comentarii

priveam ingandurata spre odaia goala in care


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
daca avea lenin la pielea goala - de CondorM la: 27/07/2007 04:34:13
(la: La o bere, cu baietii...)
"am vazut ca dumnealui n-are tapet cu iepurashi (yessss! avea cu veveritze!)"

adica era capitalista
daca avea lenin la pielea goala
atunci era comunista
clar?
povestea imparatului - de cattallin2002 la: 29/08/2007 11:52:59
(la: patru comentarii la un arhi-cuvant)
Recunosc ca am oscilat intre a pune mesajul aici sau la subiectul despre cafenea.
Cum nu am talent in a compune mesaje deosebite, o sa scriu o poveste cunoscuta "Hainele cele noi ale imparatului". Am vrut sa o copiez, dar am sa fac un rezumat:
Amu cica era odata un imparat "înfumurat a cărui singură grijă în viaţă era să se îmbrace în haine elegante. Îşi schimba hainele aproape la fiecare ceas şi îi plăcea să se arate cu ele poporului."
Niste croitori, sarlatani, s-au gindit sa profite de vanitatea imparatului. Au venit la palat si au spus: "Noi suntem doi croitori foarte buni şi, după mulţi ani de cercetări, am inventat o metodă extraordinară de a ţese haine atât de uşoare şi de fine încât par invizibile. De fapt ele sunt invizibile pentru oricine este prea prost şi incompetent să le aprecieze calitatea"
Imparatul a fost de acord, "s-a gândit că şi-a cheltuit banii cu folos: pe lângă că se va alege cu un costum nou extraordinar, va descoperii şi care dintre supuşi lui este ignorant şi incompetent"
"După câteva zile l-a chemat pe bătrânul şi înţeleptul său prim ministru, care era considerat de toţi drept un om cu judecată" si l-a trimis sa vada lucrarea.
"Bătrânul s-a aplecat peste război şi a încercat să vadă lucrătura care nu era acolo. A simţit că-l trece o sudoare rece pe frunte."

"Nu pot să văd nimic”, s-a gândit el. „Iar dacă nu văd nimic înseamnă că sunt prost! Sau, şi mai rău, incompetent!”"
" „Ce material uimitor”, a zis el atunci. „Îi voi spune negreşit împăratului”"
"În cele din urmă împăratul a primit anunţul că cei doi croitori au venit să-i ia măsurile pentru a-i coase noul costum."
"„Am lucrat zi şi noapte dar până la urmă am terminat cel mai frumos material din lume pentru dumneavoastră. Priviţi-i culorile şi simţiţi cât de fin este”. Desigur, împăratul nu vedea nici o culoare şi nu putea simţii nici un material între degetele. A intrat în panică şi a simţit că-i vine cu leşin. Din fericire însă tronul era chiar înapoia lui şi s-a aşezat. Însă când a înţeles că nici unul dintre cei prezenţi nu ştia că el nu vedea materialul, s-a simţit mai bine. Nimeni nu putea afla că era prost sau incompetent."
"„Da, este un costum minunat şi arată foarte bine pe mine”, a zis împăratul, încercând să pară degajat."
" „Maiestatea Voastră”, a zis prim ministrul, „avem o cerere la dumneavoastră. Poporul a aflat de această extraordinară ţesătură şi toţi sunt nerăbdători să vă vadă în noul costum”. Împăratul a avut ezitări să se arate dezbrăcat în faţa poporului, dar apoi şi-a abandonat temerile. Până la urmă nimeni n-ar şti acest lucru cu excepţia celor ignoranţi şi incompetenţi."
"„În ordine”, a zis el, „îi voi acorda poporului acest privilegiu”."
"Toţi se strânseseră în piaţa principală, împingându-se şi îmbulzindu-se ca să vadă mai bine. Un ropot de aplauze a marcat sosirea alaiului regal. Fiecare dorea să ştie cât de incompetent era vecinul sau vecina sa şi, pe măsură ce împăratul trecea, un murmur tot mai intens se ridica din mulţime. Fiecare zicea, tare destul ca să-l audă ceilalţi: „Uitaţi-vă la hainele noi ale împăratului. Ce frumoase sunt!” "
"Un copil însă, care nu avea nici o slujbă importantă şi putea vedea lucrurile doar aşa cum i le arătau ochii lui, s-a apropiat de caleaşcă.

„Împăratul este în pielea goală”, a zis el."
"„Prostule!”, l-a mustrat tatăl său, alergând după el. „Nu spune aiureli!” L-a înşfăcat pe copilul lui şi l-a dus de acolo. Dar remarca băiatului, care fusese auzită de cei din apropiere, a fost repetată mereu şi mereu până ce fiecare a ajuns să strige:

„Băiatul are dreptate! Împăratul este gol! Este adevărat!”

Împăratul a înţeles că poporul avea dreptate, dar nu putea admite acest lucru. Şi-a spus că e mai bine să continue parada în iluzia că oricine nu-i va putea vedea hainele este ori prost, ori incompetent, şi a rămas înţepenit în caleaşca lui, în timp ce lângă el un paj îi ţinea mantia imaginară."




#230856 (raspuns la: #230839) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cartea de vizita - de Nanina la: 21/09/2007 23:43:27
(la: Chef de joaca)
Daca era personaj de desene animate i-ar fi sarit ochii din cochiliile lor, cu arcurile intinse pana sub barbie si globii atarnand caraghiosi la capete.
Femeia cu care impartea banca rece si ingusta de metal din statia de autobuz se dezbraca lent, dar metodic, dand drumul hainelor cumva amuzata pe betonul de sub picioarele lor. Intai isi scosese pantofii albi, prafuiti, apoi isi lasase geanta sa-i alunece de pe umar, urmata de jacheta crem, iar acum isi descheia nasturii rotunzi ai camasii de matase.
Barbatul isi trecu cu un gest nervos mana prin parul tuns unu si dadu sa se ridice - nu putea sa ramana langa ea, nu?! Sau sa incerce sa-i vorbeasca... femeia avea o problema la mansarda, era clar. Din stanga refugiului se precipita catre ei o femeie tanara, eleganta, tinand in maini o gramada de hartii fluturande si o geanta diplomat. Le tranti jos, langa banca si se repezi sa incheie nasturii de peste sanii femeii.
- Oh, Dumnezeule mare, Luiza, ce faci ?!...
Luiza o privea zambind cald, fara o vorba, un gest.
-Matilde, Matilde ! Se auzi de pe trotuarul de vis –a vis.Las-o!!
Matilde intoarse capul si il vazu pe Alexandru –varul Luizei.
Acesta, agitat, gesticula si cantarea din priviri distanta dintre el si masina care venea pe banda marginita de trotuar.Intr-un moment prielnic a traversat in graba si s-a indreptat spre grupul de la refugiu;grup la care s-a adaugat un baiat cam la vreo 12 ani insotit de bunica lui si un biciclist intre doua varste.
In acest rastimp, Luiza, profitand de faptul ca toata atentia era indreptaat catre Alexandru, a continuat foarte preocupata si cu un usor tremur sa scape de camasa de pe ea si cu miscari precise si-a desfacut fermuarul de la fusta, tragand-o spre glezne.
Barbatul ramase in picioare uimit peste masura de ce se intampla; nici nu a inteles ce l-a intrebat biciclistul si cand doamna a incercat sa spuna ceva , a ridicat o privire nauca. El se uita la Luiza care ramasese intr-un corset de culoarea piersicii coapte, ce ii sublinia bustul intr-un mod ispititor, iar capul era acoperit de palarie.
Pana cand sa se desmeticeasca lumea se auzi un zgomot provocat de o masina care venea cu viteza dinspre centru ; a franat brusc, s-a deschis portiera si a coborat o femeie insotita de un sofer;femeia aducea cu personajul care a uimit trecatorii- cu Luiza-, dar era ceva mai tanara, cu o fata pe care se citea entuziasmul si in ai carui ochi se vedeau sclipiri al unui amuzament pe cale sa se transforme in ras. Soferul politicos tinea pe brat un balonzaid si inainta spre Luiza facandu-si loc printre cei care erau pe trotuar.
Matilde, vazand-o pe Roxana-sora Luizei, s-a repezit catre ea incercand sa ii explice acesteia cum a gasit-o pe Luiza. Roxana razand, i-a spus sa nu isi faca griji si s-a dus la Luiza care avea deja balonzaidul pe ea.
-Draga, nu credeam ca vei avea curajul; ai castigat pariul.L-am trimis pe Alexandru sa vada cum te descurci si eventual sa te apere daca era cazul.Acum stai de vorba cu Matilde care este total nelamurita si contrariata.
Luisa a luat-o pe Matilde de umeri si a indreptat-o catre masina.
-Matilde te rog sa ma ierti ca am avut un astfel de comportament; am facut pariu cu Roxana si Alexandru pe 5000 de euro. Ei au spus ca nu sunt in stare sa fac ceva socant nici daca imi dau 5000 de euro, bani pe care ii aveau de la tata ca sa puna la punct niste treburi de-ale firmei.Atunci le-am spus ce am de gand sa fac si au tinut pariul.
In timp ce Luiza vorbea cu Matilde, barbatul s-a apropiat de Roxana si i-a inmanat poseta Luizei, hartiile si geanta diplomat. Aceasta i-a multumit si s-a urcat in masina alaturi de Luiza ,Matilde si Alexandru, spunandu-i soferului:,, la vila , te rog”.
Masina a pornit, lasandu-i pe cei de langa refugiu fara grai. Barbatul s-a asezat ingandurat pe banca, biciclistul a plecat mormaind ceva , dupa care a ales o melodie si a fuierat-o pana ce a ocolit rondul din intersectie. Bunica si-a luat nepotul de mana, a facut un semn catre barbat ca si cum multi nebuni pe lumea asta si s-a indepartat incet pana cand barbatul nu a mai auzit intrebarile surescitate ale baiatului si raspunsurile pline de indignare ale bunicii.
Se apropia autobuzul, asa ca s-a ridicat de pe banca cand privirea i-a fost atrasa de un obiect aflat la picioarele sale.Era ceva alb, calcat in picioare. S-a indreptat catre autobuz, care mai avea putin si oprea in statie, dar un gand l-a facut sa se opreasca.Oare ce o fi biletelul acela?O mare curiozitate nu ii dadea pace si cu toate ca nu avea in obicei sa ridice de pe strada obiecte care nu ii apartineau, s-a hotarat sa o faca. S-a aplecat, a ridicat obiectul care de fapt era o carte de vizita.A sters-o de pulpa pantalonului si a citit: Matilde Bazavan, manager tel:0212275100; 0746000050.
Cand a ridicat privirea autobuzul era in statie si a grabit pasul ca sa il prinda.
Cartea de vizita - de Nanina la: 22/09/2007 01:33:48
(la: Chef de joaca)

Daca era personaj de desene animate i-ar fi sarit ochii din cochiliile lor, cu arcurile intinse pana sub barbie si globii atarnand caraghiosi la capete.
Femeia cu care impartea banca rece si ingusta de metal din statia de autobuz se dezbraca lent, dar metodic, dand drumul hainelor cumva amuzata pe betonul de sub picioarele lor. Intai isi scosese pantofii albi, prafuiti, apoi isi lasase geanta sa-i alunece de pe umar, urmata de jacheta crem, iar acum isi descheia nasturii rotunzi ai camasii de matase.
Barbatul isi trecu cu un gest nervos mana prin parul tuns unu si dadu sa se ridice - nu putea sa ramana langa ea, nu?! Sau sa incerce sa-i vorbeasca... femeia avea o problema la mansarda, era clar. Din stanga refugiului se precipita catre ei o femeie tanara, eleganta, tinand in maini o gramada de hartii fluturande si o geanta diplomat. Le tranti jos, langa banca si se repezi sa incheie nasturii de peste sanii femeii.
- Oh, Dumnezeule mare, Luiza, ce faci ?!...
Luiza o privea zambind cald, fara o vorba, un gest.
-Matilde, Matilde ! Se auzi de pe trotuarul de vis –a vis.Las-o!!
Matilde intoarse capul si il vazu pe Alexandru –varul Luizei.
Acesta, agitat, gesticula si cantarea din priviri distanta dintre el si masina care venea pe banda marginita de trotuar.Intr-un moment prielnic a traversat in graba si s-a indreptat spre grupul de la refugiu;grup la care s-a adaugat un baiat cam la vreo 12 ani insotit de bunica lui si un biciclist intre doua varste.
In acest rastimp, Luiza, profitand de faptul ca toata atentia era indreptaat catre Alexandru, a continuat foarte preocupata si cu un usor tremur sa scape de camasa de pe ea si cu miscari precise si-a desfacut fermuarul de la fusta, tragand-o spre glezne.
Barbatul ramase in picioare uimit peste masura de ce se intampla; nici nu a inteles ce l-a intrebat biciclistul si cand doamna a incercat sa spuna ceva , a ridicat o privire nauca. El se uita la Luiza care ramasese intr-un corset de culoarea piersicii coapte, ce ii sublinia bustul intr-un mod ispititor, iar capul era acoperit de palarie.
Pana cand sa se desmeticeasca lumea se auzi un zgomot provocat de o masina care venea cu viteza dinspre centru ; a franat brusc, s-a deschis portiera si a coborat o femeie insotita de un sofer;femeia aducea cu personajul care a uimit trecatorii- cu Luiza-, dar era ceva mai tanara, cu o fata pe care se citea entuziasmul si in ai carui ochi se vedeau sclipiri al unui amuzament pe cale sa se transforme in ras. Soferul politicos tinea pe brat un balonzaid si inainta spre Luiza facandu-si loc printre cei care erau pe trotuar.
Matilde, vazand-o pe Roxana-sora Luizei, s-a repezit catre ea incercand sa ii explice acesteia cum a gasit-o pe Luiza. Roxana razand, i-a spus sa nu isi faca griji si s-a dus la Luiza care avea deja balonzaidul pe ea.
-Draga, nu credeam ca vei avea curajul; ai castigat pariul.L-am trimis pe Alexandru sa vada cum te descurci si eventual sa te apere daca era cazul.Acum stai de vorba cu Matilde care este total nelamurita si contrariata.
Luisa a luat-o pe Matilde de umeri si a indreptat-o catre masina.
-Matilde te rog sa ma ierti ca am avut un astfel de comportament; am facut pariu cu Roxana si Alexandru pe 5000 de euro. Ei au spus ca nu sunt in stare sa fac ceva socant nici daca imi dau 5000 de euro, bani pe care ii aveau de la tata ca sa puna la punct niste treburi de-ale firmei.Atunci le-am spus ce am de gand sa fac si au tinut pariul.
In timp ce Luiza vorbea cu Matilde, barbatul s-a apropiat de Roxana si i-a inmanat poseta Luizei, hartiile si geanta diplomat. Aceasta i-a multumit si s-a urcat in masina alaturi de Luiza ,Matilde si Alexandru, spunandu-i soferului:,, la vila , te rog”.
Masina a pornit, lasandu-i pe cei de langa refugiu fara grai. Barbatul s-a asezat ingandurat pe banca, biciclistul a plecat mormaind ceva , dupa care a ales o melodie si a fuierat-o pana ce a ocolit rondul din intersectie. Bunica si-a luat nepotul de mana, a facut un semn catre barbat ca si cum multi nebuni pe lumea asta si s-a indepartat incet pana cand barbatul nu a mai auzit intrebarile surescitate ale baiatului si raspunsurile pline de indignare ale bunicii.
Se apropia autobuzul, asa ca s-a ridicat de pe banca cand privirea i-a fost atrasa de un obiect aflat la picioarele sale.Era ceva alb, calcat in picioare. S-a indreptat catre autobuz, care mai avea putin si oprea in statie, dar un gand l-a facut sa se opreasca.Oare ce o fi biletelul acela?O mare curiozitate nu ii dadea pace si cu toate ca nu avea in obicei sa ridice de pe strada obiecte care nu ii apartineau, s-a hotarat sa o faca. S-a aplecat, a ridicat obiectul care de fapt era o carte de vizita.A sters-o de pulpa pantalonului si a citit: Matilde Bazavan, manager tel:0212275100; 0746000050.
Cand a ridicat privirea autobuzul era in statie si a grabit pasul ca sa il prinda.
cartea de vizita - de Nanina la: 24/09/2007 19:08:29
(la: Chef de joaca)

Daca era personaj de desene animate i-ar fi sarit ochii din cochiliile lor, cu arcurile intinse pana sub barbie si globii atarnand caraghiosi la capete.
Femeia cu care impartea banca rece si ingusta de metal din statia de autobuz se dezbraca lent, dar metodic, dand drumul hainelor cumva amuzata pe betonul de sub picioarele lor. Intai isi scosese pantofii albi, prafuiti, apoi isi lasase geanta sa-i alunece de pe umar, urmata de jacheta crem, iar acum isi descheia nasturii rotunzi ai camasii de matase.
Barbatul isi trecu cu un gest nervos mana prin parul tuns unu si dadu sa se ridice - nu putea sa ramana langa ea, nu?! Sau sa incerce sa-i vorbeasca... femeia avea o problema la mansarda, era clar. Din stanga refugiului se precipita catre ei o femeie tanara, eleganta, tinand in maini o gramada de hartii fluturande si o geanta diplomat. Le tranti jos, langa banca si se repezi sa incheie nasturii de peste sanii femeii.
- Oh, Dumnezeule mare, Luiza, ce faci ?!...
Luiza o privea zambind cald, fara o vorba, un gest.
-Matilde, Matilde ! Se auzi de pe trotuarul de vis –a vis.Las-o!!
Matilde intoarse capul si il vazu pe Alexandru –varul Luizei.
Acesta, agitat, gesticula si cantarea din priviri distanta dintre el si masina care venea pe banda marginita de trotuar.Intr-un moment prielnic a traversat in graba si s-a indreptat spre grupul de la refugiu;grup la care s-a adaugat un baiat cam la vreo 12 ani insotit de bunica lui si un biciclist intre doua varste.
In acest rastimp, Luiza, profitand de faptul ca toata atentia era indreptaat catre Alexandru, a continuat foarte preocupata si cu un usor tremur sa scape de camasa de pe ea si cu miscari precise si-a desfacut fermuarul de la fusta, tragand-o spre glezne.
Barbatul ramase in picioare uimit peste masura de ce se intampla; nici nu a inteles ce l-a intrebat biciclistul si cand doamna a incercat sa spuna ceva , a ridicat o privire nauca. El se uita la Luiza care ramasese intr-un corset de culoarea piersicii coapte, ce ii sublinia bustul intr-un mod ispititor, iar capul era acoperit de palarie.
Pana cand sa se desmeticeasca lumea se auzi un zgomot provocat de o masina care venea cu viteza dinspre centru ; a franat brusc, s-a deschis portiera si a coborat o femeie insotita de un sofer;femeia aducea cu personajul care a uimit trecatorii- cu Luiza-, dar era ceva mai tanara, cu o fata pe care se citea entuziasmul si in ai carui ochi se vedeau sclipiri al unui amuzament pe cale sa se transforme in ras. Soferul politicos tinea pe brat un balonzaid si inainta spre Luiza facandu-si loc printre cei care erau pe trotuar.
Matilde, vazand-o pe Roxana-sora Luizei, s-a repezit catre ea incercand sa ii explice acesteia cum a gasit-o pe Luiza. Roxana razand, i-a spus sa nu isi faca griji si s-a dus la Luiza care avea deja balonzaidul pe ea.
-Draga, nu credeam ca vei avea curajul; ai castigat pariul.L-am trimis pe Alexandru sa vada cum te descurci si eventual sa te apere daca era cazul.Acum stai de vorba cu Matilde care este total nelamurita si contrariata.
Luisa a luat-o pe Matilde de umeri si a indreptat-o catre masina.
-Matilde te rog sa ma ierti ca am avut un astfel de comportament; am facut pariu cu Roxana si Alexandru pe 5000 de euro. Ei au spus ca nu sunt in stare sa fac ceva socant nici daca imi dau 5000 de euro, bani pe care ii aveau de la tata ca sa puna la punct niste treburi de-ale firmei.Atunci le-am spus ce am de gand sa fac si au tinut pariul.
In timp ce Luiza vorbea cu Matilde, barbatul s-a apropiat de Roxana si i-a inmanat poseta Luizei, hartiile si geanta diplomat. Aceasta i-a multumit si s-a urcat in masina alaturi de Luiza ,Matilde si Alexandru, spunandu-i soferului:,, la vila , te rog”.
Masina a pornit, lasandu-i pe cei de langa refugiu fara grai. Barbatul s-a asezat ingandurat pe banca, biciclistul a plecat mormaind ceva , dupa care a ales o melodie si a fuierat-o pana ce a ocolit rondul din intersectie. Bunica si-a luat nepotul de mana, a facut un semn catre barbat ca si cum multi nebuni pe lumea asta si s-a indepartat incet pana cand barbatul nu a mai auzit intrebarile surescitate ale baiatului si raspunsurile pline de indignare ale bunicii.
Se apropia autobuzul, asa ca s-a ridicat de pe banca cand privirea i-a fost atrasa de un obiect aflat la picioarele sale.Era ceva alb, calcat in picioare. S-a indreptat catre autobuz, care mai avea putin si oprea in statie, dar un gand l-a facut sa se opreasca.Oare ce o fi biletelul acela?O mare curiozitate nu ii dadea pace si cu toate ca nu avea in obicei sa ridice de pe strada obiecte care nu ii apartineau, s-a hotarat sa o faca. S-a aplecat, a ridicat obiectul care de fapt era o carte de vizita.A sters-o de pulpa pantalonului si a citit: Matilde Bazavan, manager tel:0212275100; 0746000050.
Cand a ridicat privirea autobuzul era in statie si a grabit pasul ca sa il prinda.
Bruno - de Sancho Panza la: 16/10/2007 20:04:04
(la: Intamplari haioase la ceas de seara cu persoana iubita)
Ajung langa pat si o privesc - ea zambea manzeste ( aproape goala ) . Dupa ce o privesc cateva clipe isi face aparitia inspiratia... odata cu ea si buzele mele incep sa-i recite versurile:
"Pârâul şuşoteste fin
Bârfind coroanele de fagi
; "


data viitoare, roag-o sa se imbrace dupa moda siberiana.
doamne-ajuta!
Coral - de thebrightside la: 06/11/2007 09:42:27 Modificat la: 06/11/2007 09:46:14
(la: Mister Cafeneaua 2007 - Votul)
I.Proba in costum de baie
Fa striptease in 69 de cuvinte.
"Armura nu-mi mai e demult grea, dar fara ea ma simt usor,
liber in miscare, viu. Muzica imi dezvaluie unul cate unul
simturile, perceptia, gandurile. Cad de pe mine ca de la sine
braul conventional, teaca goala si manushile. Dezbrac cizmele
ingreunate de noroiul zilei apoi ciorapii si tricoul, umede si
instrainande.
Imi scot masca de strada, inchizand ochii de atata lumina.
Acum ma poti privi.
Sunt eu...".

II. Interviul
1. Ce faci cand afara ploua si inauntru-i leoparda ?
Deschid umbrela si parasesc zona exterioara a gradinii zoologice.
Acvariile sunt si ele interesante.

2. Cum te descurci in general cu dimensiunile ?
Mi-am cumparat un mach5.

3. Care-i cel mai mare defect al tau...
Mint.

...si cum il transformi in calitate ?
Mint frumos.

4. Ii multumesti lui Dumnezeu pentru ca...
Nu mi-a cerut niciodata ce nu i-am putut da.

5. Esti inchis intr-un cuptor cu microunde. La un moment
dat o mana se apropie si vrea sa apese pe buton. A cui e mana?

A autorului cartii de a carei pagini sunt captivat.

6. Pana unde esti dispus sa mergi ca sa castigi concursul?
Pana la sufletul juriului.

7. Ce cafegista ti-ar placea sa fii...
Aproape oricare.

...si de ce?
Pentru a-mi face placere discutia.

8. Daca ai putea recrea femeia, care ar fi primele trei
lucruri pe care le-ai schimba?

Modul, intensitatea si culoarea recreerii.

9. Ce e romantismul?
Capacitatea de a simti lacrima, inclusiv pe cea proprie.

- Care e cel mai romantic gest pe care l-ai facut vreodata?
Nu exista gesturi mai romantice decat altele. Exista doar
perceptii diferite.

10. Precizeaza 3 elemente necesare unei dimineti perfecte.
1 - Prima ceasca de cafea
2 - a doua ceasca de cafea
3 - prima ceasca de cafea impreuna cu aceeasi a mea singura iubire.

11. Defineste supremul rasfat.
O intalnire a familiei, pe terasa, intr-o dimineata insorita.
Anotimpul nu conteaza.

12. Cum se prepara o cafea à la carte?
Cu apa si cu bucurie in suflet.

13. Esti mi...re, nu mister, sic! Una din traditiile
postmoderne cere ca in timpul petrecerii sa pui in scena "dansu' lu' ginerica". Ce melodie si ce costumatie iti alegi?

Daca vorbim de traditii, nu putem vorbi cu constiinta curata de
postmodern.
Daca vorbim de postmodern, putem aduce in discutie apucaturi (mai
poarta numele de obiceiuri, tendinte, etc...).
Nu sunt adeptul inventarii din nou a rotzii si nici al "imbogatzirii"
traditiilor.
Traditiile pot desigur fi imbogatite, prin modernizare. Exemplul dat
insa nu-l percep ca atare.


14. Esti barbat:

d) pana la...?
Proba contrarie.

15. Cum gatesti o curca plouata?
Cu un ceai, haine uscate si multa caldura.

16. Ce cauti la concursu' de mister fara motive?
Concursu' de mister nu e deloc nemotivat! Spontan imi vin in minte
joaca, fantezia si placerea pe care le traiesc respectiv pe care mi-o
face participarea.
As adauga si cateva fraze despre nivelul asigurat prin alcatuirea
juriului, dar nu vreau sa zboare roshii.

17. Ce raspunzi la o intrebare pe care nu ai inteles-o?
Ca n-am inteles-o.

18. Ce ai spus ultima data cand trebuia sa taci?
"Pot sa zic si eu ceva?".

19. Raspunde la o intrebare care nu ti-a fost inca pusa.
"Cu draga inima".

20. Scrie un epitaf pentru o membra a juriului la alegere.
"Dumnezeu s-o odihneasca neconditionat, cum neconditionata i-a fost
impartzialitatea".

III.Proba de talent
Pune-ti in valoare farmecul si/sau un talent asa cum crezi de cuviinta.
N-o fac din doua motive:
a - subiectivismul individual nu poate fi ignorat
b - talentul meu nu incape intr-un monitor.

#252639 (raspuns la: #252638) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
camara goala - de beatlemaniacul la: 06/12/2007 20:15:26
(la: clinc - clonc)
am constatat si eu cu surprindere acel gol in camara proprie, dar il compesez foarte usor cu caldura ce mi-o da privirea celor mai importante persoane din casa mea: mama si copilul.
Inteligenta extraterestra - de Valeriu Cercel la: 22/12/2007 19:48:53
(la: Navidad)
Cu-atât de multe presupuneri,
Ştiinţa, nene, a venit,
Chiar teorii poţi sǎ le-numeri
Cǎ-n universul infinit
Ar fi “ceva” inteligenţǎ,
Ori fi’nţe, cum zic, raţionale,
Dar fraţilor, fǎrǎ licenţǎ
V-o spun pe bune ‘s vorbe goale ;

Privind a noastrǎ evoluţie,
De mii de ani pe-acest Pǎmânt,
În univers, fǎrǎ discuţie
Inteligenţi au fost şi sînt,
Cǎci asta-i simplu demonstrat
Şi fǎrǎ sǎ fac paranteze,
De faptul cǎ n-au încercat
..….ca sǎ ne contacteze !

Valeriu Cercel
#267817 (raspuns la: #267810) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
aproape sfarsit - de beatlemaniacul la: 13/03/2008 17:16:08
(la: 21 de minute)
Întors la jumătatea goală a patului adormea pentru a treia oară. Şi se visa rezemat de stâlpul de lemn, în umbra ocrotitoare a unei verande. În faţa sa la o oarecare depărtare un lan de porumb şi mai încolo conturul unui deal. Cu numai o treaptă mai jos o potecă îngustă porneşte timid chiar din picioarele sale, se arcuieşte un pic spre stânga pierzandu-se apoi printre buruienile înalte. „Ca într-un tablou oarecare multiplicat cu sutele prin camerele unui hotel de mâna a doua”. Din depărtare, vântul aduce senzaţia unui lătrat mai puţin obişnuit, un lătrat sacadat, ca o chemare. Picioarele toropite se saltă greoi şi primele mişcări sânt şovăielnice, semănând mai mult cu mersul unui cocoşat, dar cu cât înaintează pe cărăruia nisipoasă spinarea se îndreaptă şi pasul devine apăsat, până când cărăruia de nisip îl conduce cu toata puterea, fiecare fir de nisip mângâindu-i parcă amprenta şi trăgându-l spre lanul cu frunze lungi ce foşnăie încet cu o mişcare spre înainte şi înapoi. Ici colo iarba apare la inceput timid printre boabele de nisip, apoi năpădeste şi creşte luând forma bălăriilor ce parcă străjuiesc marginea lanului. Porneşte cu avânt prin lan dar curând înaintarea devine greoaie căci tulpinile se strâng în jurul lui, cocenii i se agaţă de haine şi frunzele lungi şi ascutite îl zgârie pe faţă. De fapt, lanul nu i se opune, ci îl trage înspre înainte cu toată puterea. Când aproape că nu se mai poate mişca, un luminiş se deschide spre dreapta. Un luminiş tăiat parcă prea perfect şi în mijloc o tânără lungită în iarbă, într-o poziţie nefirească. Cu picioarele sub ea, rezemată într-o mână, culoarea feţei sale având albeaţa imaculată a zăpezii, şi totusi nu-şi poate da seama dacă a surprins-o ridicându-se sau asezându-se. Floarea albă din mâna ei îl atrage, dar de neînţeles, fiecare pas spre ea nu reduce distanta ci lucrează ca o lupă întoarsă, depărtându-o. „De fapt cum am constatat azi dimineaţă, apropierea de tine nu-mi mai oferă posibilitatea unui contact, ci te micşorezi în mâna mea devenind ca o jucărie pe care aş putea s-o strivesc cu un singur deget. Poate chiar îţi doreşti asta, căci altă explicaţie nu găsesc la gândul ca nu vei mai fi a mea niciodată”. Câinele latră parcă mai aproape, dureros de aproape, şi el întoarce capul dar cu fiecare răsucire noi luminişuri se deschid în toate directiile si din nou ea lungită în aceeaşi poziţie nefirească. Zeci de poziţii nefiresti înmulţindu-se la fiecare pas, până când ochii incep să lăcrimeze de albul in exces al petalelor şi chemarea câinelui se transformă în urlet. „Când m-am întors pentru a te privi, floarea îţi aluneca uşor din mână, si senzaţia stranie că dacă te-ai fi înălţat în calea mea ai fi fost o figură omenească infinit mai înaltă decât orice alt locuitor al pământului.”
putin Emin... - de monte_oro la: 28/03/2008 22:37:03 Modificat la: 28/03/2008 22:37:33
(la: despre poeti si poeziile lor)
Mortua est!
de Mihai Eminescu

Făclie de veghe pe umezi morminte,
Un sunet de clopot în orele sfinte,
Un vis ce îşi moaie aripa-n amar,
Astfel ai trecut de al lumii hotar.

Trecut-ai când ceru-i câmpie senină,
Cu râuri de lapte şi flori de lumină,
Când norii cei negri par sombre palate,
De luna regină pe rând vizitate.

Te văd ca o umbră de-argint strălucită,
Cu-aripi ridicate la ceruri pornită,
Suind, palid suflet, a norilor schele,
Prin ploaie de raze, ninsoare de stele.

O rază te-nalţă, un cântec te duce,
Cu braţele albe pe piept puse cruce,
Când torsul s-aude l-al vrăjilor caier
Argint e pe ape şi aur în aer.

Văd sufletu-ţi candid prin spaţiu cum trece;
Privesc apoi lutul rămas... alb şi rece,
Cu haina lui lungă culcat în sicriu,
Privesc la surâsu-ţi rămas încă viu -

Şi-ntreb al meu suflet rănit de-ndoială,
De ce-ai murit, înger cu faţa cea pală?
Au nu ai fost jună, n-ai fost tu frumoasă?
Te-ai dus spre a stinge o stea radioasă?

Dar poate acolo să fie castele
Cu arcuri de aur zidite din stele,
Cu râuri de foc şi cu poduri de-argint,
Cu ţărmuri de smirnă, cu flori care cânt;

Să treci tu prin ele, o sfântă regină,
Cu păr lung de raze, cu ochi de lumină,
În haină albastră stropită cu aur,
Pe fruntea ta pală cunună de laur.

O, moartea e-un chaos, o mare de stele,
Când viaţa-i o baltă de vise rebele;
O, moartea-i un secol cu sori înflorit,
Când viaţa-i un basmu pustiu şi urât. -

Dar poate... o! capu-mi pustiu cu furtune,
Gândirile-mi rele sugrum' cele bune...
Când sorii se sting şi când stelele pică,
Îmi vine a crede că toate-s nimică.

Se poate ca bolta de sus să se spargă,
Să cadă nimicul cu noaptea lui largă,
Să văd cerul negru că lumile-şi cerne
Ca prăzi trecătoare a morţii eterne...

Ş-atunci de-a fi astfel... atunci în vecie
Suflarea ta caldă ea n-o să învie,
Atunci graiu-ţi dulce în veci este mut...
Atunci acest înger n-a fost decât lut.

Şi totuşi, ţărână frumoasă şi moartă,
De racla ta razim eu harfa mea spartă
Şi moartea ta n-o plâng, ci mai fericesc
O rază fugită din chaos lumesc.

Ş-apoi... cine ştie de este mai bine
A fi sau a nu fi... dar ştie oricine
Că ceea ce nu e, nu simte dureri,
Şi multe dureri-s, puţine plăceri.

A fi? Nebunie şi tristă şi goală;
Urechea te minte şi ochiul te-nşală;
Ce-un secol ne zice ceilalţi o deszic.
Decât un vis sarbăd, mai bine nimic.

Văd vise-ntrupate gonind după vise,
Pân' dau în morminte ce-aşteaptă deschise,
Şi nu ştiu gândirea-mi în ce o să stâng:
Să râd ca nebunii? Să-i blestem? Să-i plâng?

La ce?... Oare totul nu e nebunie?
Au moartea ta, înger, de ce fu să fie?
Au e sens în lume? Tu chip zâmbitor,
Trăit-ai anume ca astfel să mori?

De e sens într-asta, e-ntors şi ateu,
Pe palida-ţi frunte nu-i scris Dumnezeu.




saraza sc :) - de anitzasmile la: 08/04/2008 14:21:15
(la: Primavara se dezmeticesc bezmeticii. Sau invers.)
cateva minute am la dispozitie,asa ca spun repede...

fecioarele cica sunt optimiste de felul lor...eu sunt destul de pesimista si asta ma face sa cad des in depresii,mai mari sau mai mici.

un prieten imi spunea candva sa ies in parc sa ma plimb cu talpile goale pe pamant,sa ies pe strada si sa privesc chipurile necunoscutilor,incercand sa gasesc tristeti mai mari ca ale mele,sa caut in trecutul meu micile placeri personale si sa incerc a le aduce in prezent...lucruri marunte si nesemnificative pt mine,atunci...

mi-au trebuit vreo 5 ani sa inteleg ce vroia :)...si e bine...

ce-ar fi sa incerci sa gasesti scari pe care sa urci...sa gasesti sau sa regasesti acele mici bucurii care altadata poate erau mai insemnate si-ti umpleau timpul,astfel incat sa nu simti cum trece :)

De fapt astept zile mai bune. Daca as avea ocupatii care sa ma tina in priza, n-as fi pesimista. Prin urmare, trebuie sa imi gasesc ocupatii interesante. - prin situatii ca a ta poate trece fiecare la un momentdat si iti spun,din proprie experienta,ca doar de tine depinde sa gasesti scara pe care sa urci...macar tu esti deja constienta ca ai nevoie de ceva nou...:)
#300398 (raspuns la: #300295) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de lafemme la: 23/04/2008 18:47:09
(la: Nu mai stiu )
Apropo de olimpiade. Corectez cateva greseli… ca de toate nu stiu de am timp…
Nu uitapunct daca intr-o zi vei avea nevoie de o inima pentru a putea traii - un i, ti-o voi da pe a mea pentru ca in felul astavirgula stiu ca inima mea va bate mereu in pieptul tau.

Nu pot sa imi stapanesc lacrimile si simt cum tacerea ta ma seaca de viata, cum ma lasi sa ma inec in lacrimi. - redundanta, repatitia zgarie timpanulPrivirea ta e mult prea rece, parca ai uitat cat de mult te iubesc. Unde am gresit ? Ti-am refuzat ceva vreo data - un cuvant ? Ti-am interzis ceva vreodata ? Tot ce am facut vigula am facut di iubire pentru tine. Acum sunt doar un trup rece, fara nimicvirgula pentru ca am decis sa iti dau tie totul, pentru ca tu esti tot ce am. In camera rece si goala imi umplu cada cu apa rece, foarte rece privesc in oglinda, ma spal pe ochi,privesc incheietura mainii albe, pot observa vasele vinete, de sa sange ??? , iau lama si ma cufund in aparece puncttremur, punctimi doresc sa colorez apa cu propriul meu sange. Ma opresc punctnu am destula putere sa imi sfarsesc inca acest capitol al vietii, sinuciderea pune capat doar la un capitol al vietii ? nu la toate? sau poate sunt prea puternica pentru ca imi doresc cu disperare sa traiesc.
Ma schimb repede si ma trantesc in pat, punct nu imi pot stapani lacrimile. Nu ai sunat, punct poate ca nu vrei sa mai auzi nimic de mine, punct ceea ce ma sfasie este ca nu stiu ce s-a intamplat, unde am gresit. Nu am facut nimic care sa iti faca rau, nu am vorbit nimic care sa te supere, ai renuntat la noi fara sa spui un cuvant.
As vrea sa prind aripi – te duce cu gandul la red bull, unele expresii nu mai pot fi folosite pentru ca sunt déjà brand-uri sa nu mai exist.

Bon, astea sunt asa luate la prima vedere. Spuneai ca ai diplôme in sertar ? Si scrii asa ? Hai sa fim sinceri.
Nu e rautate ce iti spune lumea pe aici. Si eu fac greseli. Se intampla tuturor. Dar cand postezi un text ca asta al tau, nu cred ca ai mari motive de mirare ca nu esti aplaudata.

Si nu e nevoie sa renunti la imaginatie. Dar imaginatia intervine pe marginea unor lcruri pe care le-ai trait, simtit si tu. Bagajul tau emotional sa-i zicem trebuie sa-si puna cumva amprenta, ca sa para verosimil.

#305721 (raspuns la: #305716) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tatiku - de Areal la: 01/05/2008 15:35:59
(la: Patimile lui Iisus)
Nu comentez, dar am gasit pe Net o povestioara adecvata:

Draga mea,


Azi dimineata,cand te-ai trezit, eram langa patul tau in lumina minunatului Meu rasarit care a inundat odaia. Am sperat ca imi vei spune "buna dimineata",dar n-ai facuto. M-am gandit ca poate era prea devreme si de aceea nu M-ai obsevat. Am incercat sa-ti atrag atentia cand ai deschis usa,grabita. Ti-am sarutat fata cu boarea diminetii. Am revarsat asupra ta mireasma dulce si parfumata a florilor. Ti-am murmurat o melodie de dragoste prin ciripitul pasarilor. Ai trecut pe langa Mine grabind pasul.
Mai tarziu,te-am privit mergand si discutand aprins.Ah!Cat as fi dorit sa schimbi cateva cuvinte si cu Mine! M-am speriat si am sperat sa-mi vorbesti. Ai trecut pe langa Mine fara sa ma bagi in seama.
Dupa-amiaza ti-am trimis o ploaie invioratoare si ti-am stralucit prin fiecare picatura.Am strigat din ceruri cu glas de tunet,doar,doar Ma vei auzi.Apoi ti-am pictat un curcubeu fermecator in mijlocul norilor Mei aurii.Mi-am zis:"cu siguranta Ma va vedea!",dar,ca un facut,nu M-ai vazut.
Seara,la sfarsitul zilei,ti-am trimis un apus minunat de soare.Apoi te-am cautat cu privirea miilor de stele stralucitoare,nadajduind ca Ma vei vedea si iti vei intoarce preivirea spre Mine.Dar am ramas intristat si de data aceasta.
In sfarsit,noaptea la culcare am revarsat lumina lunii pe fata ta,ca sa-ti amintesc ca nu te-am uitat.Am nadajduit ca,macar acum sa-mi vorbesti,inainte de culcare.Nu Mi-ai spus nici un cuvant.M-a durut mult lucrul acesta,totusi am continuat sa stau de veghe la capataiul tau,nadajduind ca,macar a doua zi dimineata,vei observa prezenta Mea.
Tot astfel,in fiecare zi am continuat sa Ma descopar prin tot felul de cai,sperand ca vei dori sa fiu Pastorul tau.Eu pot sa-ti port de grija ca nimeni altul.Eu sunt Pastorul cel Bun,care isi da viata pentru oile lui.Eu am venit ca oile Mele sa aiba viata si s-o aiba din belsug.Dragostea Mea pentru tine este mai adanca decat marea si mai inalta decat cerul.Te iubesc cu o iubire vesnica,de aceea iti pastrez bunatatea Mea.Vreau sa Mi te daruiesti si am atatea sa-ti impartasesc.Pentru binele tau,te rog sa-mi raspunzi.
"Iata,Eu stau la usa si bat.Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa,voi intra la el,voi cina cu el si el cu Mine."
Al tau prieten
care te iubeste,
IISUS HRISTOS
PS:Odata am fost intrebat:"Cat de mult ma iubesti?".Am raspuns:"Atat de mult!" si mi-am intins bratele si am murit pentru tine.
poveste cu fluturi - de proletaru la: 13/05/2008 21:31:15
(la: Ora de compunere (7) - ''Calatorie fantastica spre pomul laudat'')
Cerul ruginiu ne loveste crestetele hade reflectand o lumina aramie peste zdrentele noastre cenusii. Doar praf si deznadejde, cat vezi cu ochii. Chiar si visele refuza sa se mai strecoare in mintile noastre chinuite. E greu de imaginat ca am fost candva civilizati, ca existau candva fluturi si cer senin. Pe un monitor, intr-o vitrina cu gratii, fata plata si inexpresiva a unui crainic citeste din memoria umanitatii: in anul 2004 a fost impuscat ultimul urs in Germania; se implinesc 50 de ani de cand a fost rapus ultimul vultur in muntii Tatra.
Stiu ca nu mai exista niciun copac pentru ca nu mai exista nicio padure. Sunt amintiri frumoase.
Crainicul transpira pe monitor. I se vad picaturile de sudoare alunecandu-i pe tample. Tresar! Imi amintesc de Goya. Am uitat sa ii duc apa. Ii promisesem ca ii fac rost de un pic de apa. Goya e un batran ciudat din mahala. Ne-am imprietenit cand i-am povestit ca am o frunza de castan intr-un ierbar vechi. Pentru mine era doar o frunza. El a intinerit brusc cu 10 ani cand a vazut-o. Ciudat om, Goya! Mi-a promis ca imi arata ceva grozav daca il ajut sa faca rost de putina apa. Trebuie sa fie apa de izvor. Cel mai apropiat e la doua zile de mers pe jos. I-am facut hatarul. Pe altcineva nu mai are. E batran si bolnav. Poate ii mai alina durerile. Speranta oricum nu mai are nimeni.
Mai am doua strazi si ajung la Goya. Am apa ascunsa intre zdrente, intr-o butelcuta ponosita cu capac ruginit.
Ajung la gard. Imi face semn sa intru.
- Ai gasit apa?
- Da, e aici. I-am dat butelcuta.
O ia si dispare dupa o prelata cenusie. Se intoarce si imi face semn sa il urmez. Ma duc fara tragere de inima. Mi-e scarba de locurile astea prafuite si intunecate. Goya se uita in spatele meu precaut. Cine putea sa fie in spatele meu? Ma uit si eu. Nu e nimeni. Totusi, Goya se uita atent cu ochii mari si curiosi. Inca mai are viata in privire. O simt. Se intoarce si descopera un fel de hardau mare din care scoate un cos impletit de nuiele. Ridica capacul, apoi scoate butelcuta. Desface dopul si toarna apa in cos. Ma incrunt. Mi-au trebuit trei zile sa aduc apa aia si el o varsa pur si simplu. Pune mana pe umarul meu si ma aduce mai aproape sa vad cosul. Privesc inauntru. Mi se taie respiratia. In cosul de nuiele, un castan mic de juma’ de metru. Imi dau lacrimile. Da, a meritat sa merg trei zile. Goya zambeste:
- Castanul asta o sa-ti tina umbra intr-o zi! spuse el fericit. Cred ca e singurul copac care a mai ramas.
- Auzisem demult ca ar fi cineva care ar fi avut un copac ascuns – i-am spus soptit.
- Nu, acesta nu e un copac. E cerul senin si fluturii tremurand intre ramuri. Probabil e ultimul.
Goya a ridicat privirea la cer. Nori maronii alerga in fata privirii lui senine.
Am luat butelcuta si i-am pus dopul. Ma pregatesc sa plec inapoi, dupa apa.
Ma uit in zare, spre stancile goale. Acolo va trebui sa ajung. Inchid ochii si vad cerul senin. Simt vibratia fluturilor.
Nu mai sunt un copil.
thebrightside - de latu la: 15/05/2008 09:12:11 Modificat la: 15/05/2008 09:15:59
(la: licitez vot)
nu te ingrijora pentru consum - io pentru asta traiesc...
Nu ma-ngrijorez pentru consumul necesar actiunii: Imi inchipui ca stiu, ca esti in elementul tau.
De altfel nu ma-ngrijorez nici la gandul eventualitatii, ca frumoasa idealista din tine si-ar putea pierde puritatea sau ca ti-ai putea pierde crezul: Daca ceva vei gasi intotdeauna in tine, atunci aia-i puterea de a pune - ori de cate ori e cazul - cioburile inapoi la locul lor.

Ma doare in schimb gandul la risipa de energie ca urmare a impactului cu realitatea stramta si stramba a multora cu care o sa ai de lucru.
Ma doare gandul la tristetea care - fie si numai pentru o clipa - te-ar putea cuprinde, cand o sa ai senzatia ca nici pe ei, pe cei carora le dai un profil, nu-i poti convinge de perspectiva reusitei.
Ma doare gandul la usile inchise, la privirile goale si la urechile surde care se vor alinia pe drumul tau.

Iti doresc, ca in clipe de goliciune sa poti chema din memorie o privire, un gest sau o vorba, care sa-ti fie dovada ca nu degeaba ai crezut in ei si in conditia lor umana.
N-am cum sa te ajut altfel, decat spunandu-ti, ca - macar un pic - te pot intelege si ca nu vad nici un motiv de a-mi face griji pentru tine.



P.S. Mai repede imi fac griji pentru nefericitii care o sa-ti stea in cale...:-))
#310631 (raspuns la: #310504) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce-acord - de maan la: 02/06/2008 12:02:42
(la: Cafeneaua News )
dar poti privi si te poti bucura de jumatatea plina, fara o sa neglijezi pe cea goala sau drojdiile.
am invatat pe pielea mea ca a ignora ce nu-ti face e uneori periculos.
#315041 (raspuns la: #315039) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
25 de minute ... Cafeneaua - Omerta - de Lady Allia la: 16/07/2008 11:49:07
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor )
Ploua fin peste orasul de ciment. Ploua dupa o zi calduroasa iar parful se ridica fin in aer, imbracand asfaltul intr-un voal usor transparent. Strazile sunt inca circulate de cete de oameni, asemanatoare musuroaielor de furnici. Forfota, ingesuiala, mirosul de transpiratie amestecat cu umezeala ploii, toate acestea fac parte din minunatul privilegiu citadin. Stau calm pe balcon si privesc zarea in care se incondeiaza un curcubeu stramb, deformat, parca transpirat si el. Ochiul imi deschide o zare de lumina, o lumina altfel decat cea a soarelui sau a curcubeului... sau a strazilor ce zumzaie.
Ar fi multe intrebari pe care le-as pune. Ar fi si mai multe raspunsuri pe care nu le-as sti. Poate ar mai fi si un ‚ar fi’ de care nu stiu. Renunt...
Cele cateva reviste stau imprastiate pe masuta de langa televizor, pe care odihnesc posace cateva tigari rasfirate, o cana de cafea si o carte pe care am inceput-o dimineata. Stephen King ... Salem’s Lot. Imi asez mainile pe balustrada si astept stropii fini de ploaie sa-mi arate o scara de lumina pe care sa ma pot catara ca si cand eram baietandru si ma suiam in copacii din fata casei.
Astept... si cerul lacrimeaza cativa stropi pe spinarea dezgolita, facand pielea sa se stranga putin, ascundandu-se dupa oase. Nu vreau sa ma gandesc la nimic. Vreau doar sa raman unde sunt, fara sa vreau nimic. Din camera, de undeva, poate de dupa dulap, se aude in surdina muzica. Reusesc sa o aud, insa nu stiu exact cine canta. Revin. Da. Metallica, desigur.
„Turn the page”.
Fie dar. O intorc. Si vad aceeasi pagina dezgolita, dezarmant de naiva. Mi-e mila de hartie si parca si de cerneala. Ar fi risipa daca as scrie. M-as risipi pe mine, foaia si cerneala. Prefer sa raman unde sunt, sa ma gandesc ca nu vreau nimic. Sa ma multumesc cu ce am. Pe mine sub ploaie, amintirea unui examen, eventual, si setea de a aprinde o tigara ca sa sarbatoresc seara plina de ploaie si zarea cufundata in lumina profana pe care nu pot eu s-o vad. Sau nu vreau... cine stie?!
Vad jos, in asa-zisa curte a blocului, cateva pisici alergand agitate si sprintare din calea suvoiului de apa ce cade neconditionat. Picioarele goale mi le balacesc intr-o baltuta ce sta posaca intr-o denivelare a cimentului.
„Oare ploaia vrea sa ude? Sau cade ordonata de norii ce-o parasesc tardiv, alunecand smolatic pe cerul ce se zice ca ar fi albastru?”
Bietele pisici.
Dar ploaia ma tine in magia ei, tintuit pe balcon, rezemat de balustrada. Vreau sa fumez.
Si vreau sa arunc naibii Marcel Proust, sa-si caute imbecilul de timp pierdut in alte parti. Aici timpul ma pierde pe mine. Si daca as fi la televizor, in vreun serial american stupid si prafuit m-as intreba: oare nu eu sunt cel ce pierde timpul? Da-s in Romania si zic doar : ... de pomana.
Pomana.
Cum dracu’ sa pierzi timpul, daca nu l-ai avut niciodata?! „A avea timp” zice-se. Marai frustrat. As cauta printre stropii de ploaie un ‚timp’, un batran, poate, sa-l ciomagesc cum stiu eu mai bine. Dar mi-e lene s-o fac si pe asta.
Vecina face clatite.
Si Intruder facea. Poate face si acum... erau bune.
Clatitele ma duc cu gandul la scortisoara, si la frig. Paradoxul e ca nu stiu de ce tocmai aceasta combinatie anosta. Scortisoara e buna, e... sacra uneori.
Incepe furtuna. De fapt ploaia se inteteste. Plec in camera. Dar ma intoc in scurt timp. Am tigari, o ceasca de cafea si laptop-ul. Il deschid si ma asez pe cimentul cald.

veveveCafeneauapunctcom

e visninie...

Conectare : Omerta...

......................

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/16120/25-de-minute-cafeneaua/1
Lady Allia - Erotism - de Intruder la: 16/07/2008 15:53:27
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor )
ma opresc din alergat prin tine - sunt goala si curg respirand
uit sa ma misc sub ochii tai
in timp ce buzele tale ma privesc pana sub piele - ma cutremur
si sunt asemeni unei dantele,
iar tu ma destrami incet sub palme dezbracandu-ma de mine
ma rasucesti dupa degete
si ma intorci pe dos - sunt o vioara ce nu-si mai apartine
sub arcusul trupului tau
muzicianul perfect ce stie sa nasca simfonii si din ultima mea coarda
intinzandu-ma pana la sunet
te ascult cum imi canti soptind - pari o ploaie ce mi se prelinge
intre recifuri de stele
pipaim noaptea cu ochii fierbinti cuibariti unul intr-altul
iar din palme ne cresc vulcani
degetele noastre curg incet peste piele asemeni unui dans de fluturi
si zburam impreuna prin noi

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/14492/erotism/1
Lady Allia, - de abbilbal la: 18/07/2008 01:55:35
(la: Să nu mă minţi!)
basmul ăsta ai să ţi-l citeşti singură într-o zi şi-l vei citi mereu în fiecare seară când te retragi în odaia amintirilor unde bunica ta va mângâia "părul de mătase şi rozor în care se ţes toate poveştile şi rugăciunile" în timp ce sufletul tău va povesti bunicii despre una, alta, lucruri doar de voi două ştiute,iar gândul va trimite pe ripile lui, în zbor lin, o rugăciune, doar de tine ştiută, spre largul zării de unde te privesc, duioşi, ochii bunicii.
Amintirile dor, dar durerea lor ne mângâie.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...