comentarii

priveste in ochi mei


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
om, - de Intruder la: 18/12/2008 18:54:16
(la: suspiciunea)
nu-mi sari la beregatzi, nu-i vina mea!
uite ce ai scris:
taguri: La_o_cafea :) do-re-mi-fa-sol-LA-si-do

deci, te rog frumos, la picior arm'!
nu personalizez nimic nimanui si nu-s ca raia.
esti cafegiu tarshit, ai nr. 6612 si stii prea bine ca o confa serioasa se baga in Salon! de unde era sa stiu, ha?

da, activez cu elan pe ce confe am chef...nu-ti cer tie voie, sa fie la tine acolo. :P
...si NU am TROLLAT, citeste cu atentie. oricum, nu mai mult ca panu...sau te racaie ce-am scris?
ok, "nu-ti shade bine cand plangi, priveste in ochii mei"...:D

http://audio.neogen.ro/user/florin_mutuliga/5mgjl5v4nx0blhd2kwltg7qoqjnceu5j/

fii tandra cu mine, baby! :P:P:P
#374484 (raspuns la: #374456) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moart - de SB_one la: 26/12/2003 14:29:12
(la: Ceausescu asasinat de cetateanul Iliescu si gasca lui)
...Cititzi si judecatzi singuri!

SB



Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moarte


▪ Un general acuzã: „Dosarul procesului Ceausescu este fals”
▪ Mãrturii senzationale ale membrilor plutonului de executie de la Târgoviste
▪ Mãrirea si decãderea clanului Ceausescu
▪ De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
La 14 ani de la Revolutie, întrebãrile fãrã rãspuns devin tot mai numeroase. Istoricii nu si-au intrat în rol, martorii acelor zile de foc sunt tot mai rari si vorbesc putin. „Jurnalul National”, dupã numãrul consistent de pagini consacrat evenimentelor din
decembrie 1989, în editia de ieri, continuã astãzi sã aducã noi mãrturii, care se pot constitui în file dintr-o posibilã si necesarã istorie a unui moment de rãscruce.

„Dosarul din procesul lui Ceausescu este un fals”
Generalul Andrei Kemenici a hotãrât sã rupã tãcerea
La 14 ani de la Revolutie, comandantul unitãtii din Târgoviste, unde a fost judecat si împuscat Ceausescu, face o mãrturisire senzationalã: documentele procesului ar fi fost semnate în alb de cãtre completul de judecatã, fiind completate, mai apoi, la Bucuresti.
▪ Jurnalul National: Când a început Revolutia pentru dumneavoastrã, domnule general Kemenici?
Generalul Kemenici: Încã de pe 16 decembrie. Primisem ordin sã începem în unitate o pregãtire deosebitã pentru apãrarea Târgovistei. Eram artileristi de antiaerianã, ei ne cereau sã ne antrenãm pentru lupte de stradã. Eu am mai participat la asemenea actiuni, în 1968, în timpul Primãverii de la Praga. Eram cãpitan. Primisem ordin ca, a doua zi, sã vin sã apãr Otopeniul. Si l-am apãrat atunci pe Ceausescu. Ca sã nu i se întâmple si lui ce i s-a întâmplat lui Dubcek, care a fost luat pe sus si dus la Moscova. Alãturi de 100 de soldati, eu, cãpitanul Kemenici, eram în stare sã-mi dau viata pentru el si pentru ideea lui. Dupã 21 de ani s-a întâmplat ironia vietii mele: colonelul Kemenici îl apãra pe acelasi om. Dar, de data aceasta, de furia si de ura poporului român.
▪ Stiati cã Ceausescu se aflã în zonã?
Primisem ordin de la generalul Voinea, comandantul Armatei, sã-l prindem. Stiam cã se aflã undeva prin preajma orasului. La ora 18:30 au fost adusi în cazarmã. De la ora 12:00 noaptea se putea spune cã Revolutia s-a terminat: partidul, Securitatea, Armata, Militia, toti îl trãdaserã pe Ceausescu.
▪ Sosiserã deja membrii acelui tribunal improvizat?
Elicopterul cu Stãnculescu aterizase pe platoul unitãtii. Întelegerea dintre mine si Iliescu fusese sã vinã sã-i ia, sã-i ducã la Bucuresti si sã le facã proces. Neîncrezãtor, Stãnculescu mã întreabã: „Ei doi chiar sunt acolo?”. „Da, zic, sunt în TAB.” Credeam cã se va duce sã-i ia. Zice: „Nu, facem totul aici. Sã-i dãm drumul”. Eram mai multi pe holul unitãtii: eu, Stãnculescu, Voican Voiculescu, cei doi loctiitori ai mei, Gicã Popa, Nistor, Teodorescu, Lucescu, Tãnase. Si Stãnculescu le spune: „Domnilor, cei doi teroristi care trebuie sã fie judecati sunt Nicolae si Elena Ceausescu”. Când au auzit, ãstora au început sã le tremure pantalonii. Am primit ordin sã trec si eu în proces. Le-am rãspuns: „Nu trec, domnule!”. N-am nimic cu Voinea, dar el mi-a cerut în 1997 sã facem cumva si sã-i bãgãm în puscãrie pe Iliescu si pe Stãnculescu, sustinând cã ãstia ne-au escrocat. Dar el însusi fãcuse, în 1989, acel rechizitoriu pe dosul unor hârtii scrise de mine. Le-a datat 24 decembrie. Mandatele si celelalte, pe 23 decembrie. El nici n-a stiut pe cine judecã! Dar a spus asa: „Aveti un sfert de orã sã faceti treaba”. Executia a avut loc între orele 14:30–14:45. Totul a durat vreo douã ceasuri. A fost o buimãcealã totalã. Gicã Popa a judecat cu ochelarii, domnule! Hârtiile le uitase la mine în birou. Dupã proces, si le-a luat si a plecat. E o altã victimã a lui Voinea. Ultima este femeia asta, nevasta lui Stãnculescu.
▪ În ce relatii ati rãmas cu Stãnculescu?
Generalul Stãnculescu a eliminat, la Bucuresti, douã probleme capitale ale Revolutiei române. Mai întâi, l-a scos pe Ceausescu din CC, oprind astfel o mare vãrsare de sânge. Apoi, în perioada cât a fost ministru, fãrã sã fie ministru a dat ordin unitãtilor militare sã intre în cazarmã. Dar pentru mine Stãnculescu este dusmanul numãrul 1: el mi-a transformat unitatea în puscãrie, în tribunal si în poligon de executie. Fatã de Stãnculescu nu am decât urã. Dar stiti care este paradoxul cel mai mare? Am fost ultimul ofiter al Armatei Române care a executat întocmai ordinele lui Ceausescu, pânã în 25 decembrie. Pentru cã ele erau identice cu cele ale lui Iliescu. Ceausescu zicea: „Sã nu ascultati decât de Stãnculescu!”. Iliescu – tot asa.
▪ De ce credeti cã au dispãrut documentele procesului lui Ceausescu?
Pentru cã erau false. Un fals istoric al Justitiei române. De aici mi se trag mie toate necazurile. Toti le-am fi semnat atunci. Dar stiti cum le-au semnat ei? În alb, domnule! Au semnat pentru moartea Ceausestilor pe niste hârtii albe, pe care le-au bãtut la masinã dupã aceea, la Bucuresti. Dacã dosarul procesului nu dispãrea, intrau cu totii în puscãrie.
▪ Trãiti bine acum, domnule general?
Trãiesc din pensia mea si pensia sotiei mele, care a lucrat 28 de ani în administratie. Mi-am vândut apartamentul si masina pentru cã amândoi suntem bolnavi. În plus, am tot fost purtat prin procese. M-am mutat la douã camere, în cartierul acesta, plin de tigani. Acum câtiva ani, am constatat cu disperare cã sotia mea avea 2.200.000 de lei pensie, iar întretinerea ne venise 2.400.000 lei.
Cazarma lui Andrei Kemenici, o puscãrie pentru beznã
Bucuresti – Târgoviste, 22 decembrie 2003. Drumul Ceausestilor cãtre moarte. Drumul României cãtre economia de piatã. Flancat de case mãrunte, cu câte un maldãr de verze putrede la porti. Putini bucuresteni au aflat cã de la tarã le poti cumpãra la jumãtate de pret, iar tãranii n-au cu ce sã le poarte pânã în pietele Capitalei.
Peste Târgoviste pluteste o atmosferã de sãrbãtoare incertã. În scuarul din fata Consiliului Judetean se improvizase o scenã, se fãceau probe de microfon, pe trotuarul de alãturi se produceau niste ambulanti cu alãmuri. Începuse sã bureze, orasul respira fumul grãtarelor cu fleici.
Dimensiunea de „fost” a viitorului
Pânã sã dãm de generalul Kemenici, purtãm îndelungi discutii prin telefon cu Aurelia, distinsa sa doamnã: „A plecat cu colonelul Simescu, la niste festivitãti”. „Nu are mobil?” „Nu avem mobil, domnule, suntem necãjiti.” Izbucneste în plâns: „Si-au bãtut joc de noi, ne-au purtat prin tribunale. Stie tot orasul. Dacã vreti sã scrieti adevãrul, veniti la noi acasã, cã o sã aparã si el. Dupã ora 19:00, este invitat la o emisiune la televizor. Ne-au distrus.”
Între timp, intrãm în vestita cazarmã unde a fost judecat în pripã si executat cuplul Ceausescu.
Bulevardul Regele Carol I nr. 49, fost „Castanilor”. Fostã UM 01417, comandament al trupelor de cavalerie. Pe placa de frontispiciu încã stã scris: „Ofiterul de cavalerie trebuie sã fie si cãlãret, si cavaler”. Fost regiment 47 de artilerie antiaerianã, condus între 1986-1990 de cãtre colonelul Andrei Kemenici. Viitor sediu al Politiei municipale si al Jandarmeriei. Deocamdatã, o clãdire pustie, cãzutã în paraginã.
Urmele istoriei, acoperite cu tencuialã
Pânã se gãseste cheia de la intrare, ne îndreptãm cãtre spatele imobilului. Ne pomenim deodatã într-un pãtrat de asfalt din care rãsare zidul ciuruit. Acel zid. Incredibil de strâmt totul. S-a tras de la mai putin de doi metri si jumãtate. Peste gãurile de gloante s-au trântit câteva mistrii cu tencuialã. Parcurgem drumul, de la iesire pânã la zidul mortii. Undeva, mult deasupra aleii pavate, stã atârnatã o altã placã din PFL galben: „Clãdire nesigurã! Risc seismic ridicat. Gradul 2. Acces în zonã limitat”.
Înãuntru e aproape întuneric. Curentul a fost tãiat din octombrie, când cazarma a intrat sub administrarea Consiliului Judetean. Chiar în fatã, Biroul 3, unde s-a tinut procesul. O camerã goalã, cu ghiseu. Aceeasi sobã de teracotã, acelasi cuier de perete, aceleasi lambriuri cu miros de tutun stãtut. În dreapta – Camera 33, în stânga – o cãmãrutã strâmtã din care porneste un labirint de holuri.
Câtiva jandarmi pãzesc plictisiti puscãria asta pentru beznã. Ies în bulevard pãsind îndãrât de parcã, dacã m-as fi întors, mi s-ar fi proptit la ceafã sãrutarea unei tevi de puscã.
Când plecãm spre Bucuresti, e iarnã de-a dreptul. Ninge si plouã, nici una mai mult. Încã o Revolutie ca oricare alta, petrecutã în ziua cea mai scurtã a anului.

