comentarii

prima zi la liceu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Maine e o noua zi - de anelgia la: 23/03/2005 10:43:43
(la: Maine e o noua zi)
Fumos vis ! Dar,maine e o noua zi, si se va risipi la fel ca si ceata in care e invaluit...
donquijote - de SSDD la: 23/03/2005 19:58:42
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
stii...daca toate aspectele acestea contractuale au doar caracter financiar si legal....nu vad de ce, in comunitatzile non-hetero, se forteaza ideea de primii intr-un fel sau altul aprobarea bisericii...implicit aprobarea lui Dumnezeu.......si doar ca o parere personala...cred ca daca ei vor sa continue acest mod de viata si ar fi convisi ca este natural si moral....nu si-ar bate capul sa ne convinga pe noi...cei multi...si obtuzi...

Dumnezeu face parte din creatie, este parte din fiecare lucru ce graviteaza, din fiecare fiintza vie....prin insasi principiul creatiei...El a vrut si a poruncit sa se faca....din nimic...adica nu a fost inainte....a aparut...din EL...Vorbesc de toate dimensiunile creatiei...nu numai aceasta lume fizica, tridimensionala

conditia de a avea o credinta sanatoasa este de a admite tie insuti ca exista Dumnezeu....credinta se filtreaza in timp...pas cu pas....castigand intelepciune......cu cat minteai mai luminata cu atat ratacirea-i mai adanca.....

Nimic nu se intampla fara aprobarea lui Dumnezeu.....oamenii au in schim libertatea de a face ce vor, bine sau rau,....comparativ cu animalele care sunt instinctuale in principiu....doar niste robotei complecsi....
Vezi, Dumnezeu, daca ar fi vrut ca noi sa nu gresim...sa nu fim ca si El...ne-ar fi facut animale....care vrand nevrand ...am fi pacatuit constant sau nu am fi pacatuit niciodata.....si tot asa....ca si o gluma proasta i-ar fi facut si pe homosexuali ....
noi, oamenii putem spune NU...noi putem spune....suntem mai buni...putem sa ne schimbam.....putem sa ne controlam....
Dumnezeu este viu...noi in schim murim in fiecare zi putin pierzandu-ne in indulgente ieftine.
#40522 (raspuns la: #40508) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
citesc si plang ...(din motive personale nu de ceea ce vad ) - de (anonim) la: 24/03/2005 05:04:28
(la: ati insela(ati inselat) persoana de langa dvs?)
va salut cu respect pe toti cei care vor citi acest mesaj!la randul meu am citit aceste mesaje si am ramas uimit oarecum !Adica daca dupa 2-3 saptamani e de inteles sa nu fii sigur ce vrei ,dupa 3 ani ce sa mai zici ?!
Imi pare rau ca am uitat sa ma prezint .. ma numesc Marius si am 23 de ani si recunosc ... am nevoie de AJUTOR !Eu am fost pana mai acum o saptamana cu o fata timp de 3 ani ... 3 ani foarte frumosi ..pentru amandoi! Nu mi-a dat niciodata de inteles ca ar fi cu altcineva .Am trait clipe nebune ... frumoase impreuna !Anii au trecut si parca , intr-adevar numai era totul ca la inceput .. de vina am zis ca e distanta ( eu sunt student in Buc la Automatica ea in craiova). Suntem din acelasi oras .. dar am avut nefericirea sa ne cunoastem exact in vara dinaintea adminterii la facultate ... exact cu vreo saptamana inainte ... fiecare isi alesese drumul lui ..dar am zis sa incercam!Am iubit-o din prima clipa de cand am zarit-o .Desi eram un om sportiv ..am devenit un romantic incurabil! am scris si o poezie ( mai bine zis un poem imens ) pentru care am fost chiar premiat de primaria mun. Slatina ( de acolo suntem amandoi ). Am iubit-o si inca o mai iubesc nespus de mult ...
M-a iubit exact 3 ani ...plangeam si eu si ea de fiecare data cand ne desparteam ... am petrecut atatea si atatea nopti impreuna ... cand eu la craiova cand ea la bucuresti. Am mancat din aceeasi bani pe care i-am avut. am impartit aceeasi cafea in fiecare dim ... am imparitit fiecare moment si stiu ca si a a simtit la fel. dupa exact 3 ani ... datorita faptului ca ne vedeam odata la o luna ... au aparut probleme.Era evindent .. ne vedeam prea rar si-atunci cand ne vedeam ,.,, nu mai aveam timp de cafea ... nu mai aveam timp sa-l impartim ...era prea scurt ! IN urma cu o saptamana ... am sunt-o si am incercat sa vad ce parere are despre viitorul nostru ( in cuplu ). Nici ea si nici eu nu prea aveam mari sperante ... era normal .. ne despart 300 km . E greu sa-ti vezi iubita sau iubitul doar o data la luna sau chiar mai putin!Am hotarat sa mai vb ..desi situatia nu era fericita de loc.Eu inca o iubeam acum o saptamana si cred ca , ea , ..inca .. nu ma uitase ...definitiv.Oricum a plans si ea am plans si eu la telefon !Am sunat-o din nou dupa 3 zile ... am simtit ceva schimbat ...si am intrebat-o ce s-a intamplat!Dupa 3 ore de convorbire la tel mi-a spus ca in astea 3 zile s-a intalnit cu un baiat ..ajungand pana la a se culca cu el( in doar 3 zile )!Am cazut din picioare ...!NU-mi venea sa cred .. si am intrebat-o de ce a facut-o ?!
MI -a spus : " din pura curiozitate" ... ( era o fata virgina atunci cand am intalnit-o ).I-am spus atunci pe moment ca inca o iubesc si ca nu vreau sa o pierd si mi -a raspuns :" Unde e mandria ta de barbat ? am stat cu altul ... nu te mai umili asha !" i-am spus ca nu ma umilesc ci ca fac ceea ce simt ...A doua zi am sunt-o iarasi si am vb din nou 3 ore .Mi-a spus ca regreta amarnic si ca s-a simitit ca ultima femeie a doua zi dar ca in seara aia nu stie ce s-a intamplat cu ea ... pur si simplu au facut sex aproape 2 zile la rand !Imi zice ca regreta si ca inca ma iubeste ... desi simt ca nu mai e asha ! ... tot ce am spus aici ...toata discutia mea cu ea a fost la telefon ! deci in 4 zile a distrus 3 ani superbi ... de inegalat vreodata ..si probabil viitorul meu ca om pe acest pamant ! Astazi e ora 5 diminteata si dupa cum vedeti cer ajutorul vostru ...( 5 dim Joi 24 - 03- 2005). maine seara ... urmeaza sa vina in bucuresti sa discutam despre noi ! Nu stiu ce sa fac ... AJUTATI-MA VA ROG !Inca o iubesc dar nu pot sa o iert ... i-am fost prea fidel si nu inteleg ce s-a intamplat ! Va multumesc ! astept raspuns cat mai urgent !
Belle, Anisia, Mymy si toti ceilalti care stau pe la ferestre - de fefe la: 24/03/2005 18:07:54
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
BUNA DIMINEATA! La mine toata saptamina asta a fost buna! Slava Domnului, ca a fost chiar necesara. Mai intii va urez de Sfintele Sarbatori multa fericire si binecuvintari. Miine eu sint libera ca-i Vinerea Mare si s-ar putea ca si azi sa injumatatesc ziua de munca. Fericirile mele se impletesc de data asta si cu a lui Ivyshorul nostru drag si scump. Peste trei saptamini vine la mine acasa, URAAAAAAAA! Cred ca vom avea mult mult fun! Cu totii abea asteptam.

