prima carte ultima carte

Buna ziua!

Am vazut ka pomenitzi la 'cartzile komoara' si de prima carte / ultima carte.
As avea o surpriza pentru dvs. Am kunoscut-o pe mama lui Catalin Bursaci, autorul cartii, inka traieshte, e plina de energie inka kreatoare (a reushit in ultimii ani sa skrie un roman epistolar de vreo cinci volume a nu stiu kate sute de pagini, despre intreaga istorie a familiei sale de pe la 1860 shi ceva...) si kred ka i-ar face placere sa va kunoaska.
Lokuieshte in Bukureshti.

Daka va intereseaza subiectul sau more info va ashtept un email la:
primacarteultimacarte@home.ro

:o)

Hmm, prima carte (mai degraba colectie de carti) care imi vine in minte si care mi-a marcat intr-adevar existenta e Biblia. A doua, "The seven habits of highly efective people" a lui Stephen Covey

Sorry, inca nu am intalnit vreo carte de beletristica care sa-mi marcheze viata :)

"Lost without music in a world of noises"

Incerc sa-mi aduc aminte, fara succes, din pacate, care a fost prima carte pe care am citit-o. Voi va mai amintiti?
Stiu foarte bine in schimb care a fost prima carte "interzisa" pe care am citit-o cu lanterna sub plapuma: "Manon Lescaut" de Abatele Prevost. Cred ca aveam vreo 11 ani si cum ai mei imi indicau lecturile, carticica asta, bat-o vina, nu figura printre ele, de unde si curiozitatea de nestavilit. Copil cuminte, citeam si ma mustram ca citesc ce nu era de mine, dar nu puteam lasa cartea din mana.
Am mai fost apoi, in timp, si alte carti interzise - A 25-a ora, 1984...

...Cred ca primele carti care m-au facut intr-adevar sa ma indragostesc de literatura au fost cele ale lui Alexandre Dumas..Am plans si am ras,am trait cu cei patru muschetari fiecare succes si fiecare esec...Cred ca niciodata nu voi gasi carti de care sa ma simt la fel de legata ca de acest ciclu...Urmatorul pas a fost surorile Bronte,apoi Umberto Eco...Cat am citit Numele trandafirului am trait ca intr-un fel de transa...nu mai puteam face altceva decat sa citesc.Cred ca aceasta a fost una din cartile care mi-a marcat existenta(pana acum...ca mai am inca multe de citit si de aflat)...O alta carte care m-a facut sa iubesc si sa urasc cu aceeasi intensitate acelasi personaj,Sigrid,a fost Torente...Citesc Steinbeck...Remarcabil...desi nu sunt eu cea mai in masura sa spun asta...Daca ati citit Fructele maniei,este absolut imposibil sa nu va fi ramas intiparit sfarsitul...Literatura traieste in noi,cred eu,si fiecare noua carte ne dezvolta,intr-un anume fel..La mine,cel putin,ideea asta e valabila...

prima carte care mi-a atras atentia in sensul ca am ajuns chiar sa gasesc trasaturi comune intre mine si personaj a fost "viata pe un peron" de Paler...sa-mi amintesc (desi poate astfel de carti ar trebui sa-ti ramana in memorie....dar mie imi ramane cumva doar atmosfera in care mi se parea invaluita)...cred ca unul din lucrurile care ma asemanaucel mai mult cu personajul principal este tendinta spre analiza...mai erau si altele dar nu mi le amintesc, apoi o alta carte ar fi "Strainul" de Camus, "Compunere cu paralele inegale", a lui Gh. Craciun si ar mai fi si altele, dar fiind tarziu nu-mi trec prin cap

"A suprima speranta inseamna a readuce gandirea la trup. Si trupul trebuie sa putrezeasca" Camus

nu e nici prima nici ultima data cand vei avea parte de asta ...capul sus si privirea-nainte!;)

cred ca sti vorba, nu aduce anul ce aduce clipa!!
nu traii in trecut. nu merita.

prima si ultima mi-au placut cel mai mult, prima e geniala.

a doua, mi se pare slaba sau n-am inteles-o eu.

a treia, neutra.

