comentarii

priveam ingandurata spre odaia goala in care


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
125 MAXIME - de Areal la: 18/03/2009 08:50:30
(la: DICTIONAR DE CUGETARI)
1.Fara credinta te scufunzi..
2. Un crestin care nu are radacini este recolta usoara pentru Satana.
3. In armata lui Dumnezeu, nu exista soldati necunoscuti.
4. Prietenii se ajuta intre ei pentru ca sa creasca in Hristos.
5. Nu-ti insusi invataturile false.

6. Cei ce se pleaca pentru a servi pe pamant, vor fi drepti in Cer.
7. Biblia este cartea raspunsurilor mici si mari.
8. Daca-l avem pe Hristos, avem toate motivele de a avea speranta.
9. Hristos lua pacatul meu, plati vina mea si ma libera.
10. Construieste o prietenie cu Isus in istoria vietii tale !

11. Cand iti este greu sa ierti, gandeste la tot ce ti-a iertat Dumnezeu.
12. Lucrurile nu satisfac; Isus, da !
13. Daca nu adopti o pozitie ferma, cazi.
14. Invataturile lui Dumnezeu ofera adevarata cunostinta pentru viata.
15. Fii atent ce faci, toata lumea te vede...

16. Daca traim pentru Hristos, nu putem evita problemele de maine.
17. Ai facut ceva extraordinar pentru Dumnezeu azi?
18. Toate promisiunile lui Dumnezeu se sprijina pe intelepciunea Sa.
19. Depozitul lui Dumnezeu niciodata nu are rafturi goale.
20. Nu exista scurtaturi pentru a ajunge la maturitate spirituala.

21. Domnul care te-a facut, vrea sa faci din El centrul vietii tale.
22. Adorarea placuta lui Dumnezeu, iese dintr-o inima supusa.
23. Nu se poate progresa spiritual privind inapoi.
24. Dumnezeu iti da har suficient pentru fiecare proba prin care trebuie sa treci.
25. Teama ne va parasi cand ne aducem aminte ca Hristos este cu noi.

#417728 (raspuns la: #417508) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
honey - de alex boldea la: 07/04/2009 14:50:21
(la: Cu stima)
nu stiam de chestia asta. mi se pare de prost gust, sincer. din mai multe motive.

unu: romanul este infatisat ca fiind, efectiv, cu vaca. total fals. romanul adevarat sta la bloc, asculta manele, sparge seminte si e cu vaca doar figurativ

trei: de unde pana unde e romanul spiritual? poate doar spirtual, la crasma din colt, la o tabla cu prietenii lui care miros a santier si munca cinstita.

patru: romanul adevarat e deprimat. are colturile gurii indreptate in jos si mainile legate la spate. are privirea goala si motto "ne fura astia si nu avem ce face"
#425173 (raspuns la: #425164) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu! - de adina.petre la: 14/04/2009 01:02:44
(la: Adina & Gloria's Cafe)
Eu nu-s de acord sa inchidem. Am stat in seara asta si-am sters prafu', am dichisit mobilierul, trebuie sa aiba un loc sa se ascunda si cei ce nu inghit prea bine primavara, cei care nu se indragostesc acum, cei care au de plans si inecat amar. Redeschiderea! Am zis!

Si incep eu: Nici nu mai stiu cum am ajuns sa il iubesc. Pur si simplu, mi s-a intamplat...asa cum se intampla uneori sa merg pe strada si sa nu vad ca am calcat intr-o baltoaca. In momentul acelea mergeam pe strada, ingandurata... si la un moment dat ma lovesc de cineva. Ma intorc furioasa sa ii arunc "privirea", musai incruntata...si atunci il vad. Are pur si simplu un zambet...dezarmant. Si pentru cateva secunde, clipa se dilata, a ramas si ea mirata...

Eh, dar e tarziu si aici trebuie facuta aprovizionarea cu alcooale. Maine mai povestim!
"sa te privesc atroce " - de cosmacpan la: 08/05/2009 01:07:11
(la: despre compatibilitate...)
"as fi capabil sa te privesc atroce si feroce in timp ce ti-as povesti "Tom Degetelul"..." da, pentru ca teama de necunoscut pune atropina si ne face ochii mari ca ai bunicutei din povete dar mai apoi cand prindem gustul capsorului adancit in scobitura umarului sa dam limba la pila (pe-o dunga, noaptea sa nu mai ajunga...)

"sa te privesc gales in timp ce ti-as crepa falangele, bucatele" traiasca si infloreasca inchiuzitia si gulagul in care suferintele au fost aduse la rang de arta sau mai presus...

cat despre intrebare, ce sa spui...dau fuga in gradina si-mi iau o margareta... ca oricum mi s-o rupt brelocul la siragul de chei...(da bre locul...nu vezi ca-s ostenit?)

io ma stiam donator de sange dar cu cuceririle astea tehnologice se poate dona orice (sa nu vorbim de bancile de ssss....)
#435276 (raspuns la: #435030) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
<<< dar din pacate nu am idei.
Am eu destule nu va faceti griji.>>>


<<<< imi pare rau standade ... printre margaritare... >>>

Asta nu e corect. Pina acum nu a nimerit nimeni combinatia corecta. E ca la afaceri. Ca sa faci afaceri nu ajunge sa ai bani, sa fii inteligent, sa ai noroc, sa fie omul potrivit, la momentul potrivit, la locul potrivit. Trebuie indeplinite toate conditiile. Pentru politica e nebvoie si de putina teorie asta ca sa nu operezi de'amboulea asa cum se face acuma. Politicienii astia n-au nici un sistem. Actioneaza "varzuit" pentru ca toata logica lor politica e o varza.

