comentarii

prima data la parintii fetei


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Off , cadourile.. - de vise la: 12/08/2006 02:14:21
(la: Stim sa primim cadouri?)
Si mie imi e greu sa mimez impresia placuta pe care mi-o face un codou in momentul in care cineva mi-l ofera si mai are si "pretentia " ca eu sa-l desfac pe loc . :)
Asa ca , pentru a evita momentele penibile sau un eventual " afront "
adus celui ce mi-a adus o "minunatie" , insa o "minunatie "din suflet ,uneori, cu o seara inainte imi exesez talentul actoricesc . Mai precis caut replici si exersez tot felul de expresii ale fetei care sa redea cat mai bine uimirea placuta .:)
Da, stiu , nu suna bine insa poate functiona cu putin antrenament , ce nu face omul pentru binele altora , sau eventual al tuturor ...:)
Oricum in general nu e nevoie sa ma prefac cand primesc ceva , nu de alta , dar obisnuiesc sa " avertizez" "publicul" in legatura cu ce-as dori sa primesc :)
problema educatiei este una f - de onutza la: 13/08/2006 16:24:19
(la: "Concurenta"in invatamant)
problema educatiei este una foarte sensibila...ea presupune cel putin 3 factori implicati:parinte, copil, dascal. cel mai adesea problemele apar de la faptul ca parintii isi trimit copiii la scoala, astfel considerandu-se exonerati de orice obligatie.primul model preluat de copil este cel parental, orice s-ar spune. in momentul in care toti cei trei factori implicati isi vor cunoaste bine obligatiile, lucrurile vor sta altfel.
dascalii ar trebui sa constientizeze sarcina mare pe care o au: aceea de a forma oameni. de cele mai multe ori aceste lucruri sunt uitate, din cauza unor factori mai mult sau mai putin obiectivi.
cand societatea nu va mai avea ca modele doar parveniti peste noapte, poate si copilul va constientiza ca doar prin efortul propriu vor ajunge sa se autodepaseasca
jeniffer - de hgrancea la: 15/08/2006 00:19:16
(la: Intrebari pentru atei)
Spre o mai buna intelegere am sa combin intrebarile mele cu raspunsurile tale...

- parintii tai au fost atei ? s-au casatorit religios ? dar bunicii ?
-Au fost toti si cei care mai sint credinciosi, cum sa fie altfel in acele timpuri, in Romania?
(deci sa inteleg ca au fost atei ca asa erau timpurile... la celelalte doua intrebari vad ca nu ai mai raspuns)

- ai fost botezat ?
-botezat, da, cum s-ar fi putut altfel?
(acum nu mai imi e clar erau atei dar te-au botezat ?)

- esti in relatii bune cu parintii si alti membrii ai familiei ?
-nu, parintii fiind separati si in conflict (are vreo relatie cu credinta ca natura ne-a creat?)
(stiu si eu daca are legatura sau nu ?)

- ce ai facut sau ce vei face daca partenerul de viata doreste cununie religioasa ? sau sa boteze copilul ?
-as fi de acord, dar nu m-as gindi la zeu.
( sa inteleg in asta o atitudine toleranta fata de traditii)

- participi la ceremoniile religioase din familie nunti, botezuri, inmormintari ? daca da ... cum te simti acolo ?
-ca oricine, sint obiceiuri la care poti lua parte, facute de oameni pentru oameni, fara a crede ca zeul exista.

- ce faci si cum te simti de Paste si Craciun ?
-spatiul creat pentru aceste obiceiuri fiind biserica, pot gindi la Isus si sfinti, dar ca oameni.
( apropo de sfinti ... stii cumva explicatia stiintifica pentru cei care nu putrezesc ?)

- cum raspunzi la "Cristos a inviat " ?
-In Franta nu exista acest obicei si, de cind cred ca natura ne-a facut si ca sintem muritori, nu a inviat, poate a existat...
(am mai aflat ceva nou !)

- esti cunoscut in familie si colectiv ca ateu ? sau preferi sa nu afisezi asta ?
-sint mindra de aceasta intelegere, pentru ca ajuta a evita magia si a fi atent la ce te inconjoara
( nu te intrebam daca esti sau nu miindra de intelegerea ta...
imi ramine sa presupun ca tii sa te faci cunoscut celor din jur convingerile tale)


- ai copii ? cum ai reactiona daca ar fi preocupati si atrasi de religie ?
-nu am, dar nu cred ca, in generatia de astazi, pot fi altfel.
(nu uita de placerea fiecarei generatii de a face invers decit cea precedenta :)

- ce te-a determinat sa te consideri ateu si la ce virsta ? ce virsta ai acum ?
-nu m-am considerat ateu, pur si simplu, cunoscind teoria stiintei si viata, unele experiente negative despre zeu si conflictele intre religii au facut sa raspund ca nu poate exista, in primul rind, cunoasterea.
(te rog sa ma scuzi intrebarea lgata de virsta actuala a fost prea indiscreta...)

- cauti sa convingi pe altii cum ca ateismul este ceva corect, util si bun ?
-tot timpul, pentru ca este pozitiv pentru toti oamenii sa nu mai gindeasca ceea ce in trecut spuneau, despre femeie (cu ideea ca nu este legitima si ca a fost creata din barbat),
despre moarte, despre spirit...
(si daca lucrurile nu sint chiar asa simple cum le crezi tu ? si daca in spatele unor mituri pastrate in traditii si religii sta un simbure de adevar ?
daca dupa ce mori vei avea posibilitatea sa vezi ca ai gresit ? te-ai gindit la asta ? nu ar fi o atitudine mai stiintifica daca ai lasa loc si pentru alte ipoteze???)

- ce vei cere familiei sa faca cu trupul tau dupa moarte ? accepti sau interzici sa ti se faca slujba de inmormintare sau sa ai cruce la capatii?
-nu mi se pare important, pentru ca sint sigura ca nu simtim nimic dupa moarte si aceasta idee nu poate schimba.
(chiar si pentru mine este evudent ca trupul dupa moarte nu mai simte nimic... nu din acest punct de vedere puneam intrebarea. Ca ne place sau nu lasam in urma noastra un cadavru si ar trebui sa ne preocupe ce se va intimpla cu el. Ateii cunoscuti de mine rasupndeau ca doneaza trupul pt disectii la medicina si apoi sa fie incinerat)

In concluzie multe aspecte mentionate de tine se potrivesc cu felul de viata al ateilor cunoscuti de mine (un unchi invirsta si de care eram foarte apropiat era ateu dar nu e singurul caz)
Ma gindesc daca nu cumva dorinta ateilor de a impartasii altora conceptiile lor, vine din dorinta de a se convinge pe sine ca nu gresesc ?

Consider ca este o dovara de cinste si curaj sa te declari ateu ...in comparatie cu cei care se declara credinciosi doar de forma ...
dar nu imi pot reprima gindul ... si daca ateii se insala .... si daca totusi exista si dumnezeu si suflet in om chiar daca nu la modul cum religiile il prezinta ... si daca realitatea e mai complexa decit stiinta actuala poate confirma ... atunci cum ramine ?

