comentarii

prietena mea m-a visat ca vroiam antuneric iar ia vroia lumina


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Cea mai buna prietena a mea - de (anonim) la: 20/02/2004 13:42:22
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Cea mai buna prietena a mea a emigrat in Canada. A fost foarte lacrimogen pentru amandoua momentul despartirii. Ea a tinut foarte mult sa merg si eu acolo. Mi-a prezentat chiar un baiat care avea actele depuse si el pentru emigrare si care m-ar fi convins... Totul a mers conform planului ei pana la un punct. Ne-am casatorit si am ramas in Romania. I-am explicat ca lucrurile care nu sunt stricate nu trebuie reparate. Am o afacere prospera, nu vreau sa fiu sluga nimanui si in general vreau sa muncesc atat cat consider eu ca trebuie. A vazut si el ca se pot castiga bani si aici daca esti serios si perseverent. In plus se leaga o intrega retea de cunostinte si relatii care in general te sprijina atunci cand ai perioada mai proaste. In strainatate nu te cunoaste nimeni. Prietena mea, care aici avea un job interesant si in parelel si o afacere, dupa doi ani de Canada este debusolata si deprimata si nu-si gaseste locul. Ma bucur ca am ales sa raman. Desi nu am nici un fel de patriotism local cred ca este mai facil sa pui pe picioare o afacere aici unde nu este totul inventat de altii.
poveste despre prietenie - de Shtevia la: 21/11/2005 11:45:08
(la: PRIETENIA-CEL MAI DE PRET LUCRU AL OMULUI)
Eram si sunt o fire prietenoasa…pot comunica orice cu oricine, oricand. E drept, cei mai buni prieteni mi-au fost mereu barbatii, dar am avut si am si multe prietene. Cateva foarte apropiate, chiar si dupa ani de zile.
Cea mai buna prietena mi-a murit la putin timp dupa ce am terminat liceul. Ne stiam de copii. Nu spuneam niciodata ca suntem prietene, fiindca ziceam ca cineva daca te raneste si cu o vorba vreodata, nu iti mai e prieten cu adevarat. Ca sa nu ni se intample, ziceam ca suntem doar colege de banca.
Am avut prietene si in facultate. Am ramas in continuare la fel, desi de unele ma despart mari si tari.
Dar, acum ceva timp, mi s-a “intamplat” ca una dintre cele mai bune prietene – sa se fi rupt de mine, vorbindu-ma urat, barfindu-ma si fiindca eram si oarecum colege de catva timp, toate lucrurile s-au rasfrant neplacut asupra mea. Culmea e ca nu mi-a spus nimic in fata niciodata. Ne intalnisem intr-o zi ca de obicei, apoi o sunasem, mi-a zis ca e ocupata - vroia sa plece catva timp din tara. Apoi, mi-a trimis un mail urat, rau, ranchiunos, meschin si imi cerea sa nu ii raspund vreodata la el si ea de atunci incolo nu ma mai cunoaste…Nu l-am inteles, la fel cum nu am inteles-o nici pe ea, care ii spunea fiecarei persoane care ma stia alta versiune a povestii “despartirii” noastre – nici una reala. Nu am suferit decat din cauza faptului ca nu am inteles si nu inteleg nici acum (iaca 2 ani jumatate) ce s-a intamplat. Ma gandesc ca nu am stiut eu citi in sufletul ei, ca am ranit-o fara sa vreau. Dar eu nu i-am facut rau, dimpotriva i-am stat mereu alaturi in problemele ei, imi schimbam programul dupa ea, ca sa mergem la film, ori aiurea prin magazine si niciodata nu am vorbit rau despre ea, ba nici macar nu am gandit…Are o fire mai ciudata si putina lume o place si erau multi cei care veneau sa imi spuna rau de ea, dar le ziceam ca e prietena mea si sa nu mai spuna nimic. De fapt, nu prea mai are acum nici o prietena; dintr-un motiv anume, si-a rupt toate relatiile cu prietenele vechi, la vreo doi-trei ani dupa divort. Poate ca doreste sa fie singura, nu stiu…Oricum, i-am respectat hotararea. Si daca maine va veni sa reia legatura, niciodata nu o sa ii amintesc de toata "povestea" asta fara noima, pentru mine.

E foarte greu sa intelegi oamenii in adancul lor, mai ales daca iti spun ceva si gandesc altceva. De asta ziceam si in conferinta cu “misterul” ca daca nu spui sincer ce crezi, simti, nu poti comunica real cu nimeni.
Mama m-a invatat de mica sa iau oamenii asa cum sunt si sa nu cer de la ei mai mult decat dau. Iar eu sa fac tot ceea ce pot pentru altii, cand pot, cand nu…sa merg mai departe, ca sigur cineva are nevoie de mine, de un sprijin, un zambet, o incurajare, o mana intinsa…si asta incerc sa fac mereu…

Cred ca prietenia este ceva ce nu incape in definitii, nu poate fi limitata la un concept, o notiune vaga. E o traire, o implinire si tine de suflet. Ca tot ceea ce tine de suflet, nu prea incape in cuvinte.
Ingrid, se pare ca vorbesti d - de lmm la: 17/10/2003 01:12:23
(la: Prietenia si prietenii)
Ingrid, se pare ca vorbesti din propria ta experienta si ca ai avut prietenii deosebite in copilarie si tinerete ...

Din pacate, eu nu pot sustine aceeasi teza...Nici una din prieteniile din primul sfert de viata nu mi-a rezistat timpului.
De copiii vecinei cu care ma jucam in copilarie nu mai stiu nimic, de zeci de ani ....
In liceu am avut ceea ce se cheama cea mai buna prietena, de fapt chiar doua, dar una mai deosebita. Am tinut foarte mult la ea, neavind frati sau surori cred ca in mintea mea ea a fost asa ceva pentru mine....Am visat impreuna si facut fapte cum numai la 18 si asa de ani mai poti face...
Am incercat sa pastram cit de cit legatura prin corespondenta intilnidu-ne scurt odata la citiva ani. Acum sase ani ne-am intilnit si a fost oaspete in casa mea unde... m-a facut sa pling !! Imagineaza-ti, primesti pe cineva la tine si te uimeste si te raneste cu rautatea, si te copleseste cu aroganta.

