel la marturii: "Aventuri la ambasade? Povestiti aici!")
In Franta, in afara de Ambasada Romana, exista consulatele romane la Marseille si Strasbourg.
Prieteni de-ai mei mi-au spus ca la Marseille, atat secretara cat si consulul sunt super: la dispozitia oamenilor, politicosi, serviabili, delivreaza actele repede, explica si fac tot posibilul sa-i ajute pe cei ce fac apel la serviciile lor.
The ways of our nations - de Little Eagle la: 18/05/2004 17:07:33
(la: Crazy Horse)
Dear Brother,

Ai dreptate.Esti un wise man si respect asta in tine .Te-ai gandit vreodata ori ,
si ma adresez cercului nostru din cafenea ca numele ce alegeti ca pseudonim
spune ceva despre voi insiva?
ca alegeti instinctiv un anume nume?Cum am mai scris fiecare avem culorile noastre si nu intamplator iti alegi un pseudonim.

Nu ati avut de ex. un Vision Quest,ca mine,sa-mi aflu realul nume,dar in fapt,toti ati ales un nume si fara sa stiti ati avut un Vision Quest.Pe tine te numesti Paianjenul,altcineva e Belle,altul e Tombola,ori alte nume.
Este okay.Este in natura firii,inseamna ca fiecare se identifica cu numele,ceva din el se simte bine cu acel nume,este drumul nostru,de la stramosi.

Multe nu cunosc perfect despre marele Chief Crazy Horse,numele lui in limba tribului in care s-a nascut,Oglala-Brule(Sioux-nume dat triburilor Lakota de francezi cu sute ani in urma,sunt multe fractiuni in multe triburi si fiecare se numeste intr-un fel,chiar ex. lui Crazy Horse,care era din Lakota tribe,insa Oglala-Brule).
Deci numele lui real in limba Lakota este:Tashunka Witco(in eng.=Crazy Horse).
La 16 ani a avut Vision Quest(vezi cele scrise de mine la "Groapa")si viziunea lui a fost sa fie un mare razboinic calare pe cal cu parul in vant si lung,jumate gol si pe un obraz-cel stang,un semn ca de fulger pictat in negru,iar corpul,pictat cu puncte albe.Un Hawk cu pene rosii zbura deasupra lui.
Nimeni nu-l putea opri si acest razboinic din viziune urla tare cu sulita in mana
si alerga in fata ...mortii fara teama.

I-a spus astea tatalui sau care era un Medicine Man si acesta l-a numit Crazy Horse.Stiu ca a fost nepotul unui f. mare Chief lakota,Spotted Eagle.

Unul din prietenii si fratii mei indieni,strabunica lui a fost inrudita cu acest brav warrior!Crazy Horse a murit avand 35 ani(1842-1877).
Cand nu era in razboi,purta o singura pana in par...a unui red hawk,cand lupta avea toata coroana pe cap(36 pene,fiecare=un act de mare bravura)si era pictat exact ca in viziunea lui despre acel razboinic.
De la 12 ani a fost un brav warrior,atunci a primit prima pana,omorand doar cu un cutit un buffalo......este practic imposibil,si totusi el a facut asta.

Nu stiu daca stii,dar in lupte,orice indian din orice triburi,isi etaleaza scalpurile
dusmanilor,e semn de glorie si bravura.Crazy Horse a refuzat sa faca asta.
A fost un suflet bun,acum vor sa-i faca monument ....cel mai mare din lume,nu departe de cei 4 presedinti americani,sculptat in acelasi munte.
Va fi calare ...asa vede omul alb recunostinta?
De ar fi Crazy Horse in viata azi ar rade si ar zice ca e o mare tampenie!
Stii ce ar zice?: Dati pamantul nostru inapoi noua.Stim cum sa-l crestem si sa-l veneram.