Mymy, draga mea, imi pare foarte rau pentru tine ca ai un program asa de nashparliu. N-as vrea sa fiu in papucii tai nici macar pentru o zi. Te-as indemna insa sa-ti faci o analiza a prioritatilor tale si sa vezi ce este cel mai important lucru pentru tine la ora actuala. Eu cred ca sanatatea ta ar trebuii sa fie pe primul loc. Oricit de mari atleti am fi, oricit de supermani sintem daca stresul ne indoaie si oboseala ne copleseste sintem in pericol de moarte in orice minut. Te rog, fii precauta si gasesteti timp si pentru tine. Pari o fata faina si plina de viata, si mi-ar parea asa de rau sa te stiu bolnava sau istovita.

Belle, fa fetitzo niste poze la copacii aia ca si eu vreau sa-i vad!!!!!!

Anisia, cum stai cu plecarea in Elvetia?
ampop, tu ai un talent grozav de a da cu bita-n balta! - de Dr Evil la: 27/03/2005 01:38:24
(la: Ce fac romanii pentru imaginea Romaniei in strainatate)
***In primul rand asa ar trabui sa sune pseudonimul tau, pentru ca imaginea Romaniei sa fie adecvata, Miere In Soare si nu Honey in the Sunshine :).***

Cea mai rea imagine pe care reprezentantii emigranti ai unei natiuni poate sa o creeze este neadaptarea si neacceptarea culturii tarii in care au emigrat. Asta da o imagine de inapoiere si inflexibilitate. Nimei nu-i apreciaza pe musulmanii care de o viata in vest inca mai umbla cu turbane si fustoaie... si le impune copiilor lor aceleasi reguli si standarde.
Daca te amesteci cu lupii trebuie sa urli ca ei.
Imaginea nationala se reprezenta la ocazii speciale, cu decenta si bun gust si nu in viata de zi cu zi.

***In al doilea rand, eu zic ca treaba asta cu "imaginea Romaniei in lume" este de fapt un bull shit imens. In lumea globalista actuala fiecare individ poate fi judecat in particular iar cei care generalizeaza naravurile unora...este treaba lor.***

Iarasi gresit! Ca sa fii acceptat in "lumea globalizata" trebuie sa fii la nivelul lor, si recunoscut la nivelul lor. Altfel vei ramine "ruda saraca" care este primita pe usa din spate si i se da sa manince la bucatarie...

***Am fost si eu in Italia (nu la lucru) si am fost primit cu multa caldura de o familie italiana (si tarani si intelectuali...). Eram noi pur si simplu si nu "imaginea Romaniei".***

Ca musafir oricine te primeste bine. Am prieteni care au studiat pentru doctorat in tarile vestice si care au fost tratati si apreciati cum nu se poate mai bine pina in momentul in care au cerut sa ramina acolo. Dupa care atitudinea "localnicilor" s-a schimbat total!

***NU SUNT RASPUNZATOR pentru romanii practicanti ai proxenetismului din Italia sau din intrega Europa, NU VREAU sa ofer alta IMAGINE europenilor. Proxenetii romani raman proxeneti, isi fac banii cum exista proxeneti italieni, albanezi etc.***

Nu te face nimeni razpunzator pentru asta si nu ei sint cei care reprezinta o natiune.
Scrusuri si gunoaie au toti. Nimeni nu-i intrece pe nemti, olandezi, belgieni si chiar pe englezi in privinta gunoaielor sociale... La o emisiune TV, spunea ca in Bucuresti sint 10 de mii de copii homeles care traiesc in subteranul de la Metrou... Un coleg de servicu zicea ca ar vrea sa traisca in Romania, pentru ca numai in Sydney sint peste 100 000 homeles people. Nu mai vorbesc de New York, Los Angeles... you name it!

***IMAGINEA este un mit al cleptocratie romane aflata la putere de 15 ani si al comunistilor de 45. Sa lasam colectivismul si sa respectam INDIVIDUL, nu gasca ce grohaie la troaca cu laturi oferita de conducatori, stat, tatuci.***

Total gresit! Fiecare natiune este mindra de imaginea pe care o are in lume si asta nu va disparea. Chiar daca intreaga lume ar deveni o singura tara, tot vor exista impulsuri si sentimente nationale. Pina si in cadrul aceleasi tari exista "competitie" intre regiuni si provincii. Si asta nu numai la noi. In toate tarile din lume.
Sentimentul national nu va disparea niciodata. Tu?!... bijbii in ceata si visezi "utopia". Gindeste-te la "The Animals Farm". Mai priveste odata desenul animat si incearca sa extrapolezi imagine si idea pe care incearca sa o transmita. Gindeste-te la ultimul conflict de la UE, si la reactia Italiei cind s-a incercat reducerea limbilor vorbite la forum...

***Sa lasam colectivismul si sa respectam INDIVIDUL, nu gasca ce grohaie la troaca cu laturi oferita de conducatori, stat, tatuci.***

Sa nu uitam cine a inventat "colectivismul" si unde este cel mai puternic!... Poate daca laturile au marca: Campbell's, Nestle, Cadbury, Jafa... nu ne mai ridicam improtrva troacei...

Ideile tale sint utopice. Nu va exista o singura tara pe glob sau o singura federatie. O singura tara pe un continent este Australia, si crede-ma ca tot exista frictiuni intre state si politicienii incearca co orice prilej sa traga spuza peste turta lor...
Idea denationalizarii este in acelasi timp combatuta de cei care o propaga prin dezbinarea statelor federale si instigarea sentimentelor nationaliste. Uite ce se intimpla in jurul tau, incepind din 1987, si toate frictiunile politice si militare nu se vor termina decit poate printr-un nou razboi mondial... care Dumnezeu sa ne ajute daca se va intimpla nu va mai exista nici o tara si nici popare... poate numai niste monstri creati de radiatiile atomice.

Good luck,

Dr Evil
#40892 (raspuns la: #40426) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bucuresti vazut de o regizoare suedeza - de RSI la: 27/03/2005 23:59:57
(la: Pentru Bucuresteni si nu numai pentru ei)
Uite ca nu numai cei nascuti in Bucuresti stiu sa-l aprecieze. Aviz snobilor:


"Formula AS - Cultură



Festivalul Dakino


Karin Wegsjo


"Bucurestiul? Imi lipsesc cuvintele pentru a descrie frumusetea
acestui oras"

O tanara regizoare suedeza obtine Premiul special pentru un film
documentar, dedicat mult hulitei capitale romane: "Farmecul discret
al Bucurestiului"

Adevarata minune! Exista straini care stiu sa descopere un alt
Bucuresti decat acela al cersetorilor, al gunoaielor si al cainilor
vagabonzi. Iar cand toate astea se-ntampla prin intermediul
aparatului de filmat, minunea este cu atat mai mare. Am intrebat-o,
deci, pe tanara, frumoasa si talentata regizoare a filmului, prin ce
miracol si-a oprit privirile asupra Bucurestiului.



- In 1987 am venit pentru prima oara in Romania. Am stat doar o zi la
Bucuresti. Era in martie, era frig, intuneric, o tristete
coplesitoare. Am vizitat apoi Sibiul si Timisoara. Pretutindeni, am
intalnit oameni minunati care, cu toata frica de atunci, erau calzi,
sensibili, admirabili. Apoi, in 1992, cand mi s-a creat ocazia sa
revin in Romania, teama disparuse. Am intalnit multa lume, persoane
interesante, m-am simtit bine.