M-am decis ca de fapt ea s-a schimbat mult, enorm, spiritul i-a imbatrinit atit ca isi reneaga toata tineretea. Ea nu se gindeste cu nostalgie la nimic ce ne leaga, doar cu amraciune, ceea ce pentru mine sint dragi amintiri trasnite, pentru ea este motivul esecului ei profesional !!
Gindeste-te, te intilnesti cu o fosta colega de liceu sau facultate si incepe sa te certe ca din cauza ta nu a terminat facultatea pentru ca ai chiulit de citave ori de la matematica !! ::)) ::))
Desi aproape milionara si ar fi putut face ce vrea, studia ce vrea incepind cu ultimii zece ani, este uimitor de plina de amaraciune contra mea.
Ultima intilnire a fost mea culpa din nou, eu am invitat-o pentru ca ea a avut o tragedie in familie si m-am gindit ca are nevoie de mine, de prietena mea...Yeah right.... Din nou am primit-o in sinul familiei mele, si vreau sa iti (va) spun ca niciodata cineva nu m-a facut sa ma simt atit de rau. Plina de amaraciune -bitterness-contra mea. M-a durut pentru ca dupa ce a ajuns acasa am primit un email de la ea in genul: Mi-am dat seama ca nu avem nimic in comun. Cind veniti sa ma vizitati? Va astept cu placere..``
???!!! :O))
....
Deci sincera sa fiu imi amintesc cu mai multa seninatate de prieteniile facute in prag si plina maturitate.
prietenia si interesul, - de anisia la: 12/10/2004 17:54:30
(la: Prietenia si prietenii)
pe vremea cind eram la liceu, prieteniile se legau usor si credeam noi ca vor dura. am mers apoi la facultate si prietenii de liceu s-au indepartat, fiecare cu ale lui. sunt citiva ani de cind am terminat facultatea si nu mai stiu nimic de marea majoritate dintre colegi. singura prietenie care a durat este aceea ce a inceput in copilarie. eu si prietena mea avem douazeci de ani de prietenie.

eu am observat decind am inceput sa muncesc, ca oamenii leaga "prietenii" in functie de interese comune. lumea se schimba cu virsta.


*****************************
Sa nu uitam de cei mai tristi ca noi!
daciana, - de anisia la: 11/01/2005 13:06:49
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
ca esti dezamagita nu e de mirare. ca simti purtarea lui ca pe o dezertare, iarasi te inteleg. ai incercat insa sa discuti cu el, sa-l intrebi ca sa afli de ce s-a comportat asa? se poate sa fii avut un motiv intemeiat. spun asta experienta proprie. cu opt ani in urma mi-a murit cineva foarte drag. prietena mea ce a mai buna a fost singura persoana care nu a fost langa mine in clipele acelea. nici pe perioada cat cel pe care l-am pierdut a fost bolnav, nici la inmormantarea lui. am fost, ca si tine dezamagita. dupa un timp insa am gasit puterea sa o intreb de ce? nu vroiam sa arunc la gunoi o prietenie de atatia ani , din prea multa mandrie. stii ce mi-a raspuns? "m-am simtit prea slaba. nu te-as fi ajutat cu nimic. as fi devenit o povara in plus pentru ca ar fi trebuit sa ma consolezi si pe mine. am preferat sa stau deoparte si sa te las sa-ti canalizezi timpul si energia ca sa poti trece peste"

uneori oamenii pe care credem ca ne putem bizui sunt mai slabi decat insasi tristetea si durerea ce-o simtim noi in momente grele. nu cred ca "a profita" este verbul care te doare cel mai mult in clipele astea. mai degraba "a descoperi" ca prietenul tau nu este asta de "strong" cum credeai este ceea ce te intristeaza.

ai cerut pentru un sfat: fa-ti timp si discuta cu el ca si cum ai fi discutand cu tine insati. in cuvinte simple si sincere spune-i ce ai simtit, ce te doare, ce ai crezut, ce nu intelegi. prietenia nu este doar zambet si voie buna. si in momentele grele definim gradul in care suntem legati unii de altii.

