prima atingere in autobuz

Ma simt precum domnisoara Havisham in atmosfera asta...
As incerca pantofiorul de cristal fie si numai ca sa-l scutur de tristeti, daca nu mi-ar fi teama ca piciorul fosilizat mi se va spulbera la prima atingere! :o(

Ninge cu fulgi mari ce intuneca cerul.Mantia de zapadà creste mereu,ninge parca-n dusmanie!Sant hotarat sa nu mai stau mult pe-aici.Zi de zi am cautat ceva de munca,ori-ce,numai sa pot castiga un ban cinstit ,sa-mi intretin familia.N-am avut nici-o sansà!Imi spun ca nu exista bariere,pe care un barbat adevarat sa nu le poata trece,este un efect al echilibrului barbatesc.Ce mai pot dovedii,dupa ce timpul ma consuma?Consider ca merit sa traiesc!mi-e teama de cei ce ràtàcesc aiurea despuiati de suflet si de cultura.Mi-am aprins o ultima tigara,savurand in acelasi timp ultimile imagini ale Berlinului de Est.Am fost repartizat in oraselul Weilorode,oras intre cele doua frontiere germane.Am stat in Germania inca 6 luni,perioada in care n-am reusit sa-mi gasesc un loc de munca si nici sa obtin azilul politic.Nu vreau sa jignesc pe nimeni,multi dintre romani si tigani,au parasit tara pentru o viata mai buna,altii au plecat din cauza foametei,altii sa descopere libertatea .Din nefericire exista o alta categorie de emigranti,care depasesc cu mult numarul celor naivi si inocenti.Aceasta categorie de oameni sant deosebiti de inteligenti,perversi si abili.Sume enorme de bani,masini de marca,bijuterii,imbracaminte de firma,aparatura electronica,chiar si mobila,au fost transportate in Romania.Transportate in containere,cu avionul,in tiruri,cu masini particulare...etc.Blaturi aranjate cu vamesii de la Nadlag si celelalte vame de la frontiera ungara si romaneasca.El-Dorado occidental abia acum incepe!timpul de visare a fost depasit;acum incepe lupta romanului sarac cu apocalipsul occidental."Doamne ,mancati-as curul tau,ajuta-ma pe mine si pe copii mei"se ruga un tigan pe scara unui biserici catolice din Weilrode.Tiganul era pregatit cu o pereche de manusi albe din matase naturalà, mulate pe amandoua maini gata sa fure la buzunare in prima statie de autobuz."Uite mancati-as !asa se fura la primarie (adica buzunarul de la pieptul hainei)din iterior.Asa fur pà crac si pà bulan:sà mor in spital daca-mi scapa mie vre-unul din hicleristii astia!!!)Era in sala de baie,o baie enorma, unde o parte din emigranti veneau sa-si faca baie si sa se barbiereasca.Se rezema putin de cate un emigrant care se spala in fata oglinzii,incerca sa mimeze, mangaindu-le buzunarele pe la spate.A plecat si-a revenit imbracat intr-o rochie de culoare galbenà,in cap purta un turban turcesc,canta si dansa.Mancaia-si p...lui Iliescu ca m-a scos de la parnaie!!!).Nu mai sant la Poarta -Alba si nici la Tichilesti,neamtule p...sa mi-o belesti,tra,la,la,la,la.

fanteziile mele au deja o obsesie ”istorica”: imi tot revine in minte senzatia primului sarut, a primului sân gol, a primului abdomen de fată tremurând... am atins deja o grămada de fete, femei, dar nimic nu se compara cu amintirile acestor prime atingeri. Oare am putea sa le regasim in realitate, sa le simtim din nou? Am facut sex de citeva ori cu fete virgine care descopereau pentru prima data placerea adevarata si asta nu se poate compara cu nimic. Tremurau efectiv de placere, si in felul lor creau momente unice. Le simteai uimirea dar si dorinta de a nu se opri... Nu pot zice ca e rau sa faci asa ceva. Poate chiar recomandat. Dar totusi nu e la fel ca acest prim sarut in care eu am fost cel initiat si am primit mai mult decit am daruit. As putea vorbi zile intregi despre diferentele dintre prima si ultima iubire... Chiar vreti asta? Fantezia mea e continua si obsesiva. Primul sarut, primul dezbracat, prima atingere constienta ... Mi se zbirleste pielea. Spuneti-mi ca ma insel!

o bara de fier inghetata iti poate parea fierbinte, te frige la prima atingere. uneori simturile ne inseala, asa si poezia.

o data cu prima atingere inconturabilul prinde contur. adicatelea, in focul pasiunii ea simte cum el incepe imperceptibil sa se onduleze pe langa-i carnea moale si frageda de caprioara.