Am sa-ti spun o istorioara cu fratele meu Vernon Bigman(Hopi):
Cu ani in urma,abia se mutase in Brooklyn si l-am ajutat cu mutarea.
Un idiot de american,ne-a vazut pe strada cu mobila etc.I-a zis poate in gluma dar nu cred,tonul lui era ironic si rau,ca ce cauta in cartierul lui....
Stii ce i-a raspuns Vern uitandu-se direct in ochii lui si serios?Inca tin minte,:
"CE CAUTI TU IN TARA MEA?"
Acel individ a plecat,nu a avut ce sa zica!!!
Mi-au dat lacrimile atunci.Pt. ca a spus adevarul,draga frate.
De aceea am numele de "little eagle who cries"pt. ca sufar si plang mereu cand vad o nedreptate de orice fel in lume,nu doar la fratii si surorile mele indieni,dar pt. toti fratii si surorile mele din lume.
Nu-s weak,iubesc doar si as dori sa fim toti fericiti si sa traim in pace unii cu altii,sa ingropam securea de razboi(tomahawk) definitiv!!!

Noi am facut-o demult,wasitchu inca nu!

Love&peace,
Ozzy
..........................................................................................................................
"Culoarea pielii nu are importanta si nu face o diferenta intre noi toti.
Marele Spirit ne-a creat pe toti egali si suntem cu totii frati si surori.
Am pielea rosie.Are vreo importanta?Nu culoarea pielii ma face bun sau rau."

Great Chief Red Cloud(lakota)
.........................................................................................................................

































































#15577 (raspuns la: #15418) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dinisor - de carapiscum la: 15/09/2004 06:37:59
(la: Ateu convins!)
Nu vreau sa ma arat sentimental sau sa dau dovada de un umanitarism fortat, insa stiu perfect/inteleg prin ce treci. Si cred ca intuiesc destul de bine cam cum decurge relatia voastra, de vreme ce eu insumi am trecut prin ceva asemanator in relatia mea cu propriul tata. Sper sa nu te superi daca am sa vin aici cu exemple din experienta proprie.

Spre deosebire de mama mea, care provine dintr-o familie ce a frecventat biserica (ortodoxa) si care tinea cu strasnicie pravilele crestine strabune, tatal meu provine dintr-o familie care a fost exact contrariul primei: oameni simpli si needucati, invatati doar cu munca rudimentara a campului si intotdeauna cu grija vietii de maine, nu numai ca n-au inteles niciodata rostul bisericii si implicit al lui Dumnezeu in viata lor, dar au si dus un fel de campanie sustinuta impotriva oricaror idei despre divinitate luand in ras cam orice legat de aceasta. Prin urmare tatal meu a fost fidel intocmai celor invatate in copilarie si mai tarziu in tinerete, impunand in mod tacit aceeasi nepasare fata de cele sfinte inclusiv mamei mele- nu trebuie uitat insa ca in perioada despre care vorbesc acum sentimentul anti-religios era la moda, comunismul ateu ducand lupta impotriva bisericii pana la limitele imposibilului.

