comentarii

prieten valoreaza mai mult decat o punga cu bani


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
prietenii sau familia? - de lavdyi la: 18/11/2005 20:30:42
(la: PRIETENIA-CEL MAI DE PRET LUCRU AL OMULUI)
Prietenii te ajuta sa te integrezi, sa cunosti, sa te distrezi, sa razi, sa te enervezi , sa judeci , sa barfesti , sa te bucuri , sa te intristezi, intr-un cuvant - sa traiesti intre oameni. Intr-adevar , atunci cand intampini o problema mare de regula familia e cea care-ti da suportul de care ai nevoie. Desi poate iti petreci mai mult timp cu prieteni sau colegii( categorii care adesea se confunda- atentie , nu e bine!) decat cu familia, atunci cand ai nevoie de o mana de ajutor cei din acelasi sange cu tine iti intind colacul de salvare. Asta insa nu inseamna ca trebuie sa neglijezi acest aspect al vietii, mai exact relatiile cu cei din jur. Nu ne facem prieteni pentru a avea de la cine imprumuta bani sau pentru a avea cu cine sa ne caram mobila. Ne facem prieteni pentru a ne face viata mai frumoasa. Nu mai usoara!
#88725 (raspuns la: #88706) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru Alexandros - de casandra_radu la: 21/08/2006 08:52:03
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala (poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.
Nici nu vreau sa te conving de nimic. Singura experienta autentica pentru fiecare este propria sa experienta si nu cea a altuia.
Iubirea de Dumnezeu unilaterala? Stii, mie mi se pare ca noi, oamenii suntem “copiii” mult iubiti ai existentei. In noi, natura isi gaseste expresia cea mai inalta, suntem singurele animale constiente de sine...oare sa nu ne iubeasca Dumnezeu, existenta?! Hmm :)
Cineva zicea candva ca viata nu are nici o obligatie de a corespunde dorintelor tale. As adauga ca, de asemenea, omul pe care il iubesti nu are nici o obligatie de a te iubi si el si nu se poate pune problema ca el sa se ridice la nivelul sentimentelor tale. Nu este vina lui, nu i se poate reprosa unui om ceva ce nu simte. Nici macar de vointa nu tine. Chiar daca ar vrea sa te iubeasca, gandind la modul “ea ma iubeste enorm si ar fi bine sa o iubesc si eu, caci astfel vom fi fericiti”, iubirea nu tine de vointa. El nu este mai prejos decat mine doar fiindca nu simte la fel, pentru mine. Pur si simplu nu simte, asta este realitatea. Dar nu iubesti ca sa fii iubit, iubirea nu are motivatii, iubirea nu face calcule. Acestea le face ratiunea, nu iubirea.
Iubirea dintr-o singura parte – obsesie? Adica cu alte cuvinte, iubirea care nu vine din ambele parti nu este iubire? Nu stiu cum o “obsesie” te poate apropia de Dumnezeu, te poate face mai bun...iubirea cand este, este, nu depinde de sentimentele celuilalt. Sunt multe cupluri in care numai unul iubeste, celalat se preface. Poate ca cel care iubeste poate iubi fiindca are convingerea ca celalat il iubeste. Daca ar sti adevarul...cine stie?!
Cred ca fiecaruia dintre noi i-a murit candva cineva drag. Ei..acea persoana nici nu mai era in viata dar asta nu a insemnat ca noi am incetat sa o iubim. Poti iubi chiar si un om care a trecut in nefiinta, asa ca ce sa mai zic de un om care traieste...desi nu pot sa nu observ ca este mai greu sa iubesti un om in viata decat unul care nu mai este.
Nu vorbeam de pasiune. Pasiunea neintretinuta, pasiunea care nu primeste nimic in schimb, moare subit si nu mai reinvie. Pasiunea are nevoie de sustinere, are nevoie de atentie deosebita, de un interes poate extrem din cealalta parte. Esenta pasiunii este reciprocitatea, complicitatea. Ea nu poate exista independent, or daca exista, intr-adevar, pasiunea devine obsesie.
Si iubirea este un sentiment “latent”. Zace in fiecare din noi. Uneori mai reuseste sa iasa la iveala, dar deseori este obstuctionata de calculele noastre, de dorinta de siguranta, de teama. Eu nu ma opun iubirii. Daca “vrea” sa se manifeste, o las in pace sa faca ea cum crede de cuviinta :) Acuma, daca se intampla sa apara pentru o persoana care nu-mi raspunde la fel, asta este, oricum aceasta nu constituie o piedica. Am observat ca oricat te-ar iubi cineva, acest fapt pe tine nu te schimba cu nimic. Numai ceea ce simti tu te poate schimba.
Din contra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.
Aici vorbesti de pasiune sau de dragostea inchipuita. Iubirea nu este un camp de lupta, competitia ii este straina iubirii. Multe relatii sunt astfel si oamenii se amagesc ca aceasta este iubirea. Sunt ei doi, sunt orgoliile lor si nesfarsita lupta. Care pe care, cine pe cine controleaza, instaurarea fortata a unui climat de incredere, gelozii, tradari si altele. Aceasta nu este iubire. Este disperare. Si multa risipa de energie. Doar o stiu, doi ani am trait astfel.
Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.
Da, este compasiune, poate ca aceasta este o forma superioara a iubirii. Este iubirea lipsita de pasiune, de dorinta de a fi cu celalalt, acceptarea realitatii asa cum este ea, impacarea si linistea de dupa furtuna.
Nu ii sunt superioara. Toti venim din acelasi loc, suntem facut din acelasi material si fiecare are acelasi potential. Nu ma simt superioara lui. Sigur ca mi-a parut las, mi-a parut prost. Dar si eu sunt lasa uneori, si eu sunt proasta. Acum aceste lucruri nu mai au importanta, care cum este. Conteaza doar ca a fost ceea ce a fost, ca am avut norocul sa traiesc astfel, sa simt astfel.
Si prietenia este o forma de iubire si nu o gasesc cu nimic mai prejos decat iubirea pentru o persoana de sex opus. Ba chiar ca prietenia este mai longeviva decat dragostea dintre un barbat si o femeie. Barbatii/femeile vin si pleaca...dar prietenii raman.
Da, am avut poate momente de condescendenta. Dar acestea sunt nesemnificative. Dupa ce am acceptat lucrurile asa cum erau, asa cum sunt, nu a ramas decat compasiunea, dar nu cea de pe pozitii de superioritate. Ci acea compasiune care contine dorinta de a-l vedea ca este bine, ca este fericit, ca termina acea relatie seaca, intalneste iubirea si traieste cu adevarat. Si asta nu trebuie sa se intample cu mine. Oricum, eu nu ma intorc niciodata in trecut.
De ce o numesti experienta deceptionanta? Pentru mine nu asta a fost. Probabil ca asta isi imagineaza fiecare cand citeste ce am scris. Poate ca fiecare a avut macar o deceptie in viata sa si atunci interpreteaza ceea ce am scris ca fiind o deceptie. Nu o vad asa, nu o simt asa. A fost o experienta minunata, mai inaltatoare decat orice rugaciune. M-am simtit purificata de patimile umane si acum ma simt recunoscatoare pentru ca am trait acea iubire. Nu am resentimente, nu am nimic de reprosat, nimanui. M-am avantat total, nu am lasat nimic pentru mine. Iar la final am cunoscut ce inseamna eliberarea. Eliberarea de dorinte, eliberarea de tristete, de eventuale obsesii, de regrete. Nu a ramas decat ceva luminos, cald...da, poate ca este prietenie.
Nu traiesc din amintiri, Alexandros. Nu regret nimic, nu-mi doresc sa retraiesc ceea ce a fost, nu ma extaziez si nici nu ma intristez aducandu-mi aminte de acele momente. Stiu ca pot iubi si poate data viitoare voi iubi mai mult. Prin asta intelegand ca poate vor fi mai putine momente de tristete, mai putine momente in care ma voi gandi la mine. Eu nu imi car in spate trecutul. Faptul ca omul iubit nu m-a iubit nu ma poate determina sa ma feresc de iubire, sa joc “la sigur” sau sa ma tem. In iubire, ceea ce este sigur nu valoreaza doi bani. Si imi aduc aminte de o idee despre iubire dintr-o carte a lui Coelho, si anume ca dragostea este o forta salbatica, daca incerci sa o stapanesti, te transforma in sclav, daca incerci sa o incatusezi, te inrobeste.
In iubire, adevarata durere pe care am resimtit-o candva a fost aceea de a nu ma implica total, de a jongla cu jumatatile de masura, de a-mi lasa o portita de iesire...deceptia ca nu m-am implicat total. Iar aceasta implicare pe jumatate intotdeauna lasa urme. Urme dureroase. Iubirea totala nu lasa decat “urme” pozitive. Te transforma. Iar pe mine m-a facut sa o rup cu trecutul, sa traiesc in prezent, sa fiu constienta ca trecutul nu are nici o relevanta, sa fiu constienta ca pot iubi fiindca iubirea nu este o cantitate determinabila care se termina la un moment dat.
Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.
Fiindca eu nu sunt fidela pentru ca imi impun asta si nici pentru ca el este fidel. Eu sunt fidela fiindca asa simt. Daca simt altfel sa stii ca nu am nici o ezitare in a da curs dorintelor mele. De cate ori am avut o relatie si nu am iubit, am dat curs dorintelor mele vis a vis de alti barbati. Fara sa ma simt vinovata, fara sa simt macar ca am inselat. Cand am iubit, fidelitatea a fost ceva natural. Asa a fost, nimic impus si in acelasi timp nu am simtit atractie pentru alti barbati. Am realizat ca nu are sens sa stau langa un barbat pe care nu-l iubesc. Nu pot sa-mi impun fidelitatea. Ma simt incatusata si simt ca nu sunt eu insami. Ce sens are sa pretinzi ca esti fericit, ca nu doresti altceva? E simplu – faci asa cum simti. Daca mai ai si curajul de a fi sincer in legatura cu ceea ce simti, este minunat. Am descoperit ca asa ma simt bine si am incetat sa mai sufar si sa am probleme din clipa in care am inceput sa fac asa cum simt.
Ti-ai dori sa fii iubit de o astfel de femeie? Pai...pentru ce?! Eu iti urez sa iubesti TU astfel, fiindca chiar daca o femeie te va iubi asa...desi aceasta “maniera” de a iubi nu este altceva decat iubirea care tinde spre iubirea autentica – singura care este de fapt iubire – ei, chiar si asa, te asigur ca asta nu va produce in tine mare lucru. Nu iti va zdruncina constiinta, nu te va apropia de Dumnezeu. Poate orgoliul tau se va umfla ca un balon sau poate te vei simti chiar inferior ca nu esti pe masura sentimentelor ei. Sau poate o vei desconsidera si o vei trata ca pe un obiect proprietate personala..cine stie. Cum ziceam, doar ceea ce simti TU te poate transforma, nu ceea ce simte altul pentru tine.
Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.
Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...
Iubirea este iubire, impartasita sau nu. Daca admiti ca iubirea este adevarata numai cand este impartasita, atunci lumea este chiar mai saraca in iubire decat pare. Ceea ce ar fi foarte trist. Bine ca nu este asa :) Si oricum, Alexandors, gandeste putin...chiar daca omul de langa tine se comportan frumos, iti vorbeste frumos, te ajuta, te alinta si in ochi ii poti vedea afectiunea...de fapt niciodata nu vei stii cu adevarat cum simte, cat de intens, cat de profund. Nu ai cum sa stii cat de mult, in ce fel sau cat te va iubi omul de langa tine. Si nici macar daca te-a iubit in adevaratul sens al cuvantului. Au fost barbati convinsi ca eu sunt indragostita si foarte mandri din cauza asta. O prostie. Am avut momente in viata cand pur si simplu mi-am dorit compania cuiva, am simtit nevoia de a darui afectiune, de a dulce, dragalasa...dar asta nu insemna ca i-am iubit. Intotdeauna mi-a placut sa cultiv o atmosfera de complicitate, de caldura, o atmosfera placuta si relaxata. Si asta a fost confundata cu dragoste.
Loiali...adica nu iubesti, nu-l cunosti pe cel de langa tine, dar esti fidel, iti duci viata de zi cu zi, iti cladesti o viata (si la un moment dat te indragostesti fiindca orice om isi doreste iubire si va cauta ceea ce nu are)...si tu vorbesti de loialitate?! Mi se pare mai degraba o minciuna, o ipocrizie extrem de rafinata, astfel incat chiar cel care o traieste ajunge sa creada in ea. O viata calduta la umbra sigurantei. Zicea odata un sfant ca “bucatele caldute nu incanta cerul gurii”. Ma rog..daca cineva simte ca acesta e sensul vietii, sa gasesti un barbat/femeie de treaba, sa ai un trai tihnit, sa muncesti, sa te distrezi, sa faci copii si la final sa mori, asta este treaba lor. Fiecare traieste asa cum poate. Si parafrazand-o pe Sulfina Barbu :) – fiecare are parte de viata pe care o merita.
Stiu ce inseamna si sa primesti. Da, poate stiu mai mult sa dau. Nu am vorbit despre cum este sa primesti fiindca aceasta nu este o preocupare pentru mine. Nu tanjesc dupa a primit. A primi este minunat. A fi tinuta in brate de omul iubit, a fi mangaiata, a fi privita, a fi invaluita de el...cine mai vrea Paradisul? In orice caz nu eu. Paradisul sa fie pentru altii. Pentru mine prezenta fiintei iubite este paradisul.
#140585 (raspuns la: #138528) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casandra radu - de Alexandros la: 21/08/2006 15:06:00
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Sa clarificam, casandra radu: E vorba de iubirea dintre doua persoane (de sex opus ori ba:) ) si nu de iubirea de Dumnezeu, de mama, tata, frate,sora. Acolo datele problemei se schimba. Oricum e altfel de dragoste.



Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala (poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.

Nici nu vreau sa te conving de nimic. Singura experienta autentica pentru fiecare este propria sa experienta si nu cea a altuia.
Iubirea de Dumnezeu unilaterala? Stii, mie mi se pare ca noi, oamenii suntem “copiii” mult iubiti ai existentei. In noi, natura isi gaseste expresia cea mai inalta, suntem singurele animale constiente de sine...oare sa nu ne iubeasca Dumnezeu, existenta?!
Hmm :)

Aici nu cerem. Doar oferim.Nu conditionam si nici nu santem conditionati.

Cineva zicea candva ca viata nu are nici o obligatie de a corespunde dorintelor tale. As adauga ca, de asemenea, omul pe care il iubesti nu are nici o obligatie de a te iubi si el si nu se poate pune problema ca el sa se ridice la nivelul sentimentelor tale. Nu este vina lui, nu i se poate reprosa unui om ceva ce nu simte. Nici macar de vointa nu tine. Chiar daca ar vrea sa te iubeasca, gandind la modul “ea ma iubeste enorm si ar fi bine sa o iubesc si eu, caci astfel vom fi fericiti”, iubirea nu tine de vointa. El nu este mai prejos decat mine doar fiindca nu simte la fel, pentru mine. Pur si simplu nu simte, asta este realitatea. Dar nu iubesti ca sa fii iubit, iubirea nu are motivatii, iubirea nu face calcule. Acestea le face ratiunea, nu iubirea.

