comentarii

prieteni vechi


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
prietenia din liceu ... dupa ani - de desdemona la: 19/10/2004 15:43:28
(la: Prietenia si prietenii)
Cred ca depinde fiecare de cine a avut noroc. Eu mi-am revazut o parte din colegii de liceu, si am simtit cu multi dintre ei ca nimic nu s-a scimbat din afectiunea de atunci. Sigur, dupa zece ani esti mai rezervat la inceput in exprimare, dar cateva ore pot sa-ti readuca intimitatea. Pe de alta parte, oamenii au evoluat si si-au urmat cursul, cu unii ne trezim ca suntem mai apropiati cu altii mai departe. E firesc.
Si mai tarziu, dupa facultate, ti-e mai greu sa legi prietenii, si asta din doua motive: 'liniile de comunicatie' din copilarie in prezent sunt prea lungi (si ai pe lista cu nume pentru felicitarile de craciun tot mai multi pe care nu vrei sa ii uiti) si al doilea motiv, fiindca mare parte din capitalul afectiv destinat prieteniilor intr-o viata a fost deja investit in alti oameni. Cateodata simt ca nu vreau sa mai cunosc persoane noi, sa-i iubesc si pe urma sa-i pierd in departare! Vreau sa ii revad pe prietenii vechi, si pe urma sa ma gandesc la altii noi. Dar ca licean esti plin de energie, esti proaspat si cu avant, si ai capital din belsug pentru o multime de viitori prieteni.

Desdemonita
#25556 (raspuns la: #24839) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
E adevarat cand spui ca prietenii ni-i alegem singuri - de Tofan Ana Isabella la: 05/07/2005 14:35:12
(la: Incursiune intre devotament si impasul creat de egoism)
Stau si ma daca am prieteni adevarati si daca eu insami nu am depasit de multe ori carapacea de egoism si i-am ranit.. Uneori as mai vrea sa mai fiu in relatie cu prietenii vechi si apoi iarasi vine un dracusor si orgoliul si rautatile ies la iveala. Treaba asta e reciproca. Pot spune ca mi-am facut un fel de prieteni virtuali aici la cafenea ,insa nu stiu care sunt cei adevarati
#58032 (raspuns la: #57973) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre prietenie - de irma la: 13/07/2005 10:57:07
(la: Confesiunea unui om obisnuit)
Nu vreau sa ridic prietenia pe un piedestal. Pentru ca daca fac asta realizez ca ea nu exista, ca e doar o abstractizare, un ideal imposibil de atins.

Eu chiar nu cred ca e posibil sa cunosti pe cineva cu adevarat, sa-i intelegi toate motivatiile. Chiar daca acel cineva alege sa imparta cu tine toate trairile lui, le impartaseste doar pe cele de care este constient. Te poate lasa sa vezi doar ceea ce intelege si el din sufletul lui. Nu cred ca oamenii se pot cunoaste pe ei insisi in totalitate. Poate veti crede ca sunt pesimista...eu prefer sa cred ca sunt realista.

Sigur ca am si eu prieteni: prieteni de suflet (din pacate, departe de mine...geografic vorbind), prieteni vechi pe care ma pot baza la nevoie, prieteni-tovarasi de petrecere (care imi redau veselia oricand). Dar ma intreb: pot fi asa de egoista incat sa-mi impovarez prietenii cu gandurile mele? Ganduri care ma strivesc uneori si pe mine!

p.s. Nu cred ca Dumnezeu este in prietenie, nici in ochii iubitului meu (asa cum credeam odata). Daca este undeva, atunci e in copiii mei si in ceea ce simt eu pentru ei.
poveste despre prietenie - de Shtevia la: 21/11/2005 11:45:08
(la: PRIETENIA-CEL MAI DE PRET LUCRU AL OMULUI)
Eram si sunt o fire prietenoasa…pot comunica orice cu oricine, oricand. E drept, cei mai buni prieteni mi-au fost mereu barbatii, dar am avut si am si multe prietene. Cateva foarte apropiate, chiar si dupa ani de zile.
Cea mai buna prietena mi-a murit la putin timp dupa ce am terminat liceul. Ne stiam de copii. Nu spuneam niciodata ca suntem prietene, fiindca ziceam ca cineva daca te raneste si cu o vorba vreodata, nu iti mai e prieten cu adevarat. Ca sa nu ni se intample, ziceam ca suntem doar colege de banca.
Am avut prietene si in facultate. Am ramas in continuare la fel, desi de unele ma despart mari si tari.
Dar, acum ceva timp, mi s-a “intamplat” ca una dintre cele mai bune prietene – sa se fi rupt de mine, vorbindu-ma urat, barfindu-ma si fiindca eram si oarecum colege de catva timp, toate lucrurile s-au rasfrant neplacut asupra mea. Culmea e ca nu mi-a spus nimic in fata niciodata. Ne intalnisem intr-o zi ca de obicei, apoi o sunasem, mi-a zis ca e ocupata - vroia sa plece catva timp din tara. Apoi, mi-a trimis un mail urat, rau, ranchiunos, meschin si imi cerea sa nu ii raspund vreodata la el si ea de atunci incolo nu ma mai cunoaste…Nu l-am inteles, la fel cum nu am inteles-o nici pe ea, care ii spunea fiecarei persoane care ma stia alta versiune a povestii “despartirii” noastre – nici una reala. Nu am suferit decat din cauza faptului ca nu am inteles si nu inteleg nici acum (iaca 2 ani jumatate) ce s-a intamplat. Ma gandesc ca nu am stiut eu citi in sufletul ei, ca am ranit-o fara sa vreau. Dar eu nu i-am facut rau, dimpotriva i-am stat mereu alaturi in problemele ei, imi schimbam programul dupa ea, ca sa mergem la film, ori aiurea prin magazine si niciodata nu am vorbit rau despre ea, ba nici macar nu am gandit…Are o fire mai ciudata si putina lume o place si erau multi cei care veneau sa imi spuna rau de ea, dar le ziceam ca e prietena mea si sa nu mai spuna nimic. De fapt, nu prea mai are acum nici o prietena; dintr-un motiv anume, si-a rupt toate relatiile cu prietenele vechi, la vreo doi-trei ani dupa divort. Poate ca doreste sa fie singura, nu stiu…Oricum, i-am respectat hotararea. Si daca maine va veni sa reia legatura, niciodata nu o sa ii amintesc de toata "povestea" asta fara noima, pentru mine.