--------------------
Horia Grancea
hgrancea@yahoo.com
#139170 (raspuns la: #138500) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
din prima seara ce??loooooo - de kayanathera la: 16/08/2006 15:08:51
(la: ...din prima seara?)

din prima seara ce??loooooooollllllllllllllllllllllllll
Depinde de fiecare... - de madlene la: 17/08/2006 12:26:16
(la: ...din prima seara?)
Depinde de fiecare cum pune problema.Din punct de vedere al baiatului, acest lucru poate fi vazut ca o slabiciune din partea fetei:"Mama, ce tare sunt.Am avut-o si pe asta in pat.I'm a sex machine..." :)) Din punct de vedere al fetei, poate insemna trairea clipei :"Auzi fata...am fost cu unul aseara...ce tare fata...am...mers pana la capat...nici macar nu stiu cum il cheama...sau nr de telefon...da a fost misto fata...pe bune !" :))
Personal, am avut si eu o data o aventura de genul acesta...din prima seara.N-a fost nici slabiciune, n-a fost nici trairea clipei, ci mai degraba prostie...de ce?...pt ca mi-a picat tipul cu tronc, cu toate ca trebuia sa fie doar o "aventura de o nopate"...si am mai oftat vreo 2 saptamani dupa el...da mi-a trecut intr-un final, slava Domnului!
Timiditatea? - de doro la: 18/08/2006 18:04:31
(la: metode contra timiditatii)
Un exemplar viu de timiditate sunt eu, poate chiar ceva mai mult de cat timiditate. La 15 ani ai mei, chiar si cumpararea unui bilet de autobus reprezinta o misiune extrem de grea. Ce sa mai zic de petreceri... si de scoala. Nu stiu cum a inceput totul, dar oricum... toti spun ca am avut o copilarie nefericita, parintii mei ,cei care ma cunosc. Stiu ca eram intotdeauna oaia neagra a clasei, imi placea sa ma joc cu baietii fotbal in pauze, o data am incercat sa ma apropii si de fete (prin clasa a 3-a). M-am bagat in grupul fetelor si le-am intrebat: "Ce trebuie sa fac ca sa fiu prietena voastra?"- Am primit raspunsul urmator: "Trebuie sa faci tot ce iti spunem noi sa faci!" La mintea mea de copilas de 8 ani jumate am refuzat "oferta". Putin timp dupa asta nici baietii nu m-au mai suportat, cum adica sa primeasca ei gol de la o fata?! ... si am dat un lucru atat de minunat, un sport numit tenis.
Prin clasa a 7-a a mai avut alta experienta foarte neplacuta. Niste colegi au facut o revista a scolii: la mijlocul fiecarui numar era un poster. Cine era in posterul primului nr. al revistei? Eu! O caricatura de-a mea facuta pe calculator cu titlul: "fraiera scolii" Cand am vazut revista mi-am luat toate lucrurile si m-am refugiat o vreme buna, cateva zile n-am mai vrut sa merg la scoala, dar pana la urma nu puteam sa raman acasa pe veci.
Astazi... nimic nu s-a schimbat. Ura si dorinta de razbunare creste pe zi ce trece, dar tot raman fetita mica si prostuta, care nu paraste pe nimeni, fetita de care poti sa iti bati joc oricand.
Anul trecut am fost la banchet, dupa ce s-au rugat parintii de mine 2 luni. Dupa banchet am regretat ca m-am dus. Apoi a venit balul bobocilor, nimeni si nimic nu m-a mai convins sa merg. Nu-mi plac petrecerile, galagia, toate vocile vesele din jurul meu, care incearca sa ma invite la dans, sau nu-stiu-unde. Cand pornesc o discutie cu cineva... ce sa mai zic: e groaznic: tremur din toate incheieturile, incep sa ma balbai, spun niste lucruri cat mai simple, de multe ori termin chiar cu "nu stiu", chiar daca uneori arde in mine dorinta de a ma exprima si de a fi ascultata.
Cand e vorba de un discurs, eu deja am disparut de la fata locului. Prefer sa primesc un 2 mare si lat in catalog de cat prezint un referat in fata clasei.
Singurul lucru pe care sunt sigura e sportul: chiar daca nici acolo nu ma apreciaza antrenorul sau parintii, eu ma simt in adevarata mea piele pe teren.

Pai... cam asta e povestea mea: timiditatea sau ceva mai mult? Nu stiu? Vindecare? ... nu prea cred
Alexandros - de anisia la: 19/08/2006 13:20:43
(la: Dragostea)
hm... se poate sa ai dreptate. daca ma gandesc mai bine, cam da.
inseamna ca am fost copil cand am crezut ca "nu, mamicule, eu nu" :))
thanks... ca m-ai facut sa vad!

trecand mai departe la chestiuni despre care habar nu aveam, sa ti le insir:

- o femeie care vrea dragoste vesnica de la un partener, o poate obtine mai usor decat un barbat care vrea acelasi lucru". - dezvolta-mi te rog. din experienta proprie, barbatul nu prea e in stare de dragoste vesnica. pentru ca el este un vanator. in nici un caz monogam, il poti intalni pe diferite terenuri arabile, insorite, sterpe, deluroase, muntoase, etc. oriunde, mereu in cautare de nou.
- barbatul care isi priveste in ochi partenera de ocazie vede o placere obscena, pe cand in ochii femeii iubite vede placerea adevarata in toata curatenia ei. - fara sa fiu ironica, dar aceasta fraza este de pus la capitolul "din tainele gandirii masculine". pentru ca voi, barbatii, nu sunteti prea deschisi in a-i spune ce si cum ganditi despre dansa, femeio de langa. si apoi va mirati de ce nu intelege...
-...ori poate fi pastrata in memorie pentru delectarea prietenilor la restaurant... - am trait tot timpul cu impresia ca barbatul-barbat este acela de-o discretie impecabila. m-am inselat?

cat priveste chestiunile cu care nu sunt de acord...
- nefericirea provocata de dragoste innobileaza, sensibilizeaza si purifica . da-mi te rog un exemplu, caci eu pana la varsta asta, toti oamenii pe care i-am cunoscut ca fiind nefericiti din dragoste erau intr-o stare mizerabila. in nici un caz sensibilizati sau purificati...
stii de ce nu sunt de acord? pentru ca, in acceptiunea mea, te purifica ceva inaltator. te sensibilizeaza ceva delicat, gingas, deosebit de frumos. si te innobileaza daruirea. ori, cand esti nefericit din dragoste, toate acestea ti-au fost luate, interzise, ascunse, furate...
- omul simplu sre trasata o linie... stie ca aceasta este calea pe care au urmat-o parintii lui si deci, va fi si calea lui. in mare masura e asa. dar au fost si cazuri de om simplu ce si-a depasit conditia. vezi prima generatie de incaltati :)

astept adaugirile de care spuneai si disecatul celor scrise de mine de-aceasta data...
_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#140131 (raspuns la: #139261) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anisia - de Alexandros la: 20/08/2006 00:02:19
(la: Dragostea)
Alex- o femeie care vrea dragoste vesnica de la un partener, o poate obtine mai usor decat un barbat care vrea acelasi lucru".
Anisia- dezvolta-mi te rog. din experienta proprie, barbatul nu prea e in stare de dragoste vesnica. pentru ca el este un vanator. in nici un caz monogam, il poti intalni pe diferite terenuri arabile, insorite, sterpe, deluroase, muntoase, etc. oriunde, mereu in cautare de nou.


