comentarii

prietenia nu este un dor ci o prezenta de mircea eliade


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Portretul prietenului adevarat - de blueside la: 25/07/2006 19:53:56
(la: Cel mai bun prieten al omului,CAINELE...)
Saptamana trecuta am publicat un text ( pe care o sa il pun mai jos) despre prietenie. Un coleg ma prezentase unei doamne si spunea despre mine :este cel mai bun prieten al meu! Am stat la rece apoi si am analizat...
Iata ce a iesit:
Un bun prieten...


Noi toţi dorim şi vrem să avem prieteni, dar nu toţi prietenii sunt buni...
Acel prieten bun, care nu te lasă la greu, căci despre acest prieten vreau să vorbesc, cred că are multe calităţi ce trebuie amintite.
Acest prieten bun este atent, ştie să observe când ţie greu, este acolo unde şi când ai nevoie.Este iubitor, ştie să mângîie, ştie să se comporte frumos, are capacitatea să iubescă necondiţionat, acest prieten nu va avea despre sine o părere mai bună, ci este egalul tău, acest bun prieten va avea întotdeauna uşa deschisă şi va fii gata să te primească cu dragoste.
Pe drumul vieţii, greu şi anevoios, atunci când întâmpini greutăţi acest prieten va ştii să se uite înnapoi, să se întoarcă, să îţi dea mâna, să te ajute să te ridici şi mai mult să te ajute să mergi mai departe.Un prieten bun cred că nu va căuta să facă ce-i place lui ci va căuta să facă ce îţi place şi te ajută pe tine.
Un bun prieten nu te va judeca şi va găsi circumstanţe atenuante pentru tine, un bun prieten este lângă tine şi te va ajuta să cauţi soluţii de rezolvare la problemele tale. Greutăţile tale vor fii şi greutăţile lui, bucuriile tale vor fi şi bucuriile lui, va plânge alături de tine şi va râde alături de tine.El va ştii să simtă alături de tine, cand vei fii bolnav el va simţii durerea la fel ca tine Acest prieten bun este blând, gentil şi milos.Un bun prieten este capabil sa ierte si sa uite!
Un bun prieten nu te va jigni, nu îţi va vorbii urât, un bun prieten nu te dezamăgeşte, ci îţi va fii credincios, nu se va preface niciodată
Un bun prieten ştie să se îngrijească de tine, lipsa ta va fii completată de surplusul lui, ce este al lui este şi al tău.
Un bun prieten îţi va da speranţă, un bun prieten te va face să fii tare, un bun prieten te va ajuta să vezi soarele ce se ascunde dincolo de norii negrii, un bun prieten te va motiva pentru a merge mai departe atunci când tu nu mai poţi şi nu mai vrei, cand vei dormi el va veghea asupra ta,
cand vei fii pe drum te va apăra, te va ocrotii. Inima lui va bate în acelaşi ritm ca şi inima ta, acest prieten bun te va înţelege şi îngădui cu toate slăbiciunile tale.
Acest prieten bun este gata, este pregătit chiar sa moară pentru tine...
E greu să îl găseşti, dar dacă ai reuşit acest lucru cred că poţi fii fericit!
Dar ştim noi unde să-l găsim?

Este drept ca toate aceste calitati nu cred ca le vom gasi vreodata intr-o singura persoana. Omeneste, nu cred ca e posibil ca vreunul din noi sa fim sau sa ne asemanam cu acel ''Bun prieten''
Nevoia de prieteni, cred ca o simte fiecare, dar daca nu exista prietenul adevarat 100%, sa nu mai avem prieteni? sau sa incercam sa fim noi prima data prieteni asa cum am vrea sa ne fie ceilalti prieteni...



faith, hope, love,
but the greatest of these is love.
Despre prietenie - text de Mircea Eliade: - de cristi82 la: 24/11/2005 10:22:51
(la: PRIETENIA-CEL MAI DE PRET LUCRU AL OMULUI)

Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot. Este exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu. Esti considerat sincer nu "cand nu ascunzi nimic" celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea ce asteapta de la tine sa ascunzi. Este poate paradoxal, dar asa e; sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt. Esti considerat sincer numai atunci cand spui ceea ce vrea si ceea ce asteapta altul de la tine sa spui.
Daca ii marturisesti unei prietene ca e frumoasa si inteligenta, in timp ce ea nu e nici una nici alta, nu esti sincer. Daca ii spui ca e urata si foarte putin desteapta, esti sincer. Dar marturiseste-i ca toate acestea n-au absolut nici o importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i le spui, ca isi macina timpul intr-un mod stupid, ca traieste o himera, ca viseaza la lucruri ce o indeparteaza de adevar si de fericire atunci sigur nu esti nici sincer, esti nebun.
Este poate ciudat, dar ne temem de o lume "defavorabila", de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fatza de care nu putem fi "sinceri". Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri. De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive. Sinceritatea este si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata.
In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel.
Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin "libertate" inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite. Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local sau pe terenul de sport, s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte, sa-ti placa, in general, ceea ce la place si lor, sa gandesti, in general, ceea ce gandesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel. Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti. Cateodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta.
Zilele trecute incercam sa vorbesc cu cativa prieteni despre moarte, iar ei parca mi-ar fi spus: "Draga, fii serios si lasa prostiile la o parte!". Ei nu intelegeau ca ceea ce le apare lor drept prostii poate insemna pentru mine o problema esentiala. Si atunci m-am intrebat ce ar spune prietenii mei daca as savarsi un act compromitator, dar cerut urgent de libertatea mea? Si mi-am dat seama ca n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere. Ei n-ar incerca sa treaca o clipa in mine, ca sa imi inteleaga nebunia. M-ar decreta nebun, m-ar tolera s-au m-ar lasa singur. In nici un caz n-ar trece in mine. Or, dragostea adevarata nu insemna decat aceasta completa renuntare la individualitatea ta pentru a trece in celalalt.
O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l incalzi cu mangaierile tale, a-l inconjura cu "sinceritatile" tale nu inseamna nimic. Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga un om. Iar nu un simplu manechin.
Toate acestea insa nu ti le cere nimeni, dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreste el. Nu uitati ca intr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt. Fiecare luam mai putin decat ar trebui. Acesta este marele nostru pacat: ca nu ne e sete de mai mult, ca ne multumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atata spaima de ridicol. Nu numai ca nu dam cat ar trebui, dar luam cu mult mai putin decat ni se ofera.

Ma intereseaza sa discutam ex - de natan la: 11/11/2003 07:09:52
(la: Preoti homosexuali?)
Ma intereseaza sa discutam exclusiv din punct de vedere al teologiei/moralei crestine-asa suna sfarsitul temei.