E foarte greu sa intelegi oamenii in adancul lor, mai ales daca iti spun ceva si gandesc altceva. De asta ziceam si in conferinta cu “misterul” ca daca nu spui sincer ce crezi, simti, nu poti comunica real cu nimeni.
Mama m-a invatat de mica sa iau oamenii asa cum sunt si sa nu cer de la ei mai mult decat dau. Iar eu sa fac tot ceea ce pot pentru altii, cand pot, cand nu…sa merg mai departe, ca sigur cineva are nevoie de mine, de un sprijin, un zambet, o incurajare, o mana intinsa…si asta incerc sa fac mereu…

Cred ca prietenia este ceva ce nu incape in definitii, nu poate fi limitata la un concept, o notiune vaga. E o traire, o implinire si tine de suflet. Ca tot ceea ce tine de suflet, nu prea incape in cuvinte.
Din ziarul ZIUA - de anita47 la: 16/02/2004 10:56:45
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Monument la Ierusalim pentru patriotul roman George Beza
=====
O stanca de patru tone a fost taiata din Muntii Ierusalimului pentru a deveni un monument "In memoriam" romanului George Beza La inaugurare, pe 24 martie, vor participa presedintele Romaniei, Ion Iliescu, si ministrul Culturii si Cultelor, acad. Razvan Theodorescu
Emotia incercata in urma cu vreo patru ani pe cand umblam prin Ierusalim si cautam in arhive urmele lasate de romanul George Beza in anii traiti in Palestina, era aproape uitata. Scrisesem despre Beza cateva articole in publicatiile israeliene si in ZIUA bucuresteana, ii inchinasem un capitol in cartea "Romania Iudaica", si in cateva intalniri cu ministri romani si personalitati israeliene sugerasem ca romanului Beza i se cuvine un "Exeggi monumentum" la Ierusalim. In lumea grabita si agitata in care traim, pierdusem nadejdea ca se va gasi energia sa i se acorde lui Beza, post-mortem, dramul de suflet. Samanta aruncata de mine avea sa dea totusi roade.


Un patriot roman, anti-nazist la Ierusalim
Nascut la Constanta, in 1907, George Beza a studiat filologia, apoi s-a dedicat ziaristicii. Membru al Partidului National Taranesc, el si-a exprimat oroarea fata de hitlerism, si a fost silit sa se expatrieze, mai intai la Istanbul, apoi la Ierusalim. Aici, impreuna cu un grup de tineri intelectuali evrei si romani a tiparit un ziar antifascist si a infiintat postul de radio "Independenta Romaniei". La sfarsitul razboiului, i s-a acordat statutul de ofiter englez si a fost decorat de Comandantul sef al Fortelor Aliate din Orientul Mijlociu pentru contributia adusa la infrangerea nazismului. O diploma atesta ca "George Beza a servit cu credinta si loialitate cauza aliata si prin actiunea sa a contribuit la eliberarea Europei". Centrul Cultural Israeliano-Roman din Tel Aviv, al carui presedinte sunt, a avut initiativa de a aseza la Ierusalim, acolo unde a trait si a activat George Beza o placa de marmura "In memoriam". Totul s-a realizat abia dupa ce la conducerea Departamentului Romanii de pretutindeni al Ministerului de Externe a fost instalat Eugen Uricaru, un scriitor de valoare, care stie si sa actioneze repede. Diplomatul Gheorghe Popescu a batut insistent la diferite usi de la Ministerul de Externe. El i-a vorbit lui Eugen Uricaru de romanul uitat de la Ierusalim si lucrurile au inceput sa se miste. Ieri, o stanca de patru tone a fost instalata in gradina Bisericii Romanesti din Ierusalim. Conceptia arhitecturala apartine profesorului arhitect Vasilescu, care construieste si Asezamantul Religios romanesc de la Ierihon. De problemele ingineresti s-a ocupat Israel Bar, un israelian cu o inima mare, si darnic. Pe stanca memoriala vor fi fixate o placa in numele Romaniei, si inca una, a Centrului Cultural Israeliano-Roman, care a avut initiativa si a asigurat mijloacele financiare pentru realizarea proiectului. Textul, scris in ebraica si romaneste, omagiaza un patriot si luptator antifascist roman. Presedintele Romaniei, Ion Iliescu, va dezveli monumentul la 24 martie, cu prilejul vizitei sale in Israel. La ceremonie va participa si ministrul Culturii si Cultelor, acad. Razvan Theodorescu. Vor mai fi prezenti fiul lui George Beza, Paul, cu sotia si copiii sai. Paul Beza avea cinci ani cand tatal sau l-a adus din Bucuresti la Ierusalim. "Sunt groaznic de emotionat, mi-a declarat prin telefon Paul Beza care traieste la Londra. Voi sosi la Ierusalim cu toata familia si cu multi prieteni englezi. N-am cuvinte destule ca sa pot multumi Guvernului de la Bucuresti si Centrului Cultural Israeliano-Roman din Tel Aviv pentru tot ce-au facut intru eternizarea memoriei tatalui meu".


