comentarii

primul tratat de iubire


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Simeon - de RSI la: 24/03/2006 14:34:16
(la: Caricaturile lui Mahomed)
  • razboiul "clasic" respecta anumite reguli si conventii (de pilda Conv. de la Geneva, acordurile cu Crucea Rosie etc.) teroristii nu respecta nimic (nici macar propriile percepte religioase, pt. ca au decis ca ele nu se aplica si inamicului). Aici vad eu diferenta.
  • Daca vorbim de urne, de ce sa nu luam in consideratie si urnele din Irak ? De 2 ori-la referendumul pt. constitutie si la alegeri s-au prezentat la urne marea majoritate a irakienilor, cu procentaje demne de cele mai democratice state, si asta in pofida amenintarilor teroristilor. Deci se pare ca irakienii , atunci cand se pot exprima liber, nu resping modelul occidental, ci il adopta fie macar si in forma adaptata cadrului lor. Asta a propos de cele doua sisteme de care vorbeai. Oamenii stiu in general ce-i bine pentru ei.
  • exista tendinta de a se uita cine a provocat si atacat primul pe cine. Razboiul dintre teroristi si America a inceput in timpul adm. Cinton, cu atacurile impotriva ambasadelor americane din Africa, cu prima incercare (ratata) de a dinamita WTO, cu atacul asupra navei americane care stationa in portul Aden. Adm. Clinton a decis sa nu raspunda la aceste actiuni printr-o operatie militara de mare anvergura. Dreptul ei. Dupa 7/11 adm. Bush a decis schimbarea politicii. Daca au facut bine sau nu , in special legat de capitolul Irakian al razboiului este discutabil. Oricum, razboiul era pornit de teroristi iar 7/11 a fost varful icebergului.
  • ce sa-i faci, cand nu esti Franta sau Germania este mai bine sa-ti respecti obligatiile luate prin aderari la tratate internationale. Avantajele atitudinii acesteia ? Uita-te la rasarit si vezi ce poate veni :soarele rosu sau Armata rosie ? Daca Muntii Carpati areau de jur imprejurul Romaniei si nu prin mijloc, poate "ne iesea si noua de-o Elvetie" dar asa... nu putem fi neutri si neatarnati ,ne trebuie aliante puternice ca sa rezistam.
  • linguseala si servilismul roman fata de americani ? Nu stiu cum e acum dar pe vremea mea bu pot uita prima vizita a lui Nixon la Bucuresti si body-language-ul lui Ceausescu atunci: era emotionat, transpirat si toata atitudinea lui spunea: "Coane Richard, boierule, saru' mana , bine-ai venit !". Asa ca , nimic nou sub soare.
    ==================================================
    ""Cand este vorba de bani, toti sunt de aceeasi religie". - Voltaire "
  • #113193 (raspuns la: #113185) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    prejudecatile nu ne lasa sa fim fericiti ! - de dana82 la: 25/03/2006 10:03:14
    (la: IUBIRE IMPOSIBILA SAU PERSOANA IMPOSIBILA???)
    Sunt momente in viata cand iti este teama sa faci un nou pas, de teama de a nu primi inca o lovitura, de a nu fi inselat inca o data...
    Sunt clipe in care vrei sa iei viata ca pe o joaca de copii, sa nu pui suflet in nimic si in nimeni...
    Dar exista ceva ce ne impiedica sa facem acest lucru si fara sa ne dam seama iubirea ne cucereste inimile si ne arata cat de frumoasa este viata atunci cand stii sa apreciezi toate calitatile si defectele celui iubit si sa te bucuri de cel mai mic detaliu.
    #113232 (raspuns la: #112767) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    Sper ca te poate ajuta! - de DyssMF la: 25/03/2006 10:03:14
    (la: viata pur si aimplu)
    Am citit articolul pe care l-as numi 2+1=3. Problemele se pot repara, se pot trece prin ele, dar nu atata timp cat tu faci 50% iar el tot 50%. In dragoste, in casnicie si intr-o relatie 50% nu exista daca vrei sa existe acea relatie de orice timp ar fi ea. Sunteti o familie ce implica 100% pe fiecare, atat pe tine cat si pe ea. Foarte important este faptul sa va doriti amandoi sa fiti o familie, cat tu reusesti sa acoperi mai bine unele aspecte ale vietii, iar ea altele inseamna viata de zi cu zi. O familie inseamna TOTUL, o familie inseamna DRAGOSTE, IUBIRE, SI INCREDERE. Fara ele nimic nu se poate realiza. Sunteti ca un vas care are doi capitani si fiecare duce acel vas in directia dorita. Comunicarea intre parteneri, ca prieteni in primul rand este foarte importanta. Sa ai curajul sa discuti nu sa arunci in fata celuilalt frustrarile tale. Pentru faptul ca nu proveniti din aceleasi medii sociale nu cred ca este vreo problema atata vreme cat incercati sa tineti cont de problemele, bucuriile, esecurile, satisfacerile (nu cele fizice) ale partenerului.Si eu am trecut printr-o astfel de situatie unde partenerul meu a crezut de cuviinta ca el este totul, iar relatia noastra nu a putut fi salvata. Am reusit sa-mi refac viata cu un om adevarat care m-a invatat foarte multe lucruri, si care imi este si acum dupa cinci ani cel mai bun prieten, caruia am reusit sa ma deschid si sa percep ca lumea este facuta si pentru mine, ca nu exista certuri, discutii contradictorii, sau daca exista situatii contradictorii acestea pot fi rezolvate prin comunicare.Conteaza foarte mult ceea ce vreti fiecare de la aceasta relatie. Copilul va creste si va avea propria lui judecata, si va fi aspra. Va fi exact ceea ce nici nu va ganditi voi. Si culmea este si cel mai bun judecator.Eu va doresc sa ma ganditi bine la ceea ce vreti sa faceti. Echilibrul copilului este foarte important, dar se poate face si numai cu un parinte intr-o armonie deplina.Mama nu-i va tine locul tatalui si nici tatal mamei. Fiecare pentru el sunteti ceea ce a dat Dumnezeu sa fiti: parinti, iar acestia nu se pot inlocui cu nimeni si nimic.Va doresc o decizie inteleapta oricare ar fi ea.
    #113312 (raspuns la: #112540) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    stiu sa recunosc cand gresesc... - de Lady Allia la: 25/03/2006 18:19:03
    (la: să mor fluture)
    In primul rand vreau sa va multumesc tuturor pentru mesaje...si pentru cuvinte.
    In al doilea rand as vrea sa imi cer scuze fata de ...anisia... daca am inteles gresit mesajul...
    Stiu sa recunosc atunci cand fac cate o gafa si sincer imi pare rau pentru ca m-am pripit cu afirmatiile in ceea ce te priveste. De ce am facut-o acuma nu mai are rost sa spun...dupa ce am aruncat cuvintele "scuzele" sunt de prisos. Scuze insa inca o data!
    Ma bucur pentru faptul ca vi-a placut aceasta poezie...sper sa mai scriu si altele care sa placa si sa atinga sufletele celor care le citesc.
    Uneori, pentru faptul ca am un amalgam de sentimente sunt mult prea "om" si mai gresesc, mai dau cu "bata in balta"...sincer regret daca v-am ranit cu afirmatiile pe unii dintre voi!
    ................................................................................................