Clanul Ceausescu la 14 ani dupã Revolutie
Mãrirea si decãderea primei familii din România comunistã
Rãsturnarea de la putere a dictatorului Nicolae Ceausescu a însemnat o cãdere în gol pentru toatã familia sa. Copiii si fratii sãi care detineau functii importante în stat si-au pierdut privilegiile si au fost inculpati în mai multe procese. Unii au murit, ceilalti trãiesc discret.
În zilele fierbinti ale lui decembrie 1989 de dupã fuga sotilor Ceausescu, copiii acestora, Zoe, Valentin si Nicu, au fost arestati sub acuzatia de subminare a economiei nationale. Tot atunci li s-au confiscat bunurile, printre care bijuterii si obiecte de artã care, în anul 2001, erau evaluate la douã miliarde de lei. Zoe si Valentin au fost eliberati la scurt timp de la arestare si cercetati în continuare în stare de libertate. Nicu Ceausescu a fost condamnat la închisoare, dar eliberat din motive medicale.
Abia pe 12 ianuarie 1996, Parchetul General a dispus scoaterea copiilor lui Ceausescu de sub urmãrire penalã si revocarea mãsurilor asiguratorii.
Marin Ceausescu
Marin Ceausescu, si el unul dintre fratii lui Nicolae Ceausescu, a fost seful Reprezentantei Economice a României în Austria. A murit în conditii suspecte chiar în zilele Revolutiei, pe 28 decembrie 1989. A fost gãsit spânzurat în pivnita ambasadei, pe 28 decembrie 1989, la trei zile dupã împuscarea dictatorilor. În lipsã de alte probe, varianta oficialã a mortii a fost sinuciderea.
Ion Ceausescu
Fratele cel mic al dictatorului, Ion Ceausescu, a avut o carierã didacticã la Institutul Agronomic din Bucuresti si a condus Academia de Stiinte Agricole. Dupã Revolutie a înfiintat o firmã si în acest an a lansat o lucrare în horticulturã.
Maria Agache
Maria Agache, sorã a lui Nicolae Ceausescu si sotia ministrului Metalurgiei, a fost condamnatã la închisoare pentru înselãciune si trafic de influentã, dar a fost gratiatã în noiembrie 1994 de cãtre Tribunalul Bucuresti. Ea a fost pusã sub acuzare pentru cã s-a angajat la Electromagnetica Bucuresti pe post de maistru, fãrã a avea calificarea necesarã. Electromagnetica a solicitat salariile pe care le-a plãtit Mariei Agache în perioada 1977-1990 (an când a fost pensionatã), fãrã sã fi prestat vreo muncã în întreprindere. Instanta a hotãrât ca Maria Agache sã restituie 581.344 lei cãtre Electromagnetica, plus dobâzile aferente sumei. Sora dictatorului a murit în urmã cu câtiva ani.
Valentin Ceausescu
Fizician atomist de formatie, fiul cel mare al Ceausestilor a lucrat înainte de decembrie ’89 pe Platforma de la Mãgurele, unde mai este angajat si astãzi. Numele sãu este legat mai ales de echipa de fotbal Steaua, pe care a iubit-o si a sprijinit-o foarte mult, pânã la câstigarea Cupei Campionilor Europeni în ’86. A fost cãsãtorit cu fiica lui Petre Borilã, lider comunist. Cãsãtoria nu a convenit familiei dictatorului, nora fiind trimisã, dupã divort, în Canada, cu tot cu copilul lui Valentin. În iulie a.c., Valentin Ceausescu a obtinut si el o hotãrâre definitivã a Curtii de Apel Bucuresti, prin care Muzeul National de Artã al României a fost obligat sã-i restituie bunurile.
Elena Bãrbulescu
Elena Bãrbulescu, sora lui Nicolae Ceausescu, si-a petrecut retrasã ultimii ani de viatã, într-o locuintã plinã cu fotografii ale lui Nicolae Ceausescu, construitã chiar lângã faimoasa casã pãrinteascã a familiei din Scornicesti. Înainte de 1989, ea a ocupat functia de sef al Inspectoratului Judetean de Învãtãmânt Olt. Dupã Revolutie a devenit proprietara unui mic magazin din Scornicesti, iar printre produsele vândute se numãra si un sortiment de votcã numit „Ceausescu”. A murit pe 24 mai 2001, la 72 de ani, si a fost înmormântatã la Scornicesti.
Zoe Ceausescu
Înainte de 1989 a fost matematician si lucra la Institutul de Cercetãri Matematice al Academiei. Dupã Revolutie a continuat sã mai lucreze o vreme, dupã care s-a pensionat din motive medicale. Este cãsãtoritã cu Mircea Oprean, profesor la Politehnica din Bucuresti. Dupã câtiva ani de procese, Zoe a obtinut o hotãrâre judecãtoreascã în care autoritãtile erau obligate sã-i restituie patru bijuterii si alte câteva dintre obiectele de artã din cele care îi fuseserã confiscate în decembrie 1989, când fusese arestatã. Acum evitã sã aparã în public. (Claudiu Tãrziu, Cristina Hurdubaia)
Florea Ceausescu, cel mai iubit dintre frati
Florea Ceausescu, imediat nãscut dupã Nicolae, a fost poate cel mai apropiat sufleteste de cel care avea sã devinã în 1965 conducãtorul României. Florea era cel mare, mergea cu pachetele la închisorile prin care a trecut Nicolae, condamnat pentru convingerile comuniste înainte de al doilea rãzboi mondial. Dupã ce Nicolae Ceausescu a avansat rapid în ierarhia comunistã, dupã 23 august 1944, Florea a ales cariera de ziarist. A lucrat multi ani la „Steagul Rosu”, ziarul de partid al regiunii Bucuresti, în redactia cãruia a fost coleg cu Nadia Constantinescu, sotia viitorului presedinte al tãrii.
De la acest ziar a trecut apoi la „Scânteia”, organul CC al PCR, fiind mai întâi corespondent pentru judetul Ilfov, apoi redactor pe probleme agrare în redactia centralã. Cei din redactie si-l amintesc ca un om modest, deschis, plin de umor. Lui Florea, care semãna izbitor cu Nicolae, i se întâmpla deseori sã fie confundat cu seful statului. Poate si de aceea, Elena avea o atitudine foarte rece fatã de Florea, tinut cel mai la distantã de „curtea prezidentialã”. Fratii Ceausescu se reuneau de Sfântul Nicolae, când, potrivit obiceiului românesc, nu se fac invitatii la cel sãrbãtorit.
Florea Ceausescu a intrat în conflict cu câtiva satrapi locali în urma unor articole scrise în „Scânteia”. Cazul Duzineanu, despre care multi ieseni îsi amintesc, a stârnit furia prim-secretarului de la judeteanã sau a lui Ion Dincã, vizat direct de un articol care blama condamnarea unui inginer agronom din Cãlãrasi la ordinul lui Ion Te Leagã.
Dupã Revolutie, multi colegi de la „Adevãrul” i-au întors spatele. S-a pensionat. Trãieste în Bucuresti, unde are un apartament. Duce o viatã normalã.
Nicu Ceausescu fusese pregãtit pentru preluarea puterii
A fost cel mai implicat politic: prim-secretar al CC al UTC, ministru al Tineretului si, apoi, pânã în decembrie 1989, prim-secretar PCR al Sibiului. El era pregãtit pentru a prelua puterea de la tatãl sãu. A fost arestat la 22 decembrie 1989 si adus în Studioul 4 al TVR de cãtre revolutionari, dupã ce fusese rãnit cu o loviturã de cutit. La 21 septembrie 1990, Tribunalul Militar Bucuresti l-a condamnat la 20 de ani închisoare. Pe 3 iunie 1991 i s-a redus pedeapsa de la 20 de ani la 16 ani detentie. În noiembrie 1992 a fost condamnat la cinci ani închisoare pentru port ilegal de armã. A fost pus în libertate conditionatã pe motive medicale. Pe 16 septembrie 1996, Nicu Ceausescu a fost internat, în stare gravã, la Spitalul Clinic Universitar cu diagnosticul cirozã hepaticã cronicã. Dupã douã zile a fost transportat la o clinicã din Viena, unde a si murit la 30 septembrie în acelasi an. Avea 43 de ani. A fost cãsãtorit întâi cu Poliana Cristescu, iar apoi cu fiica lui Radu Constantin, lider comunist.
Ilie Ceausescu stia cã fratele sãu urma sã se retragã
Ilie Ceausescu, frate al dictatorului, a fost adjunctul ministrului Apãrãrii si secretarul executiv al Consiliului Politic al Armatei, pânã la 22 decembrie 1989. A condus mai multi ani Institutul de Istorie Militarã. Dupã Revolutie a fost acuzat si judecat pentru instigare la omor deosebit de grav în Revolutia de la Cluj. Ilie Ceausescu a mai spus cã bãnuia cã fratele sãu stia de aparitia evenimentelor din 1989, deoarece, din stenograma întâlnirii Nicolae Ceausescu – Mihail Gorbaciov, din 4 decembrie ’89, rezulta cã presedintele URSS l-a întrebat: „De unde stiti dumneavoastrã cã veti mai trãi pânã în ianuarie?”. Declaratiile fãcute de dictator la procesul sumar de la Târgoviste par sã confirme ipoteza lui Ilie Ceausescu. Pe holurile tribunalului, Ilie Ceausescu a declarat presei cã, din datele pe care le avea în 1989, reiesea cã la alegerile pentru Marea Adunare Nationalã, care trebuia sã aibã loc în martie 1990, Nicolae Ceausescu intentiona sã se retragã. Ilie Ceausescu a murit pe 3 octombrie anul trecut.
Andruta Ceausescu, condamnat la 15 ani de închisoare
Generalul în rezervã Andruta Nicolae Ceausescu, si el frate al despotului, a fost comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate Bãneasa. A fost inculpat singur într-un dosar, fiind acuzat de complicitate la genocid. A fost condamnat definitiv la 15 ani de închisoare, deoarece, în decembrie 1989, în calitate de comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate, a dat ordin elevilor sã tragã în manifestantii care protestau fatã de regimul comunist în Piata Universitãtii din Bucuresti. A stat în arest din 1990 pânã în august 1994, când a fost eliberat, pe motiv cã suferea de afectiuni hepatice si renale. El a fost reîncarcerat pe 28 ianuarie 1998, în arestul Penitenciarului Jilava, pentru a executa restul de 11 ani de închisoare, din pedeapsa de 15 ani de detentie datã de cãtre Curtea Supremã de Justitie. În scurt timp a fost iarãsi eliberat, pe motive medicale. A mai rezistat diabetului si cirozei hepatice pânã la 14 decembrie 2000, când si-a dat obstescul sfârsit. Avea 76 de ani.

Ceausestii, condamnati înainte de judecatã
Ovidiu Gheorghiu si Dorin Cîrlan, membrii plutonului de executie de la Târgoviste, mãrturisesc
Adjutantul-sef Octavian Gheorghiu a fost unul dintre cei trei „cãlãi” ai cuplului dictatorial. Dupã ce i-a împuscat pe Ceausesti, nici nu s-a îmbogãtit, nici n-a cãpãtat putere. I-au rãmas doar niscai gânduri negre, care-i mai bat uneori la usã, noaptea, chiar si dupã 14 ani.
Dimineata zilei de 25 decembrie 1989. Colonelul Cantuniari, comandantul Regimentului de parasutisti de la Boteni, face revista de front. „Vreau opt voluntari pentru o misiune cu 10% sansã de întoarcere. Sunt teroristi pe Bucuresti – Pitesti”. Opt oameni ies în fatã.
Se îmbarcã în douã elicoptere. Decoleazã. În aer primesc un nou ordin: aterizati pe Ghencea. Pe Ghencea se trãgea. Din TAB-urile parcate pe stadion ies: Stãnculescu, Mãgureanu, Gelu Voican si toti ceilalti care vor face parte din completul de judecatã a cuplului Ceausescu. Urcã în elicoptere fãrã nici o vorbã.
În aer, din nou, se schimbã ordinul. Destinatia – Târgoviste.
„Aici sã-i împuscati”
„Am fost surprinsi sã aterizãm în curtea unei unitãti militare, îsi aminteste Octavian Gheorghiu. Generalul Victor Stãnculescu ne priveste. Tu, tu si tu, veniti cu mine. Eram eu, Boieru si Cîrlan. Ne spune: vedeti TAB-ul ãsta? Înãuntru sunt Ceausestii. Dacã n-am fi fost zdrobiti de obosealã, am fi hohotit de râs: putea sã fie si Papa Pius. Ei erau. I-au bãgat în salã, la judecatã. Boieru a pãzit usa pe dinãuntru, eu cu Dorin, pe dinafarã. Aveam ordin sã tragem dacã cineva, oricine-ar fi, se apropia de usã. Stiam si ce urma sã se întâmple: generalul Stãnculescu ne arãtase zidul si ne spusese: «Aici o sã-i împuscati». Erau, asadar, condamnati înainte de-a fi judecati”.
„Le-am dat o sansã”
„Am auzit procesul prin usã. El striga tare: «Nu spun nimic decât în fata Marii Adunãri Nationale». Se auzea si ea «Taci, Nicule!». La sfârsit a iesit Lucescu, avocatul lor, cam agitat. Ne-a zis: «I-am întrebat dacã nu vor sã recunoascã faptul cã nu sunt sãnãtosi mintal. Au refuzat. Le-am dat o sansã si au refuzat...». Ar fi fost interesant ce-ar fi fost dacã Ceausestii spuneau cã sunt ticniti. I-ar fi condamnat si asa? Am primit ordin sã-i legãm. Ea tot striga: «Copiii mei!». Eu am legat-o. Si-am si înjurat-o, sã tacã. I-am pus la zid, câtiva pasi înapoi si pac! Am golit încãrcãtoarele. Boieru s-a dus, cu arma fumegând în mânã, cãtre completul de judecatã care asista. Le-a strigat: «Am fãcut-o pentru colegii care au murit la Televiziune». 11 parasutisti muriserã pe 22”.
„A fost bine? A fost rãu?”
„Am luat cadavrele, le-am suit în elicopter, am luat si «pasagerii de la Bucuresti», i-am depus pe Ghencea, cu escalã Otopeni. Ei s-au cãrat înapoi cu TAB-urile, noi am pus mortii pe gazon si-am asteptat. Am asteptat mult si bine. Spre searã a venit ordin sã ne întoarcem la bazã. Sã lãsãm cadavrele acolo. Dar cui? Sã le mãnânce câinii? În preajmã se trãgea. L-am chemat pe un locotenent tânãr si i-am zis cã-i lãsãm în grijã niste colete. «Cine sunt?» «Nu-i treaba ta!» Ne întoarcem la unitate. Am tãcut. Unul si-a scos casca si m-a întrebat dacã a albit. Nu albise. La bazã ne asteptau plângând Cantuniari si comandorul Suciu. Cel care a cãzut apoi la mijloc, cu «Tigareta II». Mult timp ne-am întrebat: a fost bine ce-am fãcut? A fost rãu? În fond, suntem militari, nu cãlãi. Nu i-am împuscat cu plãcere, ci, as zice eu, din necesitate. Soarta le era dinainte pecetluitã”. (Valentin Zaschievici)