Un mesaj de la Paul Mihai Beza catre ziarul ZIUA
Fiul lui George Beza ne-a trimis la redactie urmatoarea scrisoare: "Multumesc pe aceasta cale domnului Sorin Rosca Stanescu si intregului colectiv al ziarului pentru interesul ziaristic acordat istoriei contributiei aduse de tatal meu, George Beza, la victoria cauzei aliate in timpul celui de al doilea Razboi Mondial. Familia mea si cu mine suntem adanc miscati de recunoasterea dupa atatia ani de catre conducerea Romaniei, a eroismului de care au dat dovada George Beza si de echipa sa, intr-un moment cand se credea ca Germania nazista era invincibila si ca oricine i se opune va regreta indrazneala de a-i fi rezistat. Nu trebuie uitat ca la vremea respectiva trupele germane atinsesera Marea Manecii, ca Europa Centrala si Rasariteana era impartita intre Germania lui Hitler si Uniunea Sovietica a lui Stalin, si ca singura natiune majora care mai era in razboi cu puterile Axei era Marea Britanie. In acel an, situatia parea disperata. In pofida acestei situatii, cei care s-au raliat SOE (Executivul Operatiunilor Speciale britanice), cu totii voluntari, erau de alta parere, iar cursul pe care l-a luat ulterior razboiul le-a dat in cele din urma dreptate. Doresc sa aduc multumiri initiatorilor acestui proiect, Centrului Cultural Israeliano-Roman, si presedintelui acestuia, dl Tesu Solomovici, ca si tuturor celor care au contribuit la inaltarea la Ierusalim a unui monument in memoria tatalui meu, George Beza. M-ar bucura sa vad cat mai multi prieteni, vechi si noi, la ceremonia inaugurarii monumentului."

Ziua

"Cum sunt crescuti copiii de mamele romance" - de pepper la: 18/02/2004 08:36:07
(la: Cum sunt crescuti copiii de unele mame romance)
tot despre mamele romance si cum inteleg ele sa ajute copiii:
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=21413&whichpage=1

http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=21474&whichpage=1

http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=17488&whichpage=1

http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=20236&whichpage=1

http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=16878&whichpage=1

http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=16895&whichpage=1

Cateva exemple din ultimele saptamini despre cum mamele romance isi cresc, educa si ajuta copiii. Ai lor si ai altora.
Marturisesc ca citesc de ceva vreme acest forum unde am descoperit prieteni vechi, le-am citit blogurile si eram tentata sa ma inscriu fie doar si pentru a le trage o pupátura virtuala zgomotoasa. Marturisesc d-le Racovitan ca de citeva ori v-am luat apararea,pe alte forumuri, in fata celor pe care i-ati zburatacit de pe "cafeneaua" dvs. fara sa va cunosc. Acum mi-ati dat posibilitatea sa ma indoiesc de bunele dumneavoastra intentii :-(
Aveti copii? Pentru ca ma tot chinui de ceva vreme sa inteleg ce v-a facut sa va inchinati?! Poate sunteti un bun crestin practicant... Altfel, ironia e nelalocul ei!

Pacat.