    "Înainte de a mă naşte D-zeu mi-a pus iubirea pentru tine în suflet, m-a scăldat într-o lacrimă şi m-a trimis în lume unde am fost pierdută şi regăsită, iar sufletele noastre s-au atins şi noi am simţit că suntem două suflete pereche!"
    "Am jurat ca primele aparate - de RSI la: 25/03/2006 13:32:45
    (la: "Americanii sunt prosti")
    "Am jurat ca primele aparate sa le donez spitalului Cedar din Washington - doctorii si medicii de acolo cred in mine si imi dau tot concursul,..."
    ...Intai ma bucura ca si doctorii dar si medicii (chiar si ei) cred in d-voastra, dar apoi imi pun intrebarea: dar daca-s niste americani prosti ?,,, :P


    ==================================================
    ""Cand este vorba de bani, toti sunt de aceeasi religie". - Voltaire "
    #113365 (raspuns la: #113247) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    donq, asta n-ar fi primul mit - de RSI la: 26/03/2006 00:02:45
    (la: "Americanii sunt prosti")
    donq, asta n-ar fi primul mitoman pe care l-am intalnit in viata ! ;)
    ==================================================
    ""Cand este vorba de bani, toti sunt de aceeasi religie". - Voltaire "
    #113464 (raspuns la: #113460) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    NU EXISTA IUBIRE IMPOSIBILA!!! - de PowerUP la: 27/03/2006 13:15:27
    (la: IUBIRE IMPOSIBILA SAU PERSOANA IMPOSIBILA???)
    Din fericire...Nu exista iubire imposibila! Din nefericire...Exista persoana imposibila! Oricat ai investi, oricat ai incerca sa fie totul bine...tot nu e bine! Se mai intampla. Dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa speri, sa cauti, sa incerci, sa vezi, sa auzi, SA SIMTI!!! Uita-te in jurul tau si vei vedea (mai devreme sau mai tarziu) ca societatea influenteaza f f f mult omul! Dpv politic, social, economic! Dar sunt trei lucruri distincte in formarea personalitatii omului: 1.Fondul genetic; 2.Educatia oferita de parinti; 3.Autoeducatia! Daca unul lipseste sau nu este intreg...Vor fi probleme. Dar nu imposibile. A...Si inca ceva: nu renunta la prieteni, parinti, principii pt persoana de langa tine! Ai grija ce incepi, cum incepi si cum se termina! Reteta succesului: o ceasca de stiinta, un butoi de prudenta si un ocean de rabdare (Sfantul Francisc de Sales)! IUBESTE...totusi! :)
    Iubirea imposibila apare cand - de bloom la: 27/03/2006 11:55:48
    (la: IUBIRE IMPOSIBILA SAU PERSOANA IMPOSIBILA???)
    Iubirea imposibila apare cand nu e marturisita..si daca tu iubesti pe cineva si aceea persoana nu te place/iubeste.
    Dar in principiu nu ar trebui sa existe iubire imposibila.
    iubire imposibila - de Alexandros la: 28/03/2006 18:37:20
    (la: IUBIRE IMPOSIBILA SAU PERSOANA IMPOSIBILA???)
    Cred ca daca unul iubeste si celalalt nu simte nimic nu e iubire imposibila ci neimpartasita si e mai degraba obsesie.
    Greu de recunoscut dar, "dragoste cu sila....."
    Totul tine de compatibilitate; cu cat e mai mare(compatibilitatea) cu atat iubirea e mai durabila.

    "omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
    Tot om - de Guinevere la: 28/03/2006 00:54:13
    (la: Despre agresivitate)
    Fii atent, nu mai departe decat pe cafenea am gasit ceva foarte interesant despre indiferenta ca forma de agresivitate. E de orhideea albastra la "Don Quijote si morile de vant":

    "Dacă ar fi sa fac un top al acestor mori cred că totuşi indiferenţa ar fi pe primul loc. Indiferenţa ucide spiritul uman, indiferenţa ne ucide sufletele. Dumnezeu, ne încearcă din cînd în cînd, ca să ne aducă aminte că suntem muritori şi că ar trebui să ne pese întotdeauna." Asadar e ca o sinucidere, te auto-agresezi.

    Indiferenta e si condamnare la inexistenta, cum spuneai si tu, din partea celui care ignora. Asasinat? In iubire, aproape ca da... Oricum, mesajul e perceput ca un pumn, mai mult sau mai putin. Si intentia uneori chiar asta este!
    Cred ca la ceva de genul asta ma refeream. Ai vazut, mai aveai putin si ma omorai! :op
    In treacat fie spus, la mine butonul ala nici nu functioneaza, nu ca mi-ar trebui, dar nu merge nici daca as vrea. :o?

    Hei, ceata, grupir: e cazul sa ne retragem potcoavele (ca am inteles ca nu se mai poarta gherute) si sa impartim plasturii frateste!