Au trecut anii, repede ca furtuna, ani din care nu-mi pot aminti decat necazuri, greutati, neajunsuri, piedici, injuraturi, blesteme, vaiete, simtamantul neputintei si al robiei sufletesti impuse cu forta...si o singura "Inviere" la care am fost impreuna cu mama mea dupa multi ani de lipsa totala. Am ajuns la varsta intrebarilor mai mult decat la cea a raspunsurilor si, printr-un concurs de imprejurari care avea sa-mi schimbe mai tarziu intreaga viata, am pasit pt. prima data pe drumul spre biserica, singur si neindrumat de nimeni. Care a fost "bobarnacul"? Incerc sa spun pe scurt: o profesoara de limba romana si franceza, care ne preda limba straina la liceul in care am intrat, infruntand obiceiul prin care majoritatea profesorilor la cursuri denigrau biserica si ne invatau sistemul de gandire evolutionist stiintifico-fantastic, ne-a propus la una din ore (celor care eram interesati) sa mergem la una din bisericile ortodoxe ale orasului, loc in care se intalneau de ceva vreme cateva sute de copii si tineri. Asa ca eu cu inca vreo trei colegi de clasa am mers intr-o sambata seara la acea intalnire si dupa vecernie am ramas sa ascultam predica. Aceasta a fost pt. mine prima intalnire reala cu Dumnezeu, prima dintr-un lung sir ce avea sa urmeze. Ca o paranteza, pt. ca acesta este un aspect important, din ceilalti colegi ai mei unul mi-a devenit cumatru (am amintit despre el intr-un alt loc in cafenea), altul s-a lasat de "sportul" asta devenind sergent in politie (sa-l vezi cum umbla ca un cocos pintenat...), si ultimul a devenit un critic si un aspru judecator al faptelor crestinilor pe motiv ca viata ii fusese pusa la incercare de niste greutati ce-l lovisera (dupa ce dusese stilul de viata hollywoodian). Despre ultimul pot spune ca de cate ori ma intalneam cu el, de tot atatea ori se plangea de viata lui, vorbea cu un fel de constiinta a propriului martiraj social, si-i ataca pe preoti (chiar si pe Dumnezeu) fiindca nu-l scapa de necazuri. Nici eu insumi n-am scapat acestor atacuri virulente. Orice i-as fi spus considera din start ca fiind venit din partea unuia "habotnic". Ori asta ma durea f. tare fiindca, f. sincer trebuie sa spun asta, daca as fi fost bine situat i-as fi dat in fiecare zi cate un peste sa manance, n-as fi incercat numai sa-l invat sa pescuiasca. Insa si eu insumi se intampla sa n-am nici macar coada uscata a unui peste pt. mine insumi. Culmea e ca lui i se parea ca eu o duc regeste fata de el. I se parea, fiindca in realitate nici nu beam ca el, nici nu mergeam la "curve" (cum se lauda el), nici nu cheltuiam pe prostii putinii bani de care dispuneam.

Sa revin insa la tatal meu. Putini si dintre prietenii sau cunoscutii mei apropiati stiu faptul ca inca de la inceputul crearii acestui lant acasa-biserica-acasa am intampinat din partea propriului tata o opozitie extrema, opozitie ce s-a soldat nu in putine randuri cu bataile de rigoare suferite pt. ca i-am incalcat porunca de a nu mai merge la biserica. Imi amintesc acum ca si cum ar fi aievea, seara in care intors de la vecernia de sambata impreuna cu sora mea (pe care nici nu mai stiu cum am facut-o sa vina cu mine) am fost luati pe sus inca de la usa. Si in timp ce el se rafuia cu sora-mea, eu am zbughit-o pe usa afara, descult si dezbracat ca un cersetor de rand (norocul meu ca era vara), m-am ascuns printre blocuri o vreme ca sa vad ce mai urmeaza, apoi m-am suit intr-un troleibuz si m-am oprit in fata usii surorii lui care statea in partea opusa a orasului. Povestea e lunga, nu vreau sa o mai continui aici.

In orice caz, vazand el in timp ca nu mai vreau sa-l ascult si ca ii voi incalca hotararea de a nu mai merge la biserica, n-a avut incotro si pana la urma nu facea decat sa ma certe, dar nu ma mai oprea. Cu toate acestea, in sufletul meu n-am fost si nu sunt linistit nici in ziua de azi. Poate te intrebi de ce. Fiindca simt in sinea mea acea mustrare de constiinta pt. faptul ca n-am reusit sa-l fac sa inteleaga ceea ce intelesesem eu referitor la Dumnezeu. Nimic de zis, "biruinta" asupra sistemului lui de gandire si logica s-a petrecut atunci cand in sfarsit a inceput sa-si mai faca seara cate o cruce (dupa ce toata ziua pomenise numai de sfinti si de cruci si de dumnezei) si a culminat cu spovedirea lui- probabil prima si ultima. Spun ultima pt. ca nici acum nu crede in asa ceva. Asadar continui sa simt o frustrare adanca in ce priveste persoana tatalui meu, pe care totusi nu-l condamn pt. ce a facut, dar simt aceasta frustrare cu atat mai tare cu cat relatia dintre noi s-a deteriorat mult ducand la o ruptura sufleteasca. Intrebarile ce mi le pun tot timpul: AM FACUT TOT CE SE PUTEA PT. EL? Sunt eu mai putin vinovat fata de el? Nu cumva, undeva, candva, in loc sa-i deschid o portita eu i-am trantit-o in nas?

