comentarii

prin ce mijloace de imbogatire a vocabularului s-a format cuvantul inspre


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
spider - de maan la: 09/06/2009 08:38:56
(la: Pagina Cafenelei pe Wikipedia)
par egzamplu derivarea ... adica se ia un cuvant de baza de la care se formeaza cuvinte noi prin adaugarea de sufixe si/sau prefixe.
daca ai, sa zicem, verbul 'a destina', ii adaugi sufixu' - tar si-ti da 'destinatar', sau -ţie si-ţi iesă 'destinaţie'.
poţi să-i pui si prefixe, cum ar fi pre-, ca s-obţii 'predestina'.
da poti sa le pui simultan si de-alea si de-alea: 'predestinare'.

exista de-altminteri o lista intreaga de sufixe si prefixe cu semnificatie de sine statatoare, care te pot ghida in le folosim intuitiv.
cum ar fi -fer, -for, -fug (petrolifer, filiform, ignifug) sau -teism, -tecă.

exista si-o clasificare a prefixelor, care te-ajuta: negative (insucces, neinteresant), iterative (reincepere), privative (dezmostenire).

cam la fel ii si cu sufixele lexicale, gramaticale, lecixo-gramaticale.

alt procedeu e compunerea, care fie alatura doi termeni formand un alt cuvant, fie ii leaga prin liniute de unire, fie formeaza un cuvant nou de la o abreviere (cum ar fi aprozar, care venea de la 'aprovizionarea cu zarazavaturi').

ei, si daca mai dorejti, ar mai fi schimbarea valorii gramaticale.
adica poti obtine substantive de la verbe, sa zicem.

astea is, toate, mijloace interne de imbogatire a vocabularului.

cele externe is neologismele si imprumuturile lexicale din alte limbi.

calcul lexical de care vorbeam mai sus ii un procedeu mixt (intern si extern) de imbogatire a vocabularului care presupune, pe de o parte, copierea structurii (şi, implicit, a sensului) unor cuvinte străine şi transpunerea ei în materialu' lingvistic autohton.

asa che s-ajunge s-avem in limba cuvinte ca angular (luat iac-asa din francezu angulaire) desi il aveam pe-al nostru, adica unghiular.
la fel stingator si extinctor.
sau prezident si presedinte...

mă, am obosit.
te cost-un suc rece.
#449046 (raspuns la: #449007) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mircea - de RSI la: 21/03/2006 11:28:13
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Gai Luron, Pifurile... mi-ai adus aminte de niste lucruri de mult uitate ! Ce colectie am avut ! Ei bine da, pifurile mi-au marcat existenta si mi-au imbogatit enorm vocabularul francez;))
==================================================
"Eficienta este cea mai inteligenta forma de lene. (David Dunham) "
#112588 (raspuns la: #112425) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
* - de picky la: 30/10/2006 09:34:00
(la: LUCEAFARUL CALAUZA MEA)
Adrian Fuchs :

O veritabila imbogatire a vocabularului in cuvinte extraterestre si o reala revolutionare a ortografiei.
Propun autorul la premiul "Incultul agramat" acordat de fundatia "Minti tulburate".
Vaccin anticancer - de parascan la: 15/04/2007 05:25:23
(la: vaccin anti-cancer, religia impotriva rezultatelor stiintei)
Vaccinul anticancer referitor la distrugerea efectelor virusului papiloma nu este un tratament anticancer ci doar impotriva unui virus generator de cancer. Cu durere spun acestea. in urma decesului de curind a sotiei, exact de aceasta asa zis boala. Am avut astfel contact nemijlocit cu intreg sistemul oncologic din Romania.
Oncologia este la ora actuala una din cele mai mari afaceri cu medicamente. Tratamentele ajungind la zeci de mii de euro...
Mortalitatea prin cancer uterin este foarte asemanatoare cu cea a infestarii cu HIV, in sensul ca la mijloc este vorba despre un virus ce se transmite de la individ la individ.
Din pacate nu ni se spune acest fapt. Il descoperim abia cind ne mor sotiile...
Ce interese au oficialitatile si medicii sa acopere faptul ca boala canceroasa a colului uterin este transmisibila?
Este simplu.
Multe farmacii si medici ar pierde imense sume de bani. Aproape fiecare medic oncolog se afla introdus in mafiile locale cu medicamente, enorm de scumpe!!! Putin le pasa de viata nenorocitilor daca banul curge spre ei.
Un vaccin anticancer este o lovitura pentru acest sistem mafiot. Se pot diminua scurgeri de bani spre anumiti indivizi. Putin probabil ca statul sa aprobe vaccinarea in masa a cetatenilor contra virusului papiloma. Averile multor mari ai zilei se trag din mortalitatea canceroasa...
Pretul ridicat al vaccinului ne vorbeste despre ridicarea unei noi mafii in comertul cu medicamente. Ginditiva de cind exista acest vaccin, de ce au tacut autoritatile...
Cancerul uterin este a doua cauza ca mortalitate la femei, de regula mai in virsta, apropiate de pensionare, de responsabilitatile statului de a le asigura pensii. Pe de alta parte aceasta boala imbogateste anumite grupuri de indivizi din spatele unor farmacii.
Pentru a intelege tragedia celor ce au acest necaz cumplit amintesc doar:
Bolnavele de cancer afla cu greu de legislatia romana legata de gratuitatea tratamentelor.
Odata intrate in sistemul de tratament devin cobai si mijloace de imbogatire pentru cei implicati in sistem...spagi, atentii, daruri, procente din vinzarile de medicamente scumpe...
Bolnava de cancer uterin ajunge sa cheltuiasca sume enorme, pina la faliment. In peste 99,99 la suta din cazuri mortalitatea este solutia naturala si sociala.
La o luna inaintea decesului orice medic se retrage, nedorind sa mai continue tratamentul. Bolnava este realmente parasita!!!
Utilizarea morfinei ca tratament impotriva cumplitelor dureri este o alta crima. Bolnava devine in scurt timp o drogata fara putinta de scapare. O doza mai mica fac durerile insuportabile, o doza mare face ca drogul sa o transforme in cea mai ciudata fiinta terestra...
In plus la urgenta medicii au primit ordin sa nu faca tratamente injectabile. Bolnavii sunt siliti sa isi faca singuri injectii...
In tot acest bilci medical, nimeni nu spune nimic...
Nu se spune ca avem de a face cu o boala transmisibila prin virus, nu se vorbeste de mortalitate, nu se vorbeste de efectele morfinei...

Bolnava de cancer uterin va pleca fara sa isi dea seama prea mult ce se intimpla. Ea spera in minuni ce nu se mai intimpla.
Pe cind cimitirele cresc, averi si mafii cu medicamente prospera!!!
Pina si din suferinta spitalele cistiga venituri pe parcare, intrare cu masina la urgenta si tratament, atentii la portari...
Parascan

LMC avortul, ochiu si femeia - de AlexM la: 16/06/2004 16:58:10
(la: Da sau nu pentru avort?)
Consider ca numai o femeie are dreptul sa vorbeasca aici despre un avort. Personal as spune ca in ziua de astazi unde mijloacele de contraceptie pot preintampina o sarcina nedorita , cuvantul "avort" nici nu ar mai trebui sa existe ca atare.
Cat despre "de ce nu-si scoate un ochi" suna straniu. Un ochi nu se mai regenereaza, nu mai creshte daca-l scoate. Un embrion iese singur afara si face loc pentru alti embrioni, locul de dezvoltare neavand nici in clin nici in maneca cu TIMPUL cand acest embrion paraseste de buna voie sau nevoie locul unde este.

Hai sa fim seriosi. O astfel de decizie este o decizie personala si nimic altceva. Daca femeia doreste sa poarte copilul bine daca nu doreste, iarasi bine. Numai ea are de decis aici si nimeni altcineva nu are nici un fel de drept de a decide daca ea il pastreaza sau nu-l pastreaza. Cel care crede ca are ceva de spus impotriva unei decizii luata de o femeie, egal de pro au contra, l-as intreba "da cine te crezi si cu ce drept? Cu dreptul moralei tale? Cine-ti spune ca e si morala mea?". De fapt nu ar duce decat la o discutie sterila si se rezuma la vechea chestie din Talmud: "Nu judeca pe nimeni pana nu ai fost in situatia lui."

cu stima,
AlexM

Alex
#16283 (raspuns la: #16262) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de adina.petre la: 16/01/2009 16:52:31
(la: Spatiu pentru tavalit de ras)
Eram o persoana foarte fericita. Aveam o minunata prietena cu care ma intalneam de mai bine de 1 an, asa ca ne-am decis sa ne casatorim.
Exista o singura chestiune care ma deranja. Frumoasa ei sora mai mica. Viitoarea mea cumnata tot timpul se imbraca cu fuste mini (extrem de mini), iar in vocabularul ei nu exista cuvantul sutien, darmite in garderoba ei.
Culmea era ca intotdeauna cand ma aflam in preajma ei mereu scapa cate ceva pe jos, iar cand se apleca sa ridice imi oferea o priveliste mai mult decat frumoasa. Era clar. O facea in mod deliberat. Pentru ca asemenea scene nu se intamplau daca era si altcineva de fata.
Pregatirile de nunta fiind in toi, intr-o zi micuta surioara m-a sunat si m-a chemat sa mai verific ceva la invitatiile de nunta. Am luat-o de buna si i-am spus ca vin in cateva minute.
Era singura cand am sosit si a inceput sa imi sopteasca ce dorinte si sentimente are pentru mine. Mi-a spus cat de mult ma doreste si ca ar vrea sa facem dragoste macar o data inainte de a ma insura si a ma darui surorii ei pentru intreaga viata. Eram total socat si nu am putut scoate un cuvant.
Mi-a spus ca merge la ea in dormitor iar daca doresc un ultim salbatic "zbor" nu trebuie decat sa intru la ea in camera. Am ramas ca o stana de piatra, stupefiat de cele ce auzeam, uitandu-ma dupa ea cum urca scarile.
Am stat asa cateva momente, apoi m-am intors si m-am indreptat spre iesire. Am deschis usa, cautand cu privirea locul unde mi-am parcat masina, cand au inceput ropote de aplauze.
Toata familia viitoarei mele sotii era adunata in fata casei si ma aplauda. Cu lacrimi in ochi, viitorul meu socru s-a apropiat de mine si a inceput un mic speech: "Nici nu iti poti imagina cat de mandri suntem de tine ca ai trecut cu felicitari acest test. Nu as putea gasi un barbat mai bun pentru fiica mea daca as cauta in toata lumea. Bine ai venit in familia noastra!"
Morala:
INTOTDEAUNA pastreaza prezervativele in masina...
Sufletul romanesc - de SB_one la: 20/12/2003 14:15:18
(la: Romani in strainatate)
Sufletul romanesc - conditii istorice si trasaturi psihologice ale romanilor
de Lucian Hetco. 09.12.2001 - Göppingen bei Stuttgart