eu iti doresc numai bine si sper sa gasesti raspunsul intrebarilor ce te framanta.
prietenie - de Grettel la: 11/01/2005 13:14:57
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
Hmmm... si eu m-am gandit de multe ori la acest lucru. Cum as putea discerne intre ipocriti si oamenii sinceri? intre oportunisti si prieteni, intre amici sau tovarasi de diverse activitati si cei care indiferent de ce s-ar intampla imi vor fi alaturi...
O prietena imi spunea ca prieteneia adevarata se demonstreaza in durabilitatea sentimentelor de respect si incredere in timp. O cunosc de 12 ani si daca in primii 5 vorbeam de 3 ori pe zi, acum ne vedem o data la 6 luni si ne sunam doar de sarbatori. Dar, de fiecare data, ma prezinta ca cea mai buna prietena a ei, desi am tecut prin perioade foarte dificile. Eram foarte tinere atunci, si intre timp ne-am schimbat amandoua. Atunci puteam sa jur ca orice s-ar intampla ma va ajuta si o voi ajuta. Acum sunt sigura doar pe mine. Viata noastra s-a schimba, preocuparile noastre acum sunt diferite, lafel si atitudinea si telurile. Este cea mai buna prietena a mea? Sau este amintirea celei mai une prietene si recunostinta pe care i-o port pentru prietenia activa? Dar si acum cand ne sunam de sarbatori simt ca se bucura sincer sa ma auda, sa i se confirme ca ma gandesc la ea... cred ca daca eu simt ca-i sunt buna prietena este suficient ca sa o consider ca atare mai departe.
Cu alta, pe care o stiu doar de 6 ani, am avut o relatie mult mai stransa, in care au am dat enorm si ea lafel. De cand s-a logodit iar cariera a adus-o la acelasi nivel economic ca mine am iesit din campul intereslor ei, nu asa cum e normal cand esti casatorita, pur si simplu nu ma mai sprijina, nu ma mai cauta, nu mai are nevoie de mine... ceea ce inseamna ca relatia noastra a fost cam asa: eu aveam nevoie de o prietena, ea de sustinere. Nu consider ca este prietena mea, chiar daca mi-a fost si prietena, copil si sora nu cu mult timp in urma. Acum este o veche cunostinta.
Un bun prieten al meu (si pe el il am de 10 ani) mi-a explicat ca dezamagirea vine in urma unei amagiri: adica singur te-ai amagit ca cineva este intr-un anumit fel, iar cand se intampla ceva care te face sa vezi adevarul, te simti dezamagit. E greseala noastra, e visul nostru si proiectia noastra, de ce sa dam vina pe ei? In concluzie, lucrurile trebuie asezate la locul lor: e doar un amic, nu un prieten. Ideea este ca acest "cel mai bun prieten al meu" m-a ajutat enorm, dar mi-a si gresit enorm. A facut niste lucruri impardonabile. Dar mi-a oferit altele pe care nimeni altcineava nu mi le-a oferit vreodata. Se cheama asta compromis? Ne mai putem numi prieteni? Eu cred ca in masura in care mi-e dor sa il aud si sa ne povestim, ma intereseaza parerea lui iar el simte lafel, atat timp cat intalnirile noastre rare se sfarsesc asa de greu si cu ideea ca : ar tebui sa ne vedem mai des, sa-ti povestesc si aia, si aia, dar de cealalta ai auzit?... ei bine, cred ca mi-e prieten cu adevarat, caci ma bucur si ma onoreaza sa ma sune si sa-mi ceara parerea si totdeauna imi raspunde cand eu am nevoie de el.
Si mai am o prietena inca din clasa a 9-a (adica 16 ani), ea e mai nesigura ca mine, mereu ma "bazaie" cu o gramada de probleme. Are optiuni si viziuni diferite asupra lumii decat mine. Nu o simt nici la acelasi nivel intelectual, dar e foarte sentimentala si asta imi place la ea. Stiu ca orice nevoie am imi va fi alaturi, si eu, chiar daca ma irita cu "dilemele" ei copilaresti, incerc sa o ajut sa se simta mai bine. Tin foarte mult la ea chiar daca nu as avea incredere sa o recomand unui eventual angajator. Mi-e draga. Nu stiu daca asta se cheama prietenie, dar daca ii spun ca am nevoie sa vina sa-mi hraneasca pisica, in Dristor, o va face, asta stiu precis. iar daca nu-si va putea plati chiria, n-am sa o las sa plece din Bucuresti, am sa o gazduiesc la mine pana isi rezolva problema. Ma oboseste uneori cu stilul ei si secretomania sa, dar o consider prietena de nadejde.
Si mai sunt cei pe care i-ai imbracat, hranit, adaposti, si apoi te-au uitat, sunt cei care te-au ajutat pe tine apoi s-au indepartat (insa mereu te rogi pentru ei), cei pe care-i iubesti chiar daca sunt atatd e diferti de tine, pentru ca simti ca te completeaza... si cei de la care inveti si te schimba, si cei care invata de la tine si de aceea te frecventeaza.
Prietenia e ca o rudenie aleasa? Sau culmea relatiilor umane? ti-e prieten cel care te sprijina neconditionat sau cel pe care tu il sprijini neconditionat?
O prostie - de Rolfex la: 20/01/2005 19:57:15
(la: vise colective)
Despre vise colective este clar ca astea exista si astea nu au nimic de a fac cu realizarea lor... Visele colective ne spun doar ca functionam toti aproximativ la fel.
Cât despre vise premonitorii as avea ceva de spus...
Intr-o noapte, prietena mea se trezeste ca a visat cifre... Si-mi zic si eu hai sa joc la loto... Problema era ca-si amintea doar 3 cifre din cele ce a visat. Restul fiind "tot multiplu de 3". Apai si joc eu la loto si am 3 cifre (cele pe care si le amintea, restul fiin, evident, multiplii de 3 dar pe care nu le-am jucat...) Pai tot ce pot spune e ca m-am zgâriat pe ochi....
Acum ce as spune eu este ca inconstientul colectiv ne este câte odata accesibil.
Probabil ca exista vise premonitorii. Dar visele sunt suficient de vagi in continutul lor pentru ca noi sa le putem interpreta asa cum dorim.
Exista o dubla posibilitate : in primul rand ca continutul viselor este atat de vag incat nu ne permite decât sa facem asociatii de idei cu realitatea pe care o vom numii realizarea viselor premonitorii. Sau exista posibilitatea ca noi, in vis sa ne racordam unei realitati ce ne depaseste si ce se va realiza posterior. In general aceasta a doua optiune se numeste hazard. Dar hazardul, dupa cum spune Laplace nu este decât intersectia mai multor "serii cauzale" deci hazardul neexistând, atunci când seriile cauzale coincid cu cele din vis (sau din proiect) aceste ne pare premonitoriu.
Ca eexista cu adevarat vise premonitorii... asta nici nu neg, nici nu afirm!






