comentarii

prinde orbul scoate-i ochii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
deh alex - de Belle la: 19/09/2004 00:20:11
(la: despre barbati ... fara suparare :))
am luat-o babeshte fiindca m-ai obligat si fiindca tinereshte n-aveam cum s-o iau

deci:
1. cand ti-am replicat corb la corb nu-si scoate ochii tu ai spus "dar nici branza nu si-o imparte" iar eu te-am contrazis. ti-am mai explicat ca e chestie de gust si nu de "ii dau altuia ce ramane de la spalatul vaselor", si adaug ca e vorba de a nu fi egoist si de-a nu incerca sa le ai pe toate, chiar daca nu ai nevoie decat de jumatate. daca tu in continuare crezi ca "Ala nu e corb ci e japitsa, jartea, javra penala, fa-l cum vrei tu dar nu corb care se respecta" atunci considera ca nu ma pricep la corbi si cu asta povestea despre pasarile negre e incheiata din punctul meu de vedere. esti liber in fond sa ne consideri cum vrei, da' din cate-ai putut sa observi (probabil) noi impartim branza si nu ne scoatem ochii.

2. am zis generozitate ..pur si simplu ... de unde pana unde ai scos-o ca nu costa si e singular? incerci sa ma abati de la idee si daca mai continuam in juma' de zi o sa ajungem sa ne contrazicem pe cu totul altceva, doar de dragul de-a nu fi de acord unul cu celalalt ....

3. ti-ai pierdut simtul umorului coane .... in cazul asta consider discutia incheiata in ceea ce ma priveste.
#22846 (raspuns la: #22729) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cine conduce lumea? - de Paianjenul la: 21/09/2004 10:42:04
(la: Cine conduce lumea?)
- E fapt incontestabil ca, in general, nivelul de trai al populatiei din tarile puternic industrializate, este superior nivelului de trai al populatiei din tarile mai putin, sau deloc industrializate. Dar cind zici industrie, automat zici materie prima, adica resurse naturale. In alte cuvinte, bunastarea materiala a unui popor depinde in mare masura de disponibilitatea acestor resurse naturale. Mai departe... cu cit industria unui stat este mai puternica (,) cu atit viteza de epuizare a resurselor sale naturale creste.

CE se intimpla deci cind aceste resurse naturale incep sa se imputineze, compromitind astfel industria tarii respective si implicit prosperitatea materiala a populatiei... (astazi cind nu mai e la "moda" sa ai colonii - vbv...)?...

Fireste, politicienii respectivei tari se uita peste "gard" in "ograda" vecinului, si daca "ocheste" "stuff"-ul de care au nevoie, pasul urmator e... cum sa puna mina pe el. Incearca prin comert. Daca nu "tine", incearca prin vre-o forma sau alta de manipulare/trisare. Daca nu "tine", incearca prin santaj - o forma fiind, in unele cazuri, sanctiunile economice. Daca nu "tine", gaseste pricina de gilceava cu vecinul... se duce, il omoara - pur si simplu - si ii ia "stuff"-ul.... Dar pentru ca asta nu prea se armonizeaza cu "valorile crestine occidentale".... si nu poate functiona la nesfirsit... ce-ar fi sa nascoceasca ei... o noua ordine mondiala... un "global village"... in care toti locuitorii planetei traiesc "claie peste gramada, toti in pace si buna intelegere"... neseparati de granite... cind nimeni nu mai stie cum il cheama... nici ce mai e al lui si ce nu mai e al lui... cind - vorba lui John Lennon in al sau "Imagine" - oamenii nu-si vor mai scoate ochii unii altora, pentru ca nu vor mai avea(!)... pentru ce... Si uite-asa, multinationalele - proprietati ale "reprezentantilor elitei economico-financiare" - se vor misca in voie... (necicalite de sindicatele muncitoresti ramase acasa...) nestinjenite de nesuferitele granite care "despart popoarele"... fara sa mai fie nevoie sa-si omoare vecinul ca sa-i ia "stuff"-ul din "ograda"... pentru ca "stuff"-ul va fi atunci al... tutulor...

Deocamdata insa, instaurarea Paradisului Global (geo-comunism?!...) este zadarnicita de "obstinenta" posedatilor de teroristi islamici... Dar pina la urma occidentul "CRESTIN" va triumfa... si - gratie stim noi cui... - toate problemele omenirii isi vor gasi definitiv solutia....
In ´90 la prima venire a min - de mya la: 23/09/2004 18:58:58
(la: suntem corect informati ?)
In ´90 la prima venire a minerilor in Bucuresti, ma aflam singura intr-o mica vacanta la bunici, in Moldova (intr-un oras mare). Ei bine, am vazut totul la televizor (TVR Libera ;-) ...tare, nu? ), "ordinea" facuta de catre mineri sau de catre "oamenii de bine", toate amanuntele, inclusiv pe "drogatii" ce-si duceau zilele in corturile slinoase din fata Teatrului National.

Ce se intelegea de la televizor era o minciuna, o aberatie. Ca tot vorbim de manipularea maselor. Rudele la care ma tot duceam la mese zilnic ma intrebau cu indignare cum se poate asa ceva, ce cauta drogatii in centrul orasului, cum de nu se iau masuri. Eu le explicam care e treaba, despre punctul 8 de la Timisoara, despre faptul ca fusesem seri la rand in piata Universitatii cu oameni (rude si prieteni) normali la cap, in fine. Da´ rudele nu ma ascultau, ziceau ca bat campii si ca nu stiu ce zic. pe scurt, nu ma credeau. Inutil sa va zic ca toti votasera cu Iliescu. Nu puteam sa fiu nici prea agresiva ca nu aveam toate informatiile necesare. Ma intrebam si eu...ce e cu drogatii aia din imagini.

Cand m-am intors in Bucuresti, prietenul meu, care ma astepta la tren, mi-a strigat sa ascund aparatul foto (eram in faza in care faceam poze in nestire). Era plin de mineri in gara si in timp ce ne caram, prietenul mi-a dat raportul ce si cum. Il oprisera si pe el minerii cu o zi inainte (avea parul mai lung!), norocul lui insa ca avea o legitimatie de serviciu la el (cu poza) pe care scria muncitor practicant (desi el lucra la o revista in limba germana, ca corector sau asa ceva). Pe urma am aflat ca un fost coleg de-al meu de munca (inginer constructor) fusese batut cu bestialitate de catre mineri. Omul, proaspat pensionar, iesise in oras cu sacosele sa-si faca piata in Amzei da´nu a mai apucat. O "femeie de bine" a aratat cu degetul spre el urland ca isterica ca l-a vazut in piata cu "golanii". Tipul a ramas cu sechele la cap ani buni (s-a curatat intre timp). Culmea e ca el votase cu Iliescu...da´ce mai conteaza...

Sau:tot in ´90 eram intr-o deplasare cu niste colege la Suceava. Am tras la un hotel din centrul orasului. Tipa de la receptie cand a vazut ca suntem din Bucuresti a inceput sa faca conversatie de mahala, ca noi in Bucuresti am votat altfel (tocmai fusesera alegerile generale, da...alea din Duminica Orbului)...pe scurt - tzatza de mahala. Noi cuminti nu am comentat, am lasat-o in durerea ei. Ei bine, in fiecare dimineata ieseam la prima ora si bantuiam orasul in cautarea ziarului "Romania Libera". Cum intrebam de ziar la cate un taraba cum se intorceau spre mine din toate partile priviri pline de ura. Dupa cautari intense am dat pana la urma de un tip care avea si ziarul dorit de mine (in incinta garii). Ca lumea, nu? Si cica fusesera alegeri libere.

Acum doi ani ma intorceam cu masina din concediu spre Germania. Prin Craiova mi s-a pus pata sa iau "Dilema" ca tocmai aparuse si la plecarea din Bucuresti nu apucasem sa o cumpar. Am oprit la 4 chioscuri de ziare pana s-o gasesc. La ultimul tipa care mi-a scos Dilema" de sub tejghea mi-a zis ca are doar 3 bucati si ca de regula le da inapoi (ea le comanda fiindca citea revista cu nesat!). Tot spera sa o vanda si altora...Vorbesc aici de Craiova, oras mare cica...nu catun din varf de munte!

Revin in prezent. Am o ruda in familie (nu dau nume) care lucreaza la trustul de presa Catavencu. Toti de acolo stiu ca in Romania nu mai exista de mult timp televiziuni si ziare independente (alea care au ramas...se pot numara pe degetele de la o mana).

Asa ca...faza cu alegerile libere...e o gluma proasta. Sigur ca sunt libere da´constiintele oamenilor sunt manipulate prin mass-media. La fel cum toata viata politica, tot ce e in societatea romaneasca e manipulare a maselor (de ani de zile). Vorbesc la modul general, cred ca intelegeti unde bat. E suficient sa va aruncati ochii pe cele mai recente sondaje de opinie, viitorul nu se intrevede prea roz.

Sa dea Domnul sa ma insel da´ma indoiesc!