La exact 14 ani, nici o orã mai mult, de la momentul în care a tras un încãrcãtor întreg în capul Elenei Ceausescu, fostul plutonier de parasutisti Dorin Cîrlan rememoreazã deziluzionat acea zi care avea sã-i schimbe viata din rãu în tot mai rãu.
Povesteste Dorin Cîrlan: „În drum spre zid, eu eram în spatele lui Ceausescu. S-a întors, s-a uitat în ochii mei. Cãpitanul Ionel Boeru trãgea de el, îl ducea pe sus. A strigat: «Trãiascã Republica Socialistã România liberã si independentã!» si a început sã cânte ca pentru el «Internationala». Atunci Ionel s-a pierdut, nu stiu cum, i-a izbit pe amândoi de zid si a tras cu automatul de la sold.
Ea cãzuse într-o pozitie ciudatã, avea pulpele dezgolite si se zbãtea… I-am tras un încãrcãtor în cap, am vãzut cum sãreau pe mine bucãti de os, sânge, dar nu-mi dãdeam seama de grozãvie. Nu stiu ce instincte animalice s-au descãtusat atunci în mine. Atunci a apãrut si generalul Stãnculescu, m-a vãzut galben si înlemnit si mi-a spus: «Dã-o, bã, în mã-sa, stii cât rãu a fãcut tãrii!».”
Dorin Cîrlan a plecat în „misiunea de gradul zero” alãturi de Octavian Gheorghiu si de camarazii lor.
Mãgureanu voma
Despre completul de judecatã, îmbarcat în elicoptere pe Ghencea: „I-am recunoscut doar pe Stãnculescu, Voican Voiculescu, Virgil Mãgureanu. Ãsta, pânã la Târgoviste, a vomat tot timpul într-o gãleatã. Nu stiam atunci cã însotim tribunalul exceptional. Cum am aterizat la Târgoviste, Stãnculescu ne-a spus cã îl vor judeca pe Ceausescu si cã cine se oferã sã ducã misiunea pânã la capãt – si s-a uitat la zid… Am înteles despre ce era vorba… Ne-am oferit toti opt care plecaserãm din Boteni, am zis asa, un DA anemic, da’ Stãnculescu a zis: «Nu, un pas în fatã!»
Fãrã somatie
Am pãsit toti opt. Si atunci generalul a zis: «Numai tu, tu si tu». Adicã eu, Ionel Boeru si Octavian Gheorghiu. La ceilalti le-a dat misiuni exacte. Eu am pãzit intrarea în sala de judecatã. Aveam ordin sã trag fãrã somatie în oricine voia sã intre si dacã eram atacati, din interior sau din afarã, aveam ordin de la Stãnculescu: intrati în salã si executati foc asupra sotilor Ceausescu. Dupã ce i-au scos din salã, în 10 minute erau morti. Am tras noi, cei trei, a tras un soldat, sofer, si a mai tras unul cu mitraliera de pe TAB, adjutantul Costicã Stoican. Abia dupã aceea au iesit în curte Stãnculescu, Voican, Mãgureanu si ceilalti. A semãnat mai mult a linsaj decât a executie…”
„Totul, de când a început Ceausescu sã cânte si pânã au murit amândoi, a durat, cred, vreo 30 de secunde” – îsi aminteste Cîrlan… „Pe urmã, repede, în 10 minute, «coletele», cum le spuneau ei, cadavrele adicã, au fost învelite în foi de cort si în pãturi, urcate în elicopter, iar noi am decolat imediat. Nu mai era loc în elicopter, am stat cu fundul pe Ceausescu, o sãptãmânã i-am purtat sângele pe pantaloni. Am fãcut o escalã în unitate, la Boteni, acolo s-a dat ordin sã rãmânã la sol patru dintre noi, printre care si eu… Ceilalti au decolat cu cadavrele… “
Regret
Mintit de superiori, supus la tot felul de presiuni, mutat de colo-colo, Dorin Cîrlan a trecut în rezervã, cu ordonanta, pensie nu are, a divortat si a rãmas fãrã casã, doarme pe unde apucã, o face când pe soferul, când pe garda de corp. „Acum regret cã l-am împuscat pe Ceausescu… Pe el l-am iubit, l-am idolatrizat, dar am tras, am tras… Pe el îl va judeca istoria. Eu, cãlãul, am pierdut totul”, încheie Dorin. (Viorel Ilisoi)

Gavroche a ajuns PSD-ist de Cornetu
Simbolul Revolutiei trãieste modest, dar a intrat în politicã
Într-o altã tarã ar fi trãit ca un rege. În România trãieste dintr-un salariu de sofer, într-un apartament modest si înghesuit din Pantelimon. De parcã nu ar fi fost simbolul Revolutiei.
Dupã decembrie 1989, viata i-a oferit lui Florin Vieru, supranumit Gavroche al României, mai multe necazuri decât bucurii. A fost si somer, a avut si datorii la întretinere, dar si probleme cu Justitia, fiind condamnat pentru furt. Abia de un an încoace trãieste mai bine.
SOFER. A intrat si în politicã. Constantin Bebe Ivanovici l-a fãcut vicepresedinte la grupul de tineret al PSD din Comuna Cornetu. Un an si jumãtate a fost soferul personal al lui Bebe Ivanovici. Si acum este sofer, dar al unui om de afaceri, si are un salariu, zice el, „decent”.
COLEGII CERSETORI. Nu-i bai. Nu e singurul revolutionar cu o viatã destul de grea. „Îmi pare rãu de oamenii care s-au sacrificat. Plânge sufletul în mine când vãd colegi revolutionari cersind. Sã tineti minte. Sunt revolutionari care fac foamea, sunt purtati pe drumuri, nu sunt luati în seamã.” Asa vorbeste, dupã 14 ani de promisiuni si neîmpliniri, Florin Vieru, acum în vârstã de 28 de ani.
O BUCATÃ DE PÃMÂNT. Are brevet si certificat de revolutionar si cam atât. „Îmi doresc o bucatã de pãmânt sã-mi construiesc o casã. Poate s-o rezolva”, spune Gavroche. Deocamdatã trebuie sã se multumeascã doar cu apartamentul strâmt, pe care si l-a cumpãrat si unde locuieste cu sotia, Beatrice, fiica acesteia din prima cãsãtorie si fiul sãu, Adrian Alexandru, în vârstã de trei ani. (Lavinia Tudoran)
Momentul eroic
În 1989, fotografia lui Vieru, atunci un pusti de 14 ani din comuna Dobroesti, cu steagul gãurit înfãsurat în jurul corpului a fãcut înconjurul lumii. A venit de acasã, de unde a furat steagul de pe clãdirea Primãriei, si a ajuns în Bucuresti în mijlocul revolutionarilor. Ziaristii francezi l-au surprins în memorabila fotografie de pe coperta „Paris Match” si i-au spus Gavroche, dupã numele eroului lui Victor Hugo. În scurtã vreme a devenit simbolul Revolutiei Române. Vieru mai are un singur numãr din „Paris Match”. De câte ori îl rãsfoieste îi revine speranta într-o viatã mai bunã, de erou.

De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
Sotia generalului Stãnculescu s-a sinucis într-un chip care a descumpãnit pe mai putin cunoscãtorii firii omenesti. Dispãruta a invocat, în biletele lãsate, hãrtuirea la care a fost supus sotul în ultimii ani.
Pentru a întãri aceastã semnificatie, ea si-a datat înscrisurile cu 22 decembrie, ziua în care fostul ministru al Apãrãrii Nationale a schimbat soarta evenimentelor. Preluând comanda de la Vasile, el a ordonat armatei sã fraternizeze cu demonstrantii si i-a dus pe Ceausesti la elicopter. Dupã pãrerea mea, nu le-a înlesnit fuga, cum s-a scris, ci i-a trimis la Târgoviste, via Snagov, unde comandantul Kemenici primise ordin sã-i iluzioneze cã-i protejeazã de atacurile fortelor strãine (în acest scop se simulau atacuri grozave împotriva unitãtii) pânã când generalul Stãnculescu restabilea situatia. Descumpãnirile unora la motivul invocat în bilete de Elena Stãnculescu îsi au cauza în reducerea durerii omenesti doar la nivelul celor care tin de fiziologie. Sub acest unghi, e greu sã crezi cã se poate sinucide cineva altfel decât din faptul cã nu mai are ce mânca sau din faptul cã-l însalã nevasta. Celor care s-au uimit de motivatia în plan moral trebuie sã le reamintim cã existã si sinucideri din onoare.
Am cunoscut-o pe sotia generalului, fiind unul dintre jurnalistii care, pe vremea regimului CDR-ist de tristã amintire, am scris împotriva hãrtuielii la care au fost supusi Victor Stãnculescu si colonelul Kemenici (în viatã), dar si Stefan Guse, Vasile Milea (post-mortem). Am fãcut-o si voi continua s-o fac, deoarece, asa cum am arãtat de nenumãrate ori, nu putem judeca penal Istoria.
Ordin si moralã
La Timisoara, la Bucuresti, la Cluj, armata s-a confruntat cu o situatie iesitã din comun, definitã prin conflictul dintre datoria de a îndeplini ordinul dat si datoria de a nu reprima o revoltã pe care toti militarii de la general pânã la soldat o considerau si a lor. Nu întâmplãtor, am evitat expresia a trage în popor, exploatatã pânã la deselare în ultimii ani, pentru formula a reprima. Asta deoarece rãmân convins, dupã 13 ani de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, cã, exceptie fãcând cazurile de provocare fãtisã, armata n-a tras. Victimele zilelor anterioare lui 22 decembrie sunt persoane izolate din multime. Martori mai onesti, care refuzã politizarea adevãrului, recunosc cã s-a tras din altã parte decât din fatã, unde erau militarii. Dar chiar si fãrã aceste mãrturii, minima cunoastere a vietii ne spune cã un pluton adus în fata unor demonstranti nu trage selectiv. Ori trag toti soldatii deodatã, fãcând mãcel, ca în 1929, la Lupeni, ori nu trage nici unul.
Pretext si realitate
Cu toate acestea, sub regimul Constantinescu s-a început o adevãratã vânãtoare de vrãjitoare. Pretextul invocat: sã se facã victimelor dreptate. În realitate, motivul era altul, fãrã nici o legãturã cu dreptatea. S-a urmãrit un scop politic meschin. Acela de a lovi în Ion Iliescu, aflat la vremea respectivã în opozitie, acuzat subtil de a-i fi protejat pe generali, inclusiv pe generalul Stãnculescu. Dacã fostul regim ar fi actionat în planul înalt al moralei, n-ar fi fost pus sã instrumenteze dosarele însusi Dan Voinea, procurorul din Procesul Ceausescu. Orice politician moral l-ar fi lãsat pe linie moartã si nu l-ar fi promovat ca sef al Parchetelor Militare, fie si pentru cã numele lui apare în toate enciclopediile lumii la capitolul Procese abjecte. Noua putere, a lui Ion Iliescu si a lui Adrian Nãstase, stând si ea sub semnul oportunismului, n-a avut curajul sã înfrunte gãlãgia unor ziare si a unor cercuri care au continuat, dupã cãderea regimului Constantinescu, ura oarbã, imbecilã de pe vremea când erau rãsfãtatele puterii alese în 1996. Chiar si acum, când generalul Stãnculescu traverseazã o tragedie, un ziar care i-a fost si-i este dusman a scris un pamflet numindu-l generalul-infractor. Meritã mentionat acest caz, pentru cã el ne face sã întelegem de ce au perceput românii guvernarea CDR-istã ca pe un cosmar. Era o guvernare absurdã, întemeiatã pe ranchiunã, influentatã de intelectuali sterpi, frustrati, o guvernare fãrã o minimã întelegere a vietii.
Elena Stãnculescu a trãit, alãturi de generalul Stãnculescu, drama hãrtuielii pe motive politice. A fãcut însã gestul suprem sub guvernarea PSD-istã. Aparent, fãrã logicã. Dupã 2000, actualul regim a introdus recurs în anulare si actualul regim a fãcut ca Înalta Curte de Casatie sã amâne de câteva ori sentinta pe motive de procedurã. A fãcut-o acum, pentru cã abia acum, sub regimul PSD, a ajuns la deprimare absolutã. Ion Iliescu e seful statului si datoritã lui Victor Stãnculescu. Adrian Nãstase e premier si datoritã lui Victor Stãnculescu. Fãrã gesturile decisive ale generalului, alta ar fi fost soarta celor doi. Si iatã cã în timp ce Ion Iliescu se plimbã de la o sindrofie la alta, vorbind despre evenimentele din decembrie 1989, în timp ce Adrian Nãstase apare la televizor depunând coroane de flori, Victor Stãnculescu, cel care si-a riscat viata ordonând armatei sã fraternizeze cu demonstrantii, spunându-le celor doi Ceausesti sã meargã la Târgoviste, scotându-i din Comitetul Central, nu numai cã e uitat, dar, mai mult, e si un om pe care-l asteaptã 15 ani de puscãrie.
Deprimare absolutã
Elena Stãnculescu a fost purtãtorul de cuvânt al generalului în fata puterii de azi, în fata societãtii românesti, în fata noastrã, a tuturor. Iubindu-si sotul pânã la dramatism, asumându-si deplin toate trãirile acestuia, ea s-a sinucis. A fãcut-o în locul generalului. A fost veriga slabã din personalitatea altfel puternicã, stãpânã pe sine, a lui Victor Stãnculescu. Gestul ei ne explicã pânã unde a ajuns însusi generalul cu disperarea. Pentru ca Ion Iliescu sã fie azi presedinte, pentru ca Adrian Nãstase sã fie prim-ministru, pentru ca Ioan Mircea Pascu sã meargã la simpozioane NATO, iar Mircea Geoanã sã fie partener de dialog cu americanii, generalul Victor Stãnculescu a trãdat. Ce infern poate fi în sufletul unui om care stie ce rol a avut el în ridicarea unei clãdiri somptuoase, vãzând cã cei dinãuntru îl tin pe la usi, ba mai mult, cã-i alungat de acolo cu pietre!
Sperante înselate
Dacã de la regimul Constantinescu generalul Victor Stãnculescu nu se putea astepta la nimic bun, fostul presedinte apartinând altei lumi, nu acelasi lucru se poate spune despre regimul Ion Iliescu. Victor Stãnculescu stie cã actualul presedinte al României stie ce rol au jucat Victor Stãnculescu, alti generali si nu numai generali, dar si personaje civile din umbrã, în victoria Revolutiei. Si, desi stie, desi a lucrat împreunã cu ei, le-a cerut ajutorul, s-a bazat pe ei în cariera sa de început, domnul presedinte evitã sã le recunoascã public importanta.
De ce evitã asta Ion Iliescu? Pentru cã domnia sa are marota revoltei spontane, a unei revolutii în care strada a decis totul, politicienii, militarii fiind absolut secundari. În aceste conditii, în acest an, mai mult ca niciodatã, confruntat cu atacuri vizând lovitura de stat, Ion Iliescu a exagerat pânã la paroxism rolul strãzii. Ar fi fost normal ca acum, la 14 ani de la prãbusirea comunismului, sã se recunoascã public si rolul avut în Revolutie de personalitãti. Fie si pentru cã teza lui Marx privind rolul determinant al maselor în istorie, personalitãtile fiind niste marionete ale strãzii, e complet falsã.
Ion Iliescu exagereazã aceastã revoltã spontanã si pentru cã se teme. Nu numai de consecinta logicã a recunoasterii rolului personalitãtilor – acceptarea tezei complotului sau mãcar a minimei pregãtiri anterioare –, dar si de scandalul care ar izbucni dacã ar aduce în prim-plan, la comemorarea Revolutiei, si pe cei care, precum generalul Victor Stãnculescu, au contribuit decisiv, nu în stradã, ci în birouri, la victoria Revolutiei.
Lectie de curaj
Tãria unui mare om politic, si ceea ce-l face sã fie si om istoric, stã în capacitatea de a înfrunta la un moment dat presiunea exercitatã de contemporani pentru a-l obliga sã facã un anumit lucru sau sã declare un anumit lucru.
Nici unul din liderii României de azi n-are aceastã tãrie. Sinucigându-se, Elena Stãnculescu le-a dat o lectie de curaj. Si de bãrbãtie. (Ion Cristoiu)