    PS - Negrul conduce fiindca e bun la atletism! hihihi
    #113837 (raspuns la: #113834) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    Mai usor cind iubirea este re - de jeniffer la: 29/03/2006 23:50:10
    (la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
    Mai usor cind iubirea este reciproca.
    Daca tot va complicati, sa va dau niste idei. : ) - de ayoka parol la: 30/03/2006 18:44:53
    (la: Realitate romneasca: pensionarii din ratb)
    Eu nu pot furniza chiar asa multe prezumtii, stocul meu e ceva mai limitat, dar garantez valoarea lor. : ))
    Story-ul meu se poate numi ,,Pantomima mintala”, ,,Mosneagu cu baston de argint”, ,,Roxy si Inima-de-Ciuperca” ori ,,Telefonul fara fir” (2 persoane, copii pana in 3 ani, bafta lor ca au nevoie!).
    Actiunea incepe (si se desfasoara) in special in mintile protagonistilor; de aceea, subtextul e de baza. Eroii se sprijina doar pe jumatati de gesturi, miscari vagi, onomatopee (tuse, plescait, fornait, dres de glas, respirat cu substrat etc.), diafane elemente de decor, plus cateva alte mijloace putin mai sofisticate de transmitere si primire de informatie – cuvinte puse aleatoriu cap la cap (personajele noastre, fiind extrem de perspicace, au darul de a descoperi sensuri profunde si multiple in absolut orice insailare de vorbe ori de situatii, deci logica, atata vreme cat exista in capetele lor, aducand ordine in orice categorie de haos, nu mai are ce cauta in ganduri sau asa-zise fraze. Le umplu ei de intelesuri, ba chiar la final le pun si fundite si ornamente si-si dau peste nas unul altuia cu ele, nici ei nu stiu de ce).
    Dar sa incepem povestea. Roxy il vede pe batran (Neagu pe nume, poreclit si Optminute sau Inima-de-Ciuperca) mergand pe strada in fatza ei, orientandu-si faptura inca tzantzosa, ajutat de un baston de dandy din argint, spre statia de autobuz. Tanara il cunostea deja foarte bine pe atragatorul grizonat, din vedere si din cateva conversatii telepatice (plus cateva scrisori imaginare, la care el ii raspunsese, tot imaginar). Pentru Roxy, oricum, cele doua planuri, realul si imaginarul, erau nu doar complementare, intersectate si intersanjabile, dar deseori coincideau perfect (tipa era plecata rau cu pluta, nu facea diferenta intre timpuri, oameni, situatii, sentimente sau lipsa de sentimente). Fiind foarte ramasa in urma din punct de vedere social, cultural, economic si religios si constienta de acest fapt zguduitor pentru ea (punea mare pret pe toate acestea si nu vedea decat ascensiune in fatza ochilor), duduia Roxy isi dezvoltase mladios o erotomanie clasa-ntai, cu care-l hartuia pe Neagu de-l zapacise. Se credea iubita strasnic de acest batranel, avea vise erotice cu el, se vedea cu statuie in gradina blocului, ridicata tot de el, ce mai, era chinuita rau de demonii iubirii impartasite pe care o traia cu Optminute. Scrisorile ce si le trimiteau (scrise intotdeauna cu cerneala simpatica, direct pe cerebel) demonstrau clar ca si Inima-de-ciuperca o iubeste si ca se gandeste la ea, si ca ei au o relatie frumoasa, casta, neprimejdioasa, ca orice iubire erotomana, izvorata direct din negurile adanci ale psihicului ei virtuos si ideal.