Doar pentru ca nu simte "la fel de mult", trebuia scris. Daca nu simte la fel, se poate intelege ca nu simte deloc si atunci...
Ea ma iubeste enorm si "merita" sa o iubesc si eu caci astfel vom fi fericiti.
Iubirea nu tine de vointa in sensul "rational" dar vointa sufletului nu poate fi controlata de rational.
Iubirea are motivatii: un zambet, un gest, o mangaiere, o vorba, o anumita afinitate, o autoregasire in cealalta persoana, un vis, o dorinta, un... miliard de motivatii.




Iubirea dintr-o singura parte – obsesie? Adica cu alte cuvinte, iubirea care nu vine din ambele parti nu este iubire? Nu stiu cum o “obsesie” te poate apropia de Dumnezeu, te poate face mai bun...iubirea cand este, este, nu depinde de sentimentele celuilalt. Sunt multe cupluri in care numai unul iubeste, celalat se preface. Poate ca cel care iubeste poate iubi fiindca are convingerea ca celalat il iubeste. Daca ar sti adevarul...cine stie?!

Am zis ca iubirea de Dumnezeu are alte principii.

Asta cu cuplurile in care unul iubeste si celalalt se preface, in care unul poate iubi fiindca are convingerea ca celalalt il iubeste e mai aproape de realitate, dar nu e obsesie si mai mult contrazice teoria ta despre cel ce iubeste chiar stiind sigur ca nu e iubit.

Daca eu o iubesc pe Sulfina Barbu ( =)) )si tipa saraca nu stie nimic despre asta, intre mine si ea e o dragoste adevarata? Nu cumva e obsesie, casandra radu?



Cred ca fiecaruia dintre noi i-a murit candva cineva drag. Ei..acea persoana nici nu mai era in viata dar asta nu a insemnat ca noi am incetat sa o iubim. Poti iubi chiar si un om care a trecut in nefiinta, asa ca ce sa mai zic de un om care traieste...desi nu pot sa nu observ ca este mai greu sa iubesti un om in viata decat unul care nu mai este.

De acord cu iubirea pentru cineva ce a trecut in nefiinta dar e o altfel de iubire. Poate fi frate sora mama tata sau fosta iubita ai cam acelasi fel de sentiment pentru cineva ce ti-a fost drag printre noi fiind si care a disparut. Nu discutam despre asta

Nu vorbeam de pasiune. Pasiunea neintretinuta, pasiunea care nu primeste nimic in schimb, moare subit si nu mai reinvie. Pasiunea are nevoie de sustinere, are nevoie de atentie deosebita, de un interes poate extrem din cealalta parte. Esenta pasiunii este reciprocitatea, complicitatea. Ea nu poate exista independent, or daca exista, intr-adevar, pasiunea devine obsesie.

Ba pasiunea face parte din iubire si ma bucur sa observ ca mai sus ai dreptate cu conditia sa incluzi pasiunea in iubire

Si iubirea este un sentiment “latent”. Zace in fiecare din noi. Uneori mai reuseste sa iasa la iveala, dar deseori este obstuctionata de calculele noastre, de dorinta de siguranta, de teama. Eu nu ma opun iubirii. Daca “vrea” sa se manifeste, o las in pace sa faca ea cum crede de cuviinta :) Acuma, daca se intampla sa apara pentru o persoana care nu-mi raspunde la fel, asta este, oricum aceasta nu constituie o piedica. Am observat ca oricat te-ar iubi cineva, acest fapt pe tine nu te schimba cu nimic. Numai ceea ce simti tu te poate schimba.

Pentru o persoana care nu-ti raspunde la fel, ca intensitate sau la fel in sensul de a nu-ti raspunde cu iubire? Dar pentru una care nu-ti raspunde deloc?


Din contra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.

Aici vorbesti de pasiune sau de dragostea inchipuita. Iubirea nu este un camp de lupta, competitia ii este straina iubirii. Multe relatii sunt astfel si oamenii se amagesc ca aceasta este iubirea. Sunt ei doi, sunt orgoliile lor si nesfarsita lupta. Care pe care, cine pe cine controleaza, instaurarea fortata a unui climat de incredere, gelozii, tradari si altele. Aceasta nu este iubire. Este disperare. Si multa risipa de energie. Doar o stiu, doi ani am trait astfel.

Stop..stop.. asta nu e iubire ce insiri tu acolo ! Asa spuneam eu despre competitie? In sensul de a domina, forta, controla? Nu.. Daca tu-mi spui o vorba frumoasa, iubirea mea (necontrolata de ratiune), ma face sa-ti spun doua vorbe dulci, care la randul lor vor primi replica pe masura :)
Daca traiai tu doi ani de iubire cum o vad eu nici nu mai voiai altceva de la viata.



Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.


Da, este compasiune, poate ca aceasta este o forma superioara a iubirii. Este iubirea lipsita de pasiune, de dorinta de a fi cu celalalt, acceptarea realitatii asa cum este ea, impacarea si linistea de dupa furtuna.
Nu ii sunt superioara. Toti venim din acelasi loc, suntem facut din acelasi material si fiecare are acelasi potential. Nu ma simt superioara lui. Sigur ca mi-a parut las, mi-a parut prost. Dar si eu sunt lasa uneori, si eu sunt proasta. Acum aceste lucruri nu mai au importanta, care cum este. Conteaza doar ca a fost ceea ce a fost, ca am avut norocul sa traiesc astfel, sa simt astfel.
Si prietenia este o forma de iubire si nu o gasesc cu nimic mai prejos decat iubirea pentru o persoana de sex opus. Ba chiar ca prietenia este mai longeviva decat dragostea dintre un barbat si o femeie. Barbatii/femeile vin si pleaca...dar prietenii raman.
Da, am avut poate momente de condescendenta. Dar acestea sunt nesemnificative. Dupa ce am acceptat lucrurile asa cum erau, asa cum sunt, nu a ramas decat compasiunea, dar nu cea de pe pozitii de superioritate. Ci acea compasiune care contine dorinta de a-l vedea ca este bine, ca este fericit, ca termina acea relatie seaca, intalneste iubirea si traieste cu adevarat. Si asta nu trebuie sa se intample cu mine. Oricum, eu nu ma intorc niciodata in trecut.

Compasiunea nu e iubire casandra radu. Prietenia nu e iubire..


De ce o numesti experienta deceptionanta? Pentru mine nu asta a fost. Probabil ca asta isi imagineaza fiecare cand citeste ce am scris. Poate ca fiecare a avut macar o deceptie in viata sa si atunci interpreteaza ceea ce am scris ca fiind o deceptie. Nu o vad asa, nu o simt asa. A fost o experienta minunata, mai inaltatoare decat orice rugaciune. M-am simtit purificata de patimile umane si acum ma simt recunoscatoare pentru ca am trait acea iubire. Nu am resentimente, nu am nimic de reprosat, nimanui. M-am avantat total, nu am lasat nimic pentru mine. Iar la final am cunoscut ce inseamna eliberarea. Eliberarea de dorinte, eliberarea de tristete, de eventuale obsesii, de regrete. Nu a ramas decat ceva luminos, cald...da, poate ca este prietenie.

Eu am numit-o experienta deceptionanta pentru ca ti-a fost denaturata notiunea de iubire de aceasta experienta.
Daca eu ascult "manele" si nimeni nu-mi arata cum suna adevarata muzica atunci ideia mea despre muzica e denaturata neavand termenul de comparatie.