Note:



Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7271 (raspuns la: #7268) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Viata in 3?... - de Little Eagle la: 07/05/2004 15:42:31
(la: Viata in doi!)
Dear Cresida,

Iata-ma din nou,de cind Daniel a inceput cu textul de sex in public,de o sapt. incoace a devenit un forum ca-n Playboy sau Penthouse la cafenea.
Daniel Hefner,No offence Daniel,just a joke.

Ce sa-ti spun la subiectul tau?As vrea sa stiu totusi ce virsta ai,majoritatea de pe forum nu-si dau virsta.Mi se pare important caci spune multe despre o persoana si experienta de viata in multe aspecte.
La fel as vrea sa stiu daca sotul tau stie de relatia ta extraconjugala?Ori si el are ceva on the side?
Inteleg f. bine astfel de relatii si NU sint impotriva lor deloc.
NU esti de condamnat in ochii mei!Este ceva gen anii hippy,make love not war.
Vei atrage insa proteste de la alti forumisti mentionind pe Dumnezeu in textul tau.
Eu stii deja, am recunoscut in subiectele mele tot trecutul meu...amoral si neetic dupa gindirea multor societati si mai ales clericul!!!
dar iti spun sincer ca de 14 ani NU am avut deloc relatii extraconjugale,la fel cred totusi ca nu e bine sa tragi concluzii pripite si sa gindesti cu certitudine ca ,si scriu pasajul tau" toti aveti relatii extraconjugale ascunse in spatele unei familii perfecte care de fapt nu exista!"
Uite,de ex. eu NU am,si nici sotia mea,si la fel pot fi multi pe forum care NU au,deci inainte de a scrie cu atita "certitudine" astea,gindeste-te de 2 ori,NO OFFENSE!!!Nu o lua in rau!

Te rog sa ma crezi ca te inteleg f. bine,am avut in trecut relatii cu femei casatorite,stiu ca pare contradictoriu in cele ce voi spune acum,dar NU am nimic impotriva celor ce au relatii extraconjugale.
La fel insa consider ca odata ce ti-ai gasit perechea si exista iubire si devotiune,sacrificii si dragoste din partea amindorura,niciunul nu va avea sex in afara relatiei de casatorie.
Eu zic asa:cei si cele ce au relatii extraconjugale,ori NU au gasit iubirea inca,ori NU au sex satisfacator!!!
Altceva:Nu au avut destul sex si destui parteneri inainte de casatorie.La fel sint mult prea tineri pt. casatorie.

Si sa stii ca la un moment dat in viata,exista si acea familie perfecta.
NU arunc si nu voi arunca cu pietre in tine,eu am trait o viata f. trepidanta dupa cum ai citit,am scris-o aici la forum in ...MICI detalii pt. ca in acelasi timp
caut diverse opinii la cafenea,fac un fel de research deoarece am de gind sa-mi scriu memoriile si viata,un proiect ce am in cap de multi ani.
De aceea am tot vorbit atit de mult despre mine in diverse subiecte.NU sa ma dau ...mare scula cu trecutul meu si cum gindesc azi ori am gindit ieri.
Cred ca am trait o viata plina de multe intimplari si am fost mereu incurajat de prieteni sa pun mina pe creion sa o scriu.

Tu ai viata si experientele tale,nu consider ca ar trebui sa fii judecata de nimeni,fiecare traieste cum isi asterne,intr-o zi karma te ajunge din urma si poate te schimbi poate nu,important e sa te schimbi fara a fi fortat(a) ci prin tine insuti si asta o vei face cind vei descoperi ca exista iubire.

In alt text al tau(la care azi ti-am raspuns)legat de sex in public si experientele mele sexuale trecute imi scrii ca ...eu nu stiu ce e iubirea si altele.
Te intreb acum:CUM vezi TU IUBIREA si DACA iubesti,din moment ce cauti dragostea in afara sotului tau avind un iubit?
Am gindit si facut si eu ca tine in trecut de aceea te inteleg dar azi sint o alta persoana,totusi nu te condamn in nici un fel!!
Fii intelegatoare cu mine si priveste viata si din alte p.d.v. ale altora.
I love you.

LOVE&PEACE,
Ozzy












































































Pt. Spiderman - de Little Eagle la: 13/05/2004 14:28:48
(la: Evoluam?)
Sper sa nu te superi ca te numesc:Spiderman"Daca da,atunci sa-mi scrii si n-o mai fac.Imi aduce aminte de revista de b.d.pt. care am ilustrat o vreme acest super hero cu ani in urma cind lucram pt. Marvel Comics.

Nu m-am referit la acele filme documentare computerizate,ci am vrut sa spun despre dovezile arheologice.Daca ai veni in NY si merge la Museum of Natural History,vei vedea schelete de dinozauri sau alte animale preistorice,ele au trait cindva pe acest pamint.Existenta lor e de netagaduit.
In Biblie nu se mentioneaza nimic despre ele,ca si cum nu ar fi existat...totul incepe de la...Adam si Eva....deci lumea a aparut deodata cu 2-3000 ani in urma....aiurea si desigur in Israel,ca si cum atunci era centrul universului.
Ca si cum acela era pamintul si centrul creatiei,sa nu uitam ca la o vreme se credea ca pamintul e...plat si ca soarele se invirtea in jurul lui....a veni cu dovezi stiintifice=arderi pe rug!

La fel pot sa spun si eu ca NIMENI NU a fost ATUNCI cind...Eva s-a ..nascut din coasta lui Adam!!!Si la fel sa fi fotografiat Garden of Eden cu ...digital camera!
De fapt in acest aspect,NU exista nici o dovada decit...cele scrise de Biblie.
Cel putin arheologia aduce dovezi ale evolutiei lumii,sapaturi,artifacts,lumi mult mai vechi decit in Biblie ce real au existat si a le nega este o dovada a ignorantei umane.

Sa nu crezi ca nu am o credinta in Dumnezeu.Cred ca exista!Dar nu in sensul vechiului testament unde mereu e sucarit si e pus pe a pedepsi omul.
Daca vei citi textele mele scrise lui Desdemona,la subiectul ei legat de Respect,iti vei da seama de mai multe despre cum gindesc si cred despre lume si mai ales Creatia toata.
Am fost si sunt blessed de a fi avut niste experiente in viata rarisime.Daca traiesti in Australia,incearca sa intri in contact cu nativii vostri,the aborigines,sunt o rasa unica pe glob si f. spirituali,vei invata multe de la ei,lucruri de 1000 ori mai spirituale decit orice credinte in lume si mai ales cea crestina!
Dar de fapt doar daca iti e scris de soarta poti avea reale contacte cu ei.la fel cum mi s-a intimplat mie,NU am ajuns intimplator sa cunosc si sa-mi fac prieteni,indieni americani.NU i-am cautat,soarta m-a dus la ei,si a avea un vision quest....NU este daruit de un elder(chief of the tribe)sau un Medicine Man decit daca el vede in tine ca meriti acest ritual,mai ales cind NU esti din singele lor!!!!
Si ei cred in reincarnare!!!!Un elder e ca un shaman,se uita in ochii tai si vede tot trecutul vietilor tale dar si viitorul.Sint cei mai spirituali,asa ca stiu ca in trecut cu vieti in urma am fost indian.Pare greu de crezut,dar simti in spirit si suflet asta cind acel elder te priveste in ochi direct,si la fel el STIE cine ai fost.

Multi de pe forum nu cred in reincarnare si semne spirituale,si mai putin cred ca au avut reale experiente cu reali indieni americani ori cunosc credinta lor si o pot intelege.
Sa stii ca in credinta lor ei stiu ca au existat animale preistorice,de fapt in Black Hills,loc sacru pt. natia de indieni din toate triburile,dai peste oase de dinozauri la tot pasul,dar este pamintul LOR si nimeni nu are dreptul sa ia aceste oase,nici chiar guvernul american,ele trebuie lasate in pace in spiritul Creatiei,neatinse de nimeni,ci venerate.

Este un respect fata de natura si Creatie si NU o sa dai peste unul mai patrunzator si autentic din suflet si dragoste ca la un indian!In Australia e la fel legat de aboriginies!Multi din prietenii mei(ne numim intre noi brothers and sisters)indieni au prieteni aboriginies.
Unul din ei John Little Feet(tribul Crow) chiar mi-a dat cadou un vechi boomerang ce e cioplit de mina cu piatra de aboriginies si dateaza din 1843 cel putin!Un prieten aboriginie i l-a dat la rindul lui cadou.
E imens!Are 80 cm lungime usor curbat si vezi urmele pietrei cind a fost cioplit,e din lemn rosu f. dur,cred ca e tec.Cine stie cite animale au fost omorite cu el?

Ce vreau sa-ti spun este ca natura mereu m-a atras dar abia cu 14 ani in urma real o inteleg si o iubesc si lupt pt. conservarea ei si protejare,de la piatra la pasare si aer.
In credinta lakota(sioux,cum omul alb a numit acest trib),Creatia este sub forma unei indience f. frumosa ce o numesc Buffalo Cow Woman si ea a creat stelele din lacrimile ei vazind suferinta indienilor.A fost creata de Marele Spirit,
care a creat noaptea fiind trist pt. Creatia lui si ziua fiind bucuros ca ea exista.