stima,
p.
computer... - de Little Eagle la: 29/02/2004 14:39:56
(la: Cat stai la computer si de ce?)
Dear Emi K,
Din pacate azi,fara computer esti cam mort...
personal nu am un orar anume,as zice ca in medie as sta cam 5-12 ore pe zi.
Lucrez de acasa si sint artist-illustrator de 7 ani acum in advertising industry,lucrez strict in creion,tus si magic markers,dar trebuie sa scanez lucrarile,sa folosesc printerul si fax machine si photoshop apoi si deci vreau nu vreau tot la computer ajung.Uneori nu lucrez cu zilele dar de multe ori...vin comenzile ca avalansa si agentiile de adv. cam vor totul...peste noapte,fie in mijloc de sapt. fie in weekends.Atunci ..ma apuca dimineata si nu dorm deloc si lucrez intre 14-26 ore nonstop,asa ca la computer stau mai mult ca de obicei si de 6 luni acum port ochelari de vedere de aproape...
Dar pt. ca nu e o munca cu orar fix,ma pot odihni si stind acasa si chiar lucrind e altceva si evident ca nu ma pling,cind cistig 10.000$ pe luna chiar daca lucrez poate 60 ore in acest timp.
Am un MAC(este cel mai bun pt. graphic arts)OS X.2cu G-5 power,ecran de 24"
panoramic,as zice 48cmx31cm plat,am folosit jaguar dar acum folosesc safari
si am cablu DSL Verizon fiind cel mai rapid aici in USA.Uneori folosesc si MAC OS 9.2.
,e usor de trecut de la OsX.2 la 9.2.Computerul m-a costat 6000$ dar e o investitie buna!Trebuie sa fie la zi si cit mai rapid!
Nu e o reala pasiune pt. mine,ma scol diminetile cu dureri de cap si ochi dar trebuie sa-mi cistig existenta,e ca un fel de chitarist in vreun grup care daca nu are chitara buna...nici sunetul nu-i bun si n-ar fi muzician....
In special lucrez noptile caci agentul meu ma suna pe la 4 PM si imi faxeaza scenariile pt. reclame,am uitat sa zic ,ilustrez reclame comerciale pt. TVnea americana si mi le vad filmate zilnic pe diverse canale dar Urasc reclamele,cind apar la Tv.imi gasesc altceva de facut,in general ne uitam pe cablu Tv.caci nu are reclame!!!!
In trecut habar n-aveam de computer,TOTAL ILLITERATE!!!Abia de 7 ani folosesc masinaria asta pt. ca am nevoie de ea.In plus internetul m-a ajutat sa-dau de fosti colegi de liceu si prieteni vechi,are deci partea lui buna!
la fel uite cum azi avem o conversatie!Deci poate merita sa am dureri de cap?
Asa ca ar putea fi ceva addicted si simultan o pasiune?Nu stiu precis,e la fel cum unde traim eu si sotia este NECESAR sa avem masina,o consider necesitate altfel NU am cum sa ma misc,sa merg la super alimentara este cam 15 min. cu masina!La rude si familie,peste 30 min.
Traim in mijlocul naturii ,paduri si lacuri peste gard dar liniste si asta e ce am dorit...cit mai departe de lume!Deci si computerul e o necesitate in final,fara el nu mi-as face munca.
Cam atitea acum,
LOVE&PEACE,
OZZY
Desdemona - de Little Eagle la: 27/05/2004 12:36:54
(la: I'm back...)
Draga mea sora,

Ma bucur ca mi-ai scris si sufletul meu este mereu cu tine.
Am un prieten vechi si totodata coleg artist de lucru(lucram pt. aceiasi firma-a noastra,suntem 8+agentul nostru=9)pe nume Raymond.A fost de multe ori in Normandie cu tatal lui si am vazut multe poze cu acele locuri facute de el.
tatal lui e veteran de razboi(al II lea)si a luptat in acea zi numita D-Day cind americanii au venit in Normandie.
Are prieteni acolo inca francezi.
Locul unde traiesti e f. frumos,bucura-te de natura cit poti de mult.

Nu mi-am dat seama ca folosesc clisee,asa cum simt asa spun si fac,dar stiu ce vrei sa spui.
Te salut si eu brave warrior woman si te sarut cu drag de departe.Distanta ne apropie.

Te iubesc,
Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)