Tot degeaba!
am o prietena care a trait o - de (anonim) la: 09/03/2005 12:25:04
(la: Oare ce sa fac???)
am o prietena care a trait o poveste similara cu a ta...ea s-a indragostit de "actualul ei prieten" care avea o relatie de 7 ani cu o tipa,s-au indragostit intr-o oare care masura la inceput, iar apoi au contianuat sa se intalneasca in ciuda celor 7 ani.dupa 7 luni s-a intamplat ca acel baiat sa renunte la iubirea lui din copilarie si sa fie cu prietena mea care-i ofera stabilitate,intelegere,afectiune si dragoste...parerea mea este sa continui acest calvar,ca asta este situatia actuala un calvar,dar daca chiar crezi ca aceste sentimente sunt atat de puternice nu renunta lupta pan' la capat si cine stie...intr-o zi va fi numai a ta si te vei putea bucura de toata dragostea acestei relatii!!!!!!sper sa-ti reusesti!multa bfta
Sora mea - Eugen Jebeleanu - de Intruder la: 18/05/2005 07:58:47
(la: Cele mai frumoase poezii)
vaca are ochi atat de blanzi
si ma intelege mai bine
decat voi, frati ai mei, pe mine

Pentru ca voi nu m-ati mai vrea
si m-ati goni departe
mult mai aproape de moarte
decat vaca, prietena mea

care spre mine priveste
cu ochii intelegatori
de margarite si nouri usori

cu gandul la abatorul ce ni se pregateste
si ei si mie deopotriva
de nevazuta forta nemilostiva.

si fruntea sa e de zapada blanda
si nu poarta ochelari
si tampla ei de luna si ma pazeste
si nu sta la panda.

prietenii - o ploaie calda de vara - de oanalaur la: 25/09/2005 21:23:58
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
desi e greu de crezut dar la cei 32 de ani ai mei nu mi s-a intamplat niciodata asa ceva. bineinteles, inca mai e timp, dar nu stiu cum se face ca mereu i-am depistat la timp pe cei care ar fi vrut sa profite de prietenia mea, sa mi se bage pe sub piele doar ca sa obtina ceva de la mine, pe cei care se simteau superiori mie, din indiferent ce motive, sau pe cei pe care eu ii simteau inferiori mie. am cautat mereu sa am prieteni care sa-mi aduca macar un zambet pe zi, oameni asemanatori mie: cu o gandire pozitiva, nepretentiosi, oameni cu care sa pot vorbi ceea ce simt fara teama permanenta ca s-ar putea sa-i ofensez, doamne fereste, cu ceva. oameni in preajma carora sa ma simt comfortabil. si daca au fost momente in viata cand nu am gasit astfel de oameni am preferat sa nu am prieteni deloc. la urma urmei ma simt destul de bine si singura. pana la urma urmei cred ca e vorba de comoditate. eu nu prea stiu ce sa fac atunci cand bunul simt imi spune ca acum ar fi momentul sa ma cert sau s-o rup cu cineva. si cum urasc situatiile complicate incerc sa le evit in felul meu: imi ia foarte mult timp sa consider pe cineva prieten (ultima oara a durat 2 ani) dar atunci cand o fac sunt aproape sigura ca e un prieten adevarat.
si nu stiu daca rolul prietenilor este neaparat acela de a ne ajuta la nevoie. stiu si eu proverbul "prietenul la nevoie se cunoaste" dar de cele mai multe ori intram in buclucuri singuri, deci de ce sa nu iesim singuri?
cred ca prietenii sunt de fapt acele persoane in mijlocul carora te definesti ca persoana. sunt oamenii care reusesc sa-ti dea echilibru intr-o lume plina de falsitate, conveniente, obligatii. vorba unei reclame: sunt ca o ploaie calda de vara. eu prefer sa-i vad asa si nu ca asistenti sociali. evit sa le cer sa ma ajute. o fi din precautie?!
scuza-ma gaga, dar nu ai dreptate - de cracker la: 28/09/2005 21:44:29
(la: farmece sa fie oare?)
gaga, iti multumesc pentru incurajare, dar te contrazic(cu ocazia asta dau replica si pentru honey)...pai asta e, ea ar fi facut orice pentru mine, si a indurat destule din cauza mea, si credeti ca ar fi cedat tocmai acum daca nu ar fi avut farmece, daca era ea? cand stia ca mai avea putin si am fi stat impreuna, incepea si facultatea, v-am spus cat de mult isi dorea asta...cat despre faza cu mantaua, sa stii ca era salbatica in preajma altora, nu suporta barbat in preajma ei, nu stiu daca ati mai intalnit asa ceva, dar asa era ea, caci nu era zi sa nu fie oprita de cate unul sau altul (v-am spus este foarte frumoasa), plus ca au incercat ai ei sa-i faca cunostinta cu tot felul de tipi cu bani care aratau si bine si degeaba...si acum lasa ea dragostea aia mare care o avea pentru mine, si se ducea in Italia pentru unul care nici macar nu l-a vazut...doar ca sa o duca mai bine...nu au interesat-o banii niciodata...
...si honey, nu ai citit, nu ti s-a parut ciudat comportamentul ei de la sfarsit? chiar crezi ca se lasa ea santajata? sau mai stiu eu cum convinsa? nu mi-ar fi spus? nu ar fi vrut sa stea la mine? sau in cel mai rau caz mergeam si la politie...v-am spus au mai incercat sa o convinga sa plece si nu au reusit...si da, ti-am spus ca nimeni nu-i vrea ei binele din familia aia, vor numai sa profite de ea, si da, mi-e foarte frica ca nu care cumva sa ajunga cine stie pe ce maini acolo, ea e foarte frumoasa dupa cate v-am spus, si...tare mi-e frica...plus ca nu am primit nici o veste de la ea, nici un telefon, nici un mail nimic...ar fi luat legatura cu mine, chiar si sa-mi spuna ca gata, s-a maritat sau ca-i fericita...nu stiu...Kamal il cheama pe ala...si apropo de asta sa va mai spun o chestie, poate irelevanta dar nu ma dor degetele sa scriu....o prietena de-a mea m-a cautat acum cateva zile, dimineata sa-mi spuna ca a avut un vis ciudat: a visat-o pe Georgiana mireasa, si se lua cu un strain, dar impotriva vointei ei, ea plangea in hohote ca nu vrea, dar matusa ei ii spunea ca nu are de ales, ca nu este alta solutie...iar tipul avea o fata de mafiot asa, si ii era frica de prietena asta a mea in sensul ca ea o putea convinge pe Georgiana sa nu faca pasul asta...si atunci el a sechestrat-o pe prietena mea...si s-a trezit apoi... poate ar fi fost un semn acest vis daca prietena mea nu ar fi fost in cunostinta de cauza, dar asa, ea stia in mare despre ce e vorba, si deci e irelevant...
iti multumesc honey, ca iti pasa...de soarta ei...sper sa fie bine...
#75355 (raspuns la: #75217) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de Honey in the Sunshine la: 28/10/2005 18:14:11
(la: De la lume adunate si inapoi date!)
À propos de tip :)
In Franta mi s-a intamplat o chestie interesanta:) Am luat pranzul intr-un "Salon de thè" (sper ca asa se scrie), impreuna cu o prietena. Dupa ce am achitat nota de plata chelnerul mi-a adus 3 sau 4 euro rest. I-am lasat pe masa, bineinteles ca vroiam sa-i las bacsis doar ca eram intr-o discutie cu prietena mea si nu ma gandeam nici la nota de plata, nici la chelner nici la bacsis. Doar ca peste vreun minut-doua, tipul s-a intors si a luat banii de pe masa strigand "merci!" peste umar.Iti dai seama ca m-a pufnit rasul.Chelnerul, oricum, era ceva spectaculos.. Galant, glumet, ne spunea incontinuu "les belles filles" si ne-a sarutat mana la plecare:)

