comentarii

priveam ingandurata spre odaia goala in care


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Dar ai siguranta ca filtrul t - de latu la: 06/11/2005 23:51:14
(la: ce inseamna pentru voi un om... bun?)
Dar ai siguranta ca filtrul tau automat de culori nu-i inselator?
Nu intreb fiindca mi-as dori sa combat ce-ai spus (sunt, in principiu,de-acord), ci pentru ca, din perspectiva cunoasterii binelui/ raului, uneori cred ca nuantele-s periculoase, in sensul ca-ti permit acele circumstante atenuante pe care ti le-ai refuza daca ai sti sa privesti cu curaj in alb-negru.


Automatismul consta in exercitiul mental de a nu prelua prejudecata celorlalti cu privire la drumul in alb/negru, convins fiind ca eu pot vedea culori acolo unde altii nici nu le ghicesc. Poate ca nu am dreptate si drumul nu se compune intr-adevar decat din alb-negru, dar eu am dat amintirii sansa de a se naste si culorilor sansa de a exista.
In concluzie, drumul meu are acelasi parcurs, "filmul" se rezuma la punctele in alb si negru si problema de a refuza sau nu circumstantele atenuante nici nu se pune pentru ca fiecare are ce asteapta.

Cred ca unul din riscuri este tentatia de a incerca sa incetinesti ritmul pasilor proprii, de dragul culorilor, in timp ce ceilalti isi marsaluiesc pasii numarati, mai departe in ritmul lor alb-negru. In acest caz, "filmul" se termina, adeptii sai se vad ajunsi la capatul drumului si iti demonstreaza zambind triumfal cu aratatorul intins spre rola goala, ca ei au dreptate. Si nu-i poti combate, pentru ca drumul intr-adevar nu-i mai lung decat a fost filmul, iar tu te vezi in obligatia de a invoca circumstante atenuante. (Tuturor in afara de tine, bineinteles).

Ai dreptate cand scrii ca e nevoie de curaj pentru a privi in alb/negru. Dar eu n-am invatat niciodata sa renunt la culori. Ceea ce am invatat insa - si inca mai invat cu fiecare experienta noua - este sa ajustez ritmul pasilor pe parcursul drumului, in asa fel incat punctele de sosire sa coincida ca timp si ca numar.

Ce-mi da asta?
Poate convingerea, ca momentul ezitarii impus de automatismul descris va decide in momentul decisiv, asupra declansarii raului din mine - si implicit asupra reactiei aratatorului de pe tragaciul din tabloul schitat de tine.
Si poate ca mai imi da sentimentul de a nu ma fi lasat privat si de ultima dintre libertatile necumparate: aceea de a vedea culoarea unui drum pietruit cu bolovani de rau.
Last but not least: Pretul de a privi in alb-negru nu mi se pare a fi dobandirea curajului necesar, ci captivitatea intr-o lume bidimensionala, care m-ar lipsi nu numai de culoare ci si de multitudinea de forme care este proprie lumii tridimensionale. Unde mai pui, ca nimeni nu cred ca mi-ar putea garanta, ca dupa un anume timp as mai avea puterea de a ma reintoarce in lumea culorilor: Prea mare ar putea fi tentatia simplului dintre alb si negru...

Cine nu-i ca maan ar putea sa fie doar diferit si chiar mai bun.
uneori e posibil sa-i pese de mine, daca-mi sade atat de zanatic impotriva si-ncearca sa-mi demonstreze cat gresesc.

Cine nu-i ca maan este sigur diferit de maan. Si poate e intr-alt fel bun. Pentru a spune ca e mai bun decat maan, ar trebui sa aibe aceeasi lungime de unda cu maan.
Sigur ii pasa. Pentru ca nu-i este indiferent nici drumul si nici telul. Altfel nu si-ar bate capul mai mult decat eventual ii dicteaza politetea.
Dar ce te faci, daca drumul si telul asa cum crede el ca ar trebui sa le vezi tu, nu sunt drumul si telul tau? Ce te faci, daca telul este acelasi dar drumul difera? Cine - si cu ce argumente - are dreptul sa te convinga sa schimbi ritmul pasilor?

Continuand cu ce-ai spus, mi-e greu sa cred ca sunt oameni insensibili la tentatii.
Modul in care stii sa le faci fata e doar victorie asupra ta si, in celasi timp, o rana-n plus, cu-atat mai mare cu cat dorinta s-a opus mai aprig constiintei.
Dorinta s-a opus constiintei in cazul in care tu esti de partea dorintei. Eu am privit intotdeauna constiinta ca pe aliatul meu, sau cel putin ca pe un sistem de alarma...

Sigur, e fain cand stii clar la ce-ai renuntat.
Dar cand nu?

Cand nu? Atunci cred ca ajuta sa stii clar, la ce n-a trebuit sa renunti...




#85372 (raspuns la: #85210) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cred ca unul din riscuri este - de maan la: 07/11/2005 11:01:04
(la: ce inseamna pentru voi un om... bun?)
Cred ca unul din riscuri este tentatia de a incerca sa incetinesti ritmul pasilor proprii, de dragul culorilor, in timp ce ceilalti isi marsaluiesc pasii numarati, mai departe in ritmul lor alb-negru. In acest caz, "filmul" se termina, adeptii sai se vad ajunsi la capatul drumului si iti demonstreaza zambind triumfal cu aratatorul intins spre rola goala, ca ei au dreptate. Si nu-i poti combate, pentru ca drumul intr-adevar nu-i mai lung decat a fost filmul, iar tu te vezi in obligatia de a invoca circumstante atenuante. (Tuturor in afara de tine, bineinteles).

ani de zile m-am intrebat de ce marile evenimente li se intampla unora mai tarziu decat majoritatii.
cred ca aici e cheia: sa poti s-ajungi la capat in timp util, si-n acelasi timp sa-ti poti permite luxul de-a adasta suficient pe margine de sant luand din maci atata rosu' cat pentru restul drumului, privind detasat goana nebuneasca, stiind ca TU vei castiga -nu-n detrimentul altora, ci pentru sine.
i-adevarat ca la mine gandul precede pasul, dar vorba e mai iute, uneori, decat amandoua.:))))))

"Ce-mi da asta?
Poate convingerea, ca momentul ezitarii impus de automatismul descris va decide in momentul decisiv, asupra declansarii raului din mine - si implicit asupra reactiei aratatorului de pe tragaciul din tabloul schitat de tine.
Si poate ca mai imi da sentimentul de a nu ma fi lasat privat si de ultima dintre libertatile necumparate: aceea de a vedea culoarea unui drum pietruit cu bolovani de rau.
"

vrei sa spui ca bunatatea ta sta-n echilibrul asta fragil bazat pe o convingere ce-ncepe cu 'poate'?

"Modul in care stii sa le faci fata e doar victorie asupra ta si, in celasi timp, o rana-n plus, cu-atat mai mare cu cat dorinta s-a opus mai aprig constiintei.
Dorinta s-a opus constiintei in cazul in care tu esti de partea dorintei. Eu am privit intotdeauna constiinta ca pe aliatul meu, sau cel putin ca pe un sistem de alarma...
"
poate cineva sa spuna ca a avut dorinte de partea carora n-a fost nici un moment?
fiindca daca sunt, eu numesc asa ceva 'instincte' care nu-mi mai creeaza de multa vreme necazuri.

exemplu.
ti se ofera oportunitatea unei sluje care e tot ce nu-i aia veche: lupta, arderi, bani, afirmare.
de cealalata parte risti echilibrul familiei ce are, imperios, nevoie de prezenta ta nemijlocita.
alegi familia, fiindca STII deja ce ai.
cum astupi in tine racnet urias ramas pentru eternitate in urma-ti?
ai totusi constiinta limpede...ai facut ce trebuia!