zaraza

...nu aveam mai mult de 9 ani( eram printr-a treia ) cind tatal meu,instalator de meserie, a venit acasa cu citeva pachete de carti, nu noi, primite drept plata pentru reparatia unei instalatii termice la casa unui evreu( era perioada cind acestia plecau din tara,caz in care se afla si cel mentionat); eram pe-atunci o pramatie de 'copchil' care nu stia decit pozne, primeam 'corectii' destul de des atit acasa cit si la scoala,unde eram departe de a fi in gratiile invatatoarei.
Acele carti, primite la inceputul vacantei de vara, mi-au trezit imediat interesul si asa am inceput sa citesc primele carti din viata mea : despre Pinocchio, despre planete si univers, despre avioane sau rachete,despre inventii si despre stiinta. Intorceam paginile cu multa nerabdare,stiind ca voi descoperi cite ceva in fiecare...Imi aduc si-acum aminte acele carti,uzate,care m-au schimbat total,fiind,pina astazi, cel mai frumos cadou primit ,singurul care m-a schimbat...
Am devenit,de-atunci sint aproape 30 de ani, un cititor inveteratsi ajunsesem sa merg de cel putin doua ori pe saptamina la biblioteca judeteana,de unde ma intorceam cu cite un teanc de carti.Am devenit si un ambitios la scoala( in clasa a IV- a am terminat primul !, desi in primele trei fusesem printre ultimii din clasa)
Poate ca suna putin patetic, dar pentru mine acele carti primite, (altele nu mai aveam prin casa) au reprezentat un moment de cotitura...

Frumos titlu"carti ce ne-au marcat existenta" si am citit,de la acea intimplare, multe carti care m-au influentat sau care mi-au spus ceva( oscar wilde,cehov,kierkegaard,pappini,etc) dar nici una nu justifica titlul asa cum il justifica primele carti primite cadou

Cartile ce ne-au marcat existenta sunt primele carti " adevarate" ,chiar daca nu au o valoare universala,as amintii aici " Cavalerii Teutoni "

Eu stiu de la inceput ca scriu pentru mine. Nu stiu citi vor citi, or ce importanta are pentru altcineva, dar pentru mine retrairea acestor momente de viata uitate intr-un colt de suflet are valoare terapeutica. Recomand oricarei gospodine blonde, prinsa intre doua feluri de mincare, o alergatura la piata si golitul pubele. Asta, ca sa nu aveti pretentii prea mari... nu-i asa?Ce poate fi mai fara pretentii in ale scrisului decit o gospodina blonda? A da da....o casnica blonda si buna gospodina!!! Acum, ca mi-am facut autoportretul, va spun ca prima carte, foarte importanta pentru evolutia mea ulterioara si implicit a fiului meu este «Cartea Junglei» Rudyard Kipling. Cartea a citit-o tatal meu si a indragit-o. De cite ori ma ducea el la culcare o reinventa pentru mine. Ani de zile Baghira, Ka, Baloo, mi-au populat visele si imaginatia. Ideea existind, tatal meu a extins actiunea pe toate continentele si m-a familiarizat cu o multime de animale. Ceea ce la rindul meu am transmis copilului. Amindoi suntem mari iubitori de animale cu respect pentru tot ce este natura. Crescind, am ajuns sa citesc si eu incepind cu Basmele frumos ilustrate ale lui Ispirescu, Cepelica, Pinochio si bine inteles multe traduceri din limba rusa ca asa era atunci. Si tot citind in stinga si-n dreapta, mi-au cazut in mina cartile fratelui meu cu sase ani mai mare, carti ce nu prea erau de nasul meu, dar va asigur... au avut o mare influenta asupra mea.:) Mai ales ca Dan, Dumnezeu sa-l ierte! nu prea era usa de biserica, citea doar ce era interzis. Carti de cinspe lei, Crimele Inchizitiei, Elevul Dima dintr-a saptea, Freud si altele pe care nu le amintesc aici. Erau ascunse bine sus pe dulap, unde era si locul meu preferat de citit cind nu era nimeni acasa. Si uite asa au trecut anii cu Dumas, Balzac, carti de anticipatie, despre Budism, tot ce–mi cadea in mina era bun de citit. Exact la momentul potrivit, daca stiti la ce ma refer, cind Zburatorul bintuie mintile infierbintate de fata mare, a inceput sa publice Petru Popescu. M-am indragostit lulea de el de la prima pagina. Asteptam publicarea unei carti noi cu sufletul la gura. In fiecare an cind mergeam la mare ma asteptam sa-l intilnesc, sa-l cunosc, sa-l cuceresc eventual pentru mine, sa fie al meu.:) Cred ca este definitia iubirii platonice ce traiam eu, fara doar si poate. In anul in care a parasit tara, m-am simtit si eu parasita... la un loc cu mine, cred ca foarte multi romani care l-au iubit. L-am urmarit multi ani cu gindul si ma intrebam, oare va mai putea scrie magic si pentru altii de alta cultura? Subiectele lui erau luate din noi si pentru noi, romanii martirizati de comunism. Raspunsul este...a mai scris dar nu magic. Ori poate magia a disparut doar pentru mine! Ma opresc aici, pentru ca, ce am citit apoi, am profunda convingere ca n-a mai avut de modelat nimic. Materia prima, ilogica si primitiva ce suntem in copilarie, devenita apoi fibra profunda, compusa din primele sentimente amintiri si crezuri,(Ron Kurtz)o data tesuta, restul devine doar adaus de cultura.

