comentarii

prietena mea caracterizare


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Cea mai buna prietena a mea - de (anonim) la: 20/02/2004 13:42:22
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Cea mai buna prietena a mea a emigrat in Canada. A fost foarte lacrimogen pentru amandoua momentul despartirii. Ea a tinut foarte mult sa merg si eu acolo. Mi-a prezentat chiar un baiat care avea actele depuse si el pentru emigrare si care m-ar fi convins... Totul a mers conform planului ei pana la un punct. Ne-am casatorit si am ramas in Romania. I-am explicat ca lucrurile care nu sunt stricate nu trebuie reparate. Am o afacere prospera, nu vreau sa fiu sluga nimanui si in general vreau sa muncesc atat cat consider eu ca trebuie. A vazut si el ca se pot castiga bani si aici daca esti serios si perseverent. In plus se leaga o intrega retea de cunostinte si relatii care in general te sprijina atunci cand ai perioada mai proaste. In strainatate nu te cunoaste nimeni. Prietena mea, care aici avea un job interesant si in parelel si o afacere, dupa doi ani de Canada este debusolata si deprimata si nu-si gaseste locul. Ma bucur ca am ales sa raman. Desi nu am nici un fel de patriotism local cred ca este mai facil sa pui pe picioare o afacere aici unde nu este totul inventat de altii.
prietenia si interesul, - de anisia la: 12/10/2004 17:54:30
(la: Prietenia si prietenii)
pe vremea cind eram la liceu, prieteniile se legau usor si credeam noi ca vor dura. am mers apoi la facultate si prietenii de liceu s-au indepartat, fiecare cu ale lui. sunt citiva ani de cind am terminat facultatea si nu mai stiu nimic de marea majoritate dintre colegi. singura prietenie care a durat este aceea ce a inceput in copilarie. eu si prietena mea avem douazeci de ani de prietenie.

eu am observat decind am inceput sa muncesc, ca oamenii leaga "prietenii" in functie de interese comune. lumea se schimba cu virsta.