Ingaduiti-mi sa prelungim infatisarea metaforica a poporului roman - neam romanesc la rascruce de drumuri pe o placa turnanta aflata la gurile Europei, copil orfan al istoriei europene, fara neamuri aproape, lasat singur in calea tuturor neamurilor migratoare, vadit razboinice. Sintem un popor de oameni toleranti (prima noastra caracteristica care a influentat decisiv istoria noastra, voi arata mai incolo cum am ajuns aici), care cu intelepciunea taranului pamantean ( taran vine de la latinescul "terra" care inseamna pamant, aceasta denumire o avem doar noi romanii), s-a adaptat conditiilor neprielnice ale vremii reusind sa-si pastreze fiinta etnica prin intermediul culturii si limbii sale de tip latin. Sintem insa un popor in genele caruia intalnim si elemente ramase din trecerea si asimilarea altor popoare care ne-au stapinit vremelnic si partial, sintem adevarati europeni - autentici si nu veniti de prin pustiile eurasiatice. Insusi limba noastra poseda elemente din limbile Europei, pe fondul ancestral traco-moesic, cu preponderenta latinei vulgare, cu influentele puternice slave, germanice de devreme (gepizii, gotii si de mai tarziu, ale sasilor transilvaneni) , mai tarziu urmate de cele turane (pecenegii), ugro-finice (ungurii), cumane (inruditi cu pecenegii), turcice, ruse, franceze etc. Cultura romana a trait toate fatetele si inrauririle vremilor reusind sa se omogenizeze intr-o spiritualitate coplesitoare.
Insasi vocabularul limbii noastre moderne, atesta consistenta si suculenta vorbei noastre, asa cum spunea Ciulei. Succesiunea neamurilor care s-au perindat prin spatiul carpato-dunareano-pontic se regaseste inca si acum dupa sute de ani in fiinta noastra. Nu ramane decat sa constientizam origini, toponimii, denumiri si obiceiuri - sintem intr-adevar un unicat in Europa. Contrar teoriilor de natura politica prin care neamul nostru ar fi un neam de contrabanda, teorii vehiculate cu atata dezinvoltura si nonsalanta in occident de cei ostili noua romanilor, de parca falsificarea istoriei ar fi un fapt firesc, putem argumenta astazi, dincolo de subiectivism si interese nationaliste ca autenticitatea noastra este un fapt real si ca autenticitatea noastra e data si nu facuta. Mult hulitul (nu de istoriografia romana) cronicar anonim al regelui Bela atesta prezenta formatiunilor romanesti la navalirea brutala a triburilor ungurilor spre Europa, (dupa multi ani de existenta ungara in "Ätelküz" in sudul actualei Basarabii) este un fapt real si confirmat, existenta sa nu poate fi pusa la indoiala, iar faptele nu se pot contesta.
Mai intai de toate insa sintem traci si nu oarecum ci... cei mai buni dintre traci - daci romanizati prin destinele istoriei, neamului nostru trac ale carui gene le purtam azi in noi impreuna cu celelate popoare balcanice autentice, cum ar fi bulgarii si albanezii, ii fusese dat insasi de Herodot urmatoarea descriere:" ...neamul Tracilor este, dupa acela al Inzilor, cel mai numeros din lume. Daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile".
Coplesitor acest:"..daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile". Actuala si mai adevarata ca oricand aceasta a doua caracteristica a noastra. Istoria se repeta, iar noi romanii purtam aceasta caracteristica a strabunilor nostri mai departe cu noi, de parca am fi dorit sa o avem ascunsa in subconstientul nostru. Sa constientizam un alt element al spiritualitatii noastre, tipic spatiului nostru carpato-moesic atestandu-i autenticitatea istorica si prelungirea mentalitatii trace de-a lungul secolelor pina in zilele noastre.
Am luat de la slavi o multime de elemente, fapt de altfel firesc, caci in Tara Romaneasca ( Oltenia, de exemplu) romanii asimilara pe slavi, in Moesia ( actuala Bulgarie si Serbia) populatia vlaha sau valaha fu asimiliata de acestia. De la inraurirea slavona pe la anul 600-1000, ne-au ramas denumirile de institutii de tip cnezat sau voievodat, (totusi aici parerile difera, multi istorici vazind in cnezate continuarea vechii judecii de origine romana, numele de origine slava " cneaz" suprapunindu-se cu acesta, de la slavii care traiau impreuna cu romanii) . Institutiile crestine de tip roman, dupa 500 de ani de crestinism apropiat de Roma, au fost violent trecute la ritul grec ortodox sub "apasarea violenta a bulgarilor" (Xenopol). Trebuie insa sa fie si ceva adevarat in teoria dlui. Xenopol. De la vechiul imperiu bulgar, ne-au ramas cel putin in sudul tarii influente slavone de tip bulgaresc. Crestinismul slavon ne-a slavizat partial mentalitatea pe mai departe, intr-o propaganda activa. Slavii insa au acelasi rol in formarea poporului roman si a limbii romane neolatine, precum l-au avut germanicii in procesul de formare a limbilor neolatine occidentale.
Aceeasi origine slavona o avura mai tarziu toate dregatoriile politice, pe fondul carora se organizara principatele de mai tarziu. Numele dregatoriilor sunt de exemplu: Logofat, Ban, Vornic, Postelnic, Paharnic, Stolnic, Clucer, Jitnicer, Parcalab etc, care cu exceptia logofatului sint toate de origine slava. Nu cred sa fie multi romani astazi care sa poata sa descrie explicit functiile acestea. Inclusiv birul este tot de origine slava, inlocuind latinescul "tributum", dar aseaza deja darea pe cap a poporului de rand, si este un element rudimentar, premergatorul impozitelor de astazi, ca element de baza in constituirea constienta a unei societati oricat de rudimentara ar fi fost ea.
Elementul slav este deci un adaos, nu este insa implicit hotarator, adaosul venind destul de tarziu, pentru ca poporul roman tinar atinsese deja, in romanitatea sa nord-dunareana un grad de definitie si delimitare, de structurare si omogenizare, care nu mai permitea asimilarea de catre noii migratori. In concluzie - au fost ei (slavii) cei asimilati, cel putin la nord de Dunare. Etnicitatea noastra este un faptor complex si de necontestat. De sorginte tracica, mentionate si in timpul stapinirii romane, obstile teritoriale daco-romane erau esentialmente deosebite si superioare obstilor gentilice ale neamurilor slave sau germanice. Obstile se reuneau in uniuni de obsti, aceste "Romanii populare" cum le-a denumit Nicolae Iorga. Acestea au cunoscut o dezvoltare spre forme social-politice superioare, administrative si militare. ( P.P. Panaitescu). Deci in final datoram romanitatii noastre supravietuirea noastra.
Este o trasatura din vechiul caracter al dacilor si al romanilor , ramasa noua proprie in ciuda nefericirilor istoriei noastre: o dorinta nestirbita de libertate, o pornire excesiva spre neatarnare. Ne-au ramas toate acestea din vremea invaziilor, cele de devreme ale pecenegilor, gepizilor, cumanilor, ungurilor si cele de mai tarziu ale turcilor sau ale rusilor. Neiubiti: grecul si evreul sint in mentalitatea romaneasca de tip viclean si sint lacomi. Boierii (cuvant slav), tipul de mic stapinitor local, sint neiubiti si haiducii de mai tarziu care se ridica impotriva exceselor acestora sint adevarati eroi, elogiati si iubiti, adapostiti si ridicati la rang de eliberator, mici "Zapata" intr-un perimetru al tolerantei traditionale tipice noua romanilor.
Nici primele secole de dupa anii 1000 si nici Evul Mediu nu ne-au fost prea prielnice. Stransi intre chezarimea austriaca cu iz unguresc in Ardeal, cu vasalitatea principatelor romane in fata turcimii ce asfixia mijlocul Europei, cu polonezii si cu rusii in Est am stat la confluenta intereselor puterilor vremii. Ne-am plecat deseori capul spre a supravietui, dar de fiecare data l-am si ridicat afirmand demnitatea noastra. Am fost si mai tarziu adeseori umiliti si batjocoriti, sa nu uitam de moartea lui Mihai si tradarea lui Basta, groaznicele chinuri pe care ardelenii Horia, Closca si Crisan au trebuit sa le indure inainte de moartea lor ca martiri ai neamului. Ne-au umilit fanariotii, slugarnicia iar demnitatea noastra a fost calcata in picoare: sa nu uitam de macelul familiei Brancoveanu, de cei patru fii ai sai care au murit sub ochii tatalui. O fiica de-a familiei Safta (Elisabeta)se refugiaza in Ardeal, astfel ca, in mod contrar dorintei Portii otomane singele familiei Brancoveanu nu s-a pierdut si inca mai curge inca in venele unor romani ardeleni.

De pierdut insa nu ne-am pierdut noi romanii niciodata, nici nu aveam cum, de vreme ce eram un popor cu o natalitate demna de invidiat, fapt subliniat de altfel si de istoricul american Milton G. Lehrer in lucrarile sale despre Romania. Ne-au trebuit umilintele vremii, pierderea Basarabiei pentru prima data la 1812, barbaria grecilor fata de Tudor Vladimirescu, dispretul lui Kossuth fata de romanimea lui Avram Iancu si inca multe altele pentru a putea constientiza prin carturarii vremii sensul primei unitati noastre nationale faurite cu sute de ani in urma de primul strateg al neamului, banul Craiovei, principele Mihai Viteazul. Si nu numai de aici ne-au ramas idea de unitate si suflet, caci si simbolicele batalii de la 1877 au antrenat si pe romanii ardeleni. Prin hazardul istoriei am avut sansa unui prim rege de sorginte germana care a continuat constientizarea treptata spre Europa si sub care am reusit sa devenim in sfarsit independenti.