    Despre privirile languroase pe care i le arunca atunci cand se intalneau in statie (si la care, in mintea ei generoasa, el ii raspundea de doua ori pe-atat), Neagu nu avea nici o parere anume. Totusi, la un moment dat, incepu sa miroasa ceva. Mos Neagu se gandi brusc, cu flerul care-l caracteriza (si care nu dadea gres), ca fata ii face ochi dulci din cauza ca ii place bastonul lui de argint, pe care vrea sa i-l smulga intr-un moment de neatentie din mana chircita si sa-l vanda pentru a-si plati intretinerea. Asa ca o privi deodata cu ura si-si puse in gand ca, data viitoare cand mai iese din casa, sa-si imbrace bastonul in piele. Zis si facut. In ziua urmatoare, Optminute iesi mandru din scara blocului, fericit ca, iaca, acum o dovedeste pe domnita pusa pe sotii si-i scoate bazaconiile din capsorul zguduit de evenimente. Dar Rosanne nu mai aparu in statie. Optminute se simti lezat (cum, tocmai acum, cand sa-i arate el baston de argint peste spinare!…?), dar isi promise sa nu lase furia sa-i treaca (ia mai da-o naibii de tensiune!). Cand urca in autobuz, iata aparu si Roxy erotomana val-vartej, il impinse pe tataie, el cazu pe un scaun, socat si, prinsa cu mana de bara, incepu sa mestece guma deasupra capului lui (care ii apartinea pe vecie, cu restul de mos cu tot). Optminute lesina cateva secunde, iar cand se trezi buimac, vazand-o pe maniaca proiectata pe tavanul masinii, uitandu-se la el cu ochii sticlosi, gata sa-l manance din priviri, isi pipai bastonul, ca nu cumva sa i-l fi sustras nenorocita, dar simtindu-l stand cuminte la locul lui, nu gasi altceva mai bun de spus decat: ,,creatura ce esti, nu ti-e rusine sa mesteci guma in masina lu’ Reatebe, pun pariu ca n-ai nici bilet, jos cu tine, netrebnico, pana nu vomez! (nervos-nervos, da’ cuvinte sclifosite avea!…) Roxy intepeni si simti ca-i pica ceru-n cap si, cu ocazia asta, ca se desface si pamantul sub ea si o-nghite, cu amor cu tot…se uita ca o papusa de catifea batuta de vremi, fix in ochii mosneagului dezlantuit si nu gandea decat: ,,unde plecasi, iubire solida de acum cateva minute?’’ Ii veni sa-l ia pe mos de haina si sa tipe cu disperare: ,,Cine esti si ce-ai facut cu Inima-de-Ciuperca???” (se vede treaba ca-si imagina, in crunta ei deznadejde, ca mosul iesise din corp in momentul de letargie si un spirit ingrozitor ii luase locul. Un spirit neindurator, care n-o iubea si care nu avea s-o iubeasca – sau, ma rog, nu avea s-o adore ca Optminute).
    La urmatoarea statie, Roxy, luandu-si cu ochii aposi ramas-bun de la corpul iubit, cobori, tarsaindu-si picioarele, si o lacrima de iubire moarta se asternu sub pasii ei, evaporandu-se pe asfaltul prafuit. Avea sa inceapa sa caute spiritul lui Neagu prin toata lumea, si, la nevoie, avea sa-si puna propriul trup in slujba acelui suflet iubitor, iesind de bunavoie din el, spre a-l lasa la discretia iubitului inimos, sa se lafaie in el inca 60 si ceva de ani…Macar atat sa faca, in cinstea iubirii pe care el, Inima-de-Ciuperca, suflet destoinic, i-o purtase.
    Neagu, in schimb, multumit-ochi de succesul cuvintelor sale agresive, merse cu autobuzul pana la capat, apoi se intoarse acasa, bucuros ca-si simte in mana bastonul de argint, la care, datorita vigilentei sale, nebuna aia mica nu avusese acces. Cele opt minute pe care le facea de la statie pana acasa ii parura insa foarte scurte, impalpabile…Ba chiar, ajungand acasa, constata cu stupoare ca mersese de data asta mult mai repede, si ca-n loc de opt minute, cat facea de cateva zeci de ani incoace, fusesera doar 6 si 12 secunde…Mosulica era trist si dezumflat… Nu mai prezenta interes pentru Roxy…ramasese singur…cu bastonul de argint…ce-l privea dezabuzat, cu repros, din cui…
    De asta, rezonez cu terrorizer: e de dorit, in astfel de situatii, sa afli ce e in mintea omului; il abordezi cu incredere si vezi care e problema lui. La ce-i sta mintea si de ce se poarta cu tine (sau cu altii) in felul in care se poarta. De obicei (atata vreme cat partenerul de discutie e fair-play), atunci cand faci primul pas si mergi jumatate de drum spre el, vine si acesta spre tine jumatatea lui. Nu-si bate joc de efortul tau de a te apropia de el.. Curaj! Prima jumatate de drum e a voastra!