#23185 (raspuns la: #23020) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si daca ganduri...bat la geam.... - de cosmacpan la: 23/09/2004 19:04:42
(la: OMUL ce stim despre noi?)
Draga Destin,
Tinand cont de sutele de intrebari adunate sub umbrela acestui articol sa incepem cu inceputul :
« in nici un sector al vietii organice, nu exista asa de multe si de mari deosebiri în cadrul acelorasi specii,ca la fiinta umana. »
Poate fi cat se poate de adevarat dar toti specialistii (incepand cu paleontologii, palinologii si continuand cu cei ce se ocupa de speciile actuale entomologi si altii) ne povestesc cat de deosebite sunt balenele albastre pe cale de disparitie, fiecare individ cu caracteristicile sale, nu mai departe de scumpele noastre animale de companie (caini picisi si celelalte) fiecare individ este deosebit si fiecaruia ii se gasesc si regasesc alte caracteristici fizice, comportamentale, emiotionale ceea ce face greu de suportat aceasta diversitate. Ca sa nu mai vorbim de lumea subterana a miliardelor de soareci sau sobolani pe care nu-i cunoaste nimeni sau a pestilor sau a pasarilor din Delta Dunarii – raiul pe pamant al zburatoarelor. Si pana acum nu am vorbit decat despre aspectele exterioare dar cine are rabdarea sa le asculte si sa le inteleaga ne-ar putea spune daca este adevarat sau nu ca toate sunt copii la indigo sau clonele aceluiasi exemplar primordial.
Trebuie sa recunosc ca la nivelul mentalului meu ma rezum si eu numai la natura umana, caracteristici si particularitati. Imi cer scuze dar as vrea sa te intreb ce stii de contructia « omului nou » la care lucreaza in secret sute de laboratoare si la care lucrau de zor toate statele socialiste inainte de 89 ? Sau cu alte cuvinte cum ti se pare caricatura lui M.Stanescu vis a vis de uniformizare ? Nu vreau sa fiu rau intentionat dar mereu imi amintesc de sacrificiul suprem «sa-ti dai viata pentru rascumparea tuturor greselilor lumii acesteia de la inceput si pana la sfarsit » si de faptul ca acesta nu este decat in puterea unuia singur. Dumnezeu in marinimia lui mai vine cand si cand si sterge cu buretele toate vinile si greselile omenesti incheind apoi un nou pact. Si a incercat Dumnezeu sa dea alt curs dezvoltarii creatiei sale inventand potopul. A disparut o lume si s-a nascut alta. A inventat Sodoma si Gomora si a sfarsit prin tablele legii de pe muntele Sinai. Deci daca nici apa purificatoare, nici focul mistuitor si nici rusinea fata de inaintasi cu pletele albite si cu legile tinute drept pavaza nu au reusit sa schimbe ceva, cum crezi ca sutele de intrebari existentioale vor reusi sa schimbe ceva ? Ca un ultim legamant, Dumnezeu cu puterea lui s-a intrupat pentru a vedea la fata locului si a simti de aproape ce inseamna creatia lui, omul, ce o face atat de greu de inteles ? A trait si s-a jertfit lasandu-ne mostenire dragostea lui caci cu adevarat aceasta este singura mostenire care poate uniformiza totul, caci toate inimile pline de dragoste sunt la fel. Toata aceasta expunere s-a cladit pe latura Creationista. Pornind pe marginea Evolutionista este clar ca numai cele mai puternice gene vor reusi sa se transmita, si sa stabileasca legile statistice. Dar ce ne facem ca nu intotdeauna functionaza selectia naturala. Ce te faci cu genele viclene care reusesc sa pacaleasca si astfel sa se recreeze, pentru a nu se piarde ? Vorbesc mult si fara rost doar ca sa-ti arat ca aceste intrebari se pot regasi in fiecare noapte nedormita. Fiecare dintre noi are intrebari dar nu toti vor sa recunoasca faptul ca « gandesc ». Cineva spune ca omul nu vrea sa-si recunoasca toate calitatile pe care le are de teama ca va trebui sa le si foloseasca. Poate parea o ironie, dar o vorba din batrani spune ca « Dumnezeu nu face lucruri inutile ». Sa apelam la sfintele vorbe : Dati Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu » si conform pildei biblice sa scoatem mai intai barna din ochii nostri pentru a putea vedea mai bine paiul din ochiul fratelui ». Chinezul spune ca pentru a schimba lumea este nevoie sa schimbi o singura persoana de langa tine. Eu mi-am facut un motto : fac tot ce pot ca sa ma schimb (in bine) si va fi sufient pentru ca cei din jur sa vada si sa-mi urmeze exemplul (numai daca vor, fara nici un fel de constrangeri). In incheiere nu pot sa nu amintesc vorbele maritului sihastru : daruind vei dobandi (Jurnalul fericirii-N.Steindhart), pentru ca singurele lucruri pe care le poti oferi, ramanandu-ti totusi tie sunt : o vorba buna, un zambet si dragostea.
Deci : fi la fel de sensibil ca si pana acum, cauta-te ca se te poti regasi, ofera cat mai mult ca sa poti primi peste masura. Si de fiecare data, noaptea cand sute de intrebari te macina, adu-ti aminte ca nu esti singur. Nimeni si nimic nu te poate desconsidera sau jigni fara consimtamantul tau.


Lumina portret - de Dinu Lazar la: 25/09/2004 18:05:47
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Am citit ce am gasit pe net despre iluminarea pentru portrete dar de obicei se vorbeste, pe langa lumina principala, de altele pentru umplerea umbrelor si asa mai departe (lucru despre care ati spus si dumneavoastra). Este necesar softbox-ul pentru a folosi toate luminile ? Sau mai bine, este NEAPARAT necesara folosirea tuturor luminilor de care se vorbeste (la realizarea unui portret clasic) ?"