"veeezi-ul ala imi suna prea frivol si nu e cazul...nu? "
da, chiar nu e cazul

pe urma, discutia despre Ariadna si labirintul ei...
"Poate, dar eu PIERD mereu firul Ariadnei"
s-ar putea s-o scot de tot pe Ariadna si sa caut altceva care serveste ideii, fiindca problema lui e tocmai asta: nu se plange deloc c-ar pierde firul, dimpotriva, i se serveste mereu o cale de urmat si nu-i convine; o sugruma repetat si ea se incapataneaza sa reapara, cu alt fir :)

cunosc pe cineva care, de la prima atingere a mainii ca si la cele urmatoare, si-a trecut degetul mare peste fiecare unghie a mea
cunosc pe cineva care, la prima atingere a mainii, ca si dupa aceea, imi prindea cu un deget maneca si parca suferea de un fel de nervozitate vara, drept care isi plimba un deget pe incheietura
cream un tic si nu-l vroiam prea duios :)

Nu exista suflete refuzate „la export”, există doar suflete cu cifră octanica prea mica. Vesnicia lui Dumnezeu in moarte nu-si gaseste utilitatea inchinarii la o divinitate ce, extragandu-si din oameni nemurirea, este de fapt o divinitate moarta. ???
Constientizarea unui Dumnezeu mort rezulta din recunoasterea existentei Lui, caci ce dovada mai mare de credintă in El este alta decat renegarea Lui?
Indiferinta ucide visuri si astfel, prin ele, mor sufletele. Asta consider eu nefericire.

Revenind la filozofiile serioase…
Putem privi fericirea ca pe o viata rotunda, in care nu iti uiti parintii, in care ai copii, in care iti aduci aminte de semenii tai, in care nu-ti negi originile, in care gasesti in tine resurse sa faci bine, in care nu iti uiti cuvantul, in care esti un individ moral. A regasi fericirea intr-o banala respiratie, dovedeste ingustime intelectuala, o viata traita prin bucuria lucrurilor mici, ce satisfac nevoile primare.
Prezenta unui trup sanatos este o premiza naturala si am fi usuratici in gandire sa consideram acest bun de la natura o fericire incomensurabila. Sunt miliarde de oameni ce pot „respira fericiti” dar putini sunt cei care ating adevaratul prag al fericirii: o viata implinita.
Cautarea fericirii prin indeplinirea scopurilor existentei reprezinta un meci mult mai greu de purtat decat fericirea celor 14 respiratii pe minut.

Ingaduinta este un drept ce se castiga, este parte integranta a omului moral, a omului cu viata rotunda. Egoismul este propriu omului primitiv, omului ce nu vede mai mult decat ideile furate din carti consacrate al caror sens pretinde ca-l intelege.

Si asa cuminti, cuminti, traim o viata a carei fericire suprema este urmatoarea respiratie de pe Lipscani…

Orice se intampla, se intampla cu un scop!

in anul 1994 am iesit prima data din romania si “intamplator” a fost in anglia. am fost socata ca vanzatorii imi zambeau, spunand ca nu e nicio problema ca am daramat umerasul cu haine sau cana de pe raft, ca soferul de autobuz imi zambea si ma intreba: “how are you today, peach?”, ca indiferent cat de grabiti erau domnii londonezi, cu genti de piele in mana si white-collar, imi raspundeau amabil cand ii intrebam pe unde o fi big ben ala, cu toate ca de ridicam un pic ochii, il vedeam:). a fost la fel de socant (sau poate mai…) sa ma intorc in ro, dupa ceva timp petrecut acolo, unde cand am atins din greseala pe cineva in gara de nord in buc. cu marginea gentii, s-a intors cu ochi scaparatori, gata sa ma linseze, desi zambeam (londonez, inca) si imi ceream scuze… de atunci lucrurile s-au inrautatit, fiindca romanii pun mult mai mult pret pe a avea decat pe a fi. :(
cred ca ar trebui sa mergem la cursuri de reciclare – in anglia sau oriunde intr-o tara civilizata. macar in ceea ce priveste politetea, daca nu si in multe alte domenii.