Repulsia romanilor de a servi pe altii, in special a vechii taranimi romane este un alt element tipic. Tocmai toleranta taranului roman in simplitatea sa a ingaduit excesele boierimii, iobagii, robii moderni au oferit de-a lungul istoriei noastre exemple suficiente. Romanii sunt un popor superstitios, mai superstitios chiar decat rusii, in ciuda vioiniciunii si istetimii spiritului sau. Calitatile mentale ale romanului nu stau la suprafata, el fiind de multe ori subapreciat - trebuind sa cobori in sufletul sau pentru a-l descoperi cu adevarat. Un german va fi cu siguranta mai silitor si mai muncitor, dar romanul va fi mai patrunzator si spiritul sau va fi mai vioi decat al germanului. Taranul roman, baza poporului roman, este latin autentic, asemanindu-se cu taranul francez, spaniol sau italian. Defavorabila este pina azi imaginea romaneasca cel putin in spatiul de limba german unde filo-germanitatea altor natiuni nu ne-au ingaduit o imagine corespunzatoare realitatii.
Ospitalitatea traditionala a romanilor si bunatatea caracterului sau o atesta calatori ai secolului trecut care relateaza ca romanii au obiceiul de a pune pe marginea drumurilor vase cu apa, pentru calatorii care pot trece si seara dinaintea portilor. Linga vasele cu apa, cei bogati mai pun si paine pentru cei ce vor veni noaptea. In bilciuri, fetele tinere se plimba cu vasele lor de lut pline cu apa si dau sa bea la cei insetati. Ospitalitatea noastra este o alta caracteristica a poporului nostru. In sfarsit scriitorul francez Le Cler rezuma admirabil in aceste cuvinte firea si psihologia romanilor: "rasa este occidentala, caci aminteste in privinta limbii si fizionomiei de italieni si spanioli, obiceiurile ei sunt orientale". Stramosii noastri, atacati mereu de cate vre-un neam mai puternic fura de multe ori invinsi... cu timpul renuntara de a mai ataca, devenind toleranti, au evitat luptele cautand sa reziste defensiv. O tactica care s-a confirmat in rezistenta pasiva vizavi de dominatia ideologiei comuniste timp de 50 de ani. Pentru noi romanii a fost o intrebare care a tinut de factorul timp.
Lipsa noastra de metoda ne-a fost adeseori fatala, atmosfera morala a orientului in care dominatia turceasca si greco-fanariota, bacsisurile si aceasta expresie: " de a te descurca..." coplesi si enerva spiritualitatea noastra. Mai apoi imprumutul sovietic: "omul nou", de tip comunist, o creatie a unor minti bolnave, modelat in spirit neo-sovietic de tip slav a pus pecetea sa asupra mentalitatii romanesti. De distrus insa nu poate fi vorba. Mentalitatea romana s-a imbogatit cu o noua experienta. Patima noastra de mai tarziu in a face politica este coplesitoare; rar intalnim o natiune europeana care sa discute cu atita patima problemele sale si sa se piarda la randu-i in detalii, coruptie si balcanism. Sintem o natiune europeana care se redescopera astazi cu tot optimismul, avand un trecut zbuciumat. Si meritam sansa istorica ce ni se acorda. Avem destule minti luminate, ar fi pacat sa nu ne trezim definitiv pe muzica imnului nostru national "desteapta-te romane" , acum cand poarta e deschisa.
O ultima observatie: avem in sufletul romanesc o sumedenie de contraste, nedesavirsiri si provizorate. Am trait mai multe umilinti decat oricare alt popor european. Nici imaginea noastra in spatiul european nu ne-a fost decat rareori favorabila. Avem insa si capacitatile noastre nationale, care vor modela si armoniza aprecierea spiritului romanesc la adevarata sa valoare si pe viitor. Nu avem voie sa ne vindem usor niciunde in Europa si niciunde in lume. Sa afirmam existenta noastra si a spiritului nostru pe plan international cu argumente si cu o imagine favorabila Romaniei in lume. Numai asa vom reusi sa tinem pasul cu alte natiuni care au invatat din mersul istoriei sa culeaga elementele favorabile lor si sa le sublinieze cu elocventa. Si noi avem potentialul necesar, sa o facem deci cu totii. Indemnul meu: Sa nu uiti ca esti roman - si daca poti sa faci ceva pentru poporul tau, oriunde ai fi - acasa sau in strainatate - sa o faci fara ezitare! Avem nevoie de fiecare suflet.
#7020 (raspuns la: #7016) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
multumesc - de cristof la: 03/04/2004 15:13:23
(la: Uitasem)
Multumesc,
Fiind francez si incercind sa invata romaneste, ce placere a fost sa imbogatesc vocabularul meu citind o atita frumoasa povestirea........Te rog frumos, alex, mai da mi citeva ocazii sa cunoasca limba ta in acelasi timp ca ma inec in proza ta vagabonda........
Despre poezie - de (anonim) la: 30/10/2004 05:43:05
(la: Cele mai frumoase poezii)
Despre poezie