Problema nu e simpla.
Fiecare are teoria lui si nu exista o singura cale, celelalte fiind gresite.
Cred ca iluminarea nu e o chestie scolastica; trebuie asa si/sau asa pentru ca sa obtii asta sau asta.
Exista trenduri, fiecare an sau decada are modele de lumina ideala care in citiva ani se schimba fundamental.
Lumina nu e decit o parte din evantaiul de mijloace de expresie... si lumina, impreuna cu cadrajul, cu starea, cu atmosfera, cu perspectiva, trebuie sa constituie un tot unitar.
Pentru fiecare exista modele, genii care folosesc iluminarea in mod divin; pentru mine virfurile absolute sunt portretele clasice din pictura europeana a sec 16-18, si ca fotografi, Yousouf Karsh, Halsman, Newton, Pawelec, Strand...printre multi altii, desigur.
Lumina nu este un scop in sine, ci un mijloc de a face o stare, de a descrie, de a impresiona si filmul sau captorul, dar si audienta...
Asa ca, dintr-un punct de vedere, nu exista retete universale.
Pe de alta parte, judecind dupa avalansa de poze plate facute de fotografii romani actuali, pe care le vedem la chioscurile de ziare, as interzice si umbrela, si softboxul. Este desigur o gluma, dar folosirea fara discernamint a acestora creeaza imagini plate si fara relief, corecte tehnic, usor de printat sau imprimat, dar mizerabile din punctul meu de vedere - toate fiind asemanatoare. O data la citeva luni ce poate fi vazuta o imagine cu relief, cu atmosfera, cu stare si care sa semene cu ce se face in lume la ora asta.
Bun, revenind la retete, pot sa va spun cum folosesc eu lumina artificiala.
Pe un aparat digital pun un declansator cu infrarosii care comanda bliturile; lucrez numai in TTL si am citeva mici blituri pe care pun niste soft boxuri mici; din telecomanda de pe aparat setez care sa fie lumina principala si care de umplere, care sa fie contur si cit de mare sa fie fiecare lumina in raportul total. Dar in mare folosesc mult si lumina existenta, atit cit este ea, si ca principiu, incerc sa dau volum imaginii, intr-un fel sau altul, nu numai sa am o imagine descriptiva.
Folosesc diafragme destul de deschise, obiective luminoase, timpi de expunere lungi, deci deseori lumina pusa de mine e intr-un raport subunitar fata de lumina existenta. Asta la fotografia in location, desigur - eu nu am studio.
Cam la 10 sedinte de fotografie, in 9 folosesc blituri mici TTL, puse prin camere sau unde se face fotografierea ( si in exterior, desigur) si intr-un caz doar folosesc blituri mari de studio, cu umbrele si softboxuri.
Prefer sa prind starea cu minimum de mijloace tehnice, in principiu.
In general, captorul digital se simte bine daca avem o lumina, slaba, care vine si dinspre aparat - sa zicem la -3 diafragme fata de lumina principala.
Sigur ca ideal ar fi sa avem o lumina principala, una de umplere, una de contur, una apicala (lumina din ochi), si o lumina de fundal; dar opere de arta furibunde se pot face si numai cu un singur blit inelar pe aparat sau cu doua becuri chioare sau cu o lanterna.
Personal trec acum printr-o faza care nu se simte bine cu lumina difuza in clipa asta, o consider prea facila, dar asta nu inseamna ca cineva nu poate sa faca opere de arta folosind numai umbrele... si nu inseamna ca nu pot sa imi calc chiar eu principiul dintr-un moment sau altul.
La imaginile de la www.fotografu.ro/perswork/barositu/pages/1baroce050.htm
mi se terminase bateria cu litiu de la comanda bliturilor - si am folosit numai becurile de control ale bliturilor, adica 2 becuri de 150W mate, cu 2 umbrele difuze. Deci ce vedem acolo e facut la lumina existenta intr-o camera cu luminari plus doua becuri mai mult sau mai putin difuzate.
Fiecare poate sa vada orice altfel si sa realizeze intr-o mie de feluri o cheie de lumini sau alta.
Fiecare realizeaza o imagine care se apropie mai mult sau mai putin de ceea ce stie si poate sa interpreteze.
Solutiile "asa da" si "asa nu" in mod sigur sunt cele care ne indeparteaza de cararea artei... in rest trebuie mult studiu, experiment, noroc si desigur multi bani ca sa poti sa ai conditii si timp de studiu si experimente...
#23366 (raspuns la: #23299) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dragostea si Biblia - de AlexM la: 26/09/2004 09:53:02
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
Destin imi dadu cateva aspecte din Biblie care ar putea cu indulgenta sa arate cate ceva din trairile lui X si Y vis a vis de dragostea intre barbat si Femeie.
Cred ca intrebarea mea nu a fost perceputa cum trebuia, foarte probabil ca nu am formulat-o eu cum trebuie. Hai sa explic putin din ceea ce gandisem in prealabil cand am pus aceasta intrebare.
In Biblie e tot vorbeste cu predilectie de 2 feluri de iubire. Iubirea fata de Dumnezeu si Iubirea fata de aproapele tau. Prin iubirea de Dumnezeu se pare ca e clar ce se vrea. Iubesteti Zeul, iubeste (?) cel caruia te inchini.(Ca o paranteza: io am mari probleme cu asta pentru ca nu pot dezvolta sentimente de iubire decat vis a vis de persoane. Nu pot iubi ceva de care sincer, imi este frica, poa sa-mi spuna cine o vrea si ce o vrea. Cand mi-e frica, mi-e frica, acolo nu mai e loc de nici o iubire).
Iubesteti aproapele.. asta, sa nu bat campii prea tare o inteleg ca inemnul iubeste pe orice om.Cat de fiabil si aplicabil in practica este acest lucru, hai sa mai traim sanatosi. Intodeauna or sa fie diferente intre sentimentele nostre pentru oamenii care ne incojoara, pentru unii simtind mai mult, pentru altii mai putin. Este un deziderat acest indemn , un indemn, dar sansele de reushita -cinsit vorbind - sint extrem de reduse. A, da! Fii amabil, fii saritor, ajuta daca poti, nu te gandi sa ceri ceva la schimb pentru ceea ce faci, nu scoate ochii daca ai facut ceva pentru cineva, iarta daca poti!!! Dar asta nu este iubire ci este simplu un mod de a usura convietuirea in societate si este in acelasi timp un mod de usura interactiunea umana.
De ce spusei toata polologhia asta? Pentru ca aparent, cei care au scris textele biblice au fost capabili sa dea astfel de exemple de bunatate in relatiile interumane. Revenind la subiectul dragostea intre barbat si femeie, mie imi pare ca acolo in Biblie nu e asa ceva tocmai pentru ca nu a avut cine sa scrie asta. Cei care au scris textele biblice, ori nu au avut astfel de experiente personale, ori nu au vrut sa amestece experientele lor personale in textele la care scriau.
De ce ar fi important acest lucru? In opinia mea ar fi important pentru a vedea planurile comparative. Orice om este in stare sa analizeze nishte porunci cand astea se interesecteaza cu viata lui de zi cu zi. Scrie "nu fura", se uita cum apare asta in viata lui, e de acord si spune: nu e bine sa furi. Porunca buna, o bila alba pentru Biblie. Asta la aspectul practic. Cand e vorba de aspectul sufletesc, aici e marea buba. Pentru ca vorbind de iubire, omul o sa incerce ceea ce simte vis a vis de o fiinta umana sa o extrapoleze si la natura divina. Aici ma inteb daca nu cumva acest aspect este lasat voit la o parte. Asa o fi? Oamenii care sint sihashtri, care traiesc singuri, acesti oameni cu greutate pot dezvolta sentimente de iubire catre aproapele lor tocmai prin singuratatea in care traiesc. Iubirea e oricum greu de ascuns, ea putand fi confundata cu bunatatea deoarece este greu de facut deosebire intre actiunile care le facem din iubire pentru cineva si actiunile care le facem din simpla bunatate. Ca sa nu o mai lalaiesc mult, aparent cei care au scris textele nu au avut experiente personale de dragoste.Daca ele au existat in vietile lor, atunci aceste sentimente nu razbat din textele lor.
Desigur, iubirea fata sa zeul caruia i se inchinau este exprimata de foarte multe ori. Dar revin la ceea ce am spus la inceputul acestui text. Cand ti-e frica nu poti iubi (eu unul). Iubeau acesti oameni cu adevarat zeitatea care o adorau sau ei faceau un simplu turn off al sentimentelor si decretau frica ca iubire? Hmmm... dificil de spus. Poate este cineva printre noi care poate spune ca el iubeste pe Dumnezeu mai mult decat iubeste o fiinta umana si daca da, poate este in stare sa ne arate natura acestor sentimente. Eu unul am mari minusuri la acest capitol.

cu stima,

AlexM
#23412 (raspuns la: #23408) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sufletul nemuritor - Adela Vasiloi - de (anonim) la: 26/09/2004 15:34:13
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Cel mai forte “argument” în favoarea oricărei religii, care promite nemurirea sufletului, este convingerea adânc înrădăcinată în Eul fiecăruia, că el este centrul Universului. Odată ce toată existenţa se reflectă în conştiinţa sa, cum poate exista ceva, dacă el moare? Cum se întâmplă adesea, mirajul este confundat cu realitatea. Instinctul isteric al autoconservării, iubirea de sine şi orgoliul se îmbină perfect pentru a susţine această rătăcire. Dar trupul este atât de evident muritor! Prin urmare, unica salvare (a orgoliului nemărginit şi egoist din noi) este credinţa în nemurirea sufletului. Şi ce paradox! Pentru a scăpa de obsesia morţii, dar şi pentru a satisface acest orgoliu, omul e în stare să se umilească atât, cât pentru o minte trează este de inimaginat: să îngenuncheze, să se roage cu lacrimi în ochi, să respecte nişte reguli pe 90% absurde, inutile şi adesea dăunătoare (cum ar fi împărtăşania, când toată lumea e obligată să guste cu aceeaşi linguriţă din turta răzmuiată într-un lichid cu slabe aluzii de băutură alcoolică). Imi imaginez ce indignare vor încerca fanaticii religioşi, citind aceste rânduri. Cum! Sfânta împărtăşanie! Dacă vrem să scoatem un subiect din discuţie, e destul să-l declarăm sfânt – pe urmă îi putem ostaciza, arde pe rug, trage pe roată şi pune la respect pe acei, care “clatină temeliile”. Aşa au procedat cu Hypatia – prima victimă celebră a creştinismului, aşa au procedat cu Giordano Bruno, cu Huana cea Nebună şi cu mulţi alţii. Trebuia să gândeşti altfel, ca să fii declarat nebun sau rău intenţionat.
Dar să ne întoarcem la subiect, adică la nemurirea sufletului. Spuneam, omul e capabil să se umilească pentru a căpăta convingerea, că va trăi veşnic. Cu adevărat extremele se ating. Oamenii, care ridică în slăvi smerenia creştinească, se consideră demni să dăinuie în eternitate! Să aibă un destin programat din timp de o fiinţă supranaturală, să fie vegheaţi în permanenţă şi conduşi de această fiinţă, pe care au impertinenţa să o numească “tată”, să se considere importanţi în acest Univers infinit, importanţi în asemenea măsură, încât de dragul lor, pentru salvarea lor, pentru nemurirea lor se va dezlănţui un război universal! Nu e prea mult? A cui mândrie e mai mare – a acestor oameni, sau a acelora, care nu pretind nimic de la divinităţi, ci încearcă a pătrunde ei-înşişi cu mintea realitatea, în care au fost aduşi să trăiască, atât cât vor fi în stare. Ei nu caută să se “documenteze” despre existenţa lui Dumnezeu, ci despre ceea ce văd cu ochii şi ating cu mâinile, cunoştinţele pozitive despre lume – matematica, fizica, chimia, biologia – nu trec pe alături de conştiinţa lor, fără a lăsa urme. Nu este util şi necesar să cunoaştem lumea în care trăim? Nu e mai bine să avem o minte sănătoasă şi trează, decât una turmentată de frica morţii şi de poveşti simpluţe despre “facerea lumii în 7 zile”. Îmi amintesc adesea vorbele lui Hristos, în care el declară sincer şi nedisimulat: “Fericiţi sunt acei săraci cu duhul, căci a lor va fi împărăţia cerurilor”. Să le fie de bine, celor săraci cu duhul! Nefiind buni de nimic aici, pe Pământ, las să spere la o existenţă fără griji în acea împărăţie imaginară. Ci pentru omul care poate face ceva util şi frumos în viaţa reală, ca să dăinuie ca o amintire frumoasă în conştiinţa oamenilor, este re-a dreptul dăunător să se concentreze asupra găndurilor despre moarte – aceasta îl deturnează de la ocupaţiile cu adevărat utile, de la opera vieţii lui, de la edificarea modestei lui nemuriri personale, cea pe care o merită cu adevărat. În memoria posterităţii.
Îmi cer scuze, dacă am fost dură, dar de ce credincioşilor li se permite să-i învinuiască pe atei de lipsă de educaţie şi instruire, lacune de “documentare”, iar noi, ateii, trebuie neapărat să fim foarte delicaţi şi toleranţi când ne expunem punctul de vedere – nu cumva să jignim “sentimentele religioase”. Ce păcat că nu avem şi noi un fel de “sentimente ateiste”, cate nu trebuiesc şocate nici într-un caz! Dar daca avem aici o discuţie serioasă, nu putem evita să spunem lucrurilor pe nume, sinceri pînă la capăt, să punem punctele pe “i”. Discuţiile de salon nu cred că au loc pe Internet. Sunt de acord, nu trebuie să atacăm persoanele, ci doar ideile, dar orgoliul fiecăruia dintre noi e atât de vulnerabil! Să încercăm, totuşi, să-l înfrânăm, dacă dorim să discutăm cu adevărat.
Cu respect pentru toat[ lumea - Adela Vasiloi
Adela - de carapiscum la: 27/09/2004 09:32:12
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"Cel mai forte “argument” în favoarea oricărei religii [...] este convingerea adânc înrădăcinată în Eul fiecăruia, că el este centrul Universului."