*****************************
Sa nu uitam de cei mai tristi ca noi!
prietenie - de Grettel la: 11/01/2005 13:14:57
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
Hmmm... si eu m-am gandit de multe ori la acest lucru. Cum as putea discerne intre ipocriti si oamenii sinceri? intre oportunisti si prieteni, intre amici sau tovarasi de diverse activitati si cei care indiferent de ce s-ar intampla imi vor fi alaturi...
O prietena imi spunea ca prieteneia adevarata se demonstreaza in durabilitatea sentimentelor de respect si incredere in timp. O cunosc de 12 ani si daca in primii 5 vorbeam de 3 ori pe zi, acum ne vedem o data la 6 luni si ne sunam doar de sarbatori. Dar, de fiecare data, ma prezinta ca cea mai buna prietena a ei, desi am tecut prin perioade foarte dificile. Eram foarte tinere atunci, si intre timp ne-am schimbat amandoua. Atunci puteam sa jur ca orice s-ar intampla ma va ajuta si o voi ajuta. Acum sunt sigura doar pe mine. Viata noastra s-a schimba, preocuparile noastre acum sunt diferite, lafel si atitudinea si telurile. Este cea mai buna prietena a mea? Sau este amintirea celei mai une prietene si recunostinta pe care i-o port pentru prietenia activa? Dar si acum cand ne sunam de sarbatori simt ca se bucura sincer sa ma auda, sa i se confirme ca ma gandesc la ea... cred ca daca eu simt ca-i sunt buna prietena este suficient ca sa o consider ca atare mai departe.
Cu alta, pe care o stiu doar de 6 ani, am avut o relatie mult mai stransa, in care au am dat enorm si ea lafel. De cand s-a logodit iar cariera a adus-o la acelasi nivel economic ca mine am iesit din campul intereslor ei, nu asa cum e normal cand esti casatorita, pur si simplu nu ma mai sprijina, nu ma mai cauta, nu mai are nevoie de mine... ceea ce inseamna ca relatia noastra a fost cam asa: eu aveam nevoie de o prietena, ea de sustinere. Nu consider ca este prietena mea, chiar daca mi-a fost si prietena, copil si sora nu cu mult timp in urma. Acum este o veche cunostinta.
Un bun prieten al meu (si pe el il am de 10 ani) mi-a explicat ca dezamagirea vine in urma unei amagiri: adica singur te-ai amagit ca cineva este intr-un anumit fel, iar cand se intampla ceva care te face sa vezi adevarul, te simti dezamagit. E greseala noastra, e visul nostru si proiectia noastra, de ce sa dam vina pe ei? In concluzie, lucrurile trebuie asezate la locul lor: e doar un amic, nu un prieten. Ideea este ca acest "cel mai bun prieten al meu" m-a ajutat enorm, dar mi-a si gresit enorm. A facut niste lucruri impardonabile. Dar mi-a oferit altele pe care nimeni altcineava nu mi le-a oferit vreodata. Se cheama asta compromis? Ne mai putem numi prieteni? Eu cred ca in masura in care mi-e dor sa il aud si sa ne povestim, ma intereseaza parerea lui iar el simte lafel, atat timp cat intalnirile noastre rare se sfarsesc asa de greu si cu ideea ca : ar tebui sa ne vedem mai des, sa-ti povestesc si aia, si aia, dar de cealalta ai auzit?... ei bine, cred ca mi-e prieten cu adevarat, caci ma bucur si ma onoreaza sa ma sune si sa-mi ceara parerea si totdeauna imi raspunde cand eu am nevoie de el.
Si mai am o prietena inca din clasa a 9-a (adica 16 ani), ea e mai nesigura ca mine, mereu ma "bazaie" cu o gramada de probleme. Are optiuni si viziuni diferite asupra lumii decat mine. Nu o simt nici la acelasi nivel intelectual, dar e foarte sentimentala si asta imi place la ea. Stiu ca orice nevoie am imi va fi alaturi, si eu, chiar daca ma irita cu "dilemele" ei copilaresti, incerc sa o ajut sa se simta mai bine. Tin foarte mult la ea chiar daca nu as avea incredere sa o recomand unui eventual angajator. Mi-e draga. Nu stiu daca asta se cheama prietenie, dar daca ii spun ca am nevoie sa vina sa-mi hraneasca pisica, in Dristor, o va face, asta stiu precis. iar daca nu-si va putea plati chiria, n-am sa o las sa plece din Bucuresti, am sa o gazduiesc la mine pana isi rezolva problema. Ma oboseste uneori cu stilul ei si secretomania sa, dar o consider prietena de nadejde.
Si mai sunt cei pe care i-ai imbracat, hranit, adaposti, si apoi te-au uitat, sunt cei care te-au ajutat pe tine apoi s-au indepartat (insa mereu te rogi pentru ei), cei pe care-i iubesti chiar daca sunt atatd e diferti de tine, pentru ca simti ca te completeaza... si cei de la care inveti si te schimba, si cei care invata de la tine si de aceea te frecventeaza.
Prietenia e ca o rudenie aleasa? Sau culmea relatiilor umane? ti-e prieten cel care te sprijina neconditionat sau cel pe care tu il sprijini neconditionat?
am o prietena care a trait o - de (anonim) la: 09/03/2005 12:25:04
(la: Oare ce sa fac???)
am o prietena care a trait o poveste similara cu a ta...ea s-a indragostit de "actualul ei prieten" care avea o relatie de 7 ani cu o tipa,s-au indragostit intr-o oare care masura la inceput, iar apoi au contianuat sa se intalneasca in ciuda celor 7 ani.dupa 7 luni s-a intamplat ca acel baiat sa renunte la iubirea lui din copilarie si sa fie cu prietena mea care-i ofera stabilitate,intelegere,afectiune si dragoste...parerea mea este sa continui acest calvar,ca asta este situatia actuala un calvar,dar daca chiar crezi ca aceste sentimente sunt atat de puternice nu renunta lupta pan' la capat si cine stie...intr-o zi va fi numai a ta si te vei putea bucura de toata dragostea acestei relatii!!!!!!sper sa-ti reusesti!multa bfta
Sora mea - Eugen Jebeleanu - de Intruder la: 18/05/2005 07:58:47
(la: Cele mai frumoase poezii)
vaca are ochi atat de blanzi
si ma intelege mai bine
decat voi, frati ai mei, pe mine

Pentru ca voi nu m-ati mai vrea
si m-ati goni departe
mult mai aproape de moarte
decat vaca, prietena mea

care spre mine priveste
cu ochii intelegatori
de margarite si nouri usori

cu gandul la abatorul ce ni se pregateste
si ei si mie deopotriva
de nevazuta forta nemilostiva.

si fruntea sa e de zapada blanda
si nu poarta ochelari
si tampla ei de luna si ma pazeste
si nu sta la panda.