Când dorim să exprimăm o idee cu maximă precizie, alegem cuvintele cele mai expresive şi mai potrivite scopului, fără a ţine cont de careva reguli, în afară de regulile gramaticii – astfel ne exprimăm în proză. În proză ideea este componenta primordială şi cea mai importantă, stilul şi vocabularul utilizat slujesc ideea, creând climatul psihologic adecvat unei perceperi optime. Poezia tradiţională, dimpotrivă, presupune respectarea strictă a unor anumite reguli, care impun un ritm şi un tip de rime unic pentru poemul respectiv. Necesitatea de a rima versurile impune căutarea cuvintelor care rimează cu cele deja găsite, iar asociaţiile care apar pe parcurs îmbogăţesc ideea iniţială cu noi nuanţe, îi dau o turnură neaşteptată, descoperă faţete şi contururi nebănuite. Acesta îi aplică jocului de-a versificarea un farmec deosebit, prospeţime şi mister, oferindu-ne emoţii inegalabile. Este lafel cum ai păşi pe un tărâm neexplorat, într-o junglă deasă fără cărări bătătorite, care îţi dirijează ea-înseşi paşii, obligându-te să învingi obstacolele apărute pe neaşteptate în cale. În schimb, îţi dăruieşte privelişti minunate după fiecare stâncă ocolită, iar dacă te pricepi să nu pierzi orientarea, vei ajunge unde ai dorit după o călătorie palpitantă şi plină de aventuri. Astfel constaţi cu uimire că ai exprimat ideea poate chiar mai bine decât ai fi făcut-o în proză, deşi aceasta a suferit o metamorfoză uluitoare, ca o femeie care pe un corp frumos de la natură îmbracă o rochie minunată, care îi scoate în evidenţă şi îi amplifică frumuseţea. Butonul a pleznit, scoţând la iveală farmecul florii, un fluture încântător şi-a luat zborul, părăsind crisalida uzată.
Pe de altă parte, nu e nici o pagubă, dacă busola, brusc, se strică şi nu-ţi mai indică corect direcţia. Mulţi călători, rătăcindu-se, au făcut descoperiri extraordinare. Columb, după cum se ştie, a luat calea spre India, dar a descoperit două continente noi şi o mulţime de insule! Important este să găseşti, totuşi, drumul spre casă.
Minunat este faptul, că restricţiile pe care ne-am propus să le respectăm nu numai că nu ne-au încurcat, ci ne-au şi ajutat să obţinem efectul optimal, răsplătindu-ne eforturile cu vârf şi îndesat. Din păcate, astăzi poezia tradiţională este privită ca o Cenuşăreasă care a zăbovit să plece de la bal după termenul fixat, trezindu-se din scurtul ei vis în rochiţa veche chiar în mijlocul cucoanelor gătite şi a cavalerilor dichisiţi. Jocul de-a rimele nu mai pasionează poeţii, considerându-se demodat şi învechit. Şi e păcat! Versul alb, deşi îţi permite să-ţi expui ideea “goală” cu eforturi minime, fără a fi constâns de oarecare condiţii, nu-ţi oferă satisfacţia de a învinge multiple şi variate obstacole pe un drum întortocheat şi anevoios, nici posibilitatea unor descoperiri neaşteptate în jurul propriului tău gând. Până la urmă se constată că o formă perfectă din punct de vedere estetic slujeşte ideea cu mai multă fidelitate şi o scoate în evidenţă, urmându-i contururile ca propria ei piele. Frumuseţea mişcă sufletele şi le face mai receptive la ideile, pe lângă care mulţi ar trece cu nepăsare, fără a le lua în seamă.
Simplul fapt ştiinţific, că unele stele pe care le vedem se află la depărtări imense, de mii de ani lumină, tulbură puţine persoane sensibile, pe când versurile des citate
“La steua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii, să ne-ajungă…”
au miraculosul dar de a trezi imaginaţia, făcându-ne să conştientizăm ideea nu numai cu mintea, dar şi cu sufletul. Omul este o fiinţă complexă, în care simţurile, emoţiile şi raţiunea trebuie să conlucreze.
Puţini sunt acei, care au un văz deosebit de ager şi pătrunzător, fiind în stare să distingă asemenea detalii, care le scapă altora. La fel, puţini oameni posedă o sensibilitate ieşită din comun, şi mai puţini au darul a o face un bun al tuturor, creând opere de artă care apropie realitatea de sufletele noastre. Un adevăr amar, trecut prin inima poetului, devine o durere sfâşietoare, care se amplifică, intrând în rezonanţă cu inimile tuturor, devine un clopot de alarmă care trezeşte sensibilitatea publică şi mobilizează forţele spirituale ale organismului social în faţa primejdiei. Nu întâmplător poeţii s-au pomenit întotdeauna în epicentrul erupţiilor sociale. Dar şi în condiţiile unei acalmii relative poeţii găsesc destulă hrană pentru a alimenta şi a creşte această floare rară, pe care o numim poezie. Rostul ei este să ne sporească sensibilitatea, descoperindu-ne esenţa fenomenelor de natură spirituală şi frumuseţi care altfel ar trece neobservate, tot astfel precum ochelarii servesc pentru sporirea văzului, dezvăluindu-ne calităţile optice ale obiectelor materiale. Prin urmare, poezia este un instrument care prelungeşte posibilităţile noastre de a percepe Frumosul dincolo de limita individuală a fiecăruia.
Dacă ne referim însă la substanţa ei, putem spune că poezia este o sinteză a ideii cu trăirea emoţională şi veşmântul ei verbal, sonor. O îmbinare armonioasă a acestor componenţi este absolut necesară - lipsa sau slăbiciunea unuia dintre ei poate desfiinţa poezia. Când scriem poezia pe hârtie, nu facem decât să o notăm, să-i dăm o formă materializată. Evident, că această materializare a unor elemente în fond nemateriale este imperfectă. Partitura unei simfonii încă nu este muzică - muzică ea devine doar atunci, când îmbracă veşmântul ei sonor şi emoţional. O interpretare proastă o desfiinţează, una excelentă o renaşte. La fel şi poezia - cititorul îi redă haina sonoră şi emoţională după priceperea sa - cu mai multă sau mai puţină dibăcie.
Poezia scrisă pe hârtie este doar o jumătate de poezie. Poezie cu adevărat ea devine numai atunci, când este declamată într-o manieră sinceră, adecvată conţinutului său ideal şi emoţional. În realitate acest lucru se întâmplă destul de rar, deşi este foarte important. Poezia trebuie să sune, să acţioneze asupra ascultătorului prin toate mijloacele de care dispune, prin toată vraja ei lăuntrică. Este greu de spus, din ce se compune această vrajă, dar ritmul, rima, melodia versului sunt componenţi importanţi ai acesteia. Aici se adaogă intonaţia artistului, calităţile melodice ale vocii sale, precum şi sensibilitatea lui, inteligenţa lui, care îl ajută să pătrundă conţinutul ideal şi emoţional al poeziei, să ghicească fără greş interpretarea adecvată. Un poem cu o deosebită încărcătură emoţională, în opinia mea, solicită o declamatoare cu voce joasă, adâncă, plină de o forţă reţinută izvorâtă din interior,cu o manieră de declamare care ar produce impresia că cuvintele sunt smulse din propriul ei trup, sunt rupte din propria-i carne. Dar poezia nu trebuie urlată, sentimentele mari vorbesc mai mult în şoaptă - o şoaptă adâncă, grea, dureroasă.
Mă întristează nespus o poezie prost declamată, mai ales dacă aparţine unui mare poet. Este o profanare. Nu ştiu de ce s-a înrădăcinat convingerea eronată, că pentru a interpreta opere muzicale trebuie să faci şcoală, iar pentru a declama versuri nu trebuie decât să înveţi cuvintele. Sunt categoric împotriva acestui mod de gândire. Pentru a putea declama versuri trebuie să înveţi această artă deloc simplă. Trebuie să munceşti, să experimentezi, să-ţi pui în valoare calităţile artistice - dacă le ai, desigur.
Eu nu accept anumite maniere de declamare, printre care şi cea dulceagă, lascivă, excesiv feminizată. Nu-mi place nici stilul de incantaţie şamanistică, în care poezia este interpretată ca un descântec vrăjitoresc. Îmi place maniera naturală, sinceră, sufletistă, deşi accept şi chiar consider necesară scoaterea în evidenţă a ritmului interior al versului, precum şi jocul uşor al vocii, valorificarea calităţilor ei melodice. Este extrem de important să respectăm o corelaţie armonioasă între toate aceste elemente. Simţul măsurii este măsura talentului artistului.
În ceea ce priveşte veşmântul verbal al poeziei, acesta cere o atitudine lafel de responsabilă, o muncă grea şi minuţioasă de selecţie şi prelucrare a materialului. Limbajul poetic cere o atitudine deosebit de grijulie din partea acelora, care pretind (cu temei sau fără) că fac poezie. Din păcate, unii dintre aceştea nu-i acordă mare importanţă, neglijându-l cu uşurinţă. Suntem obişnuiţi să mizăm întotdeauna pe har, pe miracolul inspiraţiei, pe spontaneitate, pe multe alte “miracole”, fără a ne îngriji să depunem careva eforturi intelectuale pentru a ne cultiva şi îmbogăţi sufletul nu numai cu valori morale, dar şi cu acele cunoştinţe concrete, rodul investigaţiilor uriaşe pe care le-a întreprins omenirea în zona tăinuită şi inaccesibilă filistinului, pe care o numim Poezie. O asemenea atitudine dezvăluie subdezvoltarea noastră spirituală, pe care o constat cu amărăciune. Mi-ar fi greu să-i zic pe nume virusului, care i-a atacat pe toţi membrii societăţii noastre, dar denaţionalizarea, devalorizarea cunoştinţei de carte, cultivarea atitudinii agresive şi dispreţuitoare faţă de intelectuali (nu găsesc un termin mai potrivit pentru a desemna omul care posedă cunoştinţe vaste, suflet mare şi înalte calităţi morale) au fost condiţiile favorabile pentru ca acesta să prospere. Acum, dacă dorim să ne vindecăm, nu mai putem subaprecia tezaurul spiritual pe care l-a acumulat umanitatea timp de secole şi milenii, nici pe purtătorii lui.
Dar să ne întoarcem la oiţele noastre, cum spun francezii. Oricine simte în sine aplecare sufletească spre poezie şi doreşte să facă poezie, trebuie să înveţe ce este poezia, nebizuindu-se pe cunoştinţele fragmentare pe care le capătă în mod spontan. Un muzician consacrat este obligat să cunoască secretele meseriei sale, iar măsura în care le cunoaşte este un indiciu important al valorii sale ca maestru în arta muzicii. Tot astfel un poet este obligat să fie un adevărat maestru al cuvântului poetic, un iniţiat în secretele “ars poetica”, care este o artă şi o ştiinţă în acelaşi timp. Sensibilitate, intelect, cunoaştere şi măestrie - iată patru piloni pe care se sprijină templul Poeziei. Slăbiciunea unuia dintre aceştea poate fi fatală - fiecare trebuie să fie suficient de durabil pentru a-şi îndeplini misiunea. E adevărat, uneori surplusul de vigoare al unuia poate substitui şi camufla slăbiciunea altuia, dar până la o limită doar. Templul Poeziei nu poate sta în trei picioare.
În primul rând, un poet trebuie să-şi cunoască la perfecţie materialul, din care îşi durează opera, adică limbajul poetic. În general, nu putem alcătui un dicţionar complet al limbajului poetic, care ar conţine acea submulţime a unei limbi, despre care putem spune: aceste şi numai aceste cuvinte pot fi admise într-un poem. Ca limba însăşi, limbajul poetic este supus unei fluctuaţii permanente, unei dezvoltări continue - unele cuvinte apar, altele dispar din uz. Limbajului poetic îi este caracteristică însă o anumită adâncire în trecut, el conţine unele cuvinte arhaice, ieşite din uzul cotidian, şi admite cu greu neologismele, doar după un proces de “rotunjire” prin folosire frecventă, când acestea devin familiare şi se înscriu cu succes în peisajul lingvistic respectiv. Acest proces este aidoma lucrului de secole al fluxului, care rotunjeşte şi cizelează pietricele diforme, comunicându-le formă, luciu şi culoare. Fluxul netezeşte muchiile ascuţite, curăţă impurităţile şi transformă pietricelele obişnuite în comori strălucitioare. Dar această muncă necesită timp şi nu suferă graba. Cuvântul îşi poate găsi locul în colierul unui poem numai după ce a căpătat forma, luciul şi culorile necesare, potrivite mediului lingvistic respectiv.
Adela Vasiloi
#26945 (raspuns la: #13613) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Regasim ceva ce n-am pierdut. - de priestige la: 30/06/2005 10:47:52
(la: adolescenta....)
Scuze ca iti scriu asa tardiv,dar...am fost imprastiat in ultima vreme.
E demn de retinut...Adolescenta desemneaza o perioada incarcata de procese ample si controversate.(incepe pe la 14 si dureaza pana la 25)
Deci...Un eseu compus ca sa-mi explic multe...
CINE SUNT EU?
Traim intr-o perioada in care societatea,prin toate mijloacele aferente ei,exercita o influenta si un impact puternic asupra fiecarui individ.Multi ar putea spune,la o privire superficiala, ca suntem produsul socialului,dar inlauntru(in perioada adolescentei)incepe sa se concretizeze subiectiv ceva latent,ceva existent in noi inca de la nastere.
Adolescenta presupune astfel asumarea de catre fiecare dintre noi a propriului "ego",a propriei constiinte.Incepem astfel sa ne identificam in plan material cu cele mai ascunse(intime)ganduri,plasandu-ne propria personalitate in realitatea obiectiva.Stabilim astfel noi coordonate subiective si obiective redimensionand astfel sfera realitatii sociale.
Mi-am dat seama ca pot sa ma trezesc ca si constiinta de sine.Incet incet incep sa renunt la ritualurile de joc,ele incepand sa capete conotatii de competitie.Simt astfel nevoia sa pun simt critic si originalitate in fiecare gest,tanjind launtric dupa afectivitate in amplitudinea aspectelor ei.Incep sa ma descopar constient-Eu-am devenit o structura care-si permite sa aiba idei si lupt pentru a-mi argumenta existenta.Experienta mea calitativa imi spune ca am inceput sa percep realitatea.Si totusi ma simt atat de vulnerabil,desi-mi impun sa am incredere in mine si in mediul care ma inconjoara.
Imi dau seama ca am ajuns sa fiu dependent de atentia celor din jurul meu.Este perioada in care simt ca am nevoie de modele pt a inmuguri.
Din cauza nevoii de a ma afirma si de a fi unic in felul meu incep sa fiu tradat de conduite ale revoltei(prin care refuz ostentativ ceea ce am invatat,adopt atitudini negativiste,contrazicand pe altii fara temei),ale inchiderii in sine(cenzura a sentimentelor,atitudinilor si actiunilor,introspectie pentru cunoasterea de sine)si ale exaltarii(confruntarea cu altii pentru verificarea propriilor capacitati-fizice,intelectuale si afective)
Observ ca am inceput sa am atitudini extreme fata de tot ceea ce dispretuiesc sau nu intra in sfera preocuparilor mele si cu dificultate imi dau seama si recunosc ca am devenit ignorant.
Candva,in copilarie credeam ca stiu ce vreau si ca jocul este singurul in masura sa-mi provoace imaginatia.Acum,odata cu nuantarea limbajului si cu imbogatirea perceptiilor,emotiilor si cunostintelor imi dau seama ca am devenit mai nesigur si mai inchis desi tind spre comunicare si spre protectia propriei mele personalitati.
mananc tot.Mananc pana si firimiturile cazute in farfurie,pe fata de masa si chiar pe cele cazute pe servetul grosolan.Si asta nu pentru ca mancarea pe care o mananc zilnic nu mi-ar satisface necesarul de hrana de zi cu zi.Mananc tot pt ca nu vreau sa pierd nimic din ceea ce mi se ofera.(=>adolescentul avid de cunostinte,actiune si de a experimenta).Asta ar exprima cel mai bine felul in care ma simt acum..."
Te regasesti?Ciprian(adolescent pe sfarsite,sper vesnic copil)
Moldova a facut Unirea! Cu Revolutia s'au pripit - de Regni la: 17/07/2005 01:56:55
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)

Opozitia s-a nascut in Iasi
Iasiul parea cumva pregatit pentru o actiune anticeausista si chiar anticomunista. In februarie 1983 actionase in oras un mic grup de studenti – intre care si Sorin Ovidiu Vantu – care fabrica manifeste batute la masina de scris si le imprastia in oras.