În primul rând, fără nici o umbră de răutate, te întreb:
Ai scris o carte, dar câte ai citit?
Asta pentru că s-ar putea ca să nu mai fie nevoie să primeşti sfaturi despre publicarea cărţii.
Dacă ţii neapărat să publici o carte şi ai şi banii necesari (minim 10000000 ROL = 1000 RON), lucrurile sunt simple: te duci la o editură, faci un contract în care stipulezi tot ce doreşti în legătură cu drepturile de autor, stabileşti tirajul, dai manuscrisul şi aştepţi publicarea.
Dacă editura se angajează şi la difuzare, OK, dacă nu, tot OK, numai că asta te va privi pe tine. Şi cum esti la prima carte (depinde şi domeniul abordat: beletristică, ştiinţă etc.), cel mai probabil că nici o editură nu va accepta publicarea cărţii decât pe cheltuiala integrală a autorului, după care îşi pune în braţe tot tirajul şi "la revedere".
Succes!
P.S. Cu cât editura este mai serioasă, cu atât cheltuielile de publicare sunt mai mari, depinzând, evident şi de tiraj.

Frumoasa din padurea adormita. Nu avea poze, in afara de adormita... dormind pe un pat, totul fiind cu mult albastru. Am si incercat sa scriu, copiind literele - direct pe carte. Nu imi amintesc daca am fost sau nu pedepsita pentru asta...cred ca nu implinisem 5 ani.
Cred ca mai am pe undeva cartea, trebuie sa o caut...

Mizerabilii!! o carte pe care sper sa nu o uit niciodata! Daca va fi asa....prmit sa o recitesc!
Fiecare carte mi-a marcat intr-un fel sau altul existenta

The only thing worth winning is a FRIEND!

Am fost si eu,ca si ceilalti o impatimita a lui Jules Verne si a lui Alexandre Dumas.
Insa Dostoievski este autorul meu preferat.Chiar mi s pare "life changing" sau cel putin "opinion changing",dak s poate spune asa.Prima carte scrisa d el p care am citit-o a fost "Crima si pedeapsa".Mi-a placut,insa pt o perioada nu am mai citit nici una dintre cartile lui.Poate si pt k,ma "consuma" foarte mult. La unele carti ai nevoie sa meditezi,ai nevoie d timp sa l "digeri". Apoi am citit "Demonii" si am fost (si sunt) pur si simplu fascinata d Nicolai Stavroghin. Am continuat cu tot c am gasit,si pot spune k toate mi-au placut sau ,mai bine zis m-au impresionat profund, ceea c e mult mai important.
Dupa c citesc o carte de-a lui (sau nu numai) vreo 2 saptamani sunt sub impresia ei,pana revin la normal,sau,la ceea c cred eu k este normal.De fapt cred k totul s schimba dar p nesimtite.Sunt d parere k,dak am simti schimbarile,atunci knd s petrec,dak ne-am vedea cum am fost si cum suntem,ar fi foarte greu pt noi...
Am ajuns la concluzia k imi plac cartile care imi lasa un gust amar,care ma fac sa imi pun intrebari,sa ma indoiesc,sa ma gandesc la mine,la viata mea si a celorlalti.Desigur k imi plac si cartile d aventuri,cartile politiste,carti p care l citesti pt distractie,pt destindere.

Carti care mi-au marcat existenta ? .Nu stiu ,sunt mai multe ,cu unele am crescut ,in altele m-am regasit,unele m-au format, pe unele le-am uitat pe altele le redescoper .Am citit si citesc haotic .Prima carte citita de care-mi amintesc (inafara de basme ) "Sa cresti intr-un an cat altii in sapte " parca de Ion Pas .Sigur i-mi amintesc de Balzac (Comedia Umana) ,Dostoievski (fratii Karamazov),Karen Blixen (Din inima Africii) ,Margaret Mitchel (Pe aripile vantului) ,Mauzeov (Abai)......I Teodoreanu (La Medeleni) , Calinescu (Enigma Otiliei) ,Petrescu (Patul lui Procust) ,etc .