In Franta o fii normal, dar pe mine m-a luat prin surprindere pentru ca nu mai intalnisem nicaieri asa ceva :)
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture
#82473 (raspuns la: #82406) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despartirile (2) - de casyana la: 20/11/2005 19:55:24
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
...desprtire de prietena cea mai buna din liceu.totul a inceput in anul 1997 cand am intrat la liceu.prima zi de liceu,nu cunosteam pe nimeni.de super rusinoasa pe atunci m-am asezat pe o banca asteptand sa inceapa festivitatea de nou an scolar.stiam numai numele diriginteti si litera clasei din care urma sa iau parte.asa ca asteptam in tacere ca totii dirigintii sa isi spuna numele si sa precizeze o sala de clasa unde avea sa urmeze prima discutie intre dansii si noi,bobocii.printre toti cei care eram acolo am vazut o fata cunoscuta.o tipa pe care o cunosteam din vedere din generala pt ca participasem la o olimpiada impreuna.m-am apropiat,am salutat-o si am intrebat-o daca urma sa petreaca urmatorii 4 ani in acelasi liceu cu mine si aici a inceput totul.

culmea,nu numai ca urma sa fim in acelasi liceu,dar urma sa facem parte din aceeasi clasa.in sfarsit au inceput dirigintii sa isi strige elevii si sa ne indrume spre o sala de clasa ca sa ne cunoastem si sa stabilim cateva lucruri.bineinteles ca noi doua ne-am asezat in aceeasi banca si pana la sfarsitul clasei a 12-a am fost nedespartite.

am uitat sa specific:numele ei nu il pot face public dar o sa o numesc:eva.era totul mult mai frumos decat imi imaginam ca o sa fie la liceu.si mai ales cu prietena mea,cu care formam un duo fenomenal.mai tot timpul eram impreuna.la scoala,acasa(cand nu eram la ea,eram la mine).numai cand dormeam eram separate.dupa o luna si jumatate a venit balul bobocilor,si cum era normal balul era organizat de elevii claselor a 12-a insa mai aveau nevoie din cand in cand de cineva sa ii ajute.asa ca noi doua ne-am oferit voluntar.ce sa mai zic,incercam sa facem tot posibilul sa petrecem cat mai mult timp impreuna.


un lucru f important:eva era cea mai buna eleva din clasa.eu nu ma pot lauda cu asa ceva insa nici nu pot spune ca eram codasa clasei.si aceasta chestie avea sa ne desparta pe noi mai tarziu cu 4 ani.

nu am fost genul petrecaretelor,nu ne-au placut discotecile si nici petrecerile care se mai dadeau din cand in cand printre colegii care ramaneau singuri acasa peste nopate.singurele distractii erau iesirile la cate un suc,plimbarile prin parc sau excursiile pe care le faceam incercand sa cunoastem romania.dar ne distram super fain de fiecare data cand eram impreuna.

cand am intrat intr-a 11-a fratele ei mai mare a intrat la facultate in bucuresti si de atunci a inceput pt noi distractia.pt ca la sfasitul fiecarei saptamani eram libere sa mergem la bucuresti la fratele ei.ho ho ho,camin studentesc,studenti,petreceri etc.si mai ales ca parintii ne dadeau voie,atata timp cat rezultatele la liceu nu scadeau.si mia ales ca aveau incredere in fratele ei pt ca era un tip super responsabil si la locul lui.de asta nici nu pot spune ca am facut vre-o idiotenie,nu ne-am pus viata in pericol niciodata,nu ne-am drogat,sau mai stiu eu ce tampenii.asa ca in cursul saptamanii invatam pana ne sareau capacele ca sa putem merge la bucuresti la sfarsit de saptamana.

si asa cum va asteptati,eva s-a indragostit pe al jumatatea anului scolar si cu putin inainte de a incepe pregatirile pt bac-ul care ne cam batea la usa.totul bun si frumos.in fiecare week-end in capitala,mai ales pt ea ca era super indragostita si credea ca totul o sa dureze la nesfarsit.

ideea este ca in clasa a 12-a eu m-am retras din calatoriile la bucuresti pt ca vroiam sa iau bac-ul cu nota buna si sa intru la facultate.insa ea nu si nu.pt ca iubitul ei era acolo si alta sansa sa se vada,nu aveau.insa eu nu puteam sa mai merg pt ca profesorii incepusera sa puna lectii suplimentare pt pregatirea bac-ului sambata si erau gratis.iar eu bani sa dau pe meditatii private nu aveam.