Nu e adevarat, draga duduie, argumentul de baza pe care se sprijina intreg edificiul crestinismului este jertfa lui Hristos pe cruce si implicit invierea Sa din morti. Ap. Pavel spune ca "daca Hristos n-ar fi inviat, atunci zadarnica ar fi propovaduirea noastra, zadarnica ar fi si credinta noastra; dar cum Hristos a inviat, S-a facut pe sine incepatura celor adormiti." De aceea si-au dat viata pt. El milioane de oameni, incepand cu primul martir crestin amintit inca din biblie, Sf Arhidiacon Stefan, pt. ca au crezut in Cel inviat. Nu orbeste, cum ti se pare domniei tale, ci pe marturia celor care L-au vazut inviat. Intr-una din aceste aratari de dupa inviere l-au vazut peste 500 de frati. Iar biserica se constituie "de facto" la coborarea Duhului Sfant peste casa in care se aflau toti ucenicii, Maica Domnului si oamenii stransi acolo. Si tot ce s-a scris sau s-a spus despre Hristos, a fost adeverit prin semne si minuni care au clintit cerbicia oponentilor. Insusi Pavel este un exemplu concludent in aceasta privinta.

"Odată ce toată existenţa se reflectă în conştiinţa sa, cum poate exista ceva, dacă el moare?"

Spune-ne si noua, pt. informarea exacta, ce este constiinta si ce forma materiala are ea. Daca nu exista ca materie, atunci cum poti tu dovedi ca exista in realitate, caci de vazut nu o vezi, nu o poti pipai cu degetele necredintei; prin urmare atributul carei parti umane crezi tu ca este constiinta? La fel e si cu simtirea, sau sentimentele, iti determina starea interioara si exterioara dar nimeni nu se poate jura ca le vede. Dar poate crezi ca materia din care e alcatuit corpul omenesc e vie de la sine? Ar insemna atunci ca insusi pamantul pe care calcam noi este viu. Si tot logic, de ce te increzi in constiinta ta mai mult decat in constiinta lumii intregi, cine si ce iti dicteaza tie dupa nastere, ca om, sa scancesti si sa ceri lapte de la sanul mamei sau sa faci criza ca nu esti schimbat/a la timp? De unde exista aceasta constiinta in om inca dinainte ca macar sa fim cumva constienti de lumea inconjuratoare? Dintr-o reincarnare, poate? Dar atunci ar fi firesc sa ma intreb: unde si cand s-a produs prima "transbordare" catre o alta lume, adica unde in timp se gaseste acel "primum movens" al constiintei umane?

"Instinctul isteric al autoconservării, iubirea de sine şi orgoliul se îmbină perfect pentru a susţine această rătăcire."

Tocmai, ca instinctul crestinului autentic nu este de autoconservare, de iubire de sine si de orgoliu, ci unul de daruire totala lui Dumnezeu si lumii intregi. El nu doreste autoconservare ci dobandirea unirii cu Dumnezeu. Fac o paranteza: ar fi de discutat si etimologia cuvantului "autoconservare"! Daca am interpreta ad-literam aceasta expresie, am putea sa zicem ca suna cam asa: sa ne punem noi insine la conserva ca sa stam mai mult si sa nu ne stricam. Ori, vezi tu, cei mai multi sfinti, luand exemplul lui Hristos, nu si-au conservat nimic, nici energia, nici chiar viata de aici, asta de dragul EU-lui cum admiti tu. In fapt te contrazici singura pana la urma, fiindca urmatoarea afirmatie pe care o faci cum ca "omul e în stare să se umilească atât, cât pentru o minte trează este de inimaginat: să îngenuncheze, să se roage cu lacrimi în ochi, să respecte nişte reguli pe 90% absurde, inutile şi adesea dăunătoare", admite ca omul (crestinul) se roaga si urmeaza anumite reguli prescrise, deci nu viseaza si se roaga si lasa deoparte lucrul sau. Cine ti-a spus asa are mare pacat, iar daca tu ai vazut asa asta nu inseamna ca este si adevarat. Regulile de care vorbesti nu sunt absurde si inutile pt. crestini, ci doar pt. necrestini. "Adesea daunatoare"...? De unde stii tu ce dauneaza cand nici macar nu urmezi aceasta cale a credintei? Dai exemplu Impartasania? Ar fi atat de multe de zis numai la acest capitol incat te-as putea inmormanta la figurat in multimea noutatilor- pt. tine, desigur. Ce stii tu despre Impartasanie in afara de faptul ca se da cu lingurita mai multora deodata? Insinuezi ca se pot transmite boli pe aceasta cale? Te inseli amarnic, asa cum Aghiazma Mare sfintita la Boboteaza nu se strica nici daca sta o mie de ani, nici n-am auzit si nici n-am vazut in experienta mea oameni care sa se fi imbolnavit dupa Impartasanie. Stii de ce? Iti spun secretul: cuminecatura este "sfintita, preacurata si nemuritoare" (spre viata de veci). In plus nu e vorba de ceea ce zici tu acolo, "turta răzmuiată într-un lichid cu slabe aluzii de băutură alcoolică", noua ni se da material Trupul Domnului spre mancare si Sangele Sau spre bautura. De aceea chiar si unii pagani, ascunsi printre crestini atunci cand ii cautau sa-i prinda, nu vedeau paine si vin in potir, ci sange si carne in mod real- astfel ca i-au si numit canibali.

"Imi imaginez ce indignare vor încerca fanaticii religioşi, citind aceste rânduri." NU e vorba de nici o indignare, crede-ma ca mai mult decat mila nu-mi poti trezi. Si in opinia ta cam ce ar insemna sa fii fanatic religios?

"Oamenii, care ridică în slăvi smerenia creştinească, se consideră demni să dăinuie în eternitate!" Crestinii nu se considera pe ei insisi demni de eternitate, ci nedemni- din smerenia de care vorbesti (si iar te contrazici). Pt. mine demnitatea nu consta in a sta ca magarul cu barba ridicata in sus si impungand cu nasul pe toti, de fudul ce sunt. Nu. Pt. ca cel putin deocamdata nu se invarte soarele in jurul meu si nu sprijin pamantul pe umerii mei!

"Să aibă un destin programat din timp de o fiinţă supranaturală, să fie vegheaţi în permanenţă şi conduşi de această fiinţă, pe care au impertinenţa să o numească “tată”"

Crestinii nu sunt roboti programati "din timp", crestinii sunt liberi, constienti de ceea ce fac si stapani pe destinul lor. Iar a numi TATA pe fiinta care le-a daruit viata nu este impertinenta, ci exprimarea adevarului ca toti suntem fiii Lui. Impertinenta ar fi fost daca L-am fi numit strain.

"încât de dragul lor, pentru salvarea lor, pentru nemurirea lor se va dezlănţui un război universal!"

Nu de dragul crestinilor se va dezlantui mania divina, nici pt. nemurirea lor, ci pt. ca omenirea moderna nu asculta de glasul lui Dumnezeu si-si ingramadeste invatatori dupa capul ei. Razboiul nu este indreptat decat impotriva faradelegii, iar asta s-o mai stii ca insisi crestinii (cei care vor ajunge zilele din urma ale apocalipsei) vor trece prin acest razboi la scara planetara din cauza paganilor, de aceea la judecata vor avea circumstante atenuante lor scurtandu-li-se zilele inainte de vreme.

"Nu este util şi necesar să cunoaştem lumea în care trăim?"

Nici nu-ti poti inchipui ce vede un crestin in lumea asta, cum o percepe si cum o simte. Realitatile acestea ar fi ca niste minuni pt. cineva ca tine!

"Nu e mai bine să avem o minte sănătoasă şi trează, decât una turmentată de frica morţii ?"

Am impresia ca nu realizezi contrariul celor spuse de tine. In fond crestinii nu se tem de moarte, ci de vesnicia ei! De aceea ei au intotdeauna o minte treaza, care vegheaza la propasirea spirituala. Bautura ametitoare care vad ca te-a cuprins pe tine este a SF-urilor lansate ca un atac in ultima vreme pe toate canalele media, SF-uri ce incearca sa convinga lumea ca ne tragem din maimute si ca Dumnezeu nu exista. N-ai decat sa ramai beata si din aburii astia de alcool sa-i vezi pe ceilalti beti, desi stau drepti in picioare.

"“Fericiţi sunt acei săraci cu duhul, căci a lor va fi împărăţia cerurilor”. Să le fie de bine, celor săraci cu duhul!"