#15936 (raspuns la: #15908) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
acasa - de (anonim) la: 27/08/2004 12:59:44
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
ACASA
pentru mine si familia mea ACASA inseamna Bucuresti-Romania. Suntem mandri sa spunem ca suntem romani si incercam sa ii invatam pe 'straini' (prieteni de altfel) despre poezia romaneasca, muzica, istoria si chiar geografia. ce bine ma simt cand vad un englez minunandu-se: 'aveti tarm la mare????? care mare????' DA, ma simt bine, pentru ca eu stiu despre tarile europene mai mult decat stie el despre propria tara! si ca suntem toti simpli oameni cu lipsuri si defecte, dar si cu parti bune, cu totii insa 'victime' ale istoriei: ei nu stiu despre noi pentru ca inaintasilor nu li s-a parut necesar sa aiba astfel de cunostinte, noi avem cunostinte care in propria tara nu prea ne folosesc...
trebuie sa precizez ca intamplarea a facut sa mi se ofere un post aici pentru 5 ani, post de expertiza in domeniul meu; mai mult, parte din 'pachet' a fost sa am si familia cu mine... a fost un noroc, o intamplare fericita, nu un pas pe care l-am dorit neaparat sau la care sa ma gandesc prea mult. e important, pentru ca iti influenteaza foarte mult gandurile viitoare despre tara gazda; daca pleci cu gandul de a ramane o viata, atunci iti impui sa vezi in roz si lucrurile mai gri. la noi insa situatia a fost alta - am plecat cu gandul ca e temporar.
inainte de a veni aici, aveam o imagine idilica despre occident. din primele luni insa mi-am dat seama ca birocratia de aici e mult mai stricta si mai anevoioasa, ca serviciile medicale lasa de dorit in ciuda tehnologiei de top (desi, e drept, fara spaga, in schimb cu sume foarte mari platite societatilor de asigurari atat de catre angajator cat si de mine), ca eram mai in siguranta acasa mergand noaptea pe strada din cartierul meu, decat sunt aici in centrul orasului, ca cersetorii ca si vanzatorii de droguri (si nu sunt romani!) sunt foarte agresivi, ca pensionarii n-ar avea nici ei bani suficienti daca n-ar avea pensii private, ca politicienii sunt in buna parte corupti, ca poti sa favorizezi angajarea unor prieteni (pile)..... ca localnicii profita de faptul ca suntem straini si ne cer chirii mult mai mari si incearca sa ne pacaleasca cu contracte avantajoase doar de parte lor, ca oamenii sunt reci si se mira ca-i inviti la tine la masa si le dai tot ce ai mai bun, ca.... multe lucruri pe care le credeam posibile numai in tari sarace ca a noastra le regasesc in aceste tari 'bogate'. cei bogati sunt mult mai zgarciti, asa fac sa fie bogati, nu?
vin acasa aproape lunar pentru cate un sfarsit de saptamana, si lucrurile se schimba incet incet, vad diferente de fiecare data si ma bucur; diferentele le fac oamenii care stau acolo si muncesc pentru asta, dar si noi putem contribui aducand idei, impartasind experiente, invatand de la norocosii cu istorie si incercand sa schimbam viitorul nostru! Oamenii se trezesc incet incet din cosmarul comunist si devin din ce in ce mai deschisi la schimbare. spre deosebire de occidentali, carora le e teama de schimbare, le e teama ca realitatea in care traiesc, pe salarii bune si preturi mici (apropos: preturile pe care le platesc aici in supermarket sunt la fel cu cele pe care le platesc acasa la mega image, doar ca aici salariul e de 10 ori mai mare...), o sa se sfarseasca in curand... ei simt asta si se tem! noi simtim ca schimbarea de acasa e in bine, si ne bucuram! Noi, cei care traim in tari diferite de cea in care ne-am nascut, avem un mare avantaj fata de ei: avem mereu un loc unde sa ne intoarcem...
La fel ca expatriatii din Romania - cei pentru care viata e foarte buna acolo, ca si pentru noi aici: 'pachete salariale' mai bune, scutiri de taxe, case platite de companie etc...

Trebuie sa recunosc: vreau sa mai traim si sa mai muncim in alte tari decat acasa pentru cativa ani inca; e o experienta foarte buna, desi nu intotdeauna placuta, avem multe de invatat de la alte culturi. dar nu am face-o daca nu am avea posibilitatea sa ne intoarcem suficient de des!

Desi au trecut 3 ani si jumatate de cand am venit aici, gandesc la fel in privinta asta intoarcerii acasa!

revenind la milion, cu banii astia pe aici nu poti sa iei mai mult de o casa suficient de mare, confortabila si cu curte, intr-o zona decenta, poate si o masina noua daca renunti un pic la confortul din casa, sau poate ceva mai mult daca te multumesti cu un apartament intr-o cladire cu mai multe...
pe cand acasa ai mai multe oportunitati! iar acolo nu trebuie sa faci exercitii de integrare. numai acasa prietenii sunt cu adevarat si total prieteni!
Banii sunt insa suficienti doar pentru a-ti asigura un anume comfort. mult mai important e restul! Oriunde pe lumea asta, pentru a-ti fi bine pe toate planurile, trebuie sa faci compromisuri, depinde insa in ce tara compromisul pe care trebuie sa-l faci te satisface cel mai mult, e cel mai usor de trecut... Pentru noi a fi departe de prieteni vechi si buni, parinti, rude, casa, e cel mai greu de suportat.

Cipmaris! - de dinisor la: 23/09/2004 18:51:21
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
Se zice ca fiecare varsta are rostul ei! Si daca tu simti ca te-ai grabit, inseamna ca pe undeva ai facut asta. Ca ai pierdut anii de studentie... este exact echivalentul pierderii unei experiente mai mult decat unice! Dar, asta e...ce fuse, fuse!

Ca esti singur si rece? Poate ca te-ai canalizat prea mult pe realizarea profesionala si materiala si ai uitat de prieteni, apropiati, familie? O solutie? Reorganizarea prioritatilor!!!! Nu ai sa gasesti caldura intre cei patru pereti ai casei ce ti-o vei cumpara. Dar ai sa primesti o vorba buna de la prietenii vechi sau noi care poate ca te asteapta.

Tu sa nu te mahnii de vorba mea. Cine ma stie pe aici, stie ca sunt transanta dar nu rautacioasa si ca vorba mea e mai absconsa cateodata!

Numai bine,




_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#23183 (raspuns la: #23123) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
momente minunate - de desdemona la: 07/10/2004 11:23:38
(la: Trancaneala Aristocrata)
Cateodata ne dam seama ca momentele cele mai frumoase le traim gratie unor lucruri foarte simple, o seara de vara, un grup de prieteni vechi, stele, liniste, oboseala ca dupa exercitii fizice, nici o grija, nimic sa te tulbure. Libertate sa mergi in ce directie vrei, fie spre râul dormind lenes sub luna, fie langa jarul focului 'haiducesc', fie la duzii de pe marginea drumului, fie la prunele de peste râu. Ne trezim dupa ani de zile ca visam la momente ca acelea, chiar daca atunci cand s-au petrecut habar n-aveam ce mult va insemna pentru noi acea amintire. Ciudata e memoria asta! Decide singura ce va ramane si ce va trece. Si dupa 13 ani stau si visez la nopti de vara pe malul Timisului.

