comentarii

priveam ingandurata spre odaia goala in care


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
e bine sa studiezi mai mult... - de spirit_intelept la: 10/10/2004 07:38:33
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Draga mya,

ultimul tau reply mi s-a parut destul de amuzant. Inclusiv acum, cand raspund la el, zambesc :). Hai sa le luam pe rand:

1. Cu atributele pe care ti le-am acordat, de orgolioasa, inflexibila etc ti-am mai scris un reply. Dupa ultimele tale post-uri, as mai putea sa adaug la cele ce am scris atunci inca niste observatii care vin in sprijinul acestei etichetari pe care ti-am facut-o. Mai nou am impresia ca din pacate chiar iti imbogatesti repertoriul de calomnii la adresa mea (de ex sfarsitul reply-ului tau), ceea ce evident nu-ti face cinste in nici un fel. Chiar si felul in care ai raspuns la comentariul lui vajra, in care acesta a prezentat la un mod deosebit anumite realitati spirituala, te pune intr-o situatie proasta. Se pare ca oricate argumente, nume de maestri spirituali, etc...ti-ar aduce cineva in sprijinul tantrei, la tine toate acestea "s-au mai auzit deja". Te dai singura ca exemplu de inchistare mentala.

2. Dupa cum ti-ai dat si tu seama "aparenta mea dificultate de logica" de fapt a venit din faptul ca am considerat ca stiai deja faptul ca Krishna intr-adevar a avut viata sexuala chiar foarte bogata. Acum imi dau seama nu numai ca nu stiai acest lucru, ba chiar negi asta. Inainte sa incepem o polemica pe aceasta tema, am sa-ti explic anumite faze din viata lui Krishna, care arata intensul lui erotism chiar de la varste fragede.
De ex cand era mic si le-a surprins pe gopi-uri facand baie dezbracate, le-a ascuns hainele si nu le-a returnat decat atunci cand acestea, lasand sfiala la o parte, au venit pe mal sa-l implore a le da hainele inapoi. Intr-o prima faza chiar ele isi ascundeau cu o mana nuditatea, dar Krishna nu le-a facut pe plac decat atunci cand gopi-urile au inceput sa-l roage cu ambele maini...asta era in copilaria lui. De fapt gopi-urile erau asa de uimite de aceste fapte ale lui, care majoritatea aveau un substrat specific sexual, incat nici macar nu mai stiau cum sa reactioneze.
Cand Krishna a crescut mai mare, scrierile sacre indiene (Vishnu-purana, Bhagavata-purana, Harivansa, Narada-Pancharatra si Brahma-Vaivarta) ne relateaza adevarate episoade erotice in care era implicat Krishna:
########
With a young, new moon sailing untroubled through the balmy autumn nights, Krishna felt playful and exuberant . . . sometimes, stirred on by pleasurable emotions, he sported with girls from the camp through the dark, warm nights. The girls ecstatically drank in his countenance as if it were the moon come to earth. With his bright arm bands and wild flower garlands, Krishna's glowing presence made all Vraja glow. Entranced by his graceful ways, the girl herders greeted him joyously as he strolled about. They pressed their full, swelling breasts against him, their eyes darting about. Eluding the restraint of mothers, fathers, and brothers, the pleasure drunk girls dashed through the night to his side. Forming a row, they sang praises of his deeds, each girl striving to outdo the others . . . Their limbs were soon covered with dust and dung as they struggled to satisfy Krishna, like excited female elephants topped by an aroused bull elephant. With wide eyes beaming with love, the deer eyed girls thirstily drank in their lover's dark form. Then others had their chance to find pleasure in his arms. When he sighed with pleasure, the girls joyously echoed his melodious sounds. Their hair, once carefully bound and parted, lay strewn about as they fell back fulfilled, stray hairs caressing the nipples of their breasts. On many a moonlit autumn night, Krishna and the herder girls joined in these revels, amusing themselves in delicious play.
(citat din Harivansa)
########
Daca vrei, iti mai pot oferi asemenea citate din carti sacre indiene precum si din comentariile unor mari indianisti.
Deci draga mya, mi s-a parut amuzant cand tu ca sa combati tantrismul l-ai adus in discutie chiar pe Krishna care, asa cum am mai spus, este o incarnare (avatar) a aspectelor de iubire si fericire divina...si din fericire pentru noi iubirea divina nu inseamna doar a privi stelele ci si capacitatea noastra de face dragoste la un mod sublim.

3. Oricum, din ultimul tau comentariu remarc faptul ca esti intr-o stare de defensiva...de 3 ori ai spus ca nu vrei sa-ti raspund sau sa iti explic anumite aspecte. Eu am sa urmez totusi adevarul, asa cum este el prezentat in scrierile traditionale, si in masura in care va fi necesar am sa-ti raspund si in continuare.

Spirit Intelept
#24600 (raspuns la: #24437) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
femeile din diaspora(romince) - de (anonim) la: 10/10/2004 17:53:02
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
da ,buna ziua ,domnilor si domnelor sau mai bine zis dupa articolul care l-am citit adineaori era cazul sa pum doamnele pe primul loc...asadar constat cu stupoare ca anumite comentarii la tema romin in diaspora este cam aceeasi (vazuta de femeile din diaspora,si asta doar de o anumita categorie si anume BRITNEY SPEARS GENERATION sau chicks'beechees!!!!!!)majoritatea romincelor din diaspora se redescopera cind ajung in occident si dau de fundalul extremelor in gindire...si anume de sentimentele emanciparii pe baza de mult consacrata a feminismului(indeosebi in tariile germanice si intr-un anumit grad in statele unite)domniilor nu trebuie analizat cu prea multa seriozitate articolul ca atare pt. ca doamne ajuta exista femei si cu un avansat grad DE INTELIGENTA,cei drept un fenomen destul de rar intilnit,daca s-ar putea evalua cazurile in parte.dar doamne ajuta ca nici dumneata si nici eu ,d-na comentatoare nu avem puterea sa schimbam lumea asta ca a-r fii cam periculos sa traim in acele societatzi.sa acuzam barbatzii in general este cam aceeiasi greseala ca si aceea sa acuzam femeile in general...in primul rind sint doua emisfere total diferite in gindire si in a-se orienta in spatziu atit pt.femei cit si pt. barbatzi...cei ce vad dupa un anumit tipar totul sint cei ca si d-na de mai sus care a cazut in extrema ponegriiri neamului din cauza unor intimplari atit de normale ca si la alte popoare si anume moi rominii sintem de o rasa inferiora iar cei de acolo de unde e cumatra respectiva(depinnde de la caz la caz)sint cu stea in frunte si deosebitzi de tandrii...de aceea cind vin asa zisele din stainatate acasa se arunca la primul romin care ii zimbeste...(ca-i de-al meu...zise cumatra,si oricum nu afla nimeni...)asta e valabil pentru cele din categoria mai sus numita care si-au gasit barbatul viselor(de tip breloc...nu are opinie nici ce sa spuna in cele mai multe cazuri si e dependent de cumatra)care rezolva tema finantzelor dar nu intodeauna si cel de multzumire sufleteasca(pt. ca e "cam moale" si atunci e bun rominul ca produce "senzatzii tari"in pat si in mediul inconjurator...eu cred ca o relatzie cu adevarat reusita e pe baza intzelegerii reciproce,a avea o imagine clara a realitatzii despre societatea in care traim si cei ce au prejudecatzi sint cei care merg cu succes pe drumul ce ingusteaza adevarul despre viatza intr-un cuplu ,rolurile care se impart,cum sa privim de fapt viatza....intr-o societate exista oameni inteligentzi sau mai putzin inteligentzi,depinde ce vrei sa ai ...ce itzi alegi in viatza ta (cu cine sa-tzi impartzi viatza)e doar vina ta ca nu tzi-ai dat seama cu cine stai de vorba...din timp.asadar d-na cutare generalizeaza linistit ca cei care nu fac parte din categoria ta stiu cum fuge iepurele chiar daca au citit si articolul dumnevoastra...oricum nu dumnevoastra a-tzi pus coada la cireasa in viatza asta...cu drag un barbat din diaspora care traieste cu o rominca (care nu e inferioara mintal,chiar daca nu are stea in frunte...).
Motto: În vremuri ale înş - de SB_one la: 10/10/2004 20:07:09
(la: O CATASTROFA NATIONALA: 23 AUGUST 1944)
Motto:
În vremuri ale înşelătoriei universale, a spune adevărul este un act revoluţionar.
(George Orwell)