In fine, anii trec la fel de repede, viata merge inainte indiferent ca vrem sau nu noi. Ce am invatat pana acum la sanul bisericii mama e ca: nimic nu e intamplator in viata asta, totul are o ordine si o disciplina interioara sau exterioara; nimeni nu-ti scrie in frunte destinul (cum gresit se afirma: "ce ti-e scris, in frunte ti-e pus"- poate doar momentul mortii, in nici un caz felul cum mori); fara Dumnezeu suntem suferinzi chiar de am fi cei mai sanatosi oameni (fizic vorbind) si cei mai saraci chiar de am avea milioanele de dolari la tescherea; un om fara constiinta sufletului spiritual n-are cum sa inteleaga existenta unei fiinte spirituale mai presus de fire si de intelegere; un om fara constiinta pacatului nu poate avea un echilibru interior care sa-l faca sa interactioneze pozitiv cu cei din jur; un om care nu-ti accepta explicatiile poate fi usor strabatut de fiorul sfant atunci cand nu o minune, ci un cutremur ii va zgudui viata; cine hraneste spiritual pe cineva, chiar daca "mancarea" asta va fi mult timp aruncata la gunoi de cel/cea caruia ii este destinata, trebuie mai intai sa se inarmeze cu multa rabdare si sa faca asta din dragoste, nu numai din convingerea ca acesta e un lucru bun; cine daruieste aceasta dragoste crestina nu trebuie sa se astepte la multumiri si sa stie ca mai devreme sau mai tarziu samanta pe care o arunca poate sa dea rod- nadejdea poate sa dea rod bun, deznadejdea niciodata. Sunt multe lucrurile pe care le-am invatat, dar totusi atat de putine in comparatie cu cat de adanc este sacul plin cu aceasta invatatura... Si totusi, chiar de n-as sti nimic din stiinta lumii sau a bisericii, in sinea mea exista acel "ceva" fiintial care isi cere legatura cu eternul, cu viata vesnica. Pt. ca, in ultima instanta, a trai doar cu gandul ca viata dureaza doar pe pamant si dincolo suntem desfiintati este optiunea acelora care nu stiu sa iubeasca cu adevarat. Iubirea este nemuritoare, trece dincolo de mormant, e vie si lucratoare ca picatura de apa ce loveste stanca de granit. Asadar pe unii ca acestia trebuie mai intai sa-i invatam sa iubeasca, abia dupa aceea sa le vorbim despre dogmatica crestina.

Si un ultim aspect: impietrirea inimii nu este semnul ateismului din om, ci al lipsei lui Dumnezeu din viata acestuia. Poti fi un "slab" crestin, fara o viata dusa pe principiile evanghelice, dar asta nu inseamna sa fii ateu. Dar poti fi un bun teoretician modern care cunoaste numele si miscarea tuturor stelelor si prin aceasta ti se pare ca Dumnezeu este desfiintat nemaiaflandu-si rostul intre conceptiile tale- asta te poate face sa lupti impotriva Lui. Asadar ateu inseamna sa fii/te pui impotriva Lui. Pt. unul ca acesta exista alternativa "Saul pe drumul Damascului". Si, apropo, menirea vietii tale nu e sa-i mantuiesti pe altii, ci pe tine insati. Fa aceasta si celelalte se vor adauga de la sine.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
. - de ikoflexer la: 26/09/2004 05:25:10
(la: Cafengii din toate tarile, adunati-va!)
belle,

Ma bucur ca ai gasit ce trebuia sa gasesti :) Am sa stau prezent pe #ikoflexer la reteaua "undernet" cind sint online in weekend, poate mai vine cite cineva de aici sau alti prieteni de-ai mei. Ma gindesc ca la inceput o sa fie cam rarefiata discutia, dar cu timpul, daca se obisnuiesc oamenii sa mai treaca pe acolo... cine stie.