Desdemonovici
#24384 (raspuns la: #24339) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
oare sint nebuna? - de (anonim) la: 16/03/2005 10:47:08
(la: suflet ratacit)
Am fost casatorita atitia ani, nici nu mai vreau sa numar. Apropos de ani. De cind ne-am despartit parca sta timpul in loc si evit sa costientizez anul in care sintem sau citi ani am implinit. Si credeam ca il iubesc atit de mult incit nimic nu ne poate atinge. Trecusera atitia ani si intr-o zi mi-am pus intrebarea cine este acest om de linga mine? Oare ma iubeste cum as vrea sa fiu iubita? Oare este asa cum credeam eu ca este cind m-am indragostit? Ce se intimpla cu mine de incep sa pretend ceva de la el cind pentru mine era de ajuns numai sa daruiesc iubirea mea.. El a inceput sa simta indoielile mele si i s-a facut teama, teama sa nu suffere.. Probabil ca instinctual de conservare l-a indemnat sa faca primul pas spre ruptura ce avea sa se intimple. Si in ziua in care l-am gasit diferit de el, de cel ce eu il stiam am plecat, sperind ca va veni dupa mine, sperind ca ceva care sa ma contrazica se va intimpla. Sperind ca ma iubeste atit de mult incit nu va putea trai fara mine. Si s-a terminat…
Acum doua zile am fost ceruta in casatorie. De altcineva..Am realizat ca e mult mai usor (si las) sa fii iubit decit sa iubesti.
L-am sunat sa-i spun… si am vorbit si am glumit si am ris, ca doi prieteni vechi si mi-am adus aminte si mi s-a parut explicabil de ce m-am indragostit de el cui ani in urma. Nu mi-a zis sa stau, eu nu am incercat sa ma opresc. Si am sperat inca undeva in coltul sufletului meu ca inca..ar incerca sa ma opreasca
Si atit.. doar ca doare foarte tare…
la multi ani domnului Nichita, pe care parca l-ati fi uitat.. - de 26octombrie la: 01/04/2005 10:14:43
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
ma bag si eu in vorba, prea m-am napustit plina de incantare si curiozitate pe acest site… Cel care a avut ideea, sanjuro, merita felicitari. Singura obsevatie pe care as face-o este urmatoarea: sunt doua (cel putin) moduri in care te poate marca o carte; fie simti ca e scrisa pentru tine, ca omul acela minunat ti-a dat glas gandurilor mult mai frumos decat ai fi putut-o face tu vreodata, si atunci te lasi cuprins de aceasta, invaluit, imbogatit, infrumusetat… si te reintorci la acel om, la acea carte, over and over again, asa cum ti se face dor de prieteni vechi, cu care poti comunica; fie iti construieste un nou sertar in minte, iti zguduie nitel unele notiuni, dobandite si impietrite adesea acolo…
poate asta tine de perceptia fiecaruia, insa eu asa cred, unele carti ung sufletul, altele vin ca un vant iute peste un copac, ravasind si reasezand frunzele, scuturandu-le uneori..
si mai exista cartile care te enerveaza! Nu toate prostiile, se presupune ca exista deja un nivel de filtrare la un cititor impatimit, vorbesc de cartile care au o consistenta, dar iti repugna ca ideologie. Inainte de a ma lasa sa alunec pe panta nostalgiilor literare trebuie sa numesc aici o carte din aceasta ultima categorie (evident, vorbind despre relieful meu literar sunt subiectiva si imi cer scuze daca lezez parerea cuiva!) Sonata Kreuzer mi s-a parut o carte ce releva mari probleme psihice si frustrari incomensurabile… Iarasi, la categoria NU pentru mine sta si Nietzsche, cu care nu sunt de acord dar il pot intelege prin prisma biografiei sale chinuite, iar pe Descartes il dispretuiesc, in ciuda meritelor sale ca pionier al filozofiei, insa nu l-as putea vreodata ierta pentru totala ignoranta si insensibilitate cu care emitea judecati de tipul” animalele nu simt, nu au trairi si, in general, nu merita nici un scrupul moral, ele nefiind altceva decat niste automate”(am redat din memorie, nu e un citat). Cam acestea sunt dislike-urile mele. A, as mai avea unul, dar mi-e teama ca mi-as atrage multe critici aici. E vorba de coelho. E un lucru bun ca oamenii care nu citesc decat reviste pentru femei pun mana pe o carte, aici ii recunosc un merit, dar e pacat ca cineva care a citit Dostoievski isi poate pierde una din lecturile ulterioare citindu-l pe coelho. Nu face nimic altceva decat sa preia idei (interesante, e drept) dintr-o religie mai exotica sau dintr-o carte minunata dar mai putin accesibila si sa le prelucreze la nivelul “coafor”. Imi cer scuze, asta e parerea mea (am citit Coelho inainte de a emite opinii)(bravo Jazz!)
Si acum despre iubirile mele. Mi se pare de la sine inteles ca atunci cand citesti o carte a unui om care iti spune ceva cauti sa citesti tot ce-a mai scris; e ca o indragostire, incerci sa afli totul despre celalalt.