Actul de la 23 August a fost opera colectiva a tuturor membrilor oligarhiei traditionale, a monarhiei si a aparatului de stat, toti luptand sa-si salveze pozitiile avute timp de secole.” (C. W. Forester)

Schimbare de cadru: sa-i dam acum cuvintul lui G. Magherescu:

„La ora 9, la Snagov, cind se desfasura ultima sedinta a guvernului Antonescu, la locuinta lui Bratianu din Calea Dorobanti nr. 16, s-au reunite Dinu Bratianu, Titel Petrescu,si Iuliu Maniu, care l-au insarcinat pe e G. Bratianu sa faca un ultimo demers la Maresalul Antonescu, ptr. Scoaterea tarii din razboi. La ora 10:30, G. Bratianu a ajuns la Snagov. La inceput, Maresalul a oferit puterea partidelor istorice. Apoi a acceptat sa incheie armistitiul, solicitind insa o “scrisoare de garantie” de la Iuliu Maniu si Dinu Bratianu, care sa exprime acordul partidelor politicefata de acest armistitiu.
G. Bratianu a fagaduit ca va reveni cu scrisoare inainte de ora 15 si la consiliat pe Maresal sa solicite o audienta la Rege, ptr a-i expune noua sa pozitie. Maresalul solicita audienta ptr orele 16. Dupa plecarea lui G. Bratianu, Maresalul l-a insarcinat pe Mihai Antonescu sa fixeze in scris pozitia guvernului lor fata de propunerile sovietice de armistitiu. Mihai Antonescu a alcatuit urmatorul document, care urma sa fie comunicat rusilor, dupa intrevederea cu Regele:

[Guvernul roman regreta ca guvernul rus nu a raspuns inaite de 11 aprilie la comunicarea sa din 3 ianuarie, prin care i-a facut cunoscut ca este doritor in principiu de ase retrage din razboi si doreste sa cunoasca conditiile ruse. Ca urmare a publicitatii nefericite date partea aliata misiunii printzului Stirbei si a declaratiei publice a domnului Molotov din 9 aprilie-fricite in sine-situatia a devenit mult mai dificila ptr guvernul roman, tara neputindu-se retrage din razboi decit cu pretul unor sacrificii mult mai mari decit ar fi fost cazul cu 4 luni mai inainte, cind germanii nu aveu decit foarte putine trupe in Romania si armata combatanta se mai afla dincolo de Bug.

Guvernul roman trebuie, in primul rind, sa tina seama de opinia publica si de spiritual armatei, care n-ar intelege ca tara sas fie predate unor devastari sigure si ca ei sa fie obligate sa-si paraseasca tovarasii de arme, daca avantajele nu sint evidente ptr. Tara si sentimental lor de onoare nu este prea aspru atins. Fara aceasta, singurul rezultat ar fi un razboi civil, pe care guvernul vrea, natural, sa-l evite cu orice prêt si care, de altfel, ar risca mult san u-I avantajeze decit pe germani.

1. Guvernul roman nu ar putea deci sa se angajeze sa colaboreze de indata cu armatele ruse sau aliate contra germanilor. Dar, daca cestea ar refuza sa evacueze teritoriul roman, intr-un termen foarte scurt, 15v ziel de pilda, de la data avizarii lor, armata romana s-ar alatura trupelor ruse, ptr ai sili sa evacueze Romania.
2. In ambele cazuri trupele aliate s-ar putea deplasa pe teritoriul roman, acolo unde situatia militara arc ere-o si s-ar bucura de toate inlesnirile de comunicatii. Totusi, administratia civila ar trebui sa ramina romaneasca, adica functionarii romani si-ar pastra atributiile, si legile si regulamentele romane ar ramane in vigoare. Un district ar trebui sa fie rezervat ca sediu al guvernului roman, in care nici o forta armata a aliatilor nu ar putea patrunde.
3. Dat fiind ca motivul principal care hotareste Romania sa se retraga din razboi este dorinta de a crea bazele unei colaborari cu Rusia, bazata in viitor pe increderea reciproca si prietenie, si lipsita de motive de conflicte viitoare, considerind pe de alta parte ca toate guvernele aliate, inclusive rusia, au proclamat in mod solemn adeziunea lor la principiul autodeterminarii popoarelor, guvernul roman apreciaza ca soarta viitoare a Basarabiei si Bucovinei de Nord ar trebui sa fie hotarita numai la sfirsitul razboiului mondial, cind conditiile in care acest principiu va fi aplicat, vor fi precizate pentru toate teritoriile in litigiu.
4. Guvernul roman isi rezerva sa discute la momentul oportun valabilitatea punctului 2, art 2, privind daunele cauzate Uniunii Sovietice prin “Operatiile militare si ocuparea teritoriilor sovietice de catre Romania”. Cu Toate acestea, el trebuie sa remarce de pe acum ca plati important ear depasi fortele materiale ale tarii, greu incecata nu numai prin razboi si livrarile pe care a fost silita sa le faca germanilor, fara contraprestatii effective, ci si bombardamentele aeriene anglo-americane. Guvernul roman nu poate crede ca guvernul sovietic dreste sa condamne poporul roman la o stare de mizerie cronica, caci in ultima analiza totusi masele muncitoare ar fi acelea care ar trebui sa suporte povara acestor plati.]

Intre timp a sosit la Ministerul de Externe de la Stockholm, acceptarea sovietica a propinerilor romanesti mai vechi, pe care documentul de mai sus nu facea decit sa le reitereze. Niculescu-Buzesti, desi era national-taranist, nu avea mare incredere in Iuliu-Maniu, socotindu-l sovaitor si incapabil de actiune, asa incit el-dupa marturisirile de mai tirziu ale lui Emil Bodnaras- a predate telegrama lui Nanu direct Regelui. In timp ce Maniu, el insusi in posesia telegramei, dupa cum a recunoscut-o la procesul Maresalului, nu a gasit cu cale sa actoneze imediat, Regele si-a dat seama ca nu mai are timp de pierdut. A comunicat lui Maniu si Dinu Bratianu ca va intra in actiune si acestea au parasit Bucurestii. G. Bratianu ai cauta sa le ceara scrisoarea pretinsa de Maresalul Antonescu si a ramas descumpanit cind a vazind ca nu-I mai gaseste. S-a dus la Rege. Regele i-a declarat ca va face singur armistitiul, satul de tutela Maresalului.
[“Daca il lasam pa Ion Antonescu sa faca singur armistitiul- a spus Regele lui G. Bratianu-conform memoriilor acestuia din urma- ne va tine iar sub papuc.”]
De asemenea Regele l-a consiliat pe G. Bratianu sa se retraga din orice actiune. Maresalul nu a primit scrisoarea asteptata inainte de orele 15, a mers la Palat si a fost arestat.
Arhivele legatiei de la Stockholm nu au parvenit la Bucuresti, iar Regele nu era chiar atit de naivincit sa divulge o telegrama care l-ar fi facut odios in fata posteritatii.
[Rusii acceptasera propunerile Maresalului, teminde-se san u-I prinda iarna pe linia Focsani-Namoloasa-Galati. Fiind arestat, Maresalul nu a mai putut sa fructifice rezultatele patrioticei sale intransigente. Determinindu-l sa ceara audienta la Palat, G. Bratianu a contribuit inconstient la pierderea Romaniei.]