El (vanatorul)nu cauta pe acele terenuri arabile, insorite, sterpe, deluroase, muntoase, etc. alt vanat cu orice pret, ci alte trairi, sau retrairea vechilor si frumoaselor trairi.
Fa-l sa se indragosteasca in fiecare zi de tine si vei fi tu singurul si vesnicul lui vanat :)

Alex - barbatul care isi priveste in ochi partenera de ocazie vede o placere obscena, pe cand in ochii femeii iubite vede placerea adevarata in toata curatenia ei.
Anisia - fara sa fiu ironica, dar aceasta fraza este de pus la capitolul "din tainele gandirii masculine". pentru ca voi, barbatii, nu sunteti prea deschisi in a-i spune ce si cum ganditi despre dansa, femeia de langa. si apoi va mirati de ce nu intelege...


Ai si tu draptate partial, dar aici e vorba de barbatul care iubeste cu adevarat si nu de cel ce simpatizeaza, sau ale carei calcaie s-au aprins.
Chiar daca-ti voi narui teoriile despre barbati, crede-ma ca sant si dinastia care spun iubitei cum gandesc despre dansa.

Alex-...ori poate fi pastrata in memorie pentru delectarea prietenilor la restaurant...
Anisia - am trait tot timpul cu impresia ca barbatul-barbat este acela de-o discretie impecabila. m-am inselat?


Am pus acolo un"poate".
Sant total de acord ca discretia e o calitate pe care ar trebui sa o gasesti la orice barbat(sau femeie), dar e totusi vorba de o aventura, iar o aventura, oricat de frumoasa ar fi, e tot o aventura.:)
Daca aventura se repeta....se poate transforma in dragoste.

Anisia- cat priveste chestiunile cu care nu sunt de acord...
Alex - nefericirea provocata de dragoste innobileaza, sensibilizeaza si purifica .
Anisia- da-mi te rog un exemplu, caci eu pana la varsta asta, toti oamenii pe care i-am cunoscut ca fiind nefericiti din dragoste erau intr-o stare mizerabila. in nici un caz sensibilizati sau purificati...
stii de ce nu sunt de acord? pentru ca, in acceptiunea mea, te purifica ceva inaltator. te sensibilizeaza ceva delicat, gingas, deosebit de frumos. si te innobileaza daruirea. ori, cand esti nefericit din dragoste, toate acestea ti-au fost luate, interzise, ascunse, furate...


Anisia, anisia...fata desteapta, dar o faci pe superficiala :)
E plina literatura de poeti si scriitori, care pierzandu-si dragostea dintr-un motiv sau altul, au creat opere de arta.
Vrei un exemplu?
Ok. Maitreyi -Mircea Eliade.
Iubita indianca, reala, dragoste cu mari suferinte de ambele parti.
Daca citesi ce a scris Eliade acolo vezi ce poate face dragostea din noi.
Crezi ca poate cineva scrie asa doar ca e talentat si are imaginatie?
Nu. Numai traind.

Alex - omul simplu are trasata o linie... stie ca aceasta este calea pe care au urmat-o parintii lui si deci, va fi si calea lui.
Anisia -in mare masura e asa. dar au fost si cazuri de om simplu ce si-a depasit conditia. vezi prima generatie de incaltati :)


Corect. Dar nu ma refer la exceptii ci la cei ce sant impacati cu conditia lor.


Cu adaugirile inca nu m-am pus la punct. Viata(dragostea) e asa frumoasa si plina de surprize ca nu se termina adaugirile niciodata :)))