    ayoka parol seshun pafan

    #114352 (raspuns la: #114008) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    anisia draga ,in primul rand - de micaela la: 30/03/2006 22:48:07
    (la: Mi-as gasit jumatatea pe internet)
    anisia draga ,in primul rand ca esti libera sa crezi ce doresti,insa ceea ce am spus asa este si nu dorinta de a pleca din tara a fost inainte de toate ,insa mintea romanului e atat de murdara si lipsita de vreun gand curat incat s-a uitat de lucrurile care intr-adevar conteaza in viata...asta e ....
    sper din tot sufletul sa intalnesti si tu un om care sa conteze in viata cu adevarat ....invata sa traiesti mai frumos ,nu stiu daca ma intelegi...gandeste-te oricum...mica
    #114455 (raspuns la: #114230) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    Florile pe are le-am privit n - de maan la: 31/03/2006 13:07:10
    (la: SOMETIMES I JUST FEEL LIKE SHIT)
    Florile pe are le-am privit n-au avut niciodata caliciu, corola, stamine si pistil. Nici frunzele n-au avut vreodata alcatuiri.
    Mugurii-s pretexte de-a privi stejarul, rost de-nsurubari in sine – un ‘io’ care nu mi-e nici azi pe deplin cunoscut si care, fara sa exercite asupra-mi vreo fascinatie, ma obliga-n fiecare-nceput de-anotimp la o nesfarsita intoarcere.
    m-a deconcertat multimea de lucruri pe care deja le-ai facut si-n a caror explorare mi-ar trebui o mie de vieti.
    Nimic din ce m-a fascinat vreodata nu si-a pierdut intensitatea, nimic si nimeni din ce-am iubit nu s-a destramat prin maine.
    Ciudat cum constanta asta nu-mi da senzatia de limitare prin redundanta – intotdeauna-mi scapa ceva la un mugure, o zbatere de pleoapa ma cheama inapoi catre un chip uman, un flurure pe-o margareta-i in fiecare primavara altul.
    Vorbele lui, scrise-n mine, rasuna altfel azi, caci eu nu sunt ce-am fost acu’ un ceas, cand el nu mai e de mult ce n-a promis.
    Nu stiu ce-i aia blazare poate fiindca nu cunosc nimic perfect, pentru ca orice lucru peste care m-am aplecat si-a pastrat un fir de taina.
    O fi pentru ca singura m-am oprit ?
    O fi pentru ca-s convinsa-n adancuri ca orice dezvelire-i sinonima distrugerii si ca iubirea-i mister, iar nu posesiune, nu anatomie, nu contract, dar duium de greseli?