Care au fost foloasele personale ale Regelui Mihai I?
Mai intai el primeste cea mai mare distinctie sovietica, pe care numai Stalin, marii comandati de osti sovietice, precum si Eisenhower si Montgomery au avut-o.
Iata si Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS de decorare cu Odinul “Victoria” a M.S.Regelui Mihai al Romaniei:

[“Pentru actul curajos al cotiturii hotaritoare a politicii Romaniei spre rupture cu Germania hitlerista, in clipa in care nu se precizase clar infringerea Germaniei, Majestatea Sa Mihai I, regale Romaniei, se decoreaza cu ORDINUL VICTORIA. Presedintele Prezidiului Sovietului Suprem al URSS, M.Kalinin. Secretarul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS, Gorkin. Moscova, Kremlin, 6 iunie 1945.”]

Cu intirziere, la 10 mai 1947, ambasadorul Americii la Bucuresti cere audienta si transmite distinctiunea atribuita de Harry A. Trumman, Presedintele Statelor Unite ale Americii:
[“Decret de conferire a Legiunii Meritului cu gradul de Comandor, M.S. Regelui Mihai I al Romaniei, care etc.”]

Dorind sa devina erou cu orice prêt, decis sa culeaga lauri personali pe seama suferintelor de neinchipuit pricinuite poporului roman, Regele a obtinut efemere satisfactii din partea celor carora le-a inchinat Tara si Neamul. Cind, la sfirsitul anului 1947, comunistii pe care i-a adus la putere l-au debarcat din propria lor barca, Regele nu mai era decit un infirm moral, pentru care nici Stalin, nici Truman n-au ridicat un deget.

Centrul European de Cercetari Istorice Venetia
“ Antonescu, Maresalul Romaniei si rasboaiele de reintregire”
(G. Magherescu, memorii)





SB
#24629 (raspuns la: #24616) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cam tarziu dar asta e :) poate citesti.. - de (anonim) la: 11/10/2004 17:51:11
(la: Sunt supraponderal! De ce ma alunga lumea?)
mai andrei... si eu sunt tot un andrei, am 1.89 m 19 ani si 110 kg....
nu as putea sa spun ca sunt gras.. adica sunt un pic dar sunt mai mult facut cum s-ar spune..
sa stii ca si eu am avut asemenea probleme cu ceva timp in urma...
cand eram in generala eram un copil durduliu (si uram sportul, si inca il urasc):) .. dar totzi imi spuneu grasul... asta era.. deja ma cam obisnuisem... tzineam cure de slabire etc dar cat as fi slabit tot gras paream din cauza ca eram solid...asta tot asa cam pana prin clasa a 10.. atunci mi-am descoperit o noua pasiune.. calculatoarele. erm cel mai bun din clasa la calculatoare(si inca sunt si acuma :P) si incet incet colegii au inceput sa ma strige pe nume.. intai numele de familie.. dupa aia andrei.. si dupa aceea andy care era nicknameul meu de pe irc..deci colegii care ma priveau cu dispret acuma imi erau prieteni... si cam asa cu clasa a 10-a... mam imprietenit cu cine nu trebuia si urma sa fiu exmatriculat din cauza absentelor... din acest motiv m-am transferat la alta scoala etc..care nu avea profil informatic. aici vechea poveste.... pana cand am vazut ca prostanii (cum eram numit si eu) erau batjocoritzi de altzii cica mai "smecheri"... asa ca m-am apucat sa trag de fiare...si asta cam un an de zile...si am facut tata un brand de n-ai mai vazut dealea :))
dupa asta apaream si mai mare... si mai "gras".. dar ce crezi ca se intampla.....odata m-am enervat asa de tare (cu toate ca sunt o fire extrem de calma) ca lam pocnit pe unu de i-am dizlocat maxilarul(si i-am platit spitalizarea) si tot asa unul cate unul pana au inceput baietzii sa stie de frica....si nici cel mai al dracului din liceu nu se putea pune cu mine... pt ca dupa ce ca eram si "gras" mai aveam si fortza... asa ca nu am mai auzit nici un zgomot... si pana la urma baietzii au inceput sa se dea bine pe langa mine... si nu i-am mai auzit niciodata sa ma vorbeasca de rau(cel putin nu in fata). cu toate astea am avut si cativa prieteni adevarati, care nu tineau cont ca eram "gras" si cu toate ca ma mai suparau cu cuvantul asta cateodata(si ma mai supara si acuma) dar stiam ca in gluma... si de altfel am si eu cum sa le zic :))
au trecut si anii de liceu.. am dat bacul...am luat nota destul de mare... am intrat la facultate la profil informatic...si iata-ma in anul 3 de facultate ... si la facultate parca sunt baietzi mai desteptzi :)) n-am auzit pe nimeni sa ma vorbeasca pe la spate si ma inteleg bine cu toti colegii si nu numai..... asa ca fapt haios... eram in anul intai de fac... chiar in primele zile de scoala... (trebuie sa mentionez ca fac. are o echipa de rugby numai cu baietzi "mari" si la totzi le e teama de ei :))
si cum mergeam eu pe colidor... numai vad o inghesuiala la o grupa din anul 3... si eu veneam intre ei... si numai ca-l vad pe unul cum il trage pe un prieten de-al lui si se dau la o parte din fata mea soptindu-i.."da-te ba la o parte ca asta-i de la rugby....si am ras cu pofta atunci... :))
aa.. si acum cateva zile... un boboc pe care nici nu-l cunosteam imi deschide usa la iesire ... faina treaba n-am ce zice.... singurul dezavantaj e ca nu-mi prea gasesc haine pe masura....
Povestea calugarului eu o sti - de (anonim) la: 11/10/2004 17:59:23
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Povestea calugarului eu o stiu de la un preot si este un pic altfel.
Calugarul se plingea ca nu-i sta mintea la rugaciune iar staretul l-a pus sa ude cu cosul murdar si fara fund. Calugarul a ascultat (la ei este ascultarea nu se comenteaza) si cind a venit staretul sa verifice cum a lucrat nu a comentat ca de fapt calugarul nu udase, ci ca a schimbat cosul. Calugarul a insistat ca acela este cosul iar staretul a spus 'vezi asa si cu rugaciunea desi mintea fuge, curata sufletul'.
Religia trebuie sa fie prezenta in viata noastra de cind ne nastem si pina murim, cu voia sau fara voia noastra.
Va propun sa observati incepind cu copii si sfirsind cu batrinii religiosi ce privire au, cum se poarta, cum vorbesc si gradul lor de inteligenta.
Muti resping religia spunind ca ea are deviza 'crede si nu cerceta' este fals, esenta religiei se afla in evanghelia lui Matei cap. 5,6,7 si 24, acolo ve-ti descoperi si falsitatea devizei. Deviza este probabil o gaselnita comunisto-satanista pentru a indeparta omenirea de la credinta cea adevarata ziditoare si sfintitoare.
#24713 (raspuns la: #24698) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Axel - de AlexM la: 11/10/2004 20:52:39
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Nu stiu exact ce a vrut sa spuna Hypatia. Cert este ca folosirea lui "trebuie" denota obligativitate si asta este oarecum legat de subiectul in discutie. De fapt problerma mea este in alta parte. Orice lucru care este facultativ dar este facut de o majoritate duce la discriminarea celorlalti mai ales daca dascalul doreste neaparat ca toti sa ia parte la ceea ce se face. Iarasi, daca acel lucru e facut numai de cativa, acesti cativa iar vor fi oarecum izolati de restul grupei.
Problema are anumite canturi aici dar probabil apare asa datorita faptului ca nu-mi sint cunoscute amanuntele de aplicare :-)
Nu vreau sa par Gicã Contra dar am o repulsie fata de orice fel de constrangere. Exemplul personal vine aici. Eu nu am studiat religie la shcoala, baiatul meu o are in program. Desigur ca ma intreaba una si alta.
Eu, nu pot sa-i raspund ca un dascal de religie. Eu raspund cu alternative nu cu "asa a vrut Dumnezeu". I-am spus ca unii oamenii cred in Dumnezeu, altii cred in Evolutie, altii cred in alte lucruri. Atunci cand o sa se faca mai mare o sa vorbim mai mult, asta a fost promisiunea mea catre el. Desigur ca m-a intrebat daca eu cred in Dumnezeu. I-am spus ca da, dar nu asa cum li se spune lor la scoala. Nu a mai ridicat intrebari, asta presupun ca o sa vina mai tarziu.
Sincer, personal privesc cu sentimente indoite studiul religiei la shcoli la varste astfel de fragede. Poate ca e bine. Poate ca nu. Imi pare rau ca nu pot fi transant aici. Imi lipseste experienta personala cat si contactul cu persoane care au studiat asta la scoala. Cei batrani care i-am cunoscut, chit ca studiasera ( a studia e cam mult spus aici banuiesc) pareau ca mare lucru nu s-a lipit de ei. Modul lor de a vedea viata si lumea era tot acel amestec de credinta ortodoxa si paganism, mod asa de frecvent intalnit la români. Si inca ceva. Mi-e frica de extremism , egal care ar fi natura sa, mai ales cand acest extremism incearca sa acapareze tot ceea ce poate. Si extremismul religios este si el un extremism. Dar asta e numai parerea mea, desigur.