Cine ne poate spune care este morala crestină si in cadrul crestinismului care sunt paragrafele ce revin moralei bisericii anglicane ?
Din cate cunosc eu crestinismul include mai multe religii si culte.
Fiecare din ele au suficiente reguli si legi ce fac ca ele sa difere mult una de cealalta.
Precum in toata istoria omenirii si in evolutia religiilor au avut loc schimbari drastice primite mai usor sau mai greu de catre unii dintre membrii.Cu ce drept putem sa-i judecam noi pe cei ce se ocupa de stabilitatea si dezvoltarea interna a cultelor sau religiilor actuale?
Biblia la care se tot fac atatea referiri nu are nici un paragraf care sa oblige la ceva in afara celor 10 porunci,ci doar care ne spun ca ar fi bine de urmat in cazul in care dorim ca binele(prezentat ca vorbele sau faptele lui Iisus sau EL)sa ne ajute in viata in lupta impotriva raului.
Institutia religioasa este aceea care a facut legi a impartit teritoriul de dominatie dupa puterea sa si tot ea a schimbat legile si dogmele.Noua nu ne ramane decat sa privim cum evolueaza sau regreseaza fiecare institutie religioasa in parte.Daca se va rupe o biserica in doua sau mai multe grupari nu trebuie sa ne sperie deoarece de-a lungul istoriei sau intamplat multe astfel de scindari.
sufiienta si aroganta - de andrei p la: 17/03/2004 03:45:54
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
O drama din Spania a adus in constiinta romanilor adevarul.
In Romania, viata este aproape insuportabila. Oare de ce?
Ieri am fost la 2 vernisaje. Nu mi s-a mai intamplat de multi ani.
Mai intai, am fost la expozitia lui Pavel Croh, “Cehii din Romania”. La Muzeul National, in Rotonda, sunt expuse 36 imagini alb-negru facute in Banat, unde sunt 6 sate avand 100% cehi.
Daca 20 imagini sunt medii sau chiar sub, 3-4 sunt mai degraba excelente!
Prim ministrul ceh Vladimir Spidla, in vizita in Romania, a onorat vernisajul.
Mi-a facut o impresie cu deosebita. Un tip sclipitor de inteligent si modest, impresionat sincer de niste oameni foarte simpli, dar cat se poate de cehi, desi cetateni romani.
Nu mi-l pot imagina pe Adrian Nastase sarutand din proprie initiativa 3 tarani, care cantau prea tare la instrumente de alama, in genul formatiei “Mambo Siria”, prezentata de Mircea Dinescu. Televiziunea ceha nu era prezenta. Iar cea romana nu era vigilenta. Baietii degustau cu entuziasm niscai specialitati rurale cu bere ceha adevarata.

In aceeasi zi am fost la GalaTeCa, unde s-au expus premiile editiei a IV-a a Concursului National Fotografie de Presa - Fotomedia 2004. Am primit un mail de la un prieten. Si nu m-am jenat sa ma duc si fara invitatie. Altfel de fotografie. Nu cred sa fi vazut vre-o marire alb-negru. Poate era vre-una, dar nu am remarcat-o. Cateva fotografii foarte puternice.
Mai ales facute de „Fotograful anului” - Mihai Barbu, Reuters. Una mai ales.
Intr-o sala mare, o silueta intunecoasa, profilata pe lumina aurie razanta pe parchet: un handicapat in carucior loveste din voleu o minge de tenis cu mana stanga. Mi-a amintit drama lui Thomas Munster, celebrul tenisman. Campion mondial de juniori, a participat la un turneu in Florida. In parcaj a fost lovit de o masina, condusa de o femeie beata.
A stat ani prin spitale, cu fracturi de coloana, bazin si picioare. Tot timpul a jucat cu mana stanga, intacta, o minge de tenis in perete. Cand a recuperat, in 3 ani a devenit numarul 1 mondial. La Rolland Garros, cand a castigat turneul, avea 50 de admiratoare in primele 3 randuri, cele mai celebre actrite si manechine din lume. Intrebata, Naomi Campbell a raspuns de ce: „Nu e doar numarul 1 in lume la tenis. Evident este si numarul 1 la vointa!”

Am mai retinut fotografiile premiate la: Stiri Generale – Bogdan Iurascu (Jurnalul National), Reportaj – Bogdan Croitoru, Sport – Bogdan Maran.
Radu Szigheti, Reuters, a plecat pe 3 ani intr-un post mult mai important.
Dar nimic nu e perfect pe lume.
Pe pereti erau expuse 5 imagini care fara Photoshop nici nu ar fi existat.
Nu sunt un purist absolut, dar sa faci colaje si sa le prezinti la Concursul de Fotografie de Presa, mi se pare cu totul exagerat. Asta arata cat sunt de slabi acei care le-au jurizat.
M-am intalnit cu cunoscuti. Am dat mana cu Em.Parvu, il cunosc de 25 de ani. Era foarte important, fusese in juriu. Conversam amical, el laudandu-si contributia. Se apropie un fotograf si ma intreaba: Cum de va pricepeti? Nu erati la municipiu?
„Ba da”, raspunde Parvu! „Si nu a facut nimic, Ne-a lasat Fotografia fara spatiu!”
“Prostul daca nu-i fudul, parca nu e prost destul” spunea genialul Caragiale.
Recunosc ca mi-am cam pierdut cumpatul cateva secunde.
Avea dreptate? Ca doar aveam 289 de spatii in buzunarul de la ceas, dupa mintea lui!

Mi-am reamintit! Telefon pe 24 dec-89 de la Nic Hanu (Presedinte AAF 1990-92) cita:
M-a sunat „marele” Parvu. Vrea „Sa preluam” conducerea AAF si sa ne manifestam adeziunea la Front”. „Salvarii Nationale – prin reprezentantii ei” daca nu va mai amintiti.
Si de sedintele AAF din 1990, in care 4 persoane vroiau sa faca statut pe veci: „Sa Ramana Ei La Conducere ani de zile”. Nu conta cat ar fi cheltuit. Iar alti 2 (nu aveam nici-o functie) incercam sa propunem o investie de viitor. AAF avea 2 milioane in cont in ianuarie 1990, echivalent 95 mii $. Am propus sa se cumpere un sediu propriu in centru. Cumnatul lui Hanu era atunci primarul sectorului 1. La 120mii lei oferise AAF 1.100mp in Piata Victoriei!!! Hanu imi si spusese. „Ce sunt prost sa cheltuiesc pe sedii. Pai, ma schimba Astia in 2 luni.” Invariabil, „marele” Parvu incheia discutiile cu replica:
Lasati-ne cu prostiile ca avem treburi importante. „Hai Cataline! Sa Bem Si Noi Ceva.” Si uite asa, patrimoniul AAF a disparut. Marele investitor Mitica Dragomir a evacuat AAF.
Tocmai ma intalnisem cu Hanu la "Cehi" si imi reamintise.

Chiar Nu Iti Este Deloc Rusine! Tu sa imi spui mie asta? I-am mai putut spune doar...

De pe pereti imi zambeau fals persoane sinistre din Guvern, cu porecle de genul:
“Manivela, Satanoiu, Spaga, Aroganta Sa”, care au condus Romania “Catre Noi Culmi De Civilizatie Si Progres” – vorba abuziv impuscatului. Din pacate numai la capatuiala.
Cata diferenta intre modestia fotografului si a Premierului Ceh fata de romanashii nostri verzi si atat de fini (de cumetrie).
Nu e chiar asa de bine. AP