Nu traiesc din amintiri, Alexandros. Nu regret nimic, nu-mi doresc sa retraiesc ceea ce a fost, nu ma extaziez si nici nu ma intristez aducandu-mi aminte de acele momente. Stiu ca pot iubi si poate data viitoare voi iubi mai mult. Prin asta intelegand ca poate vor fi mai putine momente de tristete, mai putine momente in care ma voi gandi la mine. Eu nu imi car in spate trecutul. Faptul ca omul iubit nu m-a iubit nu ma poate determina sa ma feresc de iubire, sa joc “la sigur” sau sa ma tem. In iubire, ceea ce este sigur nu valoreaza doi bani. Si imi aduc aminte de o idee despre iubire dintr-o carte a lui Coelho, si anume ca dragostea este o forta salbatica, daca incerci sa o stapanesti, te transforma in sclav, daca incerci sa o incatusezi, te inrobeste.
In iubire, adevarata durere pe care am resimtit-o candva a fost aceea de a nu ma implica total, de a jongla cu jumatatile de masura, de a-mi lasa o portita de iesire...deceptia ca nu m-am implicat total. Iar aceasta implicare pe jumatate intotdeauna lasa urme. Urme dureroase. Iubirea totala nu lasa decat “urme” pozitive. Te transforma. Iar pe mine m-a facut sa o rup cu trecutul, sa traiesc in prezent, sa fiu constienta ca trecutul nu are nici o relevanta, sa fiu constienta ca pot iubi fiindca iubirea nu este o cantitate determinabila care se termina la un moment dat.

Si aici, scumpa casandra radu, recunosti in sfarsit ca nu a fost ce trebuia.


Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.


Fiindca eu nu sunt fidela pentru ca imi impun asta si nici pentru ca el este fidel. Eu sunt fidela fiindca asa simt. Daca simt altfel sa stii ca nu am nici o ezitare in a da curs dorintelor mele. De cate ori am avut o relatie si nu am iubit, am dat curs dorintelor mele vis a vis de alti barbati. Fara sa ma simt vinovata, fara sa simt macar ca am inselat. Cand am iubit, fidelitatea a fost ceva natural. Asa a fost, nimic impus si in acelasi timp nu am simtit atractie pentru alti barbati. Am realizat ca nu are sens sa stau langa un barbat pe care nu-l iubesc. Nu pot sa-mi impun fidelitatea. Ma simt incatusata si simt ca nu sunt eu insami. Ce sens are sa pretinzi ca esti fericit, ca nu doresti altceva? E simplu – faci asa cum simti. Daca mai ai si curajul de a fi sincer in legatura cu ceea ce simti, este minunat. Am descoperit ca asa ma simt bine si am incetat sa mai sufar si sa am probleme din clipa in care am inceput sa fac asa cum simt.

jos palaria pentru sinceritate si luciditate aici:0


Ti-ai dori sa fii iubit de o astfel de femeie? Pai...pentru ce?! Eu iti urez sa iubesti TU astfel, fiindca chiar daca o femeie te va iubi asa...desi aceasta “maniera” de a iubi nu este altceva decat iubirea care tinde spre iubirea autentica – singura care este de fapt iubire – ei, chiar si asa, te asigur ca asta nu va produce in tine mare lucru. Nu iti va zdruncina constiinta, nu te va apropia de Dumnezeu. Poate orgoliul tau se va umfla ca un balon sau poate te vei simti chiar inferior ca nu esti pe masura sentimentelor ei. Sau poate o vei desconsidera si o vei trata ca pe un obiect proprietate personala..cine stie. Cum ziceam, doar ceea ce simti TU te poate transforma, nu ceea ce simte altul pentru tine.

Adica sa fac exact greselile nefericitului(in sens de slabutz la minte) dinaintea mea? Nu...

Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.
Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...


Iubirea este iubire, impartasita sau nu. Daca admiti ca iubirea este adevarata numai cand este impartasita, atunci lumea este chiar mai saraca in iubire decat pare. Ceea ce ar fi foarte trist. Bine ca nu este asa :) Si oricum, Alexandors, gandeste putin...chiar daca omul de langa tine se comportan frumos, iti vorbeste frumos, te ajuta, te alinta si in ochi ii poti vedea afectiunea...de fapt niciodata nu vei stii cu adevarat cum simte, cat de intens, cat de profund. Nu ai cum sa stii cat de mult, in ce fel sau cat te va iubi omul de langa tine. Si nici macar daca te-a iubit in adevaratul sens al cuvantului.

1 Neimpartasita nu e iubire. 2 Si in ochi ii pot vedea afectiunea? Pai da, o vad daca e. Daca nu, nu. Nu poti pacali un oenolog(degustator de vinuri) cu posirca (ce modest am fost aici :))) )

Au fost barbati convinsi ca eu sunt indragostita si foarte mandri din cauza asta. O prostie. Am avut momente in viata cand pur si simplu mi-am dorit compania cuiva, am simtit nevoia de a darui afectiune, de a dulce, dragalasa...dar asta nu insemna ca i-am iubit. Intotdeauna mi-a placut sa cultiv o atmosfera de complicitate, de caldura, o atmosfera placuta si relaxata. Si asta a fost confundata cu dragoste.

Aici cineva a trisat ;) Noi vorbeam de dragoste :) Si apoi...vezi mai sus cu oenologul :)

Loiali...adica nu iubesti, nu-l cunosti pe cel de langa tine, dar esti fidel, iti duci viata de zi cu zi, iti cladesti o viata (si la un moment dat te indragostesti fiindca orice om isi doreste iubire si va cauta ceea ce nu are)...si tu vorbesti de loialitate?! Mi se pare mai degraba o minciuna, o ipocrizie extrem de rafinata, astfel incat chiar cel care o traieste ajunge sa creada in ea. O viata calduta la umbra sigurantei. Zicea odata un sfant ca “bucatele caldute nu incanta cerul gurii”. Ma rog..daca cineva simte ca acesta e sensul vietii, sa gasesti un barbat/femeie de treaba, sa ai un trai tihnit, sa muncesti, sa te distrezi, sa faci copii si la final sa mori, asta este treaba lor. Fiecare traieste asa cum poate.

Chestia asta se cheama casnicie si avem parte de ea 99.9% dintre noi de ea.
Pe tema asta se pot face mii de variatiuni iarasi. Casnicie din dragoste, din interese de toate felurile(materiala, politice, religioase), din traditie (ca sa fiu si eu la casa mea), din ambitie (sa-mi oftic fosta iubita) si altele...


Si parafrazand-o pe Sulfina Barbu :) – fiecare are parte de viata pe care o merita.

Casandra, casandra.. eu las modestia si-ti spun ca pot citi si printre randuri si printre cuvinte, chiar. Pe cine parafrazezi tu? La cat te cunosc eu ma asteptam la alt parafrazat, sincer. Asta daca nu cumva ai parafrazat-o peiorativ. Dar nu merita, crede-ma :)

Stiu ce inseamna si sa primesti. Da, poate stiu mai mult sa dau. Nu am vorbit despre cum este sa primesti fiindca aceasta nu este o preocupare pentru mine. Nu tanjesc dupa a primit. rimi este minunat. A fi tinuta in brate de omul iubit, a fi mangaiata, a fi privita, a fi invaluita de el...cine mai vrea Paradisul? In orice caz nu eu. Paradisul sa fie pentru altii. Pentru mine prezenta fiintei iubite este paradisul.

Te contrazici iar?
Vrei sau nu vrei sa fii iubita?
Stii sau nu stii cum e?



Caractere italice = alexandros text mai vechi
caractere bolduite = alexandrios replici la textul actual
Caractere normale = casandra radu


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#140644 (raspuns la: #140585) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Norul - de dogmatic la: 17/09/2003 07:41:03
(la: Cat cantareste un nor?)
Trebuie sa recunosc ca are mare dreptate CRAZYSIN! De ce? Simplu! Chiar si un nor care "completeaza o priveliste", poate cantarii destul de mult. Priveste-l ca pe o marfa. Incepand de la apa de ploaie, la care faci referire ... continuand cu minunatele imagini(fotografii, tablouri, etc...) far' de care acel "ceva" lipsa nu te indeamna sa-l cumperi. Nimic nu pe aceasta lume nu este creat fara vreun rost! Norul valoreaza mai mult decat greutatea sa in aur. Este viata, este frumos, este mai greu decat dimensiunea sa in plumb si mai usor decat visele noastre. Apa de ploaie este doar ce ne ramane in suflet cand privim si nu stim sa ne bucuram...dar are si asta rostul ei, pana la urma.
#288 (raspuns la: #247) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Detinatorul drepturilor de au - de Daniel Racovitan la: 13/10/2003 10:46:03
(la: Downloadul de mp3-uri si filme de pe Internet.)
Detinatorul drepturilor de autor pentru muzica a pus conditia utilizarii cd-ului in cadrul familial/privat, si a interzis in mod expres difuzarea lui. In momentul in care il oferi public necunoscutilor de pe internet, sau il iei de pe internet din surse neautorizate incalci aceasta conditie pusa de proprietar, adica il furi.