Alex
#24743 (raspuns la: #24736) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
LMC-inel...:) - de Florin si atat la: 11/10/2004 22:08:08
(la: L-am gasit pe Dumnezeu, stii ce FANTASTIC e?)
Nu m-am referit deloc la 'pozitia' pe care ai descris-o.

Ce inseamna 'ce-i pierduti' pentru tine?

Consideri ca un budist este' pierdut'? Ca cineva care are 'o inima de aur' dar nu crede in rugaciune este 'pierdut'?

De exemplu biserica protestanta accepta ca nu credinta sau rugaciunea te duce in rai, ci faptele tale. Esti de acord cu asta sau nu?

Cred ca tot ceea ce faci trebuie sa vie din inima nu din 'iti place sau nu-ti place', aviz la ce ai scris in ultima fraza.
As simti ca sint un prefacut, cu inima goala, daca nu as face din placere sau inima ceva. Ce rost are? Sa arat sau sa demonstrez cui?Celor din jur sau lui Dumnezeu?
Pai daca trebuie sa arat lui dumnezeu, oare el nu-mi vede indoiala din suflet?

Deci si tu '...meditez la creatie, la cuvintul lui Dumnezeu...'

Se prea poate sa vorbim de acelasi lucru dar nu ne intelegem...:)

#24754 (raspuns la: #24717) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Anonimitatea la cafenea - de Isis la: 12/10/2004 17:16:19
(la: Anonimitatea la Cafenea, pro sau contra.)
Daca unii prefera anonimitatea pe internet în general, categorie din care fac si eu parte, aceasta nu înseamna ca toti o fac pentru a exprima idei, pe care în discutii cu aceleasi persoane fata în fata, nu ar mai avea curajul sa le exprime. E-adevarat ca unele persoane abuzeaza de anonimitate, dar aceasta tine în primul rând de educatia fiecaruia, de respectul fata de ceilalti, si nu cred ca o identitate dezvaluita i-ar transforma dintr-o data în mielusei bine-crescuti.
De ce prefer sa ramân anonima? Din motive de securitate personala. Practic, oricine care-ar intra pe acest site cu intentia de a culege adrese electronice (e-mail), sau nume cu adrese cu tot, ar putea abuza de aceste informatii, lucru care se întâmpla frecvent (doar e bine-cunoscuta criminalitatea cibernetica în continua crestere).
Posibilitatea de a discuta liber în spatiul virtual este într-adevar o revolutie atât din p.d.v. al vitezei, cât si din p.d.v. psihologic. Nu toti oamenii au sansa de a practica o profesie bazata pe contactul cu oamenii, cu atât mai putini au acces la opinia altora asupra unor probleme majore, care de fapt ne privesc pe toti, si înca si mai putini au ocazia de a-si exprima opinia. Acest schimb de idei, chiar daca uneori degenereaza in conflicte, este extrem de pretios, el obligând la formularea ideilor, la transformarea agresivitatii brute într-o agresivitate verbala. Verbalizarea este un prim pas spre calmare, spre domesticirea violentei la oameni. Când se depasesc anumite limite, avem posibilitatea - dupa cum spuneati voi cei de la admin. - de a-i avertiza pe cei in cauza, sau daca aceasta nu functioneaza, de a-i expulza din comunitatea virtuala.
Consider ca prin pastrarea anonimatului se faciliteaza întâlnirea oamenilor de pretutindeni, de diferite categorii sociale sau confesiuni si cu diferite opinii politice, uniti prin limba româna, lucru care în viata reala nu va lua niciodata aceasta amploare. De altfel, sunt convinsa ca si cei mai duri din p.d.v. al vocabularului sau duri in opiniile lor, poate pline de prejudecati, vor schimba ceva în felul de a aborda persoanele virtuale si reale, cu care la inceput sunt in disputa, dar cu care în final vor putea discuta moderat. Oare de ce se ambaleaza ei in discutii? Pentru ca simt nevoia de a comunica, si cafenelele virtuale le sunt de mare ajutor, atât lor cât si mediului in care traiesc. Deci, în final, astfel de conversatii au si un rol educativ.
Sunt convinsa ca impunerea dezvaluirii identitatii ii va determina pe multi dintre participanti sa se îndrepte spre alte site-uri, deci una dintre consecinte ar fi reducerea considerabila a numarului de participanti aici (si nu toti din lipsa de responsabilitate pentru ceea ce exprima, ci cum scriam mai sus, din motive de securitate cibernetica), o alta consecinta ar putea fi sterilitatea comentariilor, sentimentul unei cenzure de care toata lumea e satula, daca ea e impusa de altii si nu de bunul simt al fiecaruia.
În fond, care e problema reala? Teama de a nu face fata la deraparile unora? Eu cred ca la fiecare subiect de discutie sunt si participanti cu rol de catalizator, si deci orice conflict s-ar putea rezolva "in familie". Administratorii, proprietarii acestui site nu pot fi inculpati, deoarece ei nu pot fi obligati de a prelua rolul “politiei”. S-a vazut (din experienta) ca asa ceva nu functioneaza.
In ciuda unor neintelegeri pe anumite teme, gasesc ca acest site are un anumit nivel, este atragator tocmai prin invitatia la gândit, deci ar fi pacat sa-si schimbe strategia.
Este parerea mea sincera si mi-o asum cu toata responsabilitatea oriunde în lume, la orice nivel si in orice limba accesibila mie.