#12232 (raspuns la: #12164) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
My friend "ampop" - de spirit_intelept la: 25/06/2004 04:09:48
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Au mai lansat si altii ipoteza ca Grieg ar avea prieteni suspusi si ca se doreste disparitia lui pentru ca acestia sa nu fie deconspirati. Lucrurile nu stau asa si justitia nu "l-a facut scapat" din aceste motive, ci din altele mult mai prozaice. De exemplu in noaptea cand a fost adus sub arest la Bucuresti, completul de judecata a fost intocmit ilegal si au venit seara la tribunal doar pentru a-l condamna pe Grieg. Din fericire reactia avocatilor lui a fost prompta si mandatul de arestare preventiva emis pe numele lui, fara probe si fara un proces corect a fost anulat, chiar pe mai multe criterii. De fapt a fost adus la Bucuresti sub acuzatia de trecere frauduloasa a frontierei, dar la Bucuresti nici macar nu a fost acuzat de aceasta, inscenarea fiind evidenta. In acea zi 30 de procurori au lucrat non-stop ca sa poata sa insaileze un dosar impotriva lui Grieg, fiindca gestul lui i-a cam luat prin suprindere si nu le-a dat timp sa se pregateasca. Tot ce au reusit sa produca a fost "sex cu o minora", acuzare in care exista foarte multe elemente care scartaie si apar chiar ilegalitati in administrarea acestui proces de catre judecatori si procurori, fapt recunoscut chiar de unii procurori. Daca vrei iti pot furniza o multime de materiale a ce s-a petrecut atunci si chiar te poti documenta si singur pe site-ul MISA (www.yogaesoteric.net). Faptul ca Grieg a disparut, mi se pare absolut firesc in conditiile in care a primit amenintari cu moartea. Aceste amenintari chiar s-a urmarit sa fie concretizate in cel putin doua situatii, de exemplu la Costinesti cand mai multi indivizi au navalit peste el distrugand totul si aproape omorandu-l in bataie si cu ocazia exploziei extrem de puternice din apartamentul lui, in care raportul pompierilor spunea clar ca "a fost vorba de o mana criminala". In ambele cazuri politia nu a continuat in nici un fel anchetele, ceea ce ne face sa credem ca de fapt era un ordin de mai sus. Din cauza aceasta nu mi se pare deloc neintemeiata reactia lui Grieg de a se ascunde in situatia in care si acum a fost amenintat de mai multe ori cu moartea.
In legatura cu dizidenta lui Grieg, tin sa-ti amintesc faptul ca pe vremea lui ceasca, Grieg a fost numit la un moment dat cel mai periculos oponent al sistemului, tocmai fiindca securitatea credea ca Grieg incearca eliminarea lui ceasca prin metode paranormale, care nu puteau fi contracarate in nici un fel. Din acest motiv represaliile la adresa lui au fost extrem de dure. Totodata Grieg avea o corespondenta bogata cu Mircea Eliade si intretinea un dialog fructuos cu parinti ai bisericii, cum ar fi Parintele Galeriu. Nu cred ca un dizident este dizident numai daca intreprinde actiuni politice sau cere ajutorul americanilor. Sa ne amintim cazul multor intelectuali si preoti care au avut foarte mult de suferit de pe urma regimului fiindca au aparat cu pretul libertatii si chiar al vietii lor valorile in care ei credeau ferm.
In legatura cu pozitia "antiamericana" sau "anti-oricealtceva" a lui Grieg, trebuie sa lamurim un lucru: daca eu zic ca Nastase s-ar putea sa aiba legaturi dubioase si chiar ilegale cu Gabriel B., in cazul terenului pe care A.N. isi construieste vila cu 5 etaje, asta nu inseamna ca atac guvernul sau statul roman. La fel si Grieg, daca a dezvaluit (si de fapt nu el a facut-o ci a preluat articole foarte bine documentate din presa internationala, pentru unele dintre acestea autorii fiind chiar ucisi), anumite aspecte infractionale si profund antiumane ale unor lideri vestici, nu inseamna ca este antiamerican. Avem curs de yoga si pe teritorul SUA si al Israelului si totul merge foarte bine acolo. Iar legat de fundamentalism, noi tot ceea ce am prezentat in conferintele noastre a fost bazat pe probe, care pot fi verificate oricand. De ce crezi ca peste tot in lume miscarile antiglobalizare sunt din ce in ce mai ample si populare, ca apar tot mai multe reactii si dezvaluiri fata de masonerie, chiar in Romania fiind publicate zeci de carti in acest domeniu? Fiindca nu se intampla nimic? Chiar crezi ca cei mai puternici si bogati oameni din lume se intalnesc intr-un ritual masonic doar ca sa discute vremea probabila? Poti sa consulti chiar site-uri de internet cum ar fi http://ro.altermedia.info si s-ar putea sa fi socat in fata evidentelor care sunt prezentate acolo.
my friend "ampop" - de spirit_intelept la: 25/06/2004 19:01:55
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Au mai lansat si altii ipoteza ca Grieg ar avea prieteni suspusi si ca se doreste disparitia lui pentru ca acestia sa nu fie deconspirati. Lucrurile nu stau asa si justitia nu "l-a facut scapat" din aceste motive, ci din altele mult mai prozaice. De exemplu in noaptea cand a fost adus sub arest la Bucuresti, completul de judecata a fost intocmit ilegal si au venit seara la tribunal doar pentru a-l condamna pe Grieg. Din fericire reactia avocatilor lui a fost prompta si mandatul de arestare preventiva emis pe numele lui, fara probe si fara un proces corect a fost anulat, chiar pe mai multe criterii. De fapt a fost adus la Bucuresti sub acuzatia de trecere frauduloasa a frontierei, dar la Bucuresti nici macar nu a fost acuzat de aceasta, inscenarea fiind evidenta. In acea zi 30 de procurori au lucrat non-stop ca sa poata sa insaileze un dosar impotriva lui Grieg, fiindca gestul lui i-a cam luat prin suprindere si nu le-a dat timp sa se pregateasca. Tot ce au reusit sa produca a fost "sex cu o minora", acuzare in care exista foarte multe elemente care scartaie si apar chiar ilegalitati in administrarea acestui proces de catre judecatori si procurori, fapt recunoscut chiar de unii procurori. Daca vrei iti pot furniza o multime de materiale a ce s-a petrecut atunci si chiar te poti documenta si singur pe site-ul MISA (www.yogaesoteric.net). Faptul ca Grieg a disparut, mi se pare absolut firesc in conditiile in care a primit amenintari cu moartea. Aceste amenintari chiar s-a urmarit sa fie concretizate in cel putin doua situatii, de exemplu la Costinesti cand mai multi indivizi au navalit peste el distrugand totul si aproape omorandu-l in bataie si cu ocazia exploziei extrem de puternice din apartamentul lui, in care raportul pompierilor spunea clar ca "a fost vorba de o mana criminala". In ambele cazuri politia nu a continuat in nici un fel anchetele, ceea ce ne face sa credem ca de fapt era un ordin de mai sus. Din cauza aceasta nu mi se pare deloc neintemeiata reactia lui Grieg de a se ascunde in situatia in care si acum a fost amenintat de mai multe ori cu moartea.
In legatura cu dizidenta lui Grieg, tin sa-ti amintesc faptul ca pe vremea lui ceasca, Grieg a fost numit la un moment dat cel mai periculos oponent al sistemului, tocmai fiindca securitatea credea ca Grieg incearca eliminarea lui ceasca prin metode paranormale, care nu puteau fi contracarate in nici un fel. Din acest motiv represaliile la adresa lui au fost extrem de dure. Totodata Grieg avea o corespondenta bogata cu Mircea Eliade si intretinea un dialog fructuos cu parinti ai bisericii, cum ar fi Parintele Galeriu. Nu cred ca un dizident este dizident numai daca intreprinde actiuni politice sau cere ajutorul americanilor. Sa ne amintim cazul multor intelectuali si preoti care au avut foarte mult de suferit de pe urma regimului fiindca au aparat cu pretul libertatii si chiar al vietii lor valorile in care ei credeau ferm.
In legatura cu pozitia "antiamericana" sau "anti-oricealtceva" a lui Grieg, trebuie sa lamurim un lucru: daca eu zic ca Nastase s-ar putea sa aiba legaturi dubioase si chiar ilegale cu Gabriel B., in cazul terenului pe care A.N. isi construieste vila cu 5 etaje, asta nu inseamna ca atac guvernul sau statul roman. La fel si Grieg, daca a dezvaluit (si de fapt nu el a facut-o ci a preluat articole foarte bine documentate din presa internationala, pentru unele dintre acestea autorii fiind chiar ucisi), anumite aspecte infractionale si profund antiumane ale unor lideri vestici, nu inseamna ca este antiamerican. Avem curs de yoga si pe teritorul SUA si al Israelului si totul merge foarte bine acolo. Iar legat de fundamentalism, noi tot ceea ce am prezentat in conferintele noastre a fost bazat pe probe, care pot fi verificate oricand. De ce crezi ca peste tot in lume miscarile antiglobalizare sunt din ce in ce mai ample si populare, ca apar tot mai multe reactii si dezvaluiri fata de masonerie, chiar in Romania fiind publicate zeci de carti in acest domeniu? Fiindca nu se intampla nimic? Chiar crezi ca cei mai puternici si bogati oameni din lume se intalnesc intr-un ritual masonic doar ca sa discute vremea probabila? Poti sa consulti chiar site-uri de internet cum ar fi http://ro.altermedia.info si s-ar putea sa fi socat in fata evidentelor care sunt prezentate acolo.
#16763 (raspuns la: #16615) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lamuriri - de AR la: 15/10/2004 09:48:50
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Va multumesc pentru comentarii!