"Pretul de a privi in alb-negru nu mi se pare a fi dobandirea curajului necesar, ci captivitatea intr-o lume bidimensionala, care m-ar lipsi nu numai de culoare ci si de multitudinea de forme care este proprie lumii tridimensionale. Unde mai pui, ca nimeni nu cred ca mi-ar putea garanta, ca dupa un anume timp as mai avea puterea de a ma reintoarce in lumea culorilor: Prea mare ar putea fi tentatia simplului dintre alb si negru..."

eu cred ca-i vorba aici de puterea de-a sti cand sa te extragi din culori, ca sa cuprinzi esenta -scurt, intens, la obiect, precis, chirurgical.
nu m-am temut nciodata ca voi trai in gri, cand n-am fost niciodata definita doar de doua vorbe.

"Dar ce te faci, daca drumul si telul asa cum crede el ca ar trebui sa le vezi tu, nu sunt drumul si telul tau? Ce te faci, daca telul este acelasi dar drumul difera? Cine - si cu ce argumente - are dreptul sa te convinga sa schimbi ritmul pasilor?"
ce fac?
ascult.
n-am avut niciodata pretentia ca ma duc la iasi pe cel mai bun drum.
n-am, in plus, nici macar certitudinea ca folosesc cel mai bun vehicul si nici ca trebuie cu-adevarat sa ma duc acolo.
stiu ca vreau si ca voi ajunge, cum-necum.

nu cer sa fiu invinsa ci voi multumi tuturor acelora care au amabilitatea sa-mi spuna: cu ce s-au dus la iasi, cum cred ei ca se-ajunge acolo, de ce si-au dorit sa mearga sau cum au auzit ca e ...daca se-ofera unul sa ma duca pana acolo, riscul imi si-i apartine ... ca si deciziile.:)

multumesc, deci.
si nu, aceasta nu-nseamna ca am incheiat discutia.:)))
#85423 (raspuns la: #85372) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
daca m-ar privi cineva... - de ender la: 11/11/2005 12:06:06
(la: Limbajul codificat.)
...tot timpul in ochi in timp ce discuta cu mine as intelege ca vrea sa domine conversatia cu orice chip, si evident ca i-as servi acelasi lucru, dar cu insistenta, ca sa priceapa ca e bine sa purtam o discutie cat mai in largul ei.
intr-o conversatie degajata nu pot privi pe cineva in ochi tot timpul.
de exemplu atunci cand sunt intrebat, ma gandesc fixand un punct cam la un metru in fata mea, si dau apoi raspuns privind interlocutorul in ochi.

cand cineva ma piseaza la cap, daca il cunosc, ii spun in clar, (nu prea sunt diplomat, recunosc).
daca nu-l cunosc il las sa vorbeasca pana cand isi ia o pauza de respiratie, apoi il privesc candid in ochi si-l intreb: "poftim?"
chestia asta da roade mai mereu.