"Exista un singur colt din Univers pe care stii sigur ca-l poti face mai bun - si acela esti tu insuti." Aldous Huxley

La prima vedere parca nu ar mai fi nimic de lasat, totul s-a descoperit, totul s-a consumat acum ar trebui sa asteptam sa murim linistiti in sicrie de cristal:)
Dupa cum spuneam,la prima vedere. Fiecare epoca isi are ajunsurile si neajunsurile ei,multi vor spune: "mai bine era in trecut , acum traim un prezent decandent", eu cred ca in primul rand mostenirea suntem noi, cu cat e mai mare ambitia in noi in a reinoi si a face totul actual cu atat avem ce lasa mai mult ca mostenire.Mostenirea ar fi cam tot ce lasam in urma, tot ce se poate vedea si atinge, eu zic ca mostenire e si tot ce simtim, gandim si exprimam cu mintea, cu sufletul, cu inima si transmitem generatiilor viitoare iar ele vor considera ca le este folositor.



..............................................
Perit voluptas, virtus immortalis est.

"FURTUL DE ÎNCREDERE

Dezbaterile dintre politicienii unor partide diferite capătă coloratură de mahala. Se ceartă ca la piaţă, îşi aruncă invective, se jignesc şi se acuză de fapte ce ar putea oricând să atingă penalul. Nici nu mai are importanţă cine sunt, discuţiile eşuează oricum în acuzaţii la adresa unei guvernări sau a alteia, a unui partid sau a altuia. Cei care au fost odată la putere sunt acuzaţi, cei care sunt acum greşesc, tiparele se nasc singure şi formaţiunile politice fac tot ce pot să intre natural în ele. Am creat şi perpetuăm un soi de molimă murdară a părerilor generale despre un tip de politician sau altul şi cei mai mulţi dintre ei se străduiesc să cultive boala, nu să găsească tratamentul potrivit pentru vindecarea ei. Într-o criză de furie televizată, un politician a ajuns să-i răspundă altuia că şi ei au furat, dar mai cu perdea. Adevăruri particulare capătă imediat valoare de simbol. Dacă toţi politicienii fură, de ce românii de rând s-ar jena să facă acelaşi lucru? Stăteam zilele trecute, într-un birou de întreprindere, de vorbă cu cineva care fusese victima unui furt. Ca şi mine. Zboară portofelele de pe mesele de lucru, dispar bani din genţi şi sertare, se sparg uşi de bloc ziua în amiaza mare, se fură în autobuze şi pe stradă. Din ce în ce mai des, mai mult, mai fără fereală. De la furtul curentului electric de la stâlp, al fierului vechi din combinat şi până la cel al unui loc de parcare de sub nasul vecinului, tot ce se obţine astăzi pare câştigat prin încălcarea bunul-simţ şi a legii. Candidaţii se fură unul pe celălalt împărţind promisiuni şi cadouri. Guvernul îi fură pe faţă pe profesori, aceştia îşi fură singuri căciula respectului elevilor, când în loc să facă pregătire cu ei, după ore, îi pun să spele pe jos în clase. Poliţiştii fură şi ei încrederea cetăţenilor, pentru că nu-i amendează pe baştanii care parchează în mijlocul benzii de circulaţie, ci doar pe bătrânii care trec strada prin loc nepermis. De ce ne-am mai mira atunci că politicienii, dedaţi la contracte cu statul, prin fini, veri, cumetri sau prieteni, binemerită din plin de la posturile pe care le au prin mijlocirea partidului? Acuzele sau laudele din campanii, când un partid e anatemizat, de zici că toate relele din ţara asta i se datorează numai lui, sau altul e ridicat în slăvi, de parcă ar avea puteri supranaturale cu care să aducă pronia cerească pe pământ, devin imediat după aceea simple teorii. Punerea în practică, dezvoltarea, dovedirea afirmaţiilor se pierd după alegeri în motivaţii stângace, scuze penibile şi un majoritar interes pentru problemele personale. Ne învârtim în cerc şi pare că niciodată nu se va schimba nimic. Furtul de încredere nu e stipulat în lege, aşa că poate fi practicat pe scară largă, cu seninătate şi în mod repetat. Pentru prima oară, la aceste alegeri vor fi contabilizate voturile albe, deci se va afla procentul celor care îşi vor exercita dreptul democratic de a merge la vot, dar care nu vor ştampila buletinul pentru nimeni. Sunt cei care pot judeca şi pot da verdictul pentru furtul de încredere practicat asupra lor de două decenii. E un fel de statistică a disperării. Şi, cu siguranţă, şi noi, şi politicienii aveam nevoie de aflarea rezultatelor ei. "
Katia Nanu
http://www.viata-libera.ro/index.php?page=articol&id=28145