Va sunt dator cu cateva lamuriri (unele generale, altele "la cestiune", adica la comentariile Dumneavoastra):

Mai intai, mi-as fi dorit ca orele de religie sa fi fost ore de educatie religioasa de baza, adica sa nu fi avut conotatii confesionale (sa trateze budismul, Islamul, animismul, denominatiunile crestine etc. drept ceea ce sunt: FENOMENE religioase, adica produse ale mintii omului).
Mi-as fi dorit ca orele de religie sa aiba drept obiective nu MANTUIREA (chestiune extrem de intima), ci informarea religioasa si, mai ales, formarea spiritului tolerant bazat pe intelegere.
Mi-ar fi placut sa fie ore de istoria religiilor, de cultura umanista, in care studiul Bibliei, credinta si trairea duhovniceasca sa nu fie prezentate ca scopuri in sine, ci ca puncte de pornire pentru capodopere anonime sau semnate de Dante, Bach, El Greco, Radu Gyr, Paul Constantinescu, Sorin Dumitrescu, Hafiz, Omar Khayyam...

Si acum, "la cestiune":
1. Era vorba de obligativitatea de a invata si a lua note. Elevii care nu doresc sa studieze religia ar putea fi lasati sa citeasca (alt)ceva in timpul orei, in clasa; evident, daca orele ar fi foarte atractive, ei ar dori
sa participe la ele...
2. Cum am aratat mai sus, m-ar deranja foarte tare daca nu s-ar pomeni de crestinism, pentru ca asta ar reduce (cel putin) capacitatea de receptare a artei europene din ultimul mileniu. In privinta sfinteniei, pe langa faptul ca e si asta o chestiune intima, prefer un ateu informat unui sfant auto-suficient...
3. Tocmai pentru ca destui dintre profesorii care predau discipline "laice" care se predau fara intrerupere din vremea lui Gh. Lazar (stiinte exacte, de exemplu) sunt slab pregatiti, ar fi trebuit ca Educatia Religioasa, disciplina (re)introdusa relativ recent in trunchiul comun, sa fie predata numai de persoanele care au cu adevarat vocatie si pregatire pentru asa ceva. Nu-i nevoie sa le pui o "intrebare mai dificila" unor profi care preadu stiinte exacte in scoli, e suficient sa vezi cum imparte vectorii un ilustru prof. univ. dr. de la Fizica...
4. Marturisesc ca ma deranjeaza orice grup la care admiterea este conditionata de actiuni distructive impotriva unor fiinte vii (y compris animale si plante). Secta, ca grup de oameni care impartasesc o credinta comuna (adica isi insusesc un produs al mintii omului), e un fenomen social: nici bun, nici rau, cata vreme actiunile sale nu lezeaza fiintele din preajma...
5. Mai intai, era vorba exclusiv de gesturile rituale specifice unui anumit cult (inchinare, metanie, pupatul icoanelor).
Pe urma, nu cred ca e necesar ca un copil "sa invete despre credinta", ci e preferabil sa invete sa gandeasca (adica sa judece, critic, ceea ce i se prezinta).
In privinta amenintarii cu Iadul, desigur ca nu se intemeiaza pe Biblie, ci (de exemplu) pe o carte adusa copiilor in clasa, "Satanismul muzicii rock" de proto... Nu-Mai-Stiu-Cum...
6. Ai ghicit, sunt adeptul libertatii bazate pe cunoastere si intelegere. Cred ca fiecare persoana trebuie sa-si inceapa viata sexuala cand este pregatita (in primul rand, maturizata emotional si spiritual), iar aceasta n-are nici o legatura cu traditia, statutul social, Biserica, gura satului...
7. Pai daca programa e greoaie, de ce nu se schimba, ca doar e de la Minister (C.N.C.), nu de la Sf. Duh? Nu cumva orgoliile celor care au elaborat programele trec inaintea scopului final: educatia?
8. Mai exista si Mircea Eliade... Important e si CUM spui, nu doar CE spui...
9. N-am jignit pe nimeni, poate niscai orgolii.
10. In fine...

Din nou, cu stima...
#25152 (raspuns la: #25142) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
As dori sa spun si eu cate ce - de Cristinadina la: 22/10/2004 12:59:44
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
As dori sa spun si eu cate ceva despre cartile mele de capatai: "Jurnal" de Mircea Eliade. Eram in anul II de facultate cand am citit pentru prima data cele doua volume. Se apropia pre-sesiunea dar nici nu aveam habar de asta! Acum cateva luni de zile am incercat sa le recitesc; si am revazut fragmentele pe care le subliniasem cu cativa ani in urma: cate diferenta in gandire! Acum erau cu totul si cu totul altele pasajele care ma atrageau si care mi se parea mie ca ma reprezinta. Din lipsa de timp, si probabil de tragere de inima, din pacate, nu am putut continua lectura celor doua volume. Am citit si Coelho: o singura senzatie mi-au creat: sunt gandurile si sentimentele mele in acele carti - asta e, cred eu, motivul pentru care nu le pot povesti, nu le pot descrie subiectul decat a doua dintre ele: "11 minute" si "Veronika se hotaraste sa moara". Acum abia il descopar pe Garcia Marquez....
iubire pina la moarte - de glissando la: 23/10/2005 22:10:55
(la: Iubire pana la moarte)
M-ai facut sa plang, ai atita claritate in exprimarea sentimentelor mi-am amintit cu cita disperare scriam si eu poezii pentru o iubire pierduta si pe care am s-o pastrez in suflet pina la moarte. Desi credeam la inceput ca e vorba despre o iubire vie care mai arde inca pentru ca pui sentimentele la prezent (te iubesc, te admir, etc), vad in finalul poeziei tale un trist "Tare mult ne-am mai iubit". AM perceput o schimbare radicala de ton deci la ultima ta strofa. As fi preferat mai mult poezia ta fara ultima strofa, caci o iubire nu poate dura pina la moarte decit atunci cand sentimentele te ard si te dor la timpul prezent. Oricum, mi-a placut mult si te felicit. Iti trimit si eu citeva versuri care iti completeaza gandurile (la mine sunt chiar ultimele strofe dintr-o poezie!) :
Chiar daca durerea surda
viata intreaga mi-ar zdrobi
stie inima mea muta,
tot pe tine te-as iubi!