Lor o sa le fie bine, dar unora ca tine nu prea. Oricum nu intelegi sensul din context, Hristos nu se referea la nebuni sau handicapati, asa cum banuiesti tu.

"de ce credincioşilor li se permite să-i învinuiască pe atei de lipsă de educaţie şi instruire, lacune de “documentare”, iar noi, ateii, trebuie neapărat să fim foarte delicaţi şi toleranţi când ne expunem punctul de vedere"?

Te-a invinuit cineva de ceva pe tine personal sau ce, ca n-am inteles!? Te rog sa te gandesti mai bine si eventual sa te intrebi de unde a venit aceasta pornire a ta. Eu cunosc raspunsul, daca tu nu-l stii am sa ti-l zic mai pe urma.

In fine, sa stii ca prin ceea ce am scris nu caut sa te convertesc, chiar nu-mi doresc asta. Fiindca nu eu te pot converti, ci Dumnezeul pe care Il combati cu inversunare. Dar sa stii ca nu esti nici prima si nici ultima in istoria omenirii, au fost capete incoronate (unii le-au zis incornorate) care au strigat din adancul deznadejdii lor: "M-ai invins, Galileene!"
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#23451 (raspuns la: #23426) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum...ce ma fac? - de Axel la: 27/09/2004 16:48:05
(la: Reorganizare)
Pai, ce sa ma fac...?
Implementez un sistem de cenzurare a cuvintelor porcoase ( * in loc de p__a, c_r etc. ) si astept.

Si daca ceilalti utilizatori vor sa-l scoata pe vreunul care-si deverseaza bila pe-aici, o pot face rapid, pur si simplu prin "ignore".

Si daca ala tot nu se cara, IP-ul poate fi banat...nu-i usoara sarcina de admin de forum, ai? ;)

Serios acuma, stai cu ochii pe ei; ia-ti 'ajutoare' dintre membrii consacrati si respectabili, care sa faca din asta un voluntariat, avind niveluri de acces distincte. Orice se poate rezolva.


A la votre.
#23479 (raspuns la: #23472) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Limita bunului simt! - de dinisor la: 27/09/2004 18:05:11
(la: Reorganizare)
Da, se intampla deseori ca discutiile sa se inversuneze, unii isi pierd calmul, altii deviaza vadit de la subiect sau se baga precum musca in lapte fara sa "isi fi facut temele pentru acasa" (adica sa citeasca cele ce s-au spus ulterior in cadrul acelui subiect).

Multi considera asta ca fiind sarea si piperul dialogului. Controversa insa, poate la fel de bine sa fie interesanta si cand schimbul de replici este bazat pe respectul fatza de opinia celuilalt, pe intentie de dezvoltare a polemicii in sensul acoperirii unei arii mai largi de semne de intrebare.

Asta in ceea ce priveste continut si calitate.

Daca m-as referi la logistica, ar fi interesant sa avem posibilitatea a vedea pe ce subiect se afla utilizatorul online. Nu de alta, dar ca sa ne putem aduna mai multi la un loc si participa la discutii. Nu de multe ori s-a spus , sub diferite forme, ca ne fug ochii in stanga si dreapta tot dand click sus si jos pentru ca prinde firul discutiilor.

Cam atat, din partea-mi! Si multam' de intrebare!
Libertatea de exprimare - de Adrian Marchidann la: 29/09/2004 15:59:01
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
nu este o marfa. De multe ori, un director de mass media este supus la presiuni pentru a nu raspandi adevarul, sa a distorsiona adevarul. Asta se intampla in societatile libere la fel de mult ca in dictatura.

Presiunile vin de la sponsori, lobby-uri. In plus, exista autocenzura. Corb la corb nu scoate ochii.
#23683 (raspuns la: #22866) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu cred ca totul porneste de - de mya la: 02/10/2004 15:42:02
(la: De ce simt femeile nevoia sa fie sexy?)
Eu cred ca totul porneste de la instinctele sexuale. Unele femei vor sa atraga barbatii si atunci se dau sexy, fiecare cum poate, cum o duce capul sau cum vede in jur, ma rog. La fel si cu barbatii, unii vor sa fie sau sa para mai macho ca sa prinda mai usor (adica fara mari eforturi) o femela in plasa. Cam la asta s-ar reduce ideea...asa in mare.

Instinctele astea sexuale sunt asa de puternice la unii (la multi) incat le iau mintile...e vorba tot de slabiciune umana in ultima instanta. Uite Clinton, avea femei sub birou...ca sa zic asa.

Animalele au perioade fixe de imperechere si fac asta ca sa se inmulteasca (pentru perpetuarea speciei). Si sa mai zicem de om ca e mai civilizat.

Pana cand oamenii nu or sa treca de stadiul in care sa fie dominati de simturi...nu o sa existe echilibru in ei.

Puteti sa va imaginati ziua in care o tipa sa stea de vorba cu un tip (si sa se priveasca in ochi) fara ca in mintile lor sa apara nici un moment ganduri sau dorinte sexuale? Sa nu existe nici un fel de conotatii sexuale in gandurile lor...chit ca tipa e bestiala si tipul nasol dar prost cu muschi, sau destept si rahitic sau diverse combinatii tip-tipa (ea proasta ori desteapta ori urata sau frumoasa, etc.). Zic si eu asa... Ei, puteti?

Eu da, o sa vina si ziua aia, in mod sigur. Eu cel putin asa sper! Zicea un fotograf renumit (Anderson parca) ca "Nu conteaza ce vezi ci cum vezi!".
Ro-whatever - de LMC la: 05/10/2004 19:05:52
(la: O noua limba de circulatie internationala)
Paianjene cred ca asta este prima data cind sintem pe aceeasi unda. Si eu sint foarte suparata cind vad unele familii de Romani care nu-si invata copii sa vorbeasca Romaneste. Este adevarat ca copii nascuti in America sau stiu eu pe unde le vine mult mai usor sa vorbeasca in limba tarii adoptive decit Romaneste, dar ceea ce ma scoate din toti papucii este cind vad parintii ca se chinuie sa vorbeasca cu ei in Engleza in loc sa-i fi invatat pe copii sa vorbeasca Romaneste de cind au fost mici. Familia noastra este in America de 19 ani si fratele meu mai mic avea numai 4 ani cind a venit in America. Eh, pot sa va spun ca vorbeste foarte bine Romaneste, desi in Romania nu a facut nici macar gradinita. A invata singur sa scrie si sa citeasca. Mai venea pe la mine sa-i spun cum se citeste cuvintele care contineau "ce", "chi", "ge" sau "ghe", ma rog, cuvinte care erau mai lungi, dar se prindea imediat si asa a invatat sa citeasca, iar mai tirziu cind a inceput sa intre pe chaturile romanesti si-a perfectionat scrisul. Cind a mers in Romania vorbea cu accent de American, dar toti se mirau de el cum de vorbeste asa bine Romaneste, ca cica altii care erau plecati de numai 3, 4 ani abea scoteau o vorba in Romaneste. Da, mai exista si din astia care nu fac efort sa vorbeasca Romaneste, dar acestia sint probabil cu multe alte vicii care ii pun intr-o categorie complect separata de noi ceilalti care vorbim din obisnuinta intr-o limba rogleza. Mi-am adus aminte acuma de o faza mortala. Cica nu stiu cine s-a dus in Romania dupa vre-o 5 ani de stat in America si printre altele vroia sa explice de ce a venit in Romania, zicea: I came to fac ceva pe-aci in Romania. Ginditi-va ca respectivul era in fata unui grup de oameni mare de tot unde i sa dat cuvintul sa se prezinte. Nasol de tot, ca toti care cunosteau limba engleza au inceput sa rida pe sub scaune, ca propozitia avea doua intelesuri. Dar cum v-am spus nu toti Romanii sintem asa, si ma mindresc sa spun ca am si prieteni de virsta mea care s-au nascut in America si care vorbesc Romaneste foarte bine, cu accent si mai greoi, dar foarte bine.
#24252 (raspuns la: #24211) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Belle mama, - de Crisa_ la: 06/10/2004 17:55:10
(la: despre barbati ... fara suparare :))
Nu te supara, nu te ambala. Intreaba-l numa' pe SBoanul ce rumos a fost cand a pornit el subiectul cu femelele... asa ca..laisse tomber si sa-i dam inainte!


Intra James Bond in magazinul de costume pentru diverse ocazii.
- Trebuie sa merg la un actiune mascat si as vrea sa merg costumat ca Adam!
Vine tipa de acolo cu o frunza, tipul refuza:
- Prea mica!
Vine cu o frunza mai mare, la fel:
-Prea mica!
Ii aduce tipa o frunza mare de palmier:
- Prea mica!
La care tipa:
- Auzi, campionule, atunci mai bine ti-o pui pe umar si mergi ca pompa de
benzina!

Intra celebrul James Bond intr-un bar la barman.
Se aseaza si ii spune in stilul sau caracteristic:
- Bond..., James Bond.
La care tipa:
- Off, F..k Off!