prietenii - o ploaie calda de vara - de oanalaur la: 25/09/2005 21:23:58
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
desi e greu de crezut dar la cei 32 de ani ai mei nu mi s-a intamplat niciodata asa ceva. bineinteles, inca mai e timp, dar nu stiu cum se face ca mereu i-am depistat la timp pe cei care ar fi vrut sa profite de prietenia mea, sa mi se bage pe sub piele doar ca sa obtina ceva de la mine, pe cei care se simteau superiori mie, din indiferent ce motive, sau pe cei pe care eu ii simteau inferiori mie. am cautat mereu sa am prieteni care sa-mi aduca macar un zambet pe zi, oameni asemanatori mie: cu o gandire pozitiva, nepretentiosi, oameni cu care sa pot vorbi ceea ce simt fara teama permanenta ca s-ar putea sa-i ofensez, doamne fereste, cu ceva. oameni in preajma carora sa ma simt comfortabil. si daca au fost momente in viata cand nu am gasit astfel de oameni am preferat sa nu am prieteni deloc. la urma urmei ma simt destul de bine si singura. pana la urma urmei cred ca e vorba de comoditate. eu nu prea stiu ce sa fac atunci cand bunul simt imi spune ca acum ar fi momentul sa ma cert sau s-o rup cu cineva. si cum urasc situatiile complicate incerc sa le evit in felul meu: imi ia foarte mult timp sa consider pe cineva prieten (ultima oara a durat 2 ani) dar atunci cand o fac sunt aproape sigura ca e un prieten adevarat.
si nu stiu daca rolul prietenilor este neaparat acela de a ne ajuta la nevoie. stiu si eu proverbul "prietenul la nevoie se cunoaste" dar de cele mai multe ori intram in buclucuri singuri, deci de ce sa nu iesim singuri?
cred ca prietenii sunt de fapt acele persoane in mijlocul carora te definesti ca persoana. sunt oamenii care reusesc sa-ti dea echilibru intr-o lume plina de falsitate, conveniente, obligatii. vorba unei reclame: sunt ca o ploaie calda de vara. eu prefer sa-i vad asa si nu ca asistenti sociali. evit sa le cer sa ma ajute. o fi din precautie?!
poveste despre prietenie - de Shtevia la: 21/11/2005 11:45:08
(la: PRIETENIA-CEL MAI DE PRET LUCRU AL OMULUI)
Eram si sunt o fire prietenoasa…pot comunica orice cu oricine, oricand. E drept, cei mai buni prieteni mi-au fost mereu barbatii, dar am avut si am si multe prietene. Cateva foarte apropiate, chiar si dupa ani de zile.
Cea mai buna prietena mi-a murit la putin timp dupa ce am terminat liceul. Ne stiam de copii. Nu spuneam niciodata ca suntem prietene, fiindca ziceam ca cineva daca te raneste si cu o vorba vreodata, nu iti mai e prieten cu adevarat. Ca sa nu ni se intample, ziceam ca suntem doar colege de banca.
Am avut prietene si in facultate. Am ramas in continuare la fel, desi de unele ma despart mari si tari.
Dar, acum ceva timp, mi s-a “intamplat” ca una dintre cele mai bune prietene – sa se fi rupt de mine, vorbindu-ma urat, barfindu-ma si fiindca eram si oarecum colege de catva timp, toate lucrurile s-au rasfrant neplacut asupra mea. Culmea e ca nu mi-a spus nimic in fata niciodata. Ne intalnisem intr-o zi ca de obicei, apoi o sunasem, mi-a zis ca e ocupata - vroia sa plece catva timp din tara. Apoi, mi-a trimis un mail urat, rau, ranchiunos, meschin si imi cerea sa nu ii raspund vreodata la el si ea de atunci incolo nu ma mai cunoaste…Nu l-am inteles, la fel cum nu am inteles-o nici pe ea, care ii spunea fiecarei persoane care ma stia alta versiune a povestii “despartirii” noastre – nici una reala. Nu am suferit decat din cauza faptului ca nu am inteles si nu inteleg nici acum (iaca 2 ani jumatate) ce s-a intamplat. Ma gandesc ca nu am stiut eu citi in sufletul ei, ca am ranit-o fara sa vreau. Dar eu nu i-am facut rau, dimpotriva i-am stat mereu alaturi in problemele ei, imi schimbam programul dupa ea, ca sa mergem la film, ori aiurea prin magazine si niciodata nu am vorbit rau despre ea, ba nici macar nu am gandit…Are o fire mai ciudata si putina lume o place si erau multi cei care veneau sa imi spuna rau de ea, dar le ziceam ca e prietena mea si sa nu mai spuna nimic. De fapt, nu prea mai are acum nici o prietena; dintr-un motiv anume, si-a rupt toate relatiile cu prietenele vechi, la vreo doi-trei ani dupa divort. Poate ca doreste sa fie singura, nu stiu…Oricum, i-am respectat hotararea. Si daca maine va veni sa reia legatura, niciodata nu o sa ii amintesc de toata "povestea" asta fara noima, pentru mine.