Iar de-n ultima secunda
in val negru voi pluti,
tu esti ultima dorinta,
doar pe tine te-as iubi!

Lasa-mi aripa sa poarte
dorul trist la nesfarsit!
In lumea banala, toate,
doar de tine mi-au vorbit....

Te salut cu simpatie razvy si mult succes in continuare !
yuki - de zaraza la: 23/10/2005 22:45:11
(la: Despartiri cu Tact)
ca veni vorba despre prietenia cu ex-ii. sincer, nici eu nu pricep cum vine treaba, insa paradoxul e ca stiu o gramada de oameni care pot chestia asta. cea mai interesanta istorie este a unei cunostinte, fosta ruda. respectivul a divortat de a doua nevasta (e un tip interesant, acum e in varsta, dar a ramas sexy, artist pana in maduva oaselor si gentleman pe deasupra), s-a insurat cu a treia (cele doua fiind o buna perioada contemporane), iar fosta nevasta a continuat sa fie o obisnuita a casei. ba chiar le-a si botezat copilul. iar acum, dupa 20 de ani, continua sa fie printre cele mai bune prietene ale actualei neveste. genul de persoana prezenta la toate reuniunile de familie.
si mai stiu si altii, insa nu atat de interesanti.

eu una ii admir, pentru ca stiu ca n-as fi niciodata in stare de atata largime de orizont si intelegere.

zaraza

#80980 (raspuns la: #80956) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om, - de irma la: 05/12/2005 10:08:46
(la: atinge-ma, dar de la distanta !)
Avantajul internetului este ca poti sa cunosti oamenii pe care nu ai fi avut ocazia sa-i intalnesti in realitate (cred ca am mai spus asta odata).

"deci avem nevoie fizica de prieteni?"

Nu-i musai sa fie prezenti fizic, mai ales nu-i intotdeauna posibil (daca prietenul meu cel mai bun din spatiul virtual sta in Japonia?)
Prezenta fizica nu cred ca poate schimba ceva esential in nivelul de comunicare pe care-l am cu cineva (poate-o fi prejudecata, dar eu asa simt)



poze axon / datul cu parerea - de niculae la: 21/03/2006 06:07:38
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
- eu ma gandeam ca parerea despre imaginile prezentate se cere de la cei care se pricep sa faca o analiza cat de cat competenta, profesionala,au niste criterii de analiza,au un credit moral dat de lucrarile lor,ca asa parerea unuia sau altuia care zice si el acolo cam ce vrea nu cred sa intereseze prea mult un creator.Asa poate intreba si el pe la el prin fata blocului sau pe la alimentara.
- De exemplu,mie i-mi plac lucrarile domnului Axon pentru simplitatea lor,jocul acele de linii negre pe alb,combinatia de linii curbe cu drepte.Ce as putea sa le reprosez ? poate o usoara impersonalitate,adica ,un fel de lipsa a implicarii autorului (nu vreau sa zic ca el n-a fost implicat acolo cand le-a facut sau prelucrat,dar,eu nu-l simt,nu citesc mare lucru din el in pozele astea. Sigur;sensibilitate,poezie,grafica...
- Pana acum nu m-am gandit niciodata cum sa stabilesc niste criterii de evaluare a unei lucrari,dar,o sa inventez acum:
- Sa zicem ca o lucrare ar putea fi (1) proasta,sau (2) buna dar,neinteresanta (3)interesanta,placuta,surprinzatoare (nu e important pentru mine cat e de tehnica sau poate chiar cu greseli (4) suficient de interesanta ca sa vreau sa o am pe undeva si sa o mai pot revedea (5) atat de interesanta incat sa vreau sa o am in casa pe perete sa o pot vedea mereu ( din pacate asta se intampla foarte rar aproape deloc.e mult de explicat de ce).o sa inlocuiesc acest criteriu cu un altul mai realizabil:mi-ar place sa o duc cadou unui prieten.
- din cele noua imagini(toate interesante) prezentate,poza a patra cea cu conturul negru,neregulat al paraului e singura care as pastra-o.
- As mentiona ca pe o ciudatenie ca batrana din poza 1 a trecut si pe la mine prin niste poze cu zapada multa,anul trecut in Apuseni.
#112564 (raspuns la: #112520) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nemtii, reci? - de soriser la: 22/05/2006 20:53:50
(la: viata romanilor din germania)
Buna andreea! Deci, te vei casatori aici! Eu sunt casatorita de putin timp... si poate prea putin timp pentru a-mi face o parere despre viata de aici. Insa, ce pot sa-ti spun e ca, la fel ca si tine, la inceput am avut teama de necunoscut, teama de ei. Daca ai auzit ca nemtii sunt foarte reci, poate ca iti vei schimba parerea odata ce vei fi aici. Tot auzeam de rautatea lor si odata ce eram aici, asteptam parca sa le vad reactiile rautacioase. Am fost placut surpinsa sa constat ca sunt prietenosi, civilizati, sunt zambitori si iti intind o mana de ajutor daca ai nevoie. Cel putin in zona in care stam noi, am intalnit oameni minunati. La fel si socrii mei, sunt niste oameni deosebiti. Deocamdata eu nu lucrez pentru ca nu cunosc limba, merg la cursuri, inteleg putin, de vorbit doar fraze simple. Sunt sigura ca imi voi gasi si de lucru atunci cand va sosi momentul sa lucrez. Tot aud ca Germania este o tara rece, ca oamenii sunt rai, dar pana la urma unde este usor? Si parca in Romania oamenii sunt foarte prietenosi... am observat aici in magazine, la cumparaturi, de atentia cu care ne trateaza, iar daca nu cumperi produsul, nu te injura nimeni cum de multe ori mi s-a intamplat in Romania. Sunt calmi si iti pot da un sfat... cel putin eu nu am avut altfel de surpize. Ce ma intristeaza este inca nu mi-am facut prieteni si chiar duc dorul sa beau un suc cu o prietena! Asa ca, Bafta!
Loc de dat cu capul - de boadicea_irina la: 04/07/2006 20:26:09
(la: Loc de dat cu capul:)))
Imi aduc aminte din copilaria mea pierduta de "nu stiu ce rege" pe care toti il aclamau si-l laudau pentru faptele sale marete sau mai putin marete. La un moment dat, sarmanul rege pierduse orice masura a faptelor sale pentru ca cei din jurul sau nu faceau decat sa-l amageasca cu laude. Si s-a hotarat...a adus la curtea sa un "injurator" care, ori de cate ori auzea o lauda la adresa regelui, o ineca cu injurii si cuvinte nu tocmai placute auzului. Astfel, regele a putut sa-si regaseasca masura valorii sale.
Tot astfel cred ca am avea nevoie si noi de un loc, in care cel putin o data pe zi, sa mergem si sa aplicam o lovitura dura inteligentei noastre imbibata de modernism.
As deschide acest drum prin a spune ca nu mai departe de ieri nu am avut curajul sa-i spun unui prieten adevaratul motiv pentru care imi displace prezenta sa.....Minciuna a devenit mai credibila decat adevarul insasi...ce tragedie....sau comedie.....greu de spus....
Alta - N.Stroe scrie: - de Muresh la: 05/06/2007 18:12:04
(la: Cum a fost cucerita Romania - fragmente)
N. Stroe:
"A fost odată un cuplu comic de o extraordinară valoare muzicală, teatrală, artistică, un cuplu cum nici înainte, nici după n-am mai întâlnit – Stroe şi Vasilache. Mi-ar fi plăcut să le fac portretul ambilor, pentru că i-am iubit deopotrivă, i-am văzut jucând şi i-am aplaudat cu entuziasm, dar soarta a fost nedreaptă cu Vasilache, el a murit la primul bombardament din 4 aprilie 1944 în Cotroceni (eu stiam ca a murit in 1940 la cutremur - ben). N-am avut norocul să-l cunosc şi personal, am apreciat în schimb devotamentul lui Stroe de a-l face prezent în tot ce-a urmat, căci fără bunul lui prieten s-a considerat numai o jumătate din ce putea să fie, împreună cu Vasilache. N-am cunoscut o prietenie mai profundă, mai sinceră, mai entuziastă, dintre doi colegi, doi artişti şi două caractere la fel de puternice, dintre un evreu şi un român.
Îi sunt recunoscător lui Stroe pentru stima şi preţuirea cu care m-a onorat în timpul colaborării noastre.
Mă simt la rândul meu dator să-i dedic acest portret, acum când ar fi împlinit un secol de la naştere. Există în judeţul Bacău o comună mai răsărită, cu gară mare, numită Răcăciuni şi, lângă ea, un mic sătuleţ Găşteni. Aici, pe malul unei ape unde se scăldau gâştele satului, a venit pe lume Stroiţă, cel de-al doilea copil al familiei Benjamin Buium. Fratele cel mare, care va deveni ziarist şi scriitor, îşi va lua ca pseudonim chiar numele comunei Răcăciuni Isaiia. Familia se mută la Bucureşti şi micuţul Stroe urmează clasele primare la Şcoala Evanghelică. După terminarea liceului încearcă la Conservator şi chiar de două ori şi numai a treia oară are norocul să intre printre primii, iar când comisia l-a întrebat cum se numeşte, Maestrul Soreanu a sărit şi a răspuns în locul lui: ca pe mine Nicolae. Prin această stratagemă a vrut să ocolească spinoasa problemă a originii numelui Nacht Stroe. Aşa a devenit elevul marelui actor N. Soreanu, care mai şcolise, cu mult succes, pe George Vraca, Ion Finteşteanu, Alexandru Finţi şi alţii.
A fost un elev silitor, Maestrul Soreanu era încântat de el, studia repertoriul clasic, în special Burghezul gentilom de Moliére. Dintre colegii cei mai apropiaţi îi amintim pe Jean Victor Vojen, Haig Arterian, N.Gărdescu şi Mircea Eliade, acesta din urmă nu urma Conservatorul, dar venea la cursurile ţinute de Alice Voinescu „cu toţi aceştia formasem un fel de gaşcă de prieteni”, parcă îl aud pe Gărdescu cu vocea lui comică şi plină de ironie: „Mă! Voi vă bălăciţi în două bălţi. Fascişti şi comunişti! Unde-o fi ciubucul mai bun?” Haig Arterian zicea: „Cred că la noi vin mai repede fasciştii”. „Ba comuniştii!” zicea Mircea Eliade. Dar Gărdescu: „Păi nu vă spuneam eu că vă bălăciţi ca românii!”