"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#140242 (raspuns la: #140131) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru Alexandros - de casandra_radu la: 21/08/2006 16:44:32
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Sunt plina de contradictii, da! Sunt inconsecventa si nu ma intereseaza notiunile, inclusiv "notiunea de iubire", tot notiune este. Fiindca viata e prina de contradictii, de neprevazut si de incosecvente...
Asa ca in ce ma priveste, am trimis la plimbare notiunile, teoriile in in general orice lucru static, care nu corespunde dinamicitatii vietii.
Te simt ca inca mai esti suparat, de la conferinta aia pe tema prostiei, de regula aveai raspunsuri mai empatice. Ei bine..asta este, astept sa iti treaca :) Stii ce imi vine acuma? Sa iti raspund pe acelasi ton. Dar...mi se pare o prostie sa reactionez asa. Sa uit ca de fapt te simpatizez, cu toata supararea ta. Asa ca..rasusflu adanc si caut sa continui conversatia.
Da, fireste ca iubirea fata de o persoana de sex opus nu e acelasi lucru cu iubirea pentru mama, tata, frate, prieteni..insa fiecare iubire pentru o alta fiinta umana te face mai bun si te aproprie de Dumnezeu. Cel putin acest lucru il au in comun. Iubirea pentru o persoana de sex opus este "mai" misterioasa decat alte iubiri, mai ales cand apare brusc, fara nici o explicatie, fara nici o motivatie. Pentru mine iubirea nu are motivatii. Ar fi asa usor sa aiba...atunci as fi iubit pe acela care imi dadea toate motivele (cel putin cele insirate de tine se regaseau in comportamentul lui). Aveam toata motivele sa il iubesc, se purta minunat, din toate gesturile lui razbatea o profunda afectiune pentru mine, era intr-adevar omul potrivit. Il apreciam pentru calitatile lui si era ceea ce am gandit mereu ca vreau de la un barbat. Nici o contradictie aici. Numai a...nu l-am iubit. Am tinut la el, dar asta nu echivaleaza cu iubirea.
Pai ce sa ii ceri lui Dumnezeu? Numai ca asa cum nu ii ceri lui poate asa ar fi frumos sa nu ceri nici altuia. Adica..nu cer creatorului dar cer creatiei sale? :)
Nu simte la fel de mult..nici macar nu cred ca este o chestiune de a masura...Sa masori in ce? In kg, in km, in amperi? In ce? Mai degraba este o modalitate diferita de a simti si o profunzime diferita a sentimentelor, care oricum nu pot fi cuantificate.
Iubirea nu are nimic de a face cu principiile. Orice iubire insa este poarta catre iubirea suprema sau iubirea de Dumnezeu cum vrei sa ii spui.
n ce priveste cuplurile, foloseam "iubire" in alt sens, asa cum se paote desprinde din context. Nu am nici o treaba cu Sulfina Barbu, insa apropo de ceea ce a zis ea, am facut o conexiune care mie mi se pare ca atinge un punct nevralgic - si anume ca ai viata pe care o meriti. Sa dezvolt? Crezi ca este cazul?
Normal ca ce insiram nu e iubire. Aceea este ceea ce se intampla cel mai adesea si care oamenii considera a fi iubire. Dupa care, cand se termina se pot lauda ca ei au iubit si mai ales cat au suferit. Ca au fost tradati, ca bla bla...in fine. Ca doar doar impresioneaza pe altul si vor fi iubiti ca deh, destul au suferit.
Ma rog, poate compasiunea si prietenia nu sunt forme ale iubirii pen tru tine. Asta este altceva. Dar nu imi spune tu mie ce simt, cum simt si asa mai departe. Nu are sens, nu ma cunosti, nu te cunosc.
Pentru mine compasiunea nu inseamna mila. Nu vorbeam in sens de dictionar. Compasiunea in sensul de acea iubire in care tu nu mai esti. Si nu voi teoretiza deoarece nu are nici un sens.
Daca tu iubesti o persoana si ea nu stie, cel mai firesc este sa ii aduci la cunostiinta acel lucru. Nu este iubire intre voi, dar poate ca tu o iubesti chiar si asa. Sau poate esti obsedat. de unde sa stiu eu?! Ei bine...o anunti...si daca stie, ce? Poate ca nu e deloc interesata. Iti moare iubirea pe loc? Ei..poate nu a fost iubire atunci.
Sunt destui oameni care spun ca il iubesc pe Dumnezeu si care in acelasi timp nu pot iubi pe cineva care nu le da atentie. Asta este...e mult mai usor sa iubesti un concept decat o persoana care nu te baga in seama.
Nu discutam despre iubirea pentru cineva trecut in nefiinta. Observ ca tu simti la fel pentru toti cei trecuti in nefiinta. Asa simti tu si poate ca altul simte altfel. Sa nu crezi ca daca tu simti in anume fel si altii simt la fel. Asa cum fiecare gandim in felul nostru, asa fiecare simtim in felul nostru.
Chiar doresc sa citesc parerea ta vis a vis de cum mi-a fost mie denaturata notiunea de iubire. Ai facut o afirmatie dar nu ai adus nici un fel de argumente. Ce pot spune deocamdata, pe langa ce am spus despre acea iubire este ca urmare a ceea ce am simtit pentru el, am inceput sa am mai multa toleranta si fata de altii, am inceput sa ma inteleg mult mai bine cu colegii mei, cu parintii mei si ami ales, total surprinzator pentru mine, au inceput sa imi palca oamenii, dupa atata vreme, de cand ma stiu, ca nu-i puteam suferi. Asa ca mi-o fi denaturat mie "notiunea" in orice caz ma simt tare bine cu oamenii, mi-s dragi, imi plac si intr-un fel ciudat, pe cei pe care ii iubeam ii iubesc acum mai mult. O sa zici ca ma contrazic? Da, fiindca nu vorbesc rational si o stiu foarte bine.
"Si aici, scumpa casandra radu, recunosti in sfarsit ca nu a fost ce trebuia".
Te rog, nu imi spune "scumpa" daca nu simti asa. Ce sa recunosc? Asta e afirmatia ta. In viata nimic nu "trebuie". Asa s-a intamplat, a fost o experienta si nu as schimba nimic. Nu am ce sa schimb. Am facut asa cum am simtit. Viata nu este asa cum si-o planuieste omul. Da..mi-am dorit sa raman cu barbatul iubit, sa avem o viata impreuna. Dar..daca el in cel din urma a ales altceva, ce pot sa fac decat sa merg mai departe.
Daca ma intrebai cu ceva vreme in urma ce trebuie si ce nu iti spuneam in primul rand ca "nu trebuia sa ma nasc", apoi ca nu am iesit asa cum trebuia si tot asa mai departe la infinit. Viata isi are cursul ei, indiferent de ce trebuie sau ce nu trebuie.
Da de unde..auzi jos palaria..pai pentru ce?! Vrei sinceritate si luciditate? Din partea mea, oricand...nu imi palce sa fiu altfel decat asa cum sunt.
Oricine paote fi pacalit. Daca nu vrei sa fi pacalit, lasa orgoliile la o parte si atunci s-ar putea sa incepi sa vezi realitatea. Cel mai usor de pacalit sunt oamenii orgoliosi. Si totodata sunt cei pe care ii poti manipula cel mai usor.
Nu a trisat nimeni. Nu am zis vorbe mari daca nu am simtit ce spun. Chiar si cand ti-am zis tie "dragul meu" asa am simtit, pentru ca m-au binedispus comentariile tale. Nu am umblat niciodata cu chestii de genul "te iubesc, esti viata mea"...ca sa creez atmosfera placuta in budoar. La fel cum nici nu am facut pe interesanta pretinzand ca sunt total rece si doar interesata de sex. Imi place aproprierea intima si din aceasta cauza nu o voi face oricum, ci o voi face asa cum merita acest act frumos intre doi oameni.
Pe mine nu ma intereseaza acea conventie sociala numita casnicie. Nu-mi doresc, nu mi-am dorit.
Lasa te rog tonul asta dojenitor ca nu te prinde. Ca te asteptai sa parafrazez pe altcineva..uite ai putea sa tagi invatatura ca asteptarile iti sunt de regula inselate si ca altul nu are nimic de-a face cu ceea ce astepti tu de la el. Si ma indoiesc ca ma cunosti. Doar fiindca ai citit cate ceva din ce am scris. La fel cum nici eu nu te cunosc pe tine.
Nu am parafraza-to nici admirativ, nici peiorativ. Am explicat mai sus care e treaba cu parafrazarea.
Da o sa ma contrazic tot timpul! Asta e perceptia ta despre mine, care nu este neaparat adevarul. In sinea mea nu exista contradictii, oricum nu in ce priveste iubirea.
Daca se intampla sa fiu iubita, ok sunt de acord :) Chiar daca nu voi sti niciodata cat de profund sunt iubita. Daca nu se intampla, asta este. Sunt lucruri care nu depind de mine. Nici chiar iubirea pe care o simt eu nu depinde de mine.Este sau nu este. Nu imi irosesc energia dorind lucruri care nu depinde de mine. De fapt toata "afacerea" asta cu doritul e o mare tampenie.
In final...nu ti-as putea da argumente si oricum probabil ar fi multe contradictii. In ce priveste ultima intrebare, daca ar raspunde altul, dupa ce ar fi la curent cu povestea vietii mele ar spune ca am fost iubita. Eu insa simt ca nu stiu cum este sa fii iubita. O replica la aceasta ar putea fi ca eu am standarde prea mari...disputa ar continua la nesfarsit, ce rost ar avea?!
Scopul publicarii acestui text nu a fost de a diseca iubirea si nici de ma ma transforma pe mine in obiect de disectie. I-am zis lui Cri Cris care era ideea.
Astept sa iti treaca pasa :) Si apropo de conferinta aialalta nici macar nu am citit ce ai scris tu acolo. Inerent, nu aveam cum sa ma refer la tine.
#140659 (raspuns la: #140644) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Discutie intre mine si Homo Stultus, doi oameni oarecare:D - de zaraza sc la: 22/08/2006 00:34:26
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Recunosc ca am exagerat un pic:D in comentariul meu, din doua motive. Subiectul ma doare, apoi, doi, am observat ca daca scriu comentariile exact pe mijloc, avind mare grija sa respect adevarul, nu fac decit sa inchei discutiile. Uneori conferintele se opreau muuult timp la un comentariu al meu si nu era prea placut.

Bun!
Care e adevarul? In clasele de gimnaziu a trebuit sa ma duc la scoala sa vorbesc cu profesorul de religie. Ei! surpriza! nu cel al fetei mele, ci cel la care ea trebuia sa stea la ora. Trebuia...pentru ca nu era sa se duca in drum. Ca daca e minoritara, nu pleca de la ora majoritarilor:D Nu mai stiu in ce a constat discutia...Dar stiu ca am eforturi sa nu-l jignesc pe domn profesor si si fata mea sa cada in picioare. Nu, nu era ea de vina cu ceva, e prea cuminte...Cred ca imi aduc aminte...Profesorul a aflat ca ea a comentat atitudinea lui de la ore...sau cam asa ceva...pai el statea cu miinile in buzunar, pozitie foooaaarte lejera in timp ce spunea rugaciuni, ma rog...in general atitudine nepotrivita unui profesor de religie.