IMPOTRIVA! Locuitorii din Iasi au fost chemati prin manifeste si telefonic sa se opuna
Unul dintre manifeste, intitulat "Curaj, moldoveni!", indemna explicit la revolta impotriva lui Ceausescu. Descoperiti la inceputul lunii martie prin identificarea particularitatilor grafice ale masinii de scris folosite, studentii sunt anchetati si avertizati. La 28 martie 1983, "Consiliul de Stat adopta decretul privind regimul aparatelor de multiplicat, materialelor necesare reproducerii scrierilor si al masinilor de scris, prin care se introduce controlul politienesc asupra folosirii acestor aparate".
LUMINA, SA INVATAM! In februarie 1987, se produsese o neasteptata manifestatie a studentilor ieseni, provocata de conditiile de trai din caminele studentesti. In iarna 1986-1987, in Romania se inregistrasera temperaturi de –20 grade Celsius, cu o minima in Moldova de – 26 grade Celsius. Securitatea judetului Iasi a trecut atunci printr-un moment dificil, care se va repeta identic la Brasov, in noiembrie. Ea a informat din timp asupra pregatirii manifestatiei, aratand si cauzele – conditiile insuportabile din camine –, dar Comitetul Judetean de Partid nu a luat nici o masura. In acea zi de 16 februarie 1987 – arata col. Ciurlau, seful Securitatii Iasi –, studentii scandau: "Lumina, sa invatam!", "Apa, sa ne spalam!". "S--au oprit in Piata Unirii, au cantat imnul tarii, care era atunci, si pe la 12:30 au ajuns la camine si s-au culcat. Intre timp se daduse drumul la lumina, la caldura." A urmat insa imediat greva de la Uzinele Nicolina.
LA NICOLINA. La 16 februarie 1987, se declanseaza la Uzinele Nicolina o greva spontana, care il are drept protagonist pe Titi Iacob, rectificator, credincios al Bisericii Crestine dupa Evanghelie. "In fata primului secretar si a altor activisti de partid, a cerut drepturi pentru muncitori: duminica libera, salarii omenesti, caldura si lumina, alimente in magazine." Si in acest caz, Securitatea l-a informat pe primul secretar asupra faptului ca plata intarziata si diminuata a salariilor va duce la o incetare a lucrului in ziua de 16 februarie, simultan cu miscarea studenteasca. La fel se va intampla si la Brasov – puterea locala va ignora informatia, incercand apoi sa o ascunda de Bucuresti. Colonelul Ciurlau ii raporteaza generalului Vlad, care il pune in garda pe primul secretar. Acesta reactioneaza violent, anuntand destituirea lui Ciurlau si telefonand unor lideri ai partidului, membri in CPEx, pentru a protesta pentru "abuzurile" Securitatii.
REFUZUL. In momentul izbucnirii grevei de la Nicolina, primul secretar ordona Militiei sa intervina in intreprindere, sa imprastie grupul de grevisti si sa-i aresteze pe capi. Inspectorul MI si seful Securitatii refuza. In aceste conditii, primul secretar abordeaza direct Sectia militara a CC, cerand destituirea conducerii Securitatii Iasi si arestarea col. Ciurlau. Gen. Vlad il va trimite de urgenta la Iasi pe col. Ratiu, seful Directiei I, pentru a aplana lucrurile. Cu aceasta ocazie, col. Gheorghe Ratiu va arata "pericolul lipsei de prevedere si de masuri, in conditiile intensificarii actiunilor ostile Romaniei, inclusiv de peste Prut". Conducerea politica a Iasiului va anunta la Bucuresti ca greva de la Nicolina a fost generata de membrii unei secte – trimitere la credinta lui Titi Iacob – si ca a fost o provocare straina dezamorsata de activul de partid din intreprindere, explicatie care a multumit conducerea centrala.
CONSTIINTA NATIONALA. Evenimentele din decembrie 1989 de la Iasi trebuie incadrate si intelese intr-un context specific marelui oras moldovean. In primul rand, lasand la o parte orice tentatie spre patriotismul local al eroilor acelei tentative de revolta, Iasiul a fost, era si continua sa fie un centru cultural si traditional foarte puternic. Din punct de vedere al intensitatii vietii culturale, Iasiul este cel mai important centru al tarii, prin mediul spiritual laic si religios de inalta calitate si consistenta, prin permanenta aplecare asupra traditiei culturale si istorice a provinciei, prin unul dintre cele mai solide centre istoriografice si arheologice, prin faima si valoarea Universitatii, prin personalitatile ramase in oras si atasate orasului, Moldovei si problemei romanilor de peste Prut. Sa nu uitam ca Iasiul a fost centrul miscarii nationaliste romane! Primul supus influentei si agresiunii tariste si bolsevice, Iasiul a rezistat si prin dimensionarea, uneori pana la exces, a reactiei sale nationaliste. In Iasi aparea o presa literara foarte ofensiva, care dadea mereu bataie de cap cenzurii. Toate aceste elemente de imagologie urbana si regionala sunt amintite pentru a sublinia ca orice miscare de protest sau de revolta la Iasi, indiferent ce cauza sociala sau economica ar fi avut, a fost intotdeauna preponderent politica, iar caracterul preponderent politic a fost dat mereu de substratul national al intelegerii profunde si lucide a intereselor nationale. Chiar si Dan Petrescu, un anticomunist notoriu, dar rezervat in ceea ce priveste nationalismul, se manifesta cu scopul de a trezi constiinta nationala a romanilor in contrast cu delirul propagandistic al dictaturii ceausiste.
"JOS COMUNISMUL!" Altfel spus, la Iasi, spre deosebire de alte centre protestatare notorii ale tarii – Brasov, Petrosani, Bucuresti –, unde de la nemultumiri sociale se ajungea conjunctural la continut politic, sursele economice sau sociale ale protestului iesean au avut intotdeauna o directie ideologica precisa spre interesul national, fiind privite ca anomalii, abuzuri sau erori economice si sociale ale Puterii care slabeau, destructurau sau distrugeau elemente definitorii ale natiunii. De aceea, erorile si abuzurile lui Ceausescu erau privite la Iasi ca antinationale, nu neaparat ca expresie a tipologiei unei dictaturi personale. Dupa 1986, protestul unor grupuri intelectuale a fost direct anticomunist, influentat la fel de direct de evolutia liberalizarii Estului si de ideea folosirii acelui moment pentru o rasturnare de sistem, nu pentru o perestroika. Subliniez aici ca fenomenul "graffito" de la Iasi – inscriptionare pe ziduri a unor mesaje – a avut mult inaintea altor orase un continut explicit anticomunist, cea mai fecventa inscriptie find "Jos comunismul!". Nuantele acestea erau transmise de intelectualitate, de preotii ortodocsi si catolici in permanenta catre muncitori printr-o multitudine de mesaje. Iasiul avea si o traditie muncitoreasca aparte, imbogatita de conflictul dintre propaganda si actiunea bolsevica si miscarea nationalista muncitoreasca din oras intre 1917 si 1920, de permanentele instigari sovietice ale muncitorimii iesene pana in 1944, precum si de interesul privilegiat acordat de regimul comunist industriei iesene, considerate ca facand parte din "avangarda miscarii muncitoresti" din Romania. In oras se aflau doua unitati industriale importante: Uzinele Nicolina si Combinatul de Utilaj Greu (CUG), un mamut energofag, care in ultimii 5 ani, inainte de 1989, supravietuia numai din comenzi pentru URSS, niciodata livrate la timp. In iarna anului 1985 autorul acestor randuri a vazut la fata locului cuptoarele de la CUG Iasi cu topitura racita si cu zapada asezata in ele ca urmare a faptului ca ningea prin plafoanele halelor. In aceasta conjunctura, pentru ca o revolta la Iasi sa aiba succes, ea trebuia sa indeplineasca anumite conditii care presupuneau constituirea unui nucleu al intelectualitatii iesene, preluarea initiativei si conducerea actiunii – pentru a proiecta si mentine caracterul politic al revoltei –, si realizarea unei legaturi organizatorice intre acest grup si muncitorime, astfel incat forta protestului social si economic sa fie canalizata direct spre finalitatea sa politica. Un astfel de grup a aparut la Iasi in decembrie 1989.
GRUPUL LUI DAN PETRESCU