--ikoflexer
Horia D, - de Jimmy_Cecilia la: 19/11/2004 14:30:58
(la: Cat de uniti sunt romanii din strainatate?)
râd acum.. dar pot sa-ti spun ca de multe ori, cu ani in urma, n-am râs...
si eu si prieteni de-ai mei...
am fost serios înselati, fraieriti, prietenii si-au gasit casa goala (au gazduit), multi dintre noi (si eu) am dat bani, sperând ca vor fi dati la familie in România...care nu i-a vazut nici o data...

de atunci am invatat sa ne ferim, dar totusi te mai lasi induiosata câte o data... si-ti cade pe nas...
#29223 (raspuns la: #28448) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pomul de Craciun - nu-mi pot - de alura la: 20/12/2004 11:03:21
(la: Ce va inspira Craciunul?)
Pomul de Craciun - nu-mi pot imagina Craciunul fara bradul verde, natural, parfumat pe care-l impodobesc cu drag in fiecare an impreuna cu cei dragi sau pentru ei. De la primul pas pe care-l fac iesind din casa, atunci cind pornesc spre alegerea bradului simt infrigurarea. Imi plac bradutii mici si bogati, plini cu crengute de un verde inchis. In fiecare an mai adaug cateva globulete noi si imi amintesc de prima instalatie care avea stele mari si colorate ( acum mi s-ar parea kitsch, dar in copilarie era minunata; ca si bomboanele invelite in staniol pe care le mancam in primele 2 zile si lasam doar ambalajul). Acum am alte preferinte, imi aleg doar doua culori ca sa-l impodobesc si mi se pare mai frumos asa, desi nu mai e la fel de vesel... poate anul acesta voi face o excetie!

Apoi cadourile, ce bucurie! Imi place la nebunie sa fac cadouri de Craciun; daca as putea le-as darui tuturor oamenilor pe care-i cunosc cite un mic cadou... dar nu pot, asa ca le pun doar prietenilor si alor mei cadouri sub brad si imi face mare placere sa-i privesc atunci cand le deschid.

Acum vreo 6 ani eram acasa la iubitul meu de atunci si am cantat colinde langa brad. A fost singura data, dar mi-a placut, nu era ceva fals, cum mi se pare acum. Nu stiu daca acum a mai putea, oare de ce?!

Inainte ma gandeam la bradul care moare pentru ca l-am luat eu sa ma bucur cateva zile de frumusetea si mirosul lui, dar intr-o zi un prieten drag mi-a spus ca poate asta-i menirea lui, sa ma fericeasca un pic, poate ca el pentru asta a trait, sa fie pomul meu de Craciun...
Ivy - de gigi2005 la: 07/06/2005 23:06:15
(la: TELEVIZORUL-necesitate sau pacoste?)
Sunt constienta de pericol. Dar si mai constienta sunt de faptul ca prieteni de-ai mei au lasat la voia intamplarii acest aspect si copilul a ajuns cel mai destept intr-o clasa de prostovani. S-a pierdut in multime...

Ca o revenire la tema, consider ca si televizorul la fel ca si calculatorul, fac parte din cotidian. Privatziunea nu face decat sa arunce copilul cu ani in urma. Si nu numai copilul ci si pe noi, parintii.

Va dau un exemplu. Eu lucrez mult si acasa si la birou, numai pe calculator. De cele mai multe ori televizorul merge toata ziua fara sa ma uit, doar ascult stiri, emisiuni, mai ridic ochii, mai fac o pauza...

In camera copilului nu este televizor, nici in camera de zi, decat in birou si in dormitorul nostru. Cand invatza sta in camera lui si nu are tentatzie.
In birou stau eu sau tati si el nu prea vine cand lucram, iar in dormitorul nostru ne mai strangem seara totzi, ne tolanim in pat, mancam un dulce si ne uitam la Tv.