"Cei sapte magnati ai lumii si mizeria lor morala " ,m-a marcat intradevar .Am descoperit cat de "putred "poate ajunge un om .
rolia

Cezar Giosan - “Sapte ani de America"

Nu pot sa stiu cati dintre voi isi (mai) amintesc de articolul din Dilema Veche al lui Cezar Giosan - http://www.algoritma.ro/dilema/104/CezarGI.htm - intitulat “Maneaua”.
Insa stiu precis ca articolul respectiv a starnit interesul multora, si polemici pe masura.

Well, guess what? Omul asta tocmai a publicat o carte la Paralela 45 : “Sapte ani de America”.

Linkuri utile:

http://giosan.com/americaforeword.pdf

http://giosan.com

Cine 'prinde' primul cartea, sa ne zica si noua cum e :)

Vand carte despre Diamantele negre ale pamantului, perlele bucatariei, cele mai scumpe ciuperci din lume, tranzactionate la Bursa, se pot recolta si din padurile noastre. Prima carte despre trufe, pe 150 pag. cu imagini color, descrie speciile, prezinta locatia si modul de recoltare cu caini dresati, o afacere pe termen lung/cultivarea lor si retete culinare cu trufe. Livrare direct de la autor, prin posta sau curier, in toata tara. Pret 19 ron. tel. 0745420536, www.ciupercile.ro

Traducerile lui Viorica Enachiuc sunt CRI-MI-NA-LE!... :))))
Merita sa cititi articolul pana la capat.

Un articol din Observatorul Cultural:

"
Nu trageti in ambulanta

Dan UNGUREANU


Viorica ENACHIUC
Rohonczi Codex: descifrare, transcriere si traducere
Editura Alcor, 2002, 400.000

Autoarea

Viorica Mihai, casatorita Enachiuc, a absolvit in 1966 Facultatea de Filologie, Romana-Istorie, la Iasi. A lucrat ca arheolog. A primit o bursa la Roma, in 1983, pe probleme de arheologie si lingvistica istorica. In 1982 a auzit de existenta Codexului [Rohonczi]. Directorul Institutului de studii istorice si social-politice (de pe linga CC al PCR) Ion Popescu-Puturi, (ideolog de sinistra memorie) i-a facut o copie dupa codex si i-a „incredintat-o“ spre studiu.
Dupa cercetari preliminare, Viorica Enachiuc a publicat un articol despre codex in Analele de Istorie (ale Institutului de studii istorice si social-politice de pe linga CC al [PCR]) in numarul 6/1983. Arata ea acolo ca a fost scris codexul in [latina] vulgara, in sec. XI-XII, cu caractere mostenite de la [dac]i. Si da si citeva pagini traduse.

Pina aici am parafrazat continutul paginii de garda a cartii. Parantezele imi apartin.
Am citit respectivul articol. Inghesuit intre unul despre miscarea muncitoreasca interbelica si unul despre rolul conducator al PCR in lupta etc. s.a.m.d., articolul cuprinde citeva pagini traduse din codex. Practic, autoarei nu i-a luat nici un an descifrarea scrierii si a limbii. Publicarea intregii carti n-a fost decit o chestiune de timp. Si a aparut cartea – 850 de pagini in octavo, cu coperta, supracoperta si finantare de la Ministerul Culturii. Publicarea ei a fost recomandata de barbati cu titluri academice, profdirdoci: Ariton Vraciu prof. univ. dr. lingvist din Iasi, in 1983, unu’ Ioan Chitimia prof. univ. dr. doc., si unu’ Pandele Olteanu, slavist, Universitatea Bucuresti, prof. univ. dr. doc., prin 1990. Cele trei recomandari apar in postfata cartii. Nici un cunoscator de latina, de prisos s-o spunem, printre cei care gireaza cercetarile doamnei Enachiuc.


Manuscrisul

Autoarea e suficient de onesta sa-l descrie. Codex Rohonczi e scris pe hirtie, al carei filigran, o ancora incadrata intr-un cerc, sub o stea cu sase raze, a permis si datarea: conform catalogului de filigrane al lui Briquet, e vorba de hirtie din Italia de nord, produsa intre 1529-1540. Cartea are 224 foi de 12/10 cm, cu text intr-o scriere necunoscuta, cu 150 de semne diferite, de la dreapta la stinga, si citeva miniaturi destul de primitive. Manuscrisul isi face aparitia abia in 1838, cind Gusztav Batthyany il doneaza Academiei de stiinte a Ungariei – cum de nu e pomenit in nici un catalog, timp de trei secole dupa presupusa sa scriere? E scris dupa 1500 – cine sa-l fi copiat, intr-un alfabet nefolosit, intr-o limba necunoscuta? Autoarea depaseste apoi orice limita cind afirma ca e scris de jos in sus. Or, bunul-simt insusi ne spune ca nu se poate scrie astfel, fiindca mina care scrie ar sterge rindurile deja scrise, minjindu-le. Nu exista in toata istoria scrisului vreun scris de jos in sus. Alfabetul, „dac“ desigur, are 150 de semne – totusi, autoarea nu foloseste nici 20 de sunete in transcrierea fonetica. Manuscrisul e frust, cu desene rizibile, in alb si negru1 – si asta, intr-o epoca in care copistii lui [Stefan cel Mare] si cei ai lui Matei Corvinul rivalizau in rafinament.