    Daca nu te mai uimeste nimic, inseamna oare ca nimic nu mai simti ?
    Numesc ‘a simti’ tresariri imperceptibile-ale constiintei care-ti induc senzatia de sange viu...
    De ce-as incerca sa uimesc un om care-arunca ‘uimeste-ma’ ca pe-o sfidare, iar nu ca pe un strigat de durere ?
    De ce-am avut senzatia ca ce prezinti i-o stare acceptata in care te complaci, gata oricand de lupta : ‘si ? crezi ca asta-mi zice ceva ?’
    Pai n-o sa-ti zica nimeni ‘ceva’, daca nu vrei s-asculti.
    Orgoliul asta cum ca stiu_totul am_trait_totul, se plateste, asa cum plateste sufletul meu zbaterile din fiecare tipat al florii pe care mi-au rupt-o.
    Asa cum platesc c-aud pietre vorbind, ca lumea-mi striga ‘nebuno, tu cand mai cresti ?’.
    Asa cum platesc fiecare-ntoarcere cu pumunu-n ochiul celui pe care-l iubesc, cand crapa-n mine-atatea voci, de nu le mai pot gandi.
    Asa cum, in final, platim fiecare: io, pentru c-am ramas plod, tu, pentru ca nu te mai poti intoarce.


    Am scris din carti (aha !) pe care lumea nu le mai citeste, dar pe care, culmea ! vrea-n taina sa le traiasca.
    Scrie mare, pe ele, ‘Povesti’.
    Poti trai ceva-n care nu crezi ?
    Pi ... nu !

    Candva am incercat sa-nvat un om sa creada, fara dovezi, pana la capat.
    Primul. Ultimul. Cel mai bun.
    Is neputincioasa, nu’sh cum se face, am dat chix.
    Azi ii alung pe toti.
    Fara discernamant.
    Stiu ca nu-s buna sa fac oamenii sa creada si n-am nici bunatatea de-a le tot aduce dovezi.

    Iti pun un pumn de tzarna-n palma.
    Strange mana si nu-i da drumul, oricati ti-or zice ca-i rahat, oricat ti-ar duhni a minciuna.
    Strange pumnul si dintii fiindca EU zic asa! Numai eu !
    Intr-o zi, pumnul tau se va face copac si vei putea sadi tu insati padure.

    Ai timp ?
    Ai rabdare ?
    Crezi ?
    Nu !
    Si-atunci in desert vine ploaia.