Happiness is like TV
ON or OFF it's up to me
#86677 (raspuns la: #86561) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Privind lucrurile un pic altf - de alura la: 11/11/2005 13:57:26
(la: Ce faci cand afli ca omul iubit te inseala?)
Privind lucrurile un pic altfel, eu l-as ierta... dupa ce s-ar perpeli un pic, avand in vedere ca si eu, la randul meu, pretind sa fiu iertata intr-o situatie similara (a fost cazul). Insa, intr-adevar, depinde de context!
Eu cred că până şi Bogdan merită să i se facă dreptate - de Lady Allia la: 14/11/2005 17:50:03
(la: Romanitza Iovan...legitima aparare ?!)
Da...uite că până la urmă nu m-am putut abţine să nu scriu, deşi mi-am promis să nu o fac pentru că ştiu că o să-mi ridic "iovaniştii" în cap, dar asta este. Consider că atunci când lupţi pentru o idee în care crezi nu stai să te ascunzi de teama de reproşuri ci ţi-o asumi şi pledezi pentru ea.
Înainte de a da argumente vreau să spun ceva din punctul de vedere al unei surori. Sunt soră a doi băieţi minunaţi şi dacă unul dintre ei ar fi păţit aşa ceva...vă asigur că eu în locul Mihaelei aş fi fost un monstru pentru acest Iovan, pe care eu nu îl voi numi "domn" niciodată. Cred că nu ar mai fi putut în viaţa lui să pună mâna pe o armă, iar dacă ar fi facut-o nu ar mai fi avut cu ce trage că i-aş fi tăiat mâinile. Vă pare inuman ce scriu...probabil, dar este uşor să comentezi scuzele lamentabile a familie Iovan fără să priveşti măcar o dată în sufletul acelei femei care aşa cum a putut şi-a crescut fratele.
Ştiţi ce greu este să creşti un om şi să îşi ia altcineva dreptul să îl omoare? Fratele meu mijlociu la vârta de 8 ani a fost lovit la şcoală în cap cu o minge de baschet şi a făcut comoţie cerebrală. A stat 4 luni în spital şi a învăţat să umble din nou...nu mai avea echilibru, nu mai aude bine de atunci. are migrene foarte des,..., iar eu eram neputincioasă. Nu puteam decât să îl ajut alături de familia noastră să înveţe din nou să umble, să înveţe din nou să aibă încredere în copii, să înveţe să nu mai spună mereu: "nu merg jos că dacă merg poate acuma o să chiar mor". Şi să vă mai spun ceva...când am mers la şcoală să ne interesăm cine a fost am aflat că nu ni se spune pentru că este persoană influentă şi şcoala nu dorea probleme. Nici măcar bunul simţ să dea un telefon să vadă dacă fratele meu nu a murit (a fost la 5 minute de moarte) nu au avut părinţii acelui viitor Iovan! Nu i-am dat în judecată pentru că ne-a interesat mai mult ca fratele meu să îşi revină, iar pentru asta trebuia ca toată afecţiunea, atenţia şi timpul liber să i se acorde lui.
Apoi...ştiţi cum este să trăieşti într-o familie unde din cauza serviciului părinţii sunt mereu plecaţi, mereu prea ocupaţi să facă rost de bani, iar fraţii rămân să se crească şi să se educe unul pe altul? Ştiti ce înseamnă să te trezeşti noaptea urlând că ai visat că frăţiorul mai mic s-a suit pe balustrada de la balcon şi a căzut şi a murit??? Şi era doar un vis domnilor !!!
Să ştiţi că sunt o persoană realizată aproape pe toate planurile, am firma mea pentru că m-am săturat să lucrez pentru alţii care nu ştiu decât să exploateze şi să te trateze ca pe o cârpă în loc să îţi vadă valoarea intelectuală, valoarea ca persoană, valoarea ca şi angajat. Am intrat imediat după liceu fără nici o pregătire suplimentară la facultatea de drept şi am intrat la fără plată, iar în anul 3 am renunţat pentru că m-am săturat de ipocrizie, minciună, furt pe faţă şi oameni jegmăniţi pentru că vor dreptate. Momentan fac o facultate unde nu am lipsit la nici un curs, la nici un seminar, am obţinut o bursă de studii în Paris...într-un cuvânt îmi place ce fac.
Am scris toate acestea pentru că vreau să se ştie că nu sunt o persoană care scrie în necunoştinţă de cauză şi care ştie ce înseamnă să munceşti pentru banii şi pâinea ta.
Până în prezent am semnat zeci de petiţii pentru ca oamenii să aibă o viaţă mai bună, pentru ca mamele să aibă anumite drepturi, pentru ca bătrânii să nu mai ajungă să doarmă şi să mănânce prin tomberoane, pentru ca acei copii care nu ştiu ce îi aşteaptă după ce se nasc să se nască cu nişte drepturi. Toate acestea le fac pentru că îmi place să lupt pentru cauzele în care cred, pentru că m-am săturat de atâta "indolenţă sufletească" şi lipsă de acţiune a oamenilor şi pentru că vreau ca viitorii mei copii să trăiască mai bine, vreau să ştie că mama lor chiar dacă poate nu a reuşit să schimbe ceva, MĂCAR a încercat.
Am scris acestea deoarece vreau să spun că eu nu vreau ca copii mei să trăiască într-o societate care pune în mână arme oamenilor, înainte de a da legi sociale pentru ca hoţia să se reducă, pentru ca unii copii să aibă măcar şansa să aleagă între şcoală şi o viaţă ştearsă, pentru ca să nu mai existe atâţia copii fără nici o şansă, care să fie stigmaţi înainte de a se naşte.
Toată lumea condamnă hoţia...este foarte simplu. cel mai simplu este să tragi concluzia înainte de a cerceta cauzele.
Probabil mulţi spun că sunt utopică.., nu, nu sunt! Cum aş putea fi utopică într-o lume unde copii sunt aruncaţi fără regrete în tomberoane ca şi nişte pachete goale care nu au nimic de dat sau spus, ca şi când nu ar fi nişte suflete care să merite o şansă!?
Cum aş putea fi utopică într-o ţară unde oamenii preferă să ia şuturi în fund mereu de la cei care ne reprezintă...fără să tragă semnalul de alarmă, fără să ia atitudine...din contră...suntem serviţi cu "rahat" (scuzaţi expresia) pe tăvi de aur, iar noi după ce îl mâncăm mai zicem şi "mulţumesc"!!!
Cum să fiu utopică când românii sunt obişnuiţi mereu să arunce în faţă cuvinte grele şi doar apoi ajung să cugete la ceea ce au zis?s
Cum să fiu utopică când în ţara asta mereu se caută ţapi ispaşitori, iar oamenii sunt hăituiţi de taxe şi impozite fără să aibă drepturi reale pentru a supravieţui!?
Cum să fiu utopică când există atâţia copii abandonaţi care ne cerşesc măcar o privire, iar noi cântam melodii cu "iubiţi şi câinii vagabonţi" şi în ochii lor nici măcar nu ne uităm să le ştergem lacrimile!?
Cum să fiu utopică când sute, mii de bătrani sunt daţi afară din case pentru că nu îşi mai pot plăti cheltuielile după ce majoritatea din ei au muncit o viaţă întreaga pentru o pensie de nimic!?
Cum să fiu utopică când bogaţia şi luxul ne zâmbeşte pe la televizoare, când pentru ei legea nu există, când pentru ei crima este o normalitate, iar ţara moare de molima sărăciei, injustiţiei, a lipsei de cultură şi educaţie ... să nu mai vorbim de cea a nedreptăţii!?
Cum să fiu utopică când dacă vrei să rămâi în ţara asta pentru că o iubeşti şi chiar vrei să faci ceva pentru ea, pentru tine...statul român nu te ajută cu nimic, ba mai mult, iţi râde în faţă şi îţi dă la poveri de nu le poţi duce!?
Cum să fiu utopică când... am citit şi am auzit atâtea persoane care au spus despre Bogdan Iancu că e "hoţ", "tâlhar", etc...că şi ei dacă ar fi fost in locul lui Iovan l-ar fi omorât!?
Cum să fiu utopică când mi-e deja silă de cei care vorbesc de crimă ca şi de ceva normal...ca şi când noi oamenii am fi cu pedeapsa supremă, ca şi când noi am fi cu judecatul sufletelor, ca şi când noi am fi cei care sa hotărâm dacă cineva MERITĂ sau NU MERITĂ să trăiască !!!!
...Eu sunt de-a dreptul mâhnită şi tristă că într-o zi voi avea copii care să trăiască printre astfel de oameni, care uită regulile de bază: nu judeca, nu dori moartea altuia, nu fi rău, nu fura, nu ucide...da...ce vor avea de învăţat copii mei dintr-o astfel de societate???? CE???
Oameni buni înainte de a judeca pe cineva de ce fură...mai bine puneţi-vă în locul a zeci de mii de români care din cauză că îşi văd copii murind de foame sunt nevoiţi să înşele, să mintă, să fure...gândiţi-vă ce aţi face voi dacă copii voştri v-ar spune că nu au mâncare, iar angajatorul v-ar ţine pe posturi de probă cu săptămânile, cu lunile şi nu v-ar plăti, nu v-ar face o carte de muncă sau mai rău...nici nu s-ar osteni cineva să vă dea această şansă măcar.
Acuma imi veţi da replica...că încurajez hoţia...ce patetic ar suna şi îmi vine să şi zâmbesc..., nu o încurajez ci am luciditatea de a vedea cauzele nu efectele.
Câţi oare dintre cei care condamnă ştiu câţi oameni nu au nici măcar şansa unui loc de muncă, ce să mai vorbim de reabilitarea la locul de muncă sau în societate a unui fost condamnat?!
De obicei oamenii judecă, clasează şi uită să dea şanse, dar ştiu să se bucure ca şi copii când spun: "Vezi, am avut dreptate! Ăla iarăşi a juns după gratii!"...cum să nu ajungă când în afara altor persoane de teapa lor ceilalţi nu le dau şanse???
Oamenii au impresia că ei le ştiu pe toate, iar ceilalţi sunt doar.."restul", da..si astfel acest "restul" care poate din diverse motive au facut o greşeală în viaţă nu mai au nici măcar şansa unei reabilitări umane, ce să mai vorbim de altfel de reabilitări? Parcă am fi D-zeu şi îi judecăm şi îi stigmăm pe veci cu neâncredere şi lipsă de respect.
Înainte de a judeca atât de aspru pe alţii eu spun ca fiecare să se gândească ce au făcut pentru ca această societate să fie mai bună? Câţi copii părăsiţi au ajutat, câţi cerşetori au luat acasă măcar o dată sa le dea o ciorbă caldă, de câte ori au cerut o viaţă mai bună, legi sociale pentru cei care oricum nu beneficiază de nimic?
Avem o ţară care deja este bolnavă de sărăcie, de cerşetori, de copii abandonaţi, de bătrâni fără case, de tineri fără şanse, de legi neaplicate obiectiv, de corupţie...oare nici măcar bunul simţ, valorile primordiale din Biblie şi spiritul curat nu ne-a mai rămas?
Oare chiar atât de răi să fim, încât să ne proclamăm popor creştin, dar defapt majoritatea sunt nişte criminali în haine de "pioşi"?