<<< indiferent cat ar fi intentiile .... politica a ideologiei... >>>

Apai daca esti asa bun de candidat la presedentie ia zi repede tot ce poti ca sa stim si noi cu cine vorbim. Trebuie sa zici tot pentru ca altfel lasi impresia de om cu nasul pe sus. Daca ai bagat strimba, asuma-ti initiativa si ofera-ne detalii. In ce priveste alegerile de acum, eu mai degraba ma gindesc la cele viitoare. Poate pina la ele realizez ceva. Daca reusesc bine, daca nu, nu, macar pot sa zic , ca am incercat. Materialele ramin publicate pe net si fel de fel de oameni vor da de ele, lucru care imi poate aduce contacte noi.

<<< iarasi incep cu indiferent de cea ce veti propune, lumea este satula de tehnocrati >>>

Eu propun un concept nou de tehnocratie, numi tehnocratie politica. In viziunea mea, un tehnocrat este un om care isi face meseria in mod tehnic si metodic, si daca privim si politica, ca pe o meserie atunci tehnocratia se poate aplica si politicienilor. Un politician tehnocrat, este un politician de meserie, adica un bun profesionist in ale politicii, cu o formatie speciala sau cu un talent pentru asta, care stie ce este dip-lomatia, dialogul, bunul simt, interesul public etc si care nu reduce politica la un spectacol sinistru de injuraturi. Ceea ce avem acuma nu sint politicieni ci sint niste coate-goale si matze-fripte, care havbar nu au ce e aia politica.


<<< revenind la ideologie, ... romanului? >>>

Repet: e vorba de tehnocratie politica (adica inginerie politica) si nu de ingineri de poduri. Nesimtirea civica a romanului se poate combate, daor daca oamenii care nu sint nesimtiti se unesc. Sa ne gindim: ave 2 sate. Unii cinstiti si unii hoti. Care dintre astia vor forma primii o banda ? Evidetn ca hotii. Ce variante au ceilalti. 1. Stau ca prostii si admira cum sint furati si 2. se organizeaza ca sa faca fata la problema. Evident ca oamnii cinstiti nu au in singe ideea de a se organiza in bande, pentru ca nu vad rostul, si nici nervul necesar. In plus acestia sint mai linistiti si prefera sa isi vada de treburile lor. Toatea astea insa, pina cind situatia devine insuportabila. Concluzia. Trebuie un partidu nou, care sa fie condus de intelectuali si nu de politicieni diletanti insotiti de coate-goale si matze-fripte, care sa propuna ceva nou si nu doar nou ci credibil. Initiativa va avea scuces, dar e de munca. Asta fac eu aici: munca, munca de lamurire.


<<< cu ce cuvinte (spuneam io ca-s bun politician)... >>>>

Ideea este ca inainte sa cerem bani de al altii tre sa mai reducem peirderile de la noi. Trebuie ordine si disciplina. Democratice dar ordine si disciplina. Democratia nu insemna abolirea ordinii ci insemna ordine democratica, ceea ce e cu totul altceva.


<<<< cum poate demonstra un tehnocrat iubirea si ...a Deltei, a aerului si a apei? >>>>

Prin ordine si disciplina. Pentru moment eu as face o oridine la singe pe soselele romaniei in materie de viteza si responsabilitate in circulatie. Dupa citiva ani, s-ar invata lumea. Dupa 89 s-a relaxat sistemul ca sa fie respectate libertatile omului, intelegindu-se prin asta libertatile tuturor iresponsabililor de a face ce vor in detrimentul libertatii oamenilor responsabili. Acestia din uram, prea pasivi din fire au inghitit si au trecut 20 de ani si am descoperit ca era necesara ordinea democratica, pentru a inlocui ordinea comunista si nu ablolirea ordinii comuniste cu lipsa de ordine democratica. La noi daca se face ordine pe sosele ar zice lumea ca e stat politienesc. Totusi in Tarile civilizate e ordine si disciplina si nu zice nimeni ca Austria sau Germania sint state politienesti. Noi avem o optica gresita a ceea ce trebuie sa insemna demcratia si de asta este nevoie de un partid nou care sa arate aceste lucruri si sa le aplice.


<<< noi nu, niciodata...
greseli...omul...>>>

Avem nevoie de Bun Simt si Responsabilitate si de o Doctrina care sa le Promoveze.
#445262 (raspuns la: #443963) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de M a o la: 22/06/2009 19:08:53
(la: AUTOMATISME,SABLOANE,OBICEIURI,DEPRINDERI,TICURI)
1. Primul lucru cand ma trezesc e sa pornesc televizorul pe Mirciulica, singurul motiv fiind ca ma scuteste pe mine de injuraturile de rigoare pentru tara in care traiesc, din pacate.
2. Ma barbieresc doar cand incepe sa ma manance barba. Cam odata pe saptamana, prilej cu care ma si uit in oglinda.
3. N-am niciodata sireturi, nu suport sa ma aplec cand ma incalt.
4. N-am mai circulat cu autobuzul sau cu trenul de mai bine de cincispe ani.
5. N-am tinut niciodata cont cu ce picior pasesc, daca-mi ies mate-n cale sau galeti goale. Aiureli.
6. Traseele mele se intersecteaza tot timpul, nu stiu ca am de intrat pe undeva decat atunci cand ajung in dreptul acelui undeva. Se intampla destul de des sa trebuiasca sa ma intorc de cateva ori in acelasi loc.Singurele planuri dinainte facute sunt cele care privesc fiscul, acolo ma duc bine pregatit si cu un zambet iliescian permanent. Cu aia nu ma cert niciodata...
7. Cele mai multe lucruri le rezolv doar in gand. Aman tot ce se poate, pana in ultima clipa, stiind ca de multe ori nu mai e nevoie s-o fac sau ca trebuie facut altfel. Prin asta m-am adaptat la mersul lucrurilor in Romanica. Acu', is curios daca intr-adevar tine chestia cu forfetarul. Oricum, il aman pana dupa termen da' in asa fel sa nu intru la penalizari.
8 Fumez rar pipa, si mai rar trabuc.
9. Painea proaspata o mananc, mai ales daca-i calda, cu unt gras, pe nerasuflate. Nu-i buna, da-i gustoasa.
10. Beau asa cum scrie la carte, ca stie ea ce scrie. Vinul rece, la temperatura camerei sau fiert, cand si cum simte nevoia muschiul meu. Berea altfel decat rece nu merge. Coniacul incalzit in palma iar palinca asa cum se nimereste. Apa mai rar, ca rugineste incheieturile.
11. Dorm in orice pozitie, mai putin pe burta ca n-am pat cu gaura. Am dormit si in timpul unui mars de 120 de km, in armata. Noroc ca eram pe randul din mijloc. Altii o luau spre linia intrerupta si trebuia sa-i tragem inapoi. Cei din dreapta, mai ghinionisti, se trezeau in sant.
12. Cafelele, amandoua, una dimineata si una la amiaza, le beau negre, tari si cu putin zahar.
13. Memoria mea e telefonul, alta n-am. Cu cat e mai destept, cu atat sunt si io mai prompt.
14. Tot timpul am in portbagj un sac, iar in buzunar o pungulita cu mancare pentru bietii caini boschetari. Sunt in stare si ma pricep sa domolesc o haita de caini oricat ar fi de flamanzi si de suparati. Inca n-am incercat cu lupi.
15. Intotdeauna adorm spre sfarsitul filmului pe care l-am asteptat cu infrigurare toata saptamana. Nu pierd niciodata sfarsitul filmelor de casa, fara actiune, plate sau banale. Nu-mi explic.
*** - de cuminte la: 29/06/2009 18:29:36
(la: CAND TI-E LUMEA MAI DRAGA,)
"pleci duminica intr-o vizita si taman cand ai ajuns se rupe tocul la pantofi"


Ooo, da! Timişoara, tocuri de 12, călcat strâmb pe un grătar. M-am dus de-a berbeleacu' şi mi-am rupt bunătate de toc.
Ce era să fac? La hotel n-aveam alţi saboţi la schimb, aşa că m-am descălţat, am chemat un taxi şi am defilat prin mall cu picioarele goale până la raionu' cu papuci.

Dar cea mai cruntă amintire e una de acum un an şi ceva în urmă. Aveam o bluză din aceea căzută pe umeri şi la o mişcare mai bruscă mi-a alunecat până sub sâni. Mi-a venit să intru-n pământ de jenă, am scos un ţipăt scurt, m-am înroşit toată şi asta a fost. Preţ de o clipă toate privire masculine din centru au fost aţintite spre mine, iar maşinile au început să claxoneze. Nu purtam sutien în ziua aceea.
Dacă aş fi avut prezenţa de spirit, mi-aş fi înghiţit ruşinea şi aş fi zis cu gura până la urechi "Sunteţi la camera ascunsă!" :)
*** - de lafemme la: 31/08/2009 23:00:17
(la: fetiţa cu chibriturile)
m-a chinut talentul. scuze de eventualele typos. e pe fuga.

ne-am întîlnit în decembrie cînd soarele se desfăcea în felii de gheaţă, pătrundea până la sânge în orizontul de care ne sprijineam amândoi fără să spuneam nimic lăsam mâinile să se împreuneze până la os ţâşneau aurore boreale

oraşul se zbătea ca o căţea în călduri în pântecul nopţii ochii cerului se dezlipeau rând pe rând luminoşi nişte fecioare cu pielea purie sticloasă îşi lăsau parul şuviţe şuviţe să-mi mângâie creştetul m-am uitat înspre tine şi te-am văzut cum faci primul pas te-ai desprins cosmic de hăul negru din jur şi-atunci am zâmbit

mă îmbrăcasem în rochia mea de păpuşă şi am ştiut că pupilele tale sorb din preaplinul buzelor mele ţi-am arătat cutia cu chibrituri şi atunci n-am mai ştiut unde se termină omul din tine şi unde începe creatura divină am scăpărat primul băţ

întîia aprindere s-a desprins sferic din pântecul meu ai păşit printre coastele mele ca prin hubloul unei epave ancorată în hăul oceanului am simţit cum mă aprinzi ardeam cu forţa unei supernove

al doilea chibrit l-am aprins direct pe inimă şi atunci sufletele noastre s-au luat de mână cu gingăşie eram ca doi copii în zâmbetul tău am văzut candoarea primului fruct pârguit din prima grădină a lumii

am mai aprins un chibrit şi am prins aerul fuior cu degetele până când stelele au pârâit şi-au început cântecul dureros simţeam cum alunecai inevitabil pe peretele abrupt al inimii mele când am ridicat privirea către tine aveai creştetul atât de aproape de stele eu te simţeam atât de aproape de mine era primul nostru sărut

unul cîte unul am aprins toate chibriturile cu mâinile în buzunare ţi-am spus că am putea merge umăr la umăr până la capâtul celei mai lungi autostrade acolo talpa ta avea să se aşeze în ţărână ca palmele unui indian pe coapsele lumii te-am urmat în linişte şi când te-ai oprit, departe de vietăţile ştiute mi-am pus palmele căluş la ureche ai auzit cum sângele şuiera a dragoste

aerul s-a aprins între noi şi-a ridicat poalele cu perversitatea unei bombe atomice fluxul acela ne-a izbit în plex pe amandoi eram pe o insula cu palmieri eu veneam de la plaja cu papucii pe umăr mă aşteptai în hamac citind ultimul roman scris despre noie m-am aşezat în paginile încă goale cu picioarele îndepărtate ca acele unui ceasornic am început să ticăi în ritmul unui cântec de leagăn atunci mi-ai luat obrajii în palme şi cerul s-a aprins

bomba nucleară era flacăra de pe ultimul băţ de chibrit l-am ridicat în dreptul ochilor ne priveam ca într-un tablou de frida kahlo începuseră să ne crească trandafiri şi zgârie nori între degetele de la picioare ploua cu stele pe inimile noaste împreunate ca o umbrelă uriaşă deasupra metropolei
atunci am simţit cum pielea începe să se lepede de pe corpul meu de jivină am rămas goală şi netedă un animal subacvatic care nu cunoaşte lumina dar este lumină ai plonjat în mine de la sute de ani distanţă am simţit cum trecutul îşi frânge coastele eram în cădere liberă alături de tine şi atunci întregul univers a juisat de plăcere noi doi nu mai ştiam ce e gravitaţia

#477142 (raspuns la: #477063) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de cuminte la: 09/09/2009 11:28:09
(la: confă despre nimic)
"Asta-i fața ”plină” a nimicului. Ce se află însă dincolo de paradox?"

Eu văd lucrurile altfel, dar asta nu înseamnă că ele stau întocmai ca-n imaginaţia mea. :)
Unde-i un "nimic", imediat Cineva vine să-l umple, de parcă Universul ar fi o muieruşcă de mahala care nu suportă să aibă spaţii goale pe mobilă şi încarcă totul cu bibelouri, mileuri, păpuşele din gips.

Oricât mi-ar părea mie de haotică lumea, ea are legi perfect ordonate, ca şi cum am privi totul printr-un caleidoscop: apar în faţa ochilor figuri geometrice cu o formă perfectă.
Chiar dacă o nanonanonano(nano)nanosecundă :) atunci când rotim jucăria se produce nimicul dezorganizând totul, aproape nesimţit, formele geometrice îşi reiau locul şi creează alte privelişti pe care noi le admirăm.

De aceea spuneam că nimicul e Creator. Nicăieri în lumea asta nu există goluri, nu există doar "cauze" ce nu produc efecte. Ne subordonăm unor legi fizice şi nu cred că "nimicul" se poate sustrage de la ele.
#479792 (raspuns la: #479690) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
brasoveanului si celorlalti - de Bucu la: 14/09/2009 18:40:56
(la: curtea fara culori)
într-adevar, exista un astfel de turism, pe care l-am simtit din plin plimbându-ma pe-acolo. aveam impresia ca unii au venit acolo ca la bâlci.

cred ca turistii astia nu trebuie prea aspru judecati, in fond li se creeaza toate conditiile sa fie asa: reclame peste tot in lume, cifrele incredibile (dar exacte) care se tiparesc prin toate cartile de istorie, manifestarile care au loc regulat samd.
turistul, asadar, a aflat ca acolo s-au petrecut atrocitati si vina sa vada cum, ce, unde. voyorism? habar n-am si nici nu ma prea preocupa cum vad altii.

eu m-am dus acolo sa vad o fabrica a mortii, sa vad, sa aflu cât poate specia umana sa fie de cruda si de calculata in cruzimea ei (nu toata specia, doar cei care-au planuit si faptuit asta, atunci).

pentru ca acolo fiecare zid, fiecare urma de groapa si fiecare caramida a fost - cu sânge rece, premeditat si calculat- zidit, sapata sau pusa ca sa ucida mase de oameni. se stia bine ce se face, totul era planuit pâna în cele mai mici amanunte, calculat, aprobat.

asa ca eu m-am plimbat acolo pe pietris uns cu untura de om, am pasit pe praguri lustruite de talpi de copii in drum spre crematoriu si-am respirat aerul de boala, durere si moarte care împânzea baracile.

de aceea n-am vazut culori.
de aceea am facut pozele in alb si negru. de aceea mi-am dat silinta ca poza sa exprime exact starea mea la momentul respectiv. acolo când, în camera de gazare, m-am asezat cu aparatul lânga gaura de canal din podea ca sa surprind volumul încaperii, în parte doar, dar ca un spatiu compact, cu toate elementele. daca moartea venea din tavan, singura sursa de aer putea fi, poate, canalul. poate ca acolo, in podea, s-a murit cu ultima speranta de-o sursa de aer curat. la o scârboasa gaura de canal.

asta trebuie vazut acolo, aste trebuie inteles acolo: pâna unde s-a mers.

si trebuie vazut de-aproape, chiar daca de la aproape un secol distanta...

eu n-am fost ca turist acolo, am fost ca urmasul omului mort ...

fotografia, ca si alte modalitati de exprimare vizuala, e limitata in bidimensionalitatea ei pe latime si înaltime. a treia dimensiune, adâncimea, nu e întotdeauna de la sine inteleasa, e dimensiunea care trebuie mult 'muncita'. însa nici asta nu-i de ajuns, exista înca o parte care închide tot întregul asta: spiritul pozei si aerul ei.

daca ar fi sa-mi privesc pozele de mai sus cu ochi critic (ceea ce chiar fac acum) e tocmai delasarea de-a lasa aerul in ele. am crezut, taind culorile, ca va disparea si aerul, dar vad ca-i tot acolo. pentru ca astea nu se vroiau a fi poze-sablon, cu spirit si aer ci asa cum erau si locurile: fara aer si apasator de goale.

cum experienta face cât 10 scoli, poate o sa reusesc vreodata sa fac si poze fara aer ...

multam pentru participare la confa asta, o sa fac o mica pauza de fotografiat. si poate chiar de scris p-aici...

da' mai vin io...
#481427 (raspuns la: #481297) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Căruţa goală - de Tot Areal la: 09/10/2009 07:47:24
(la: POVESTIRI CU TALC(V))
Într-o dimineaţă, un băiat se plimba prin pădure împreună cu tatăl său. La un moment dat, tatăl s-a oprit, a stat câteva secunde ascultând, apoi şi-a întrebat băiatul:
- În afară de cântecul păsărilor şi de foşnetul frunzelor, ce mai auzi?
Băiatul, ciulind urechile, îi răspunse:
- Aud zgomotul unei căruţe.
- Aşa este, răspunse tatăl, mai mult decât atât, este o căruţă goală.
- Cum ştii, tată, că este o căruţă goală? căci încă nu se vede, ci doar o auzi.
- Este foarte uşor să-ţi dai seama când o căruţă este goală, din cauza zgomotului pe care îl face. Cu cât căruţa este mai goală, cu atât face mai mult zgomot.

Tot aşa este şi în viaţa de zi cu zi. Când vorbim prea mult, întrerupând conversaţia tuturor, fiind inoportuni şi îngâmfaţi, simţindu-ne preaputernici şi reducând valoarea oamenilor din jurul nostru, trebuie să ne amintim de căruţa goală care, cu cât este mai goală, cu atât este mai mare şi zgomotul pe care îl face.
#488908 (raspuns la: #488555) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Minulescu - de alex andra la: 10/10/2009 19:53:50
(la: și iar e toamnă...)
CU TOAMNA IN ODAIE

Mi-a batut azi-noapte Toamna-n geam,
Mi-a batut cu degete de ploaie...
Si la fel ca-n fiecare an,
M-a rugat s-o las sa intre in odaie,
Ca-mi aduce o cutie cu Capstan
Si tigari de foi din Rotterdam...
Am privit in jurul meu si-n mine :
Soba rece,
Pipa rece,
Mana rece,
Gura rece,
Doamne!... Cum puteam s-o las sa plece?
Daca pleaca, cine stie cand mai vine?
Daca-n toamna asta, poate,
Toamna-mi bate
Pentru cea din urma oara-n geam?
“Donnez-vous la peine d’entrer, Madame...”
Si femeia cu privirea fumurie
A intrat suspecta si umila
Ca o mincinoasa profetie
De Sibila...
A intrat...
Si-odaia mea-ntr-o clipa
S-a incalzit ca un cuptor de paine

Numai cu spirala unui fum de pipa
Si cu sarutarea Toamnei, care maine
O sa moara... vai!...
Bolnava de gripa...
#489288 (raspuns la: #489281) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
reducand privirea numai la ochi...inseamna ca suntem mai orbi - de cosmacpan la: 13/10/2009 13:39:46
(la: Confa lui Cosmacpan)
decat orbii...
o aroma, o atingere, o tacere sunt tot atatea moduri de a privi...



#490196 (raspuns la: #490167) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sceneta - de anisia la: 02/11/2009 08:40:47
(la: Miss Cafeneaua 2009 – Etapa I)
The silent fight

Decorul:
in garsoniera de pe 13 Septembrie, bucataria are forma dreptunghiulara cu o latime prea ingusta pentru lungimea dialogurilor petrecute la masa cu trei picioare, lipita de peretele crem faiantat. pe pervazul geamului intredeschis, jonny si camelia ciripesc afectuos.

is orele cinci fara cinci. acusi, acusi trebuie s-apara si el de la serviciu - gandeste zambind, bucuroasa si ca, in sfarsit, i-au reusit galustile la supa.
isi scoate sortul de bucatarie, si-aranjeaza frumos buclele si-asteapta cuminte, rasfoind o revista.

tic-tac, tic-tac, tic-tac

is orele opt si treizeci de minute. ii trecuta de-acum prin fel si fel de stari de spirit. ingrijorare, teama, nedumerire, dezamagire, amaraciune. si iar ingrijorare.

tic-tac, tic-tac, tic-tac

a citit de-acum la revista aia de vreo cateva ori. fara sa se miste de pe scaunul din bucatarie. cu ochii tintiti pe usa de la intrare. si urechile ciulite dupa motorul masinii. jonny si camelia sunt tacuti si ei.

tic-tac, tic-tac, tic-tac

is orele zece. se-aude motorul masinii. se repede la geam, si-l vede cum iese grabit din masina, si urca treptele de bloc doua cate doua.

se-aseaza la loc pe scaunul ei, bosumflata.

nici ca-i sare de gat cand intra pe usa, nici ca-i incalzeste mainile intre palmele ei. se preface preocupata cu reincalzitul mancarii.

el intra ca o vijelie in casa...

EL: iubiiii, ce i-am batut pe astia la baschet azi. mama ce foame mi-e, ce-ai facut bun?
(ups, am festelit-o. ii bosumflata. oi fi uitat sa-i spun ca azi merg la baschet?. iubiiii... ce faaaci?

EA: fara sa raspunda in fel si chip, mesteca in cea cratita cu mancare.

El: ai uitat iubi ca azi e zi de baschet? - o-ntreaba bland, incercand sa-i prinda privirea.

EA: la fel de tacuta ii pune supa in farfurie, si-l priveste pe sub ochelari.

EL: ooookey, silent fight again. mai, esti fantastica. tu uiti si tot tu te superi. ti-am zis ieri ca azi e zi de baschet. stii bine ca ti-am zis. de ce ai uitat? si de ce faci pe botoasa acum?

EA: soarbe din supa, vadit zgomotos, forma copilareasca de protest.

EL: asa faci tu intotdeauna. te superi ca vacarul pe sat si apoi taci. ma innebunesti cu tacerea asta. ce naiba, suntem oameni mari. vorbeste. spune ce te supara.

EA: strange farfuriile goale de supa. si-si zice-n gand i-or fi placut oare galustile...?
deloc nu e bine - de modigliani la: 09/11/2009 14:00:23
(la: Travian)
den doo motive
primo, ai sa te obisnuiesti asa si asa ai sa mi intri seara n odaie
sa fie fie cit se poate de clar ce spun, asa am sa te gasesc si dimineata, nfofolita
secondo, daca nu lasi macar un umar gol sa 'ndrazneasca derbedii a privi la tine, pe cine mai descapatinez?

pfuai, e mai usor la rasboi decit in casa mi
#497934 (raspuns la: #497927) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de M a o la: 11/11/2009 09:58:10
(la: problema - cat de sus ne-am putea ridica?)
Dupa ce i-am pus problema si lui Benny, dupa ce l-am urmarit cum se duce ingandurat in camera lui cu o hartie s-un creion mecanic cu mina B2, cu rexerve, l-am asteptat sa termine calculele. Pierzandu-mi rabdarea, am dat buzna in camera fara sa bat la usa, surprinzandu-l cu urechile galbene si trufa uscata de concentrare cand tocmai revedea calculele. Reusind sa arunc o privire pe hartie, am deslusit cu greu inclusiv o traiectorie care pornea de undeva de pe un cerc (am dedus imediat ca-i pamantul) si se inscria pe orbita...
Avand incredere in capacitatile lui intelectuale, as spune ca respectivul cadavru ar putea fi animat de o pornire launtrica (temperature de aproape 300K)care, transformata in lucru mecanic si mai apoi acceleratie, sa-l propulseze tocmai pe o orbita circumterestra, daca nu cumva din prea mult avant sa paraseasca chiar sistemul solar.
Il las acum sa calculeze in cat timp se intalneste cu Voyager, dat fiind ca ala fu mult mai breaz...
era să uit (II) - de cosmacpan la: 05/01/2010 16:30:18
(la: era să uit...exerciţii de imaginaţie...)
în primul rând ca să nu uit am să adresez tutulor un mesaj de felicitare: celor care au luat kilograme să le dea Dumnezeu sănătate ca să poată să le-administreze (pe kilograme normal) iar celor ce-au pierdut, să le dea Dumnezeu răbdare până îşi vor reface rezerva strategică, aşa că ori ce aţi fi făcut, făcut rămâne, până la noile alegeri de kilograme. Daaaaa...
deci pentru astăzi încercam să mă eschivez pentru a nu mă desconspira sau poate transpira ultimul mare secret (oho, nici nu ştiţi câţi în cale mi s-au pus) şi tot nu o să vă spun decât că anul trecut am păţit o mare dandana...
într-o zi de primăvară, când era soare pe-afară ies şi eu la o plimbare ca să fac baie de soare...bun...nu apuc io să fac o sută de paşi (de unde ştiu că erau o sută? păi nu ştiu dar dă mai bine cu cifre rotunde că doar nu era să spun că erau 79 şi jumate) şi mă ântâlnesc cu un vecin, aşa mai pământiu la cuşmă şi cu privirea goală...salut eu cu BUnă ziua, dar bună cred că a fost numai pentru mine că el a trecut şi nu a spus nimic...o fi necăjit bietul de el zic şi-mi văd de drum. La colţul străzii şcoală...copii, grămezi peste grămezi dar toţi umblau de colo - colo, duşi de vale înspumate cu cornul şi cu iaurtul, mancate mai pe jumate...măi să fie...dar în mintea cea mintoasă a românului de pe urmă prinse a se izmeni un gând neclar şi neciteţ...
mai în sus şi mai în jos, pe stradă de-oraş frumos, nimic, toată lumea cu feţele sparte de ochi înfundaţi într-o linişte d-aia spăimoasă...şi mai face omul băi de soare dar se mai şi potoleşte că osteneşte şi fără să bag de seamă mă opresc pe malul gârlei, pă un pătuiag dealge şi stau şi io ca prostul să-mi trag sufletul care văzându-se slobod, se şi aruncase-n unde şi apoi mai ia-l de unde...şi cum stam io cu sufletul aşa, călărind valele celea înspumate iată că se opreşte lângă mine o babă bătrână, cu fular de lână, la păr tremurată cu pleată-nnodată, cu şapte cojoace (pierduse din ace) şi cu pungi o mie, mai să-mi dea şi mie...şi unde nu să aşează băbuţa lângă mine şi începe a molfăi din gingiile cele roş-vinete strecurând cuvintele aşa ca prin vată:
- ei voinice voinice, dă şi la baba un gologan că tare mare foame să zbate în măruntaiele mele...
- mai că-mi venea să o iau aşa la o hârjoană verbală şi intelectoală cât să-mi treacă năduful, amocul ori astenia, că ceva cred că era şi prin genele şi sprincenele mele, dar odată mă pocneşte aşa ca o descifrare de miracol şi numa ce mă pomenesc întrebând ca prostul satului
- apoi babă slută şi urâtă, ia să-mi spui tu mie ce-are toată lumea asta de-i cu faţa spartă şi cu ochii duşi aşa către niciunde? şi în timp ce întrebam bag mâna-n sân şi scot de la sub braţ o gogoaşă merdenea (o ţineam acolo să steie caldă să nu mi se clisoşască gura de la urda cea rece)...
- ei măi fecior-fecioraş, cu brânzoaică mă ademeneşti şi răspuns tu-ai să găseşti...drept să-ţi spui nici io nu ştiu de ce-i aşa (zicea baba molfăind la gogoaşă cu mare poftă) dar gurile lumii zicesc că mare pacoste şî nenorocire s-o abătut asupra la lume că cică (lumea zice) curiozitatea îi pă moarte...şi vezi mătăluţă că curiozitatea este aşa ca o iarbă, nu-i ca un trunchi să moară tot odată...dar peste tot pă un-să află, o păleşte duhoarea telenovelistică political corectness show şi o arde cu tot cu răpdăcină de nu mai iese fir pe-acolo... şi dacă nu mai este curiozitate pă pământ de ce să se mai agite şi să se frământe lumea...trece aşa ca vaporu păn ape şi nici nu bagă de seamă că s-o lipchit di burta lui mărea de scoici şi mătasea broaştei...
- apăi dacă-i pă moarte, pă mine cum de mă mai înghesuie?
- apoi...
- da n-am să va mai spui ce mi-o spus baba molfăind la gogoaşa ceea pen-că-i vorba de exerciţii de imaginaţie, nu-i aşa?
Hai că mai este şi mâine o zi şi mai multe om vorbi...
Esenin - de modigliani la: 24/01/2010 11:55:49
(la: Cele mai frumoase poezii)
Omul negru

Sunt bolnav de tot, prieteni,
Sunt bolnav peste măsură.
Singur nu ştiu cum şi unde m-am îmbolnăvit.
Mă frâng.
Parcă galopează vântul
Şuierând prin stepa sură,
Parcă-n creier alcoolul
Fierbe ca-n septemvre-un crâng.

Ca o pasăre din aripi,
Capul din urechi vibrează.
El picioarele trudite
Să-şi mai poarte n-are cum.
Un om negru,
Un om negru,
Un om negru
Vine şi pe pat s-aşează.
Un om negru
Nu mă lasă s-adorm noaptea nicidecum.

Un om negru
Plimbă-un deget pe o carte ticăloasă
Şi ca peste-un mort călugăr,
Mormăindu-mi din abis,
Îmi citeşte viaţa unui zurbagiu,
De patimi roasă,
Împlântând în suflet groaza
Şi umplându-l de plictis.

Un om negru,
Negru, negru!

"Hei, ascultă-mă, ascultă -
Mormăie mişcându-şi gheara -
În această carte-s multe planuri mari
Şi mari idei.
Acest om trăit-a-n ţara
Care-o stăpâneau scârbavnici,
Prefăcuţi şi mari mişei.

Ţara ceea, în decemvre,
E drăceşte de frumoasă sub zăpezile de spumă,
Viscolele ţes fuioare
De pe caierele moi.
Acest om a fost odată aventurier,
Nu glumă,
De cea mai aleasă viţă
Şi de cel mai falnic soi.

A fost fercheş,
Pe deasupra şi poet, c-o înnăscută,
Deşi nu prea mare forţă,
Care nu plăcea oricui.
Pe-o femeie oarecare,
Peste patruzeci trecută,
O numea fetiţă scumpă
Şi spunea că-i dragă lui.

Fericirea - spunea dânsul -
E în dibăcia mâinii şi în agerimea minţii.
Cei cu suflete stângace sunt în veci nefericiţi.
Nu-i nimic
Că-n traiul nostru biciuirea suferinţei
Ne aduce gânduri false
Şi ne lasă istoviţi.

Când te bântuie tristeţea,
Când pierzi toate,
Când te doare,
Când te-nşfacă gerul vieţii,
Sub furtuni, sub ani, sub vânt, -
Să zâmbeşti cu nepăsare
E cea mai înaltă artă
Dintre câte-s pe pământ."

"Omule, omule negru!
Nu vei cuteza aceasta,
Doar în valuri,
Ca scafandru nu ţi-e rostul să te-njugi,
Mi-e indiferentă viaţa unui biet poet
ce umblă după chefuri şi scandaluri.
Te poftesc oricui, nu mie,
S-o citeşti şi să-l îndrugi."

Omul negru
se încruntă şi se uită fix la mine.
În vomitături albastre ochii lui s-au înecat.
Parc-ar vrea făţiş să-mi spuie
Că-s tâlhar fără ruşine,
Că pe cineva câineşte l-am căznit
Şi l-am prădat.

... Sunt bolnav de tot, prieteni,
Sunt bolnav peste măsură.
Singur nu ştiu cum şi unde m-am îmbolnăvit.
Mă frâng.
Parcă galopează vântul
Şuierând prin stepa sură,
Parcă-n creier alcoolul
Fierbe ca-n septemvre-un crâng...

Noaptea e geroasă.
Doarme
Liniştea răscrucii goale.
Singur stau la geam.
Pe nimeni
Nu aştept.
Mi-e gândul stâns.
A acoperit tot şesul varul nisipos şi moale.
Nişte călăreţi - copacii -
În grădina mea s-au strâns.

Undeva, cobind, boceşte cucuvaia,
Ca un scheaun.
Iscă tropot de copite
Sumbrii călăreţi de lemn.
Iată iarăşi
Omul negru
S-a ivit,
S-a pus pe scaun,
Dând jobenul către ceafă,
Desfăcându-şi haina, demn.

"Hei, ascultă-mă, ascultă! -
Mârâie, privindu-mi faţa care parcă-nţepeneşte
Şi plecându-se asupra-mi tot mai rău,
Mai fioros, -
Până astăzi niciodată n-am văzut aşa prosteşte
Suferind de insomnie pe-un mai mare ticălos.
Ah! Să presupunem însă c-am greşi!
Afară-i lună.
Ce mai vrea şi luna asta
Toropită-n bălţi cereşti?
Poate c-o îmbie tainic
"Ea"
Cu coapsa groasă,
Brună,
Printre lirice miazme
De iubire să-i citeşti.

Ah! Mi-s foarte dragi poeţii!
Şleahtă de caraghioşi.
Eu îmi amintesc povestea cunoscută şi banală
Cum unei studente,
Pline pe obraz de coşi,
Din mers
O hâzănie pletoasă, ros de poftă sexuală,
Îi vorbeşte prins de vervă
Tocmai despre univers.

Nu mai ştiu,
Nu mai ţin minte,
Într-un sat, poate-n Kaluga,
Poate undeva-n Reazan,
Trăia un copil cuminte,
Cu păr galben,
Ochi albaştri,
În familia lui simplă şi săracă
De ţărani.

Şi-a crescut,
Acum e vârstnic
Şi poet - chiar de elită.
De-o putere nu prea mare,
Dar de-un nesecat tumult.
Pe-o femeie oarecare,
Peste patruzeci pornită,
O numea fetiţă scumpă
Şi-o iubea nespus de mult."

"Omule, omule negru!
Eşti un oaspăt de ocară.
Faima ta de când e lumea
Se lăţeşte peste tot."
Sunt turbat,
M-a prins furia -
Şi bastonul sare, zboară,
Cu nebună-nverşunare
Îl izbeşte drept în bot.

Luna a murit.
La geamuri
Zorile-s albastre, line.
Ah, tu, noapte crudă,
Ce-ai scornit, ce-ai vrut s-arăţi?
Cu jobenu-n cap pe scaun
Şed
Şi nimeni nu-i cu mine.
Singur sunt, bolnav...
Şi-oglinda
Zace spartă în bucăţi.
*** - de tuxedo la: 13/05/2010 13:00:45
(la: Umbra)
foarte gingas sentiment si delicata imagine insa nu suficient sa faca din txtul asta o poezie, din punctul meu de vedere. Poate fi o dragutza relatare in jurnal sentimental,,,sau hai, bun, poate fi o incercare de poezie daca autorul are maxim 14 ani. atunci este de bun augur, cum se spune...
Insa concret si pe scurt: "lumea trista ce ne privea..." -nu vad sensul in constructia poeziei, ce functie are imaginea asta? nu contribuie cu nimic... Apoi "e dimineata si e luni!" Si de ce trebuie sa ne miram sau sa tzipam asta? ce intriga, ca sa justifice semnul de exclamare? faptul ca e dimineata? faptul ca e luni?
"gonesc grabitzi" este pleonastic. as avea curiozitatea cum este sa "gonesti" incet.

Faptul ca "parca facem baie" amuzant-dar cine, unde? personajul si umbra? prin balti? tot umbra este in pielea goala? si in fine ideea de "lume gri"-zisa asa, pe sleau si nu doar sugerata este destul de ...uzata, sa folosesc un termen mai blajin...

dar...en fin...e doar o parere.
bre io am fost harnic... - de cosmacpan la: 18/05/2010 01:28:53 Modificat la: 18/05/2010 01:36:10
(la: Puzzle - cafenea )
Povestea vorbii

Un neghiob cu totu,-n vremea mai demultă,
Ca să-şi ia nevastă făcând şi el nuntă,
De masă, bucate în gând îi venise,
Dar cu ce să fiarbă de loc nu-ngrijise.
Socrul, ca şi dânsul, văzând că nu-s lemne,
Aleargă la horă pe tineri să-ndemne,
Strigând: - Cine este mai voinic de ducă,
Se meargă îndată, lemne să aducă?
Ginerele sare, ia car şi secure:
- Mă duc eu, răspunde şi pleacă-n pădure.
Ajungând să uită la un copaci mare.
- Să-l duc întreg, - zise – ce de mai haz are!
I-aş face îndată pe toţi ca să-mi zică:
“Hop o dată, măre! ce mai ginerică!”
Dar numai el singur în car cum să-l suie?
Ş-îi veni în gând carul alături să-l puie,
Ca tăind să-l culce, drept în car să cază
Şi aşa să-l ducă, nuntaşii să vază.
Făcând dar el astfel şi tăind stejarul.
Cum căzu, îndată îi turti jos carul.
Acum ce sa facă? Fluieră, priveşte,
Ş-ntr-o parte ş-alta stă şi se suceşte!
Văzând că nu-s boii, să-i caute pleacă,
Cu securea-n umăr şi cu hârca seacă,
Şi nemaigăsindu-i, că i-a pierdut crede;
Iacă ş-ntr-o baltă niste raţe vede.
Nu-i venea prin minte că o să mai paţă,
Azvârli securea să dea într-o raţă.
Nu înnemereşte, raţele zbor, scapă,
Şi securea cade bâldâbâc în apă.
Pe loc se dezbracă, se aruncă-n baltă,
Negândind nerodu c-o să paţă ş-altă.
Pe când el cu totul se da-n afundare,
Să scoaţă securea din apa cea mare,
Vine oarecine în ascuns, în taină,
Ş-îl fură de-l lasă fără nici o haină.
După ce rămase gol numai în piele,
Privind împrejuru-şi văzu floricele,
S-a pus să culeagă zicându-şi: «Nu-mi pasă,
Cu mâinile goale tot nu merg acasă »
Ş-aşa numa-n piele se duse cu ele,
În loc de surcele ducând floricele.


(sa sti ca n-am spus-o io, o fost altu mai breaz ca d-aia l-am plagiat da sa nu sa stie ca era Anton Pann)

da daca mai gasesc prostii mai aduc ca doar n-o sa viu cu manurili goale...

nu stiu cum sa o spui p-a dreapta dar cu harnicia nu prea ma inghesui prin ganguri cat despre altele nu stiu chiar ce sa zic da parca, parca...zic si io, bine ca mi s-o strans pielea capului deasupra gatului ca altfel muream innecat la vreme de ploaie...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...