După absolvire a fost angajat la Teatrul Mic – „Compania Elvira Popescu – Ion Iancovescu” unde joacă tot felul de roluri mute: picoli, servitori unde aveam ca parteneri o tavă şi o carte de vizită, anunţând pe mulţi conţi. Dar am prins şi un rol mare „Vicontele Langeais” din „Azais” de Louis Verneuil, piesă care s-a jucat de o sută de ori cu excelenta Leni Caler şi Ion Iancovescu. Vara însă jucam şi noi mici rolişoare la Parcul Oteteleşteanu, unde era locul marilor succese ale celor doi creatori de operetă Leonard şi V.Maximilian.
La un moment dat este nevoie de un pianist care să acompanieze din culise câteva acorduri. Fory Etterle a adus un băiat care s-a recomandat V. Bazil. Apoi am aflat că (de fapt) se numea Vasilache, dar îşi luase nume de scenă Bazil.
V. urmare I
bright - de Intruder la: 03/09/2007 13:34:04
(la: exista prietenie platonica intre femei si barbati?)
am avut doi prieteni buni (ah, ce dor mi-e de voi, nebunilor!) in Brasov, cu care m-am inteles/distrat mult mai bine decat cu prietenele mele femei.

n-ai de unde sa stii daca acei prieteni nu simteau pentru tine ceva mai mult decat o prietenie platonica! mai ales ca erau doi si situatia impunea cu atat mai mult sa-si controleze pornirile!
fiind doi, poate se temea fiecare in sinea lui ca daca unul depasea bariera platonica, tu l-ai fi inlaturat fara drept de apel!
nu te gandi ca barbatii nu stiu sa joace teatru in situatii de genul asta!
...sau erau homosexuali si tu nu ti-ai dat seama.


unul dintre ei a incercat ceva intr-o seara (asta dupa vreo 5 ani de amicitie) cand eram amandoi cam veseli de la un vin, insa i-am taiat-o scurt si asta a fost tot.

voila!
in vino veritas. :))

#232190 (raspuns la: #232180) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
parerea mea - de ynadyana la: 04/12/2007 20:52:53
(la: Generatia de afara)
“We are born mad: then we acquire morality and become stupid and unhappy. Then we die.”, asa spunea un intelept psicoanalist anonim in una din cartile lui Mircea Eliade. Fiti fericiti unde sunteti iar daca nu sunteti plecati si cautati-va fericirea! Sfat: nu va plangeti, nu ajuta prea mult. Toti meritam sa fim fericiti, viata e scurta.

Am plecat in America cand eram studenta si m-am intors dupa cateva luni, am plecat in Finalanda si m-am intors sa termin facultatea. M-am indragostit. El era student ca si mine si nu era roman. Am plecat in Spania sa mai invat ceva, am muncit, am invatat, am fost un bun roman. M-am maritat si am plecat iar in America. Poate ma voi intoarce in Europa peste vreo3,4 ani poate nu….nu stiu, nu vreau sa stiu, nu fac planuri, la ce bun…viata e frumoasa oriunde. Eu n-am plecat ca mi-era greu, am plecat pentru ca vroiam sa vad, sa cunosc. Ti-e greu in Romania, pleaca, ti-e dor de tara, intoarce-te! Nu le poti avea pe toate. Problema e ca romanul e cam plangaret, niciodata nu e multumit. Sunt atatia amarati pe lumea asta si va asigur ca nu se plang.