Prima mea dragoste, Nichita Stanescu. Ieri ar fi fost ziua domniei sale. Atata frumusete ma insoteste de cand l-am cunoscut, din liceu…
Patrick Suskind – Parfumul (pentru mine un adevarat cutremur, mi-a schimbat total perceptiile olfactive si perceptia asupra acestor perceptii..:-))
Erich Fromm – Arta de a iubi – as recomanda-o ca pe o carte mult mai utila ca Biblia (in fond oamenii iubesc mai mult si mai des decat mor..);
Gustave Le Bonn – Opinii si credinte - mult mai profunda si mai importanta din punctul de vedere al ideilor abordate decat “Psihologia maselor”;
Radu Tudoran – Sfarsit de Mileniu. Daca ar trebui sa ofer unei singure carti epitetul COLOSALA aceasta cred ca ar fi. Iesirea la mare este cartea de luat pe o insula.. N-am cuvinte.
Jose Saramago – la 33 de ani greu mai faci loc unui teanc de carti “la capul patului”! Ei bine, ele sun tacolo acum, toate cartile domnului Saramago!! Cutremurator si extraordinar de constant ca valoare. Motivul principal pentru care, de doua luni, iata, m-am apucat sa invat portugheza…!!!
Lawrence Durrell – impreuna cu Saramago si Tudoran reuseste sa ma rascoleasca precum nimic altceva decat dragostea (si durerea)
Umberto Ecco – savuros, mai ales Pendulul si Insula din ziua de ieri;
John Fowles – exciting, chiar daca, in mare parte, e inca de neinteles pentru mine; revin from time to time;
Herman Hesse – drag mie, Lupul de stepa si Jocul m-au bantuit luni si luni..
Jaques Perry – Insula Altuia MUSAI. E o carte unica si, din pacate, prea putin cunoscuta. O splendoare.
Borges – eeee, pentru sufletul meu…
Erich Maria Remarque – dragoste veche, inca acolo; am cautat 10 ani sa beau Calvados…
Boris Vian (aproape tot, mai putin Toamna la Pekin, care nu-i scrisa pentru mine). Indragosteala din adolescenta, o nebunie, o nebunie, o nebunie.

Si mai sunt atatia pe care ii iubesc, dar nu au loc toti pe raftul de capatai (e, totusi, un raft..): Ion Barbu, Adolfo Bioy Casares, Varga Llosa, Giovani Pappini, Kafka, Huxley, Teophile Gautier, Rilke, Garcia Marquez (este unul dintre putinii scriitori pe care nu i-am asimilat integral, nu mi se pare egal cu sine insusi ca valoare, de la o carte la alta), Ioan Dan (delicios!!), Bacovia.
Sau, uite, Sergiu Sasarman – Himera, un roman prea putin cunoscut, cel mai bun sf romanesc citit de mine.


m-am oprit si m-am intrebat de ce tin mortis sa postez si eu. Si mi-am raspuns. Cred ca simteam nevoia sa strig numele scriitorilor pe care ii iubesc pentru ca astfel ma definesc si regasesc. Si pentru ca ii iubesc, sunt cei mai buni prieteni ai mei (..si cei mai buni prieteni ai celor mai buni prieteni, evident!) Si, nu odata, mi-am gasit oameni vii, in jurul meu, prin intermediul acestor oameni frumosi ce se scriu pe ei insisi, pentru noi.

Scuze pentru ce urmeaza, dar nu ma pot abtine: “librariile cu carti” e un mic pleonasm; magazinele care desfac articole de scris, caiete etc se numesc papetarii. :-))
Intamplare... - de Honey in the Sunshine la: 12/05/2005 20:11:11
(la: Penibilul)
Inceput de vara... fitele de rigoare... ies in oras cu prietenele mele imbracata in noii mei pantaloni de panza ultima moda... tocuri inalte.. ce mai, tot tacamul.

Coborand scarile spre restaurant vad jos, in capul scarilor un prieten vechi.. si, de bucurie o iau la fuga in jos spre el...bineinteles ca am cazut...mi-au zburat tocurile din picioare... iar pantalonii mi s-au crapat exact pe cusatura dintre picioare... si...daca inca nu va e de ajuns... tre` sa adaug ca nu purtam chiloti.

Noroc ca aveam o fusta in geanta... inca multumesc Sortii pentru fericita coincidenta ! :)
toata ziua - de muma padurii la: 03/06/2005 15:45:01
(la: forumul "cafeneaua")
cit cuprinde , in general fara zahar, cu si fara ocazii: dimineata tare, dupamiaza aromata, spre seara sau noaptea rece, iarna fiebinte si obligatoriu vorbita sau intr/o pauza intelectuala(:P). Daca n/am timp s/o vorbesc, mai bine nu o beau. Daca fac ceva activitate fizica, iar nu beau, ca si asa am tensiune... dar de asta o sa ma ocup mai tirziu..:((

apropos de amar- nu cred are nici o legatura cu tine ca om, ba din contra, as spune. Dar vorba unui prieten vechi: nu strici cafeaua cu zahar, vinul cu apa si dragostea cu o casnicie...hehe.. stia el ceva...
anisia - de zaraza la: 07/06/2005 00:04:30
(la: Dragostea platonică: un "mit" dărâmat?)
da, vezi, asta e dezavantajul, si de-asta eu am prietene vechi si bune numai femei.