Indienii NU isi vind religia lor nimanui,nu e de vinzare,este doar a lor si ea exista in ei de cind Marele Spirit a creat universul.Credinta e transmisa si azi oral de mii de ani de la elders la copii si cei tineri,pt. ca ea nu trebuie sa fie pusa in scris,e un sacrilegiu.
Cum ti-am scris mai sus cred in Dumnezeu si am o credinta in Meher Baba,totodata cred in religia indienilor americani,este dupa mine cea mai realista si buna,pt. ca e bazata pe RESPECT fata de Creatia toata,de la piatra la pasare si nori,nu uita ca noi trebuie sa fim servitorii creatiei,s-o pastram curata si pura daca vrem sa mai existam in ea si prin ea.

Dar azi ea e murdarita de egoismul si nepasarea omului,e tratata ca un decor la o piesa de teatru,nici in Biblie NU se vorbeste despre natura si cit de importanta e in existenta noastra!!!!
Ca trebuie venerata si respectata,ca trebuie sa te inchini in fata ei pt. ca azi e f. trista!!!!
Iti dai seama oare,sau o auzi vreodata cum plinge si cit de mult sufera pt. noi?Ai luat vreodata un copac in brate si simtit in tine cum ii bate inima?
Buffalo Cow Woman plinge mereu si e trista pt. ca am ucis-o incet sistematic si o ucidem zilnic.
Sa nu ne miram sau sa ne apuce pe noi plinsul cind mari suferinte vor veni in lume sub diverse forme,dezastre naturale si razboaie prin care deja trecem!!!!E vina noastra!!!Daca sintem cu adevarat puternici in spirit,vom accepta razbunarea ei!
Si mai mult daca avem curaj...ca un real brave warrior ne vom cere iertare si apoi vom fi pregatiti sa murim fara a ne schimonosi fetele si sa ne fie frica de moarte,caci nici un Dumnezeu nu va veni in ajutor oricite rugaciuni vom face!

Mai revin altadata,

Love&peace,
Ozzy
..........................................................................................................................
Cum s-au nascut natiile de indieni si cum au aparut ei in lume.E o poveste veche,ce-mi amintesc de la bunica lui Vern,Pe numele ei Starleaf:
Odata,o porumbita ranita zbura deasupra pamintului si din aripa i-a curs o picatura de singe pe sanul Mother Nature.Copacii au inceput sa freamate,si cu crengile lor au chemat vintul care a inceput sa adieze pe locul unde picatura de singe a cazut.
Iarba si florile au chemat soarele sa bata in acel loc si The Great Spirit s-a trezit si incet a suflat din rasuflarea lui pe acel loc.Din acea picatura de singe
s-au nascut indienii americani,de culoare rosie si f. agili si f. mindri.

Sa stii ca astfel de creatie o consider mult mai interesanta si placuta decit cea din Biblie.
.........................................................................................................................

































































































#15358 (raspuns la: #15268) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt. OmuletulGoma - de RSI la: 15/07/2004 21:09:34
(la: Despre Alegerile din S.U.A.: De ce trebuie sa votam pt. GWB.)
Ma bucur ca ti-a placut explicatia mea.
Eu sunt "simpatic".adica de sex masculin :-)
Balanta de puteri in stat e un lucru important, dar asta inseamna balanta intre legislativ, executiv, justitie si mass-media, nu intre cele doua partide politice.
Ar fi frumos sa traim intr-o lume ideala unde totul sa fie perfect, dar asta e o utopie. Democratia nu-i perfecta dar e perfectibila, de aceea se duc lupte pentru a anula legi invechite sau necorespunzatoare, sau pentru introducerea unei legislatii progresiste sau invers, impotriva celor ce vor sa introduca legi retrograde.
In ceea ce priveste legislatia privind recunoasterea numai a casatoriei heterosexuale, ma lasa rece avand in vedere ca in afara unei reglementari birocratice, nu reprezinta nimic. Nici un primar, sau reprezentant al unei institutii religioase nu o sa-mi spuna mie pe cine sa iubesc si cu cine sa traiesc, si asta in ochii mei e valabil si pentru cuplurile heterosexuale. Iar aspectele juridice si birocratice se pot rezolva si la avocat, notar etc. nu numai la ofiterul starii civile
#17907 (raspuns la: #17830) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ghinion - de ELLA25 la: 26/04/2005 22:17:59
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Spirite,
Cu mine ai dat-o in bara! Nu ma convingi asa usor. Daca tu ai pretentia ca judeci, nu as vrea sa vad cum arata un yoghin care nu judeca. Vorbele frumoase si modul in care te invarti in jurul cozii sunt demne de invidiat. Smecheria ai prins-o de la maestru dar pana la viclenie mai ai. ramai un mic copil. Mai cauta sa vezi ce inseamna injuratura satanica. Ha, ha, ha. Ma pufneste rasul. Trebuie sa recunosc ca detest intr-adevar MISA si, mai ales pe Bivolaru. In ochii mei ramane un om jalnic. Yoga, este un lucru extraordinar dar nu cea predata la MISA.
Si acu, daca tot iti plac subiectele si numerotarile, sa vedem. Dar ia aminte, nu eu trebuie sa iti aduc tie argumente pentru ca povesti voi yoghinii veti fi in stare sa inventati mereu. Ce faci tu nu ma priveste, ce fac eu iar, pe tine nu te priveste. Cert e ca, locul marelui Grieg este la stalpul infamiei. Daca pentru altceva nu, pentru ca v-a lasat de izbeliste.
Deci:
1. Nu am nici o emotie puternica vizavi de MISA. Stai calm. Ceea ce preda MISA nu e o cale spirituala ci o cacealma. Cat despre onorabilul Grieg, da, am avut ocazia sa vad cum distruge vieti. Cum isi impune influenta nefasta asupra copiilor unei familii si distruge viata parintilor, dar si a copiilor. Am vazut si oameni treziti din cosmarul MISA. Care pot fi in sfarsit liberi de meditatiile menite sa-l intareasca pe "guru". Si am avut ocazia sa constat pe propria piele ce inseamna taberele yoga si cu ce se intorc yoghinii de acolo. Cat despre mustrarile de constiinta, aberezi. Iarta-ma. Chiar iti inchipui ca ar putea regreta cineva ca nu a participat la astfel de chestii? As fi regretat daca nu aveam bunul simt sa vad ce e yoga, dar nu cea predata de MISA. De altfel, instructorii vostri au ajuns, buna parte, acolo unde le e locul.
2. Las-o balta cu reclama la "guru". Ca ne-am lamurit cine e si ce face. Apropo de memorie. Se pare ca a uitat de voi si a disparut in neant. Sau a uitat sa revina din Suedia?Pacat, doar atatea yoghine plang dupa el...
3. Femeile frumoase ale lui Grieg? Ha, ha, ha. o fi spus-o la misto. Sa stii ca cei din fortele speciale vad femei frumoase peste tot. Mai ales prostituatele sunt femei frumoase. Multe dintre ele.
Cu presa, lasa-ma. Sincer, dupa ce ia-ti facut atata reclama in campanie lui Basescu m-as fi si mirat sa nu isi lase cateii sa va dea nitzel avant.Si... acelasi mesaj, las-o balta cu filozofia. Nu te intinde aiurea ca nu sunt curioasa despre "guru" si "minunile" lui. Am realizat o documentare in acest sens si m-am lamurit. Iar pe acest forum trag speranta ca intra oameni normali care nu se vor transforma in adepti MISA.
4. Apropo de desfranare, io ce sa mai zic? Guru al vostru are o inima ca ma mir ca nu crapa daca a iubit toate femeile cu care s-a culcat. Ai fost destept spirite, ca de la punctul doi ne-ai avertizat de memoria pe care o are, deci, probabil isi aminteste de toate naivele cu care s-a culcat. Si daca se intalneste cu mai multe deodata "reia discutia de unde a lasat=o?" Daca nu stiai, dupa Vechiul Testament a aparut Noul, si, bineinteles o noua etapa in viata crestinatatii pe care voi, se pare ca ati uitat-o sau ati chiulit de la studiul ei.
5. Arta binecuvantarii eu o stiu. Da-i linkul la Grieg poate o invata si nu mai are nevoie de foaie.
6. Sa nu comparam scrierile Biblice cu ineptiile. Dar tu de unde esti sigur ca "revelatiile" distinsului "maestru" sunt cele adevarate? Asa ne putem invarti 10 ani in jurul cozii. Nu e vorba aici de traducere ci de cuvinte in plus care se potrivesc precum nuca in perete in acea rugaciune.
7. Mda.. Si sexualitatea asta "divina" inseamna femei prostute care se cred shaktiuri? Si de asta se culca cu toata tabara? ha, ha, ha. Iubirea adevarata intr-un cuplu eu, am atins-o. Si iti spun ceva. pana nu te spovedesti, ori tu, ori altii, nu te impaci tu cu tine, si nu primesti binecuvantarea lui Dumnezeu pentru relatia ta, nu o vei atinge NICIODATA.
8. Nu ti-am cerut explicatii privitoare la cele doua asane. Din moment ce am vorbit despre ele inseamna ca le cunosc. Daca crezi ca ai facut curiosi oameni de pe forum, foarte bine. Iti indeplinisi misiunea de atragere de adepti. care, insa, din comoditate sau dezinteres, se vor multumi sa citeasca, eventual sa se documenteze la o adevarata scoala de yoga, nu la MISA.

PS. Vorbeai pe undeva despre taoism... eu zic sa mai citesti... D

#45759 (raspuns la: #45598) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sora mea - Eugen Jebeleanu - de Intruder la: 18/05/2005 07:58:47
(la: Cele mai frumoase poezii)
vaca are ochi atat de blanzi
si ma intelege mai bine
decat voi, frati ai mei, pe mine

Pentru ca voi nu m-ati mai vrea
si m-ati goni departe
mult mai aproape de moarte
decat vaca, prietena mea

care spre mine priveste
cu ochii intelegatori
de margarite si nouri usori

cu gandul la abatorul ce ni se pregateste
si ei si mie deopotriva
de nevazuta forta nemilostiva.

si fruntea sa e de zapada blanda
si nu poarta ochelari
si tampla ei de luna si ma pazeste
si nu sta la panda.