Cat despre Bucuresti, imi lipsesc cuvintele pentru a putea descrie
frumusetea acestui oras. Este atat de plin de contraste, de locuri
frumoase, frumoase, frumoase. Case splendide, cu arhitectura "belle-
Žpoque" sau moderna, cubista sau in stil romanesc-brancovenesc.
Adevarate comori. Sigur, exista si spatiile uniforme si cenusii,
Pantelimonul de pilda, cu bulevardele lui stereotipe si nesfarsite,
cu blocuri urate, prost construite. Toate acestea la un loc dau
Bucurestiului o nota aparte, foarte personala si nu lipsita de
interes. Cat am stat la Bucuresti, am mers mult. In partea veche a
orasului era muzica, treceam pe strazi si auzeam crampeie de melodii.
In partea "noua", aceea cu blocurile uniforme si bulevarde largi,
muzica murise. Nu se auzea nici macar o nota. M-am intrebat atunci
cum ar reactiona cineva, venit din partea "veche" a orasului, obligat
sa traiasca intr-unul din aceste blocuri. Acesta este unul din
motivele pentru care am ales Bucurestiul. Celalalt motiv a fost ca
cineva ca mine, venit dintr-o tara bogata, curata, linistita -
Suedia, de pilda - simte ca, o data cu perfecta noastra curatenie, ne-
am instalat in sterilitate si am pierdut ceva important: omenescul,
caldura comunicarii, prezente din belsug aici, la Bucuresti.

In Suedia, totul este corect, suprafetele sunt perfecte, curate, fara
fisuri, fara gropi. Nu se vede ca a trecut timpul peste noi. Aici,
semnele timpului se vad, se simt la fiecare pas. Si chiar fetele
oamenilor sunt aici foarte diferite. In Europa de Vest, ca si in
Suedia, noi suntem toti la fel. Civilizatia creeaza inregimentari.
Stiu ca si aici se vor mai schimba lucrurile. Chiar de la an la an,
gasesc multe schimbari.



- Filmul dvs. este realizat in jurul a 6 personaje, oameni intre 20
si 99 de ani, pe care ii uneste acelasi sentiment: iubirea
de "acasa". Cum v-ati gasit eroii?



- O foarte buna prietena mi-a recomandat-o pe "tanti Coca", Elena
Popescu. Pe arhitectul Namescu l-am intalnit in casa parintilor unui
prieten roman din Suedia. Andrei Baleanu si Ilinca Dobrescu mi-au
fost prezentati de asistentul de regie Tudor Giurgiu, un admirabil
coleg si un bun profesionist. Imaginea filmului e semnata de
conationalul meu, Gunnar Kallstršm, unul dintre maestrii filmului
documentar suedez.



- Aveti multi prieteni la Bucuresti?



- Multi si foarte apropiati de inima mea. In general, oamenii de
aici, cand devin prieteni, sunt foarte deschisi, generosi.


- Si totusi, filmul dvs. este foarte trist. De ce?



- Pentru ca realitatea insasi este foarte trista. Viata este facuta
asa. Timpul trece si, o data cu trecerea lui vine tristetea.
Sentimentul de tristete vine mai ales de la cei care au participat la
film, de la "personaje". Au fost atat de sinceri, de deschisi, iar in
sufletele lor exista atata tristete... Asta se simte in film:
inima "personajelor".



- Exista in film o scena in care un grup, destul de agresiv, va
intreaba de ce filmati. Asa s-a intamplat intr-adevar?



- Da, s-a intamplat asa, dar nu in timpul filmarilor, ci cand am
venit in Romania singura, in 1997, inainte de filmari. Eram echipata
cu un aparat de fotografiat si cu o camera video si fotografiam
detalii care mi se pareau mai interesante. La un moment dat, cand
tocmai fotografiasem o casa mai paraginita, a venit la mine un barbat
care m-a imbrancit si a vrut chiar sa-mi ia aparatul de fotografiat.
Trageam amandoi de aparat, el era ca iesit din minti si nu a incetat
decat atunci cand un trecator, rugat de mine sa intervina, l-a
repezit, facandu-l "securist". Ca prin farmec, furiosul s-a potolit
si incidentul s-a inchis. Dar tot timpul am simtit un fel de
suspiciune din partea bucurestenilor. Este, cred, un fel de teama ca
Romania sa nu apara cu o imagine proasta in lume. Si astazi, dupa
atatia ani de la Revolutie, mai persista aceasta suspiciune. Si nu
inteleg de ce. Eu vad detalii pe care cei care locuiesc in Bucuresti
nu le iau in seama. Casele vechi, de pilda, isi au frumusetea lor si,
chiar daca nu sunt proaspat varuite, sunt armonioase, pline de
detalii surprinzatoare, fermecatoare.



- Ce proiecte de viitor aveti?



- Nu lucrez inca la un proiect anume, dar as vrea sa mai filmez si
alte locuri din Romania.



SANDA ANGHELESCU"



==============
"- Cum putem face imposibilul?"
"- Cu entuziasm!"
Paulo Coelho-Al 5-lea Munte

pana acum am fost profund imp - de left la: 31/03/2005 20:59:45
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
pana acum am fost profund impresionata de scrieri apartinand lui sienkiewicz(potopul, quo vadis), dostoievski(idiotul, crima si pedeapsa), stendhal(rosu si negru), kafka(castelul, ma pregatesc pt procesul, am auzit ca e mai faina), teodoreanu(la medeleni), anatole france(gradina lui epicur), rebreanu(padurea spanzuratilor), shakespeare(hamlet0...si ar mai fi cateva care nu-mi vin acum in minte...aaaa, mai sunt poezii, primul e eminescu(nu pt ca e "luceafarul bla bla bla......" ca asa ni se impune in scoala, mai ales cea generala, ci chiar poeziile sale mi se par extraordinare, atemporale, valabile oricand si oriunde) apoi vin ceilalti, blaga, shakespeare, arghezi etc.
deocamdata am citit mai mult din scriitori din astia "mari", pt ca de ei auzeam cel mai des, dar bine ca am dat peste nodul asta, mi-am mai notat si eu niste bibliografie faina, si abia astept sa o citesc
acum la liceu am realizat ca in scoli chiar nu se citeste altceva dacat mara si baltagul, bineinteles din obligatie...pacat...chiar am ramas impresionata de comentariile unora care isi aminteau de sacrificiile facute in liceu pt a citi o carte, astazi, ni se da totul p tava, gasesti librarii la orice colt de strada, si nu se sinchiseste nimeni de ele...nah'...asta e
la multi ani domnului Nichita, pe care parca l-ati fi uitat.. - de 26octombrie la: 01/04/2005 10:14:43
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
ma bag si eu in vorba, prea m-am napustit plina de incantare si curiozitate pe acest site… Cel care a avut ideea, sanjuro, merita felicitari. Singura obsevatie pe care as face-o este urmatoarea: sunt doua (cel putin) moduri in care te poate marca o carte; fie simti ca e scrisa pentru tine, ca omul acela minunat ti-a dat glas gandurilor mult mai frumos decat ai fi putut-o face tu vreodata, si atunci te lasi cuprins de aceasta, invaluit, imbogatit, infrumusetat… si te reintorci la acel om, la acea carte, over and over again, asa cum ti se face dor de prieteni vechi, cu care poti comunica; fie iti construieste un nou sertar in minte, iti zguduie nitel unele notiuni, dobandite si impietrite adesea acolo…
poate asta tine de perceptia fiecaruia, insa eu asa cred, unele carti ung sufletul, altele vin ca un vant iute peste un copac, ravasind si reasezand frunzele, scuturandu-le uneori..
si mai exista cartile care te enerveaza! Nu toate prostiile, se presupune ca exista deja un nivel de filtrare la un cititor impatimit, vorbesc de cartile care au o consistenta, dar iti repugna ca ideologie. Inainte de a ma lasa sa alunec pe panta nostalgiilor literare trebuie sa numesc aici o carte din aceasta ultima categorie (evident, vorbind despre relieful meu literar sunt subiectiva si imi cer scuze daca lezez parerea cuiva!) Sonata Kreuzer mi s-a parut o carte ce releva mari probleme psihice si frustrari incomensurabile… Iarasi, la categoria NU pentru mine sta si Nietzsche, cu care nu sunt de acord dar il pot intelege prin prisma biografiei sale chinuite, iar pe Descartes il dispretuiesc, in ciuda meritelor sale ca pionier al filozofiei, insa nu l-as putea vreodata ierta pentru totala ignoranta si insensibilitate cu care emitea judecati de tipul” animalele nu simt, nu au trairi si, in general, nu merita nici un scrupul moral, ele nefiind altceva decat niste automate”(am redat din memorie, nu e un citat). Cam acestea sunt dislike-urile mele. A, as mai avea unul, dar mi-e teama ca mi-as atrage multe critici aici. E vorba de coelho. E un lucru bun ca oamenii care nu citesc decat reviste pentru femei pun mana pe o carte, aici ii recunosc un merit, dar e pacat ca cineva care a citit Dostoievski isi poate pierde una din lecturile ulterioare citindu-l pe coelho. Nu face nimic altceva decat sa preia idei (interesante, e drept) dintr-o religie mai exotica sau dintr-o carte minunata dar mai putin accesibila si sa le prelucreze la nivelul “coafor”. Imi cer scuze, asta e parerea mea (am citit Coelho inainte de a emite opinii)(bravo Jazz!)
Si acum despre iubirile mele. Mi se pare de la sine inteles ca atunci cand citesti o carte a unui om care iti spune ceva cauti sa citesti tot ce-a mai scris; e ca o indragostire, incerci sa afli totul despre celalalt.