Centrul MoreOfYou a demarat un program gratuit adresat dependentilor de jocuri de noroc. incepand cu 13 iunie, a.c., toate persoanele care se confrunta cu dependenta de jocuri de noroc pot participa saptamanal la intalnirile grupului de suport “Jucatorii anonimi”. Grupul a luat nastere la initiativa unui fost jucator, actualmente “curat” si este format fie din jucatori compulsivi, femei si barbati in curs de tratament sau fosti jucatori inraiti.
Persoane dispuse sa isi imparta experientele, dificultatile, succesele si sa ofere sprijin si informatii celor care doresc sa se trateze si sa traiasca o viata echilibrata.
Daca si tu te gandesti din ce in ce mai mult la jocuri,iti petreci timp in cazinouri sau online, investesti timp, bani si energie in speranta unor castiguri sau recompense, cel mai probabil esti dependent si ai nevoie de ajutor.
Primul pas in procesul de recuperare il reprezinta constientizarea faptului ca ai o problema, urmata de dorinta de schimbare si motivatia de a rezolva acea problema. Din marturiile celor care se confrunta cu dependenta jocurilor de noroc am inteles ca pentru a face acest pas decisiv e nevoie de mult curaj si forta interioara,insa nu imposibil.
Tratarea si depasirea dependentei de jocuri de noroc este posibila daca iti iei un angajament ferm fata de tine si apelezi la ajutor de specialitate.
Grupul de suport “Jucatorii Anonimi”iti pune la dispozitie un program de recuperare gratuit care consta in sedinte de consiliere individuale,intalniri de grup periodice si interventii la care pot participa inclusiv persoanele de suport (partener, membru al familiei, prieten etc.).
Participantii inscrisi in programul gratuit “Jucatorii Anonimi” beneficiaza si de sedinte de suport personalizate care vizeaza aspecte care tin de istoria si evolutia personala a fiecaruia, precum si de activarea resurselor care urmaresc atingerea obiectivelor: mentinerea abstinentei si prevenirea recidivei.
“Am atras in acest program mai multi specialisti – psihologi, psihoterapeuti, coach-i, formatori – dispusi sa lucreze pro bono si sa sustina indeaproape jucatorii dependenti. Prietenii Centrului implicati in acest proiect sunt experti in terapie individuala si de grup, dar si in consilierea familiei si a persoanelor de suport”, a declarat Anne Manoliu, partener fondator MoreOfYou.
Adictia de jocuri de noroc este deseori o tulburare usor trecuta cu vederea. Motivul este simplu: ea nu prezinta semne sau simptome fizice evidente, precum in cazul dependentilor de droguri sau de alcool. De regula, dependentii de jocuri neaga faptul ca au o problema sau au tendinta sa minimizeze efectele negative ale jocurilor. Totodata, gasesc metode excelente de a-si “camufla” dependenta si, de cele mai multe ori, familia si prietenii sunt printre ultimii care afla de problema cu care acestia se confrunta.
Daca si tu te regasesti printre randurile de mai jos, cel mai probabil te confrunti cu o problema reala legata de jocurile de noroc:
Simti nevoia sa ascunzi faptul ca joci. Poate joci pe ascuns sau minti in legatura cu jocurile, spunandu-ti ca ceilalti nu te-ar intelege daca le-ai spune adevarul.
Ai probleme in a-ti controla impulsul de a juca. Odata ce ai inceput sa joci poti sa te ridici si sa pleci? Sau ramai acolo pana vei fi pierdut si ultimul ban din buzunar?
Joci inclusiv cand nu dispui de bani si resurse financiare. Un semnal de alarma este atunci cand devii din ce in ce mai disperat in incercarea de a recupera banii pierduti pentru a plati datoriile. Jucatorii dependenti apeleaza inclusiv la ultimele resorturi, vand, amaneteaza lucruri, sau manifesta alte comportamente ilegale. Ei se invart intr-un cerc vicios in care singura scapare pentru restaurarea echilibrului este jocul.
Familia si prietenii sunt ingrijorati pentru tine. Negarea nu face decat sa prelungeasca agonia dependentei. Daca cei apropiati isi fac griji pentru tine, cel mai bun lucru pe care il poti face este sa accepti faptul ca ai nevoie de ajutor.
Simti nevoia sa joci pe sume din ce in ce mai mari. Orice incercare de a te opri din jucat este insotita de schimbari fizice si psihice asemanatoare sevrajului la o substanta psihoactiva.
Iti gasesti intotdeauna timp pentru a juca,in schimb te sustragi frecvent altor activitati si responsabilitati curente.
Ai mintea preocupata numai de probleme legate de jocuri : Cum si de unde sa faci rost de bani? Cum recuperezi banii pierduti? Cum iti acoperi datoriile?
Daca esti pregatit sa iti asumi schimbarea si vrei sa afli raspunsul la intrebarea “Voi mai fi vreodata normal?”,inscrie-te in grupul de suport “Jucatorii Anonimi”. Pentru mai multe informatii, suna: +4 (021) 315 8383 sau email: info@moreofyou.ro