PIATA UNIRII. In acest loc trebuia sa izbucneasca Revolutia Romana
La Iasi isi continua activitatea opozitionista Dan Petrescu, acesta acordand un interviu ziarului Liberation in ianuarie 1988, care se intitula "Nu Ceausescu este singurul vinovat" si se incheia cu fraza: "Este mai usor sa-l omoram pe Ceausescu, decat sa schimbam sistemul". In octombrie 1989, Dan Petrescu da un interviu telefonic postului de radio Europa Libera, in care anunta ca intra in greva foamei si se pronunta cu temeritate si cu argumente impotriva realegerii lui Nicolae Ceausescu la Congresul din noiembrie. Retinut pentru cateva ore, el este eliberat si supus la domiciliu fortat. Ca urmare a transmiterii interviurilor lui Dan Petrescu si Luca Pitu, o lista de protest se completeaza cu 11 semnaturi, inclusiv a Doinei Cornea. Directia I a Securitatii considera miscarea ca nesemnificativa.
Aparitia Frontului Popular Roman
Initiatorul (grupului de rezistenta anticomunista de la Iasi) a fost Stefan Prutianu, economist la Centrul de Cercetari Stiintifice si Inginerie Tehnologica pentru Utilaj Metalurgic si Prese (CCSITUMP) cu sediul in incinta CUG Iasi. Acesta l-a contactat in luna august pe Cassian Maria Spiridon, inginer la aceeasi institutie si scriitor. Intr-un program de televiziune dedicat Revolutiei din decembrie 1989, Stefan Prutianu va declara: "Era o oarecare inconstienta, adesea si o nebunie, nu o simpla dorinta de aventura. Ideea era de a provoca o comunicare, de a crea o retea de persoane prin care o soapta din gura in gura sa ne lege intr-o conspiratie. Frontul Popular Roman le spuneam ca este o organizatie secreta, puternica. Ea inca nu exista, el se initia, era la inceput".
MODELUL. Intre 7 si 10 noiembrie, la Chisinau se desfasurase o actiune violenta prin care nucleul nationalist autentic incercase sa dea un caracter antisovietic miscarii. La 16 noiembrie, seful comunistilor din RSS Moldoveneasca este inlocuit de Petru Lucinschi. Acesta, impreuna cu Mircea Snegur reprezentau varful echipei gorbacioviste. Revista Literatura si Arta, publicatie care conta drept oficios al Frontului Popular din Moldova, "va declansa un desantat cult al personalitatii domnilor Petru Lucinschi si Mircea Snegur". In plus, asa cum am enuntat deja, din februarie 1989, iesenii ascultau la Europa Libera tot felul de mesaje incurajatoare venite de la Chisinau. Nestor Rates si N.C. Munteanu vor aminti zece ani mai tarziu cum au fost contactati de doua personalitati basarabene, Ioan Druta si Ilia Constantinovschi, despre care au aflat mai tarziu ca primul provenea din anturajul lui Gorbaciov, iar al doilea fusese colonel KGB in anii '50. In primul interviu acordat de Mircea Dinescu dupa Revolutie lui Mircea Nedelciu, cunoscutul disident arata ca l-a cunoscut pe acel colonel KGB: "Eu am cunoscut un batran scriitor emigrat in URSS, Ilia Constantinovski, care spunea: "In socialism, anii trec foarte usor, zilele trec ingrozitor de greu"".
FARA TEAMA. Data convenita de initiatori pentru aparitia formala a Frontului Popular Roman este 27 noiembrie 1989, data la care cei doi au hotarat sa-l constituie si sa-i dea un nume stabil. Primii cu care au luat legatura Prutianu si Cassian Maria Spiridon au fost poetii Aurel Stefanachi si Nicolae Panaite. Acestia erau de mult sub observatia Securitatii, suportand si niste perchezitii. Fiind vazuti de mai multe ori in anturajul altor scriitori tinuti sub observatie la Uniunea Scriitorilor din Bucuresti si avand in vedere mediul viciat de delatiune de acolo, cei doi ieseni au intrat de la inceput in vizorul Securitatii. Aurel Stefanache, aflat la Bucuresti inca din 8 noiembrie, va anunta cel putin 20 de scriitori ca la Iasi se organizeaza un grup de rezistenta anticomunista, Stefanache facand acest anunt deliberat si constient ca Securitatea va afla foarte repede de ei. Cel putin in zona grupului Stefanache-Panaite-Cassian Spiridon, hotararea de a actiona trecuse deja peste orice forma de teama. La debut, micul grup gandeste sa lanseze o serie de scrisori la postul de radio Europa Libera, insa, observand rezultatul nul al demersurilor grupului Dan Petrescu, membrii grupului renunta la aceasta idee si hotarasc sa organizeze o maniestatie anticomunista, anuntata prin manifeste. Totodata, ei decid sa dea un caracter organizat si conspirativ Frontului Popular Roman. Fiecare membru trebuia pentru inceput sa contacteze alti trei colegi sau cunoscuti si acestia, la randul lor, sa anunte fiecare pe alti trei s.a.m.d.
RAMIFICATIILE. O prima ramura desprinsa din nucleul central a fost cea a inginerului Ionel Sacaleanu (CCSITUMP). O alta, care se va dovedi foarte activa, va porni de la inginerul Georgel Morariu si va ajunge la fratii Emilian si Dan Stoica, ei aflandu-se in legatura cu Petru Fodor, Vasile Ilascu, Vasile Bebe Sfidineac. Grupul de la CUG Iasi a intrat apoi in legatura – in jurul datei de 1 decembrie, prin Stefan Prutianu – cu Titi Iacob de la Uzinele Nicolina, care la randul sau il contacteaza pe inginerul Petrica Duse, de la aceeasi intreprindere. O alta ramura a Frontului l-a avut ca initiator pe inginerul Vasile Vicol. Securitatea a aflat de aceasta initiativa inca de la constituirea grupului de la CUG, avand in vedere ca toti cei patru membri fondatori ai Frontului Popular de la Iasi se aflau sub urmarire informativa, iar Titi Iacob, ca fost luptator anticeausist notoriu, era sub urmarire permanenta. Conform unui fost ofiter al Directiei I a Securitatii, "la inceput, urmarirea persoanelor de la Iasi a vizat stabilirea caracterului organizat al activitatii lor (pentru a putea fi incadrate la "complot", n.a.) si a avut initial un aspect strict local, judetean. La un moment dat insa, unii membri ai grupului, incercand sa-si extinda reteaua organizatorica, au dat peste indivizi care erau la randul lor urmariti, pe contraspionaj, pentru legaturi cu sovieticii. Din clipa aceea s-a intrat intr-o misiune combinata si a intrat pe fir Bucurestiul. Treaba a luat amploare si mijloacele puse in miscare pentru cunoasterea actiunii s-au diversificat. Baietii de la CUG cazusera (fara sa vrea, n.a.) pe o operatiune in curs a sovieticilor".
OPERATIUNEA MOSCOVEI. Operatiunea sovietica viza mai de mult mediul muncitoresc, in care reusise o serie de penetrari. Cele mai multe fusesera realizate cu acoperirea misiunii – adica nu li se spusese ca este vorba de o operatiune a URSS –, dar au fost si cateva situatii in care, suspectat asupra provenientei sale, agentul sovietic a dat de inteles ca aceasta corespunde realitatii, dar numai in contextul liberalizarii din Basarabia, care ar trebui facuta si in Moldova de dincoace de Prut. Apoi, daca purtai o discutie cu un ziarist sovietic intr-un restaurant si acesta iti vorbea de Gorbaciov si de nevoia de a-l schimba pe Ceausescu, nu trebuia sa fii prea versat ca sa-ti dai seama cu cine stai de vorba in realitate. In general, fosti ofiteri de Securitate implicati in operatiunea de la Iasi afirma ca reusisera sa identifice si sa preia sub control aproape toate retelele folosite de sovietici la Iasi. In plus, ascultarea si decriptarea comunicatiilor peste Prut era facuta intens si de Securitate, si de Armata. Imediat ce erau efectuate contacte cu revolutionari ieseni, agentura sovietica transmitea la Centru, care se afla pe teritoriul Basarabiei, evolutia legaturii. Avand si datele furnizate de reteaua de informatori, Securitatea detinea informatii din cel putin doua surse, cat se poate de timpuriu, astfel ca a declansat o operatiune de identificare si monitorizare a grupului revolutionar.

UM 0110 IN ACTIUNE. Grupul Frontului Popular Roman era mult mai periculos pentru securitatea statului comunist si pentru regim prin doua aspecte decisive: avea un contact direct cu mediul muncitoresc si era cel mai indicat la folosirea sa de catre agentura sovietica datorita coincidentei de scop final – revolta populara. Pentru a preveni declansarea revoltei, Securitatea Judetului Iasi a primit sprijinul Directiei conduse de generalul Victor Neculicioiu. Acesta era seful UM 0110, adica al asa-numitei unitati anti-KGB. Informatia este importanta pentru ca, prin nivelul de reprezentare si prin misiune, aceasta delegare arata clar ca Securitatea avea informatii despre o implicare importanta a serviciilor secrete sovietice. La 12 iunie 1994, in timpul audierii la Comisia Senatoriala, generalul Neculicioiu a declarat: "In 14 decembrie eu am fost trimis la Iasi cu o echipa care, pe specificul meu, sa vada implicarea rusilor. Adica s-a semnalat ca acolo, cum s-a raportat la conducere, precis nu stiu, ce mi s-a spus mie, ca acolo urmeaza sa fie o actiune mai de anvergura si toata treaba a fost ca trebuie sa vad implicarea rusilor in ceea ce inseamna ca vor sa faca aia acolo. Sa scoata, dupa cate am inteles, lumea in strada. S-au dat niste manifeste, cand am ajuns eu acolo, de fapt in 15 dimineata, am fost pus in tema mai exact, erau 2 sau 3 insi retinuti. Si declarasera deja ca unul a facut o organizatie de recrutari din astea, nu stiu daca e bine spus in piramida – el recruta pe unul, si ala trebuie sa recruteze alti 3 – ceva de genul asta; o scamatorie. Manifestul, ce spunea acolo, ca trebuie ca tara noastra sa adere la perestroika. Deci avea o tenta oarecum ruseasca. O fi mana rusilor, n-o fi mana rusilor? Si am mers si cu niste ofiteri din cadrul unitatii, pe rusi, pe alte categorii, sa vedem ce fac rusii. E drept ca zona era batuta de rusi; aveau oameni care ii tineau la curent si cadre de informatii de la ambasada".

Cassian Maria Spiridon explica felul in care s-a format nucleul miscarii revolutionare de la Iasi: "Ideea cu miscarea din 14 decembrie a pornit de la Frontul Popular din Republica Moldova. Noi ne uitam la televizor, vedeam ca Frontul Popular de dincolo de Prut este o forta politica suficient de puternica pentru a impune limba romana, alfabetul latin – in conditiile in care regimul sovietic impusese alfabetul chirilic, limba rusa ca limba de stat – si atunci, mai in gluma, mai in serios, impreuna cu cativa colegi de la Istitutul unde lucram atunci – Institutul de Cercetari pentru Utilaj Metalurgic si Prese, care era pe langa CUG – am hotarat sa facem si noi un Front Popular. Pas cu pas, ideea a prins contur si s-a transformat in realitate". Postul de televiziune Chisinau transmitea toate mesajele gorbacioviste, buletinele de stiri de la Moscova, precum si desfasurarea evenimentelor din republica in sensul transformarilor dictate de scenariul KGB-ului.

NAIVII
Conform versiunii publice, liderii Frontului Popular Roman de la Iasi au hotarat, incepand cu data de 10 decembrie 1989, sa organizeze un miting in Piata Unirii, "unde cativa dintre noi trebuiau sa vorbeasca: Stefan Prutianu despre starea economica, Titi Iacob despre starea deplorabila a muncitorilor, iar eu (Cassian Maria Spiridon, n.a.) despre dezastrul din cultura". Au fost scrise de mana sau stampilate cu guma cateva mii de manifeste (tip fluturasi) care chemau populatia la adunare in Piata Unirii in ziua de 14 decembrie, iar unii cetateni au fost apelati telefonic si informati asupra mitingului de protest. Unele manifeste au fost amplasate in cutiile postale de la parterul unor blocuri de locuinte, altele au fost duse in pachete si lasate la poarta caminelor studentesti. Cassian Maria Spiridon nu crede in versiunea unei scurgeri de informatii din interiorul grupului, dar este convins ca felul primitiv si amator in care au actionat la raspandirea manifestelor si purtarea convorbirilor telefonice au dus la identificarea rapida a autorilor de catre Securitate. Din investigatia autorului izvoraste o cu totul alta concluzie: au fost identificati inca de la primele miscari, din cauza legaturilor cu grupul masiv de informatori de la Uniunea Scriitorilor din Bucuresti, dar Securitatea era interesata de legatura lor peste Prut. (...)
Fragment din volumul "Istoria loviturilor de stat in Romania – o tragedie romaneasca” de Alex Mihai Stoenescu, Editura RAO-2004
.