Acum, intr-a noua, a fost jignita indirect de un profesor de la alta materie, care si-a permis sa caracterizeze religia ei. Nu stiu daca stia ca ea e la acea religie, dar unde e permis in scoala asa ceva? Elevii pot avea prieteni, cunoscuti de acea religie! Cu asta n-am ce face! E singurul profesor pe care l-as schimba din colectivul ei de profesori. Si n-am cu cine sa ma inteleg...Trebuie sa il las in apele lui, altfel ii face rau fetei...deja pasise cu stingul la inceputul clasei a noua. A venit intr-o zi indispus la ora, era ora intii, si ea prima la catalog. A incasat un patru, iar pe parcursul orei, notele au crescut constant. Bine ca nu a luat-o in vizor, ca am vazut pe la noi multe cazuri.

Aici sint nisipuri miscatoare si ne misca pina la lacrimi.
#140727 (raspuns la: #140277) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
La parintele Vintila Vine-Ar - de cosmacpan la: 22/08/2006 09:48:33
(la: Intrarea permisa numai cu copilul)
La parintele Vintila
Vine-Arvinte,cam sfios
Si ii spune: - Fie-ti mila
De un suflet pacatos

Chiar in saptamina mare
Cind tot omul e smerit-
Si posteste cu'ndurare,
Uite-am pacatuit !

-Ai furat ? intreaba popa
-Nu,pea sfinte !Fara vrere
M-am dat diavolului, hopa
C'o gradina de muiere !

-Vai de mine, vai de mine...
Greu pacat ai savirsit...
Insa daca-mi spui cu cine,
Poate fi-vei mintuit.

-Nu pot,
a raspuns Arvinte,
-s-o divulg, Parinte,
Ca ma bate Dumnezeu !

......Era'nalta si frumoasa,
Parul blond si ochi de jar,
Gura dulce,voluptoasa,
Dintii de margaritar...

-Nu cumva ai fost cu Tantzi
Din Smirdan,de peste drum ?
-Nu pot s-o divulg, ca Domnul
Ma trazneste chiar acum !

.....Si-avea flori la cingatoare,
Trup de crin imbobocit,
Mijlocel de fata mare,
Numai buna de iubit..

-Poate-ai fost cu Mitza Creatza
Cea usoara ca un fulg ?
Din Buzesti ? -Cere-mi si viata,
Insa nu pot s-o divulg !

......Durdulie, 'mbujorata,
Numai cintec, numai joc,
Cind te-a strins in brate-odata,
Ai simtit in vine foc !

-Mai, Arvinte-ai fost cu Leana
Care sade pe Neptun ?
-Sfinte, geaba-mi zgindari rana,
Fiindca tot nu pot sa spun !

.....O comoara tainuita,
Fruct in dragoste scaldat,
Toata plina de ispita,
Toata plina de pacat ..

- Bine,du-te ,mediteaza,
Si vii miine,mai dispus,
Domnul sa te aibe-n paza,
-Sarut dreapta ! Si s-a dus .

Ajungind in colt, ca vintu,
S-a-ntilnit cu Calistrat
Care l-a-ntrebat: - Prea Sfintul
De pacat te-a dezlegat ?

-Inca nu ! raspunse-Arvinte
Foarte vesel si vioi,
Dar aflai de la Parinte
Inca trei adrese noi
'neata ! Se poate primi o caf - de RSI la: 24/08/2006 10:02:25
(la: Trancaneala Aristocrata "9")
'neata ! Se poate primi o cafea direct in vena ? Ca eu tocmai am iesit dintr-o sedinta si sunt in drum spre a doua ! ;((
==================================================
"Beer is proof that God loves us and wants us to be happy."

~ Benjamin Franklin
#141092 (raspuns la: #141090) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
din prima... - de donquijote la: 24/08/2006 16:31:50
(la: ...din prima seara?)
nu seara, nici noapte si cu atat mai mult nu pat, ca sexul se poate face si ziua pe covor, sub dus sau pe masa. si cu cat e 'mai din prima', cu atat mai putin se desfasoara in pat.
se intampla in excursii, in delegatii, mai rar in concedii. si mai rar la mai putin de 2 ore de calatorie de casa. tine deobicei cat tine 'vacanta'...
nu vorbesc de sexul care se intampla la (sau dupa) 'petreceri' in masa in aer liber, discoteci, concerte rock, unde alcoolul si drogurile isi spun ultimul cuvant.
din cate cusosc eu, (si cunosc nu putin), personal n-am auzit de vreo relatie de durata care sa fi fost bazata pe sex din prima...
daca cineva cunoaste, n-am sa-l contrazic.:)
ps: prima in sensul de prima intalnire...
maestrul - de sorilenel la: 24/08/2006 20:21:46
(la: Gica Petrescu)
sincer sa fiu e prima data ca scriu intr-un forum, dar chiar vreau sa spun ceva..........Oare numai citeva comentarii merita Maestrul?unul dintre cei mai prolifici oameni de gen din Romania si poate din multe tari? Omul care a inregitrat pe toate suporturile de la vinil (placa de patefon) la DVD?Omul care a influentat (si nu exagerez de loc) generatii intregi de artisti, nu numai muzicieni?Omul care ne-a facut fericit de atitea si atitea ori in viata noastra, pe parintii nostri, pe bunicii nostri?
Ma intreb, de ce merita mai multe comentarii un subiect ca Iri si Monica, ca O-Zone, ca sexul oral?
Cine sintem noi? Ce sintem noi?ne aducem aminte numai cind moare?oare in cit timp o sa-l uitam?


hi :) - de Lteo la: 25/08/2006 20:12:38
(la: Neocrestinii)
"din pacate" nu am timp sa citesc toate comentariile, dar articolul l-am citit, si primele comentarii...

lucruri interesante...

totusi... prea mult s-a pus accentul pe RELIGII dupa parerea mea, e ca un fel de "cearta",... cu toate ca cearta nu-i cuv. cel mai potrivit... dar, degeaba se descrie protestantisumul... ortodoxia... catolicismul... cel putin ptr mine pe degeaba... eu daca-s intrebata daca sunt pocaita... raspund de cele mai multe ori "sunt crestina"... ptr ca cuvantul "pocait" e interpretat altfel (mai ales de cei ce nu sunt), si te face sa gandesti (sau... ii face pe cei ce nu sunt, sa gandeasca) NU AI VOIE...

am auzit in urma cu ceva timp ceva f. fain, ... RELIGIE= TU TREBUIE,... EVANGHELIE=TU AI,TU PRIMESTI,TU AI VOIE...

eu sunt crestina, ptr ca am avut voie sa ma decid, daca vreau sa fiu sau nu, daca vreau sa fiu in fata lumii, sau nu (BOTEZUL, care ptr mine nu prea fost usor...nu a fost usor caci am avut mari emotii, ptr ca nu sunt o pres care sa stea cu placere in fata unii multimi si sa vorbeasca... am avut emotii cand am stat in fata clasei, la referatul de la biologie, si am intrerupt referatul ptr ai invita pe colegii mei [eu nu-s in romania]...dar a fost o zi extrem de frumoasa!!!!!)
sunt crestina... ptr ca am si acum voie sa ma decid, ce, cand si cum fac... Dumnezeu se ingrijeste de mine, Dumnezeu are un plan ptr mine, dar Dumnezeu imi da mie voie sa decid daca vreau sa urmez planul lui, sau nu... daca vreau sa ma duc vineri seara la ora fetelor, sau vreau sa ma duc la discoteca... [etc..]