Sunt de părere ca hoţii, tâlharii,infractorii în general...să fie prinşi, să fie pedepsiţi prin metodele legale care stau la dispoziţia oricărui stat de drept, dar sunt total împotriva CRIMEI.
Sunt de acord să ne fie teama şi să fim suspiciosi cu un recidivist, dar nu sunt de acord să nu i se dea şansa unei reabilitari şi să fie tratat tot restul vieţii ca un infractor. Asta ne face la fel de vinovaţi de viitoarele lui acţiuni imorale ca şi pe el !!!
Sunt de acord că se întamplă ca atunci când dă cineva buzna peste noi în casă să încercăm să ne apăram fiinţele dragi, dar nu sunt de acord ca prima chestie care îmi trece prin minte să fie..."îl omor", asta mă transformă într-un criminal care premeditează.
Nu ştiu ce să mai spun...pentru că sunt plină de dezgust şi am obosit să văd atâta răutate în oameni, dar ceea ce i s-a întamplat lui Bogdan este regretabil şi sunt în totalitate de acord cu poziţia surorii sale Mihaela, pe care eu o imbratisez cu mare drag şi respect,îi doresc să aibă în viitor parte de multă fericire şi îî doresc ca D-zeu să îi dea puterea să treacă peste toate acestea şi să poată să îşi plângă fratele în linişte
Acuma oameni buni...dacă Bogdan hoţ, tâlhar, şi ce ştiu eu cum a mai fost numit...eu cred că D-zeu l-a judecat deja şi a hotărât dacă a fost un om bun sau rău, dacă meritat iertat sau nu , dar pentru acest Iovan ... mie personal mi-e milă şi chiar dacă într-un fel îi port pică în sufletul meu, m-am rugat pentru el, m-am rugat să îi dea D+zeu tăria să se uite în sufletul lui şi să ia decizia corectă.


"Daca vrei sa fii iubit, iubeste !" - Seneca
Maria.. versiunea doi - de Sibipot la: 05/12/2005 20:42:01
(la: sa facem un film!)
...
Mai intai a vrut sa comande o oranjanda, ca atunci cand cu matusa Elvira si nenea Tache a iesit pentru prima oara la o cafenea. Doamne cum mai trec anii, parca ieri avea saptesprezece ani, impliniti, iar tantisor a vrut s-o scoata in lume, ca doar este si ea acum fata mare. Parca la masa din colt au stat, masa unde acum stau o pereche ce isi vorbesc si rad cu pofta. La masa vecina l-a vazut pe el si privirea ii era atrasa ca un magnet de chipul tanarului cu ochii ca azurul dimineata.
-Serviti ceva? auzi ca prin vis vocea barmanului cu inflexiuni armonioase de tenor. Ridica privirea si intalni ochii barmanului, care se uita la ea de parca s-ar fi uitat printr-o sticla goala. Ochii ii scanteiau altfel decat la un om normal. Avea ceva din raceala si fixul unui ochi de sarpe, ceva care te infiora. Simti un fior de parca ar fi fost himnotizază. Nu mai stia ce-i cu ea si nici ce doreste. Poate ca mai bun ar fi fost un lichior de cacao, cum a baut la tanti Vera, lichior facut de mana ei si i-a placut tare mult. A baut atunci un paharel, ea care nu pune picatura de alcool in gura. Nenea Titel a pacalit-o atunci sustinand ca nu-i alcool, dar mai tarziu a simtit efectul lui. Se molesise de-a binelea si vorbea fara sfarsit.
-Da, un lichior de cacao, se trezi comandand.
Barmanul ii mai arunca o ultima privire, parca ceva mai omenească si pregati comanda. Lucara ca un automat ca puteai sa-i prevezi urmatoarea miscare. Pe Maria acest fel de a fi o atragea si ca aproape nu-si mai deslipea ochii de la el decat cand mai arunca o privire spre masa din colt. Acolo pereche indragostita se apropiase unul de altul intr-o imbratisare tandra si parca se vedea pe ea in bratlele lui Mihai. I se facu dor de el si mai scoase inca odata fotografia, o puse pe masa si privi lung chipul ce-i zambea etern.
Barmanul puse paharul pe masa in fata Mariei si deodata rqamase tintacu pr5ivirea pa fotografie. Automatul din el s-a stricat, ceva l-a blocat. Ramase cu ochii pironiti pe fiotografe. Maria sesiza scena si impinse usor fotografia catre el.
-De unde aveti poza asta? intreba aproape brutal barmanul, ceea ce o infiora si mai tare pe Maria. Acesta o privea tinta de parca vedea o fantoma, dar in privirea lui licarea ceva, o luminita mai vie si deodata Mariei i se paru ca acest licar ii este cunoscut.
-De la chiar cel din poza.
Deveni dintr-o data visatoare si simti nevoia sa se spovedeasca.
-Era, chipes, asa cum vedeti ca arata aici, galant, elegant si curtenitor. Stia sa cante si sa recite dumnezeieste, mai ales din Minulescu, Cosbuc si Eminescu. Cand incepea el sa recite sau sa cante pana si stelele stateau pe loc. Pe el il astept acum... Ne-am inteles ca indiferent de ce se va intampla cu noi sa ne intalnim aici la aceasta data. A fost primul meu iubit... Sper sa vina...
Maria plutea in visul tineretii ei neamplinite, cu o iubire care se lasa finalizata si un iubit asteptat.
-Ea venea de la moara
Si jos in ulicioara
Punandu-si sacu...
Maria intepeni. Nu-i venea sa creada auzului. Un singur om stia cat de mult ii plac aceste versuri si nu era zi sa nu i le recite, asta ca sa fie rasplatit cum se cuvine cu un sarut macar...
Maria ridica privirea spre cel ce recita. Nu-i vennea sa creada. Nu, nu-i adevarat. In fata ei era alt barman, cu o privire caldă, un zambet larg si senin. Doamne cat de oarba a putut fi. A venit la intalnire asa cum stabilise acum, cat de repede au trecut anii, acum douzeci de ani. Ce inseamna trecerea anilor! Ea se astepta sa vina cel din fotografie si numai pe el il vedea. Acum in fata ei era acest barman care recita tot la fel de frumos versurile indragite. Alt om, alta privire.
-Mihai?...
-Da, Maria, eu in carne si oase...
Maria ridica privirea si se vazu in oglinda de deasupra barului. Doamne cat a imbatranit, cat s-a schimbat, ca Mihai nu a recunoscut-o inca de la inceput. A fost nevoie sa vada fotografia... Trec anii si sunt neiertatori si haini. Ce n-ar da sa fie iar ca acum douzeci de ani. Si pe Mihai l-ar vrea la fel. Dar ceasul nu poate fi dat inapoi....

Azi doar atat si daca sunt ceva greseli sa imi fie iertate ca nu am timp sa le corectez... Urmeaza povestea lor cat au fost despartiti... apoi maine vine si... ceea ce s-a cerut... daca poveste place

Si maine este o zi... poate mai buna!
#93031 (raspuns la: #92890) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
RA - Nu privi acum - de canin la: 18/12/2005 19:34:15
(la: Ce melodie iubiti acum?)
RA - Nu privi acum
ne întâlnim... ne întâln - de Lady Allia la: 21/12/2005 11:02:07
(la: Sufleţel şi Sufleţica)
ne întâlnim...
ne întâlnim când nisipul amintirilor din mine
va face furtună de emoţii atârnate doar de tine
de noi şi de Cer...
când voi auzi fiecare bob de nisip strigându-ţi numele
şi voi ştii că prin venele sufletului
doar tu ştii să curgi...
când Cerul va ofta şi mi se va cutremura fiinţa
de tine şi de fiorul sufletului tău frumos
ne întâlnim când clepsidra din mine va sta
câteva clipe ţinute pe palme de tăcere
şi ne vom privi lung,
iar soarele va aşeza trena lui de lumină
pe feţele noastre atât de pline de noi
ne vom întâlni atunci când viaţa va face pauză de suferinţă,
iar tu vei apărea doar în splendoarea zâmbetului
mă vei alinta în ecoul din sufletul tău
şi în afară de noi...nu va exista nimic

................................................................

ar fi sa fie un raspuns pe langa faptul ca...va doresc sa aveti parte de un astfel de Sufletel sau Sufletica...si sa nu cunoasteti decat finalul povestirii...acela cand sufletelele se intalnesc..., iar Cerul ofteaza de fericire.
si...pentru ca se apropie Craciunul...va doresc ca Mosul sa va aduca cel mai frumos bradulet...braduletul acela magic...impodobit cu vise, sperante, dragoste, iubire...impliniri, iar voi sa fiti alaturi de fiinta iubita fara de care...ziua de Craciun ar fi...goala!
Craciun fericit...!