    #114605 (raspuns la: #114563) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    Nu stiu daca e o coincidenta - de criscris la: 31/03/2006 21:04:34
    (la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
    Nu stiu daca e o coincidenta , dar ma surprinde ca avand pseudonime asemanatoare , avem si experiente chiar foarte asemanatoare ... Si eu
    traiesc acum tot o dragoste " bolnava " ... Partea proasta e ca incerc
    cu disperare sa-mi revin ,astept sa treaca timpul ( toata " farmaciile" prietenilor imi vand "medicamentul " asta ) si nu se intampla nimic . El tot
    acolo ramane bine infipt in fiecare cuta a gandului si-n fiecare colt al sufletului si nu am unde sa ma ascund sau sa evadez pentru ca mi-a invadat fiinta. La un moment dat a fost atat de dureros ca am taiat orice fel de comunicare , ( e departe ) am sters nr. de tel. , l-am rugat sa nu ma mai caute si paradoxul este ca de fiecare data cand suna telefonul ,sper sa fie el , de fiecare data cand ma uit pe fereastra sper
    sa-l vad in strada ,de fiecare data cand deschid e-mail'u sper sa gasesc
    un mesaj ... E un cosmar ... E sublim sa ai inima plina ochi de atata iubire
    si infernal sa trebuiasca sa gasesti in tine atata stapanire sa te abtii.
    Exact ca in cazul tau , drumul acestei iubiri a mers din rai in iad si inapoi si tot asa...pana cand am decis ca nu mai rezist in felul asta si ... nici asa nu-i bine ... de loc. Mi-e dor de-mi pocnesc ochii de plans , mi-e teama ca n-am sa-l mai vad niciodata , am uitat cum arata mancarea si daca pun gura pe un gram de alcool ,depresia devine abisala...M-as tarai in genunchi doua mii de km. doar pentru a-i atinge pieptul , a-i simti mirosul , a-i privi zambetul si auzi vocea ... Ideea e ca nu te pot sfatui sa termini relatia pentru ca pasiunea asta reprimata ( cred ca si
    la tine e o pasiune ) doare incomensurabil . Stiu ca si continuarea ei doare la fel. Nu pot decat sa-ti doresc curaj si intelepciune in cautarea
    linistii sufletesti pe care eu nu reusesc sa o gasesc. Poate ca sensul experientelor de tipul asta " sport extrem " este de a evolua spiritual ,
    de a invata sa iubim fara conditii , numai daruind , neasteptand sa primim
    inapoi ceea ce ne-am dori si atunci probabil ca s-ar asterne linistea ...
    iubire ciudata,iubire imposibila... - de Scherezada la: 31/03/2006 21:04:34
    (la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
    Stiu ce simti,am trait si inca se mai aud ecourile acestei iubiri in inima mea.Pur si simplu l-am parasit fizic,dar sunt mereu in preajma lui vreau sa-l vad,cand nu-l vad sau nu aud nimic...intru in panica fac imposibilul sa aflu ceva,orice:daca traieste e sanatos?Am incercat sa-l inlocuiesc,dar nu a ajutat si nu vreau sa fac si eu la radul meu victime.... incerc sa uit,dar imaginea lui este in mine!! Cred ca ma urmareste blestemul unui roman citit in adolescenta:Fiul risipitor de Radu Tudoran,de cand l-am citit parca l-as fi trait!
    iubire - de cactus la: 31/03/2006 21:04:34
    (la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
    ...am trait o iubire ciudata...o iubire ce parea imposibila....si concluzia, acum, dupa ce timpul a linistit valurile...este ca nu exista decat ...IUBIRE........
    ________________
    ...non bis in idem...
    Parerea mea - de zaraza sc la: 03/04/2006 13:23:26
    (la: de ce credeti in dumnezeu?)
    Maotzedung-Ioanide a fost provocat de Jennifer. Cine e credincios il intelege...A pus doar altfel problema...

    Jennifer-Tu spui ca pentru tine pamintul si universul ramin simbolurile vietii. Nici nu ma mira ca neintelegind ca religia este de neinteles pentru atei ai uitat de conceptele abstracte (prea ai alunecat pe partea materiala a lumii) carora nu stiu in ce masura le poti demonstra existenta: libertate, prietenie, multumire, educatie, fericire si altele...Acestea sint valorile noastre comune, le impartasesc si eu si tu, da, nu numai zeii si dracii, acestia nu sint relevanti intre noi doua...Orice crestin sau aproape toti sint de acord cu tine in ce priveste stiinta, pentru ca Dumnezeu cunoaste rosturile acestei lumi, raspunsul la intrebarile noastre e prea complicat sa-l vedem sau sa accedem la el, asa ca toti e posibil sa avem dreptate. Dumnezeu are raspunsul la intrebarile noastre, fie ele din stiinta sau nu.

    Am scris de cel putin doua ori pe forum ca Dumnezeu l-a lasat pe om cu liber arbitru si ca atare nu il indruma categoric nici pe o cale nici pe alta.

    Cred in Dumnezeu pentru ca El este iubire, este Iubirea pe care te poti baza oricind. Apropo, cine poate simti iubirea pe care o arata sotii unul altuia?...Exista si iubire neimpartasita, cum poate ceva care este energie sa-si faca simtita iubirea decit daca esti deschis spre acea energie...

    O picatura in univers este viata mea, prefer sa am asigurata vesnicia...
    Viata nu e totul, omul e o fiinta ce opereaza cu notiuni abstracte...Cine ma condamna pentru ca acum, credincioasa fiind, cred in vesnicia notiunilor abstracte...Si nici macar nu cautam ceva cind am descoperit pe Dumnezeu...Dar sotul meu era si este primul om perfect lucid, rational, inginer, cu care discutind am descoperit ca stiinta poate convietui cu religia. Religia nu se opune stiintei, religia il completeaza pe om, ii da sens, finalitate, ii ofera acces la intregul univers. Si nu am crezut cind discutam cu el, ci Dumnezeu mi s-a adresat pe strada, in gindul meu.
    Nu stiu de ce ii scriu lui Jennifer aceste rinduri, in principal ei, dar nu pot sa tac. "Daca veti opri acesti oameni sa vorbeasca, vor vorbi pietrele!" Homo Stultus cred ca v-ar putea spune de unde e citatul, sau cautati-l, pe mine ma intereseaza ce simt eu, tot ce am citit a fost distilat in sufletul meu...