Nu stiu Gabi cate lucruri a facut, a "implinit"Dumnezeu deja in viata ta, dar Dumnezeu i-a dat o sansa tatalui meu, cand nici un doctor nu i-ar fi dat... poti sa-ti inchipui prin ce trece o nevasta, care a aflat ca sotul ei nu mai are mult de trait...
cu 6 copii (acum suntem 10- si eu sunt ff fericita si multumita cu/de familia mea, de fratii mei)
...

pe cand tatal meu inca era pe patul de spital, (dar vindecat deja) a venit o asistanta la el, cu o icoana... (cu fecioara Maria) si a incercat sa-i arate ca cu el s-a intamplat o minune...

cand aveam 10 ani, si mama mea era insarcinata, imi doream mult o surioara... si ma puneam regulat pe genunchi, si ma rugam ptr o surioara... si odata, (cam dupa o saptamana) pe cand mergeam spre scoala, a oprit tatal meu masina langa mine si colega mea si a spus zambind ca am primit o surioara... :)

ohh :)) de fapt nici nu vroiam sa spun atat de mult acum.. dar "doar" asa am fost eu inspirata... :))

acum... Dumnezeu nu-i ca o telecomanda, si nici ca un jocker, care sa-l folosesti atunci cand iti pofteste inima... Dumnezeu nu-mi indeplineste orice pofta a inimii, dar imi arata (mai devreme sau mai tarziu,) de ce nu... cand ma lasa sa trec prin necazuri, stres, etc, si atunci imi arata de ce... asa am invatat eu de exemplu sa fiu rabdatoare... ptr ca a fost nevoie sa fiu cu mine rabdatoare, si sa astept cu rabdare raspunsuri de la Dumnezeu

si chiar daca nu, chiar daca Dumnezeu nu-mi indeplineste totdeauna dorintele, rugaciunile... eu am primit ceva de la El deja... am primit viata vesnica, de asta am curajul sa risc mai mult, mai multe pe acest pamant...

chiar daca nu am totul, nu pot totul... ... ma asteapta un viitor fericit... (mai devreme sau mai tarziu)...

nu stiu cum iti merge tie Gabi, nu stiu ce faci tu, cand te afli intr-o situatie grea... nu stiu ce ai face tu, daca ai afla ca un prieten bun de-al tau se drogeaza, si sa-l vezi in aceasta situatie... nu stiu ce ai face daca ai afla ca pers in care esti indragostit, si despre care credeai ca te place, are pe altcineva... nu stiu ce ai face cand fratiorul tau cel mai mic e in spital, cu meningita... si tu ai stres pana dupa cap... ptr ca vacanta numai vacanta nu a mai fost... si cand nu mai ai timp de nimic, sau de nimic "frumos", relaxant... si cand stii ca nu poti sa contezi pe oameni... atunci... ma plang la Isus, ii povestesc lui, ...ii spun lui despre dezamagirile mele, ...
"zambeste, Isus te iubeste"... nu-s doar vorbe in vant... de cand traiesc ca crestina, zambesc mult mai mult, si mi se spune mult mai des (dar cu adevarat des) ca ma fac pe zi ce trece mai frumoasa, ca am un zambet frumos, ... nu-s un tip laudaros, credema... stiu doar ca Isus m-a schimbat, si chiar daca in interior, sau a inceput in interior... se vede de multa vreme si pe chipul meu...

crede-ma ca lumea are nevoie de asa oameni, de oameni ca Isus, de oameni schimbati de Isus... de oameni ca mine... eu cel putin sunt convinsa ca clasa mea, scoala mea are nevoie de mine... are nevoie de cineva care sa ajute, chiar daca nu-i luat prea in serios, chiar daca nu e cea mai renumita, cea mai "celebra", "coola" persoana in scoala/clasa... am cativa prieteni f buni in scoala, nu chiar multi, ...dar totusi,...
multi, ceilalti ma apreciaza, chiar daca de la distanta...

prin faptul ca sunt mai prietenoasa decat ceilalti, ca zambesc mai mult, ca sunt mai vesela... schimb lumea... motivez colegii, prietenii mei, ii fac sa se simta mai putin agresivi, ...ii ascult, ii fac sa se simta pretuiti...

sunt un HISTORY-MAKER... (cine cunoaste cantarea de la delirious!,...e foarte fain)... sunt mandra de asta, si am din aceasta cauza o PERSONALITATE BUNA, puternica, coola... :))
sunt deja und history maker, din cauza ca in vietile unor prieteni (sau cel putin a unei bune prieten) am scris istorie... am lasat urme... bune.

cine crezi ca e motivul acestor lucruri... cine crezi...
Isus e...

de asta sunt madra de ce sunt, de cum sunt, de cine sunt... de ce am, de ce pot, de ce cred,... de ce iubesc...

viata mea nu.-i tot timpul roza, cred ca ti-ai dat seama deja, dar ...am siguranta, ca chiar atunci cand nu-mi merge bine, am de ce ma agata, am de ce ma tine, am la cine merge...
cum e in viata, in situatia ta, Gabi... poti sa zici si tu asta, chiar daca in cazul tau ar fi vorba de un om... poti tu tot timpul sa te duci la un prieten, la un parinte, la preot... cu siguranta ca va face TOTUL ptr tine?
care dintre oamenii care-i cunosti, si-ar da viata ptr tine?

oamenii au nevoie de mai mult decat oameni... au nevoie de ceva "supranatural"... daca nu supravietuiesc... in viata lor, oamenii fara speranta, fara dragoste, fara credinta... nu au viata, nu traiesc,... sau nu vor trai mult, caci ...multi se sinucid...

am auzit in urma cu ceva timp ca cele mai multe sinucideri au loc in jurul Craciunului... e sarbatoarea cea mai frumoasa, si totusi sunt oameni care nu sunt felicitati, nu primesc cadouri, nu au cu cine o petrece...
de asta...

la botez, la marturie am zis ceva... (care a starnit cateva rasete :) )
"Depind de Isus, de dragostea Lui, si asta-i singura dependenta pe care o recunosc cu placere"
(voi fi si acum sincera si deschisa :)) o alte dependenta e cea de balsam de buze,...dar... asta nu zic des, caci de obicei cand ma gandesc la asta, sper sa nu fie vorba de o dependenta)