..................................................................................................
"Înainte de a mă naşte D-zeu mi-a pus iubirea pentru tine în suflet, m-a scăldat într-o lacrimă şi m-a trimis în lume unde am fost pierdută şi regăsită, iar sufletele noastre s-au atins şi noi am simţit că suntem două suflete pereche!"
#96199 (raspuns la: #96008) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pretu' fericirii - de maan la: 30/12/2005 18:42:18
(la: felii de cozonac)
Incepea de fiecare data cu mamaie, care zicea clipind siret: “de-amu’-ncepe postu, Ionele!”
Si-ncepea cu fasole cu ‘muratori’, varza acra au ceapa sparta-n pumni si frecata bine-bine cu sare “sa-i mai taie din iuteala”, felii de mamaliga rece coapate pe plita in parf de sare grunjoasa, cartofi copti, orez bulgaresc si-alte minuni de cari nu-mi amintesc acuma.
Incepea, cum nu, cu tata-mosu’ care se caznea cum putea si el sa nu maraie a ‘anafuri’, ‘biserici’ (era sa zic ‘cristelnite si calapoade, putain et bordel de merde!’ ma scuzati!) ori ‘grijanii’. Nici ‘potochi-te-ar sa te potocheasca’ n-avea permis a zice, ca nu se mai intelegea cu à batrana zile de-a randu’ ori asta nu se facea-n Post, s-o pui adeca pe mamaie sa sada suparata.
Incepea, cum va spui, cu-un soi de furnicaturi ce zumzaiau a neliniste si-a nerbdare in sufletu-mi de copil.

In dimineata de Ignat m-ascundeam in odaie la buna (buna-mi era mama lu’ tataie si-a avut tot timpul o suta de ani! De-aia-i mai ziceam ‘mamaie batrana’) si-acolo, cu capu-ntr-o bondita ce traznea a seu de oaie, asteptam sa se stinga junghiul de guitz-a-moarte, ce trecea ca un cutit prin tot satul.
Veneau la noi nea Neculai a lu’ Grama cu Vasile-a lu’ Suta sa taie porcu’, ca pe tataie mereu il lua rematismul atunci si nu putea …
Repede-repede si porcul devenea o dihanie ciudata ce ardea-n cuibarul ei de paie, cu palalai pana-ncer … vedeam asta-n gand si-mpotriva vointei mele, cu tot cu gaura din gard prin care indraznisem odata a privi macelul.
Ma luau din pat cu forta si radeau cand ma vedeau cocotata calare pe namila parlita si faceau haz de lacrimile mele neputincioase “las’asa s-ai noroc la anu” ziceau, in timp ce buna ii boscorodea si ma salva mereu din mijlocu monstrilor care-mi dadeau ca ofranda codita ne-mbarligata. P-asta io duceam lu’ mamaie tinand-o cat mai departe de mine, ca semn ca-i timp sa toarne apa fiarta-n oale …pentru spalat.

Nu dupa mult timp, chelfaiam prima bucata de soric care-mi spala cu grasime obrajii si constiinta de lacrimile compasiunii, asteptand ca tataie sa umfle chisca ce-aveam s-o alerg frenetic prin zapada, preferand-o oricarei mingi colorate de la oras.

Se facea pomana porcului, din carne prajita marunt in ciaun pe pirostrii, chiar pe locul sacrificiului. Atuncea aveam voie sa-mi inmoi degetuzu’ (care vream io) in ceasca de tuica fiarta a lu’ tata-mosu’mieu.

Veneau apoi cozonacii lui Intruder, da’ io trebuia sa ceresesc indelung coca pe care-o modelam in om-de-zapada si-o mancam pe furis, desi stiam c-ar sa ma doara napraznic burta, dupa aia. Cozonacii astia erau copti in curte, in cuptor de lut, pe jar de ciocanei si aromeau de-ti intra-n piele.
Tot atunci mancam ceva special numit ‘calahie’ (cititi precum ‘calarie’). Asta-nsemnand mierz de paine fierbinte, inmuiet in vin rosh indulcit cu miere…mmmhhh…

Ma rugam si io cu-n cutitash in mana sa fiu lasata sa toc maruntaie pentru toba ori caltabosi, da’ n-aveam spor decat la tinut de carnati si, cateodata, la pus bucatelele de carne in masina de tocat …
Asa ca ma duceam in curte la tataie ca tare-mi placea cum mirosea pe langa el cand taia lemne. Ma alunga si de-acolo, sa nu-mi saie fo aschie-n ochi si sa se nenoroceasca copkilu. Aveam si-aici o bucurie … ajutam la carat cosu’ cu lemne, si tataie nu mai contenea cu multumirile ca, vezi treaba, singur nu-l putea cara.
Pentru munca asta mai primeam o bucata de sorici sau vreun colt de prajitura din taieturile de pe marginile foilor de ‘alba-ca-zapada’ ori un merisor mic si rece.
Uneori, daca se nimerea, aveam si-un strugure din cei pastrati in pod direct pe corzile de vita infipte bine-n barabule.
Desi eram cpoil cuminte, mai turnam intr-o doara cate-o cana de apa pe trepte, ca tare mi-era draga mamaie cand aluneca pe jos, cu tot cu ligheanu-i de carnati…

Buna-mi cosea in schimb straitza noua pentru nuci … sa ma mandresc cu ea in ceata de pitici porniti cu noaptea cap sa strige pe la ferestri “ne dati, ori nu ne dati?”
Ba …ne mai dadeau si cate-o matza pe care-o puneau cu curu-n geam, dar las’ ca si noi aveam vorbe potrivite si le uram gazdelor cate-n luna si-n soare, inainte de-a o lua la sanatoasa inotand cu vitejie prin nameti.
Nu-mi amintesc vreodata ca mi-a fost frig asa cum imi e azi, pe timp de iarna.
Buna-mi impletea flanea, caciula, fular si mânusi pe cari le coloram impreuna cu galus ori buruieni uscate pe care numai ea le stia.
Ma gatea asa si, dupa ce ma descanta si plescaia ciudat din varful buzelor drept amin, ma trimetea la colindat.
- a cui esti, fa? ma-ntrebau … a lu’vasilica sau a lu’ lenuta?
- a iuliei, raspundeam minunandu-ma ca-mi aminteam ce ma-nvatase mama.
- ni la ea, costica, iete-asa vorbea si ma-sa cand se-ntorcea de la scoala pin vacante … ptiu, bata-te-ar norocu sa te bata!
… si ma scuipa pe bune de vreo trei ori, indesandu-mi covrigi, mere si nuci in traistuta fermecata.

*
“am venit si noi o data
la un An cu sanantate
si la Anu sa venim
sanatosi sa va gasim

si la Anu vom ura
un colac daca ne-ti da…”

daca Fericirea s-ar cumpara, pretul ei ar fi in amintiri ca acestea.
da’ io avui mereu mai mult noroc decat portia s-ar cuveni sa-mi fie.: )

sa ne traiesti, Intrusule!
#97895 (raspuns la: #97767) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Viata dupa moarte.... - de Bozzy la: 08/01/2006 19:01:18
(la: Viata dupa moarte)
Privire goala in monitor inert. Subiectul emisiunii "Mos Craciun". Vedete, persoane impotante, istorii din copilarie. Pe retina, imi derulez jocul parintilor mei. Mos Craciun.