E foarte greu sa intelegi oamenii in adancul lor, mai ales daca iti spun ceva si gandesc altceva. De asta ziceam si in conferinta cu “misterul” ca daca nu spui sincer ce crezi, simti, nu poti comunica real cu nimeni.
Mama m-a invatat de mica sa iau oamenii asa cum sunt si sa nu cer de la ei mai mult decat dau. Iar eu sa fac tot ceea ce pot pentru altii, cand pot, cand nu…sa merg mai departe, ca sigur cineva are nevoie de mine, de un sprijin, un zambet, o incurajare, o mana intinsa…si asta incerc sa fac mereu…

Cred ca prietenia este ceva ce nu incape in definitii, nu poate fi limitata la un concept, o notiune vaga. E o traire, o implinire si tine de suflet. Ca tot ceea ce tine de suflet, nu prea incape in cuvinte.
Prietena mea Cri Cri - de zaraza sc la: 05/04/2006 20:25:50
(la: SOMETIMES I JUST FEEL LIKE SHIT)
Am avut o perioada mai dificila, la urma urmei n-am de unde sti ca n-or veni si altele...am fost somer multa vreme si din cauza ca intr-un oras mic conteaza foarte mult relatiile pe care nu le avem cadeam intr-o depresie din care ma scapa faptul ca stiam ca pur si simplu o sa se termine...sint o fire optimista...mai era si lipsa acuta de prieteni, eu sint plecata din locurile natale...si uite asa toti avem perioade nefaste...Fara indoiala putem fi prietene, chiar daca gindindu-ma mai atenta la cei de pe forum, am impresia ca vorbesc cu niste fantome pentru ca nu pot sa-mi fac nicio imagine despre voi. Si eu sint o fantoma :)) Dincolo de acest ecran de sticla trece doar spiritul. Pacat ca fotografia pe care o putem pune trebuie sa indeplineasca niste cerinte stricte...asta e!

cere si ti se va da
#115518 (raspuns la: #114953) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prietenia....oare mai exista? - de helene la: 27/05/2006 16:14:20
(la: Prietenia in zilele noastre)
nici nu stiu ce sa cred despre prietenie...pana akm o luna eram sigura k adevarata prietenie exista...akm insa sunt prea bulversata...intr-adevar toata lumea cred k e interesata de ceva anume knd te alege k prieten...si nu neaparat se uita in sufletul sau la calitatile tale...ci la cum l-ai putea ajuta...prietena mea "cea mai buna" m-a dezamagit de atatea ori,dar am trecut peste toate...akm totusi s-a umplut paharul...
ma indoiesc k va fi pana akm...o prietenie adevarata
prietenia adevarata consta in sinceritate..respect...ajutor..sprijin...(nu neaparat material..)...
dak nu respecti acestea..atunci nu ai nici o sansa de a pastra o prietenie...
dar prietenia e o relatie..si este nevoie k persoana pe care o consideri prieten sa respecte aceleasi lucruri...
prietena mea nimeni - de thebrightside la: 17/06/2008 13:41:52
(la: Singuratate)
n-am avut fiare in stomac decat atunci cand am simtit ca am dezamagit.
cand ai mei ma lasau singura topaiam de fericire. toata casa era a mea, o intorceam cu fundul in sus. ma imbracam cu rochiile mamei si faceam parada modei, cautam prin acte sa vad daca nu cumva am fost adoptata :)), luam albumele cu poze la rand, cotrobaiam prin lucrurile lui frati-meu etc etc etc. daca ma plictiseam ieseam afara si sprijineam barele din fata blocului pana aparea vreun tovaras de joaca ori urcam pe deal la cules de flori.
de multe ori cand ma jucam cu copii mi-era ciuda pe ei ca erau rai ori prosti si plecam. ma inchideam la mine in camera cu cate o carte ori cu jurnalul.

singura data cand am simtit fiara asta, i-am zis sa duca sa muste din altcineva ca io am mate de titanium si nu tine. :))

nu incadrez la categoria frica atavica ocazionale victimizari de genul "frate-s singura pe lume, daca nu fac io asta, nimeni n-o face. nimeni nu ma sustine etc" astea trec precum ploile...
#318480 (raspuns la: #318465) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
'sunteti prietenii mei virtuali' - de anisia la: 23/02/2009 21:14:08
(la: Luca "s-a vindecat".)
cunostinte virtuale, sa fim precisi! prietenia se castiga greu. asa ca nu iti aroga acest titlu asa, generic. personal nu te consider prietena mea virtuala. esti doar un uzer de pe acelasi forum.

sa nu alteram definitia prieteniei!
#409699 (raspuns la: #409683) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ingrid, se pare ca vorbesti d - de lmm la: 17/10/2003 01:12:23
(la: Prietenia si prietenii)
Ingrid, se pare ca vorbesti din propria ta experienta si ca ai avut prietenii deosebite in copilarie si tinerete ...