#59983 (raspuns la: #56893) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cu scopul de a scuza mijloace - de Horia D la: 27/07/2005 20:07:44
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
cu scopul de a scuza mijloacele:))
#61795 (raspuns la: #61793) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
scopul si mijloacele - de sanis la: 10/12/2005 10:40:54
(la: Smecher,un lucru bun?)
'Gargara' s-a propus de la inceput, de la anuntarea subiectului:-) Jmekerii nici nu prea au timp de pierdut prin 'cafenele'...

Conotatiile pozitive date de dictionar sunt clare: cel de 'istet', in primul rind. Cind spui despre cineva ca este istet, ca 'ii merge mintea', nu te gindesti ca ar fi 'jmeker'. Nici chiar cind spui despre cineva ca este descurcaret - intelegi ca stie sa isi foloseasca resursele, sa profite de imprejurari, ca este un bun comunicator. Majoritatea nu pun semn de egalitate intre 'descurcaret' si 'jmeker'.

Ei, iata ca multi vad in jmeker chiar acele calitati pozitive. De ce oare? De ce oare? Mai cineva spunea ca in fond scopul scuza mijloacele. Chiar asa?

In general, 'jmekeria' este - sau ar trebui sa fie - ultima solutie. Acolo unde istetimea, norocul, experienta... nu mai ajuta, apelam (cine poate, cine nu se impiedica in scrupule) la jmekerie. Este atu-ul scos din manseta, este alba-neagra, este 'iuteala de mina'... Desigur, cind ai scopuri, mijloacele se gasesc. Doar ca unii refuza sa apeleze la ele. Nu ca nu i-ar ajuta IQ-ul, ci pur si simplu ca. De aici deduc ca jmeker are un sens peiorativ net. Am auzit multi dorind sa fie isteti, inteligenti - dar foarte putini care doreau sa fie jmekeri. Cei ce isi doresc o fac doar pentru ca le e teama sa foloseasca un 'mijloc' mai dur: un shish, un glonte...

Deci, trebuie sa il contrazic pe shtevia: pentru a fi smeker, pe linga istetime iti trebuie mai mult decit un 'dram' de obraznicie. Iar unui smeker ii lipsese pur si simplu curajul. El este potaia care se strecoara. Mai tineti minte de bancul acela cu bariera? Leul sare peste bariera, boul asteapta rabdator ca ea sa se ridice - iar jigodia se strecoara pe sub ea. Ce intelesuri putem trage de aici? Toti ajung eventual 'dincolo', doar ca unii au rabdare, altii au curaj - iar altii nu au nici una nici alta. Astia sunt jmekerii:-)
#94233 (raspuns la: #94083) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
laron - de maan la: 02/03/2006 21:31:47
(la: limba romana sau inca limba romana??????)
Maotzetung: 'Ramane insa la latitudinea si depinde de cultura fiecaruia ce cuvinte foloseste. Ideea este ca daca un cuvant exista si este folosit, trebuie introdus in dictionar. '

Laron: Maotzetung, da-mi voie sa te contrazic aici. Sincera sa fiu, nu mi se pare ca un om care foloseste englezisme este neaparat mai inteligent sau mai educat decat unul care nu le foloseste. La fel, necunoasterea limbii engleze nu este sinonima cu lipsa educatiei (vezi de ex oamenii de 50-60 de ani). Sincera sa fiu, mie una imi denota superficialitate.

sincera sa fiu, de-asemenea, n-am descoperit inca unde-a scris mao ca un om care vorbeste-n ‘englezisme’ e inteligent…

si tot cu-atata sinceritate, macar la sujetul asta zic io ca-i bine-a scrie corect gramatical, daca tinem mortis sa pocnim cate-o parere-n capul cetitoriului.
asadar, domnita, treaba sade cam asa:

se zice corect “mie uneia” iar nu “mie una”, dupa cum “Limbajul stiintific, tehnic si economic sunt o exceptie”, nicidecum “este”, dat fiind ca subiectul e multiplu si-atunci se impune big time (sic!) acordul.

De ce trebuie introduse in dictionar englezismele atata timp cat avem cuvinte romanesti pe care le intelege toata lumea?

fiindca, de exemplu, io chiar nu vad cum as putea traduce-n romaneste ‘restaurante fast-food’.

Ce ar trebui sa faca lingvistii romani este sa caute noi cuvinte romanesti pt a imbogati limba si nu a imprumuta tot felul de banalitati englezesti.

vorbesti de ‘imbogatirea vocabularului’, care se face prin derivare, sufixare, schimbarea valorii gramaticale, dar SI prin imprumut …
rolul lingvistilor nu-i acela de-a inventa cuvinte (à propos, unde sugerezi sa le caute?).
limba e un organism viu si-a te opune schimbarilor e ca si cum ai sta-n fata vantului, cu gand sa-l opresti.
e drept ca unele modificari sunt superficilale, dar asa cum exista suficiente explicatii pentru-a demonstra de ce-i corect ‘nicio’ in detrimentul lui ‘nici o’, tot asa veti gasi si voci care vor demola teoria.

ma tem ca intr-o zi va deveni norma ‘fata care-o iubesc’.
desi mi se pare o monstrozitate, ‘pe care’ va inceta sa fie folosit.


#109253 (raspuns la: #108986) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dorinteodor - de Yuki la: 03/04/2006 23:05:27
(la: Limba romana e un organism viu)
" pe mine nu ma intereseaza decit sa simplific scrierea si vorbirea. englezii au priceput asta de mult si d-aia au o limba asa de bogata si complexa." spui tu. Dar nu crezi ca formulari de genul : wearable, loveable, si tot felul de alte verbe la care ei adauga cu atata usurinta diferite sufixe vin tocmai dintr-0 saracie de vocabular si o comodiatate intelectuala? De ce sa cauti alt cuvant cand e mai usor sa inventezi unul nou de la verbul pe care il stii.
Nu neg ca gramatica limbii romane este complicata, dar asta face parte tocmai din bogatia limbii, din specificul ei, si o simplificare atat de drastica cum propui tu nu poate duce decat la o saracire a ei. ( Vezi oribilitatea aia de Dativ cu " la" de genul ' am dat scrisoarea la fata' in loc de ' am dat srisoarea fetei'; o fi mai comod sa spui cu " la", dar nici nu-ti trebuie prea multa scoala pt. asta, si parca suna si mai frumos varianta corecta-- adica ' fetei'--).
In privinta neologismeleor academia nu face uneori decat sa acrediteze anumite cuvinte si expresii intrate in uz. Din cate stiu eu, un cuvant strain este accptat ca romanizat ( a cu caiula :)) in momentul in care isi formeaza famile de cuvine ( de ex. fr. boutique, a devenit 'butic', iar acum avem 'buticuri' si 'buticari'). Orice ai face aceste cuvinte imbogatesc limba romana si oricat as fi de mandra de limba mea mi-e greu sa apuc de soarece si sa rasfoiesc/ scotocesc plasa internationala ca sa intru pe cafenea.
#115221 (raspuns la: #115113) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dar ce surpriza.. - de shaman la: 04/06/2006 11:11:54
(la: Clopote. De ce nu m-as face protestant)
...departe de mine gindul de a intra in polemica
cu Cineva dar.........Protestul reformator
al lui Luther si Kalvin nu s-a indreptat impotriva
credintei crestine fie ea catolica sau ortodoxa ci impotriva
acelora care prin forma sau continut rataceau Calea ...
Puterea absoluta si decizia unica privite din perspectiva
secolelor trecute de atunci ma fac sa cred ca metoda de
a-ti rascumpara pacatele lumesti prin ''diligentele'' celor
care se si imbogateau pe aceasta cale ar putea fi
reinventata si aplicat cu succes in epoca postPC
In depresiunile montane din curbura Carpatiilor ,
unde putem gasii si dovedii in ultima instanta faptul
k toate bisericile reformat protestante chiar si cele
neoprotestante /unele/au clopote care isi implinesc rolul .
In fiecare zi clopotele anunta trecerea timpului si
chemarea la slujba . In fiecare zi la prinz clopotele
anunta victoria lui Iancu de Hunedoara asupra
turcilor in batalia de la Belgrad.Rolul clopotelor in
revolutia de la 1848 dar nu numai a fost unul care
dincolo de partea fizica ,prin care s-au transformat
in tunuri au implinit destinul de luptatori a
generatii de credinciosi .Cu Biblia in mina stinga si cu
sabia in dreapta generatii de protestanti au luptat
impotriva necredinciosilor ,au luptat impotriva
ignorantei si rautati omenesti asa cum ea ne apare
chiar si astazi .Desigur astazi mijloacele sunt mai simple
pot fi :educatia ,cultura ,intelegerea,dezbaterea
iar armele sunt iata ....un biet laptop care ne ascunde
unul de celalalt. Am convingerea k a fost doar un mod
de a provoca o dezbatere pe tema ...un exercitiu de
caz ...si atit .
Ecumenismul ...poate fi o forma de globalizare
...sau nu ? Principiile ecumenice sunt in aspect si continut
mesajul ..alfa si omega ...! iar in acest mesaj clopotul
poate avea un rol bine definit sau nu .?!.lalaiala despre
care se face vorbire in legatura cu Armata Salvarii?
Putin cam tare exprimarea in opinia mea !Exercitiul
umilintei pentru a face bine celui aflat in nevoie si
grija este un principiu crestin pe care ar trebui sa il
traim cu totii . Protestanti sau nu !

cu drag shaman

#126035 (raspuns la: #60830) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hmmm... - de Dinu Lazar la: 22/07/2006 16:26:32
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"in comparatie cu ce e la limita de jos acest reportaj?"