El exista, el vine si aduce daruri copiilor. Ce zi frumosa, pina in clipa in care am aflat adevarul.
Tropait bezmetic, de copil rasfatat, plinsete si urlete. Intr-adevar, ceva se rupe din tine, ca si prima iubire pierduta.

Si cind ma gindesc, ca si copii mei la rindul lor, vor avea aceeasi suferinta: Mos Craciun, Prima Iubire, si asa mai departe.

Dar sa dea Domnul, sa aiba parte de ele. Probabil este destinul, probabil este suferinta, deceptia, si poate intrebarea de geniu finala :"Care este alchimia de ma doare atunci ...cind sufar ?".

Nu este alchimie, este starea care-i ii asociem cuvintul "suferinta".

Si cu asta basta. Ea exista, deci rebuie avuta...prin toti porii. No ?! Este de aici.

Alt program de TV, imagini anoste, muzica noastra si scalimbaieturile tipice, ale unei societati fara valori.

Alt program, si altul, toate in cird cu multa suferinta; inundatii, incendii, crime, lovituri de stat.

Ah, Doamne, cum ar fi, ca in fiecare dimineata, stirile la un oarecari TWC. Par example ProWC:
Astazi in spitalul Caritas s-au nascut alti 10 copii. Toti sunt sanatosi, au cel putin 2.50 Kg, si sunt plini de viata.

In spitalul Municipal, au fost operati 2 oameni de inima. Sunt in regula, si asteapta cele n zile de refacere.

Nimic din toate astea. Probabil sunt un idealist, si stim cu totii unde duc aceste ...idealuri.

Generic de film ce pare interesant:

"Face-ti asa cum Va spun, si ve-ti avea parte de viata vesnica alaturi de Mine "

Doar o invatatura a lui Isus catre noi pamintenii.

Hmm. Dau din cap. Este clar. Nu ne mai intoarcem. Este povestea cu Mos Craciun.

L-ai vazut pe Isus ca s-a intors ?
Nu. Nici eu.

Viata vesnica linga...El. Este clar si limpede.

Boon. Este insa la fel clar ca aceea Biblie, cine a scris-o nu a facut rau. Este cartea noastra de capatii, si am dovezi foarte clare ca are tot, absolut tot .... Hai sa nu mai vorbesc despre asta.

Sicer, ca multi altii, nu am citit-o. Am citit insa despre ceva minuni, care se intimpla alaturi de ...noi oamenii.

Hm. Tema de moarte ? Tema de viermi ? Tema de gindaci ?
Dar asta insemna viata. Oricare din simturile care imi sunt amintite, insemna traire.

Ceea ce-mi blocheaza gindirea este lipsa simturilor. Evaporarea fluidului ce-mi da suflare, gindire, miscare, si sa nu uitam Descartes; cuget.

Ma intorc la nimicurile invatate din clasa a V-a. Gimnaziul. Hm. In alta era, cu aceste cunostinte, eram considerat eretic. Puteam sa devin, cine stie, poate erou.

Esti redus la o reactie de simplu sau dublu schimb, apar reactiile de reducere, si oxido-reducere.

Si uite ce simplu este, si imediat dam in fizica.
Plecam iarasi de la cinetica, aceea a particulei mici, ne indreptam spre Newton, mai ajungem si la Volta, si ce vreti voi, dar hopaaaa. Ne intilnim cu D-nul Einstein, si discutam despre nivele energetice, si salturi, ca de slatimbanci de pe un strat pe altul.

Hm, oare domniile voastre, a vazut vreun salt de pe nivelul energetic Gindac, pe nivelul energetic OM ?

Nu. Nici eu. Ce pacat. Mai aveam o sansa.
Asa sunt precum copilul care a fost pacalit ceva vreme cu Mos Craciun, si care a descoperit ca totul a fost inutil. Si totusi UTIL.

A fost ceva frumos si idilic, cind stiam ca exista un Mos Craciu. Era ca un desen animat de WaltDisney. Apoi, am devenit eu MosCraciun, pentru copii mei.

Dumnezeu.

Invatatura orientala spune "este ceea ce vezi, si ceea ce nu vezi. Este ceea ce simti, si ceea ce nu simti. Este totul si nimic".

Daca as fii Dumnezeu, cred ca as fii foarte impovarat, si girbovit, de toate problemele; pretul apei calde, locul parcarilor, vecinul de alaturi care asculta manele, s.a.m.d.

"Baiatule ", imi spune tatal ,care cu o luciditate si demnitate si-a acceptat sfirsitul: "Pe Dumnezeu, nu-l intereseaza daca esti bun, sau daca esti rau. Procreezi, esti bun, nu procreezi, nu mai esti bun. Punct".

Asa este. Este legea vietii, si restul este nimic.

"'neata Doamne-Doamne !"
...................
"Stii, tot ce pot sa zic, privind prin prostia mea, este ca-Ti multumesc pentru ceea ce Mi-ai dat. Ma uit cu uimire, la miini, la picioare, la fata. Nu am cuvinte. Daca mi-ai da plastilina, si indeminare.....si nu as putea sa fac asa ceva frumos. "
.....................
"Da, este adevarat, M-ai facut un pic narcisiac, si indr-adevar senzualitatea care am descoperit-o, in dar de la Tine, a fost de exceptie. Dar pot sa Te intreb ceva ?"
.......................

"OK, eu ca eu.....dar Mozart ?"
..................................


"Ce pacat ! A fost asa de putin. Prea putin Doamne !"
#99039 (raspuns la: #31469) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Privind din afara, situatia t - de mya la: 19/01/2006 21:50:53
(la: Tehnici de resemnare)
Privind din afara, situatia ta Ondine e fara sperante. Mai bine va despartiti si gata. Tu singura ai zis ca legatura agonizeaza. Vorba lui HoriaD...altul la rand. Fara regrete si fara priviri inapoi. Viata merge inainte!
Cel mai patetic mod de a priv - de bloom la: 20/01/2006 14:34:14
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Cel mai patetic mod de a privi lumea este din punct de vedere religios!
De ce ar trebui sa ne privim in vreun fel? - de thebrightside la: 31/01/2006 10:14:07
(la: Romanii din tzara vs. diaspora)
Eu nu am o perpectiva pentru cei din afara granitelor.
Au plecat din motive care ii privesc, iar eu dorm noaptea foarte linistita, fara sa ma gandesc care sunt acestea. Au succes acolo? Cinste lor! Nu au? Poate ar trebui sa-si revizuiasca optiunile.
In schimb nu ii pot inghiti pe cei care pleaca si apoi se intorc sa ne explice ca Romania e "de cacat".
Stim si noi ca Romania are mult de recuperat! So what? Cu o floare, nu se face primavara. Daca le pasa asa de tare, ar trebui sa puna umarul la treaba.
Pentru mine, Romania e tara mea si o iubesc cu bune si cu rele. Iar daca am ocazia sa schimb ceva, fac asta. Ei sa-si critice tara "adoptiva", daca tot simt nevoia sa faca pe atotstiutorii, sunt convinsa ca nicaieri in lumea asta nu e raiul pe pamant.