Intr-o zi se duc trei barbati la o plimbare prin padure. La un moment dat,
soarta fatidica ii pune fata in fata cu un grup de canibali sadici care ii
incercuiesc si liderul lor le spune celor trei:
- Va dau 10 minute sa mergeti in padure si sa va intoarceti cu 10 fructe de acelasi fel. Daca incercati sa scapati, o sa va prind, va garantez, si va omor in chinuri.
Zis si facut, cei trei se reped in padure sa caute fructe. Dupa vreo 2
minute si ceva, apare primul dintre ei cu 10 mere, iar capetenia
canibalo-sadica ii spune:
- Daca reusesti sa iti bagi toate cele 10 mere in fund fara sa scoti nici un
sunet, te las sa pleci. Cum ai scos cel mai mic sunet, te-am halit.
Incepe asta si dupa vreo 4 fructe inserate cu greu, nu mai rezista si scoate un icnit de durere. Canibalul aude si il mananca.
Apare si al doile dintre ei cu 10 cirese. Dupa aceeasi reteta, incepe sa isi
insereze fructele. Cam pe la a 8-a, acesta pufneste in ras si canibalul il
mananca si pe el.
Dupa ceva timp, cei doi "mancati" se intalnesc in drum spre Rai, iar cel cu
merele il intreaba pe celelalt, intrigat:
- Ma, prost esti. Cum naiba, taman tu cu ciresele ai fost mancat? Ce s-a
intamplat?
- Pai cand incepeam sa imi bag a 9-a cireasa, m-am uitat in spate si l-am
vazut pe al treilea dintre noi venind cu 10 ananasi in mana...

No offence, da' daca acuma mi-au picat numa' "cu barbati" in mana...
Multor emigranti le vine greu - de mya la: 10/10/2004 15:26:53
(la: O noua limba de circulatie internationala)
Multor emigranti le vine greu sa invete limba noii tari. Nu toti oamenii au talent la limbi straine (uite Iliescu!), iti trebuie ureche muzicala si rabdare si perseverenta ca sa ajungi sa comunici fluent intr-o limba total noua. Mai conteaza si varsta in multe cazuri, la 60 de ani e mai greu sa inveti franceza sa zicem...decat la 20. Depinde. Unii pot, altii nu. Totul e sa vorbesti corect si sa te faci inteles. Slefuirea accentului se face pe urma, in timp (daca se mai face...) da´nu e musai in fond.

Marea majoritate a oamenilor au retineri la inceput sa-si dea drumul la conversatie intr-o limba straina, indiferent daca o stiu mai bine sau mai prost. Cei mai dezinvolti au de castigat, chiar daca vorbesc mai prost (cu greseli multe) insa vorbesc! Cu timpul mai prind. O data ce-ti dai drumul mai repede la conversatie ai mai multe sanse sa comunici, sa te integrezi, sa-ti gasesti de lucru, etc. Daca taci ca sa nu gresesti e cel mai prost. Iar daca incerci sa vorbesti din prima mai destept, cu exprimari mai elevate dar nu-ti iese/te balbai...iar e prost.

Putini dintre imigrantii (romani sau neromani) cu care am avut de-a face au pus efectiv mana pe manuale de gramatica si studiat sistematic noua limba a tarii de emigratie (zilnic, ani la rand). Nu mai vorbesc de casete sau CD-uri speciale pentru pronuntie si accent. Marea masa ramane cu nivelul conversatiei cam la acelasi treapta (cea initiala) - pana la moarte. Oamenii gasesc de lucru si cu asta basta, se mai prinde limba de ei in timp, in ani. Da, se prinde! Unii insa raman cu carente in exprimare, cu greseli de gramatica si cu formulari nefiresti (traduc din limba lor nativa in cea noua si nu merge mereu!).

Daca esti foarte bun in meserie ti se iarta toate astea, daca insa esti la nivel mediu...si vrei sa avansezi intr-o firma sa zicem...trebuie sa ai o exprimare ceva mai desteapta/sa ai vocabular mai bogat. Tre´sa pui osul la treaba si sa-ti perfectionezi limbajul, conversatia, exprimarea. Musai!

Despre romanii care emigreaza si vorbesc intre ei in rogleza...sau chinezii in chinoengleza etc....nu am de zis decat ca nu fac bine. Ajung sa se invarta pana la urma numai in comunitati de romani, chinezi, etc....si nu se integreaza cu adevarat in noua societate/lume. De aici apar frustrarile inerente.

Cat despre schimbarea numelor din Marghioala in Maggie sau Ion in John...fiecare face ce-i pofteste inima. Oamenii sunt liberi sa aleaga precum vor, e viata lor.

Mie personal nu-mi plac aia care sunt plecati din tara lor de bastina de scurt timp si "uita" multe cuvinte din limba materna printr-o amnezie subita atunci cand vorbesc/isi scriu cu rude sau prieteni din tara (pe forumuri, la telefon, etc.). Aia sunt cu adevarat ridicoli, parerea mea.

Eu sunt plecata de ceva timp din Romania si inca nu am avut "amnezii" de acest tip. Am schimbat ceva tari si totusi cand vorbesc romaneste nu "condimentez" cu nimic strain. Mi se intampla insa sa uit cate un cuvant (in conversatia rapida) si sa-mi vina in schimb altul in alta limba. Asta tine cam 2 secunde, pana fac conexiunea in creier si dau drumul la gura zicand cuvantul in romaneste (daca mi-a venit in creier) sau schimb exprimarea si cu asta basta.

Sunt cuvinte care intr-o limba exprima mai clar o stare si care in romaneste nu exista (sunt sub forma de expresii lungi). Asa este. La astea am dificultati de regula. Dar se poate controla treaba.

Pentru cei care insa au parteneri neromani si cu care nu discuta in romaneste - e mai greu. In timp isi uita limba materna, mai mult sau mai putin. Asta e adevarul, asa e viata...dupa formula "Ochii care nu se vad - se uita!"

Hai ciaaaao si la mai biiiig! Sanatate multa si sehhhhr viel plaisirrrr!

Motto: În vremuri ale înş - de SB_one la: 10/10/2004 20:07:09
(la: O CATASTROFA NATIONALA: 23 AUGUST 1944)
Motto:
În vremuri ale înşelătoriei universale, a spune adevărul este un act revoluţionar.
(George Orwell)

Actul de la 23 August a fost opera colectiva a tuturor membrilor oligarhiei traditionale, a monarhiei si a aparatului de stat, toti luptand sa-si salveze pozitiile avute timp de secole.” (C. W. Forester)

Schimbare de cadru: sa-i dam acum cuvintul lui G. Magherescu:

„La ora 9, la Snagov, cind se desfasura ultima sedinta a guvernului Antonescu, la locuinta lui Bratianu din Calea Dorobanti nr. 16, s-au reunite Dinu Bratianu, Titel Petrescu,si Iuliu Maniu, care l-au insarcinat pe e G. Bratianu sa faca un ultimo demers la Maresalul Antonescu, ptr. Scoaterea tarii din razboi. La ora 10:30, G. Bratianu a ajuns la Snagov. La inceput, Maresalul a oferit puterea partidelor istorice. Apoi a acceptat sa incheie armistitiul, solicitind insa o “scrisoare de garantie” de la Iuliu Maniu si Dinu Bratianu, care sa exprime acordul partidelor politicefata de acest armistitiu.
G. Bratianu a fagaduit ca va reveni cu scrisoare inainte de ora 15 si la consiliat pe Maresal sa solicite o audienta la Rege, ptr a-i expune noua sa pozitie. Maresalul solicita audienta ptr orele 16. Dupa plecarea lui G. Bratianu, Maresalul l-a insarcinat pe Mihai Antonescu sa fixeze in scris pozitia guvernului lor fata de propunerile sovietice de armistitiu. Mihai Antonescu a alcatuit urmatorul document, care urma sa fie comunicat rusilor, dupa intrevederea cu Regele:

[Guvernul roman regreta ca guvernul rus nu a raspuns inaite de 11 aprilie la comunicarea sa din 3 ianuarie, prin care i-a facut cunoscut ca este doritor in principiu de ase retrage din razboi si doreste sa cunoasca conditiile ruse. Ca urmare a publicitatii nefericite date partea aliata misiunii printzului Stirbei si a declaratiei publice a domnului Molotov din 9 aprilie-fricite in sine-situatia a devenit mult mai dificila ptr guvernul roman, tara neputindu-se retrage din razboi decit cu pretul unor sacrificii mult mai mari decit ar fi fost cazul cu 4 luni mai inainte, cind germanii nu aveu decit foarte putine trupe in Romania si armata combatanta se mai afla dincolo de Bug.

Guvernul roman trebuie, in primul rind, sa tina seama de opinia publica si de spiritual armatei, care n-ar intelege ca tara sas fie predate unor devastari sigure si ca ei sa fie obligate sa-si paraseasca tovarasii de arme, daca avantajele nu sint evidente ptr. Tara si sentimental lor de onoare nu este prea aspru atins. Fara aceasta, singurul rezultat ar fi un razboi civil, pe care guvernul vrea, natural, sa-l evite cu orice prêt si care, de altfel, ar risca mult san u-I avantajeze decit pe germani.