Din pacate, eu nu pot sustine aceeasi teza...Nici una din prieteniile din primul sfert de viata nu mi-a rezistat timpului.
De copiii vecinei cu care ma jucam in copilarie nu mai stiu nimic, de zeci de ani ....
In liceu am avut ceea ce se cheama cea mai buna prietena, de fapt chiar doua, dar una mai deosebita. Am tinut foarte mult la ea, neavind frati sau surori cred ca in mintea mea ea a fost asa ceva pentru mine....Am visat impreuna si facut fapte cum numai la 18 si asa de ani mai poti face...
Am incercat sa pastram cit de cit legatura prin corespondenta intilnidu-ne scurt odata la citiva ani. Acum sase ani ne-am intilnit si a fost oaspete in casa mea unde... m-a facut sa pling !! Imagineaza-ti, primesti pe cineva la tine si te uimeste si te raneste cu rautatea, si te copleseste cu aroganta.

M-am decis ca de fapt ea s-a schimbat mult, enorm, spiritul i-a imbatrinit atit ca isi reneaga toata tineretea. Ea nu se gindeste cu nostalgie la nimic ce ne leaga, doar cu amraciune, ceea ce pentru mine sint dragi amintiri trasnite, pentru ea este motivul esecului ei profesional !!
Gindeste-te, te intilnesti cu o fosta colega de liceu sau facultate si incepe sa te certe ca din cauza ta nu a terminat facultatea pentru ca ai chiulit de citave ori de la matematica !! ::)) ::))
Desi aproape milionara si ar fi putut face ce vrea, studia ce vrea incepind cu ultimii zece ani, este uimitor de plina de amaraciune contra mea.
Ultima intilnire a fost mea culpa din nou, eu am invitat-o pentru ca ea a avut o tragedie in familie si m-am gindit ca are nevoie de mine, de prietena mea...Yeah right.... Din nou am primit-o in sinul familiei mele, si vreau sa iti (va) spun ca niciodata cineva nu m-a facut sa ma simt atit de rau. Plina de amaraciune -bitterness-contra mea. M-a durut pentru ca dupa ce a ajuns acasa am primit un email de la ea in genul: Mi-am dat seama ca nu avem nimic in comun. Cind veniti sa ma vizitati? Va astept cu placere..``
???!!! :O))
....
Deci sincera sa fiu imi amintesc cu mai multa seninatate de prieteniile facute in prag si plina maturitate.
Mersi JCC. Ai in punct inter - de relu la: 30/10/2003 09:04:15
(la: Romani in strainatate)
Mersi JCC. Ai in punct interesant despre romanii din Anglia, Germania, si as adauga Austria. Oare tara gazda are un efect asupra romanilor care s-au stabilit acolo? Cuvintele "comunitate" si "Germania" poate ca nu prea merg in aceeasi propozitie. Ma bucur pentru tine JCC ca ai gasit un grup de oameni cu care sa-ti imparti viata in mod prietenos si omenesc. E rar, cred. Imi aduc aminte acum vreo 3 ani, in Kitchener-Waterloo (aici in Canada) unde am fost scolit un timp, e o comunitate romana destul de activa si mare. Cred ca sint majoritatea uniti prin credinta (biserici) dar nu sint sigur. Noi stim o familie de pocaiti, si daca caut in lung si-n lat nu cred ca o sa gasesc oameni mai de treaba decit ei. Jos palaria. Oricum, eu nefiind bisericos si foarte ocupat, nu m-am chinuit sa ma intilnesc cu aceasta comunitate. Dar in acea vara am auzit ca o sa fie un picnique romanesc la o arie de conservatie linga oras (foarte frumos, mare, cu lac, curat lacrima, copaci multi, iarba si tintari). M-am dus si eu cu prietena mea (nu vorbeste romaneste), sa-l ascultam pe Hrusca si vedem care-i treaba cu romanii nostri. A fost un success deplin. Au fost mici si suc (consumul de alcool este interzis in locuri publice) oamenii erau prietenosi, respectuosi, umoristi, veseli, si nici n-au clipit cind au trebuit sa vorbeasca engleza cu prietena mea, samd. Intr-adevar, m-am simtit mindru de romanii nostri. Apoi, cind a iesit Hrusca la mijloc in iie alba si pantaloni negri, cu chitara'n mina, si-anceput sa cinte cu vocea lui puternica "Treceti batalioane romane Carpatii...", mie, macho man, cu sufletul tare ca piatra, imi curgeau lacrimile girla! Oh boy. M-a uns pe suflet.