Limba manuscrisului

Limba in care e scrisa cartea ar fi latina vulgara din secolele XI-XII – pe atunci se vorbea deja romana comuna, stim asta comparind romana si aromana, fondul lor comun seamana bine cu limba care va fi fost vorbita in secolul al XI-lea. Autoarea ofera un ingrijorator „[dictionar] latin vulgar-roman“ la finele cartii – latina vulgara din secolul XII, care n-are nici un cuvint comun cu [romana] din secolul XV, pe care o cunoastem!
Faptul ca a lucrat la manuscris si la traducere 20 de ani, intre 1982, cind primeste manuscrisul, si 2002, cind apare cartea, e inexact: articolul aparut in 1983 demonstreaza ca inca de pe atunci avea autoarea idei clare despre scrierea si limba codexului. In schimb, nu i-au ajuns cei 20 de ani de [munca] pentru ca sa ofere o echivalenta a numitului alfabet si o gramatica minimala a inchipuitei „latine vulgare“. Dam mai jos citeva mostre de traducere:
„Prielnic in traire, din nou sa strigi datator! Iubire aleasa, matur de a merge cu cavaleria, sa traiesti plecarea!“ (p. 7); „Departezi blestemul nereidei catre iad.“ (p. 35); „Cu adevarat a arata brazdare.“ (p. 37); Ater iris imiuoi nectani = „curcubeu spaimintator patrunde spre a ucide“ (p. 143); „Pe acei unguri sa spadasesti.“ (sic! p. 143); „Fie ca am spalat lovind, sprijinul sporind, lupta am unit!“ (p. 57)
Fie ca am spalat lovind, sprijinul sporind – fie ca am lovit spalind, sporul sprijinind – tot aia este...
Restul cartii e cam la fel.

Totul se petrece intr-o tara ipotetica, condusa de unul Vlad: singurele localitati ale tarii lui sint Ineul, Aradul, Olbia si Dridu (exista un sat cu acest nume, linga Bucuresti, pe unde a facut sapaturi Viorica Enachiuc); mai figureaza Nistrul si Tisa, apoi Raraul. Dar cel mai frecvent figureaza Raraul si Ineul. Si Dridu. Alea trebuie aparate, cam asta e ideea textelor din carte.
Textul manuscrisului e neintrerupt. Autoarea simte insa nevoia de a pune subtitluri: unele sint discursuri ale acestui Vlad, altele, solii ale lui Alexie Comnenul adresate primului, ale lui Robert al Flandrei, ale lui Constantin Ducas. Nu conteaza ca in Alexiada, biografia lui Alexie Comnenul, Ana Comnena nu pomeneste nicidecum de asemenea solii adresate vreunui Vlad ; ca nici in documentele referitoare la Robert de Flandra, Ducas, si nicaieri in alta parte nu e pomenit vreun Vlad. El exista, si gata. Nu conteaza ca n-are capitala, ca localitatile cele mai frecvent pomenite sint Ineul si Dridu. Vlad e puternic.

Ce-i cere Constantin Ducas lui Vlad? „Er sibid irarau rar rad tisa = mergi la Rarau, mai ales rade la Tisa“ (p. 259). Cam mare teritoriul stapinit de Vlad acesta !
Apar si diverse popoare daunatoare – uzii, cumanii, ungurii – si gotii, despre care stiam ca disparusera deja in secolul al VI-lea. Ei, nu-i asa: gotii ii trimit o solie numitului Vlad, in 1101. Mai apar si niste oameni galbeni: „ikter eua = oamenii galbeni striga“; „a glivi reden = pe cei galbeni stapinind“; „liviso ala iucet iustis = pe cei galbeni ii bate cavaleria cu dreptate“. Anii, in manuscris, sint numarati dupa Christos, fara ca autoarei sa-i pese ca in epoca se folosea cronologia de la facerea lumii.