Motivul cu "schimbatul cu prietenii" nu e crezut decat de copii. Nu il cunosti pe niciunul care iti ia mp3-urile, si la fel nici pe cei de la care le iei, deci faza cu "prietenia" pica.
#1166 (raspuns la: #1102) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
E greu de dat sfaturi.. Imm - de JCC la: 15/10/2003 07:18:27
(la: Uitarea de sine sau pierderea identitatii)
cand nu cunosti toate amanuntele, e greu de dat sfaturi.
daca vi cu economii din occident, ca sa poti asigura in Ro o viata confortabila, daca mai ai plin de familie si sunteti foarte uniti, daca n-ai de facut hartii administrative, ar mai merge
dar daca o sa te gasesti singura in romania si nu poti astepta ajutor si prezenta de la nimeni acolo, chiar daca ai economii confortabile,
o sa fi chiar ca intr-o padure

oameni care au ramas acolo, s-au schimbat mult, chiar si prietenii, au trait altceva decat cei plecati in occident, se zbat tot timpul sa razbata, sa traiasca si de multe ori nu mai vorbim de confort.
o sa fi privita ca "americanca" ce vine la ei..

n-am trait aceleasi lucruri, n-am mai trecut prin aceleasi probleme, nu mai avem aceleasi preocupatii

nici in occident nu e usor, te zbati mult pana sa razbesti, dar o data razbit nu este repus totul in cauza

ne e dor la toti de unde am copilarit si n-o sa putem uita nici cand, dar cum spunea alice cred o sa ne simtim straini de toate, nu la noi acasa, nu cu obiceiurile noastre din viata noastra de acum

ne ducem cu sperante, dar dupa un timp de 2-3 saptamani, vrem "acasa", acasa la noi

primii ani in occident sund mai grei, depinde si de tara unde ajungi si de posibilitatile ce le ai sa te integrezi repede,
sa-ti faci repede adevarati prieteni printre localnicii tarii, sa te simti la tine acasa...
daca ai toata familia cu tine, parinti, frati si surori este ideal, daca nu tanjesti mai mult.

depinde mult si de tara unde traiesti, prieteni din USA imi spun ca e greu la ei sa te imprietenesti cu localnicii, sa contezi pe ei
in tarile latine pare mult mai usor, mai ales daca se au loc casatorii cu un (o) localnica

romanii intre ei, in occident, fac mici "bisericute" si cate o data esti admis mult mlai greu in ele decat comparat cu localnicii

toate astea sunt relative, depinde de tara, profesie, caracterul fiecaruia si de o oarecare sansa
trebuie sa mergi inspre oameni, sa nu astepti sa vina ei la tine, dar sa ai si sansa sa mergi bine, sa cazi pe bunii oameni si pe cei care merita sau corespund asteptarilor tale

Imm, nu lua nici o data o hotarare definitiva, fa o incercare la "batranete" jumatate de timp unde esti si jumatate de timp in romania, decizia o sa vina normal pe urma

daca vrei sa mergi in vizita, du-te linistita, cu sufletul deschis si ia oamenii asa cum sunt pe acolo, incearca sa-i intelegi de ce au devedit asa, ca viata nu le-a fost tot timpul usoara..
nu-s aceleasi valori de evaluare.. din pacate si din nefericire

cumperi 2 cartuse de tigari (400 tigari) si dai 80 de euro, sunt multi in RO care n-au suma asta pentru toata luna sa traiasca, asta este cel mai banal exemplu, dar poate fi vorba de altceva, nu de tigari.
#1377 (raspuns la: #1374) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt anonimul enervat pe Romania - de ofemeie la: 22/10/2003 17:09:08
(la: Romani in strainatate)
Ai dreptate tu in ceea ce priveste gandul romanului despre occident,dar un roman spera,lupta si obtine ce vrea.Numai posibilitate sa i se dea.Te apreciez pt. cei 16 ani pt. ca valoreaza mai mult decat 40 la un francez.Curaj.Alexandra
#1901 (raspuns la: #1856) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daniel R. - de (anonim) la: 31/01/2004 10:57:46
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Ai dreptate cand spui ca cei pe care-i gasim "afara" nu sunt neaparat bucurosi ca le ocupi un job. Eu am plecat din tara ca si dansatoare (striptease). Nu-mi pasa cine ce gandeste, era singura modalitate de a iesi din tara; Am ajuns aici si dansatoarele de aici ma priveau, ca si pe celelalte romance, ca pe inamicul nr. 1. La vreo 9 luni dupa ce am inceput sa lucrez in club, am avut ocazia sa vorbesc cu una dintre dansatoare, care si-a cerut scuze pentru faptul ca ne-a tratat atat de rau cand am venit aici, spunand ca ea facea bani frumosi pana am venit noi si i-am luat clientii. I-am explicat ca ar trebui sa inteleaga ca nu e nimic personal, sa inteleaga ca venim dintr-o tara mai saraca decat tara in care suntem acum (mult mai saraca, intre noi fie vorba) si nu vrem decat sa facem ceva bani sa ne ajutam familiile ramase acasa si sa ne cladime noua insine un viitor. Am avut o lunga discutie cu ea si din ziua aceea e "prietena" noastra, ne ajuta, ne expilca cum sa facem bani in meseria asta. Cred ca daca ai ocazia sa discuti SINCER! cu acesti oameni o sa-i ajuti sa inteleaga ca nu esti acolo sa le iei lor painea de la gura, ci doar sa pui o paine in mana familiei tale, pentru ca propria ta tara (nu tara, dar regimul si sistemul) face tot posibilul sa ne ia tot ce se poate. Cred ca o conversatie sincera iti aduce prieteni; si daca nu reusesti sa-i faci pe toti sa inteleaga, cel putin stii ca ai incercat. Sau imi amintesc cand cineva a scris pe internet, la site-ul acelui club ca sunt europence in club cu care nu poti vorbi, pentru ca nu inteleg; una dintre dansatoare (nu romanca) a scris ca aceste europence sunt prietenele ei si ca noi vorbim bine limba si ii cerea sa nu mai vorbeasca romancele de rau.
#8675 (raspuns la: #7930) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
desdemonovici! - de dinisor la: 14/09/2004 15:55:28
(la: Despre prietenie)
asa participanti la debatere, zic si eu! care au ceva de spus si nu dau cu m... in boabele cu pricina!
ma bucur sa notez ca mai exista suflete care gandesc idem.
mai vino pe la noi! si stai pe faza ca vor apare noutati.... hehehe! suntem puse pe shotii, tocmai in spiritul de a reaminti oamenilor ce este prietenia. nu iti zic decat ata: cafengii din toata lumea, adunati-va !
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#22227 (raspuns la: #22209) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
micaela - de (anonim) la: 06/04/2005 15:00:19
(la: Cata importanta are diferenta mare de varsta intre parteneri?)
BRAVO, BRAVO, BRAVO
Cand doi oameni se iubesc, nu conteaza varsta, nu exista diferente sociale sau materiale... IUBESC, IUBESC, IUBESC. Unii sigur nu au simtit ca nu pot respira "singuri" decat in doi, ca viata fara jumatatea iubita, "pierduta" ziua, regasita seara cand intregul se defineste. Stie ca o mangaiere tandra pe obraz valoreaza mai mult decat toate minunile lumii... si as putea continua...
Priviti fiecare in suflete si aflati daca ati simtit cu-adevarat iubirea.
Cine a trait asa, stie ce-i iubirea.
#42169 (raspuns la: #41221) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspunsRSI - de anuk31 la: 21/04/2005 18:15:35
(la: v-ati dori un nou partid politic?)
iti multumesc!
Oricum, esti printre putinii care au avut deea de a-mi ura succes!Toti cunoscutii, necunoscutii si prietenii nu au facut decat sa isi arate neincrederea in idee . Si ei , si tu si chiar eu avem dreptate intr-un anume fel. Ar trebui sa fiu descurajata dar nu pot sa renunt de la inceput. Deocamdata ma documentez.
Nu suntem oameni cunoscuti dar asta nu mi se pare o necesitate in faza initiala.Cat despre orientarea politica, ca orice alt partid existent, nu vom imbtratisa concret o anume doctrina politica ci, dupa aspiratiile tuturor, cred ca vom avea un program care sa imbine liberalismul cu crestin-democratia si social-democratia. Stiu ca suna ca o varza dar sunt doar anumite aspiratii mulate pe doctrine politice, etc. Experimentul URR mi se pare de luat in seama si datorita faptului ca nu vrem sa o dam si noi cu pragmatis,ul in sus si in jos. Mie personal nu-mi place acest cuvant si nici sensul si nu vreau sa cred ca daca cineva vrea sa faca ceva bun pentru tara , ar trebui sa fie doar sau in primul rand pragmatic.
Pana acum tot ce am invatat este ca mai am foarte multe de invatat despre politica.
salutari, anuk
#44816 (raspuns la: #43930) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cifrele - de donquijote la: 25/06/2005 02:58:46
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
1. ma pricep putin la cifre chiar daca nu lucrez in domeniul finantelor si nu ma las dus cu sorcova cu usurinta.
-2100$/familie = datorii in 10% populatie cu venituri inferioare e o situatie minunata. cat spuneai ca face o casa? o tara in care datoriile celor cuprinsi in 10% din populatie sunt atat de mici e doar de invidiat.:))

si inca ceva. ca sa ajungi la 700000$/familie in proprietate, trebuie sau sa fii 2-3 generatii in canada (sau usa) sau sa fi liber profesionist in una din profesiile care produc venituri mari. nu uitati ca in categoria de 10% cu datorii -2100$ intra si cei care au venit de 200,000$/an/familie, dar au o ipoteca mai scumpa.
cred ca e o atitudine total lipsita de simtul realitatii din partea unui imigrant sa se compare cu cei care acumuleaza de 2-3 generatii.
si nu e greu de ajuns la asemenea cifre. considera un simplu salariat care pe la inceputul anilor '50 si-a achizitionat o proprietate in afara orasului (atunci) pe 20-25000$ pe care i-a rambursat in 10-15 ani si azi proprietatea lasata copilului valoreaza in jur de 200,000 - 250,000$. sunt in prima categorie, desi copilul care a mostenit poate face 80-90,000$ pe an.
ceva mai multa aentie in etalarea si interpretarea cifrelor.

2. in cea ce priveste echivalenta diplomelor si examene profesionale: n-as vrea sa zbor intr-un avion sau sa trec peste un pod proiectat de unul care a trecut prin facultate ca rata prin apa. si eu am facut facultatea in romania. mai mult de jumate din absolventi habar n-aveau materia pe care au studiat-o timp de 5 ani. bine fac tarile civilizate cum sunt canada si usa sa verifice cunostintele profesionale. am auzit de la cei care le-au facut (examenele), ca o experienta 'normala' in profesie si/sau o baza teoretica solida capatata in facultate sunt suficiente. se dau 'puncte' si pe baza experientei trecute daca e relevanta. am cunoscut in romania un inginer care urma sa emigreze in canada (inceputul anilor 80) si care isi facuse toate examenele prin ambasada si i se recunoscuse gradul cel mai inalt (un fel de inginer principal, nu stiu cum se cheama exact); tipul era si in romania un foarte bun profesionist. aia care lucreaza 'sub calificare' probabil ca nu valoreaza mai mult decat atat sau au meserii care nu exista cum ar fi profesor de istoria pcr...:). dovada: toti cei care au reusit...si printre ei inca se mai strecoara ceva 'mascati' dar foarte putini...
Eu mi-am pierdut prieteni toc - de cico la: 12/07/2005 03:38:22
(la: Incursiune intre devotament si impasul creat de egoism)
Eu mi-am pierdut prieteni tocmai din cauza ca le-am dat bani, ba uneori chiar mai mult decit mi-au cerut sau se asteptau de la mine. De citiva ani nu mai fac asta si ...miracol! cei ce ma suna de ziua mea sa-mi spuna la multi ani sint tocmai cei pe care nu i-am ajutat niciodata prea mult. O fi lumea asta cu Kuru-n sus? :(
#59037 (raspuns la: #59035) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza - despre pete - de rodi la: 19/07/2005 19:35:47
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
sunt si eu curioasa, care e teoria ta cu privire la homosexualitate? de ce apare? de ce exista homosexuali in toate populatiile cunoscute pana acum?

tot ce ai facut a fost sa desfiintezi niste oameni, care cu buna credinta au povestit cum se vede de la ei din ograda. inteleg ca ai oaresce baze teoretice in domeniu, dincolo de evidenta ta "pata" pe homosexuali. well, care e teoria ta?

Zaraza, n-am nici o "teorie", am numai pareri, pe care mi le-am expus deja. Daca din tot ce-am spus tu ai ramas doar cu "desfiintarea", good for you! In nici un caz n-am sa incerc sa-ti schimb parerea.
O singura curiozitate-ti satisfac. Nu am pata pe homosexuali , ci pe cei care incearca ori sa-mi demonstreze ca e innascuta, luand-o inaintea oamenilor de stiinta, ori pe cei care incearca sa-mi spuna ca e normala. Altfel, probabil ca am mai multi prieteni si cunoscuti homosexuali decat tine.

Si trebuie sa recunosc ca mai am pata pe cineva. Pe femeile supravietuitoare ale revolutiei sexuale din anii 60, cu parul lung, grizonat, carare pe mijloc, cu vreun copil-doi pe care-i cresc singure, intr-un cuvant, cu vietile vraistea, dar care insa zambesc mefistofelic tinerelor generatii: "fave fun!!!!! and don't forget to use the condom...." Cu alea am eu de furca, Zaraza. Cu cele care cred ca tot ce li s-a intamplat rau pe lumea asta se datoreaza barbatilor heterosexuali din viata lor, agresivitatii, si in fond masculinitatii lor, si ca urmare, n-asa? un homosexual saracu , e chiar mai appealing. Ah fir'ar sa fie! de ce nu sunt toti barbatii sensibili si ... mai alftel, asa, ca homosexualii. Uite ce dragutzi sunt, nu-i asa? De ce barbatii astia straight nenorociti nu iau exemplu? Pe naivitatea asta tampa mai am eu pata, zaraza. Dar asta deja face subiectul altei discutii.
#60342 (raspuns la: #60274) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rodi - de zaraza la: 25/07/2005 02:56:35
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Zaraza, n-am nici o "teorie", am numai pareri, pe care mi le-am expus deja. [...] O singura curiozitate-ti satisfac. Nu am pata pe homosexuali , ci pe cei care incearca ori sa-mi demonstreze ca e innascuta, luand-o inaintea oamenilor de stiinta, ori pe cei care incearca sa-mi spuna ca e normala. Altfel, probabil ca am mai multi prieteni si cunoscuti homosexuali decat tine.