relatia a inceput putin cate putin sa se raceasca.insa nu foarte mult pt ca am incercat ca intre pregatirea pt bac si celelalte responsabilitati pe care le aveam sa gasim un pic de timp liber doar pt noi doua.insa cu fiecare zi care trecea eva nu mai dadea atata importanta scolii,iar bac-ului nici atat.era super indragostit si avea capul in nori.am incercat sa vorbesc cu ea,sa ii spun ca profesorii erau ingrijorati pt ca nivelul ei scadea din ce in ce mai mult.am rugat-o si pe mama mea sa vorbeasca cu ea (pt ca se aveau f bine)dar fara nici un rezultat.

relatia celor doi asa cum o vedeam eu,avansa pe zi ce trece si incepusera sa faca planuri de viitor.casatorie,copii in fine,un viitor impreuna.mai ales ca urma sa vina bac-ul si bineinteles,facultatea care ii putea ajuta sa petreaca mai mult timp impreuna.dar eva parca era surda si oarba si nu vroia sa inteleaga ca daca vroia sa intre la facultate si implicit,sa stea cu iubitul ei,trebuia sa puna mana pe carte,atunci cat inca nu era prea tarziu.asa s-a intamplat ca prietena mea,din cea mai buna eleva din clasa se transforma-se in codasa.

a venit si perioada bacu-lui,ca doar nimeni nu putea sa opreasca timpul in loc pt ca ea sa puna mana pe carte si sa se trezeasca la realitate.singura proba de care stiam ca ne este frica la amandoua era matematica(care recunosc ca nu mi-a placut niciodata si am invatat-o de mila si de sila).dupa terminare probei de matematica eu am iesit plangand din sala pt ca mi se parea ca nu facusem bine examenul.eva a iesit zambitoare si a spus :"chiar daca nu am sa scot nota mare,sigur am sa trec".bun.aveam de asteptat o saptamana pana la rezultate.si in ziua respective ramasese sa mergem impreuna dar m-a sunat inainte si mi-a spus ca o sa vina mai tarziu ca au incuiat-o in casa si nu avea cum sa iasa.asa ca m-am dus eu singura.o lista imensa.cei picati erau scrisi cu rosu.tremuram toata.habar nu aveam unde sa privesc.toata lume se imbulzea sa vada rezultatele,eu eram in fata dar habar nu aveam unde sa privesc.eram dezorientata.intr-un final cand m-am dezmeticit,am vazut ca eu arem aprobata cu 9,04 si prietena mea era picata la matematica,trecuta cu rosu.am simtit ca imi fuge pamantul de sub picioare.nu puteam sa ma bucur de reusita mea pt ca prietena mea cea mai buna urma sa primeasca prima veste super proasta din viata.

probabil ca a fost dupa masa sa vada rezultatul pt ca de atunci nu a mai vorbit cu mine.au trecut cateva zile.am incercat sa o sun,imi raspundea cineva din familie si imi spunea ca nu este.am asteptat-o 14 ore in fata blocului sperand ca o sa apara.nu stiam ce se intampla.

pana intr-o zi cand m-am dus in bucuresti sa imi depun dosarul la facultate si ma-am intalnit cu o prietena comuna care mi-a spus ca nu vrea sa mai aduda de mine.ca eu am platit bacul si am aranjat ceva impotriva ei,pt ca eram geloasa pe relatia ei.dar de unde doamne iarta-ma credea ea ca am avut banii astia,cand stia f bine ca eu sunt doar cu mami,si abia aveam ce sa punem pe masa,ce sa mai zic de platit examene.

nu am crezut prima data cand am auzit.dar putin cate putin zvonul s-a dat in oras(mai ales ca orasul meu este micut si ne cunoastem toti,aproape).m-am convins.era asa cum imi povestise tipa aceea.

dupa ce s-au dat rezultatele la facultate,a aflat ca am intrat cu bursa.alta ocazie pt mine nu era,pt ca nu erau bani sa merg la facultate.cu toate ca mami imi spunea saraca:"chiar daca o sa trebuiasca sa mananc paine cu ceapa,si am sa fac tot posibilul sa mergi la facultate".dar nu putea sa faca nimik,pt ca muncea de dimineata si pana seara(si inca mai munceste),dar salariul era mizerabil.

nu ne-am mai intalnit o vreme buna.nu stiam ce s-a mai intamplat.eu eram in bucuresti si cam pierdusem legaturile cu orasul meu.tinem si faculatea si munceam pt ca bursa nu imi ajungea.lucram program scurt in mc´donalds.intr-o zi a aparut fratele ei cu iubita lui si asa am aflat ce mai este de viata ei.luase bac-ul in toamna si se maritase cu un tip din sat de la bunica-sa.atat.nimic mai mult.

numai d-zeu stie pe unde mai rataceste si care mai este viata ei.parintii ei nu imi vorbesc.si cum numai locuieste in oras nu mai pot afla nimic despre ea.

atat dragii mei.m-a marcat f tare aceasta despartire.si sunt sigura ca multora dintre d-voastra vi s-a intamplat.


******************************************************
"uitarea si mersul mai departe sunt cea mai buna intelepciune"
Prietena mea Cri Cri - de zaraza sc la: 05/04/2006 20:25:50
(la: SOMETIMES I JUST FEEL LIKE SHIT)
Am avut o perioada mai dificila, la urma urmei n-am de unde sti ca n-or veni si altele...am fost somer multa vreme si din cauza ca intr-un oras mic conteaza foarte mult relatiile pe care nu le avem cadeam intr-o depresie din care ma scapa faptul ca stiam ca pur si simplu o sa se termine...sint o fire optimista...mai era si lipsa acuta de prieteni, eu sint plecata din locurile natale...si uite asa toti avem perioade nefaste...Fara indoiala putem fi prietene, chiar daca gindindu-ma mai atenta la cei de pe forum, am impresia ca vorbesc cu niste fantome pentru ca nu pot sa-mi fac nicio imagine despre voi. Si eu sint o fantoma :)) Dincolo de acest ecran de sticla trece doar spiritul. Pacat ca fotografia pe care o putem pune trebuie sa indeplineasca niste cerinte stricte...asta e!