Concluzii

Nimic nu se potriveste din cele avansate de autoare. Manuscrisul e cu siguranta o contrafacere tirzie. Autoarea nu publica nici regulile folosite de ea in transliterare, nici gramatica ipoteticei sale „latine vulgare“. Ofera in schimb facsimilul manuscrisului si un ingrijorator vocabular latin vulgar-roman. Textul traducerii ar fi facut deliciul dadaistilor, caci aduce cu dicteul automat visat de Tristan Tzara.
Ei, si ce-i cu asta?, veti spune. Nu e nici prima, nici ultima apucata de la noi, si sint sute adeptii – era sa spun „tovarasii de boala“ – ai lui Napoleon Savescu, animatorul unui halucinant Congres international de dacologie; emulii din salonul lui Pavel Corut sint la fel de numerosi. Ambuscati „e“ peste tot...

Alarmante sint, insa, vocile care cautioneaza aceasta patologica impostura. Alde Ariton Vraciu, Chitimia si Pandele Olteanu au murit, mi se pare, cam o data cu orinduirea care le daduse titluri academice si statut social; cu atit mai bine pentru ei, fiindca ar fi trebuit sa dea seama in fata respectivelor Universitati pentru aiurelile pe care le-au girat.
Impostura dacomaniei si [paranoia] protocronismului n-au disparut, din pacate, o data cu funestul regim. G. C. [Paunescu] a sustinut, din banii lui, fantasmagoricele congrese ale lui Savescu; iar televiziunea i-a facut, desigur, propaganda. Acum, cu acest aiuritor Rohonczi Codex, Ministerul Culturii este cel care finanteaza publicarea unei carti atinse de paranoia, iar [televiziune|Televiziunea] nationala acorda doua lungi ore de interviu autoarei. E de crezut ca atit generozitatea Ministerului Culturii, si cea a Televiziunii vor fi fost puse in miscare de vechi retele securiste, la fel de eficiente acum ca inainte. E gretos ca CNA-ul n-a gasit nimic de spus impotriva emisiunilor; si, mai ales, ca banii care se puteau da pentru publicarea unor carti de istorie cinstite s-au risipit pe publicarea acestei maculaturi.
Asemenea deliruri sistematizate exista in toata lumea. Insa numai la noi sint sustinute de retele influente si bogate, care pot crea o legitimitate factice, scurt-circuitind consensul specialistilor, fie istorici, fie lingvisti, fie paleografi. E destul ca cineva sa flateze frustrarea talimba a unora ca fratii Paunescu, finantatorii lui Napoleon [Savescu]. Celalalt mare magnat al economiei romane, Iosif Constantin Dragan, e si el un corifeu al tracomaniei. Trecutul securist, averile vechi/recente si dacomania sint legate intre ele si se sprijina. Acesti oameni influenti polueaza cu banii lor pina si riurile linistite ale dezbaterii stiintifice.

P.S. Romanticul secol XIX e celebru pentru gustul sau medieval: atunci cind oamenii n-au gasit antichitati, le-au facut singuri; de la cintecele lui Ossian la „ruinurile“ factice de la curtile printilor rusi, veacul e plin de falsuri pioase. [Ungaria] e o tara in care contrafacerile au fost numeroase: un anume Kálman, in secolul al XIX-lea, a produs el singur un numar de documente medievale din care o parte, pare-se, trec si azi drept autentice. Din fericire, tot in Ungaria a aparut reactia opusa, spiritul ironic: Istoria prostiei omenesti a fost scrisa de un maghiar, Rath-Vegh István.
Departe de mine sa neg interesul intrinsec al cartii: deschisa la-ntimplare, citita de-a-ndoaselea, pe luna plina, la trei rascruci, ea vindeca de bubat, de gilci, de nabadai, de buba-neagra. De deochi, de dambla, de orbu-gainii, de trinji si de opaceala e buna mai ales aia cu: „Identi uzia iu eta ereuai. Ik ira as. Si anecti iradires. Iuniki usus visti imikn. Ercisca siccin. Imudir goti venot = Adesea uzii merg si naruie. Loveste furia unitar! Daca ne unim ai rade. Mergi mai ales folositor, ai vazut pe aceia lovind. Secarea impartirii. Fara stapinire gotii sa vina!“."

Sursa: http://www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=8266

Modul de abordare al Bibliei din prisma gandirii voastre va indeparteaza de tocmai esenta scrieri acesteia.

Biblia a fost scrisa pentru a descoperi pe Dumnezeu (Tatal, Fiul - Isus Hristos, si Duhul Sfant) ca unica sursa a vietii creatoare in intregul Univers, El insusi existenta in sine.