Prima mea dragoste, Nichita Stanescu. Ieri ar fi fost ziua domniei sale. Atata frumusete ma insoteste de cand l-am cunoscut, din liceu…
Patrick Suskind – Parfumul (pentru mine un adevarat cutremur, mi-a schimbat total perceptiile olfactive si perceptia asupra acestor perceptii..:-))
Erich Fromm – Arta de a iubi – as recomanda-o ca pe o carte mult mai utila ca Biblia (in fond oamenii iubesc mai mult si mai des decat mor..);
Gustave Le Bonn – Opinii si credinte - mult mai profunda si mai importanta din punctul de vedere al ideilor abordate decat “Psihologia maselor”;
Radu Tudoran – Sfarsit de Mileniu. Daca ar trebui sa ofer unei singure carti epitetul COLOSALA aceasta cred ca ar fi. Iesirea la mare este cartea de luat pe o insula.. N-am cuvinte.
Jose Saramago – la 33 de ani greu mai faci loc unui teanc de carti “la capul patului”! Ei bine, ele sun tacolo acum, toate cartile domnului Saramago!! Cutremurator si extraordinar de constant ca valoare. Motivul principal pentru care, de doua luni, iata, m-am apucat sa invat portugheza…!!!
Lawrence Durrell – impreuna cu Saramago si Tudoran reuseste sa ma rascoleasca precum nimic altceva decat dragostea (si durerea)
Umberto Ecco – savuros, mai ales Pendulul si Insula din ziua de ieri;
John Fowles – exciting, chiar daca, in mare parte, e inca de neinteles pentru mine; revin from time to time;
Herman Hesse – drag mie, Lupul de stepa si Jocul m-au bantuit luni si luni..
Jaques Perry – Insula Altuia MUSAI. E o carte unica si, din pacate, prea putin cunoscuta. O splendoare.
Borges – eeee, pentru sufletul meu…
Erich Maria Remarque – dragoste veche, inca acolo; am cautat 10 ani sa beau Calvados…
Boris Vian (aproape tot, mai putin Toamna la Pekin, care nu-i scrisa pentru mine). Indragosteala din adolescenta, o nebunie, o nebunie, o nebunie.

Si mai sunt atatia pe care ii iubesc, dar nu au loc toti pe raftul de capatai (e, totusi, un raft..): Ion Barbu, Adolfo Bioy Casares, Varga Llosa, Giovani Pappini, Kafka, Huxley, Teophile Gautier, Rilke, Garcia Marquez (este unul dintre putinii scriitori pe care nu i-am asimilat integral, nu mi se pare egal cu sine insusi ca valoare, de la o carte la alta), Ioan Dan (delicios!!), Bacovia.
Sau, uite, Sergiu Sasarman – Himera, un roman prea putin cunoscut, cel mai bun sf romanesc citit de mine.


m-am oprit si m-am intrebat de ce tin mortis sa postez si eu. Si mi-am raspuns. Cred ca simteam nevoia sa strig numele scriitorilor pe care ii iubesc pentru ca astfel ma definesc si regasesc. Si pentru ca ii iubesc, sunt cei mai buni prieteni ai mei (..si cei mai buni prieteni ai celor mai buni prieteni, evident!) Si, nu odata, mi-am gasit oameni vii, in jurul meu, prin intermediul acestor oameni frumosi ce se scriu pe ei insisi, pentru noi.

Scuze pentru ce urmeaza, dar nu ma pot abtine: “librariile cu carti” e un mic pleonasm; magazinele care desfac articole de scris, caiete etc se numesc papetarii. :-))
cea mai placuta cura din lume! - de 26octombrie la: 01/04/2005 12:29:30
(la: Cu ce regim ati reusit sa slabiti?)
Eu astazi am iesit din cura! Si ma bucur ca am ocazia sa vorbesc despre asta, caci sunt indragostita de cura mea de slabire si vreau sa o impartasesc si altora. Este a treia oara in ultimii zece ani cand am tinut-o. E destul de usor de tinut, rezultatele sunt remarcabile si, ce e mai important, iti modifica metabolismul si nu te mai ingrasi dupa. Prima data am dat jos 12 kilograme intr-o luna si jumatate; dupa aceea, la doi ani, lasandu-ma de fumat o perioada, am fost nevoita sa o tin iar si iar am slabit, vreo 10 kilograme. Anul asta m-am apucat din nou, pentru ca intre timp am stat la socrii o perioada, m-am casatorit cu un "rontaitor de seara"(pe la 11 noaptea il apuca pofta de ceva bun si m-a nenorocit si pe mine..). Acum am tinut varianta de 3 luni a curei si am slabit de la 78 la 63. SI TARE BINE E!!!!!
Ideea curei e urmatoarea: pe de o parte, noi ne ingrasam datorita obiceiurilor culinare; pe de alta parte, senzatia de foame pe care o ai nu reprezinta necesarul caloric al organismului, ci necesarul habitual (cum esti obisnuit sa mananci). Asadar, daca tu mananci 5 pizza pe zi timp de o luna, chiar daca ti-ar ajunge 1 sau 2, dupa aceea ti-e foame de 5!
Cura de slabire este impartita in trei module: primul in care iti sparge tiparele culinare, cel de-al doilea in care organismul isi gaseste necesarul caloric, iar cea de-a treia (cea mai lunga) de fixare. Exista doua variante, cea de o luna si jumatate, in care dai jos 8-12 kilograme(depinde cate ai) si cea de trei luni, unde dublezi fiecare perioada si dai jos 18-22. Prietena mea a ajuns de la 80 la 58 si de 5 ani a ramas acolo..
In prima perioada, de 7 zile: mananci numai legume si fructe, oricate, oricand. Evident, nu mazare, fasole, posrumb, cartofi. Iar fructe inseamna mere, grapefruit, portocale, nu pere, struguri, banane sau alte „dulceturi”.
In cea de-a doua perioada, de 14 zile, poti adauga lapte degresat, oua si peste.
In cea de-a treia perioada, de 21 zile, adauga cereale, carne de pui, branzeturi degresate.