ma asteptam:)) - de celev la: 26/07/2005 04:52:35
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Daca tot se priveste problema banului (romanul tot roman e) hai sa o dam pe bune. In State sau in Canada or fi toate mai ieftine dar acolo faci bani ca sa traiesti bine acolo, insa niciodata nu vei fi in stare sa pui ceva bani deoparte, pe cand aici ai toate sansele si ma refer la Anglia. Asta presupune sa locuiesti si in Londra. Doi la mana...majoritatea care pleaca nu se gandesc sa faca bani ca sa se simta bine (noroc cu Lidl ca e mai ieftin). Daca nici in Londra nu mai gasesti ce iti vrea sufletul atunci...poate pe Marte o fi mai bine. Dar, stiu si am vazut cu ochii mei romani care nu se duc in oras ca trebuie sa dai bani, nu se duc la un restaurant ca iar trebuie sa dai bani, sa fiu sincer nu isi cumpara nici macar o pereche de ciorapi ca.....costa! Asa ca eu v-as ruga sa nu va mai duceti in afara pt. ca.....COSTA! Va duceti boi si va intoarceti vaci mai bine zis, maj. vin aici sa stranga averea lui peste si sa se intoarca fericiti in frumoasa Romanie unde vecinul isi va dori din tot sufletul sa te faca de bani sau sa iti moara ce ai mai scump din momentul in care vei avea mai multi bani ca el. Eu am o pasarica pe creier si imi spune asa: daca nu iti place unde esti si stai si suferi numai ca sa te bucuri ca vei face ceva bani in plus, mai bine stai acasa. Oricum nu vei fi in stare sa inveti nimic, pt. ca din pacate asta presupune integrarea si in fapt asta te ajuta sa gasesti si ceva mai bun pt. tine. Toti sariti repede sa criticati..ca englezul e nu stiu cum, ca francezul nu stiu ce are, cand de fapt noi suntem idioti. Nu cred ca exista oras mai multinational decat Londra. E adevarat ca englezii sunt rasisti, dar cei ce traiesc in afara oraselor mari. Si stii ceva?? Gandeste-te cum ar fi ca un arab sau un negru sa vina in Romania si seful tau sa-i dea loc mai bun de munca pt. ca e mai calificat decat tine? Vrei sa -ti spun eu ce ai spune??? Nu cred ca mai e nevoie. Ei, acum gandeste-te ca nu ar fi un caz izolat ci ar fi mii si mii de straini si s-ar intampla zi de zi chestia asta. Sincer....romanii, din prostia cu care inca ii mai adora pe handicapatii de americani au demonstrat pe parte cealalta ca suntem unul dintre cele mai rasiste popoare, sau poate vrei sa-ti zic de unguri? De ce zic handicapatii de americani?? Pt. ca nu sunt in stare nici macar sa apese pe un buton care e in fata ochilor lor daca nu scrie APASATI PT A CHEMA LIFTUL! Sunt atat de dependenti de altii si asteapta mura in gura incat ma mir ca creierul lor..in starea de degradare in care a ajuns mai e in stare sa suporte functiile vitale ale organismului. Si se vede in special prin societatea de turma pe care o au. Sau poate inca nu ti-ai dat seama? Vrei sa-ti spun cate tatuaje si unde au americancele? Si sunt prea multe ca sa spui ca e o simpla coincidentza, sau poate vrei sa auzi o americanca sustinand cu ardoare ca "gay is actually the right and natural thing to be" pt. ca le-a spus profesorul lor ca pe vremea lui Caesar romanii erau maj. gay? A ramas foarte indignata cand i-am spus ca ne tragem din maimutze si ele nu sunt gay din cate stiu si de altfel perpetuarea speciei nu s-a facut decat recent in laborator ca altfel nici ea saraca nu vedea lumina zilei vreodata. Vrei sa-ti mai dau exemple in care nu sunt in stare sa descopere cum se aprinde lumina sau cum sa foloseasca un nenorocit de dush? Da, am lucrat la un hotel la receptie o perioada si maj. erau americani. Sau poate vrei sa auzi ca nici un american nu stia care e codul tarii lor ca sa sune acasa?Sunt privati de cunostinte elementare in viatza si nu isi pun capul la contributie nici daca ii omori, si ma intreb daca au ce naiba sa-si puna la contributie. America e compusa din 90% oi si berbeci si 2% oamenii din umbra care o conduc si care ii conduc. Restul de 8% sunt romani, rusi si multe alte capete luminate care lucreaza la cele mai mari companii din America. Strainii tin America asa cum e ea acum nu populatia nativa. O sa spuneti ca : uite cine vb. ca noi criticam starinii si nu ne uitam la noi. Am facut-o in pur spirit de solidaritate cu criticile aduse asupra englezilor si nu numai. Avem prea multe de invatzat de la stilul lor de viatza. Societatea lor e foarte avansata si numai daca vrei ajungi sa intelegi ca de fapt noi suntem nishte vulpi care neajungand la struguri spunem ca sunt acri. Si trecand la faptul ca am fost cristicat cand am zis ca daca ei te fac, fa-i si tu pe ei....draga prietene...asta se intampla zi de zi. Si tu faci acelasi lucru numai ca nu iti dai seama. La urma urmei stii bine ca lumea e o jungla si numai cei puternici (care au cap) supravietuiesc. Si asta nu e scoasa de un roman. Batalia se da zi de zi si are mii si mii de forme, dar in fapt, e acelasi lucru. Poate exprimarea a fost derizorie limbajul pe care l-am folosit aducandu-ma in pozitia de baiat de cartier, dar ce vreau sa spun se clarifica prin verbul "to outsmart". Sa fii cu un pas inaintea lor in toate. Asta e.
vrajitoria, - de gigi2005 la: 26/07/2005 20:03:14
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
exista din plin si se manifesta sub cele mai diverse forme.
Va multumesc ca in lipsa mea ati scris voi, prietenii mei! Trec "in goana calului" sa va salut si sa va spun ca orice intamplare este binevenita pentru a ne putea da seama cum se manifesta un om vrajit.

In ceea ce ma priveste am apelat de mai multe ori si la ghicitul in carti, la tarot (la care ma pricep intrucatva) precum si la ghicitoare.

Dar incep prin a va relata un caz, asigurandu-va ca nimic din ce va spun nu este minciuna ci este vazut de mine cu ochii mei.
Am o colega de serviciu de cca. 10 ani. Are cam 46 ani, cocheta, divortzata, cu trei fete mari si frumoase. Cea mai mica are 14 ani rezultata din ultima casatorie, fetele celelalte dintr-o casatorie anterioara. Acum vreo 4 ani incepe sa-i cada parul. I-a cazut pana in cap i-au mai ramas ici-colo niste zmocuri, in rest cheala. Concomitent incep sa i se macine unghiile pana au ajuns carne-vie, si la maini si la picioare. S-a dus la medici dermatologi, internisti, de toate felurile, nu avea femeia nimic. A mers la preoti si, dupa multa alergatura, un preot de la manastirea Cotmeana i-a spus ca i s-au facut farmece. De cine? De actuala nevasta a ultimului ei sotz. Acesta mai isi vizita copila si, de gelozie, a fost la vrajitoare sa le distruga pe amandoua, mama si fiica.
Cum sa le dezlege? Slujbe de dezlegare la manastiri, Sfinte Masluri, acatiste! De atunci trage biata si e din ce in ce mai rau, nici nu stie ce sa mai faca.
Am vazut-o acum cateva zile hotarata sa mearga la o vrajitoare, poate dezleaga ce nu s-a putut dezlega.
Lucratura diavolului se dezleaga tot cu diavolul! Asta a fost concluzia pe care a tras-o prietena mea.

Va promit ca atunci cand ma intorc va raspund la fiecare in parte.
Multzumesc!
gigi
vaci sacre...(pt. maan si cico) - de Intruder la: 15/09/2005 19:45:06
(la: "Academia Cafeavencu")
maan, aoliooooo!!!...nu stiu daca te-am ''vazut'' vreodata asa ravashita...io te stiam mai calma, da' las' ca-ti sta mai bine asa...:)

pentru tine si pentru cico, o poezie cu dedicatie de la maestrul Eugen Jebeleanu...am postat-o si pe conferinta cu cele mai frumoase poezii, dar o pun si pe-aici...
_____________________________

Sora mea (Eugen Jebeleanu)

vaca are ochi atat de blanzi
si ma intelege mai bine
decat voi, frati ai mei, pe mine

Pentru ca voi nu m-ati mai vrea
si m-ati goni departe
mult mai aproape de moarte
decat vaca, prietena mea

care spre mine priveste
cu ochii intelegatori
de margarite si nouri usori

cu gandul la abatorul ce ni se pregateste
si ei si mie deopotriva
de nevazuta forta nemilostiva.

si fruntea sa e de zapada blanda
si nu poarta ochelari
si tampla ei de luna si ma pazeste
si nu sta la panda.


nu prea are legatura cu virgula comentariile voastre anterioare...dar tot o vaca e si aici...am plecat, c-am stat destul...va pup pe amandoi...pe cico mai putin, sau chiar deloc (sa nu se interpreteze, ca-l omoara d-na "cico" si pe mine intrusa!)
pa!



#72439 (raspuns la: #72399) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
@maan - de latu la: 18/10/2005 13:56:07
(la: Cand esti singur si nimeni nu te ajuta, ce faci?)
mai intâi, partea cu "bagatul in sama", ne ajuta pe amandoi sa ramanem la topic ("Cand esti singur si nimeni nu te ajuta, ce faci?"): Avand in vedere ca am intrat intr-o discutie, poate fi si asta o solutie cand esti singur: Intri intr-o discutie cu cineva de la "cafenea" si doua-trei postinguri mai tarziu te regasesti - nesingur - intr-un camp (camp nu inseamna desert!), "minat". A gasi iesirea fara a tulbura somnul minelor, iti canalizeaza atentia spre reflexe anesteziate de singuratate: gandire, umor, visare si provoaca o convulsie sufleteasca, de exemplu prin sentimentul ca te simti tu insuti flatat, prin faptul ca cineva s-a simtit la randul lui flatat.
Iar în momentul în care sangele spiritual ajunge iar sa pulseze prin labirintul secat al efervescentei tale sufletesti, ai ajuns iarasi in zonele insorite ale existentei, acolo unde "furnicili" si alte vietati iti aduc aminte de bere, de vara, de faptul ca traiesti intr-o lume unde poti fi totul, dar nu singur...

Reintrocandu-ma la "capcanele" de care ai pomenit:
nu-mi era deci a mirare daca te ingrijorai in acelasi sens.
dar, cum zici ca n-ai priceput, ma ingrijorez si mai mult ca-i posibil sa te fi ingrijorat in altul, pe care nici macar nu-l intrevad.:)

Am zis ca n-am priceput, pentru ca mintea mea pragmatica dar nu de tot prozaica a refuzat sa admita atributul "prostia". Raspunsul meu "Si pe mine" s-a referit la ingrijorarea mea pricinuita de adverbul "inc-o data", ceea ce - zic eu - lamureste si problema cu "sensurile" si iti risipeste - sper - ingrijorarea privitoare la sensul pe care tu (nici eu...;-)) nu-l intrevezi...;-)

1) (mai pe romaneste, picasi si mata in ce-ai intins, cu gratie, recunosc, un mesaj doua mai la vale - nu te supara...)
Am retinut cuvantul "gratie"...:-D
Cat priveste faptul in sine - ca "picai" - se datoreaza simtului atrofiat, care acum 22 de ani m-ar fi pazit de astfel de capcane. Dar cum de atunci nici o femeie n-a mai facut asa ceva (ultima este si acum sotia mea...:-)), m-am dezvatat de suspiciunea sanatoasa in conversatii cu femei care se simt "flatate"...:-)
Cat despre suparare... Daca ar fi existat, ar fi fost innabusita de placerea facuta de conversatia amintita...

2) Da, am spus "lunatic". Dar: "Razbunarea e un pacat. Dar ce dulce e razbunarea...". Faptul ca ai citit inca odata tot mesajul pentru a ma corecta, nu e o razbunare, dar o mica satisfactie tot e...:-)
(Ok, ai dreptate, e doar o incercare stangace, de a ascunde adevarul: ma lasa memoria...:-(...)

Pragmaticii sunt tentati mai curand sa acuze, pretinzand ca drumul lor e cel drept si-al meu e calea sinuoasa spre dezechilbre si depresii de tot felul...
Aceia sunt pragmaticii inraiti, cu care te poti intretine despre meseria lor, poate despre fotbal sau moda si despre colegii lor/comuni de munca.
Umorul, visele, bucuria la vederea unui strop de roua, sunt apanajul unei inteligente aparte - intregita - capabila de a (re)cunoaste binecuvantarea eliberarii simturilor - chiar si numai temporar - din chingile lui "acum" si "aici".
Asta nu inseamna ca pragmaticii sunt niste prosti! Sunt doar mai saraci decat cei care se bucura de priviliegiul de a putea visa.
De aceea am spus ca a visa este un privilegiu. Ca este si necesitate, sunt perfect de acord. Ca drumul este sinuos - si cu asta sunt de acord, dar curbele pot fi privite in plan orizontal - asta ar fi poate unghiul de vedere al unui prozaic - dar pot fi privite si tridimesional, iar atunci se prefac in culmi si abisuri. Pretul culmilor este urmatorul abis. Dar cine a fost pe o culme, nu se mai plange de pret...

Iar doza de realism insuflata de instinctul de conservare - aici suntem la nevoia de a munci "de ... sare chimesa" pentru a nu "ma face de ras" - este data fiecarui om. Cei care o ignora sunt visatorii inraiti, amenintati de "...dezechilbre si depresii de tot felul...".

Multumesc, ca ai scris "brambura pe aratura" in loc sa folosesti metafore si tablouri. Asa am putut sa inteleg mai repede ce ai vrut sa spui...:-). Stii tu: Noi pragmaticii...

Chiar daca n-am gasit un punct (a) - voi visatorii n-aveti notiunea asta a schemelor logice (sic!) - am sa raspund la Be-ul din mesaj:

am sa consider intrebarea PUSA, intrucat daca nu voiai raspunsul chiar n-o scriai.:)
Ce bine c-ai fost pi faza...:-)

...omul ala, desi ma stie de cinci ani, nici acum nu pricepe ca-n ochii mei a bea o bere e pierdere de timp.
"Omul ala" incearca sa-ti dea de inteles, ca nu el pierde timp band bere, ci tu ti-l pierzi filmand ganganii.
Dar asta nu e raspunsul la intrebarea (ne)pusa de mine, daca - asa cum reiese - tu n-ai baut berea...;-)
Cat despre faptul ca-i bati pe cartasi la carti: "Norocul incepatorului...".

La "LENESI"-ii descrisi de tine nu ma-m referit nici eu. Mai mult la cei loviti de o soarta nemeritata. Dar asta e un capitol in sine...