You think you know, but you have no ideea.
...partea goala a paharului.. - de karinia la: 17/02/2006 22:41:21
(la: De ce ucidem?)
...partea goala a paharului...exista numai pentru a te face atenta la partea PLINA a lui...Ti s-a dat acest dar minunat, VIATA...ce trist trebuie sa fie sa-ti vina sa filosofezi pe aceasta tema, a "uciderii''...tristetea cuvintelor tale suna foarte tare a stare indusa.Atentie..subconstientul este foarte fragil...De ce nu iti hranesti sufletul cu bucuria fiecarei dimineti in care ti se da sansa te a te trezi?Nimic nu este intamplator..dar totul tine de liberul nostru arbitru, pana la urma. Priveste pe fereastra...de ce nu vezi ca , dincolo de cerul mohorat ...asteapta Luna sa iti lumineze visele....Te asteapta Soarele...cand ai spus ultima data "buna dimineata" Soarelui??
loc de dat cu bata - de proletaru la: 22/02/2006 20:34:42
(la: Eternul feminin ?)
ceea ce gandesc eu si impart cu voi aici sunt doar niste idei. unele le spun cu haz, altele le abordez cu seriozitate. recunosc ca nu m-am putut abtine sa nu fac haz de o semenea dezbatere si in plus mi-am exprimat si unele mici obiectii cu privire la exprimarea metaforica a articolului afisat.
revin pe un registru serios. evident ca femeia are o delicatete, o candoare, o frumusete ce-i e specifica. mi se pare insa de prost gust sa numesti aceste lucruri "etern feminin", sa condesezi acele lucruri minunate intr-o expresie "frumoasa" a limbajului de lemn. nu sunt filolog si cred ca structura si felul meu de a fi nu au chiar nici o legatura cu studiul literelor. am insa un respect pentru acei oameni care reusesc sa treaca de nivelul analizei literare scolastice si sa depaseasca faza oribila intrebandu-se ce-a vrut poetul sa ne transmita.
pentru mine personal aceste doua cuvinte ("eternul feminin") sunt vorbe goale culese din limba de lemn a literaturii ce se studiaza in scoala generala. daca se vroia a se exprima ceea ce autoarea scrierii dorea de fapt sa spuna, acel specific incarcat de frumos, iubire, daruire, eleganta, etc., merita sa se foloseasca "propozitii dezvoltate".
comentariul meu a fost in ton cu articolul si intrebarile ciudate de acolo.
cred ca e evident ca nu sunt fan al femeii buldozerist dar nici al fitzoasei care se taraste ca omida din magazin in magazin doar-doar gaseste ceva ce s-ar potrivi mofturilor ei.
mi se pare interesant un subiect serios, acesta cu femeia zilelor noastre, cu nevoile si asteptarile ei.
abordarea cu "eternul feminin" mi s-a parut superficiala si de prost gust si sunt sigur ca ce am scris acum o va necaji si mai mult pe autoare. imi cer scuze si o rog sa nu o ia personal. e posibil ca si textele mele sa sufere de lipsa de profunzime.... dar macar eu nu ma supar. vorba lui Alin Teodorescu, eu sunt sociolog, nu intelectual.
imi pare rau ca ceea ce am spus nu a cazut nici bine si nici in picioare, majoritatea celor care s-au legat de comentariul meu au luat de buna exprimarea mea hazlie.
promit ca daca imi mai vine, sa ma abtin.


... am plecat! cheia e sub prag!
#107539 (raspuns la: #107521) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
draga wp - de Cassandra la: 15/03/2006 22:12:49
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
"Copii nu pot fi crescuti "buni, cinstiti si iubitori" pentru ca acesti termeni inseamna altceva pentru fiecare in parte. Si inseamna altceva, pentru ca baza la care omul raporteaza binele, iubirea si cinstea este schimbatoare. Daca am lua ca baza pentru termeni mentionati de tine Scriptura, da am putea avea aceasi intelegere."

Asta imi aminteste de conceptia potrivit careia Dzeu este creatorul legilor morale si ca atare nu poate exista morala in absenta Sa sau Teoria Etica a Poruncii Divine (TEPD) care de altfel a fost de mult demontata de filozofi cu ajutorul logicii. Este posibil deci sa existe moralitate universala in absenta lui Dzeu.
Leibniz cunoscut ca unul dintre cei mai ferventi teisti in traditia intelectuala occidentala, nu a fost de acord cu aceasta teorie, si a demonstrat absurditatea ei. Logica lui Leibniz este simpla – Dzeu poate sa aleaga intre bine si rau doar pentru ca binele si raul exista independent de vointa sa. Altfel, el ar alege ce este bine in mod arbitrar, putea de exemplu sa fi poruncit (dupa alegere arbitrara a binelui): ucide pe cine vrei. In plus, asa cum spunea Leibniz ceva sau cineva care ia decizii arbitrare nu prea poate fi demn de adoratie si slavire.

Sustinatorii TEPD sint nevoiti atunci sa argumenteze ca Dzeu insusi este Bunatate si ca niciodata nu ar porunci: sa ucizi. Din pacate, asemenea argument transforma teoria intr-o afirmatie goala de continut (o fiinta suprema Buna va dori doar actiuni Bune) care nu spune NIMIC, nu aduce nici o informatie cu privire la natura moralitatii si a ceea ce este moral si ce nu. Pentru ca daca Bunatatea este un atribut definitoriu a lui Dzeu, El nu poate fi folosit pentru a defini bunatatea pentru ca aceasta ne-ar conduce la un rationament circular (acelasi concept care se defineste este folosit pentru a da definitia). Rationamentul circular se poate elimina doar renuntind la ideea ca Bunatatea este un atribut definitoriu a lui Dzeu, dar atunci nu exista nici o garantie ca Dzeu ar dori binele. Concluzie: o actiune nu este buna doar pentru ca Dzeu o doreste, Dzeu poate sa doreasca binele dar numai pentru ca binele exista independent de El.

Lasind la o parte logica si teoriile, practica ne arata ca morala exista independent de religie si ca religia si notiunea unei fiinte divine supreme nu sint necesare pentru ca oamenii sa aiba o conduita morala. Copiii pot fi si sint crescuti buni, respectuosi, cinstiti, onesti in absenta religiei. Nimic nu demonstreaza ca teistii sint mai morali decit ateii.
Si bineinteles ca trebuie sa cautam in invataturile lumii, acolo vom gasi explicatii neasteptate si extrem de valoroase. In fond mintea umana este creatoarea intregii lumi de idei in care ne invirtim inclusiv a religiei si a zeilor. Pentru ca are nevoie de acestea.


___________
"The more sand has escaped from the hourglass of our life, the clearer we should see through it" Niccolo Machiavelli
#111627 (raspuns la: #111245) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
privire - de mircea49 la: 20/03/2006 19:54:11
(la: Ce observi prima data la un barbat ?)
grea dilema...
Sa te feresti de Don Juani si sa dai de insi seriosi care nbu te privesc niciodata asha.
De, nu le poti avea pe toate pe pamint!...
#112493 (raspuns la: #60272) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru Proletaru' - de Guinevere la: 24/03/2006 02:18:15
(la: Cat din viata noastra ne apartine?)
Ca stiu ca iti place si ca m-ai inspirat. :o)

Afirmarea statusului e si o problema norma-litate sociala. Nu putem trai in afara unei ierarhii, incercarile au fost fie utopice, fie dezastruoase (vezi Platon, Utopia si incercarile comunismului), de aceea oamenii incearca sa-si afirme in continuu statusul social si sa se diferentieze. Problema e ca afirmarea statusului se face in functie de modul in care evolueaza societatea si normele ei. Daca societatea ajunge la forme aberante de afirmare a valorilor, nu ne putem astepta ca oamenii sa inteleaga sa isi afirme statusul decat in conformitate, deci aberant!
Interesant mi s-a parut "Cazul grecoaicei asasine", prezentat in cartea lui Alex Mucchielli "Arta de a influenta-analiza tehnicilor de manipulare", pentru cine e interesat sau a citit. Citez: "In Antichitatea greaca, o femeie ucigasa a obtinut achitarea din partea judecatorilor prin simplul gest de a-si fi dezbracat tunica si de a se fi infatisat goala inaintea acelor judecatori. Astazi, gestul ei ar parea un act total deplasat, dar atunci, valoarea sociala de respect si admiratie pentru frumusetea fizica era mai mare decat valoarea punitiva a incalcarii unei alte norme, crima in cazul de fata. Judecatorilor li s-a parut nedrept fata de societatea de atunci sa o priveze de vederea unei astfel de frumuseti. Normele sociale sunt si ele structurate ierarhic iar judecarea comportamentelor raportandu-se la norma se face in functie de necesitatile societati".