#24832 (raspuns la: #24818) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu e asta problema - de singeap la: 12/10/2004 17:21:17
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Am incercat mai devreme sa trimit un text si nu am reusit, in fine; eu cred ca miezul consta in altceva, si anume: copii sunt intrebati de ce religie sunt ori daca sunt atei, caz in care nu asista la respectivele ore, ori exista copii agnostici dar care sunt ortodocsi (ori altceva) prin botez si nu se declara atei, nu i-ar lasa constiinta sa faca astfel.
Ei, acesti copii urmeaza sa studieze dogmatica greoaie a ortodoxismului iar dilemele cu care s-a confruntat pana in acel moment se vor agrava...
Sistemul e imputit si foarte prost gandit din pacate, o intentie buna exista dar ea e vadit partinitoare, constitutia nu e incalcata insusi spiritul legii privind obligativitatea studierii religiei este eronat...
Eu sunt pentru studierea unei istorii a religiilor si in paralel religii comparate...
Pentru aprofundarea propriei religii exista biserici si parinti.
"Cum credeti ca ar trebui gestionate conflictele?"Hypatia, - de Denysa la: 13/10/2004 00:10:34
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
Este atat de simplu!!!

Sa fim reali, sa ne privim pe noi insine...calitatea de OM spune mult...

Bye!
...un articol care intr-adeva - de (anonim) la: 13/10/2004 00:49:25
(la: Jos palaria!)
...un articol care intr-adevar ii poate schimba pe unii dintre noi facandu-i sa inteleaga ca limitele omului sunt acelea pe care si le stabileste fiecare...ai toata admiratia mea, Alexandru...si cuvintele imi par acum goale sa exprime toate acestea...o tanara studenta careia i-ai dat speranta ca poate, in descurajarea sa, undeva acolo, exista o raza de soare pentru fiecare...asa ca, ma pun pe treaba...cine stie, poate obtin si eu o bursa...nu mai imi pare atat de imposibil...
Pt. Axel - de Paianjenul la: 13/10/2004 05:55:05
(la: Eugenia)
"Credeti ca omul este perfectibil, sau perfectiunea ramine apanajul lui Dumnezeu?"

- Perfectibil/perfectiune sub care aspect anume?!...

Admitind ca Biblia e o carte de luat in serios, acceptam ca Dumnezeu l-a creat pe OM (din start) PERFECT ("dupa chipul si asemanarea Sa")... dar nu INCORUPTIBIL. (Daca l-ar fi creat incoruptibil, ar fi trebuit sa-l priveze de un element esential care-i defineste individualitatea/personalitatea: VOINTA sau libertatea de a alege intre bine si rau.) Esenta teologiei crestine este tocmai RESTAURAREA omului la starea de PERFECTIUNE - morala/spirituala mai intii - si, evident si fizica. Si, daca Dumnezeu (CREATOR fiind, printre altele) nu ar avea nici un fel de dificultati in ce priveste restaurarea fizica (materiala) a omului, restaurarea morala/spirituala poate fi un proces agonizant de dificil sau chiar IMPOSIBIL... tocmai din cauza ca EL nu si-ar permite niciodata sa SFINTEASCA/PERFECTIONEZE un individ impotriva vointei (sau fara cooperarea) acestuia.




Pt carapiscum - de Adrian Marchidann la: 13/10/2004 15:35:51
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
"vreau sa spun ca adevarul religios este copilul nostru de suflet pe care suntem datori intr-un fel sau altul sa-l protejam de atacurile "pedofile", ma-ntelegi."

Nu prea inteleg. Adevarul este unul, nici religios nici ateu. Poti sa nu accepti un fapt prin prisma religiei tale, dar asta nu schimba cu nimic adevarul. Cat despre toleranta, asta este valabila doar pentru cei de aceeasi religie, nicidecum pentru ceilalti.

"Teza deicidului a mai fost dezbatuta pe aici, nu e cazul sa deturnam subiectul de fata."

Nu doresc sa dezbat tema deicidului, ci modul in care acelasi personaj este vazut de diferite religii care ii accepta existenta. Faptul ca oamenii religiosi nu pot sa cada de acord cu privire la Isus dovedeste cat de slabe sunt argumentele fiecaruia in parte. In plus, dovedeste ca religia nu este o forma de cunoastere reala cat de impunere a unei conceptii mai mult sau mai putin valide.
#24953 (raspuns la: #24900) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
extraordinar !! - de AlexM la: 13/10/2004 16:49:10
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
ce spuneam anterior despre frica de extremism si cum ca extremismul religios este la fel de periculos ca orice alt extrmism?
Dovada de extremism se poate vedea aici concret, din discutia de pe acest subiect. Pe de o parte apar "rationalii" care nu neaga pe Dumnezeu dar care considera ca dreptul de a alege este drept suprem si ca atare daca religie este subiect de studiat in shcoala , atunci trebuie studiat intr-o forma care sa dea elevului cunostiinte, notiuni despre toate religiile, pe de alta parte "extremistii" care nu vor sa fie studiata relgia ca fenomen si religiile ca moduri de a privi viata comparativ; pentru persoanele "extremiste" in discutia de aici, aparent prin constructul "studiul religiei" se sub- sau auto-intelege, studiul religiei lor. Despre diferentã aici, nu cred ca e cazul sa mai vorbim.

Ok, a fost un subiect draguts dar pentru mine e suficient si cum spuneam, nu ma impac cu nici o forma de constrangere, fie si ea frumos impachetata. Exista un proverb care e bine de tinut minte:

"si drumul catre Iad e pavat cu intentii bune".

Cu stimã,

AlexM
plata lucratorilor - de pr Iulian Nistea la: 13/10/2004 23:09:51
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna Alex.

La aceasta intrebare a raspuns Mântuitorul in pilda platii lucratorilor:

Un om avea nevoie de lucratori si a venit de dimineata si a angajat pe cine a gasit. Dar nu a fost de'ajuns, si a revenit la amiaza si iarasi a angajat pe cei pe care i-a gasit. Si tot asa, catre seara. Iar la sfârsitul zilei, i-a platit pe toti la fel. Dar cel care a lucrat de dimineata a avut de comentat: "Cum, si acela care a venit in al 11-lea ceas e platit ca mine?" Raspunsul a venit prompt: "Ai luat tu ceea ce ai meritat? - Atunci ce te priveste cum platesc eu pe restul?"

Invatatura acestei parabole e tocmai ca Domnul rasplateste cu iubirea, nu cu rasplata dupa fapte! Fiul risipitor si el a fost primit cu ospat (iar fratele lui a avut de comentat). De asemeni, pastorul cel bun pleaca in cautarea singurei oi ratacite dintr-o suta.

Toate arata ca Domnul vrea intoarcerea omului, vrea ca inima omului sa fie pregatita sa-L primeasca.