cere si ti se va da
#115518 (raspuns la: #114953) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Azi ingerii folosesc si internetul - de zaraza sc la: 03/05/2006 19:42:43
(la: .)
Am intilnit cu totii mai multi ingeri in viata noastra. Pentru foarte multi primul inger a fost mama. Apoi invatatoarea/invatatorul poate...Apoi prieteni sau necunoscuti ce cu o vorba te-au linistit sau ti-au luminat calea.
Pentru mine a fost mama, invatatoarea pe care am avut-o numai in clasa intii, prietena mea din liceu cu care am ramas prietena, ea este cea care stia din primele cuvinte ce vroiam sa spun, dar a ramas in Moldova, acasa...Tata a fost ca un arhanghel, cu sabia dreptatii in mina si calare pe un cal neinfricat. Si...sper sa nu uit pe altii, a fost un domn respectabil, necunoscut, intr-o piata mare intr-un oras mare care m-a ajutat sa aleg intre cei doi baieti pe care ii cunosteam, eram numai cu acel domn pe o banca...nu cred ca a fost greu sa aleaga, dar a fost o intimplare mai rar intilnita. Sotul meu a fost ingerul prin care l-am cunoscut pe dumnezeu, tot un inger cred ca m-a ajutat sa vad un afis la un curs de medicina homeopata si de atunci mi-am dat seama cit e de importanta ea pentru mine. Ultimul inger mi-a vindecat aripile ranite. Si fiindca e un inger in carne si oase si ne vedem din cind in cind, pot sa va spun de ce nu sint atit de vizibili. Au si ei viata lor, de care sint constienti si si-o traiesc asa cum trebuie-familie, griji, copii. Sint sensibili si evita societatea care i-ar putea rani, dar dumnezeu le scoate in cale oameni si ei stiu ca pe acestia nu trebuie sa ii ocoleasca, ci sa-i ajute. Acesti ingeri sint ca Isus, fie-mi iertata comparatia, fac minuni, dar pot fi raniti. Si s-ar putea ca acum sa mai apara un inger, depinde daca ma voi folosi de cursurile de nutritie de la www.solascriptura.ro

Si barbatii au ingerii lor, dar cred ca sint mai reticenti la aceste discutii, nu le vad rostul...evident nu se poate generaliza.

cere si ti se va da
#120094 (raspuns la: #117830) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prietenia....oare mai exista? - de helene la: 27/05/2006 16:14:20
(la: Prietenia in zilele noastre)
nici nu stiu ce sa cred despre prietenie...pana akm o luna eram sigura k adevarata prietenie exista...akm insa sunt prea bulversata...intr-adevar toata lumea cred k e interesata de ceva anume knd te alege k prieten...si nu neaparat se uita in sufletul sau la calitatile tale...ci la cum l-ai putea ajuta...prietena mea "cea mai buna" m-a dezamagit de atatea ori,dar am trecut peste toate...akm totusi s-a umplut paharul...
ma indoiesc k va fi pana akm...o prietenie adevarata
prietenia adevarata consta in sinceritate..respect...ajutor..sprijin...(nu neaparat material..)...
dak nu respecti acestea..atunci nu ai nici o sansa de a pastra o prietenie...
dar prietenia e o relatie..si este nevoie k persoana pe care o consideri prieten sa respecte aceleasi lucruri...
multumesc pt comentariile voastre! - de elide la: 28/06/2006 08:41:37
(la: Sinuciderea)
Unele lucruri par sa se fi intimplat in alta viata dar sunt de neuitat.

Au fost... niste momente... cind viata-mi parea o fundatura, cind nu ma mai iubeam, n-aveam aer, totu-mi parea inutil si fara sens, …eram obosita si “iesirea” era la…ani distanta si eu nu mai vroiam sa astept. Singura problema in scurtarea acestei distantei erau cei care ma iubeau. Nu puteam imparti cu ei haul in care ma prabusisem( fara alcool si fara droguri) asa ca m-am gindit sa fac ca totul sa para un accident. Nu vroiam sa culpalizez pe nimeni si nici nu simteam nevoia sa ma justific. Sunt genul de om care pare mereu ok, vesel, sociabil si fara probleme(probabil asta e pb mea)……si nu sunt nici o persoana fanatica careia odata ce i-a intrat in cap o idée nu poate reanaliza lucrurile. Cind totul a fost pus la punct(in mintea mea), cind am concis ca am solutia perfecta ca sa scap din fundatura in care ma aflam, am putut sa merg mai departe si treptat, treptat nu m-am mai gindit la asta. Stiu ca sunt puternica si mai existau si principiile si credinta dar atunci singura mea putere a fost faptul ca ma puteam oricind sinucide.

In prezent in urbea mea, un tinar student la filosofie s-a sinucis, aparent fara un motiv concret…Prietena mea care si-a intilnit sufletul pereche si apoi la pierdut intr-un accident stupid mi-a marturisit ca se gindeste la solutia asta si ca o impiedica credinta si copilul pe care tb sa-l creasca iar fiica mea de 15 ani,cu care am discutii vii si interesante pe cele mai neasteptate teme, scrie (la secret!) un eseu despre sinucidere…