Apoi am stat la o coada de 30m sa cumpar un CD si sa dau mina cu Hrusca si sa-i spun ca a fost excelent. Apropos, vreau sa adaug ca profesionalismul lui Hrusca este impecabil. What a guy! E cumva din Ardeal? Ca asa se pare.

Numai bine,
-R
#2718 (raspuns la: #2685) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pacat - de mama la: 27/11/2003 05:10:58
(la: Prietenia in zilele noastre)
dincolo de curcubeu
este infinitul
prietenia mea
este tangenta la infinit
nu il atinge niciodata.
#5329 (raspuns la: #5324) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
acum vreo doi, trei ani - de (anonim) la: 08/12/2003 02:56:13
(la: In curând Craciunul..)
am petrecut un Craciun de neuitat.
lucram pe atunci in Cluj
si m-am intors cu o prietena
cu masina spre Brasov.
pe valea Bogatii
toata ziua a plouat
si a inghetat.
masina noastra nou nouta
s-a izbit in cea mai tampit construita curba din istoria Romaniei.
motorul s-a facut praf
deoarece am ,luat' un bloc de stanca
cu cutia de viteze.
era frig si umezeala.
am stat pana dimineata la cinci
sa ne scoata cineva din acel iad.
singure.
si cantau lupii la urechea noastra.
geamurile la masina erau sparte
si motorul nu mergea...

doua zile mai tarziu
colindam cu prietena mea si cu sotul ei...
in Poiana Brasov
vilele dintr-o anumita zona sunt identice.

eram inghetati de pe drum
si am intrat cantand
in vila.
20 de secunde ne-au trebuit
sa intelegem ca am gresit usa.