nu l-am vazut pe hate free incercand sa-ti demonstreze nici ca homosexualitatea e normala, nici ca e innascuta. omul povestea cate ceva despre el. si-ai sarit rau la beregata. ma rog, poate asa incerci sa-ti faci tu prieteni, e si asta o posibilitate.

pentru cineva care n-are nici o teorie coerenta, esti putin cam prea pornita pe toti cei care au o viziune cat de cat toleranta vis-a-vis de homosexualitate. totusi, din parerile exprimate deja de tine, inteleg ca homosexualitatea nu e nici innascuta, si nici normala, deci e dobandita si anormala . deja avem un punct de plecare, nu crezi? si daca e dobandita, si deci depinde de mediu, cum explici existenta homosexualitatii in toate populatiile cunoscute? (insist cu intrebarea, chiar ma intereseaza raspunsul tau).

in legatura cu cealalta pata a ta pe femeile ex-hippy si naivitatea lor tampa (by the way, nu stiam ca ele urasc in masa masculii straight) nu ma pronunt, nu cunosc nici una indeaproape. nu prea inteleg ce-i drept cum se impaca naivitatea tampa cu ura acerba, dar o fi. de asemenea nu pricep de ce ar fi mai appealling un homosexual decat un mascul feroce. appealling ptr ce???? in caz ca initiezi o discutie pe tema asta, promit sa-ti urmaresc argumentatia.

salutari,

zaraza
#61080 (raspuns la: #60342) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PSIHOZA DEVENIRII - de MOGECRI la: 28/07/2005 07:10:04
(la: noi si imaginea noastra)
PROBLEMA E CA OMULUI NU II AJUNGE SA FIE...VREA SA DEVINA.SANTEM CRESCUTI SI EDUCATI ASA:TREBUIE SA FII MAI BUN DECAT FRATELE TAU MAI DESTEPT DECAT COLEGUL TAU MAI FRUMOASA DECAT PRIETENA TA, MAI BOGAT DECAT VECINUL TAU. PROBLEMA DEVENIRII O AVEM DECAND NE NASTEM SI ADUCE CU EA O GRAMADA DE FRUSTATII. DIN PACATE SOCIETATEA IN CARE TRAIM E BAZATA PE COMPETITIVITATE IAR COMPETITIVITATEA INSEAMNA EGOISM , AMBITIE, INVIDIE...ETC.
Aberatiile sexuale ale lui Rodi - de cico la: 29/07/2005 05:41:08
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
No offence pentru barbatii de pe forum.

No offence c-o sa continui pe tonul acesta ironic, pe care singura l-ai cautat (poate ca altul nu cunosti). No offence nici pentru barbati, ca poate si altii (ca mine) se cruceau la cite aberatii poti sa-nsiri non-stop, una dupa alta.

Defapt pe vreme ce imbatranesc, barbatilor le scade nivelul de testosteron, motiv pentru care trebuie sa gaseasca surse de excitare mai puternice, sa-si reinvie tineretile, cand erau in forta. Cum le reinvie? pai prin recrearea experientelor de atunci : femei tinere, sex in grup, sex cu un alt barbat ( motiv pentru care multi barbati devin homosexuali chiar la batranete ), sex cu un copil etc.

Barbatii de fapt imbatrinesc sexual ceva mai greu decit femeile. Mitul barbatului ce "o ia razna" pe la 40 de ani e frecvent consecinta faptului ca partenera de viata de pina atunci trece pragul a cca 35 de ani si devine sexual mai putin interesata. Ah, dar poate tu te refereai la acel moshulica de 50-60 de ani, acrobat pe lustra (nu mai pun aici pasajul, dar invit pe oricine sa-l citeasca, e de tot risul). Mersi ca m-ai pus in garda de ce-o sa ma astepte : pofte de group-sex, homosexualism si pedofilie ;))) Mai rodi, nu stiu ce barbat oi fi avea tu linga tine, dar noi astelalti mai capatam si maturitate, si discernamint, odata cu virsta :(

Transexualitatea e mai apropiata de homosexualitate decat stangacia, cel putin amandoua au de-a face cu sexualitatea, si nu cu functiile motorii ale organismului

zaraza a comparat bine cu stingacia, ca alt gen de trasatura innascuta. Dupa logica ta, mai buna era poate si comparatia cu a face pipi, ca "amandoua au de-a face cu sexualitatea". Sau, cum scria altcineva, cu zoofilia si pedofilia, nu? ;)

Lenea nu joaca nici un rol in sexualitate, defapt lenea si sexualitatea sunt incompatibile. Nimeni nu face niciodata sex din lene.

huh ??? ;)

"daca orgasmul ar fi singurul lucru care ne motiveaza in alegerea partenerului" Nu am spus niciodata asta, asa ca incearca sa-ti reformulezi intrebarea. E tendentioasa si n-are nici o legatura cu ce-am spus.

De fapt ai spus ceva inca si mai tare, referitor la propria-ti persoana, la #61167 :

Pai problema e ca de atunci singurul mod in care pot avea sex in mod util si placut acum e daca am orgasm, ca sexual a ajuns mai mult un technical issue, “mai sus, mai jos, asa… mai la dreapta, nu asa repede, de ce te grabesti ?! (ma mai si enervez.. )” si mai mult orientat spre ce ma face pe mine sa ma simt bine, ca dupa ce se termina bag si eu in sfarsit de seama ca defapt a fost si un barbat care a participat (ba chiar a asudat) la treaba asta.

Ciudat, dar nu-ti invidiez taria orgasmurilor (descoperite la 25 de ani, dupa ce credeai ca orgasmul e-atunci cind ...te ineci :)), cita vreme se pare ca va tratati amindoi ca obiecte de atingere a satisfactiei maxime. Poti sa-ti imaginezi ca pentru noi astelalti prin zona actul sexual inca mai e insotit si de manifestari de dragoste?

Odata ce sexul devine o obsesie, dimensiunea umana dispare. Complet. Mai ales pentru barbati nu e usor sa reziste in ritmul asta, si la un moment dat stam si ne-ntrebam in sinea noastra daca mai e si altceva afara de orgasm in toata afacerea asta sexuala.

Mai e : ii zice "a face dragoste", nu sex (si n-o s-o dau spre patetism). Intre cei care intr-adevar se iubesc, pina la orgasm si chiar dupa ai o permanenta excitare ce vine din mingiieri, vorbe frumoase, atingeri, sarutari... Daca nu stii despre ce vorbesc, te pling :(

Incerc sa ma schimb. Si e greu al dracu’ , zaraza, crede-ma!

Banuiesc. Un terapeut sau psi ajuta.

Nu am pata pe homosexuali , ci pe cei care incearca ori sa-mi demonstreze ca e innascuta, luand-o inaintea oamenilor de stiinta, ori pe cei care incearca sa-mi spuna ca e normala. Altfel, probabil ca am mai multi prieteni si cunoscuti homosexuali decat tine.

Contradictie enorma, cind MAJORITATEA imensa a homosexualilor sustin ca e innascuta si normala. Poate prietenii aceia ai tai sint doar iluzorii.

Cu cativa ani in urma, copiii de scoala aveau o expresie atunci cand voiau sa-si exprime dezgustul fata ceva. Spuneau “ it’s gross”. Acum au inlocuit expresia cu “it’s gay” . E foarte populara in randul elevilor, si cu toate amenintarile profesorilor ca-i dau afara din scoala daca o mai folosesc, ei tot nu renunta, ba cu atat mai mult se ambitioneaza.

Acum vreo saptamina, cind am citit asta, chiar m-am interesat in jur daca asa sa fie. Ei ash, e alta generalizare exagerata gen "rodi", care de la vreun caz auzit extinde la fenomen.

Pur si simplu un gay nu e sexy pentru un heterosexual. Poate fi funny sau talentat, dar nu sexy.