God bless you!
va urez tuturor care vor citit asta toate cele bune din inima.
Taceau... - de latu la: 26/08/2006 10:46:07
(la: Loc pentru "giugiuleli" :))))))))
in fata cestilor de ceai.
Andrej inca stapanit de noianul de ganduri care pusese stapanire pe el in cafeneaua unde petrecuse ore in sir cu gandurile...
Se oferise sa mearga de cu zori in oras dupa cumparaturile pe care fetele le insirasera pe o lista, manat de instinctul distantei. Voise, mai mult din instinct, sa ramana singur cu gandurile care-l tinusera treaz o noapte intreaga: Amintiri si temeri. Amintirile trecutului si temerile viitorului.
Nu reusise sa puna ordine in ganduri. Nici un gand nu se lasa armonizat cu celalalt. Prea deosebite erau trecutul si viitorul, prea brusc intrase trecutul in clipa prezenta, prea nu se mai lega - pentru a cata oara in viata asta - nimic.
- Domnul doleste inca o cafea?
Trasari. Adolescenta de provenienta japoneza care imita de minune accentul chinezesc il privea intrebator.
Nu, domnul nu dorea cafea. Intr-un local chinezesc, cafeaua era un martiriu.
- Sake, se auzi Andrej zicand. Instantaneu isi aduse aminte ca bautura asta nu-i placuse niciodata, ca bauturile tari nu se numarau printre preferintele sale (ok, un pahar de Curvoisier, la lumina lumanarii... ma rog, Andrej nu era un fanatic) si ca intr-un local chinezesc, probabilitatea de a i se servi o bautura traditionala japoneza era relativ scazuta.
- Imediat zise ospatara indepartandu-se asa cum venise, ca pe perne de aer.
Cautatura ei la primirea comenzii, il facu pe Andrej sa se uite la ceas: Aproape noua.
Sau nici noua...
Isi aduse aminte de cumparaturi si de planurile marete ale fetelor cu privire la pranzul "de pomina" pe care-l planuisera...
Fetele.
- Sake! Zise ospatara - lui Andrej nu-i scapa aerul contrariat, ca si cand ar fi vrut de fapt sa zica "Betivanule".
Dadu bautura peste cap - nu era mai mult de un degetar - in timp ce se scula de la masa. Scoase din portofel o bancnota, o puse langa paharelul gol pe masa, o mai privi odata pe mica ospatara chinezo-japoneza si nu-si putu stapani un zambet, cu gandul la impresia pe care o facuse...
Ajuns in strada, scoase din buzunar lista de cumparaturi pe care fetele i-o dadusera asa cum inmanezi cuiva o amintire de mare pret.
"Faina, sare, broccoli, gutui, ulei de masline, garam masala, pepene, ananas, gulii..." Gulii??

Cumparaturile nu durara prea mult. A gasi un taxi fu o sarcina mai grea de indeplinit.
Ajuns la marginea plajei, cobora si in timp ce platea privi catre coaja de nuca acostata la pontonul subred. Puntea mica pe care doua sezlonguri alaturate aminteau de o reverie trecuta, era acum goala. Goala era si plaja, doar la vreo douasute de metri mai incolo, dincolo de gardul de uluci care despartea plaja privata de tarmul orasenesc se oprise o satra de tigani cu mercedesul din care coborase o multime de puradei si parintii lor...

- E bine asa! Zise Andrej ca raspuns la baiguielile taximetristului cu privire la restul pe care - surprinzator - nu-l putea da, avand doar bancnote mari.

Lua plasele si pungile cum putu mai bine si porni catre yachtul Inei ("Ina? Nu... Parca altfel.. Inga!! nu, nici asa....").
Lua plasele si pungile cum putu mai bine si porni catre yachtul profilat pe orizontul pe care soarele de-acum il parasise pe drum catre zenit.
Ajuns pe ponton, ezita o clipa, hotarandu-se in cele din urma sa nu strige, gandind ca unul sau altul o mai fi dormind....

Aimee? Sasa? Or fi dormind?
Puse cumparaturile pe puntea incalzita deja de soarele diminetii, pastrand doar doua plase si cobora incet scara catre interiorul ambarcatiunii. Scartaitul treptelor era acoperit pe alocuri de zgomotele alarmante din pantecele yachtului. Leganarea usoara si necontenita a vasului il facu sa se tina de balustrada, tinand amandoua plasele intr-o mana.
Ajuns pe coridorul ingust cu usi in dreapta si in stanga, incerca sa desluseasca vreun sforait sau zvon de voci omenesti. Nu auzi nimic.
Intre timp ajunsese la usa combuzei, singura intredeschisa. Prin crapatura o vazu.
Sasa statea cu spatele la usa si trebaluia. Parea tare concentrata si Andrej se opri o clipa. Clipa se prelungi pana numara cateva minute. Privind-o, Andrej se intreba cum o sa reactioneze Sasa la cele ce avea sa-i spuna...
Firul gandurilor ii fu intrerupt de usa care se deschise brusc, in cadrul ei aparand baba Olga. Cu un reflex ca in tineretie, Andrej puse aratatorul pe buze. Gura Olgai se inchise la loc.
Nu parea a-l agrea. Dragostea care insa parea s-o lege de Alecsandra, o facea sa-l accepte in preajma, ca pe un corp strain ce-i drept, dar ascunzandu-si cu priceperea varstei adevaratele ganduri.
Olga se strecura intre el si tocul usii, avand - ca intotdeauna - treaba.

Andrej pasi peste prag.
Puse plasele pe masa si se apropie de Sasa. Primul gand fu, s-o stranga in brate.
Al doi-lea gand, mult mai prozaic insa invinse: Isi intinse gatul peste umarul ei, sa vada ce o fi in castron.
Sasa il observa, clipa romantica trecuse...
Trecuse pentru ca il observase Sasa si pentru ca baba Olga, intrase iar in incaperea prea ingusta pentru trei.

Acum taceau.
Ceaiul se racise. Erau singuri. Erau preocupati.
El stia ca Sasa ii ghicise zbuciumul si stia ca nu-l va intreba niciodata despre motivele lui.
Si mai stia cu siguranta un lucru: Nu voia s-o piarda.
- Sasa... zise Andrej.
- Da? raspunse ea.
Olga intra iar, grabita ca intotdeauna, inoportun ca de multe ori, silentios ca niciodata.
- Vrei sa mergem pe punte?
"Hai" zisese ea, monosilabic, asa cum era de fiecare data cand se retinea sa intrebe, stiind totodata sigur ca ar fi ceva de spus...
Inca un mic ragaz...
__________________
Omule, nu uita: Eu sunt cu tine!
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.
#141471 (raspuns la: #141440) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
jeniffer - de rast la: 27/08/2006 09:20:31
(la: Barbati vs. femai)
> Femeile au dreptul sa faca ce vor, la fel ca barbatii.
Nu vorbeam de "dreptul de a alege" sa faci ceea ce vrei ci de cel care "aduce bani in casa"....

>In privinta copiilor, parintii pot educa la fel
De la o anumita varsta da. Darin primii ani de viatacopilul arenevoiede "caldura materna". E o chestie care copilul "o simte".
#141623 (raspuns la: #141557) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In primul rand si pe vremea l - de mya la: 29/08/2006 18:05:47
(la: de ce nu ne uitam la lucrurile care sunt cu adevarat serioase)
In primul rand si pe vremea lui Ceasca erau violuri, crime si alte orori la fel ca acuma insa nu le citeam in ziare, nu le vedeam la tv. fiindca nu se dadeau (numai capitalismul era in putrefactie ;)).

Apoi si in alte tari se dau stiri de scandal la televizor, sau in ziare, nu numai in Romania. Daca lumea nu ar mai citi ziarele, astea nu s-ar mai vinde. E vorba de cerere si oferta. Omul obisnuit e dornic de senzational si cum sexul si violenta vand bine ziarele sau revistele...asta este.