Intrebarea cruciala e: Va mai fi in stare cel care si-a trait constient viata in desfrânare sa se intoarca in ultima clipa? - Caci ceea ce faci, te si face! Nu e asa simplu: devenim ceea ce facem. Desigur, pâna la urma nu stim. Domnul stie. Nu este al nostru de a cerceta lucrurile acestea.

Dar simplul fapt de a pune aceasta problema contine in sine o urma de frustrare, de regret. Adica: cine pune problema asa, inseamna ca si el ar dori, undeva, in strafundurile lui, sa faca la fel, dar nu indrazneste (si bine face!), sau "legea" din el nu il lasa, sau "constiinta". Iar aceasta frustrare este dovada ca omul nu a gustat inca "pacea, bucuria si binecuvântarea" ce vin din implinirea cu bucurie si multumire a poruncilor lui Hristos.

Caci spune sfântul Marcu Ascetul (Filocalia 1):
"Domnul e ascuns in poruncile Sale. Si cei ce-L cauta pe El il gasesc pe masura implinirii lor. Nu zice: Am implinit poruncile si n-am aflat pe Domnul. Caci ai aflat adeseori cunostiinta impreunata cu dreptate, cum zice Scriptura. Iar cei ce-L cauta pe El cum se cuvine, vor afla pacea" (Despre legea duhovniceasca 190-191).

Asadar cine implineste cu adevarat poruncile, afla intr-un anumit fel de Domnul, si nu mai are aceasta privire frustrata si plina de regret fata de cei care nu fac poruncile, ci are mila (adica "com-pasiune", impreuna-patimeste) de ei si se roaga pentru ei.

In rest, iarasi, vorba parintelui Nicolae Steinhardt: Din fericire, Domnul nu este contabil, ci boier darnic. Dracul este cel care contabilizeaza.

Doamne ajuta.
pr_iulian
- http://www.nistea.com (Spiritualitate si Literatura)
- http://www.EgliseRoumaine.com (Biserica Ortodoxa Româna din Paris)
- http://www.icones-grecques.com (Icoane bizantine)
- http://www.OrthodoxesaParis.org (Ortodocsi la Paris)
#25033 (raspuns la: #24435) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
principiile - de AlexM la: 14/10/2004 17:12:02
(la: Tara lui "Asta e...")
Hypatia zise:

"Sa traiasca tot romanul dupa niste principii sau macar pe cele crestine, caci romanul e in genere crestin, sa le respecte!"

pai aparent de aia sintem asa pentru ca sintem prea buni crestini si mult prea toleranti, chit ca unii vor sa ne inoculeze ca nu am fi asa.

"Lasa-l sa traiasca si el", "sa manance si el o paine in tara româneasca", "unde mananca doi, mananca si al treilea", " ca e si el omul lui Dumnezeu" s a m d. Acest fond de "intelepciune populara" denota de fapt cat de toleranti sintem si cat de pashnici de altfel. Sau denota cat de lenesi suntem ca sa facem ceva. Sau ca ne doare in cot de ce fac altii ca atare "lasa-l sa faca".
Este un lucru recunoscut de toata lumea ca in genere românii ca indivizi au un potential bun si ca pot face lucruri bune si bine acolo unde se duc, in societatile in care aleg sa traiasca. Problema apare de fapt acasa la noi. Si asta din cauza ca românul nu s-a nascut numai poet. Dar el s-a nascut si sef. Ori asta se vede la el acasa. Acolo unde se duce, el se supune regulilor care le gaseste, se adapteaza, invata sa traiasca in societatea respectiva dupa regulile ei ( si nu cum altii care vin pe la români si cauta sa le impuna regulile lor). Ca atare in societatea gasita, el nu arata ca e sef ci el se straduieste sa ajunga sef daca se poate. Acasa la el insa nu mai se straduieste. Ca el e sef din nastere. Si cum toti sint sefi, toti au ceva de spus. Si fiecare are dreptate. Ca asa e seful. Si nimeni nu munceste. Ca asa e seful. Nici o mirare ca la noi acasa nu prea facuram mare lucru.Ca santem sefi. Si nu dam nimanui socoteala, nu? Ca asa e seful. Partea proasta este ca nu mai e nimeni care sa faca pantofii pentru ca toti sintem sefi. Ca atare nu mai umblam cu pantofi. Umblam desculti. Doar seful e sef si in pielea goala, nu? Unde ar fi problema? Poti sa-i faci ceva? Deocamdata nu prea. Sau cel putin nu la el acasa. Pentru ca acolo ... asta e, acolo-i sef:-)


AlexM


#25075 (raspuns la: #25072) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ei, bine... e posibil ca scur - de pegassus la: 14/10/2004 23:41:01
(la: urgent ! deadline program de finantare la 1 noiembrie !)
Ei, bine... e posibil ca scurgerea a 6-12 luni intre momentul depunerii primei cereri de finantare si momentul primirii primei transe de bani, in cazul in care proiectul cistiga finantarea, sa nu fie chiar ce v-ati dorit... In acest caz, aveti urmatoarele optiuni:
a) puteti citi mai departe, poate va conving ca acest tip de finantare merita, totusi, efortul - si cind spun 'acest tip de finantare' ma refer atit la actiunea Grundtvig, cit si la programul Socrates din care face parte aceasta actiune, precum si la programele comunitare in general...
b) puteti citi mai departe, pentru a afla cum e cu finantarile Grundtvig 2, pentru care va exista un nou termen limita la 1 martie 2005, sau chiar bursele individuale Grundtvig 3, cu termen limita tot in primavara 2005
c) ... hmmm... chiar credeti ca exista o a treia optiune? credeti-ma, n-ati vrea sa aveti, pe 2 noiembrie 2004 sau pe 2 martie 2005, mustrari de constiinta ca n-ati incercat sa aruncati macar o privire in 'lumea noua' a programelor comunitare - in definitiv, pina la disparitia Phare si inlocuirea sa cu acest tip de programe mai este foarte foarte foarte putin...

****

CINE - in Grundtvig/Socrates

ORICE tip de organizatie sau institutie, atita timp cit propune elaborarea unui proiect de cooperare transnationala europeana de educatie a adultilor. 'Orice tip' inseamna organizatii neguvernamentale si institutii publice, firme si scoli, muzee si universitati, biblioteci si camere de comert etc.

CE - in Grundtvig/Socrates

'Educatia adultilor' este un concept pentru care e nevoie de un volum - dar simplificind la maximum, vom spune ca este vorba de ansamblul demersurilor educationale adresate adultului, formala, informala sau non-formala, care NU vizeaza formare profesionala (vocationala) specifica, ci aptitudini si competente generale. Actiunea Grundtvig urmareste dezvoltarea capacitatilor de participare a adultilor la viata comunitatii si a aptitudinilor lor interculturale, îmbunatatirea capacitatii acestora de a gasi un loc de munca (prin dobindirea si/sau actualizarea unor competente generale) sau de a se reintegra în structurile formale de educatie.
____________________________________________________________

Proiectele legate de formarea profesionala (vocationala) NU sint vizate de actiunea Grundtvig, nici de programul Socrates, din care aceasta face parte, ci de programul Leonardo da Vinci.
____________________________________________________________

PENTRU CINE - in Grundtvig/Socrates

In intelesul programului, 'adultul' este orice persoana de peste 16 ani care:
din diverse motive, nu a absolvit nici o scoala sau nu a încheiat învatamintul obligatoriu si doreste sa isi continue studiile si pregatirea prin forme alternative de educatie, sau intentioneaza sa reintre în sistemul formal de formare;
a iesit din sistemul initial de formare, are sau nu o ocupatie, dar doreste sa isi perfectioneze competentele generale, sa isi valorifice talentele personale, sa isi schimbe domeniul profesional sau sa dea o destinatie educativa timpului liber.
Destin - de Florin si atat la: 15/10/2004 02:45:42
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
Textul scris de Napoleon Savescu. Si nu l-ai verificat daca este adevarat sau nu. Asta insa este insa 'water under the bridge'.

Cu privire la PS...esti nebun? Cind ti-am citit textul de parasire al grupului a doua zii am fost surprins si dezamagit.

Am scris imediat la admin un mesaj privat si am intrebat daca ai fost cumva sanctionat pentru ce ai scris si mi-am exprimat dezamagirea daca ai fii fost.
Mi s-a raspuns ca ei nu cunosc motivul si ca a fost alegerea ta. Daca admin nu confirma asta, nu pot sa spun mai mult.

Personal nu am nimic cu tine, daca asta insinuezi. M-a deranjat insa textul pus de tine 'The plot...'. OK?

Si m-a mai supara faptul ca AlexM a fost sanctionat. Ca si el m-am simtit foarte enervat de toata chestia cu toate ca nu am gindit la fel. As fii preferat sa dezbatem regulile si sa gasim o cale de comunicare fara a ne supara la unele conferinte.

Aici insa am vrut sa aflu unde se trage linia in Cafenea.
#25133 (raspuns la: #25132) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Adrian & co. - de carapiscum la: 15/10/2004 06:49:40
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Incepusem aseara sa-ti raspund dar dintr-o data s-a facut ceata si invalmaseala pe pagina si mi s-au dus gandurile scrise in neant. Acum incerc sa reeditez.

Un adevar despre religie este un adevar religios! Poti sau nu sa fii de acord cu el dar asta nu-i schimba in nici un fel calitatea sa teologica. Exista adevaruri si adevaruri. De aia mi se pare un pic pueril modul tau de abordare a subiectului prin prisma aceasta.

Vad ca nu s-a mai inteles un lucru important si unii s-au legat de cele scrise de mine inainte. E vorba de ceea ce am afirmat: "adevarul religios este copilul nostru de suflet pe care suntem datori intr-un fel sau altul sa-l protejam". Nu era vorba despre adevarul MEU, ci despre o generalizare la scara globala, nimic mai mult, nimic mai putin. Fiindca spunea cineva de demult cam asa: "am intalnit popoare care nu cunosteau scrierea sau folosirea/intrebuintarea banilor; am intalnit orase fara cetati si intarituri; am intalnit popoare care nu stiau sa scrie si sa citeasca... Dar un popor fara Dumnezeu n-a vazut inca nimeni!" (am parafrazat de undeva, Hypatia- ajutoor!). A, ca mai exista oameni care se cramponeaza acum de crestinatate la fel ca la inceputurile ei cand puternicii zilei ardeau pe rug sau ingropau de vii prin catacombe pe adeptii ei, asta-i alta poveste. Si intr-un fel nu ma mira. Stii tu vorba: "tara arde, babele se piaptana"!!! Asta se intampla mai ales aici pe forumul asta. Toti arata cu degetul spre ortodoxie si valorile ei (care, zic unii, nu mai sunt valori dp lor dv) si se intreaba ce a facut ea pt. omenire. Iar eu vin si le raspund pe fata: ce a facut lumea pt. ortodoxie? Nimic, iata ca nici macar sa existe si sa se manifeste nu o sa mai aiba voie fiindca "interesele" ei contravin unui anumit segment al populatiei ce striga sus si tare: "Ia-L, ia-L, rastigneste-L, rastigneste-L!" Ca in fond asta se intampla. Dupa ce secole la rand biserica romaneasca a tinut flacara romanismului si a credintei arzanda, dupa ce secole la rand a dat cei mai de seama oameni de cultura, dupa ce ne-a pus condeiul in mana, ne-a invatat sa scriem si sa citim si apoi sa gandim noi insine, iata ca a venit vremea ca elevii/copiii de ieri sa se ridice impotriva dascalilor lor si sa strige cu nerusinare: nu va mai vrem si nu va mai recunoastem! Halal, n-am ce sa mai zic, de asta merge asa de bine in tara asta. Cine ai fi fost tu astazi, domnul meu, daca ortodoxia romaneasca n-ar fi existat pe aceste meleaguri? Iti spun eu: un nimeni, sau poate ca nici macar nu am mai fi existat ca natie. De aia am zis ca religia noastra ramane copilul nostru de suflet, in general vorbind. Fiindca pana una alta, atunci cand avem probleme mai mari decat putem noi duce, tot pe la portile manastirilor sau bisericilor poposim. Si atunci cand ne pierdem orice speranta intr-o viata mai buna, tot biserica vine si ne spune sa avem nadejde si sa credem ca binele va veni mai devreme sau mai tarziu. Altfel am ajunge sa nu ne mai suportam nici pe noi insine si am adopta intr-adevar strategia strutului adoptata, asa cum am spus, de americanii sinucigasi (si multi bolnavi mental).

Sa va spun ceva din experienta mea trecuta. Am fost candva impreuna cu un profesor de religie (student la doua facultati, actualmente calugarit si hirotinit preot) la o mare psihiatra din orasul nostru ca sa discutam unele probleme interesante. Printre altele am ajuns nu mai stiu cum la a-i adresa o intrebare aparent simpla: este sau nu crestina? A stat un pic si s-a gandit si a raspuns asa: eu sunt atee si nu cred in nici un dumnezeu; singurele aplicatii in viata mea sunt copiate din cartile pe care le-am studiat si totul in mintea mea se conduce numai dupa principii logice. La fel procedez si cu pacientii mei. DAR..., mi s-a intamplat nu de putine ori sa vina la mine oameni cu probleme atat de serioase si de greu abordabile (si implicit rezolvabile) incat am fost pusa in situatia ingrata de a nu le putea da nici un fel de suport concret, nici un fel de "medicament". Asa stand lucrurile si afland de la unii dintre ei ca au credinta intr-un dumnezeu, m-am gandit sa fac terapie cu ei prin intermediul slujitorilor bisericii- in sensul ca i-am trimis la niste duhovnici renumiti ca sa le rezolve ei, de va fi cu putinta, problemele. Asta pt. ca m-am gandit la binele lor intai si abia dupa aia la conceptiile mele despre Dumnezeu. Chiar am vrut sa-i pot ajuta si n-am avut cum, teoria pe care o cunosc nu da intotdeauna rezolvarile necesare.

In ce priveste toleranta de care vorbesti, sa avem pardon, dar nu stiu sincer daca nu cumva cineva, undeva, candva, a inventat o noua teorie despre toleranta mergand pana acolo incat a afirmat ca trebuie sa toleram pacatele din oameni, nu numai pe purtatorii acestora. Tu vrei sa admiti ca ortodoxia nu este toleranta? N-ai decat, dar uiti un fapt indubitabil si anume ca tocmai pe asta se cladeste ea si pe asta a si rezistat de-a lungul veacurilor: nu i-a infierat pe pacatosi (cum fac nu putine culte mai noi si mai vechi) ci a combatut pacatele acestora. Daca cineva s-a simtit confundat cu pacatele respective, atunci nu-i vina bisericii c-a ajuns la asa o stare depreciativa fata de sine incat s-a simtit ofensat direct. Biserica ortodoxa este singura (pe langa catolicism, desigur) care nu excomunica pe credinciosii ei, cat de pacatosi ar fi. Dimpotriva, pe toti vrea sa-i aduca la o stare de "jertfa si rascumparare" (teza de licenta, cred, a regretatului Prof. Pr. Galeriu) pt. ei insisi si pt. toata lumea. Adica o "unire in cuget si simtiri".