    cere si ti se va da
    #115125 (raspuns la: #115100) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    ... - de Lucya la: 03/04/2006 20:45:31
    (la: De Dragoste)
    Iti jur ca te iubesc la fel cum iubeshte petala unei flori razele dulci ale soarelui ... Te iubesc ca' n prima clipa cand te' am vazut si te voi mereu. Iti jur iubire si n' am sa las pe nimeni sa ma desparta de ceea ce am eu mai de pret : de TINE ! Te iubesc mult tare de tot ingerasul meu mic !!!
    din pacate... - de Homo Stultus la: 03/04/2006 23:54:55
    (la: de ce credeti in dumnezeu?)
    "Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya

    Iubirea acea relatie care ar trebui sa fie principalul eveniment existential (implicit principalul continut al fiintarii) ajunge sa se devalorizeze prin utilizarea repetata a notiunii golite de orice continut. Eu am mai publicat unele comentarii si chiar texte cu privire la relatie si mai ales la relatia de iubire. Din pacate tot ce pot sa fac este sa expun (intr-un mod mai mult sau mai putin fericit) niste notiuni particularizate sau nu in fiinta mea si in fiinta celuilalt. Singurul motiv pentru care am apelat la "Dumnezeu este iubire" a fost acela de a sublinia caracterul profund personal al lumii in care traim si mai ales caracterul de existenta personala a lui Dumnezeu. Pentru ca Dumnezeu este iubire el subzista in persoane. Tocmai pentru ca Dumnezeu este iubire vine si enipostaziaza natura umana in persoana Logosului divin. Suntem chemati in fiecare moment al existentei noastre la o participare relationala. Dumnezeu este iubire iar omul trebuie sa-si activeze acele potente relationale. Desi nu sunt o fire prea sensibila pot afirma fara sa-mi fie rusine ca pentru mine fiecare frunza care cade este un ravas de iubire pe care Dumnezeu mi-l trimite. Am mai spus ca nu am pretentia de a aduce pe nimeni in orizontul meu existential. Singurele momente in care m-am implicat in dialog au o determinare clara. Ce este non iubirea zici tu? Non iubirea este departarea de sursa iubirii. Dostoievski spunea ca "iadul este o pedeapsa a iubirii". Chiar si in iad Dumnezeu te iubeste. Chiar si acolo continua El sa fie sursa existentei tale. Si daca putem concepe un chin al persoanei in iad acest chin este urmarea esecului existential. Vrand nevrand omul are posibilitatea de a relationa afectiv. Cum isi foloseste aceasta posibilitate? Aici este marea aventura a libertatii. esti absolut liber sa faci cum vrei. Poti sa te apropii poti sa te departezi de Dumnezeu sau Il poti ignora. Sunt multi care spun ca dupa viata identitatea mea personala dispare. Fals. Omul are sansa de a se dezvolta in bine sau in rau la nesfarsit. El a fost conceput pentru relatie. relatia personala nu cunoaste insa un sfarsit. Ma pot adanci in iubire sau in ura la nesfarsit. Pentru asta prima mea datorie este sa caut in adancul fiintei mele. Sa ma caut. Aventura omului catre Dumnezeu este si aventura omului catre sine insusi. Stiu ca ceea ce spun nu are nici o logica pentru ca cel strain de un anumit tip de vietuire nu poate intelege. Totusi indraznesc sa postez acest comentariu pentru ca am spus deja ca nu doresc sa aduc pe nimeni in perspectiva mea existentiala. Probabil (daca nu ma flatez) am suparat pe multi oameni la aceasta conferinta. Imi cer iertare. NU am avut nici un fel de intentie ascunsa decat aceea de a creea un dialog constructiv intre parti. Am fost intr-adevar mai dur atunci cand s-au facut afirmatii unilaterale. NU pot fi acuzat insa de duplicitate. Omul are aceasta energie imensa de a iubi. Chiar daca aceasta nu este investita in iubire ea nu va ramane necheltuita. Daca nu iubesti iti vei folosi potentele relationale intr-un mod negativ. Este o problema de alegere. (nu sunt adeptul existentialismului). Pana la urma non iubirea este absenta iubirii. Totusi spre non iubire se poate hotara doar o fiinta personala libera. Clar ca alegand partea (sa-i zic) negativa vei pierde libertatea. Singura libertate autentica (care creeaza libertate la randul ei) este a face si a simti binele. Imi pare rau ca trebuie sa inchei aici dar devine tarziu si eu devin mult prea confuz.
    #115249 (raspuns la: #115188) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



    Cursuri de matematica si fizica online!
    Incearca-le gratuit acum

    Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
    www.prepa.ro
    loading...