Madalin, Alicante e frumos, asa e. Sunt multi romani (eu eram una dintre ei), cei de treaba se chinuie sa construiasca un colt din Romania acolo: o biserica ortodoxa, o asociatie de romani…Vizitea-za: www.aripi.es . Ai sa vezi ce fac romanii care isi iubesc tara pe acolo unde sunt. Presedinta asociatiei, fosta mea profa la Universidad de Alicante, plecata de mai bine de 10 ani, face mai multe pentru romani decat fac romanii din tara pentru ei insisi. Si nu numai ea, toti acei bieti muncitori care contribuie cu cat pot pentru ca asociatia sa isi continuie activitataea si sa faca cunoscuta imaginea Romaniei frumoase, la care toti visam, si pe care unii o urasc asa tare ca o fac de ras pe unde merg. Astia sunt acei care nu se bat cu pumnii in piept ca sunt romani si ca au ramas acasa pentru a schimba viitorul tarii. Romanii astia muncesc, merg la biserica lor pe care o impart cu alti amarati ortodocsi ucranieni, rusi…vorbesc despre tara lor, ii invata pe spanioli limba romaneasca, impart cu ei mancarea romaneasca si spaniola. La ce atata tristete si dor! Sa spunem multumesc ca suntem liberi sa iesim din tara, sa ne exprimam parerea fara sa avem grija ce spunem. Aveam 9 ani la revolutie…imi aduc aminte de bunica si bunicul ascultand pe ascuns Romania libera, si n-am uitat cartela pentru paine, ulei si bucata aia amarata de margarina.

Nu sunt suparata pe Romania pentru ca lucrurile nu merg la fel ca in alte parti. Sunt fericita ca cei care au murit in Dec. 1989 mi-au dat posib. sa fiu fericita asa cum ei poate nu au fost, mi-au dat posibilitatea sa aleg unde vreau sa traiesc, sa muncesc…Romanii au castigat libertatea, problema e ca unii nu stiu ce sa faca cu ea. In plus tot timpul nemultumiti. Nu le poti avea pe toate: afara ti-e dor de casa, acasa nu e bine ca tara merge prost. Eu sunt fericita oriunde merg, iubesc oamenii care ma inconjoara pentru ca eu i-am ales pe ei si nu ei pe mine.

Vin adesea in Romania cu prieteni straini, cu sotul meu. Sunt mandra de tara mea, nu mi-e rusine ca bunica, la tara, mai are inca wc-ul in curte. Poate nu stiati dar si spaniolii, si finlandezii, si americanii …aveau wc-ul in curte. Ma bucur ca sunt libera si pot alege tara in care vreau sa traiesc, ma bucur ca sotul meu a invatat romaneste si ii plac sarmalele, Trandi, imi place la nebunie branza puturoasa si vinul de Bordeau!!!!

Sunt fericita pentru ca am ales sa fiu fericita, am invatat sa nu ma plang de la cei care erau mai rau ca mine si zambeau. N-am uitat Romania si nu o voi uita. Incerc sa dau cat de mult Romaniei de aici, de oriunde m-as afla. Nu vreau sa-i critic pe romani nici pe straini. Cei care au ramas in Romania sunt fericiti pentru ca se simt acasa si nefericiti pentru ca lucrurile inca merg prost. Nu uitati ca sunteti liberi sa alegeti ce vreti. Numai ca ATENTIE: nu va plangeti, nu ajuta cu nimic! Nu le putem avea pe toate!
hmmm - de lafemme la: 11/12/2007 20:29:41
(la: Top-uri de Craciun)
1. acum doi ani, cand am decis sa nu se mai faca liste cu ce as vrea de Craciun, si toata lumea a facut ochii mari, apoi vin fiert si rasete, si mancarurile ca de revista ale mamei... si eu terminand seara (cum atfel) decat putin prea vesela, sunandu-mi cea mai buna prietena ca sa-i fac o declaratie de dragoste pe "Dance me till the end of love" a lui Cohen
2. Blue Christmas cantata de droopy dee :D
3. you've got mail .... si mereu mereu planga cand ei se saruta si apare catelul si .. si... mi-au dat lacrimile gata
4.Pei se face asa: se alege un brad mare mare, se monteaza in suport, sex ca sa te destinzi apoi ( nu de alta dar procesul l-a extenuat pe el ), dush, te dichisesti, apar prietenii, ornati bradul impreuna, unul din cei prezenti se costumeaza in mosh, intre timp tu prepari vin fiert cu scortisoara si bucati de mar, fiecare vine pe genunchi la moshu si-si pune trei dorinte (cei prezenti pot comenta semi-bascalios), se deschid cadourile, se mai bea niste vin, se asculta niste muzica, se mai spune o gluma, pleaca toti acasa, e liniste, tu, el si bradul, te saruta pe frunte si se vede ca te iubeste, nu e nevoie sa-ti spuna asta, adormiti obositi si uitati sa stingeti beculetele din brad, bradul nu ia foc pana dimineata
OCTAVIAN SĂRBĂTOARE - de sperantao la: 02/07/2009 10:58:01
(la: Zamolxianism)
OCTAVIAN SĂRBĂTOARE (Australia), profesor de studii ale religiilor şi filosofie

Prezentare la Congresul al X-lea de Dacologie şi la Academia Dacoromână – Iunie 2009 Bucureşti, România