Eu imi faceam o gramada de salate, poti pune si un fir de ulei de masline, dar daca nu pui slabesti mai repede. Ei spun ca nu e bine sa bei alcool sau cafea, acestia fiind inductori de foame. Alcoolul intr-adevar iti incetineste cura, e bine sa eviti, insa eu beau 1 litru de cafea pe zi si n-am renuntat la cafea. Nu imi face foame.
Un alt lucru minunat la cura asta e ca poti, din cand in cand sa iei piua. Daca odata la doua saptamani am scapat la o shaorma nu s-a intamplat nici o nenorocire. Inca ceva: dupa doua trei zile se produc urmatoarele doua lucruri: NU MAI POFTESTI, nu-ti mai e foame in disperare, ca la inceputul oricarei cure, poate si pentru ca mananci la discretie..
Iar cel de-al doilea aspect este ca te simti extraordinar de plin de vitalitate(eu nu mananc prea multe legume si fructe in mod normal, poate de-aia).

Cheia acestei cure este ca, pe toata durata ei (si daca poti si dupa aceea, cu atat mai bine!) TREBUIE, pe stomacul gol, sa bei jumatate de litru de apa (sau ceai), dupa care astepti jumatate de ora inainte de a manca. Fara asta nu va apucati, nu merita!

Ce mai e de spus: e evident ca daca nu mananci prea tarziu, nu pui prea multa sare, mai faci si putina miscare, slabesti mai iute. Prima data am facut cam 15 minute pe zi de gimnastica si am dat 12 kile jos, a doua oara n-am facut nimic si am dat doar 8. Lichide multe, cat de multe, eu beau 3-4 litri de ceai de plante zilnic. In orice cura trebuie baute multe lichide, nu numai pentru potentarea efectului, ci si pentru ca rinichii sunt foarte solicitati in cazul schimbarilor alimentare.

Bafta multa celor care sunt tentati si sa ne spuneti cum a fost. Ah, important!! Eu am observat ca cel mai mult si mai mult conteaza SA FII MOTIVAT. Daca nu, mai bine mai asteapta, nu te apuca doar ca sa renunti...
tot pentru athos - de Tudor-Cristian la: 03/04/2005 12:19:27
(la: Daca Internet nu e, nimic nu e...)
Asa e, uneori ni le mai facem si noi, dar : ce sa fac daca nu pot fi altfel ?

Pana la urma nu stim cum va fi, si nu-mi ramane decat speranta ca pentru sufletul depus voi primi intr-o zi macar un colt de zambet. Mi-ar fi de ajuns.
"Ce observi prima data la o femeie?" - de DESTIN la: 03/04/2005 16:59:16
(la: Ce observi prima data la o femeie?)
Evident... intai observ din ce masina coboara!!!

Am glumit desigur!

In gluma se spun cele mai multe adevaruri.

Cu bine,

PS Serios,prima data caut cu privirea naturaletea femeii!

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
putin mai concis.. - de dudi la: 04/04/2005 20:23:27
(la: Februarie Mort)
"Oferind ambrozie fără carapace."
Tudore, eu nu prea gasesc nicicum sensul "carapacelor" de aici in contentul versului tau. Nu inteleg ce ai intuit acolo nici macar daca acele carapace ar fi vrut sa fie o metafora.
Iar in:
"Printre picăturile de re - efemer
EA reprezenta puţinul de viaţă,
Conjuncţia mov dintre lună şi cer,
Puterea privirii directe în faţă." imi place mult metafora "Conjuncţia mov " cu exceptia ideii ca movul ales este o culoare semi-rece care sugereaza tristetea. Eu as fi gasit mult mai potrivit pentru intentia ideii "conjunctia foc".
"Dumnezeule mare, şi astăzi mai port
În memorie-Xtazul dăruirii cele."
Ce-a fost aici, sincer, pare doar stangacie de exprimare. Cred ca ar trebui sa mai lucrezi la unele hibe din text.
Iarasi:
"Am vrut să primesc galopul de cai,
Promisiunea mov că nu mă minţise."
Repet ca movul este o culaore reprezentativa varstei a III-a, mai mult rece dacat calda provenind din combinatia dintre albastru si rosu, fiind si fostul doliu al reginei Maria. Ori ca metafora pentru gajul acela de iubire nu este tocmai sugestiva culaorea mov. De ce nu "promisiunea roz" ?
Fii atent si cum folosesti punctuatia:
"Nu există vise măreţe reale...
Puritatea e departe de noi.
Mergi prin viaţă, uşor şi agale...
Norocul te minte că vine convoi."
Corect:
"Nu există vise măreţe reale...
Puritatea e departe de noi.
Mergi prin viaţă uşor şi agale.
Norocul te minte, că vine convoi."
Si cam atat, Tudore.
Iar daca totusi ai incerca sa fii putin mai concis, cred ca poemul ar reusi sa atraga atentia.
Toate bune!
rusinea de origini - de (anonim) la: 04/04/2005 22:52:19
(la: A fi roman: frustrare sau mandrie)
A propos de raspuns in engleza. locuiesc in Cardiff si eram odata la spitalul din oras sa traduc pentru o tigancusa de 15 ani gravida. cu uimire, am realizat ca doctora care venise sa discute cu moasa (intr-o engleza aproximativa) era romanca si plina de bucurie, i-am intins mana si i-am spus fericita 'buna ziua'. spre marea mea surprindere, mi-a raspuns intr-o engleza stalcita (pe cuvant ca nu exagerez, chiar o vorbea prost si am inteles ca este casatorita si lucreaza aici de peste 5 ani) dupa care ne-a ignorat total si a iesit fara sa salute.
am regasit-o apoi pe hol, am reincercat, mai timid acum, un 'buna ziua' si am primit acelasi 'good mo'ning' apatic. m-am prezentat si i-am spus unde lucrez si ca ma bucur ca am intalnit-o; din nou, un 'me too' fortat, ferindu-se sa se uite la mine. eram oarecum singure intr-un colt, nu pot s-o scuz spunandu-mi ca o fi politica spitalului sa nu-si vorbeasca limba. mi-am zis ca o fi intr-o zi proasta si am lasat-o-n pace.
dupa vreo 2 luni, am primit telefon urgent sa ma duc la spital ca naste tigancusa si au nevoie de translator. mi-a luat ce mi-a luat prin trafic, cert e ca am ajuns acolo exact cand ii scoteau placenta. tigancusa, plangand, imi spune ca pana sa vin eu a fost "doctora aia romanca si stiti ce mi-a spus: mi-a zis sa nu mai urlu, ca mi-a placut sa stau cracanata sa fac sex si acum fac atata scandal, ca doar nasc, nu mor, ce tip atata?" si alte cateva texte, atat de cunoscute mie din povestile cu unii doctori de pe-acasa.
am batut spitalul s-o gasesc si sa-i povestesc ca data viitoare ii fac personal complaint si ma asigur ca n-o sa-si mai permita asa ceva. bafta ei ca n-am gasit-o in ziua aia (se lasa cu paruiala... verbala).
dragi compatrioti imprastiati prin lume, va intreb: sunt unii dintre noi asa jenati de propria obarsie incat le e greu sa raspunda la 'buna ziua'? si chiar si in strainatate, isi permit unii dintre noi sa-si nege profesionalismul acoperiti de replici intr-o limba 'straina' si de faptul ca se adreseaza cuiva care nu-si stie drepturile? si ne mai miram ca suntem discriminati; ei bine, vom fi si in continuare atata timp cat nu vom sti noi in primul rand sa fim oameni cu indiferent cine este cel de alaturi. mai om mi s-a parut atunci tigancusa, care de peste-un an de zile aici se invatase sa traiasca cu respect si care chiar a fost jignita de ceea ce i s-a spus, decat doamna doctor, cea evident embarrassed de originile ei 'dubioase'.

mona
#41897 (raspuns la: #37190) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
egoisti? sau doar normali? - PT ANONIMUL! - de Dr Evil la: 05/04/2005 09:10:38
(la: Femeia)
Draga anonimule,

***PS: am nevoie de un sfat: Am o iubita care desi spune ca ma iubeste nu reuseste sa ma faca sa simt***

Nu sint nici psiholog si nici un mare cunoscator in probleme sentimentale. Incarc si eu ca si altii sa gasim raspunsuri la diferite intrebari si de cele mai multe ori "reinventam roata"... In rest, ca sa-ti spun. Daca as cunoaste-o pe iubita ta as putea poate sa citesc ce este in spatele comportamentului ei. Altfel pot decit sa ridic alte intrebari:
- In primul rind trebuie sa stii cum ai vrea tu sa-ti arate dragostea ei?
- Esti sigur ca tu ii arati destula dragoste si ca ea intelege acest lucru?
- Esti sigur ca stii care sint asteptarile ei din partea ta si care sint asteptarile tale din partea ei?
- Cit de deschis vorbiti despre relatia voastra?

Cred ca asta este o problema de comunicare dintre voi doi. Cu cit disctati mai deschis cu atit rezolvati toate problemele mai repede si fara "inimi frinte".

***e ciudat sa observ ca acum femeile care se lauda pe acest forum ca au sentimente mai profunde s-au "masculinizat" sub "valorile feministe", au preluat ce e mai rau de la barbati si se "inrautatesc" pe zi ce trece...
deja e greu sa gasesti o femeie intre 20 si 25 de anishori care sa poata sa iubeasca... sa isi doreasca asta...***

Nu cred ca ai dreptate in provinta asta. Este adevarat, femeie nu mai este cea care sa faca toata munca din casa, sa creasca copii si sa-si astepte barbatul de servicu cu mincarea calda pe masa... Munca din familie se imparte in mod egal. Femeia a devenit tot mai independenta si vrea sa-si faca o cariera. Problema mai spinoasa este problema maternitatii. Femeile prefera sa aiba copii mai tirziu in viata, dupa ce si-au stabilizat cariera si asta are de multe ori un efect negativ asupra sanatatii si educatiei copilului si pune presiune pe relatia de familie. Dar planificarea familiei este problema pur personala a celor doi parteneri.

Nu cred ca exista femeie care sa nu vrea sa fie iubita. Intradevar obiceiurile s-au schimbat, asteptarile sint mult mai ridicate... dar, fara sa fiu un feminist, cred ca este de datoria noastra sa indentificam ce doresc femeile si cum sa le cucerim inimile.

Chiar daca nu am putut raspunde la intrebarile tale, sper ca cel putin nu ti-am inselat asteptarile.

Mult noroc,

Dr Evil

P.S. Cumpara niste flori pentru iubita ta si invit-o la un restaurant sau discoteca, unde crezi tu ca i-ar place mai mult.



#41956 (raspuns la: #40430) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Scrisori - de fefe la: 07/04/2005 01:32:47
(la: au murit scrisorile?)
Daca cineva din toata Cafeneaua a scris vreodata scrisori, eu cred ca as putea publica citeva volume cu toate scrisorile care le-am scris in toata viata mea. Stiu simtamintul, si pot spune ca a scrie un email este poate doar cu un pic mai putin personal decit a scrie o scrisoare de mina. Dar in acelasi timp viteza unui email nu se poate compara cu viteza unei scrisori. De multe ori scrii o scrisoare si pina ajunge la destinator tot ce ai scris poate ca nu se mai aplica chiar asa. In schimb prin email poti primi raspuns tuturor intrebarilor tale in timp viu, binenteles daca cel care ii este destinat iti raspunde inapoi in aceeasi zi. Apreciez enorm de mult faptul ca in vremea aceasta cind toti incepem sa ne schimbam adresele de rezidenta mai des decit faceau parintii nostri, adresa de email poate ramine aceeasi, deci sintem de gasit. Tocmai zilele astea am dat peste o veche prietena caruia i-am pierdut urma. Sint sigura ca a apreciat emailul de la mine tot la fel de mult cum aprecia pe vremuri scrisorile scrise de mina. La urma urmei continutul conteaza cel mai mult. Este o arta in a scrie scrisori de mina, si nu toti stiu sa o practice cu aceeasi maestrie. Tin minte cind scriam scrisori iubitului meu, cautam sa gasesc hirtia cea mai fina posibila, ornamentata exact cu modelele care imi placeau mie cel mai mult, o parfumam, si foloseam cea mai perfecta caligrafie. Tot procesul era ca o productie a celei mai importante capodopere. Dar pina la urma cuvintele erau cele care iti lasau impresiile cele mai adinci. Ah, si inca un lucru. Eu cred ca de cind cu internetul, oamenii scriu mult mai mult decit scriau pe vremuri.
mona, anonima - nu e rusine de origine, e altceva - de Dr Evil la: 08/04/2005 23:00:14
(la: A fi roman: frustrare sau mandrie)
Draga mona,

Desi daca as fi fost doctor as fi avut multe avantaje materiale si as fi satisfacut dorinta cea mai arzatoare a mamei mele, MULTUMESC LUI DUMNEZEU ca nu m-am facut doctor.
Imi amintesc colegii de liceu care au dat examen la medicina si care inca inainte de a incepe primul an universitar se adresau intre ei cu Dl/Dra Doctor. Nu vorbesc de toti doctorii, poate sint si alte caractere dar nu am avut eu norocul sa-i intilnesc.

De cind sint in Australia am ajutat multi emigranti sa se puna pe picioare, foste cunostinte, prieteni ai prietenilor, prieteni ai cunostintelor, cunostinte ale cunostintelor... etc. Si asta de la luarea de la aeroport si gazduire in casa mea pina ce s-au pus pe picioarele lor. Dupa ce si-au recunoscut calificarile si au inceput sa lucreze abia daca mi-au mai raspuns la "buna ziua"... Si iti dai seama ca aici nu este ca in Romania sa ai nevoie de "certificate medicale ca sa lipsesti de la serviciu" sau alte favoruri...
De cite ori am nevoie de doctor niciodata nu merg la cei pe care i-am ajutat sau la alt doctor roman. Prefer sa merg la doctori localnici care te trateaza omeneste si cu respect.
Foarte putini doctori si-au pastrat omenia si isi amintesc de unde au plecat si as putea sa-ti dau si citeva exemple. Asa ca sa nu te mire atitudinea doctoritei de la Cardiff. Si pentru ca veni vorba, se pare ca in general doctorii nu sint prea talentati la limbi straine... toti cei pe care ii stiu, si sint aici de destul de multi ani, vorbesc o engleza de te doare capul...:-)))

Mult noroc si toate cele bune,

Dr Evil

P.S. By the way, Dr Evil este de fapt inginer
#42699 (raspuns la: #41897) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
salut toturor celor care isi semneaza comentariile anonime :-)) - de Dr Evil la: 09/04/2005 00:15:19
(la: Ati facut vreodata sex oral ?)
rembrandt, unic, zaraza, si anonimii...

Fratilor nu ma deziluzionati... Eu tot timpul am crezut ca astea sint numele voastre adevarate... ma gindeam ca am ajuns sa corespondez direct cu celebrul pictor Rembrandt, cu proprietarul Supermagazinului Unic in timp ce plin de romantism fredonam "Vreau sa-mi spui frumoasa Zaraza..." Hahahahahahei just kidding!

Hai sa nu ne indepartam de la subiectul nostru. Sexul oral, denumirea populara/tiganeasca "muie". De unde vine si expresia: "sa dai muie la statuie"...
Nu vreau sa fiu vulgar, dar all of a sudden mi-am adus aminte de anii de liceu, unde in parcul de din fata scolii era o statuie mare si cind chiuleam de la ore ziceam colegilor: daca "baba de istorie" intreaba unde sint, sa-i spuneti ca m-am dus sa dau muie la statuie...

Zaraza are dreptate, "anonima" a descris mult prea pictoresc actul sexual oral incit citind comentariul ei nu am mai reusit sa-mi mai termin cafeaua si am stins tigara... pentru ca in imaginatia mea bolnav de bogata... mi s-a parut ca miroase urit...
Totusi avea dreptate, eu am intilnit persoane care sint inebunite dupa toate aceste ingrediente si o fac mai mult pentru placerea lor decit pentru ai face partenerului o favoare...

Intr-o seara frumoasa de vara, well... la Singapore este vara tot timpul dar asa incep povestile frumoase, stateam in cafe-barul hotelului Sheraton si in timp ce savuram un italian expresso si o tigara Cartier ascultam un concert de blue-jazz.
Cintareata, o malaezianca foarte sexy, scrutiniza toti clientii din cafe-bar. Poate nu eram cel mai bine barbat din audienta dar eram singurul alb si cred ca asta o facea sa-si opreasca ochii la mine mai mult decit la ceilalti.
Dupa terminarea concertului vine direct la masa mea si fara nici o introducere imi zice: "Sir, pentru 200 de dolari merg la tine in camera"... Oops, sa spun drept am ramas un pic intimidat. I-am raspuns ca nu locuiesc in Hotel, si ca de fapt astept pe cineva... La care ea nu se da batuta si imi spune: "atunci pentru 30 de dolari pot sa-ti ofer un blow-job in the toilet"...
Dintr-o data mi s-a facut mila de ea. Am invitat-o sa ia loc la masa si am intrebat-o de ce face asta. Mi-a spus ca pentru doua ore de cintat primeste 30 de dolari, daca are norocul sa gaseasca "un client particular" intr-o ora isi cistiga salariul pe o saptamina sau pentru "un concert de cinci minute la flaut" cistiga la fel de mult cit daca ar cinta doua ore pe scena... si in felul asta isi dubleaza venitul...:-))
Am ramas mut de calculul ei economic.. si am intrebat-o daca ii place ceea ce face. Mi-a raspuns deschis ca daca gaseste un barbat care sa fie "un gentleman" si sa o trateze frumos ii face placere sa il satisfaca si se simte si ea satisfacuta.
Nu a fost pentru prima oara cind am fost acostat de o femeie... dar probabil malaezianca, care nu avea mai mult de 23-25 de ani m-a impresionat cu sinceritatea ei. I-am oferit 100 de dolari si i-am recomandat sa ia o vacanta de citeva zile si sa se gindeasca daca ar putea face si altceva la fel de profitabil fara sa fie nevoita sa-si vinda trupul.
Nu a vrut sa ia banii si mi-a spus ca nu ii este rusine de ceea ce face si ca de cele mai multe ori ii place si se simte bine. Asa ca in generozitatea mea m-am simtit ca un prost si mi-am propus sa nu mai fac asemenea greseli.
Cea mai buna solutie este sa accepti sau sa respingi oferta, in functie de cum simti la momentul respectiv, si sa nu incerci sa o faci pea "salvatorul" asa cum a facut Isus cu Maria Magdalena.

All the best,

Dr Evil




#42710 (raspuns la: #42681) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vorbind de discriminatii discriminatori.... - de Dr Evil la: 10/04/2005 02:07:22
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
TeodoraPA,

Hei, sint sigur ca asta nu este numele tau si ca de fapt te ascunzi in spatele unui "pseudonim"... Hahahaha... just kidding.

Mi-a placut idea ta cu grupurile minoritare care sint de fapt cele care instiga discriminarea si sint cei mai discriminatori. Asta imi aminteste de situatia din Romania, cind intr-o scoala copii de romani au fost expulzati de catre colegii lor de origine unguri si de profesorii cu aceeasi origine...
Am intilnit multe situatii asemanatoare si in alte tari dar nu fac subiectul acestei conferinte.
In privinta homosexualitatii, citeam povestea unei stewardese de pe linia aeriana Qantas. Era casatorita avea copii si niciodata nu s-a gindit ca poate fi lesbiana. Intr-o zi, la una din escale facea curatenie in WC-ul avionului si sefa ei a dat peste ea si a inceput sa o sarute si sa o pipaie pina cind au ajuns sa-si ofere una celeilate "placerea suprema". Din acel moment a devenit lesbiana.
Desi psihologii si doctorii au incercat sa-i demonstreze ca este heterosexuala si ca "placerea deosebita" pe care a avut-o la acel moment s-a datorat in primul rind oboselii, stresului si a faptului ca nu avusese sex de mult timp. Totusi nu au reusit sa-i schimbe parerea si si-a parasit sotul si copii.
Urmarea a fost ca dupa doi ani, a avut o mare deceptie in dragoste, fiind inselata de partenera ei, si s-a intors la sot si la copii uitind de faptul ca a fost lesbiana convinsa.
Concluzia articolului era ca homosexualitea nu poate fi dovedita stiintific ca fiind de "origine naturala" si ca de cele mai multe ori este cauzata de factorul emotional si de circumstante.

Daca ne uitam in istorie au fost perioade cind societatea umana a atins culmi ale imoratlitatii. cum ar fi: perioada lui Caligula, Sultanii Imperiului Otoman, perioada hipismului care de fapt in "tarile dezvoltate" devenise o cultura si un mod de viata culimind in utilizarea de droguri si raspindirii sexului necontrolat si a homosexualismului. etc...
Poate sa spuna cineva ca sulatnii turci erau homosexuali?.. si totusi aveau harem si sarai. Din cind in cind le placea sa se distreze cu baieti tineri si frumusei...

Asta nu inseamna ca ii judec, fiecare are dreptul sa-si organizeze viata asa cum doreste. Dar iarasi revin la ideea, sa o faca cu discretie si decenta si sa nu incerce sa obtina avantaje politice pentru faptul ca sint "minoritate discriminata".