Ca o concluzie, daca se tine cont si de parerea mea, eu votez pentru TV, cu masura.
#53848 (raspuns la: #53828) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intruder - de RSI la: 29/06/2005 23:04:44
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
aha incep sa-mi aduc aminte.Pe acolo si pe Izvor unde stateau 3-4 prieteni de-ai mei a ras nebunul tot.
==============
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"

Descartes
#57375 (raspuns la: #57371) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Irma - de Horia D la: 27/09/2005 15:42:49
(la: Trancaneala Aristocrata "6")
pentru ce antrenez caii? in primul rand sa nu uite ce au invatat, iar in special toamna, ma duc trail ridding cu niste prieteni de-ai mei.
De fapt pot merge la vreo 8 mile de casa e un parc imens, unde se poate calari, sau mai bine, poti merge la cateva ore in munti, unde sunt poteci si poti calari zile intregi

proud, daca fundul nu ti-e obisnuit, pun pariu ca te vor durea picioarele si bucile de numa-numa:))
#74964 (raspuns la: #74940) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
kity - de Honey in the Sunshine la: 27/09/2005 18:33:42
(la: Ce/ de ce apreciem in ziua de azi?)
in strainatate e mai rau... aici comercialismul si a fi "in curent" in general, sunt atat de puternice incat nici nu se mai observa...

Foarte putini reusesc sa ramana indivizi si nu niste umbre depersonalizate care abia pe la 40 de ani incep sa vada "dincolo" de toalele in voga ,locurile cool de frecventat si "Biblia" Cosmopolitan...

O spun din proprie experienta ? Da... Astia sunt prietenii si colegii mei... Insa nu sunt eu in masura sa fac judecati.E doar un anumit mod de a fi/de a-ti trai viata.

_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture.
#75029 (raspuns la: #74919) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
exact... - de Andre29 la: 13/11/2005 18:38:52
(la: De ce o bere e mai buna decat o femeie:))
Desi testul a pornit intitial din amuzament rezultatul obtinut a fost asa cum am scris anterior spre "uimirea/ usurarea" mea... pentru ca nu ma asteptam la asemenea raspuns chiar de la toti. Si nu au fost numai cei de la petrecere, au fost mai multi din prietenii si cunoscutii mei intrebati, singuri sau cu partenera... majoritatea au spus nu, cu variatiile de rigoare: de la hotarare puternica ("berea nu are ce are femeia si nici invers") pana la un nu 'lasa-ma ca sunt cu prietena si nu am chef sa mi-o pun in cap'... a existat insa si un raspuns de genul: cele doua nu pot fi comparate asa cum "nu compari nici sexul oral cu ferrari-ul" :) oare? .... pana la urma e dreptul fiecaruia de a crede ce doreste si de a se comporta ca atare....






"Nu-i de ajuns sa faci bine, mai trebuie sa-l faci si bine." (Diderot)
#87264 (raspuns la: #87210) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
iertarea...increderea... sinceritatea... - de Shtefy la: 24/03/2006 19:49:40
(la: Prietenia in zilele noastre)
eu sincera sa fiu nu cred ca putem creea o prietenie, cu atat mai putin pastra...Prietenia nu o cauti dar o gasesti.. Adevarul e ca cei mai buni prieteni de-ai mei de acum sunt persoane de care nu am crezut ca ma voi apropia vreodata. Dar uite ca viata i-a transformat in prietenii mei de suflet... Nu stim niciodata cine ne iese in cale...Mai stiu insa un lucru, acela ca va veni un moment in care chiar si cei carora le-am "incredintat" sufetul meu ma vor dezamagi pentru ca si ei sunt oameni ca si mine si ce este mai usor in viata decat sa gresesti?.. Ingredientul esential intr-o prietenie este iertarea. Un rol important il au sinceritatea si increderea... Unde nu exista incredere nu exista prietenie adevarata. Despre prietenie as putea sa scriu zeci de pagini si tot nu as spune totul. Cel mai bun mod de a afla ce e prietenia este acela de a privi in suflet.. Acolo se ascunde totul...;) chiar si prietenia.
cattalline - de Calypso la: 23/05/2006 22:42:15
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
"In primul rind am auzit ca Franta a devenit cea mai putin crestina dintre toate tarile Europene, adica cea mai putin credinta crestina"

n-as putea spune; exista biserici ortodoxe franceze cu preoti ortodocsi francezi (fosti protestanti, catolici); la aceste biserici vin francezi (fosti protestanti, catolici, budisti) convertiti la ortodoxie;