ne-a bufnit rasul.
o jumatate de ora am ras
cu oamenii carora le luasem cu asalt de colind, usa.
A fost frumos.
Minunat.
Ca toate serile de Craciun.
Cand magia zapezii
iti cuprinde sufletul...
Cata
emigrant - de (anonim) la: 14/01/2004 03:40:41
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
ma numesc George, si parerea mea este ca in momentul de fata emigrarea este o solutie care este dificil de luat, trebuie gandita bine inainte de a se actiona in vreun fel, si consecintele trebuie suportate, indiferent de decizie! eu, pana in 2000, nici nu ma gandeam sa plec din tara! eram student, aveam o viata frumoasa, si plecat din tara nu am fost decat in 1990, pana in Bulgaria! apoi m-am angajat la o firma nemteasca, si am fost trimis in Germania de 3 ori, la specializare. atunci am vazut cu ochii mei cum e dincolo, si bune, si rele. in 2003, am plecat in Franta, la prietena mea care era colo la un Master, si am stat turist 6 luni (3 luni acolo, veneam in tara, iar plecam 3 luni). atunci am vazut cum e sa stai si sa te descurci singur, si am zis ca e OK. cand sa plecam iar, in toamna lui 2003, ca studenti, a intervenit o viza pentru SUA, si am lasat Franta, indreptandu-ne spre "pamantul fagaduintei". de 3 luni suntem aici, si ne e inca greu cu adaptatul, cu oamenii. adevarul e ca stam si in New York, unde gasesti toate natiile si culturile de pe glob! si ceea ce este curios, nu ne lipseste atat Romania, cat ne lipseste Franta! dar hotararea a fost luata, ne-am gandit mult la asta, si acum nu avem decat sa ne luptam pe frontul de aici, unde ne sunt interesele. un factor important in emigrare a fost si faptul ca din prietenii mei, mai mult de jumatate au plecat din Romania! nu pentru ca m-au impulsionat ei, dar pentru ca legatura cu ei e mai simplu de luat de aici (SUA)! in fiecare zi ne gandim si la ce o sa facem, si la ce am fi facut in tara, si ceea ce ne impinge sa mergem mai departe este si faptul ca dupa 5 ani, dupa ce avem cetatenia americana, ne sunt portile deschise aproape peste tot in lume, si ne putem stabili unde ne este mai drag (inclusiv in Romania!). dar pana atunci... mai este! la revedere, sa ne citim cu bine
"copilul balistic" - de Crisa la: 10/02/2004 08:27:49
(la: Cea mai stupida stire a lunii ianuarie)
Din ce am inteles de la prietenii din tara, toate comentariile au pornit de la americani, care, dupa ce si-au dat care mai de care cu parerea - chestie pe care au facut-o si minunati "specialisti" in tara, pe diferite posturi tv, au ajuns la concluzia ca a posibil!!!
Las la o parte "relevanta" subiectului (ma intreb totusi pentru ce s-a batut atata moneda pe subiectul asta, ce alt subiect trebuia evitat la noi, la tv?!), dar m-am amuzat teribil cu prietena mea incercand sa ne imaginam cum se tinea bietul spermatozoid de glonte, sa nu cumva sa cada la viteza aia, alernand cilii, ca soparla picioarele, sa nu se friga sau sa se coaguleze.....
Pt. Florin si atat - de binoaprilia la: 14/03/2004 16:55:28
(la: Cat va ramane din salariu?)
Draga Florin
Nu stiu cum sa incep deorece vad ca esti f. sensibil.
Eu inca mai cred ca pe un forum fiecare poate sa spuna cel "doare".
De ce vorbesti de disrespect? Fiecare om este liber sa-si dea parerea!
Apropo sint multi plecati din RO pe care ajunge ca sa le dai un telefon si sa faci "greseala" sa-i intrebi ce mai fac si ei te "inunda" cu informatiile nici nu apuci tu sa faci "valuri" dar mai "inundatii"!!!!!!
Stii eu daca vizitez de exemplu pe cineva, eu merg sa-l vad pe el si nu sa vad ce si cum are.
Inca ceva.La tine conteaza de citi ani este omul in strainatate si dupa aceea hotarasti daca crezi ce-ti povesteste sau nu!
Si apropo prietena mea: sa sti ca nu mi-a stricat concediul.Numai ca mia
parut rau .Eu m-asi fi bucurat sa o reintilnesc pe ea asa cum am cunoscut-o cindva!
Multe salutari fara rautate
Renate
#12036 (raspuns la: #12030) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
acte - de (anonim) la: 22/07/2004 21:51:41
(la: Casatorie in Franta)
Pot vorbi din experienta. Prietena mea s-a casatorit in Suedia si m-a rugat sa-i fac transcrierea actului de casatorie si in Romania.
Mi-au cerut:
1. Procura pt. mine (nu e nevoie daca mergeti personal).
2. Copie dupa buletinul ei.
3. Extras din registrul de stare civila din care sa reiasa datele personale ale sotilor (data si locul nasterii, numele parintilor, numele dupa casatorie al ambilor soti).
4. Declaratie notariala pe proprie raspundere a prietenei mele ca dupa casatorie va lua numele sotului.

Actele care sunt intr-o limba straina trebuie traduse la un traducator autorizat si legalizate la un notar.

P.S. Aveti grija ca extrasul sa fie semnat si stampilat. Sa fie stampila institutiei, parafa functionarului public care il elibereaza si semnatura in original. Si sper ca nu va trebui sa explicati de ce stampila institutiei este patrata sau dreptunghiulara si nu rotunda "asa cum are orice institutie care se respecta!".
Succes!
#18232 (raspuns la: #14721) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga spirit intelept, - de mya la: 03/08/2004 15:36:45
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Draga spirit intelept,

Ma misca in mod deosebit grija ta fata de cei care (nu din cauza lor) stiu asa de putin despre Yoga, in orice caz mult mai putin decit tine. Numele pe care ti l-ai ales si lungimea mesajelor tale imi dau mie - care in ochii tai blinzi si luminati sint o incepatoare in Yoga - impresia clara ca esti un om caruia ii place sa se auda vorbind/scriind si luminindu-i pe cei nestiutori, dar deschisi la minte. Probabil ca dupa inca vreo doua-trei tantrici scurte si penetrante in scopul inlaturarii ego-ului, ai rezolvat si ultima problema care te mai tine legat de lumea asta materiala. Felicitari ! Deh, noi cei trufasi mai avem de lucrat...

Dar sa trecem la subiectul pe care tu l-ai numerotat "1". Ma bucur ca ai observat citeva greseli in mesajul meu cu privire la Ramakrishna. Cu finete, le treci cu vederea si purcezi la explicare situatiei. Fara nici un fel de ironie spun ca ai dreptate in 99% din ceea ce scrii. Insa acel 1% pe care, cu toata umilinta, TU il gresesti este decisiv. Acum urmeaza surpriza ! TAM TAM TAM !!!