All the best,

Dr Evil

#42795 (raspuns la: #42732) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
salut, zaraza! - de gigi2005 la: 11/04/2005 02:43:54
(la: Sa lupti pentru iubire. Pana cand?)
Uite, ca tot veni vorba de exemple, am sa incerc pe scurt sa va povestesc o parte din viata mea si, daca intereseaza pe cineva, ce-ar fi facut in acele cazuri.
La 18 ani am cunoscut, ziceam eu, iubirea vietii mele. Eram studenti amandoi, el cu un an mai mare ca mine; ne iubeam cu pasiunea pe care numai o dragoste curata ti-o poate da, acea dragoste care iti da aripi, care te face sa visezi... in versuri de dragoste. Dupa 4 ani parintii nostri au hotarat, de acord cu noi evident, ca e cazul sa ne mutam singuri si ne-au cumparat un apartament super. Tot atunci el a hotarat sa treaca de la zi la seral pentru a fi independenti financiar (cu toate ca mult timp am ramas legati financiar de parinti). Dupa un an de convietuire am inteles ca barbatul pe care il iubisem 5 ani era un strain: chefuri, betii tot mai dese, aproape devenise un alcoolic. Am terminat facultatea odata cu revolutia iar el a ramas in anul III. Colac peste pupaza din cauza vietii dezordonate si-a pierdut si serviciul. Eu am plecat la post si trimeteam bani acasa lunar, suficienti pentru intretinere si cheltuieli. Am rezistat asa vre-o 6 luni, timp in care m-am tot transferat din oras in oras pana am ajuns la 2 ore de Buc. Dar munceam foarte mult, o data pentru a ma tine pe mine si apoi pentru "dumnealui". Insistam sa vina la mine pentru ca tot "freca menta" prin Buc. si m-ar fi ajutat mult la lucrari. Inutil. Ca are scoala, ca-si cauta serviciu, scuze... Intr-o miercuri (tin minte si data pentru ca m-a marcat profund) am plecat din santier si am venit acasa. Dumnealui era plecat iar la noi acasa era o ... doamna, isi facea manichiura cu trusa mea, cu oja mea, imbracata cu pantalonii mei scurti! Putine au fost ocaziile pana atunci si de atunci incolo cand am ramas fara grai (sunt o scorpie destul de apriga) asa cum am ramas in acel moment. Si acum mi se pare ca reactia mea a fost prosteasca, dar nu am putut sa zic decat "salut!". Am intrebat de gazda (adica de dumnealui), mi s-a raspuns, am lasat vorba ca am trecut pe acolo si... am plecat la mama. Toata noaptea m-am zvarcolit gandindu-ma la acea femeie si la prezenta ei acolo. A doua zi ne-am intalnit si ne-am explicat: erau impreuna de doua saptamani, a fost o aventura de o noapte care nu a mai plecat... Si? pai, si! Raman cu ea! Argumente, lacrimi... Ce l-a determinat? "Tu oricum o sa te descurci si fara mine!". Atunci am inteles ca se simtea complexat, nu era implinit...
Crezi ca merita sa lupt? Erau totusi 6 ani! Am plecat din casa noastra fara regrete - oricum nu o mai suportam - si de atunci nu ne-am mai vazut nici macar o ora. Parintii mei s-au ocupat de formalitatile de despagubiri pentru apartament si de toate celelalte. Ma mai gandesc uneori cu nostalgie...
Dupa aproape un an am cunoscut un alt barbat. Era mai mare cu 12 ani ca mine si ... era un barbat adevarat...Tot ce-si poate dori o femeie... L-am iubit neconditionat, aproape dupa prima saptamana. Aveam si preocupari comune, am pus o afacere pe picioare care a mers si merge... La fel, cativa ani buni a fost totul ca-n carti. Apoi, cand afacerea a inceput sa mearga si au inceput sa vina banii, a ineceput si metamorfoza. Aceleasi probleme: chefuri, betii, "prieteni" prea multi, toti cu sfaturi, bani imprumutati pe care considerau ca nu trebuie sa-i mai inapoieze, restaurante scumpe... El a ramas in afacere doar cu numele. Eu munceam de dimineata pana seara pentru ca treaba trebuia sa mearga si ii faceam si treaba lui... Plecam dimineata la 8 si veneam la miezul noptii franta. Ce intimitate... ce tandrete... ce romantism!? Somn!!! Si s-au scurs asa aproape 4 ani (au fost 11 in total - o viata de om). Pana intr-o zi cand venind tarziu, ca de obicei, nu l-am mai gasit. L-am asteptat sa vina acasa aproape un an. Impropriu spus pentru ca ne vedeam zilnic la firma. Am inteles ca aveam o relatie de circumstanta. Eu eram mai legata de firma (avem totusi niste oameni care trebuie platiti) decat de viata de cuplu. Nimic nu mai era adevarat... Eram doi straini traind sub acelasi acoperis. De fapt ne purtam mai mult ca fratii sau ca doi prieteni buni. Ceea ce am si ramas. Oricum cale de intoarecere nu mai exista...
Pe sotul meu de acum l-am intalnit tot in afaceri. El avea o relatie care nu mergea de ani buni si doi copii mari (12 si 16 ani), eu deja...eram o afacere... Ne-am mutat impreuna, copiii au venit la noi si ne-am placut din prima, ne completam in toate, el se ocupa de firma pe care am facut-o impreuna, eu ma ocup de realizarea lucrarilor.
Acum chiar ma intreb cum este soarta asta! Chiar merita sa lupt pentru iubirile trecute? Daca as fi luptat poate as fi ramas singura si nefericita, macinata de durere si patima. Nu pot spune ca pe acei barbati nu i-am iubit sau ca dragostea pe care le-am purtat-o a fost diferita de cea de acum. Cred ca am iubit cu aceeasi intensitate si la 18-20 de ani si acum, la treizeci si... de ani.
Am observat insa ca acele relatii m-au transformat: am devenit mai pragmatica, mai realista, mai pricipiala si, mai presus de orice, nu accept compromisuri. Imi pare rau ca mi-am pierdut romantismul de atunci... Imi pare rau ca mi-am pirdut inocenta... dar nu regret nimic!
gio, isabella - de gigi2005 la: 11/04/2005 03:39:47
(la: Drumul spre inima)
Nu pot sa nu va dau dreptate. Pentru ca intr-adevar cea mai frumoasa perioada din viata mea a fost in studentie cand nu aveam mare lucru. Dar vezi tu, eu am avut o familie modesta, tata ne imbraca (suntem 3 frati) din CAR-uri si incaltarile ni le lua cu un numar mai mare sa avem si la anu'. Cand crestea piciorul mai mult decat se "programase" imi taia varfurile la pantofi. Cat am fost la scoala generala cel mai frumos vis al meu era sa am treningul meu pentru ca il imparteam cu frate-meu. La liceu nu m-am mai simtit asa frustrata, am inceput sa inteleg mai multe, am iubit prima oara si totul era atat de frumos incat nimic nu mai conta. La facultate insa am simtit ca sunt saraca. Si am inteles ca, inaintea oricarei fericiri, sta haina. Nu sunt legata de bunuri materiale, fac parte dintre oamenii care se multumesc cu strictul necesar, muncesc din pasiune si pentru banii de trai zilnic. Valorile materiale conteaza atat cat sa nu raman datoare iar daca ati citi la conferinta "sa lupti pentru iubire..." ati vedea ca banii mie nu mi-au adus fericirea.
Dar pentru cei mai multi dintre oameni visul cel mai frumos este: sa fie cat mai multi bani. Si veti constata ca ei formeaza o majoritate covarsitoare. Si te astepti sa inteleaga suferinta, lipsurile... Dar, cum spunea isabella, ei sunt de-a dreptul meschini, marunti...

Stiu ca bogatia nu aduce fericire. Dar iti da un sentiment care pentru multi dintre noi valoreaza la fel de mult: siguranta de sine. Altfel te privesc in ochi cand am buzunarele pline...! Iar tu nu sti ca atunci cand vin acasa, spasita ingenunchez la icoana domnului si-l rog sa ma ierte ca am fost trufasa. Dar nu ne putem detasa de valorile materiale decat atunci cand avem destul sa ne multumeasca pe noi si, mai ales, pe cei dragi noua.
Eu m-as bucura sa am de-ajuns sa pot da cu drag la cat mai multi oameni in nevoi. Nu-mi place sa spun cuvinte mari si definitive sau sa fiu ingrata si sa spun ca mi-ar place sa traiesc in saracie si fara nici o grija, dar fericita ca nu am nici o grija si sunt libera.
Atata timp cat sunt legata de familie, de prieteni, de valorile morale si spirituale pe care le respect, sunt legata si de valorile materiale. Fiul meu cel mare nu iese nicaieri cu prietena lui fara o suta de mii. Si asta in zilele cand are chef de plimbare...
Banul imi faciliteaza accesul la carti, calatorii, arta, catre frumos, in general. Traim totusi in sec. XXI iar aspiratiile noastre nu mai sunt ca cele ale omului de la inceput de secol...
Daca ti-ai analiza putin textul gio, ai vedea ca pe alocuri te contrazici. Nu poti fi un parinte bun daca nu te gandesti la ziua de maine si la ce dai copiilor de mancare. E frumos sa fi fericit si liber, e minunat dar ... putin egoist.
#42866 (raspuns la: #42580) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...