Inchei aici micul (Ha!) meu mesaj, cu speranta ca timpul trecut din formularea ta ...iti multumesc ca am stat de vorba nu a insemnat o excludere cu privire la viitor, ci mai degraba un fel de a vorbi.
Pentru prima varianta imi cer scuze pentru a nu fi tinut cont de sensul abscons al frazei tale de incheiere.
Pentru a doua varianta, sper sa nu se schimbe partea cu "...deosebita placere", chiar daca in acest punct ne-am asemanat pe deplin...;-)
#79577 (raspuns la: #79510) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Povesti? De ce nu..... - de cosmacpan la: 28/10/2005 00:29:39
(la: Poveştile bătrânilor)
POVESTEA CELUI CE NU S-A IMPACAT CU LUMEA

Se spune ca demult, tare demult, pe cand eu nu stiam inca a povesti, traia un om, adica eu, care se tot straduia sa……se tot straduia…..se tot…….se……termina povestea si eu n-am spus nimic.
“Caci nu este ucenic mai presus de invatatorul sau; dar orice ucenic desavarsit va fi ca invatatorul sau” asa spune pilda desprinsa din Cartea Cartilor. Si omul nostru se tot straduia sa se impace cu lumea, dar lumea nu dorea acest lucru. Nu inca. Asa ca omul nostru, adica eu, s-a hotarat sa plece, sa paraseasca lumea fara a se mai impaca cu ea.
Apoi a incercat sa se impace cu sine insusi dar nici sinele nu era pregatit pentru aceasta impacare. Atunci am ridicat ochii spre cer, mahnit, dar cu flacara sperantei in inima am strigat “Eli, Eli, lama sabactami” ceea ce tradus inseamna “Dumnezeul meu, de ce m-ai parasit?”
Dar ceea ce eu n-am inteles era ca Dumnezeu nu ma parasise nici o clipa. EL era cu mine, era in mine, era….mine. Si eu eram EL. Doar ca in orbirea mea nu mai reuseam sa vad dincolo de ceata ce-mi intuneca privirea. Ochii mei erau prea obositi ca sa mai priveasca in jur. Iar inlauntrul era plin de intunecime si nu se mai distingea nimic. Uitasem sa ma bucur de stralucirea verdelui si a vietii, sa ma umplu de caldura soarelui si a trupului iubitei, sa disting sagetarea randunelelor pe seninul fara de pata al cerului sau strafulgerarea bucuriei din ochii celor dragi mie. Nici macar nu mai reuseam sa vad lacrimile cerului ce se prelingeau din preaplinul norilor, petrecandu-se in santurile obrajilor si pierzandu-se in marea plina de regrete a sufletului.
Qvo vadis Domine?
Si atunci am decis: voi intreba. Si am plecat in lume intreband din om in om. Unii au avut curaj sa-mi raspunda, altii au avut timp sa stea de vorba cu mine, altii mi-au scuipat in fata nepasarea lor. Un singur om, un invatat, s-a uitat la mine de la inaltimea calmitatii senine si mi-a spus: n-o sufoca, dar nici n-o baga in seama. Las-o singura dar tine-o sub supraveghere. Atunci cand simti ca furia te inneaca, simte-te ca o cascada, caci cascada nu poate fi furioasa, ea cade spulberandu-si trupul in cele mai minunate curcubee. Si nu uita un lucru: “daca li se cere putin, oameni se plictisesc. Daca li se cere prea mult intra in panica. Fericirea apare in acea zona foarte delicata dintre plictiseala si panica." Atat mi-a spus si a disparut. S-a prelins in ceata amintirilor. Zona dintre plictiseala si panica, suna ca si zona dintre degetul mare si aratator sau ca orice alta tampenie care poata sa-mi treaca prin cap. Cascada. Sa ma simt cascada, sa ma scurg cascada, sa ma spulber cascada. Dar oare lacrimile mele vor fi de ajuns ca sa implineasca rostul cascadei? Oare iubirea ce se revarsa din inima mea va reusi sa umple de curcubee zonele intunecate ratacite intreplictiseala si panica. Cu toata indoiala care pune stapanire pe mine imi aduc aminte de bucuria pe care o simt de fiecare data cand pot sa sadesc samanta unei noi schimbari, caci, dupa cum afirma toti specialistii fiecare furtuna porneste de la o samanta, fiecare uragan isi are inceputul intr-o farama de soare ce priveste piezis valurile lenese ale oceanului, lasandu-si sufletul, sa se inalte, aburi usori care rastignesc curcubeele in genunea fara de caldura a inaltimilor. Sunt soare? Sunt abur? Sunt doar EU.
Just online? Definitely NOT! - de thebrightside la: 21/11/2005 14:22:15
(la: Dragoste prin Internet)
Se stiu de pe net? Vorbesc doar pe net? Se vad doar pe webcam? Is this love? Definitely not! E doar o fabricatie. A cui? A celor ce sunt groaznic de singuri, foarte dezamagiti de relatiile pe care le-au avut / nu le-au avut, cumva in timp si-au creat iluzia ca 'pe net' umbla cainii cu covrigii/ dragostea in coada etc... In plus, e mult mai "safe" din multe pdv, decat live. (Maricica catre rubrica "Psihologul de servici" - Pot sa raman gravida, daca fac cybersex?)
Poate fi un inceput? La fel de bine cum poate fi un inceput de sfarsit.
In ce ma priveste a fost inceputul vietii alaturi de el.
Am vb intr-o seara pe IRC vreo douazeci de minute.
Stiti cum sunt oamenii aia cu care cand schimbi primele 2-3 cuvinte...just click. Asa am fost noi. Mi-a cerut nr de tel, am ezitat... dar nu foarte mult. M-a sunat peste vreo 2 zile. Habar n-aveam cine e. Dupa ce m-am prins, am inceput sa fac misto de el...Am vorbit vreo 2 ore la tel in ziua aia. Pe la 7 ne-am intalnit. In fata magazinului de pantofi. Si acum zambim, cand ne amintim: noi doi in fata magazinului de pantofi, amandoi convinsi ca ne irosim timpul si rabdarea. Ii era rusine sa se uite in ochii mei...
Suntem de trei ani impreuna. Ne-am innebunit vecinii cu certurile si 'impacarile noaste'. :)
Ne iubim prea mult. :)
an atandan godo - de maan la: 23/11/2005 23:46:18
(la: PRIETENIA-CEL MAI DE PRET LUCRU AL OMULUI)
" nu stiu ce-i aia ''croaziera''"

da’, ce crezi ca io stiu?

"sa nu-mi aduci gagici inalte"

bine, am s-aduc baieti inalti.

"nu vreau sa am gatu' tzeapan cand ma uit in okii lor"

contra cost, am niste remedii pentru situatia asta.
de exemplu, ai putea sa le rogi sa shada, cand le privesti.

"haaaaaaa, am role cu 5 viteze, abia astept sa ma dau cu ele, au si frana de mana, au si cheie de contact cu breloc de la ferrari!!!"

ale mele au frana de genunchi si chiar de barba.
sa vezi ce misto merg fara maini!

" bucataru' sa fie de la mc'donald's!!!..."
de la pitesti nu-i bun?

" vezi ce medic aduci, sa nu fie ala care si-a uitat telefonul mobil in apdomenu' meu!!"

nu, e de-ala ca-ti vara mobilu-n apdomen, far’ sa-ti faca nici o taietura.

" mergem pe capu' lui Horia"
io nu merg …poate ne face un desen d’ala si ni-l pune-n geam, drept ‘bun venit’…

" mai vreau sa ma trag in poza langa statuia Libertatii "

aici eram sa zic ‘io te trag pe tine si tu ma tragi pe mine’, dar nush de ce m-am oprit la timp.

"am acum un tatuaj cu Greuceanu'"
io am un melc mic, dintr-o poezie de barbu, pe care mi l-am facut de ciuda ca n-am inteles nimic.
"daca te uiti in ochii mei, zici ca esti aviatoare, itz vine sa cauti mansha si sa vorbesti cu turnu' de control..."

pai si pan-acuma de ce n-ai zis mai?
ca nu stiam de ce dracu agita aia steguletele p-acolo jos…

"ne suim pe catargu' mare, punem steagu' in stand-by si trimitem bezele in limbaj morse la toate pescadoarele!"
io nu stiu decat braille …da’ te-nvat.

"asa...nu mai stiu ce voiam sa zic!...aaaa, in sticla de coca cola nu pot sa fac pipi!...am prostata din aia si totu' se-mprastie, deh!"
stai linistit, faci direct in apa, desi banui ca problema ta nu-i prostata ci ca inca eziti inca in directia tintei.

"seara, cand e luna plina dansam flamenco cu rolele"
de ceva vreme luna ma indispune, da’ mai stii?
"ahhhh, am budigai cu calutzi de mare, duammmmmneee!"
sper ca pe-aia cu vacutze nu i-ai dat oanei sau, duammmneee-fereste, lui latu.
CA NU TE MAI IAU NICAIERI!
#90187 (raspuns la: #90098) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Copiii si fructele - de zaraza sc la: 12/04/2006 22:06:41
(la: de-ale parintilor...de-ale dascalilor...)
Am intrat abia acum pe conferinta (asa prefer sa-i spun) si mi-a placut enorm cum ati discutat. In ce priveste alimentatia am vazut in continuare cum se chinuie un tinar bucatar din Anglia sa schimbe proastele obiceiuri ale multor elevi.

Am vazut cu ochii mei ceva incredibil: copii in jur de 12 ani care gustau capsuni si se strimbau. Refuzau legumele !...Ii dusese intr-o gradina si acolo aveau aceste reactii. Cred ca ar trebui sa ii aduca in excursie in Romania sa vada cum maninca pe aici fructe verzi :) Ar fi fost o metoda ca bucatarul sa manince fructe, legume si lor sa le interzica...Dar la ei asa ceva se cheama violenta psihica, mi-e teama...

Nu stiau cum arata ceapa, si cind le-a aratat un baiat a zis ca e...kiwi...va dati seama ca nici kiwi nu prea vede...de mincat ce sa mai vorbim...Trebuie sa faca reclame la fructe si legume la tv...Copiii recunosteau f usor marcile de fast food, gen mac donalds...

As vrea sa am mai mult timp pentru aceste discutii...dar se pare ca trebuie sa fac fatza la niste provocari independent de vointa mea si independent de Paste.

cere si ti se va da
#117005 (raspuns la: #116435) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
carapiscum - de latu la: 29/09/2006 11:54:20
(la: D’ALE BĂRBAŢILOR)
in timp ce incerc sa raman idealist si curat in aspiratiile mele, incerc sa devin si realist.
Definitia navetistului intre doua lumi care nu se intersecteaza? Sau descoperirea compromisului, ca fiind aparent singura cale de mijloc pentru a impaca si capra si varza, adica a avea parte de o existenta unde atat sabloanele cat si visele pot face casa buna?

sigur ca fiecare dintre noi proiectam imagini-sablon celor din jurul nostru,...
Nu cumva fiecare dintre noi incearca sa-i categoriseasca pe cei din jur conform propriilor imagini-sablon ? (Nu stiu daca asta ai vrut sa zici, ca se poate intelege si invers).
Defectul in gandirea unora tocmai in imaginile-sablon consta, avand in vedere ca ele - sabloanele - corespund unui anumit moment al vietii. Trecerea timpului implica acumularea de experienta de viata ceea ce aduce noi puncte de vedere, care schimba sabloanele facandu-le pe cele initiale obsolete, depasite. A alege pe cineva dupa asemenea criterii, duce la imbogatirea pe parcurs a unei liste ca cea pe care ai publicat-o, precum si la perfectionarea sablonului cautat, ceea ce duce la constatarea ca modelul precedent s-a perimat..
Concret, lista ar fi fost - ca sa revenim - mai scurta la inceputul cautarilor tale decat e acum. Sansele de a gasi pe cineva ar fi fost mai mari atunci decat acum, ca si usurinta de adaptare, pentru ca telul ar fi fost comuniunea - si nu analiza - metoda ar fi fost activa (a cuceri) si nu pasiva (a fi satisfacut de rezultatele analizei).
Cine isi concentreaza eforturile asupra revizuirii sabloanelor, se concentreaza practic pe revizuirea metodelor analitice si risca sa ajunga filozof intru criterii, cu o viata a simtirilor atrofiata. In ochii mei, pretul e imens.

poti crede ce vrei, poti sa ma studiezi cat vrei, poti sa ma dai ca exemplu negativ, e treaba ta. treaba mea e sa invat ceva din toate. si asta incerc.
Nimic din ce am scris, nu justifica aceasta fraza.
Deduc, ca este o fraza generala tipizata. Ea exista in mai multe variante, corespunzand varstei celui care se foloseste de ea si se potriveste in orice discutie menita sa stabileasca "a cui e mai lunga". Ma dezamagesti.

cine si de ce face compromisuri? femeia care nu corespunde punctelor sau barbatul care, la fel, nu corespunde? preferabil amandoi, nu-i asa?
Nu-i asa.
Preferabila este o cantitate cat mai mica de compromisuri pe cm patrat de relatie. Unii au norocul sa gaseasca un partener potrivit si altii nu. In orice caz, un inceput de relatie bazat pe cantarirea sanselor de "a sadi in ea ceea ce am vrea sa aiba" este - deja inainte de a incepe - sortit a sfarsi cu intocmirea de liste, in fond tot sabloane, doar cu alt layout. De ce? Pentru ca "a sadi in ea" exclude "a creste in noi".

referitor la bucuria manifestata sincer si deschis fata de "intrarea mea pe scena"
Ok, vina mea. Explicatie: Intrarea pe scena nu e totuna cu urcarea pe scena.
In ce priveste activitatea ta longeviva, nu mi-a scapat. Mesaje semnate "enigmescu" - sau cu referire la "el" - am mai citit. Am avut senzatia ca ai facut o pauza si pe fondul acestei senzatii am scris propozitia.