Tanti, de Rock Hudson si Richard Chamberlain ai auzit? Nu de alta, dar nevasta-mea se topea dupa ei. Si (mai sa fie) erau amindoi sexy, talentati si ...gay!

femeile au acei cromozomi XX de la mama natura , care le face mai balansate din punct de vedere sexual, pe cand barbatii o pot lua razna mult mai rapid

Ai si vreo statistica referitoare la asta? Sau ne-ai tinut doar ...teorie?

Nu mai gasesc pasajul in care scriai ca sexul anal e mai placut pt barbat ca cel normal (cu partenera). Pe ce baze concrete ajunsesei la aceasta magistrala concluzie? :))) E conformatia anusului diferita de-a vaginului? Are si barbatul vreun punct G? Sau era tot rod al gindirii tale?

...de tot plinsul :(
#62111 (raspuns la: #61720) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt Rodi - de HateFree la: 30/07/2005 06:28:23
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Stiu ca (mi-)am promis sa nu-ti mai raspund la nici un comentariu, dar am o singura curiozitate: ai spus de nenumarate ori pe forum ca ai foarte multi prieteni homosexuali, mai multi decat Zaraza. Si prevalandu-te de prieteniile tale sustii ca stii foarte bine ce/cat/unde/cum doresc/gandesc homosexualii de toate varstele, ba chiar ne-ai dat exemplu si o poveste "inconstienta" a unuia dintre prietenii tai...

Intrebarea mea: daca le-ai traduce prietenilor tai homosexuali comentariile tale de pe aici de pe forum, ca in realitate banuiesc ca nu ai curajul sa le spui ce scrii pe-aici, crezi ca ei te-ar mai considera prietena lor?
Ca eu nu pricep cum vine treaba...si se tot vorbeste pe aici de politically correct/incorrect...


- Stăi, Făt-Frumos, nu mă săgeta, că mult bine ţi-oi prinde vreodată.
Făt-Frumos îl ascultă şi lăsă arcul în jos.
(folclor romanesc)
#62438 (raspuns la: #60920) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Alta gigi: - de Paianjenul la: 31/07/2005 02:39:22
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
In martie 1988, imi povesteste Zoltan, un tip din Cluj, la care tocmai ma aflam in vizita:

"Cam prin anul ... (n-am catadicsit sa retin acesat detaliu - nota mea, Paianjenul) bunicii meu urmau sa se mute dintr-un sat de pe linga Sibiu, in Sibiu. Au umblat in sus si-n jos sa gaseasca o casa care sa le placa, si au gasit una care se cam potrivea cu bugetul si nevoile lor... casa unui fost circiumar despre care se spunea ca fusese omorit chiar acolo... si despre care casa se auzeau tot felul de povesti stranii. Cum bunicii mei nu credeau in 'bazaconii', au cumparat casa, au pus-o la punct, si foarte multumiti de noua achizitie, si-au vazut de viata lor - spre mirarea vecinilor de cartier - netulburati de nimic si nimeni... Intr-o dimineata, iesind in curte, bunicul observa ca lemnele de foc cumparate cu luni in urma si stivuite gospodareste in tot acest rastimp, sint imprastiate prin toata curtea. Primul lucru care i-a trecut prin cap au fost frinturi de povesti auzite despre actuala lor locuinta inainte de cumparare... Fara sa se impacienteze, a chemat un vecin-doi, i-a rugat sa-l ajute sa stivuiasca lemnele la loc, si cu asta-basta... pina in dimineata urmatoare cind scena avea sa se repete... In dimineata a treia... aceeasi poveste. Batrinul a decis sa lase lemnele imprastiate sa vada ce se intimpla a patra zi... A patra zi - ai ghicit! - lemnele erau stivuite la loc... Circul a incetat pentru o vreme... apoi s-a reluat in alta forma, de data asta in casa... Cum stingeau lumina seara la culcare, cum in pod incepeau sa se auda tot felul de zgomote: oracait de broaste, suierat de trenuri, lovituri de ciocane, vijiit de vinturi, etc... iar in lumina slaba care patrundea prin ferestre de afara, parca tavanul se vedea unduindu-se puternic, ca apa stirnita de vint... Cind aprindeau lumina, totul se linistea... si in tavan nici urma de vre-o fisura... pe podea nici urma de vre-o granula de nisip sau var cazut din tencuiala... Intrigat de toata aceasta poveste, fratele bunicii care nu incetase sa-i ridiculizeze pina in acest moment, a decis sa petreaca o noapte in compania bunicilor... Inutil sa-ti povestesc cum a reactionat imediat dupa stingerea luminii, la inceperea "concertului" de onomatopee... A sarit la intrerupator, a aprins lumina... si... dus a fost... A durat si asta cit a durat... lucrurile s-au linistit din nou pentru o vreme... apoi... intr-o zi, in amiaza mare, cum bunica statea linga soba de gatit invirtind in rintas, aude catelul de linga ea chelalaind, si-l simte cum se retrage speriat sub rochia ei de sasoaica, lunga pina la pamint... Privind in jur, vede lada de zestre dintr-un colt al incaperii cu capacul ridicat, iar in lada, un bust de barbat imbracat in negru, cu o punga de bani intr-o mina, si cu degetul aratator de la cealalta mina, facindu-i semn sa mearga inspre el... In clipa aceea batrinei i s-au "taiat" picioarele si a cazut lesinata la podea...".


...Nu mai retin ce s-a intimplat dupa acel episod cu casa respectiva, ci doar ca bunicii prietenului meu, satui de asemenea experiente, s-au mutat de acolo in alta parte...

...Si, din nou o intrebare: oamenii, ca oamenii - pot fi impresionabili si pot avea halucinatii, dar... cum se explica comportamentul catelului?...
#62625 (raspuns la: #62605) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Uite ca va citesc de 2 ori, d - de om la: 05/12/2005 23:52:14
(la: atinge-ma, dar de la distanta !)
Uite ca va citesc de 2 ori, dragilor, si imi storc creierii acum sa va inteleg (vorba lui Teodora). Cu cat ma gandesc la ce ati spus cu atat …asa ma enervati (de la ooanna citire ;) pentru ca am argumente de pro si de contra ( cyber si/sau fizic).
Si din punctul meu de vedere cyber-casatoria este o utopie deoarece idea de casatorie implica relatia fizica! Prietenia nu o implica, aici este diferenta si bataia mea de cap moncheru-le de….rac :)

Trasaturile si trairile fizice pot fi inselatoare, cu toate ca multi se iau dupa prima impresie. Stilul si nivelul de comunicare in cyber (irma) se pot ascunde mai greu si cu timpul (teodora) se separa adevarul de minciuna ca apa de ulei (maan). As mai adauga (un pic exagerat) ca este mai usor sa modifici un zambet decat un stil de exprimare!

In cyber putem avea prieteni mai transparenti/deschisi decat in fizic? In cyber, corpul (care creeaza cele mai multe complexe care de multe ori inhiba “eul”) nu mai are o pondere importanta….asadar totul basculeaza numai pe dialog. Si ce este mai frumos intr-o prietenie? Dialogul sau fizicul? Ambele? Hai sa zicem ca ambele, dar cu siguranta ca una este o dominanta in fatza celeilalte (niciodata egale)! Ex de dominanta fizica: “este prietena mea cea mai buna cu care colind magazinele si ma ajuta la aranjat/carat rochii”. Ex de dominanta a dialogului: “este adevarat ca prietena mea cea mai buna are un defect fizic care atrage atentia, dar daca poti sa treci peste acest lucru o sa vezi cat de minunata poate sa fie”.
Deci nu este mai bine ca spiritual sa primeze asupra materiei?! Fizicul poate sa fie o tara/piatra de moara, dar spiritual nu (ooanna)!
Oare a avea nevoie sa-ti vezi prietenul nu tine de “atavismele” noastre in care fizicul era prioritar pentru ca iti garanta supravietuirea in jungla si perpetuarea?
#93204 (raspuns la: #93059) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...