In alta ordine de idei Aristide Buhoiu a fost securist, dar a facut intr-adevar reportaje foarte interesante.
Primul pas: Dacă EU m-aş - de Kon Stantin la: 30/08/2006 19:29:52
(la: Un joc.)
Primul pas:

Dacă EU m-aş întâlni cu MINE prin parc aş merge nepăsător mai departe fără a remarca nimic deosebit. Dacă MINE s-ar aşeza lângă EU pe o bancă în parc atunci l-aş lăsa pe el să ia primul cuvântul. Şi cum din ipoteză MINE este identic cu EU vom sta împreună câteva ore fără a schimba o vorbă, fiecare cu gândurile sale.

Pasul doi

S-a spart gheaţa: EU sau MINE a scos un sunet. EU nu-i voi reproşa pe cafenea lui MINE decât "existenţa lui EU". În afara cafenelei, rămâne între EU şi MINE. tatiku, EU şi cu MINE aşteptăm pasul 3 pentru a ne împăca. Te rugăm nu întârzia prea mult.
hgrancea - de watchmaker la: 30/08/2006 19:34:48
(la: Intrebari pentru atei)
Domnu' hgrancea.... comentariul tau ma lasa cam buimac, ce sa zic!
Daca tu asta ai inteles din ceea ce am scris eu, e o problema.
Adica eu sint de fapt un bun crestin, si in fiecare seara spun de trei ori Tatal nostru, merg la biserica duminica, iar in timpul liber ma dau "ateu"... de ce? Ca e cool? ca e trendy? Aaa, stiu... din snobism probabil.
Realizezi cit de aberanta este concluzia asta, nu?
Nu, esti complet pe linga adevar, si o sa te iluminez eu oleaca. Faptul ca eu sau orice alt om care nu are de-a face cu doamne-doamne participa totusi la sarbatorile religioase, raspunde corespunzator la "parolele" crestine, si in general se comporta ca un om normal (inteleg ca cel care crede este cel normal, nu?), o face dintr-un singur motiv, si anume: obisnuinta, mostenire culturala, zi-i cum vrei. Gindeste-te ca religia (oricare vrei tu) face parte din modul de viata al omenirii de cel putin 1700 ani (asta e mahomedanismul). Putem sa le enumeram toate marile religii aici, dar n-are rost. Ideea e ca sint parte componenta a culturii popoarelor. Si nu o particica, ci ditai bucatoaia. Este o IDEEE extrem de adind inradacinata in mintea oamenilor, si va mai dura ceva timp pina influenta ei se va diminua simtitor. E normal atunci sa influenteze modul de gindire al oamenilor, sa influenteze limba, sa induca mici automatisme, care insa nu fac pe cineva religios daca le foloseste. Gindeste-te cum ar suna limba romana fara suculentele injuraturi cu tenta religioasa. Si ce? cel care injura de dumnezei si sfinti e un smerit crestin? poate fi, poate insa la fel de bine sa fie un ateu convins care injura, si asta e injuratura cea mai la indemina.
Te iei de mine ca mi-am botezat copilul? Ok, l-am botezat, dar asta nu inseamna ca eu sint crestin. Evident ca nu cred in rostul acestui act - ba chiar botezul, cel putin la ortodocsi, mi se pare o barbarie demna de evul mediu- insa pe de o parte, nu doresc sa intru in conflict cu parinti-veri-bunici-matusi care vad in asta o treaba de maxima importanta, si cum am spus, nu incerc sa dovedesc ca ateismul e bun si drept si religia este aberanta (este aberanta, insa pastrez secretul asta pentru mine ;) ). Pe de alta parte nu i-a facut nici un rau - in afara de timpul pierdut prin biserica si nervii copilului. Si in ultimul rind, asta se intimpla cu aproape 8 ani in urma, cind nu imi puneam inca problema foarte transant. Acum nu l-as boteza.
Cam atat despre mine.

In ceea ce priveste sintagmele "bate si ti se va deschide", "cauta si vei gasi": Daca eu (oricine) am/are o problema si cauta rezolvare in credinta, inseamna ca deja stie ca raspunsul il va gasi acolo, pentru ca vrea sa il gaseasca acolo. Deci nu e vorba de o cautare propriu zisa, ci de acceptare fara conditii a unui raspuns fabricat.

Iar sintagma "crede si nu cerceta" este una din DOGMELE de baza ale crestinismului, fara de care nu poate functiona, e ca si cum ai incerca sa pornesti o masina dar nu ai motor.
Asa ca, daca esti intr-adevar un bun crestin, fa te rog bine si nu pune cuvintul domnului la indoiala, pentru ca iti pierzi locul acolo sus...

However... nu neg importanta credintei (ta-daam)!! Da, sumpliza, asa este. Insa struneste-ti bidivii inainte de a spune "te-am prins".
E in firea omului (altfel nu ar fi existat religie) sa caute raspunsurile la lucrurile pe care nu le intelege. Si cea mai la indemina rezolvare este de a pune in circa altuia mai mare si mai puternic tot ce nu poate el digera. Si cum acel mai mare si mai puternic nu exista, poti sa il inventezi, si sa ii dai atributiuni clare. Insa asta se aplica cu mii - pina la sute - de ani inainte de te naste tu, cind ignoranta inca era mama intelepciunii!
Din punct de vedere psihologic este si acum benefic pentru un om sa se duca sa se descarce cuiva care are capacitata de a absorbi nelimitat. De asta nu neg importanta preotilor, care au un rol de psiholog (macar e mai ieftin decat unul cu diploma). In acelasi timp, asta e o arma cu doua taisuri si cu autofeedback - una nu poate exista fara cealalta.
Insa daca cineva vrea intr-adevar sa caute rezolvarea corecta, poate sa se apuce sa studieze, si atunci sa vezi revelatii adevarate! Ar soma biserica in masa. Dar pentru asta, trebuie sa ai in primul rind deschiderea necesara, sa ai posibilitatea sa ajungi la sursele respective, si nu in ultimul rind, timp.

De ce crezi ca in Romania 86% din populatie are incredere in biserica? Pentru ca mai mult de jumatate din populatie traieste la tara - unde informatia este asa cum este, iar din ceilalti care traiesc la oras, o mare parte de fapt tot ca la tara traiesc. Astia nu au alternativa, iar restul au incredere din obisnuinta si spirit de turma.
De foarte multe ori am avut chiar impresia ca Romania este o tara fundamentalista, nicaieri in lumea civilizata (cea occidentala) nu are biserica o asemenea influenta asupra oamenilor. Asta izvoraste in mare masura si din trecerea atat de totala in cealalta extrema, dupa 45 de ani de comunism in care s-a dat la cap bisericii cu toate mijloacele.
Azi atat este de puternica influenta bisericii in Romania, incit nici macar nu poti sa gasesti (vorbesc din punctul de vedere al omului normal de pe strada) materiale care sa combata credinta. De curiozitate intra intr-o librarie - oricare, Humanitas sa zicem - si du-te la raionul de carti stiintifice - si de popularizare a stiintei in primul rind, tratatele academice sint mai greu de digerat - si compara-l cu raionul de carti teologice. Ca dimensiuni! Si pina si cele stiintifice sint presarate de scrieri aberante, care nu fac nici un serviciu nimanui - gen "Aparatul lui Uriel" de exemplu, care este o colectie de ineptii din coperta in coperta.

In sfarsit, o sa ma opresc aici momentan, daca ai idei noi, te ascult.

Have a nice day.

watchmaker (the blind one)




#142140 (raspuns la: #142077) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...