in regiunea unde locuiesc eu ( intr-un departament din regiunea pariziana) bisericile catolice sunt PLINE de oameni de toate varstele;

ce-i drept, e o regiune unde nu prea vezi picior de arab (asti merg regulat la moscheile lor deci bisericile catolice is cam goale), f selecta si f scumpa; sotul unei cunostinte ce lucreaza la impozite spunea ca in aceasta regiune sunt oamenii cu cele mai mari venituri din toata Fr;

in luna iunie voi fi nasa unui copil francez, Mathieu; mama si tatal acestui copil, prieteni apropiati ai mei (francezi 100%) sunt: ea ortodoxa (inainte fiind protestanta) si el catolic;

acest copil va fi al doilea fin al meu; acum 2 ani am mai botezat altul, tot francez (100%), din parinti ea ortodoxa (fosta catolica) si el protestant;

nu se poate spune ca Fr a devenit cea mai putin crestina; cred ca totul depinde de regiunea in care traiesti, de mediul in care "te-nvarti";

prieteni ai mei f apropiati (cu care am picnicat chiar duminica trecuta), muzicienii de talie internationala,profesori la conservator la paris, Claude Delangle si Odile Delangle, sunt francezi (fosti catolici) convertiti la ortodoxie de peste 20 de ani!

pt a vedea cine sunt Claude Delangle si Odile Delangle dati une recherche in Google :)
#123830 (raspuns la: #123766) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Latu & Alexa - de Andre29 la: 28/05/2006 00:33:42
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
La un suc initial am plecat
Insa intr-o supriza am aterizat!!!
Prietenii mei speciali
Adunati in mare alai
De shotii si nebunii s-au tinut
Pe nestiute s-au intalnit,
La minigolf am mers
Ringul de dans apoi l-am sters,
Seara cu rasete si bucurie
De acest fel sa mai fie.
Prieteni ca ai mei va doresc
Cu suflu aventuresc ;))))

________________________
Sa nu ne pierdem cu firea
pt toata lumea, - de Calypso la: 11/08/2006 10:00:07
(la: ATEISM)
in Fr lucrurile stau cam asa:

exista biserici ortodoxe franceze cu preoti ortodocsi francezi (fosti protestanti, catolici); la aceste biserici vin francezi (fosti protestanti, catolici, budisti) convertiti la ortodoxie; fiecare preot are o alta meserie (unul e profesor, altul, doctor, altii doi avocati); nu-s platiti pt ca sunt si preoti;

exista scoli private scolile catolice unde nivelul elevilor e mult mai ridicat decat in scolile publice;

scolile publice sunt laice, la felele musulmane li se interzice purtarea voalului ceea ce e foarte bine;

in regiunea unde locuiesc eu ( intr-un orasel intr-un departament din regiunea pariziana) bisericile catolice sunt PLINE de oameni de toate varstele;

ce-i drept, e o regiune unde nu prea vezi picior de arab (ca astia merg regulat la moscheile lor deci bisericile catolice is cam goale), f selecta si f scumpa; sotul unei cunostinte ce lucreaza la impozite spunea ca in aceasta regiune sunt oamenii cu cele mai mari venituri din toata Fr;

in luna iunie am botezat un copil francez, Mathieu; mama si tatal acestui copil, prieteni apropiati ai mei (francezi din mosi-stamosi) sunt: ea ortodoxa (inainte fiind protestanta) si el catolic (inca);

acest copil va fi al doilea fin al meu; acum 2 ani am mai botezat altul, tot francez (din mosi-stamosi), din parinti ea ortodoxa (fosta catolica) si el protestant;

nu se poate spune ca Fr a devenit cea mai putin crestina; cred ca totul depinde de regiunea in care traiesti, de mediul in care "te-nvarti";

prieteni ai mei f apropiati , muzicienii de talie internationala, profesori la conservatorul din Paris, Claude Delangle si Odile Delangle, sunt francezi (fosti catolici) convertiti la ortodoxie de peste 20 de ani!

pt a vedea cine sunt Claude Delangle si Odile Delangle dati une recherche in Google :)



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...