La fel se judeca si statusul social cu manifestarile lui, raportate la normele si valorile impreuna cu care se situeaza. Ceea ce acum ne pare aberant, epatarea in n forme de prost gust, pe vremea grecilor antici putea fi considerat bun gust, manifestare a privilegiilor si afirmare normala a puterii!

Dar iarasi, in cazul de fata, consider ca nu toti oamenii sunt atinsi de manifestarile anomice ale unei societati si ca intotdeauna exista libertate de optiune, echilibru, bun gust, detasare. Desi vad ca suna foarte superficial!
cattalin... - de Homo Stultus la: 28/03/2006 16:47:57
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
"Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya

Concordantele nu trebuie cautate acolo unde nu sunt. Am afirmat ca sunt crestin ortodox. Insa nu trebuie sa fortam argumentatii care nu tin. Istoria crestinismului este frumoasa in ea insasi, fara sa incercam noi sa gasim anumite corespondente. Sunt multe idei cu privire la pacea si convergenta existenta intre parti care se sustin azi. Asta este cat se poate de fals. Crestinismul a fost si este un vulcan care va scandaliza lumea. Acel cuvant al crucii care este nebunie pentru cei necredinciosi a ramas valabil pana azi. Sa nu cazi in gresala pe care sistemul de invatamant teologic o face. Adica un ghiveci in care toate trebuie sa se potriveasca ca un puzzle. Si daca nu se pottrivesc le facem noi sa se potriveasca. Imparatul tiberiu avea dreptate "un crestin calare este la fel ca orice om calare..." In teologia contemporana exista clar tendinta de lepadare de discursuri goale si fantasmagorice. Trebuie sa luam lucrurile asa cum s-au intamplat. Realitatea este mult mai complexa. Este o gresala sa sustii ca atunci totul era fain si frumos la fel cum este o gresala sa sustii ca acea perioada are drept caracteristica masacrele. Totusi realitati istorice grave exista. Astfel ca dupa cruciada de la 1204 si dupa ce latinii au cucerit Constantinopolul au aplicat asa o dragoste crestineasca incat grecii (bizantinii) spuneau mai apoi 'mai bine semiluna decat crucea'... Sa reduci importanta pe care o grupare sau alta a avut-o in dezvoltarea crestinismului cum il avem astazi nu este justificabila. Ai afirmat ca arienii sunt aproape disparuti (Martorii lui Iehova au la baza insa arianismul in ceea ce priveste doctrina hristologica). Trebuie inteles o data pentru totdeauna ca realitatile istorice sunt la fel de complexe ca tipul de societate in care traim noi. Orice fel de abordare este una trunchiata. Nu putem avea pretentia ca putem intelege o situatie sau alta in ansamblul ei daca nu avem acces la parghiile si mecanismele launtrice care au determinat aceas situatie. Pe de alta parte iti dau exemplu situatia in care chiar BOR se afla in perioada fanariota cand majoritatea manastirilor devenisera inchinate ortodocsi si grecii si romanii*. Sa intelegi corect istoria nu este o insulta adusa crestinismului ci o datorie a fiecarui crestin. Concordantele pe care tu le vezi peste tot eu le vad doar in doctrina si in cult. Incearca de exemplu Istoria Doctrinei Universale a lui Jaroslav Pelikan desi cred ca in limba romana au aparut doar primele doua volume*. Fara iluzii ...asta trebuie sa fie modul contemporan de a face teologie. Adica daca nu suntem deschisi si incercam intr-un mod pueril sa rezolvam quadratura cercului riscam sa ne pierdem credibilitatea. In istorie au fost cazuri in care ortodoxia a fost pe cale sa dispara prin amploarea unor fenomene neortodoxe*. Parintii la Sinoadele ecumenice s-au adunat pentru a rezolva probleme grave si cat se poate de reale nu doar pentru a schimba informatii si a "asculta ceva nou". Cazul lui Origen mi se pare cat se poate de ciudat de exemplu. El este condamnat ca eretic mult dupa ce murise. Practic omul nu se putea apara. Cand a murit el nu era eretic? Problema nu era insa Origen in sine ci ceea ce unii dintre adeptii lui intelegeau prin origenism. Are si el cateva deviatii... In viata fiind nimeni nu il putea contesta. Dupa parerea multora (si a mea) Origen a fost cel mai inteligent om al vremii sale. Totusi a dat-o in bara rau de tot cu apocatastaza. Este just pana la urma ca acea parte a invataturii sale a fost considerata ca neortodoxa. Totusi ramane un gust amar la faptul ca acest sinod (al V-lea daca nu ma insel) se intampla dupa moartea lui. Era chiar interesant de vazut ce se intampla daca Origen ar fi fost acolo sa se argumenteze. Poate el spunea da, am gresit, apocatastaza este o invatatura de care ma dezic. Poate ca nu. Dar macar asa situatia era mult mai clara. Inca o data oamenii se pot insela. Biserica nu. Fiinta crestinismului ma incanta nu o raportare mai mult sau mai putin subiectiva la o epoca istorica sau la alta. Sa renuntam la viziunea de bloc. Scoate si tu betigasul pe care este evident ca il ai. Nu trebuie sa intelegem istoria prin gandirea noastra de secol XXI. Incearca sa intri in pielea omului din secolul IV-V s.a.m.d. Asta inseamna respectul pentru crestinism. Nu are Dumnezeu nevoie de delicatetea noastra. Adevarului nu ii trebuie nici o justificare. El este evident. Minciuna da pentru asta trebuie cugetat un intreg sistem. Observa te rog cat de mare e tentatia de a amesteca caprele cu gastele. Totul ar trebui sa plece de la concept idee, termen. Doar dupa ce s-au clarificat aceste elemente poti sa te avanti spre ipoteza. Este foarte greu sa fii mercenar in campuri de gandire. Eu si jennifer facem parte din doua tabere total diferite. Ea este o atee iar eu sunt nu doar credincios ci chiar practicant.
Nu stiu ce vrei sa spui cand adresezi mesajul amandorura.
#113939 (raspuns la: #113881) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Amintirea - de jeniffer la: 01/04/2006 14:34:50
(la: Cele mai frumoase poezii)
Vasile Voiculescu

Cum s-a trecut, plăpândă, amintirea
Iubirii noastre, tocmai ca o floare
Ce-ntr-un pahar îşi plânge strălucirea
Uitată-n colţul mesei, unde moare.

Nu-i nimeni în odaia tânjitoare.
Oglinda-n podini şi-a holbat privirea.
Perdelele lungi ţin calea către soare ...
Păianjenii şi-au întrerupt urzirea.

Privindu-se în cupă ofilite,
Din miezul veşted foile mâhnite
Se rup, treptat, cu-o mută iroseală

Picând domol în umbra liniştită ...
Şi floarea amintirii, părăsită,
Se scutură petală cu petală

În apa vremii veche şi clocită.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...