RENAŞTEREA ZAMOLXIANISMULUI,
RELIGIA STRĂBUNILOR ROMÂNILOR

Proiectul a pornit odată cu lansarea pe 24 februarie 2009, la sărbătoarea Dragobetelui, a ideii de înregistrare a zamolxianismului ca religie în România şi Republica Moldova. Prezenta lucrare este centrată pe a răspunde la întrebarea: poate religia geto-dacilor să fie renăscută? Pentru aceasta am construit un argument bazat pe noţiuni de religie în general şi pe tradiţia populară religioasă românească în particular.
Ce împortanţă are religia în viaţa unui popor? În esenţă o religie se adresează sufletului, el însuşi chintesenţa fiinţei umane, în sensul de conştiinţă a existenţei. Binecunoscutul erudit Mircea Eliade afirmă că omul spiritual este într-o continuă opoziţie cu desacralizarea lumii spirituale. O astfel de constatare se aplică şi în cazul etosului românesc care astăzi este asaltat, în condiţiile expansiunii societăţilor de consum.
Ce este important în aceste circumstanţe? Este imperativ să ne redescoperim statornicia în identitatea noastră etnică spirituală. Precum spune cercetătoarea în domeniul etnografiei şi folclorului românesc, Corina Bistriceanu: „Ne paşte altminteri pericolul transformării în adevăraţi nomazi ai noii lumi desacralizate, în populaţii mişcătoare, cărora dorul şi urâtul nu le poate fi astâmpărat decât prin amintirea vetrelor părăsite”. Milioanele de români care şi-au părăsit vetrele după revoluţia din 1989 sunt o mărturie a atracţiei lumii desacralizate. Dar avem un mare avantaj, în comparaţie cu alte popoare din Europa. La noi, românii, există un filon spiritual sănătos rămas de la străbuni. În vestul Europei, mitologiile populare au pierit sufocate de dogma bisericii creştine.
Prezentarea RENAŞTEREA ZAMOLXIANISMULUI, RELIGIA STRĂBUNILOR ROMÂNILOR, aduce în discuţie distincţia care trebuie făcută între cele două componente ale creştinismului ortodox românesc de astăzi, id est, creştinismul propriu-zis şi tradiţia religioasă strămoşească, urmaşă a ceea ce se ştie că reprezenta în vechime religia geto-dacilor, zamolxianismul.
Sincretismul religios, prin definiţie, permite o separare clară a constituenţilor. Ne întrebăm astfel, care sunt elementele de creştinism şi care cele autohtone româneşti? Răspunsul la această întrebare ne face să aducem în prim plan spiritualitatea arcului carpatin. În ceea ce urmează vom arăta cum religia nativă a românilor există acum şi aici, cu noi, în arealul carpatin. Cei mai mulţi dintre noi purtăm în suflet, mai mult sau mai puţin conştient, acest filon spiritual oriunde trăim în lume, la New York, Barcelona, Roma sau îndepărtatul Sydney.
Cum poate fi conceptualizat zamolxianismul modern din realitatea zilei, şi nu din trecutul istoric? Religia zamolxiană modernă are ca temei memoria colectivă a neamului românesc. Poate fi conceptualizată mai ales din tradiţiile populare ale românilor; ele conţin date necesare pentru a constitui un crez de factură religioasă, având prezente cele cinci componente esenţiale: definirea puterii divine, relaţia omului cu Dumnezeu, teologia, practica şi societatea religioasă. Mărturiile istorice şi arheologice despre geto-daci servesc drept punţi de legătură cu spiritualitatea străbunilor românilor.
Faptul că în acest areal există felurite influenţe spirituale din multe culturi şi de la alte popoare nu handicapează constituirea unui crez religios carpatin. O cercetare a originii lor poate interesa pe antropolog, pe etnolog sau pe istoric şi mai puţin pe omul religios. Dimensiunea sacrului unui popor se îmbogăţeşte cu abundenţa şi varietatea ideilor spirituale ale altora. Religia zamolxiană modernă reprezintă stadiul evolutiv al filonului ancestral geto-dacic, şi nu o reconstituire a celui din vechime. La conceptualizarea zamolxianismului trebuie să se ţină seama de această premisă: nu reînviem spiritualitatea dacilor ci o facem să renască în haine noi. Veşmintele noi spirituale sunt cele ale zilei, ceea ce găsim în prezent în arealul carpatin. Din teologia populară se constituie o religie autohtonă care ne reprezintă ca popor. Alte popoare au procedat la fel când şi-au conştientizat spiritualitatea proprie. Exemple: Shinto japonez sau religiile amerindienilor sau ale aborigenilor australieni.
Prin renaşterea zamolxianismului vom reuşi să intrăm spiritual în matca proprie şi să devenim creatori conştienţi ai propriei identităţi spirituale. Timpul este de partea noastră, generaţiile care vor urma vor fi mult mai conştiente de spiritualitatea care ne reprezintă ca popor şi vor marginaliza importurile religioase care nu ne reprezintă pe noi, ci alte areale spirituale intrinseci altor oameni căutând legătura cu Dumnezeu şi salvarea în modalităţile lor caracteristice.






#457568 (raspuns la: #448751) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Homo Stultus la: 08/02/2012 10:58:20 Modificat la: 08/02/2012 11:01:32
(la: cazu guvernul, neamule!)
Nu am fost niciodată un fan al domnului Boc. Recunosc, deşi nu e prea elegant, că mă bucur de această demisie.

Pentru că în România până şi femeia de serviciu trebuie să fie înregimentată politic, nu se poate vorbi de o criză politică în sensul îndeobşte acceptat al cuvântului. Politicul aici e şi social şi economic în acelaşi timp. Ăsta e şi principalul motiv pentru care o parte din oameni simt nevoia să se radicalizeze refuzând din principiu un tip de "soluţie politică" sau alta.

Am văzut că domnul propus să îi ia locul lui Boc este privit ca fiind un intelectual. Mă opun acestei definiri.

Intelectualul nu este doar un om care are o cultură vastă. Intelectualul este un profesionist al muncii cu creierul. Dacă îi acceptăm ca intelectuali pe Mircea Eliade, Constantin Noica, Petre Ţuţea, Emil Cioran, Nae Ionescu, George Călinescu şi alţii, nu îi putem accepta pe Sever Voinescu Cotoi sau Mihai Ungureanu. Ei pot să fie oameni care au o oarecare cultură, nicidecum intelectuali. Nu se poate spune că sunt intelectuali în adevăratul sens al cuvântului nici măcar toţi scriitorii, care din asta trăiesc.

Intelectualul este un specialist al muncii intelectuale. Deci nu oricine face munca intelectuală e şi intelectual ci doar specialistul în domeniul respectiv. E posibil să ma înşel dar consider că ştampilarea cu "intelectual" a unora, devalorizează conceptul. Accept inteligenţa şi cultura personală ca fiind obligatorii dar nu şi suficiente pentru a califica pe cineva pentru calitatea de intelectual.

Un prieten inginer îmi spunea că nu orice inginer e intelectual dar că sunt şi ingineri care pot fi definiţi astfel. În domeniul său îi considera intelectuali pe specialiştii care scoteau tratate de specialitate nu şi pe cei care făceau poduri după planurile arhitectului.

Premierul desemnat îşi va trece probabil cabinetul pentru că actuala coaliţie realizează foarte bine ce înseamnă pentru ea alegerile. Am doar o mică reţinere. Nu ştiu în ce măsură Boc s-a achitat de obligaţii faţă de clientela politică înainte să plece. Dacă procentul de achitare e ridicat atunci, paradoxal, noul guvern îşi va rupe gâtul în Parlament. Dacă nu, atunci va trece. Sunt lucruri elementare care nu au de-a face cu ideologia sau cu imaginea cum greşit se interpretează în media. Nimănui nu-i pasă cu adevărat de imagine atunci când ai puterea şi poţi obţine banii. Mai ales că în speţa de faţă nu vor mai avea curând ocazia de a fi la putere.

Problema se pune în primul rând negustoreşte. Cine crede că ei se tem se îmbată cu apă rece. În România tiparul e inversat. Aici nu ai bani şi vrei să dobândeşti putere. Dimpotrivă! Singurul motiv valabil pentru care cineva ar dori să vină la putere în România e să facă bani. Lucrul ăsta este comun într-un singur tip de societate. Mă refer desigur la societatea comunistă. Politicianul român contemporan se raportează la putere în acelaşi fel ca şi cel comunist. Când vrem să estimăm dacă guvernul desemnat va trece sau nu în Parlament, nu trebuie să uităm niciodată asta.

Dacă cineva îşi face vreo iluzie conform căreia cetăţeanul (protestatar sau nu) contează în vreun fel în decizia politică, înseamnă că realitatea îi este străină. Şi de ce ar conta când este fie habotnic, fie lipsit de inteligenţă socială, sau poate să fie cumpărat cu o găleată sau o pungă de făină?

Ca să închei. Guvernul nu căzu. Făcu doar un pas lateral. Oricum nu putea să cadă. Nu a fost niciodată sus. Marionetele nu pot cădea, ele pot doar să fie puse înapoi în cutie.

Într-o baltă singura apă proaspătă poate să vină din ploaie. Păcat că aproape niciodată nu plouă suficient să schimbe natura infectă a apei deja existente. O schimbare fundamentală nu va avea loc în viitorul previzibil. Asta nu din cauza clasei politice. Vina (dacă e vreo vină) se poate identifica în realitatea socială. Noi nu putem genera o schimbare fundamentală pentru simplu fapt că suntem noi. Toţi ştim că oamenii nu se schimbă niciodată cu adevărat. Răbufnirile sunt interesante dar nu schimbă perspectiva.






Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...