Primele carti ale Bibliei, in special Geneza vine si prezinta actul creatiei perfecte al lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a dorit ca omul sa fie rob unui alt om sau muncii sau naturii. Dumnezeu i-a dat autoritate omului peste orice act creat de Dumnezeu - animale, natura, mediul. Omul este raspunzator de modul in care foloseste aceasta autoritate. Deasemenea cel mai important lucrul este faptul ca Dumnezeu a creat omul cu libertate de alegere - free will - si aceasta a fost dovedita cand omul a decis a incalce porunca de dragoste a lui Dumnezeu, mancand in marul oferit prin Eva de Sarpe (Satan, Diavolul). Ca rezultat a cestei actiuni perfecta relatie in univers se destrama, omul devine rob (sclav pacatului comis de neascultare datorita vointei libere a omului) iar autoritatea lui se intoarce impotriva lui insusi. De aici pana la prima moarte fizica in istorie (cea a lui Abel - ca rezultat al actiunii de razbunare violente a fratelui sau Cain) nu sunt decat cateva decenii (probabil 20-30 de ani) din momentul creatiei.

Daca totul s-a termina aici, atunci ar fi vai de noi. Dumnezeu intervine si ofera omului o promisiune de salvare din situatia disperata a omenirii, anuntand venirea in lume a Fiului Sau, Isus Hristos, care se va aduce pe sine jertfa sfanta si deplina pentru restabilirea omului in acea relatie perfecta cu Dumnezeu.

De la caderea in pacat si pana la potopul universal (aproximativ 2000 de ani de istorie) omenirea a devenit atat de distrugatoare si violenta impotriva ei insasi (direct) si lui Dumnezeu (indirect) incat singura solutie pentru continuarea vietii pe pamant era distrugerea a celor multi, si salavarea unei famili (cea a lui Noe) care va repopula pamantul.

In perioada de dupa potop apare in istorie Avraam, Moise, Iosua - Dumnezeu ofera lui Israel, o lege care reflecta (vrem, nu vrem) cele mai inalte standarde morale care au fost vreodata pana la Isus Hristos - care este implinirea Legii VT si intruparea Legii dragostei in NT -. Da este adevarat ca Dumnezeu prevede niste articole privitoare la sclavie, posesii, echitate sociala, legi sociale, etc dar acestea sunt mult mai inalte decat legile vreoricarei civilizatii existe inainte si dupa aceea. Dumnezeu nu a incurajat sclavia sau nedreptatea sociala, dar pentru a preveni ditrugerea morala a societatii care va adopta modelul vecinilor lor, Dumnezeu a impus limite pana unde orice tratament uman poate fi aplicat oricarei fiinte umane de catre proprii ei semeni.

Daca Biblia a fost scrisa de oameni, lucru evident, nu acelasi lucru se poate spune si despre inspiratia ei, sursa de origine fiind Dumnezeu prin Duhul Sfant. Particularitatile de scriere, continutul, cultura sau pozitia sociala a scriitorilor o fac sa fie cea mai buna carte, autentica si fara contradictii, vrednica de cea mai mare cinste ce se paote oferi vreunei opere de arta existente sau disparute. Biblia este compusa din 66 de carti (39 VT, 27 NT), scrisa de peste 40 de oameni (pastori, pescari, agricultori, imparati, preoti, prooroci, etc) in decursul a 1.600 de ani, ceea ce face din ea un tot unitar perfect nemaintalnit la nici o carte. IN plus copiile pastrate ale scrierilor originale sunt cu sutele mai numeroase si mai aproape de timpul scrierii acestora, decat orice opera clasica cunoscuta vreodata.

Intrebarea daca Biblia este plauzibila si in acelasi timp viabila societatii noastre - raspunsul este fara echivoc da!!!!!.

Uitatitva la diferenta intre socieatea vestului (in special tarile protestante) in compartie cu cele catolice sa nu mai intram in comparatie cu cele ortodoxe, musulmane sau hinduiste, etc. Civilizatia care a pus bazele pe adevarurile biblice a progresat atat de mult - aici au fost inventate cele mai multe inventii ale ultimelor doua secole care au revolutionat lumea si care astatzi ne ofera posibilitatea sa recream viata in eprubeta. Unde este societatea bazat pe sclavie sau opresiune sociala, religioasa, politica, etnica, etc de acum mii de ani - la acelasi nivel - privind la Europa de Est, Asia, Orientul Mijlociu (esceptie Israel), Africa, America de Sud? Aceste tari si astazi traiesc tot atat de primitiv ca si stramosii lor din pesteri, cu mici exceptii unde evolutia a permis clasei conducatoare sa acapareze puterea.