“Sri Ramakrishna set himself to the task of practicing the disciplines of Tantra; and at the bidding of the Divine Mother Herself he accepted the Brahmani as his guru. He performed profound and delicate ceremonies in the Panchavati and under the bel-tree at the northern extremity of the temple compound. He practiced all the disciplines of the sixty-four principal Tantra books, and it took him never more than three days to achieve the result promised in any one of them. After the observance of a few preliminary rites, he would be overwhelmed with a strange divine fervor and would go into samadhi, where his mind would dwell in exaltation. Evil ceased to exist for him. The word "carnal" lost its meaning. The whole world and everything in it appeared as the lila, the sport, of Siva and Sakti. He beheld everywhere manifest the power and beauty of the Mother; the whole world, animate and inanimate, appeared to him as pervaded with Chit, Consciousness, and with Ananda, Bliss”.

Citat din "Gospel of Ramkrishna"(una din versiuni, exista citeva).

Nu stiu cit de mult cunosti limba engleza, dar textul citat zice clar ca Ramakrishna a experimentat cu Tantra, iar placerile carnale si-au pierdut repede importanta pentru el. Asta se intimpla inainte de casatoria lui cu Sharada Devi. Nu stiu exact ce a experimentat El acolo, nimeni nu stie, dar mesajul e clar.


Bun, cu permisiunea ta mergem mai departe, la subiectul pe care tu l-ai numerotat "2". Te avertizez insa, prieteneste, ca urmarea nu e nici ea prea placuta pentru un EGO prea gingas. Ai iarasi drepatate: Paramahansa Yogananda si alti ADEVARATI maestrii spirituali nu au folosit sexualitatea in nici un fel. Corect pina aici. De-aici incolo insa, gresesti big times. In cartea "Mejda", scrisa de fratele lui Paramahansa Yogananda sint publicate raspunsurile pe care acesta le-a dat citorva intrebari despre Yoga si viata spirituala. Desi nu am cartea la indemina in momentul asta, raspunsurile le am in schimb perfect in memorie. Yogananda a afirmat ca Tantra este bineinteles o chestie buna, dar ca "anumite" tantrici (oops, care or fi ele!...) sint daunatoare progresului spiritual. Mai exact, cele sexuale. A mai afirmat ca Tantra(cea buna) trebuie practicate sub indrumarea unui maestru spiritual. (Lucru perfect logic de altfel, nici macar o masina nu se conduce inainte de a fi invatat de la un "maestru" instructor). In plus, lucru FOARTE important, in TOATE celelalte scrieri ale lui Yogananda, acesta a accentuat ideea ca pentru un Yogin SERIOS, depasirea placerilor lumesti (in timp) este vitala.

Iti dau un sfat necerut si probabil nedorit. Eu in locul tau pur si simplu m-as abtine de la a cita ADEVARATI maestrii spirituali, in incercarea de a legimitiza sexul bivolar. Fii barbat si recunoaste: "da, domne', mie-mi place treaba aia rusinoasa, si daca se mai impleteste si cu o chakra, doua, cu atit mai bine". Iti dau cuvintul meu ca nu as avea absolut nimic de comentat si nici de ironizat.


Ei, am ajuns la subiectul numarul "3".Tinind cont ca am auzit de nenumarate ori "tezele" bivolare de la o prietena, nu simt nevoia sa citesc mesajele tale. Nu pentru ca nu te respect, ci pur si simplu pentru ca stiu ce vrei sa spui. (Apropo, prietena mea era destul de "avansata" in 1990. Banuiesc ca intre timp s-a "inaltat" bine de tot. Nu stiu exact ce mai face(legatura s-a pierdut fara voia noastra).

Si uite asa am ajuns la sfirsit. Sint constienta ca mesajul asta o sa aibe asupra ta efectul unei picaturi de ploaie in Sahara. Nu-i nimic, noi sa fim sanatosi. Nu am nici cea mai mica urma de indoiala, ca daca iti pui mintea o sa raspunzi cu un mesaj foarte cuprinzator, dar deloc convingator. Nici o problema, atita timp cit tu crezi ceea ce spui, totul e in regula.


P.S. In privinta "conspiratiilor" impotriva Misa si a "inaltatorului spiritual/ ridicatorului" Grig, iti marturisesc ca nu am habar despre ce vorbesti. Eu sint plecata din tara de mult timp, nu am si nici nu am avut nici o legatura cu MISA(in afara prietenei amintite). Habar nu am avut ca exista congrese, plenare, sedinte, consfatuiri etc. Nu m-a interesat niciodata si nici nu o sa ma intereseze vreodata. Tot timpul am fost insa de parere ca e loc pentru toti pe Pamint, asa ca la "mai mare" !

#18884 (raspuns la: #18806) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: