comentarii

privesc pe fereastra


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
FEREASTRA SUFLETULUI - de Areal la: 10/07/2008 16:31:59
(la: POVESTIRI CU TALC (III))
Am citit zilele acestea o poveste despre o familie care a primit de la o ruda in varsta o casa intr-un cartier foarte linistit. Inainte de a se muta mama, tatal si fiica lor mergeau cateva ore in fiecare zi pentru a scoate din casa lucrurile vechi, pentru a face curatenie si a pregati cat mai bine locuinta.
In prima dimineata cand au ajuns in casa fiica a observat, privind pe fereastra, o doamna in varsta care isi intindea hainele abia spalate in balcon.
- Mama, priveste ce haine murdare intinde vecina noastra in balcon! Pana si eu stiu sa spal mai bine decat ea! Poate ar trebui sa merg s-o invat cum se face! Sau poate sa-i spun ce sapun sa foloseasca…
Mama a privit la doamna in varsta care isi intindea rufele, a privit apoi la fiica ei si n-a spus nici un cuvant.
Si asa, la fiecare doua sau trei zile fiica repeta observatiile, in timp ce vecina isi întindea rufele la soare.
Dupa vreo luna fiica a ramas surprinsa vazand ca vecina sa intindea pe sarma cearceafuri mult mai curate, asa ca i-a spus mamei sale:
- Priveste, a invatat sa spele rufele, cu toate ca n-am avut timp sa trec pe la ea sa-i spun cum se face!
Mama s-a uitat zambind la ea si i-a raspuns:
- Nu, astazi am reusit sa vin ceva mai devreme decat tine si am spalat geamurile casei noastre!
Si in viata se intampla de multe ori la fel… Totul depinde de cat de curata este fereastra sufletului nostru, cea prin care observam faptele celorlalti.
Inainte de a critica, potrivit ar fi sa ne uitam la noi insine si sa ne curatm sufletul pentru a putea vedea clar ceea ce se intampla in jurul nostru. Atunci am reusi in sfarsit sa vedem si curatenia sufletească a celorlalti, chiar daca ei nu sunt niciodata perfecti…
Fie ca “afara” este ploaie, vant sau soare… eu ma straduiesc in fiecare zi, atat cat imi sta in puteri, sa-mi pastrez curata fereastra sufletului. Si fara indoiala… azi te vad mult mai bine decat ieri!

O zi fericita, in care sa intre cat mai multa lumina prin fereastra ta!
Si ce daca nu este o poezie... - de LMC la: 18/08/2004 19:07:15
(la: Cele mai frumoase poezii)
...ceea ce am aflat in textul scris mai jos este tot la fel de poetic ca orice alta poezie indragita. Sper sa va placa
__________________________________________________________
In salonul unui spital se gaseau doi bolnavi. Unul din ei , care suferea cumplit din pricina plamanilor, era ridicat in fiecare zi de sora medicala la fereastra salonului, unde, sprijinit de perete, trebuia sa stea in picioare mai bine de o jumatate de ora. In acest timp incerca sa descrie cele vazute pe fereastra, colegului sau de suferinta, un barbat paralizat, tintuit la pat. Privea pe fereastra si-i descria plastic cum primavara punea stapanire peste parcul din apropiere. Zarzarii erau in floare, iar papadiile presarau galbenul lor regal peste verdele matasos al ierbii fragede. Un vant molatec unduia pletele unor indragostiti care se zbenguiau prin parc. Pe oglinda albastra a lacului pluteau nuferii unor lebede maiestuoase...

Zilele trecea parca mai usor, si paralizatul astepta acum cu infrigurare ziua urmatoare, cand va auzi din nou cat de minuntata este lumea de afara. Incet cu incetul, dorinta de a trai se trezea din nou in el. Simtea un freamat de viata in oasele lui imobile, cu fiecare noua descriere a frumusetii de afara.

Intr-o noapte ingrozitoare, ochii sai spre lume, omul bolnav de plamani, a inceput sa tuseasca infiorator. Mana sa imobila n-a putut apasa butonul de alarma.

Spre dimineata, au scos cadavrul din camera sa. Era acum singur. I-a venit o idee. A cerut sorei sa-l multe in patul de langa fereastra. Cu sfortari supraomenesti a reusit sa se ridice intr-un cot. S-a uitat pe fereastra sa vada un crampei macar din lumea de afara descrisa atat de minunat de colegul sau de suferinta.

In fata ferestrei era un perete mare si gol...

Petru Lascau - din Intre zambet si suspin

"Un ziarist de provincie ce t - de paulgreb la: 08/02/2005 11:55:28
(la: De ce traiesc femeile mai mult decit barbatii)
"Un ziarist de provincie ce trecea printr`un sat vazu la o poarta un batran care plangea. Se apropie si`l intreba :
- De ce plangi tataie ?
- Fiindca m`a batut tata ...
- Tatal ? Pai cati ani ai matale ?
- 102 ...
- Si de ce te`a batut ma rog ?
- Eh! I`am furat toporu` lu` bunicu`... "

Bancul asta circula prin Rusia pe la jumatatea secolului trecut si se baza pe o oarecare realitate : foarte multi tarani rusi ajungeau la niste varste la care un orasean nici nu visa. Munceau pe branci o viata intreaga in conditii grele , nu dadeau pe`afara de destepti ... dar erau longevivi. Nu duceau insa viata dezordonata si plina de excese a orasenilor.

O legenda japoneza "ne povesteste" ca : un maestru privea pe fereastra in timp ce afara ningea foarte tare si a observat cum crengile mari si - teoretic - mai rezistente se rupeau sub greutatea zapezii , iar crengile mici , mult mai firave dar mai elastice , se aplecau incet pana se eliberau de zapada acumulata si supravietuiau "incercarii". Asa a aparut arta martiala Ju-Jistu.

Natura ne arata ca organismele aparent mai firave sunt defapt mai rezistente in fata vicisitudinilor. Si noi facem parte din natura , chiar daca ne place sa credem ca o putem guverna.
a & i - de latu la: 29/12/2005 09:31:18
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
no, odihneste-te atunci si cand iti revine muza, sa te intorci pe la noi ;;)
Ahaaaa! Deci intrusu saracu-i doar bun cand vine cu muza?
Ok: Intruder daca n-ai muza la tine, si eu daca n-am galbiori de colindat (ca banuiesc ca ciorapii tai nu sunt cel mai propice biotop pentru reproductia de euroni), vad ca n-avem cautare...

Ce ne facem?
Suntem victimele miscarii feministe mondiale care se pare ca si in conferinta asta arunca umbrele-i lungi cu genele falfaind. Acum avem dovada: Suntem acceptati doar atata timp cat suntem cuminti, ne sculam de dimineata si cumparam cornuletze calde, ducem gunoiul si spalam la timp rufele...
Sigur ca lasam portofelul la vedere, pe comoda in timp ce stam cu spatele spre incapere privind pe fereastra in ziua nenascuta si inganand timoratzi: "Va veni o clipa cand voi regreta..."....
#97610 (raspuns la: #97590) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maan - de thebrightside la: 29/08/2007 10:51:20
(la: patru comentarii la un arhi-cuvant)
frumos si adevart graisi. :)

violenta limbajului ii semn de violenta a trairii, nu-i violul interlocutorului.

mai ales asta mi-a placut.
traiesc-vorbesc asa uneori.
insa x caruia ma adresez, crezi ca poate vedea - privind prin fereastra lui Johari - diferenta?
#230814 (raspuns la: #230806) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
thebrightside - de maan la: 29/08/2007 11:06:15
(la: patru comentarii la un arhi-cuvant)
"insa x caruia ma adresez, crezi ca poate vedea - privind prin fereastra lui Johari - diferenta? "

ar trebui sa-ti pese doar ca regret c-ai mai taiat unul de pe lista.
daca cineva nu te poate, sfortarile-s pierdere de timp.
indiferent din care parte au ele loc.
#230826 (raspuns la: #230814) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
RH - de andre_ la: 29/09/2007 14:12:17
(la: fraza )
Ce-i cu varzaraia asta!??

Sunt uimit si privesc pe fereastra ca vitelul la poarta noua
si ce e rau in asta :D
hainute - de Lady Allia la: 11/12/2007 13:28:48
(la: Una buna, pe zi.)
am dat hainute la copii saraci si la batrani...si asa acum pare ca si mie imi e mai cald cand privesc pe fereastra...

sa aiba si ei Sarbatori Fericite!
Borges - de modigliani la: 23/01/2010 14:32:11 Modificat la: 23/01/2010 19:44:39
(la: Cele mai frumoase poezii)


Gunnar Thorgilsson


Memoria timpul
e plină de spade și corăbii,
de pulberea imperiilor
și de foșnetul hexametrilor.
De uriașii cai de război
de strigăte și de Shakespeare.
Eu vreau să-mi amintesc sărutul acela
pe care mi l-ai dat, cîndva, în Islanda.



Amenințatul


E dragostea. Va trebui să mă ascund sau să fug.
Cresc zidurile închisorii ei, ca într-un vis neîndurător.
Frumoasa mască s-a schimbat, dar ca întodeauna e unică.
Cu ce m-ar ajuta talismanele mele: literatura, vaga erudiție, învățarea cuvintelor folosite de Nordul aspru pentru a-și cînta mările și spadele, prietenia sinceră, sălile Bibliotecii, lucrurile obișnuite, obiceiurile, tînăra iubire a mamei mele, umbra militară a celor stinși, noaptea atemporală, gustul visului?
A fi cu tine și a nu fi cu tine este măsura timpului meu.
Urciorul se lovește de piatra izvorului, omul se ridică pînă la glasul păsării, cei care priveau prin fereastră nu se mai văd, dar umbra nu a adus pacea.
Este, o știu de acum, dragostea: neliniștea și ușurarea de a-ți auzi glasul, așteptarea și amintirea, groaza de a trăi în ce urmează.
E dragostea cu mitologiile ei, cu micile ei magii inutile.
Există un colț de stradă pe unde nu am curajul să trec.
Armatele mă înconjoară, hoardele.
(Această cameră este ireală; ea n-a văzut-o.)
Numele unei femei mă denunță.
Ma doare o femeie în tot trupul.







*** - de verra la: 15/02/2010 23:33:29
(la: .)
e o singura fraza , dar mi se pare simpatica asa cu tot barocul ei in ea :)

lasa orologiul sa gafaie cu privirea la fereastra ca nu se intampla nimica :))
intoarceri - de Sancho Panza la: 17/03/2010 06:40:46
(la: două cântece roşii )
crezi? :)

fara legatura cu subiectul: aici a nins toat noaptea si acum a iesit soarele. acum am aruncat o privire pe fereastra.
e asa de frumos, incat trebuia sa spun cuiva...
#531450 (raspuns la: #531449) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Steluta de Craciun - de Tot Areal la: 24/12/2011 10:41:05
(la: In spirit de iarna)
Era sfârşit de noiembrie, şi, după o toamnă
caldă, frigul începu a strânge copiii în jurul sobelor încălzite. În satul de sub dealul împădurit, căsuţa lui moş Ambrozie părea o mică bijuterie. Albă, cu ferestre mici, cu acoperişul negru stătea pitită sub deal. În casă era cald, era bine...Mirosea îmbietor a plăcintă cu mere şi gutui. Bunicul o ţinea pe Elina pe genunchi, în timp ce priveau pe fereastra de la casa scundă. Primii fulgi îşi începură valsul lor...La început erau câţiva, apoi din ce în ce mai mulţi... Elina îl rugă pe bunicul ei să iasă puţin afară...Până să obţină încuviinţarea, îşi lipi năsucul de geam, iar de partea cealaltă se lipise o steluţă de zăpadă...
De multă vreme privea spre casuţa din vale.
Acum că a venit vremea, s-a desprins din Înalt aşa fericită că poate întâlni fetiţa aceea cu ochi albaştri şi păr balai, cu sufletul mereu plin de cântec... Seară de seară, bunicul ii spunea câte o poveste despre Creaţie, despre Stele, despre Cer, iar Elina adormea cântand ..iar cântecul inimii ei, făcea linişte acolo sus, în lumea stelelor de zăpadă... Acum stăteau faţă în faţă şi se priveau...Le despărţea doar o fereastră...
Elina privea îndelung...Steluţa de zăpadă era ca o dantelă. Era perfectă! Se tot minuna mereu cum este Dumnezeu atât de priceput la aceste detalii!
Cu ce măsoară el ca să fie fulgii atât de simetric alcătuiţi? Ce muzică tainică aud de le e zborul atât de lin? Ce le şopteşte Dumnezeu când îi t
rimite pe pământ de produc atâta bucurie?...Toate aceste întrebări o frământau pe fetiţa cu părul bălai.
Privind steluţa, îşi spuse hotărâtă: steluţele aduc doar bucurii, aduc doar veşti bune! Ce mult îşi dorea să fie o steluţă!
Bunicul se apropie tiptil încât nepoţica nici
nu simţi când mâinile sale împovărate de ani, o prinsese de umerii ei tineri. Îl auzi doar şoptindu-i la ureche:
- Draga moşului, m-ai rugat de atâtea ori să-ţi spun poveşti şi de fiecare dată, fiecare poveste începea cu a fost odată ca niciodată,ei bine, de data aceasta am să-ţi spun o poveste cu totul specială.
- De ce specială moşule?
- Pentru că aceasta nu mai începe cu a fost odată ca niciodată..
- Dar cum începe?
- A fost dintodeauna...a fost dintodeauna un D
umnezeu care ne priveşte, un Dumnezeu care ne aşteaptă să-I zâmbim, să-I vorbim despre noi, să-i scriem despre grijile noaste, despre visele şi bucuriile noastre...
- Steluţele acestea, vin de la El? Întrebă fetiţa, întrerupând povestea bunicului
- Da. Se spune că atunci când cerul scutură peste noi aceşti fulgi veseli şi jucăuşi, mici şi mari, este semnul că în curând spiritul Crăciunului, ne
va îmbrăţişa pe fiecare!
- Vai, bunicule - exclamă nepoţica - am uitat de scrisoare!!!!
- Ce scrisoare?
- Scrisoarea către Moş Crăciun, ai uitat?
- A, nu am uitat, spuse bunicul zâmbind , vezi deja spiritul Crăciunului te-a luat în braţele lui!
Uite, steluta de zapada s-a lipit incapatanata de fereastra noastra, si va sta acolo pana cand o raza mai puternica de soare ii va curma firul exis
tentei de steluta...
- Cum? Va muri steluta?
- Nu. Nu va muri. Doar se va transforma. Se va preface intr-o picatura de apa...
- Of. Si ce sa fac eu cu o picatura de apa? Steluta e mai frumoasa. Steluta e... e... cum sa-ti zic eu... E o artista! Uita-te si matale la ea ce dantelata e!
Apoi sa stii ca steluta mai are surori si frati,care mai de care mai jucausi si mai zbenguiti...si fiecare steluta se opreste pe la cate o casuta unde simte bucurie si liniste. Uite vezi, chiar acum când mă asculţi, în ochii tăi strălucesc steluţe jucăuse... Elina nu-şi putea stăpani bucuria, ochii ei erau ca şi ai bunicului... -Bunicule,pot sa te rog ceva?-intreaba fetita cu glasul ei cristalin de copil.. -Da, draga mosului... -Bunicule, diseara cand se ivesc stelele pe Cer, poti sa imi arati cu care stea seamana stelutele din ochii mei ?
Lumina lămpii se stinse, iar focul din sobă abia mai pâlpâia. Era întuneric, dar de dincolo de fereastră, o rază de lumină se strecură în ochii umezi de dor ai bunicului...
Liniştea cuprinse încăperea, aţipise şi bunicul, cu zâmbetul pe buze...
Visul nepoţelei şi visul bunicului părea că deveniră unul singur...
...Se făcea că din înaltul cerului se coborau îngeri cu aripile pline de steluţe...Când aripile lor întreţineau zborul, puzderie de steluţe cădeau deasupra lor, acoperindu-i...
Era noaptea de Crăciun, o noapte de vis...o noapte în care lacrimile au luciri de stele, mai ales cele ce sunt plânse pe furiş...
În noaptea aceea steluţa de Crăciun se cuibărise în inima lor şi a rămas acolo pentru totdeauna...
partea trin (adica trei) - de sami_paris74 la: 15/11/2012 06:24:58
(la: magrebina.)
Nu mai trebuia să cerşesc, şi mi-am zis eu într-o bună zi, că asta a fost cea mai urâtă meserie din viaţa mea. Mai bine cerşetor decât peşte!
Nu ştiu ce dracu îmi punea în fiecare dimineaţă în cafea? Că începusem să umblu după ea ca un căţel, adică vreau să spun că umblam după ea, exact ca Azorel al meu minc-a-lar taica să-l mănânce! Îmi e dor după el, zise Potcovaru ştergându-şi cu o batistă roşie lacrimile de pe obraz.
- Ce îţi punea în cafea? Întrebă Marghioala curioasă.
- Păi ce să pună? Punea pe o bucăţică de zahăr ovule şi spermă de la ultimul bărbat cu care făcuse dragoste. Începusem să aiurez şi ziua şi noaptea, nu mai aveam somn, o doream în fiecare clipă, când pleca de la hotel, o aşteptam zi şi noapte privind pe fereastră. Aşa făcea şi cu alţi bărbaţi, la mulţi le punea în mâncare ovule cu spermă şi în câteva zile bărbaţii se curăţau de toţi banii. Eu slăbisem atât de mult încât mi se adânciseră ochii în orbite, devenisem un schelet ambulant. Într-o perioadă de doi ani de zile şi-a adus în Franţa toată familia. Familia ei era compusă din cinci surori şi patru fraţi, apoi a divorţat de mine şi mi-a pasat-o pe soră-sa Hajiba. Mi-a zis: bagă divorţul la amiabile şi însoară-te cu soră-mea. Sor-sa era şi mai periculoasă pentru că Hajiba imi punea în cafea o doză dublă de ovule.
Doamne Dumnezeule, îţi mulţumesc că mi-ai lăsat viaţa, că sor-sa Hajiba, era să mă omoare cu zile, Hajiba făcea dragoste cu mine toată noaptea.
Mă întrebat într-o bună zi, ce am lucrat eu în tinereţe, iar eu i-am răspuns că am fost fierar, i-am spus că făceam porcoave pentru cai, şi iertat să fiu, n-am reuşit să-mi profesez meseria de potcovar până acum în zilele noastre din cauză că acum în loc de potcoave se fabrică roţi din oţel pentru Ferrari şi Mercedes. A avut totuşi o replică frumoasă Hajiba că n-am s-o uit în viaţa mea, mi-a zis; Potcovare scula ta seamănă cu o bucată de fier înroşită!
- Ştiţi la ce fac aluzie, începu Potcovaru, aşa a fost afirmaţia ei, întocmai aşa cum ea a spus, aşa vă spun şi eu vouă, mă aflam într-o situaţie fără ieşire, că imediat am trântit-o pe pat şi i-am rupt membrana, a ţipat, a ţipat aşa de tare că un vecin a venit şi a bătut la uşa noastră crezând că îmi bat nevasta.
- Chiar nu a murit nimeni?
- Nu domnule, nu a murit nimeni! Între timp Hajiba i-a tras o palmă de s-a auzit până la parter.
Altă dată să nu mai vi să ne deranjezi... urâtule.
Şi după cum vă spuneam, în acest fel milioane de arabii au invadat occidentul.
Şi dacă nu mă credeţi ! Vă dau cuvântul meu de ţigan onorabil, ca să ştiţi că Potcovaru nu minte niciodată , ca vrăjitoria femeilor arabe este adevărată, pentru că vrăjitoria lor face parte din « chimie » iar metoda asta cu ovulele şi sperma se practică în ţările arabe de mii de ani. Încercaţi să puneţi ovule ori câteva picături de spermă pe o bucăţică de zahăr şi daţi-o la un căţel ori o pisică şi-atunci o să observaţi că animalul nu se mai dezlipeşte de linga voi. Deci este vorba de « chimie » !
#636307 (raspuns la: #636306) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
partea star (patru) - de sami_paris74 la: 18/01/2013 08:53:24
(la: cainele coco si azorel)
Ce să vă spun? Saudienii plătesc cu o mie de euro o noapte de sex, alţii plătesc mai mult, alţii nu plătesc nimic, pentru că se prefac că sunt saudieni.
-Sunt şi ţigani saudieni ! să mor eu. Mare lucru să-ţi pui un turban pe cap şi să vorbeşti o altă limbă în locul limbii noastre ţigăneşti ?
–Da,aşa este ,afirmă bulibaşa Frişcă.
Nu mai trebuia să cerşesc, şi mi-am zis eu într-o bună zi, că asta a fost cea mai urâtă meserie din viaţa mea. Mai bine cerşetor decât peşte!
Nu ştiu ce dracu îmi punea în fiecare dimineaţă în cafea? Că începusem să umblu după ea ca un căţel, adică vreau să spun că umblam după ea, exact ca Azorel al meu mânca-l-ar taica să-l mănânce! Îmi e dor după el, zise Potcovaru ştergându-şi cu o batistă roşie lacrimile de pe obraz.
- Ce îţi punea în cafea? Întrebă Marghioala curioasă.
- Păi ce să pună? Punea pe o bucăţică de zahăr ovule şi spermă de la ultimul bărbat cu care făcuse dragoste. Începusem să aiurez şi ziua şi noaptea, nu mai aveam somn, o doream în fiecare clipă, când pleca de la hotel, o aşteptam zi şi noapte privind pe fereastră. Aşa făcea şi cu alţi bărbaţi, la mulţi le punea în mâncare ovule cu spermă şi în câteva zile bărbaţii se curăţau de toţi banii. Eu slăbisem atât de mult încât mi se adânciseră ochii în orbite, devenisem un schelet ambulant.
Într-o perioadă de doi ani de zile şi-a adus în Franţa toată familia. Familia ei era compusă din cinci surori şi patru fraţi, apoi a divorţat de mine şi mi-a pasat-o pe soră-sa Hajiba. Mi-a zis:
-Bagă divorţul la amiabile şi însoară-te cu soră-mea. Sor-sa era şi mai periculoasă pentru că Hajiba îmi punea în cafea o doză dublă de ovule.
Doamne Dumnezeule, îţi mulţumesc că mi-ai lăsat viaţa, că sor-sa Hajiba, era să mă omoare cu zile.
Hajiba făcea dragoste cu mine toată noaptea.
M-a întrebat într-o bună zi, ce am lucrat eu în tinereţe, iar eu i-am răspuns că am fost fierar, i-am spus că făceam porcoave pentru căi, şi iertat să fiu, n-am reuşit să-mi profesez meseria de potcovar până acum în zilele noastre din cauză că acum în loc de potcoave se fabrică roţi din oţel pentru Ferrari şi Mercedes. A avut totuşi o replică frumoasă Hajiba că n-am s-o uit în viaţa mea, mi-a zis :
- Potcovare scula ta seamănă cu o bucată de fier înroşită! Ştiţi la ce fac aluzie, începu Potcovaru, aşa a fost afirmaţia ei, întocmai aşa cum ea a spus, aşa vă spun şi eu vouă.Mă aflam într-o situaţie fără ieşire, că imediat am trântit-o pe pat şi i-am rupt membrana, a ţipat, a ţipat aşa de tare că un vecin a venit şi a bătut la uşa noastră crezând că îmi bat nevasta.
- Chiar nu a murit nimeni?
- Nu domnule, nu a murit nimeni! Între timp Hajiba
i-a tras o palmă de s-a auzit până la parter.Altă dată să nu mai vi să ne deranjezi... urâtule.
Şi după cum vă spuneam, în acest fel milioane de arabii au invadat occidentul.
#639361 (raspuns la: #639360) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
panci v - de sami_paris74 la: 18/01/2013 08:58:12
(la: cainele coco si azorel)
Ce să vă spun? Saudienii plătesc cu o mie de euro o noapte de sex, alţii plătesc mai mult, alţii nu plătesc nimic, pentru că se prefac că sunt saudieni.
-Sunt şi ţigani saudieni ! să mor eu. Mare lucru să-ţi pui un turban pe cap şi să vorbeşti o altă limbă în locul limbii noastre ţigăneşti ?
–Da,aşa este ,afirmă bulibaşa Frişcă.
Nu mai trebuia să cerşesc, şi mi-am zis eu într-o bună zi, că asta a fost cea mai urâtă meserie din viaţa mea. Mai bine cerşetor decât peşte!
Nu ştiu ce dracu îmi punea în fiecare dimineaţă în cafea? Că începusem să umblu după ea ca un căţel, adică vreau să spun că umblam după ea, exact ca Azorel al meu mânca-l-ar taica să-l mănânce! Îmi e dor după el, zise Potcovaru ştergându-şi cu o batistă roşie lacrimile de pe obraz.
- Ce îţi punea în cafea? Întrebă Marghioala curioasă.
- Păi ce să pună? Punea pe o bucăţică de zahăr ovule şi spermă de la ultimul bărbat cu care făcuse dragoste. Începusem să aiurez şi ziua şi noaptea, nu mai aveam somn, o doream în fiecare clipă, când pleca de la hotel, o aşteptam zi şi noapte privind pe fereastră. Aşa făcea şi cu alţi bărbaţi, la mulţi le punea în mâncare ovule cu spermă şi în câteva zile bărbaţii se curăţau de toţi banii. Eu slăbisem atât de mult încât mi se adânciseră ochii în orbite, devenisem un schelet ambulant.
Într-o perioadă de doi ani de zile şi-a adus în Franţa toată familia. Familia ei era compusă din cinci surori şi patru fraţi, apoi a divorţat de mine şi mi-a pasat-o pe soră-sa Hajiba. Mi-a zis:
-Bagă divorţul la amiabile şi însoară-te cu soră-mea. Sor-sa era şi mai periculoasă pentru că Hajiba îmi punea în cafea o doză dublă de ovule.
Doamne Dumnezeule, îţi mulţumesc că mi-ai lăsat viaţa, că sor-sa Hajiba, era să mă omoare cu zile.
Hajiba făcea dragoste cu mine toată noaptea.
M-a întrebat într-o bună zi, ce am lucrat eu în tinereţe, iar eu i-am răspuns că am fost fierar, i-am spus că făceam porcoave pentru căi, şi iertat să fiu, n-am reuşit să-mi profesez meseria de potcovar până acum în zilele noastre din cauză că acum în loc de potcoave se fabrică roţi din oţel pentru Ferrari şi Mercedes. A avut totuşi o replică frumoasă Hajiba că n-am s-o uit în viaţa mea, mi-a zis :
- Potcovare scula ta seamănă cu o bucată de fier înroşită! Ştiţi la ce fac aluzie, începu Potcovaru, aşa a fost afirmaţia ei, întocmai aşa cum ea a spus, aşa vă spun şi eu vouă.Mă aflam într-o situaţie fără ieşire, că imediat am trântit-o pe pat şi i-am rupt membrana, a ţipat, a ţipat aşa de tare că un vecin a venit şi a bătut la uşa noastră crezând că îmi bat nevasta.
- Chiar nu a murit nimeni?
- Nu domnule, nu a murit nimeni! Între timp Hajiba
i-a tras o palmă de s-a auzit până la parter.Altă dată să nu mai vi să ne deranjezi... urâtule.
Şi după cum vă spuneam, în acest fel milioane de arabii au invadat occidentul.
#639362 (raspuns la: #639361) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuare - de Tot Areal la: 30/01/2013 06:32:15
(la: DEPOZITUL)
Aurel( încet)
Îmi pare rău băiete... Și noi avem câțiva băieți din sat duși pe front. Să sperăm că-i ajută bunul Dumnezeu și s-or întoarce teferi acasă.

Dumitru (către Aurel)
Mai bine le-ai mai da un rând din partea casei...

Aurel(ca trezit dintr-un vis)
Un rând la ostași din partea mea !!

Ana Aneghin(privind pe geam)
I-a uitați cine vine.

popa Ghiță(intrând zgribulit pe ușă)
Iar s-a lăsat frig... Greu trece iarna asta.(intra din stânga și se asează apoi la masă) Aurele, dă-mi fiule ceva să mă încălzesc.

Aurel(zâmbind ironic)
Părinte, ce dorești, un cojoc sau un loc mai aproape de sobă ?

popa Ghiță
Iubește-ți aproapele tău ca pe tine însuți... Tu când intri în casă, Aurele, ca să te încălzești, îți mai iei un cojoc pe tine sau te pui pe scaun aproape de sobă ?

Aurel(sincer)
Nu prea, părinte... Dau pe gât un păhărel de tărie și-mi pune sângele în mișcare mai ceva ca o sobă roșie.

popa Ghiță
Atunci nu fi măgar, și adu-mi un pahar de ceva.

Ana Aneghin(către soldatul ce privea mirat spre popa Ghiță)
E părintele nostru... Ne-am obișnuit cu el. Mai o calcă pe drumul lăturalnic, dar când ține o slujbă, o ții minte toată viața. E om și el, ce să-i faci.

popa Ghiță
Cine n-a dat cu piatra să ridice mâna...

Dumitru(tot către soldat)
Deci o să înceapă tămbălăul și aici. Bine o fi dacă nu ne-om trezi cu războiul pe cap.

Soldatul
De ce să ne trezim cu războiul aici ? N-are legătura una cu alta.


Dumitru(prefăcându-se la curent cu tot, chiar și cu menținerea unui secret)
Știu, știu...ziceam și eu așa...

Soldatul
Într-o lună, două, am terminat și am și plecat de aici. Probabil că pe front, dar la urma urmei, abia așteptăm să plecăm odată decât să stăm în așteptarea asta care ne omoară. De mâine sosesc camioanele și restul echipei de muncă. O să terminăm repede.

Dumitru(încet,ca pentru sine-și, ștergându-și bruboanele de transpirație de pe frunte)
Ne așteaptă zile grele de mâine încolo. Dumnezeu să ne apere.

popa Ghiță(după ce a dat peste gât paharul cu tărie)
Astăzi e joi ?

Aurel
Aoleo părinte. Ai dat-o-n bară. Ești cu o zi în urmă.

popa Ghiță(ridicând capul gânditor)
Azi e vineri ? Trebuie să pregătesc slujba pentru duminică...

Aurel(autoritar)
Părinte, se apropie ziua scadenței. Trebuie să-mi plătești altminderi...

popa Ghiță.
Dacă ar fi să-mi pentru plătești fiecare rugăciune pe care am spus-o pentru sănătatea ta și să-ți meargă bine... hă, hă...

Aurel
Dar când ți-am cerut eu așa ceva ?


popa Ghiță
Crezi că trebuie să-mi ceară cineva să mă rog pentru el ? Copii tăi îți cer ei să te rogi pentru ei, sau o faci singur, din inimă ?

Aurel(fâstâcit, schimbând vorba)
O să vin sigur la slujba de duminică. Am promis, așa că mă țin de cuvânt, iar legat de plată, lasă părinte că mai este loc pentru credit.

Din depărtare se aude un huruit surd care, se amplifică cu fiecare minut
Soldatul ( ridicându-se de la masă și privind pe fereastră)
Vin camioanele !


#640230 (raspuns la: #640229) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Astept toamna pt. dimineti - de ofemeie la: 24/10/2003 02:48:08
(la: A venit toamna...)
Diminetile de toamna sunt magnifice!Cand rasare soarele si-mi bate in geam,deschid larg fereastra si inspir aerul rece.Imi place frigul asta linistitor,si-mi mai place sa-mi iau cafeaua aburinda,foile de calcul si sa ma asez in fata calculatorului pentru a vedea ce mai e in lume.Mi s-a intamplat nu numai o data sa ma impresia ca dimineata e seara si asta imi alunga somnul(seara ma culc tarziu-nu am somn).Imi place sa privesc vantul ce misca copacii...Aici,in Montpellier nu e chiar toamna aia frumoasa de la noi.E rece dar umed si e un vant de te ingheata de aceea ador diminetile.E calm...linistit.Alexandra
Privesc - de Alexia la: 28/10/2003 12:23:51
(la: o poveste...)
Privesc acel cosulet, ma apropii,cu mana tremuranda dau la o parte bucata de panza ce-l acoperea !Stupoare,ochii mei vad un copilas venit pe lume de curand! Din cauza frigului abia mai putea scanci! Nu stau pe ganduri,duc cosuletul in camera si ma ingrijesc in primul rand sa incalzesc copilasul!!Plange,probabil ii este foame, ma simt neajutorata,nu stiu ce sa fac,pe cine sa sun la acea ora sa ma ajute sa hranesc un copil de 2-3 saptamani!Gandesc la mama lui,gandesc la sufletul ei,gandesc la ce a determinat-o sa abandoneze acesta fiinta nevinovata!...... Continuati e un dram de adevar aici
Allexa
#2444 (raspuns la: #2356) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sara pe deal ...tot a lui Paunescu - de Ingrid la: 22/11/2003 11:09:02
(la: Cele mai frumoase poezii)
Sara pe deal
Iese amurg dintr-o bataie de clopot
caii culeg iarba din ultimul tropot,
pasari adorm daca amurgul le-atinge,
sus la izvor, sus la obirsie, ninge.

Case cuprind sufletul zilnicei fringeri,
oamenii sint umbre tacute de ingeri,
nimeni aici legea cereasca n-o calca,
sufletu-n plop, trupul se-apleaca in salca.

S-a auzit de peste uliti o veste,
un nou nascut viu intr-o iesle mai este,
lemne de foc, oarbe carute mai cara,
ultim sarut, ca o pecete de ceara.

Misticul sat luneca in rugaciune,
nimeni nimic, inspre pamant nu mai spune,
toate se-ntorc ireductibil spre ceruri,
florile tin sipete de adevaruri.

Iarasi amurg, dangatul parca revarsa,
cucii dispar langa clopotnita arsa,
cade-n fintini ziua sa urce iar, miine,
in amintiri satul miroase a piine.

In cimitir, oile nu mai pasc iarba,
mieii o pasc, pofta din ei este oarba,
nevinovati, anii se-ncarca de vina
cum ne-ating, fiintele cum le declina.

Sara pe deal seamana cel mai ades cu
sara pe deal cum o scria Eminescu
sara pe deal e si-aici cum si-ntr-insul,
sara pe deal, fetisizindu-ne plinsul.

Sara pe deal, parte din noaptea eterna,
sara pe deal, capul se-apleaca pe perna,
sara pe deal, totul deodata invie,
sara pe deal, muzica din poezie.

Caii in apus pasc magnetismul chindiei,
omului bun, casa puternica fie-i,
noi intre noi sa mai gustam cat se poate
sara pe deal, cea mai de pret dintre toate.

Si sa privim cerul cu tragice stele,
care mai ia forma poruncilor grele,
oamenii trec, nici nu vom sti unde pleaca,
iar dupa ei se mai aude o toaca.

Urmele lor sint sau copiii sau munca,
intr-un temei lasa intreaga porunca,
sara pe deal nu e dacat un amestic
de fabulos, de nebunesc si domestic.

Ziua s-a stins, zeama de zarzara cruda,
tipa guzgani, cine-are timp sa-i auda,
carii batrini de-o vesnicie lucreaza,
printre copii zgomotul lor isca groaza.

Daca intinzi mana cu-o mica lumina
ai sa si simti vrejuri crescind in gradina,
niste pindari, haulituri isi arunca,
fetele mari grup se intorc de la lunca.

Poarta in sini dorul de-o mana barbata,
cei cautati mult mai tarziu se arata,
podul pe rau scirtie si se indoaie,
mustele bat, semn de-nnorare si ploaie.

Lina-n fuior in turbioane se leaga,
creste-n dovleci dor de saminta intreaga,
parca de ieri luna rasare-nspre miine,
plange-un copil, sau parca latra un caine.

Plaurii morti, cresc dintr-o apa uitata,
sfinti intelepti celor cuminti li se-arata,
sara pe deal, uite un minz care moare,
suflet din el, ca si o seara apare.

Dulce-albastrui cauta suflet de iapa,
ea nu mai e, alta va sti sa-l inceapa,
ultimi copii striga pe ulita noastra,
blinde bunici ii insotesc din fereastra.

Sara pe deal, cumpana sinea nu-si strica,
sara pe deal e ca un duh de bunica,
fruct zemuit imprastiat pe tot locul,
coacem porumb, unde ai nostri fac focul.

Sara pe deal, dulce vinare de vara,
azi nici un om nu are dreptul sa moara,
sara pe deal, fum doborit dintr-un sfesnic,
cade pe om, parca-ntrupindu-si-l vesnic.

Sara pe deal, cinepa fumega bice,
cei pedepsiti, nu au curajul s-o strice,
toate ramin, precum au fost in natura,
starea de om trece spre starea cea pura.

Sara pe deal, spune ca asta ni-i rostul,
sa o numim suflet din sufletul nostru,
sara pe deal, sufletul mare al lumii,
sara pe deal, ochii in lacrimi ai mumii.

Iar cand noi toti vom murmura ce ne doare,
tu sa ne dai o crestineasca iertare,
sara pe deal, nu a murit idealul,
sintem aici: Oamenii..Sara..Si Dealul.


cum privesc eu - de mama la: 25/11/2003 03:24:27
(la: S-a schimbat ceva in relatiile romano-franceze?)
relatia cu Franta

cred ca este una dintre cele mai spinoasa.

la nivel minoritar
acest lucru este posibil datorita afinitatii sufletesti

de la minoritar la majoritar
este posibil prin crearea unei IMAGINI REALE a Romaniei

de la majoritar la majoritar
este foarte greu
dar nu imposibil
datorita istoriei.
vor fi multi majoritari care ne vor murdari
si vor incerca sa ne stearga
datorita trufiei lor nemarginite
si a incapacitatii de intelegere.

eu privesc problema aceasta
ca pe o avalansa.
ce trebuie noi sa facem?
sa imaginam CRISTALUL FULGULUI DE NEA.
care va crea fulgul de zapada - unic poporului roman
care va angrena alti fulgi de zapada: fulgul Frantei, al Angliei, al Germaniei, al Italiei, al Spaniei
si se vor contopi in bulgarele EUROPEI
care se va contopi cu bulgarii celorlalte continente
si vor forma
o imaculata avalansa
care ne va lasa sa intelegem
ce inseamna Natura
si ce inseamna Universul .

Avalansa va acoperi lumea intr-o splendida pledoarie pentru curatenie sufleteasca
si ne va inalta
si ne va da fericirea fulgului de zapada
care este constient de individualitatea sa.




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...