1. Guvernul roman nu ar putea deci sa se angajeze sa colaboreze de indata cu armatele ruse sau aliate contra germanilor. Dar, daca cestea ar refuza sa evacueze teritoriul roman, intr-un termen foarte scurt, 15v ziel de pilda, de la data avizarii lor, armata romana s-ar alatura trupelor ruse, ptr ai sili sa evacueze Romania.
2. In ambele cazuri trupele aliate s-ar putea deplasa pe teritoriul roman, acolo unde situatia militara arc ere-o si s-ar bucura de toate inlesnirile de comunicatii. Totusi, administratia civila ar trebui sa ramina romaneasca, adica functionarii romani si-ar pastra atributiile, si legile si regulamentele romane ar ramane in vigoare. Un district ar trebui sa fie rezervat ca sediu al guvernului roman, in care nici o forta armata a aliatilor nu ar putea patrunde.
3. Dat fiind ca motivul principal care hotareste Romania sa se retraga din razboi este dorinta de a crea bazele unei colaborari cu Rusia, bazata in viitor pe increderea reciproca si prietenie, si lipsita de motive de conflicte viitoare, considerind pe de alta parte ca toate guvernele aliate, inclusive rusia, au proclamat in mod solemn adeziunea lor la principiul autodeterminarii popoarelor, guvernul roman apreciaza ca soarta viitoare a Basarabiei si Bucovinei de Nord ar trebui sa fie hotarita numai la sfirsitul razboiului mondial, cind conditiile in care acest principiu va fi aplicat, vor fi precizate pentru toate teritoriile in litigiu.
4. Guvernul roman isi rezerva sa discute la momentul oportun valabilitatea punctului 2, art 2, privind daunele cauzate Uniunii Sovietice prin “Operatiile militare si ocuparea teritoriilor sovietice de catre Romania”. Cu Toate acestea, el trebuie sa remarce de pe acum ca plati important ear depasi fortele materiale ale tarii, greu incecata nu numai prin razboi si livrarile pe care a fost silita sa le faca germanilor, fara contraprestatii effective, ci si bombardamentele aeriene anglo-americane. Guvernul roman nu poate crede ca guvernul sovietic dreste sa condamne poporul roman la o stare de mizerie cronica, caci in ultima analiza totusi masele muncitoare ar fi acelea care ar trebui sa suporte povara acestor plati.]

Intre timp a sosit la Ministerul de Externe de la Stockholm, acceptarea sovietica a propinerilor romanesti mai vechi, pe care documentul de mai sus nu facea decit sa le reitereze. Niculescu-Buzesti, desi era national-taranist, nu avea mare incredere in Iuliu-Maniu, socotindu-l sovaitor si incapabil de actiune, asa incit el-dupa marturisirile de mai tirziu ale lui Emil Bodnaras- a predate telegrama lui Nanu direct Regelui. In timp ce Maniu, el insusi in posesia telegramei, dupa cum a recunoscut-o la procesul Maresalului, nu a gasit cu cale sa actoneze imediat, Regele si-a dat seama ca nu mai are timp de pierdut. A comunicat lui Maniu si Dinu Bratianu ca va intra in actiune si acestea au parasit Bucurestii. G. Bratianu ai cauta sa le ceara scrisoarea pretinsa de Maresalul Antonescu si a ramas descumpanit cind a vazind ca nu-I mai gaseste. S-a dus la Rege. Regele i-a declarat ca va face singur armistitiul, satul de tutela Maresalului.
[“Daca il lasam pa Ion Antonescu sa faca singur armistitiul- a spus Regele lui G. Bratianu-conform memoriilor acestuia din urma- ne va tine iar sub papuc.”]
De asemenea Regele l-a consiliat pe G. Bratianu sa se retraga din orice actiune. Maresalul nu a primit scrisoarea asteptata inainte de orele 15, a mers la Palat si a fost arestat.
Arhivele legatiei de la Stockholm nu au parvenit la Bucuresti, iar Regele nu era chiar atit de naivincit sa divulge o telegrama care l-ar fi facut odios in fata posteritatii.
[Rusii acceptasera propunerile Maresalului, teminde-se san u-I prinda iarna pe linia Focsani-Namoloasa-Galati. Fiind arestat, Maresalul nu a mai putut sa fructifice rezultatele patrioticei sale intransigente. Determinindu-l sa ceara audienta la Palat, G. Bratianu a contribuit inconstient la pierderea Romaniei.]

Care au fost foloasele personale ale Regelui Mihai I?
Mai intai el primeste cea mai mare distinctie sovietica, pe care numai Stalin, marii comandati de osti sovietice, precum si Eisenhower si Montgomery au avut-o.
Iata si Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS de decorare cu Odinul “Victoria” a M.S.Regelui Mihai al Romaniei:

[“Pentru actul curajos al cotiturii hotaritoare a politicii Romaniei spre rupture cu Germania hitlerista, in clipa in care nu se precizase clar infringerea Germaniei, Majestatea Sa Mihai I, regale Romaniei, se decoreaza cu ORDINUL VICTORIA. Presedintele Prezidiului Sovietului Suprem al URSS, M.Kalinin. Secretarul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS, Gorkin. Moscova, Kremlin, 6 iunie 1945.”]

Cu intirziere, la 10 mai 1947, ambasadorul Americii la Bucuresti cere audienta si transmite distinctiunea atribuita de Harry A. Trumman, Presedintele Statelor Unite ale Americii:
[“Decret de conferire a Legiunii Meritului cu gradul de Comandor, M.S. Regelui Mihai I al Romaniei, care etc.”]

Dorind sa devina erou cu orice prêt, decis sa culeaga lauri personali pe seama suferintelor de neinchipuit pricinuite poporului roman, Regele a obtinut efemere satisfactii din partea celor carora le-a inchinat Tara si Neamul. Cind, la sfirsitul anului 1947, comunistii pe care i-a adus la putere l-au debarcat din propria lor barca, Regele nu mai era decit un infirm moral, pentru care nici Stalin, nici Truman n-au ridicat un deget.

Centrul European de Cercetari Istorice Venetia
“ Antonescu, Maresalul Romaniei si rasboaiele de reintregire”
(G. Magherescu, memorii)





SB
#24629 (raspuns la: #24616) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Toamna in Dumbrava - de LMC la: 11/10/2004 21:18:43
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Asa cum stiti Toamna este anotimpul meu favorit, iar weekend-ul care a trecut a fost poate unul dintre cele mai frumoase weekend-uri petrecute impreuna cu sotul meu. Simbata dimineata m-am trezit cu nasul gidilat de aroma cafelei care iubitul meu s-a ingrijit sa o pregateasca exact asa cum imi place mie, mai robusta si mai tare. Afara era un aer racoros si improspatat de o ploaie scurta care eu nu am prins-o. Gamaliuta abea a asteptat sa ne scoatem nasul pe-afara pentru ca dupa ce a dat ocolul gradinii a venit sa se invirteasca printre picioarele noastre ca sa-l mingiiem. Ma distreaza cum se aseaza cuminte linga scaunul meu de parca ar vrea si el sa intre in vorba cu noi sau cel putin sa asiste la conversatiile oamenilor mari. Eu ii zic: “Pispirelule, ai venit si tu la grupa mare?” El isi ciuleste urechile alea a lui roz si-si baga nasucul ori in glezna ori in mina mea, daca-i pe-aproape, doara doara il miingii si pe el un pic. Numa ca acuma-i tare nasol de el, ca-i pica parul de numa numa, si orice atingere genereaza o ninsoare de par pufos ce pluteste in aer si-apoi se agata de hainele noastre. Asa ca mai putin cu mingiierea pe vremea asta.

Dupa ce ne-am luat cafeluta si-am stat la taifas, m-am apucat si-am curatat prin gradina toate uscaciunile, am taiat din trandafiri, am sapat, in fine am gradinarit. M-ai tirziu am zis hai sa ne plimbam un pic pe strazile vecinatatii. Aerul ala proaspat era pacat sa nu-l consumi si sa nu-ti imbeti un pic plaminii cu el. Asa ca zis si facut. Cred ca ne-am plimbat vre-o 45 de minute daca nu mai mult, caci pe cind am ajuns acasa am facut febra musculara. Eu cind ma plimb fac exact la fel de mult efort ca si cind alerg. Probabil ca seaman pe bunicu, din partea lui mamica, ca numa el era ca un titirez cind mergea. Ce sa fac, imi este in singe, iar un alt lucru este ca sotul fiind foarte inalt cind el face un pas eu tre’ sa fac unul jumate ca sa pot tine pasul cu el. Noroc ca nici eu nu-s prea mica, ca altfel ar trebui sa fac doi sau trei pasi, sau poate chiar sa alerg. Hehe, ma distrez de una singura acuma gindindu-ma la imaginile astea.

Dupa ce am ajuns acasa am continuat mai departe gradinaritul, iar apoi am luat micul dejun sa avem energia necesara de a face cumparaturile pentru saptamina. Toata dimineata afara a fost noros, dar dupa masa a iesit soarele iar norii i-a luat vintul si i-a dus la munte. Ne-am gindit ca nu ne-ar strica si noua o excursie la munte, sau cel putin pina in Dumbrava Cavalerilor, un satuc mic la vre-o 40 de minute distanta de casa. Este un loc foarte frumos, unde deseori mergem sa ne balacim in apa cristalina a riului sau sa ne cataram pe stincile imense ce-s presarate de-a lungul riului. De ani si ani de zile merg in Dumbrava Cavalerilor ca sa-mi relaxez mintea si sa iau o vacanta de o zi de la viata oraseana.