Pentru a intelege mai bine termenul ar trebui sa-i aflam intai etimologia.Oricum opusul mizantropului este bonomul care poate fi si el deasemeni bonom din egoism,mai bine zis se poate afisa o grija si un interes fata de semneni ca tehnica in atingerea unor scopuri personale.Mizantrop va fi mai intai acel om care considera ca are niste dezavantaje fata de semenii sai.Acestea ar putea fi saracia,boala,pozitia sociala inferioara,lipsa talentului,ghinionul. Aceste neajunsuri il vor face sa ii urasca pe cei din jur ,si in lipsa puterii de a trece peste aceste handicapuri le va dori celorlalti sa ajunga la nivelul lui.Subliniez ca va deveni mizantrop acea persoana care CONSIDERA ca are aceste neajunsuri.Pentru ca un om bolnav poate fi fericit pentru ca inca mai traiesete,saracul se poate bucura enorm daca mananca o friptura,muncitorul se poate bucura vazand ca ministrii nu pot dormi de griji iar violonistul ratat se poate consola castigand un meci de biliard.Secretul este in arta de a te multumi cu ce ai ,fara a te limita la atat.

De aceea nu cred ca putem asocia termenul "mizantropie" cu "egoism" ci mai degraba cu "frustrare".De fapt termenul "egoism"poate fi indelung comentat,el fiind asociabil aproape oricarui cuvant ce defineste un sentiment uman si in primul rand termenului "iubire"

uitai sa cer scuze pentru primul comentariu, care era de altfel inutil ca si al doilea si acesta...ooof

Primul lucru pe care il observ in Romania dupa ce ma intorc dupa o perioada mai lunga, e ca romanii nu zambesc.

Pai in primul rand lamureste-ne in ce privinta nu sunt informati...

Nu m-as mira...
N-ar fi prima oara cand romanul voteaza "cu turma" si pe promisiuni populiste...

Hmm, prima carte (mai degraba colectie de carti) care imi vine in minte si care mi-a marcat intr-adevar existenta e Biblia. A doua, "The seven habits of highly efective people" a lui Stephen Covey

Sorry, inca nu am intalnit vreo carte de beletristica care sa-mi marcheze viata :)

Vad ca deja s-au pornit polemici legat de care tara ar fi mi ocosa si mai buna de trait. Si desi ziceati ca studentii nu se pun, ca au bani putini si viziuni "deformate", ei bine, ma bag si u in vorba pt. ca am dreptul sa imi dau cu parerea :) Asa consider eu, dupa catava vreme de "sezut" intr-o tara democratica in care, chiar dca nu esti nii macar imigrant, faptul ca locuiesti in ea iti da dreptul sa spui ce ai de spus fara sa ti se spuna ca nu esti decat un amarat de cetatean strain.

Sa imi dau si eu cu parerea: am intalnit multe persoane (romani) locuind prin strainataturi (diverse) care aveau pareri extrem de variate. Asa ca am indraznit sa trag concluzia ca nu TARA ci PERSOANA conteaza: in aceeasi situatie financiara si in aceeasi tara (chiar in acelsi cartier din aceasi oras) 2 persoane pot avea pareri opuse: una poate sa iubeasca fiecare fir de iarba din tara aia, iar cealalta sa planga de dorul "ierbii verzi de acasa" 24 in 24. Asa ca tot ceea ce se exprima aici pe forum sun pareri discrete si pur personale. Nu se pot generaliza!

O alta observatie ar fi ca romanii se impart in optimisti si pesimisti. In general ai pesimisti raman in RO si nu misca nimic, asteptand ca "Guvernul" sa le rezolve treburile (chiar si plata intretinerii la bloc - ii scot din aceasta discutie pe cei amarati rau, multi din pacate, care nu au bani nici de o paine). Acesi "pesmisti" sunt greutatea de "piciorul natiunii". Sunt fetele mohorate din tramvai, sunt fetele incruntate cand te vad ca esti vesel, sunt cei care se cearta cu tine pt. orice amarat de motiv, sunt cei care te injura pe strada daca te impiedici in fata lor, sunt cei care scuipa pe jos, sunt... dar cred ca ii stiti si voi bine.
"Optmistii" ... o parte pleaca in tari unde sunt mai multe zambete pe fetele oamenilor, unde a merge la munca (munca prestata cu placere dupa ce termini macar 4 ani de facultate) nu o consideri o corvoada zilnica, unde cand intra autobuzul in statie, cel de langa tine nu iti devine dusman pt. ca s-ar putea ca el sa ajunga sus iar tu nu, unde ai dreptul la replica, unde ai voie sa te plangi de chestiile care nu merg bine intr-o institutie fara sa fii amenintat ca vei fi dat afara, unde democartia tinde sa fie democratie in general iar oamenii vor sa traiasca.

In incheiere, o parare personala despre Germania, Franta si alte tari EU (totusi, NU Italia - ei se aseamana prea tare cu Ro): tari superbe, in care respiri istorie in fiecare piatra, dar in care, din pacate, oricate studii ai avea cand mergi acolo ca roman, chiar si in vizita, crudul adevar e ca tot timpul se va gasi cate unul "localnic" sa te faca "tigan roman" (nu am nimic cu tiganii, stiu cateva persoane "de culoare" f. de treaba) si ai sa gasesti pe usi la magazine "romani, va rugam nu furati". Asta e ne e eticheta europeana din pacate... In rest, pe 500USD la oferta va puteti cumpara un bilet dus intors "peste ocean", unde tigan inseamna acea persoana boema care haladuie o tara, e vesela si canta mai tot timpul. Alegerea pt. destinatie e cumva intre California lu' muskiulosu' sau Canada lu renu' - totul depinde de preferintele legate de anotimpuri. Cei ce merg, trebuie sa mearga cu mintea "deschisa", SUA si Canada primesc pe oricine (in SUA cu exceptia tarilor de pe lista "galbena": Siria, Pakistan, Iran, Iraq... stiti voi. Canada n-are problemele astea insa).

Final: bucurati-va de tara care va place! :)

Pentru altoit trandafiri:
Portaltoiul, (maces, trandafir urcator) trebuie sa fie tanar, si sa aiba ramura portaltoi din anul precedent, (verde). Se altoieste in lunile iunie-iulie, cand deja prima generatie de flori s-a scuturat, (altoire in verde).
Pregatirea portaltoiului:
Pe ramura, (diametrul de 10...15mm)la mijlocul intervalului dintre doua frunze, cu ajutorului briceagului de altoit se practica o incizie sub forma de cruce, pe adancime cat sa ajunga la partea alba, (coaja este verde). Dimensiuni: longitudinal 15mm, si transversal 10mm. In paralel se pregateste mugurele pe care vrem sa-l altoim, (altoiul) astfel:
Se decupeaza mugurele cu o parte din coaja, inclusiv cu partea alba, (baza arata ca un varf de lance). Apoi se desprinde usor partea alba FARA A ATINGE PARTEA VERDE pe dedesupt, se departeaza usor marginile taiate in cruce ale portaltoiului, dupa care se aseaza la loc, peste altoiul introdus. Se leaga strans, spira usor petrecuta pe spira precedenta, fasia de rafie, (lata de 3...4mm)incepand cu 1cm sub baza "crucii", se ocoleste usor mugurele altoi, si se continua pana la 1cm peste "cruce", si se face nod. Pentru etansare se foloseste un amestec de ceara de albine, (in lipsa merge si parafina) si colofoniu, (saciz), care se amesteca in parti egale intr-un mic vas, (cutie de conserva goala)deasupra flacarii de aragaz. Se aplica peste legatura de rafie cand este usor caldut, NU FIERBINTE! Dupa o saptamana-doua de la altoire, se observa daca altoiul s-a prins, (se dezvolta). Daca s-a prins, dupa ce apare prima frunza, care trebuie sa aiba cam 2...3cm, se reteaza ramura la 1cm deasupra rafiei. Dupa inca o saptamana-doua, se indeparteaza toti ceilalti muguri de pe portaltoi, lasand doar altoiul.

In cazul lamaiului este ceva mai complicat. Se reteaza de la inceput portaltoiul, (obtinut din sambure pus in pamant), si se cresteaza in profunzime, la mijlocul sectiunii. Altoiul trebuie prelucrat sub forma de "pana". Se rascracara portaltoiul, si se introduce pana cu altoiul. Se leaga strans cu rafie, si se etanseaza cu acelasi tip de amestec.

Conditia de baza pentru ca o altoire sa fie reusita este ca sa recoltam altoiul cat mai proaspat, (seva sa nu se usuce).

Vitza de vie nu am altoit, si sincer, m-ar interesa cum se face.

Succes!

sanjuro

Nu va "ambalati" sa blamati inavatatorii de astazi sau sa-i incadrati pe toti in aceeasi categorie, daca ati terminat clasele primare in Romania acum "n!(factorial)" ani... si nu vorbesc "din carti", desi nici din experienta personala :)... desi relatarile din presa romanesca din ultima vreme ma fac sa-mi fie rusine de multi dintre cei care-si atribuie pofesia de pedagogi in Romania...

Imaginati-va un invatator de numai 20 ani care se trezeste zilnic la 5 dimineata ca sa faca "naveta la tara", are 4 clase "la simultan" - nu va mirati ca sistemul de invatamant a ajuns atat "de jos" in Romania incat in acelasi timp un educator, unul singur, trebuie sa predea materiile pentru clasele 1-4 in numai 4 ore, si-si investeste o parte din "salariu" - acela de sub 100$/luna, ca sa "creeze material didactic" pentru elevii care nu sunt trimisi la scoala de catre parinti decat pentru a primi "alocatia"... Pentru mine aceasta persoana reprezinta cadrul didactic perfect, desi persoana respectiva nu constientizeaza, sau nu vrea sa recunoasca, mai degraba, sacrificiile pe care le face... Ma inclin in fata sa... si este un invatator, nu o invatatoare.

Mireille