NU spun ca stazi societatea vestului este bazata pe valorile morale ale Bibliei, intrucat ce se intampla in Vest - USA, UK, Canada, Olanda, Germania, etc - unde odata de libertinismul si emanciparea sexuala, rock'n'roll, drogurile, avorturile sinindepartarea Bibliei si celor 10 porunci din salile de judecata, scoli, gradinite, spitale, etc a dus la coruperea morala a societati care este cel putin la acelasi nivel care a existat in generatia distrusa prin potop. SE repeta istoria? Da, Biblia a anuntat acest lucru cel putin 2.000 de ani. Traim noi clipele de renastere a Imperiului Roman si ridicare unui guvern mondial avand lider pe Antichrist, care va aduce la al treilea si cel mai mare conflict mondial.

Daca Isus Hristos si Pavel, Petru, Ioan, etc nu au denuntat sclavia si practicele ei (desi citind Biblia - NT, se indica clar pozitia lui Isus Hristos care este impotriva oricarei dominatii a omului asupra omului, ci institue o noua porunca la cele 10 ale VT, aceea de " a ne iubi unii pe altii, cum ne-a iubit EL" - murind in locul nostru pe cruce, pentru a lua plata pacatelor lumii intregi, deci si ale voastre si ale mele auspra sa. NU inseamna aceasta o denunatare a sclaviei, si inlocuirea ei cu cea a convietuirii intro societate ce nici comunistii nu o doreau pentru prietenii lor, iar Isus Hristos o recomnada intregii lumi.

Crestinismul primar nu a castigat imperiul roman luptand pentru libertate sociala, dar la invins prin iubirea vrajmasilor si a aproapelui. Ceea ce nu a reusit nici un al lider mondial prin forta armelor a reusit Isus Hristos prin forta dragostei fara prejudecata sa uneasca lumea in jurul Sau, chiar daca multi ii sunt inca impotrivitori. Pentru cei care au decis sa Il urmeze promisiunile sunt mult mai mari decat oricine ar putea visa vreodata - o eternitate cu Dumnezeu in Rai. Pentru cine Il refuza (chiar prin a nu lua nici o decizie sau amanare) consecintele sunt cu mult peste cele mai groaznice filme realizate de studiourile cinematografice din lume - o vesnica separare in iadul de foc.

Depinde de cum vrei sa citesti Biblia, dar mai mult depinde cum vrei sa traiesti dupa ce o citesti. Nu poti ramane acelasi, va trebui sa decizi, te vei schimba si o vei trai practic sau o vei refuza si vei trai agnostic aici si in vesnicie (unde cu siguranta ca vei vrea sa fi fost crestin adevarat).

Dumnezeu nu a intetionat niciodata raul pentru omenire, omul a decis sa faca raul, si ca urmare un Dumnezeu drept, sfant, si plin de dragoste - aduce pedeapsa pentru pacat si rautate, in acelasi timp oferind sansa de scapare.

Pe cat de stupid sau simplu pare ideea ca sa fi salvat trebuind doar sa crezi in Jertfa lui Isus Hristos pe cruce, sa marturisesti ca esti pacatos, si accepti salvarea oferita prin Hristos, pe atat este de adevarata. Dumnezeu nu a complicat niciodata lucrurile, omul da.

Dumnezeu a spus alege viata si vei trai.
Dumnezeu a spus asculta-ma si vei fi fericit.
Omul a dat un raspuns diferit, deaceea astazi oameni mor, sunt sclavi unii altora (dar mai mult lui Satan si pacatului) si tot mai nefericiti.

Gandeste-te. Ai doar o viata, ce faci cu ea? Alege viata si vei trai!

adica in sfarsit dau peste cineva care...Dorian Gray
sa va spun eu ce inseamna "marcat"(a propos de reprosurile lansatorului de conferinta):
am citit "Portretul..." la 13 ani. Dupa ce am terminat ultima fraza, desi cartea am digerat-o, nu am citit-o pe nerasuflate, am ramas incremenita, cu cartea in aceeasi pozitie de final de poveste vreo ...mi s-a parut un veac... tin minte exact, la nivel,de senzatii momentele acelea, nu stiu de ce, poate datorita revelatiei. Apoi am mai citit finalul-cateva pagini- inca o data, si-nca o data. Si cartea inca o data.
Si de/atunci am inceput sa citesc. Pentru ca, am uitat sa spun. Pana atunci nici nu stiu daca si cat citisem cu adevarat... In cei mai realisti termeni cu putinta Atitudinea mea fata de CITIT s/a schimbat, de fapt, nu, a INCEPUT.
Nu ma intrebati de ce . Acum nu o consider cea mai buna carte, asa cum poate va asteptati ca, intr/un soi de subiectivism prelungit peste ani, sa o declar. Nu, dar a fost prima carte. Cu tot ce ar putea insemna asta.
Ca o prima iubire.