Asa ca iata-ma aici, incercind sa caut in mine si in comentariile voastre "fire"
din care sa se teasa o punte pe care eul cuiva care-a gindit ca mine, sau altfel,…sa poata pasi dinlauntru spre inafara,… spre ceilalti…
buna intrebare.... - de sarsilovici la: 01/09/2006 20:30:45
(la: Ultimii 5 ani.)
uneori uit ce am facut ieri...da acu ce o-i facut in ultimii 5 ani?
pai cum s-a mai scris am respirat zilnic, mancat parca zilnic nu pot fi precis, am terminat ce am inceput , am inceput ce am terminat si tot asa...de la bine la rau m-am plimbat..Am vazut ce-i constrangerea si dulceata libertatii..Ce e foamea ce e setea ce e alcoolul ce e indestularea...m-am plimbarit prin multe locusoare si am facut multi pasi..Nu stiu exact cati pasi dar oricum cateva perechi de pantofi s-au dus.... da si ce am mai facut... Uneori uit si-mi aduc aminte cu alta ocazie ce am mai facut...as zice cam ce a facut un om normal..da gresesc ca fiecare face ce face si ne individualizam prin actiuni...N-am mers la cinematograf...asta e sigur ca s-au desfintat pe aici prin zona....Am fost in orase mari si am vazut statui...Pietre cu atitudine..unii aratau cu degetul spre mine..parca se uitau urat la mine...da si ele stiau ca-s scapat in lume..? mare ciudatenie si cu pietrele astea...ori s-au cocotat pe socluri sufletele raposatilor....da au fost oameni de valoare nu lichele cum am fost eu....
da si am mai vazut copaci mari mici taiati putreziti si crengi uscate si frunze verzi si de alea maronii si vestejite si am calcat pe ele si m-am bucurat si am ranjit salbatic ca fosneau si faceam zgomot astfel in linistea padurii..De unde radeam de spaima ...uneori in peregrinari nu aveam frica de hoti de infractori de criminali de lupi ursi de oameni in general....au fost zile cand asteptam sa ma loveasca cineva..Si sa mor repede...da au fost si zile frumoase...Am mers cu bicicleta si am facut pana intr-o zi si a inceput ploaia si am inceput sa cant..era ceva ca in filmele de groaza, noroc ca eram pe camp si nu auzea nimeni..Doar ploaia...masinile care treceau ma stropeau parca reprosandu-mi ca stric melodia ploiii...da si am fost si la Tribunal...Ce de oameni si avocati eleganti..Mi-am adus aminte de sfatul boierilor...Ei dolofani si prostimea cu cusma in mana se milogea la dreptate..Asa era atunci acu e si mai rau...Cica suntem guvernati dupa legi..cica traim intr-o societate moderna...
da si am incercat sa dau cu sapa da nu m-am priceput..Am raschetat cativa papusoi si m-am ales cu un sut in spate de la proprietar si am plecat la facultate...Eeeee alta poveste..ici m-am desteptat...Mi-a crescut tartacuta cat o galeata....da tot geaba...O ramas pe alocuri sec...si ati baut sec de Murfatlar..E acru...Nu stiu prostia tot acra o fi...
Nu stiu daca e acra da eu cand fac cate una boacana ma i-a cu nervi si nu mai functioneaza simtul gustativ....Doar constiinta ma trateaza cu o serie de injuraturi si alea sunt deja in interior si nu trebuie inghitite...
da si in rest am visat ca-s normal intr-o lume normala....
mai ce mai mint visele astea uneori...da saracele sunt tot ale noastre tot din plasmuirile si imaginile si dorintele si frustrarile si din supararile noastre si ....
da si acum am numarat ca s-au scurs 5 ani...Puteau sa fie si 5 zile ca nu era asa mult de zis....
Am trait o gramada de timp si nu mi-a placut decat sa fiu liber si linistit si sa fiu in padure si sa fie vara si sa nu bata vantul si sa cante pasarele si sa merg fara a urma o poteca sa merg sa urc sa cobor sa ma opresc in luminisuri sa imi mai incarc privirea de frumos si iar sa merg...
mama mi-a zis odata ca cica daca imbratisezi un copac cica te umpli de energie pozitiva...
eu am incercat o data sa-mi imbratisez o prietena....M-a palit acolo....
cica sa ma duc in padure ca nu am fata de oras...da cum ? Nu era prietena mea..Era una si am confundat-o cu cineva...Cineva pe care am visat intr-o noapte...iar la vise....pai cred ca astea is mai de folos de pe o zi pe alta decat sa ma mandresc cu trecutu sau sa ma vait...daca azi pot visa insemneaza ca si maine voi avea chef sa traiesc.....
da deci ultimii 5 ani au fost plini...foarte plini.... prezentul...?
Lascar - de zaraza la: 02/02/2008 01:12:09 Modificat la: 02/02/2008 01:14:13
(la: sufletul mortului)
de fapt, lucrurile astea se intamplau pana in 40 de zile de la moartea sotului ei. si de altfel, il visa si ea foarte des, iar in a 39-a noapte, l-a visat luandu-si ramas bun. iar de atunci nu l-a mai vazut nici copilul, deci cred ca a atins totusi "tunelul de lumina". si tot in a 40=a zi, carpa alba de la usa de la intrare in casa a luat foc, a ars si atat (stii ca se pune o carpa alba in usa la casele unde a murit cineva, pana la 40 de zile). focul nu s-a extins la nimic altceva. am mentionat chestia cu carpa, caci asta a fost singura chestie obiectiva care s-a intamplat. poti spune ca pe vise nu poti sa pui baza si oricum, prietena mea era foarte socata, si-a revenit foarte greu, cateva luni a fost ca in transa.

zaraza
#281436 (raspuns la: #281428) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Lili_Anna la: 09/04/2008 21:40:22
(la: Atelier de imaginatie sau azi sunt medium)
Eu pe Intruder mi-l imaginez nu inalt,par lung, fizic interesant-atragator, ochi expresivi. Picky, inalt,slab, ochelari, nervos, haios imbracat, inteligent.maan,mica si slaba, nepractica, nervoasa mai tot timpul,repezita.Munteanu Rodica:o doamna cautat distinsa, statura medie, atitudine de profesoara chiar si cand cumpara un kg de carne,parul coafat mai mereu.Am uitat la maan, parul tuns scurt.Zaraza, prietena mea preferata, femeie frumoasa, acra, sensibila in felul ei, desteapta tot in felul ei.alex-andra, o tanara delicata, visatoare pana la proba contrarie, stie ce vrea, face o groaza de compromisuri dar nu recunoaste ca le face, pare pacifista dar nu reuseste mereu.
Va urma!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...