Vorbesti de toleranta numai in sanul unei anumite denominatiuni...? Asa o fi pe la altele, dar la ortodocsi toleranta este intr-adevar vie prin slujbele si viata ei duhovniceasca fiindca, oricat de bigoti, habotnici si de "ghebosi smeriti" ar parea unii crestini, nu ei sunt cei care se separa de restul lumii, ci restul lumii se separa de ei atunci cand isi alege calea cea larga si cu placeri trecatoare. Eu vad ca exista intoleranta mai degraba din partea unora ca cei de aici, nicidecum din partea crestinilor fata de atei (spre ex.).

"Oamenii religiosi" de care vorbesti tu nu sunt cei care au pastrat traditiile si obiceiurile primelor secole de crestinism, de aia nu pot cadea la un numitor comun. Toti si-au ingramadit invatatori dupa capul lor, asa cum zice Hristos, pt. ca n-au mai suferit inavatura cea buna si duhovniceasca. Asa ca acum fac orice ca sa-si castige noi adepti, de fapt sa fure dintre crestini. Stii ce spunea Ap. Pavel cand s-a pus problema taierii sau netaierii imprejur a crestinilor? Ca "in Hristos, nici taierea imprejur, nici netaierea imprejur poate ceva, ci fatura cea noua (sufletul curatit de pacate)"! Si zice in continuare ca "cei ce voiesc sa va taiati voi imprejur va silesc sa faceti aceasta CA SA SE LAUDE EI IN TRUPUL VOSTRU"! Cu alte cuvinte cine indeamna la schimbarea mentalitatii bisericii si a datinilor ei, aceia fac asta ca sa se laude ori ca ei sunt detinatorii singurului adevar, ori ca ca sa se laude cu numarul lor de prozeliti (in paranteza fie spus, se invart sume fabuloase pe la unele congregatii care se vor crestine dar care n-au nici o legatura cu Hristos- singura lor legatura este banul si influenta).

Si ca sa revin, religia chiar este o forma a cunoasterii vietii si lumii in general, dar o altfel de cunoastere. Cercetarile ultimilor ani se axeaza f. mult pe stiinte noi care n-au nici o legatura cu stiintele exacte. Tot mai multi tind sa creada ca vor ajunge sa studieze fenomene "paranormale" prin inducerea de stari de tot felul si prin simturi ascunse dar redescoperite in om. Sigur ca asa ceva nici nu se poate compara cu ceea ce presupune o viata duhovniceasca reala, spun numai ca pana si stiinta a mai lasat macaitul despre religie deoparte si s-a apucat sa studieze fenomene care altadata ii erau straine. Asta inseamna evolutie? Probabil, nu ne putem noi pronunta acum.

Si cu asta imi inchei pledoaria, argumentele fiecaruia in parte sunt diferite ca si punctele de vedere de la care pleaca. Argumentele pot fi aceleasi numai daca se schimba unghiul de privire al lucrurilor, altfel tot asa se intampla. Vrei numitor comun? Iata unul f. la indemana: Hristos!!! Cand oamenii vor inceta sa mai fie dispusi, din invidie si mandrie, la tot felul de concesii care contrazic invatatura de baza crestina, atunci si numai atunci se va realiza unitatea inclusiv fiintiala a bisericii universale. Altfel nu.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#25140 (raspuns la: #24953) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cozile de... - de DESTIN la: 17/10/2004 02:12:19
(la: Cum gandim?)
Nimeni nu poate a nega existenta diversa a papagalilor, cu o coadă ceva mai scurtă e tot un papagal, dar în acelaşi timp, e şi mai clar pentru toţi că un papagal cu o coadă scurtă nu e la fel cu un papagal care are coada întreagă.

Mai sunt papagalii deosebiti si pe alte criterii...eu insa am ales numai aceste doua exemple.

De aici toată încurcătura!

Va da-ti seama de ce am ales numai acest context...altfel incurcatura era si mai imposibila de-a fi definita.

Acum, dacă am inceput a scrie despre ei în mod evident, special, asta înseamnă că îi consider diferiţi de papagalii obişnuiţi.

Se poate spune limpede.

Insa dacă nu ii aminteam de loc şi ma prefac că nu observ nici o deosebire între un papagal cu coada întreagă şi unul cu coadă scurtă, s-ar putea sa ma banuiasca de interese ...

Da,vreun interes... să ma prefac că nu observ ceva ce văd cu toţii, sau că nu îndrăznesc să abordez subiectul şi vreau să ma eschivez de la luarea unei poziţii în problema papagalilor cu o altfel de coadă.

De ce?, vedeţi cum stă problema?

Din clipa în care apare subiectul, la mine ori la alţii, chiar din prima clipă în care ai schitat o singură frază ori ai scris câteva cuvinte despre papagalii cu coadă scurtă, cititorul va încerca numaidecât să ghicească dacă tu, cel care ai schitat sau ai scris, eşti unul cu coadă lungă sau unul cu coada scurtă.

Fireste,de la prima privire a textului,cititorul doreste sa vada de care eşti, ca să ştie cum să înţeleagă ceea ce ai schitat, ce ai scris.

Este o regula ce rămâne întotdeauna aceeaşi:

Dacă te simt... că ai coada întreagă, cei cu coada întreagă te vor lua în serios ...doar atunci când vor simţi că îi apostrofezi şi îi pui la punct pe cei cu coada scurtă.

Daca te simt...ca ai coada scurta,scena se repeta...implicati fiind cei cu coada scurta.

Insa atentie!!! dacă te apuci să iei apărarea celor cu un alt fel de coadă decât a ta, atunci e rău de tot.

Vor duşmăni fiinta ta şi pe cei, pe care vroiai să-i aperi. Pentru ei vei rămâne în continuare, la nesfarsit unul din tabăra celorlalţi, care-şi bagă coada în treburile lor.

Indiferent cum te-ai strădui să tratezi dilema, ea rămâne spinoasă.

Maxima precautie,poti fi şi oricât de gingaş in a trata-o, dacă te apropii de ea, tot te vei înţepa la cel puţin un deget.

Niciodată nu vei scăpa fara traume.

Nu scapi nevătămat!

Te invinuiesc, ori confraţii cu aceeaşi coadă, ori ceilalţi..

Iar restul... va lua de fiecare dată ori partea unuia ori a altuia, în funcţie de interesele de moment şi de necesităţile...firesti.

O dilema ce a stârnit întotdeauna ceartă şi ură între familiile de papagali.

Maiii!!! dacă până şi papagalii - deci frate cu frate - nu se mai înţeleg bine între ei, şi asta doar din cauza unei bucăţele de coadă în plus sau în minus.

Vedeţi, compoziţia chimică a salivei în condiţii climaterice diferite, a fost de când se ştie, un stimulent în felul lor de a gândi despre papagalii care diferă între ei prin lungimea cozii.

Insa,de unde le-a venit lor ideea,si ce idee!!! că gustul papagalilor diferă şi el, în funcţie de lungimea cozii?...

Nu sariti să nu mă întrebaţi, că nu ştiu!

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#25322 (raspuns la: #23335) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...