Deci planul l-am facut, asa ca a doua zi Duminica dupa ce am plecat de la biserica am mers acasa sa ne schimbam echipamentul si masina, si-am pornit inspre Dumbrava. Ne-am oprit sa punem benzina si sa ne luam ceva de-ale gurii, ca ne-am propus sa mincam prinzul stil picnic, iar pe cind am ajuns la destinatie am fost numa buni de prinzit. Ne-am dus pina intr-unul din locurile noastre preferate, un loc mai ascuns si mai linistit, unde apa riului este ca oglinda. Ne-am asezat si am mincat timp in care niste fluturasi ne-au aratat miscarile lor acrobatice si frumusetea aripioarelor lor colorate. Citeva pasarele ne ciripeau de-asupra capurilor, iar adierea vintului fluiera usor printre crengile copacilor colorati de toamna. Toate culorile stincilor, toate nuantele de verde, galben si caramiziu erau reflectate in apa riului care numai vintul ii mai incretea fata. La un moment dat vre-o sapte vulturi imensi au inceput sa se invirta sus sus de tot pe deasupra dealurilor care ne inconjurau. Cite-odata auzeam glasul lor, un tipat melodios si trist dar in acelasi timp taios. Am vazut si niste libelule care-si dadeau aere pe deasupra apelor, unele erau albastre altele erau verzi. Cind razele de soare au inceput sa ne infierbinteze ne-am mutat mai sus pe niste stinci la umbra altei stinci mai mari. De acolo am putut vedea si mai bine reflectiile din apa in combinatie cu ce se afla pe fundul apei. Mi-a parut rau ca nu mi-am adus cu mine uneltele de pictat ca aveam ce picta, plus de asta eram si inspirata. Dar poate ca mergem si weekendul viitor si-atunci precis ca-mi iau echipamentul de artist cu mine.

Am plecat cu chiu si vai, ca nu ne-am mai fi dus acasa de-acolo, iar pe cind am ajuns acasa eu cel putin eram istovita. N-am mai fost in stare sa fac nimic, asa ca m-am intins la televizor, la care m-am uitat numai cu un ochi ca celalalt dormea. Eram obosita, dar era o oboseala din aia care-ti convine. Stii cum e cind tot trupul iti este relaxat si greoi, cind tot ce vrei sa faci este sa dormi, si poti dormi pentru ca nu mai ai nimic de facut ca toate-s la locul lor si treaba-i complectata.

Dimineata m-am trezit tot asa de improspatata ca si aerul de-afara. Cind mi-am scos nasul la iveala primul lucru care m-a intrebat sotul a fost: “Ce-ai visat?” L-am intrebat de ce ma intreaba iar el mi-a raspuns: “Pai cind m-am trezit tu vorbeai in somn si spune-ai “In primul rind, cine esti tu?”” Am inceput sa rid in hohote dar nu mi-am putut da seama sau aminti ce am visat. Deci “in primul rind” azi dimineata am fost odihnita, si tot “in primul rind” foarte bine dispusa. Ma bucur pentru ca desi Luni este cea mai urita zi din saptamina, a inceput cu bine. “In primul rind” asta e tot ce conteaza.
Sfantul Ioan-Gura-de-Aur - de carapiscum la: 12/10/2004 17:23:42
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Am citit pana aici tot ce s-a scris si pt. ca problema pare a aduce mai mult contradictii in opinii decat contradictii in trairi (!!!), m-am gandit la acest mare ierarh si sfant al crestinatatii intregi care pt. felul sau de a comenta paginile evanghelice si pt. ravna care a avut-o fata de cele sfinte, a fost numit Gura-de-Aur. VA recomand cu cea mai mare caldura sa cititi macar cateva "omilii" de ale sale si apoi sa va exprimati parerea referitor la ce a vrut sa spuna un anumit text sau pasaj in context. Eu cand l-am citit prima data am ramas atat de impresionat incat am citit pe nerasuflate ce-mi picase in mana.

Si pt. ca el este unul din cei trei mari stalpi ai crestinatatii (fost contemporan cu alti doi mari ierarhi: Grigorie Teologul/Dialogul si Vasile cel Mare) mi-am amintit un citat de-al sau care cred eu ca va face cel putin o raza de lumina in dezbaterea aceasta. El spune asa:

"Nu exista arta mai frumoasa decat arta educatiei. Pictorul si sculptorul fac doar figuri fara viata, dar educatorul creaza un chip viu; uitandu-se la el, se bucura si oamenii, Se bucura si Dumnezeu. Si oricine poate fi dascal, daca nu al altora, cel putin al sau."

Cred ca orice comentariu e de prisos.

Problema aceasta devine intr-adevar "problema" atunci cand uitam care este menirea religiei si a teologiei in general. Sau poate gresesc, tocmai de aceea se pare ca supara pe unii. Nu prea conteaza asta, oricum. Eu adevarat va spun: ca daca americanii ar fi avut religia obiect de studiu in scoli de mai multa vreme incoace, n-ar fi ajuns sa aiba cea mai ridicata rata de sinucideri si nici nu s-ar fi gasit acum intr-o fantastica dilema din care nu-i mai poate scoate nimeni: care din cele peste 5000 de secte si de credinte religioase (si nu numai) sunt daca nu adevarate, macar bune de urmat? Intelegeti ce va spun? Vedeti voi, din rasaritul ortodox n-au iesit secte asa cum au iesit din apusul catolic. De ce? Fiindca in vreme ce ortodoxia a pastrat cu sfintenie traditiile ei milenare, catolicismul s-a transformat dupa asa-zisele nevoi omenesti lasand la o parte nevoia dumnezeiasca. Cu alte cuvinte a si condus intr-un anume fel la exacerbarea pornirilor pacatoase si la scuzarea lor, in loc sa infiereze pacatul. Vorbesc despre aceste aspecte fiindca mi se pare ca "problema" e mai degraba una generala decat una romaneasca/a scolii romanesti. Intr-un fel am fost de acord cu rezolutia guvernului francez prin care s-a interzis in scoli purtarea anumitor insemne religioase- si mai ales a prozelitismului. Si sa stiti ca asta nu afecteaza intr-o prea mare masura ortodoxismul francez (cat este el acolo). Fiindca ortodocsii, ma repet, nu fac prozelitism niciunde. Nu asta e scopul ortodoxiei, ci legarea unei relatii vii cu Dumnezeu. Pe de alta parte insa, restrictionarea respectiva se refera si la un anumit port (fesuri la evrei, mahrame la musulmance, cruci mai mari decat prevede legea etc) ceea ce, in opinia mea, este deja prea mult. A obliga pe cineva sa nu-si poarte insemnul religios unde si cum vrea, dupa traditia pe care vrea s-o respecte, mi se pare aberant.

Am facut aceasta divagatie ca sa arat ca legea omeneasca, atunci cand se suprapune peste cea dumnezeiasca sau bisericeasca, starneste un praf innecacios si greu ce-ti innabusa respiratia sufletului si-ti raneste ochii mintii. De aceea trebuie avut mare grija despre ce anume invata copiii in scoli. Socotiti mai intai un anumit aspect: ce preferati sa invete la scoala, in afara de obiectele traditionale laice si in afara de cele mai netraditionale dar care deja nu mai sunt facultative (cum este de ex. educatia sexuala- adica sa inveti cum se pune un prezervativ pe un morcov si sa lasi la o parte religia...)? Puneti in balanta ce castiga un copil sau un tanar din educatia religioasa, si ce "castiga" din alte surse. Si apoi, asa cum nu intotdeauna ii ajuta, n-are nici ce sa le strice! Think about it!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#24834 (raspuns la: #24817) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
frumoase poze, unele chiar de - de Dinu Lazar la: 13/10/2004 16:06:19
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"ce aparat / obiective ati folosit"

Pai in principiu merg pe Canon; un D60 si un G6; la D60, mai des folosesc un 70-200/4 si un 300/4; deci chestii relativ obisnuite.
Cind fotografiez, de obicei folosesc diafragmele optime ( sa zicem ca pe la 5,6 -8) si setez temperatura de culoare mai calda decit ora sau locul de fotografiat; si trag exclusiv pe format RAW.
Pe urma, in fata monitorului transform RAW-ul in JPG cu diverse programe, si mai umblu la histograma, la detalii, la cer, la lumini, la umbre... aproape niciodata nu las o imagine needitata, si transformarea poate sa fie substantiala... si fac mai multe editari ale aceleiasi imagini, asa cum dupa o schita unica un pictor poate face mai multe picturi foarte diferite...

Ar mai fi de notat timpul necesar ca imaginile sa se aseze.
Mai niciodata nu imi pot da seama daca ce am fotografiat poate sau nu sa ramina in portofoliu... trebuie sa treaca citeva luni, in care lucrarea are o viata incerta, pentru ca sa imi dau seama ce si cum sa fac pentru ca o editare sa scoata la lumina ce e de scos.
Pentru mine, o fotografie este ca un diamant nelucrat... prin editare se poate mult transforma imaginea, se poate omori sau poate sa prinda viata...
#24957 (raspuns la: #24921) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu nu ma prind de la inceput - de gabriel.serbescu la: 19/10/2004 19:29:52
(la: Exista oameni cu adevarat prosti?)
Eu nu ma prind de la inceput ca cineva e de fapt un prost.
Vezi, practic prin asta sunt si eu unul: sunt prost crezand ca altul e destept, poleit, ¨mama ce tare e!...¨
Se zice ca singura constanta umana e prostia, inteligenta din pacate nu atat. Porneste cumva de la faptul ca un prost nu poate comite o prostie, ci actioneaza natural, pe cand un om destept, da.
Insa cred ca exageram cu totii. Nu exista oameni buni cun nici rai, ci aproape buni si aproape rai. Nu retin autotrul frazei. In sa cred ca se poate aplica si topicului tau.




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...