Tema era, ca, adica, ia sa vedem un reportaj.
Un reportaj nu e taica, o adunatura de imagini facute cind se poate,
cum se poate, cu efecte, cu chestii, cu smecherii, ca sa fie.
Un reportaj e o descriere aproape filmica; trebuie sa inteleg
unde, cind, cine, cum, e o povestire care in loc de cuvinte are imagini.
Asta inseamna ca trebuie sa stiu sa ma exprim in imagini si ca trebuie
sa folosesc o gama unitara de mijloace de expresie, nu si una cu teleul,
si una descriptiva, si una miscata, si una cu nori, si una din dreapta,
si una din stinga.
Un reportaj trebuie sa aiba o cursivitate, o fluiditate, trebuie sa
foloseasca cu maiestrie planul general si detaliul, culoarea si
perspectiva...
Chiar daca in seria citata sunt si citeva imagini grozave, sunt si multe
care nu au ce cauta pe acolo, si care nu spun nimic nici unui amator de
ciclism si nici unui amator de fotografie pur si simplu.
Nu e posibil sa vad un reportaj despre un sport si sa nu vad un detaliu,
ce biciclete, cum arata privirea cistigatorului, cum arata invinsul, cum
se cade, cum se pierde, ce zic trecatorii, cum injura soferii care stau la
marginea drumului, cum ii da o floare o tipa invingatorului, etc.
sau sunt io prea de moda veche si lumea s-a schimbat si nu mai inteleg nimic,
si atunci mii de scuze...
Oricum, sunt acolo si imagini grozave. Dar un reportaj, oh, doamne, asta e
altceva...
Am remarcat la foarte multi tineri colegi fotografi din presa o extraordinara
capacitate de a face o poza grozava, hai doua, de la o manifestare, dar si o
incapacitate medulara, neuronala, de a povesti in citeva imagini un eveniment.
Adica de a povesti la rece, in asa fel ca sa inteleaga si tandea si mandea.
Bagam o imagine de efect si gata.
Pai, mai e pina departe.
Pentru cineva care are bucurie la imagini interesante disparate si care
e la inceputul inceputurilor in fotografie acest gen de imagine va stirni mereu
vii aplauze; deci, va fi un public.
Daca reportajul se adreseaza acestui tip de public e OK.
Orice poza cu floricioace sau cu o pisicutza sau cu un batrinel si un apus
va stirni oftaturi si va rupe multe tastaturi si se vor scrie romane despre
frumusetea fotografiei, oriunde in lume.
Asa ca orice lucru e bun si frumos - depinde cine e intrebat si depinde
daca cel care intreaba e curios sa mearga mai departe, si daca da, cu cine,
cu cei care ofteaza la un filtru degrade sau la o chestie mai smecherita,
la o difuzie sau la o poza filata, sau cu cei care s-ar astepta la imagini
profesionale, ceea ce e alta mincare de peste.
Sunt categorii diferite.
Vad ca in domeniu se poarte imagini fara cioace dar mult, mult mai descriptive:
http://www.velo-photos.com/cpg132/index.php?cat=0
Genul asta de imagine nu are nevoie de tremolici sa fie inteles:
http://www.veloechappe.com/vacations/default.asp
dar desigur e cu prea putine fasoane ca sa fie ridicat in slavi.
E foarte simplu sa faci o imagine care sa para interesanta cu tot
felul de efecte, dar a povesti clar si incisiv o chestie, e alta treaba.
E necesar un vocabular al exprimarii vizuale, si asta lipseste destul de
dureros, nu mai merge cu degradeuri si grandangulare si atit.
#134762 (raspuns la: #134523) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pick... - de monte_oro la: 08/02/2008 15:52:52 Modificat la: 08/02/2008 15:53:42
(la: PREMIILE LITERARE CAFENEAUA 2007 - PREMIEREA)
Imi calc..promisiunea...dar du-te si te culca... Devii olimpian de penibil... Vad ca ti-ai imbogatit vocabularul serios, in ultimele doua zile...
de-a rasu-plansu - de cosmacpan la: 14/07/2008 11:48:03
(la: Gramatica de la cap se-mpute )
Imi cer scuze daca voi trolla dar poate ca puntea dintre se va naste...

Cultura triş
de Cristian Tudor POPESCU
Câţi dintre dumneavoastră, stimaţi cititori, mai ştiu ce e aceea o integrală, dacă au ştiut vreodată? Dar o derivată? Legile lui Kepler? Legăturile prin punţi de hidrogen? Concordanţa timpurilor verbale în franceză? Capitala Malaysiei? Câţi sunt ferm convinşi că în expresia lui Agamiţă Dandanache „şi să rămân fără coledzi” cuvântul „coledzi” înseamnă colegiu (electoral), şi nu colegi? Că „emul” înseamnă „concurent”, şi nu „discipol”? Că un corp mai greu nu cade mai repede?
În orice caz, mai mulţi decât adolescenţii de azi când vor ajunge la vârsta dumneavoastră. La bacul de anul acesta se trişează parcă mai mult ca niciodată. Elevii copiază pe rupte, profesorii se fac că plouă după ce şi-au primit cheta de „protocol” de la părinţii elevilor. Uniunea Naţională a Studenţilor propune chiar legalizarea acestei şpăgi. Trioul elevi-profesori-părinţi are un duşman comun – programa şcolară. Sancţiunile aplicate de minister şi inspectorate le par tuturor nişte „răutăcisme”, nedreptăţi strigătoare la cer ale unor birocraţi care-şi scot banii chinuind copiii cu tot felul de cunoştinţe folositoare la nimic..Ca şi pedepsele, care nu pot înlătura cauza fundamentală a examenelor pe furate: falia tot mai adâncă dintre şcoală şi viaţă.
Idolii, modelele de viaţă ale tinerilor de azi scoase în faţă de mass-media, n-au greţuri nici cu matematica, nici cu româna. Ca să-ţi numeri banii, trebuie să ştii doar adunarea şi scăderea. Credeţi că „succesurile” Elenei Băsescu i-au diminuat cota de succes printre puştoaice? Gramatica nu face doi bani în faţa poşetelor de mii de euro şi a superjeepului negru.
Faptul că d. Sorin Oprescu este un doctor Mengele al limbii române îl face mai puţin simpatic? D. Vanghelie a fost sancţionat la vot pentru „almanahe”? D. Gigi Becali „Sugi p..a” a realizat un adevărat hit pe internet cu această expresie şi acum conduce Capitala împreună cu partidul lui Băsescu. Majoritatea covârşitoare a personajelor publice ale zilei de azi au un vocabular de câteva sute de cuvinte şi nu sunt capabile să parlească despre altceva decât politicăreală, fotbal, „sentimente” şi buletinul meteo. Ce şansă are un pârlit de belfer, care nu poate să apară la televizor decât pierdut în mulţimea greviştilor pentru un salariu decent, să înlocuiască în ochii elevilor un star al zilei vorbindu-le despre poetica lui Ion Barbu? Sistemul de valori pe care îl impune viaţa noastră postrevoluţionară e paralel cu cel predicat în şcolile României. Nu spun predat, pentru că nici profesorii care cred în el nu mai sunt mulţi. Cultura mijloacelor este înlocuită de cultura scopului. Civilizaţia tehnologică multiplică şi rafinează mijloacele pentru atingerea unor scopuri tot mai bicisnice. Elevul care ţine acum la ureche nelipsitul telefon mobil, o adevărată corolă de mijloace, nu crede decât în cultura triş, ca mijloc direct şi firesc de a obţine hârtia fără acoperire numită diplomă de bac. Nu se va gândi vreodată că bijuteria de la urechea lui, pe care sub formă de handsfree „invizibil” o foloseşte la copiat, nu putea fi realizată prin triş.
Problema e, deci, convingerea elevului că majoritatea cunoştinţelor care i se livrează la şcoală nu-i folosesc la nimic.. Ce se întâmplă însă când întrebări de cultură generală sunt puse în cadrul jocului pe computer numit Conquiztador, cu punctaje şi topuri naţionale şi mondiale? Se întâmplă că jocul are un succes nebun.
În ultimă instanţă, ca să putem stopa cultura triş, în ţara în care şi concursul pentru copii Pampers e acuzat de fraudă, trebuie să ne asumăm faptul că vine peste noi lumea pe care ne-am dorit-o, dacă nu ne-a plăcut comunismul.
Căci comunismul a fost şi o epocă a culturii generale. Capitalismul înseamnă pragmatism şi specializare extremă. Vom avea şi noi „analfabeţii” noştri performanţi, aşa cum americani foarte eficienţi şi respectabili nu ştiu care dintre oceanele de la vestul şi estul Americii se numeşte Atlantic şi care Pacific. Ei spun simplu şi cinstit: to the sea.
Erată:
În fraza: „La bacul de anul acesta se trişează parcă mai mult ca niciodată.” s-a pierdut o virgulă. Corect este „La bacul de anul acesta se trişează parcă mai mult, ca niciodată.” Mulţumesc celor care au sesizat eroarea.

(http://www.gandul.info/puterea-gandului/cultura-tris.html?4237;2753864)
*** - de lafemme la: 14/10/2009 22:38:44
(la: invatamantul, incotro?)
mai zic si eu ceva si gata.

in facultate am facut un semestru pedagogie. 1 metodica. am invatat teorie pura... sa zicem asa.

practica pedagogica 2 semestre, timp in care am asistat la niste ore ... nu vreau sa comentez... si am predat vreo 6 in total.

treaba asta nu m-a pregatit nici pe departe sa lucrez in sistem. tocmai pt ca teoria nu se potriveste cu practica. pentru ca simularile facute erau in asa fel construite incat ele se adresau elevului ideal. care pricepe din prima, care tace malc atunci cand trebuie si rapunde perfect. realitatea e diferita.

ca sa fii un bun profesor, trebuie sa ai (si le pun inordine aleatorie)

-metoda de predare adaptata subiectilor
- fler
- nervi tari
- rabdare
- trebuie sa-ti placa ceea ce faci si copiii in genere
- sa impui respect
- sa fii un mic show-man
- sa fi mereu la curent cu tehnici noi


stiti care e problema mea? predau dupa niste manuale de cacat. mereu imi fac fise peste fise sa fie totul ok. nu am materiale suficiente si ca sa le achizitionaz, cred ca as depasi salariul lunar. ele ar trebui sa fie gratuite. vreau specializari - cursuri de metodica si pedagogie facute cu profesionalism. vreau baie de limba :)) cum se zice pe la noi, ca sa-mi imbogatesc vocabularul.

atata vreme cat asta nu se realizeaza, mi-as dori sa nu se mai planga lumea atata. stiti cum e... nu poti face din rahat bici si sa te astepti sa faca plici

e super tare sa fi aruncat asa "in groapa cu lei" ... doar ca sa se vada care are abilitati de luptator. aaaa... si in caz ca nu ai sa ti se reproseze asta.

si daca o sa-mi spuneti ca aia care nu au valente in sensul asta sa plece.... pai ar fi criza mare frate si s-ar inchide scolile.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...