salutari,

zaraza
#53612 (raspuns la: #53604) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza, - de anisia la: 07/06/2005 00:08:44
(la: Dragostea platonică: un "mit" dărâmat?)
uite aici ne deosebim. caci eu nu am decat o prietena veche si buna. am mai avut una, dar a cam poftit la ce era al meu. asa ca i-am dat cu DDT si uite asa s-a dus a prietenie de 12 ani de zile.

aceleasi salutari,
#53616 (raspuns la: #53612) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Oglinda celorlalti? ;) - de cico la: 10/06/2005 07:03:18
(la: cine suntem?)
(1) Numai daca esti prea in floarea virstei sau nu ti-ai cladit inca un sistem de valori, n-ai capatat o constiinta clara de sine si n-ai inteles suficient cum merg lucrurile in societate, numai atunci poti sa consideri serios imaginea ta asa cum o vad altii.

(2) M-au surprins recent vorbele aruncate de-o interlocutoare :

un om caruia i-au murit laudatorii da dovada de ingustime, aroganta, infatuare si ignoranta, indiferent de ce face sau cine este

In naivitatea mea, abia acum realizez ca-s destui pe forumuri care-si iau masura inteligentei dupa volumul aplauzelor. Nu-i de mirare c-atitia isi cauta mai degraba aliati decit sa-si spuna punctul de vedere concret (chiar daca nu-i si cel al ... majoritatii). Indiferent ce subiect dezbati, indiferent daca punctul tau de vedere e bun sau fals, indiferent de gradul de inteligenta si civism al interlocutorilor, haita si numarul celor ce eventual sar pe tine vor "determina" (dupa logica respectivei) daca esti prost :)))

(3) Ma mai surprinde ceva : romanii (nu toti, dar ff multi) se pling ceva de groaza de semenii lor. Ca-s rai, prosti, inculti, mojici, invidiosi (capra vecinului) etc etc. Destui nu se sfiesc s-afirme (unii cu durere!) c-au fugit din Romania ...de romani. Ca Romania fara romani ar fi o tara minunata! Ei bine, in acest context ma-ntreb ce baza mai poti sa pui in modul in care te-"oglindesti" in ce cred ei despre tine? Cind celalalt poate mai mult "te judeca" sau "te pune la punct" din motive total independente de cum esti de fapt.

Bizuie-te pe prietenii vechi, pe cei altruisti si dezinteresati, pe care-i stii de-o viata. Si pe cei noi, daca ii cunosti suficient de bine.
01. Care este cea mai mare pl - de ender la: 10/10/2005 15:52:06
(la: 24 de intrebari "Viva")
01. Care este cea mai mare placere a ta?
- sa mi se spuna cu afectiune: "tata"
02. Care este cel mai valoros lucru pe care-l ai?
- copiii
03. Cine te-a influentat cel mai mult in viata?
- mama, prietenii vechi
04. In ce ai vrea sa te reincarnezi daca acest lucru ar fi posibil?
- in Marco Polo
05. Care este scriitorul tau preferat?
- Isac Asimov
06. Cu ce ocazie mintzi?
- cand este strict necesar
07. Ce-ti place cel mai mult sa faci in timpul liber?
- sa cutreier prin paduri
08. Ce detesti la altii?
- mitocania, ipocrizia, lipsa de caracter
09. Daca ai putea sa-ti schimbi un atribut fizic, care ar fi acela?
- nimic
10. Unde si cum ti-ar placea sa traiesti?
- la munte, pe malul unui lac marginit de brazi
11. Ce admiri cel mai mult la o femeie?
- sensibilitatea sufleteasca, tandretea
12. Ce admiri cel mai mult la un barbat?
- curajul, respectul fata de ceilalti
13. Cand si unde te-ai simti cel mai fericit(a)?
- oriunde alaturi de cei dragi
14. Care este personajul de fictiune pe care il preferi?
- micul print
15. Ce te caracterizeaza cel mai bine?
- onestitatea
16. Care este motto-ul tau?
"- Ii vom numara in lupta!"- Ioan Voda cel Cumplit
17. Ce ti se pare a fi "culmea durerii"?
- sa-ti ingropi copilul
18. Ce ierti la altii?
- greselile facute fara intentie
19. Care este principalul tau defect?
- mandria
20. Care este culoarea ta preferata?
- verde
21. Care sunt numele tale preferate?
- nu am
22. Cine este cea mai mare iubire a vietii tale?
- femeia care imi este alaturi
23. Ce ai si ti-ai dori sa nu ai?
- unele indoieli
24. Ce nu ai si ti-ai dori sa ai?
- sanatate deplina
om - de Cassandra la: 27/10/2005 21:32:58
(la: Exerciţiu de imaginaţie)
hai nu mai ocoli si trimite-mi o poza :) hai ca noi sintem deja prieteni vechi si avem ca prieten comun pe dawkins ;)
#82139 (raspuns la: #82135) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...