eu cred ca ai devenit pasionat de studierea fenomenelor umane si-ai uitat de studierea problemelor in sine.
Ciudat: E a doua oara in mesajul asta, cand am senzatia ca vorbele-ti vin din subconstient, reflectand incercarea de a ma incadra intr-un sablon, folosindu-te de metoda extrapolarii. Cu siguranta ma insel.
Nu studiez fenomenele umane ci le caut motivatia, in cazul in care ma intereseaza.
Sper ca nu trebuie sa explic diferenta punctelor de pornire dintre a studia si a cauta o motivatie.

crede-ma ca daca vreodata o sa am ocazia sa stau de vorba cu tine fata catre fata ai sa intelegi in sfarsit ca usa folosita de mine duce undeva anume,...
Pentru a ma convinge ca orice usa duce undeva anume, nu trebuie sa te folosesti de parabole cum ar fi de exemplu posibilitatea ca ne-am putea intalni vreodata.
Utopia consta in dorinta de a controla unde anume duce usa.
Cat despre pretentia de a sti unde duc usile altora, ea se situeaza undeva la granita dintre aroganta si plinatate de sine.

putem sa ne contrazicem cat vrei, putem sa ne dam in petec pe la toate colturile cafenelei,...
Fii linistit, n-am sa te urmez pe un asemenea drum. Pana la mesajul acesta, n-as fi crezut nici ca tu ai face-o.

dar sa stii ca la discutia despre religie pur si simplu nu ai cu ce sa ma rusinezi...
Asta de fapt e o a doua idee in aceeasi fraza. O pun pe seama inversunarii care te-a facut sa-mi raspunzi cu un intreg pasaj la o incheiere de doua randuri.
Si in acest punct pot sa te linistesc: Odata pentru ca nu urmaresc sa rusinez pe cineva (Tu?). Pe de alta parte, in ce priveste religia nu sunt destul de interesat pentru o discutie, la oricare nivel ar fi ea.

eu am experimentat si m-am informat inainte de-a vorbi despre lucrurile astea.
Nu stiu exact ce te face atat de convins ca eu nu as fi facut la fel, de vreme ce n-am schimbat inca nici un mesaj pe aceasta tema, dar repet: Nu sunt interesat de discutii religioase.

hai numa' bine si rau la nime'.
Cand o fi mai rau, asa sa ne fie.
__________________
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.
#148575 (raspuns la: #148540) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspuns lui Sancho - de Charon la: 29/11/2006 21:25:15
(la: Contratimp)
D-le Sancho, sa te mai intineresc putin.
Eu sunt un om simplu, traiesc simplu, gandesc simplu si vreau sa mor tot simplu. A trai simplu si elegant e un ideal al meu. Pamant si suflet sunt iar ratiunea este tot ce ne apartine si lasam in urma. Totul se prabuseste in urma-ne..ziduri, cetati si oameni. Faptul ca ma corectezi gramatical sau din punctul de vedere al exprimarii se vede ca esti un om invatat si asta e de apreciat dar eu mai tare ma bucur ca ai inteles sensul a ceea ce am vrut sa exprim,sa expun, dupa mine e cel mai important lucru si asta te face genial in ochii mei.
Cat priveste parerea ta, d-le Sancho este parerea ta si aceasta "viteza" in care ne traim viata fiecare o percepe in felul sau. Fiecare impinge cu umbrela (nu folosesc umbrelutze) umarul birjarului ca sa dea bice cailor in felul sau.
Va multumesc pentru critica.
Apreciez
#160306 (raspuns la: #159628) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anisiei, sa se-nvete minte! :))) - de Intruder la: 20/03/2007 11:35:17
(la: Zebra cu patratele-n dungi)
nu, nu s-a sucit pamantul
nici n-a iesit din matca, vantul
dar zebra nu mai are dungi
imprumutate de pe pungi...
un patratzel mic si coltzos
si-a pus pe spate; e-ntors pe dos
poti chiar sa zici ca-i romb zambat
daca-l privesti piezis din pat...
daca-l privesti cu ochii-nchisi
zici ca-i un cerc facut crucis.

deci bunica-i fata mare,
oala cere de mancare,
soarele rasare seara
daca ninge, vine vara.
mama drege la masina,
tata cerne la faina,
elefantu-i cat o frunza
si furnica e mofluza.
melcii mei mici si natangi
muta pietre, urnesc stanci.
bicicletele-s tractoare
cu manshe si reactoare.
in Yemen si-n Kuweit
creste graul ca un zid
si-n podisul transilvan
sta petrolul mii de ani.
toti cocorii pasc trifoi,
boii zboara-n norii moi,
scroafa se suie-n copac,
leul rage in cerdac,
pinguinii rod castane,
aricii vaneaza lame,
libelula naste pui,
greierii gandesc zalhui,
soarecii joaca pe masa
cand pisica e mireasa;
veveritza tricoteaza...
vrabia, malai viseaza.
turcul tine Pastele,
vaca bea tot laptele,
Maricica se insoara,
Alpii sunt la noi in tara,
dromaderu-i sef de stat,
nea' Basescu-i cocosat;
crocodilii hiberneaza,
intrusii voios viseaza.
muschetarii sunt vreo zece,
albina bea apa rece,
Biliboi merge la teatru
el si Manea...toti patru!
ratza vrea sa joace sah
c-un brotac si-un pitpalac.
loboda creste-n acvariu,
tzambalul e Stradivarius;
stiuca-noata la galop,
nu opreste nici la stop
paratraznetu-i oglinda,
scaunul atarna-n tinda,
matura e cotzofana,
tarnacopul este poama,
sfoara sforaie in sura,
vinul nu-i bun cu masura.
strugurii se coc in mai,
banii vin alai-alai,
gamberul nu mai e rosu,
baba isi tranteste mosu'...
dudele canta in cor,
tziganu vorbeste-n For.
tuna-n baie, ploua-n pod
curcubeul iese-n plop
ninge-n gulerul mansetei,
fulgera-n poala camasii,
mercenarii culeg mere,
jazz-ul tropaie manele,
ursul trece granitza,
Veta cara ranitza...
palamida creste-n sera,
testoasa-i prea efemera...
ziua dorm si noaptea scriu
(d-aia sunt asa candriu!)
ciopa-ciopa sus pe gard
daca cad...ca cum sa cad?
mieii zburda pe campii
ne-am jucat destul, copii!
f.f.important-arzator - de Valix la: 20/06/2007 19:43:09
(la: Despre cafenea, despre noi si multe intrebari )
Daca dom Racovitan ne da dezlegare la carnati pe internet si inca si cu toate drepturile rizervate,dau drumul si eu la carnatul meu!Iubite al nostru in-truder(aoleu, am scris cu litera mica si-mi cer iertarile de rigoare)iata raspunsurili mele:-accesez la cafine pen,ca nu e intrezis;bazar am cautat, bazar am gasit;timpul l-am m perdut mai ales cel liber;am participat si particip la construirea unui mit si am ,ba chiar am daramat si niste pareri.Cat priveste userii mei preferati,ii prefer pe toti de la A la Z pt. ca gasesc la ei ce nu am la purtator,apreciez pe toata lumea pt. ce nebuna dar nu de tot. Da , aveti dreptate,este ceva aici ce nu gasesc in viata reala si nu e asemanator de fel cu ea,asa ca de batut cafineaua bate dar nu stiu ce.Pe cafenea,eu vreau sa zic cu obstinatie cafine,ma inving si ma las invins de cele m.m.ori,depinde de ce consum eu si "cafingii" la festinili(sic!) din jurul tablilor ronde ale distinsei cafine.Ho,ho ce da probleme mari si ha,ha ce da probleme mici mi-am rezolvit cu cafineaeua asta! Nu, nu vreau sa-mi schim nickul,n-am facut-o pana acum de rusine si nu vreau s-0 fac nici de acum inainte pt. a nu fi cautat prin tot internetul. Da, de vrut sa fiu altcineva vreau,dar nu stiu daca se mai poate(cine poseda solutii,rog respectuos trimiteti;astept provintia.Sunt din provintie) Cu siguranta simt nevoia sa tro cu 2 l ez daca-mi spui care e catarul acestei cumferinte ,care imicreeaza, adevarat,cel mai neprihanit disconfort. >In ochii mei ma vad urat,pigmeu si cremvurst oparit,iar in ai celorlalti ma vad mic, prost si cu bube in cap. Cafineul ,asadar,zau ca nu-l poate inlocui nimeni,nici chiar acest internet zglobiu globalizat! Ma simt usurat dupa atatea intrebari la care am raspuns nevinovat asa ca n-am ocolit ,poate ,nici o intrebare,chiar daca m-am intalnit a 2-a oara cu tro 2 l eaza pe care ,respectuoa sugerez nu dati la brevedare.(sic si stop!) Eu la Banul Ghica? Poate daca-mi platesti draga in-trudere, biletul dus si intors si -mi dai si diurna! P.S.- Am mai retinut una alta din cuvintelele aici de fata si m-am obligat fara s a fie obligatoriu to-tot, liber la sigurele minciuni care ne pot face terci cu copitele oamenilor(tot animale!) Absolut de acord deci cu dv ca ne situam mult sub semeni si tocmai despre asta e vorba in frazoaiele compuse cu atata osardie. Iar eu, user (ce dracu-i cu limba asta a mea ca mi se impleticeste in gura?!)nou ce sunt, am apasat cu frica si fricuta pe perdeala de dezacceleratie, alaturandu-ma cu ale mele semne, semnale si semnelute la celelalte ale dv,boieri dumneavoastra.Spre slava, pomenirea si marirea tuturor Sfintilor. AMIN.
limpede - de latu la: 07/07/2007 21:42:59
(la: Ciocofleandure)
Am sa incerc sa-ti raspund neutru ca unui neutru cu toate ca imi e greu stiind ca vrand-nevrand faci partizanat.
Asa cum zici tu partizanat, pare ceva rau, implicand o clasificare. Imi expun o parere. Nici chiar daca ea se suprapune cu o alta nu inseamna automat ca fac partizanat cu un scop negativ, ci ca nu sunt singurul care vede ceva intr-un anume mod.
De altfel, insasi discutia de fata dezminte ideea partizanatului asa cum ai formulat-o tu.

Ce sunt metaforele daca nu imbracarea unor banalitati in haine de sarbatoare?
Ai dreptate. Asta nici n-am contestat, relevasem doar - indirect sugeram ca ti-a reusit - tentativa de a colora cu culorile contextului. Remarcam ca ti-a reusit inversul imbracarii "...unor banalitati in haine de sarbatoare": Dezbracarea lor de straie si introducerea intr-un sicriu plumburiu.

Comuniunea spirituala poate fi un argument in ochii mei daca se produce in lumea reala si nu in cea virtuala unde spiritul poate fi contrafacut.
Nu stiu daca asta e cheia - dar cred ca e o componenta importanta - in deosebirea de vederi dintre noi: Eu stiu sigur - si cafeneaua nu-i o exceptie - ca nici spiritul si in nici un caz sufletul nu pot fi contrafacute mai mult decat in lumea reala. Si acolo ca si in virtual, urciorul merge doar de-atatea ori la apa, cat partenerul de discutii nu vede sau inchide ochii la micile crapaturi care apar mai devreme sau mai tarziu in luciul impecabil dintru inceput.
Iar crapaturile apar - ca si in real - imediat sau cu timpul, dupa cum si reciproca e valabila, atunci cand crapaturi vazute de altii se dovedesc in ochii mei, a fi doar umbrele subiectivismului.
Si iar sunt tentat sa dau discutia asta ca exemplu, dar cred ca nu-i nevoie.

Cand comuniunea ce se vrea spitrituala se transforma in alianta ... conjuncturala si emfatica.
Emfatica? Poate. Conjunctural.
Dar conjuncturala ar fi doar, daca "azi asa si maine asa", ceea ce trebuie sa recunosti ca nu corespunde decat in masura in care obiectul (poezia, proza) se schimba calitativ.
In ce priveste alianta - tot din categoria partizanatului - ea e conjuncturala, depinzand de directia reactiilor. Ca aceste directii se aseamana de foarte multe ori, este dat de ceea ce numisem comuniune spirituala.

Strafulgerarile (subtil iarasi:)) nu inteleg daca sunt de bunatate de inteligenta sau de ura
Sunt de genul celor care imi atzatza curiozitatea de a cunoaste nick-ul. Cat priveste ura, o exclusesem.
Si-acum te las sa-ti raspunzi singur, convins fiind ca asta nu e totuna cu a te lasa in ceatza.

Chiar crezi ca vreau sa platesc ceva cuiva?
Si asta am exclus ("bazate - nu pe ura, cum tentatia e mare de a crede - ").

E loc sub soare pentru toata lumea iar extrapoland si pe cafenea.
Da, asta vroiam sa spun.

Concurenta e antagonism camuflat.
Daca putem zice "poate fi" in loc de "e", sunt de acord.

chiar crezi ca-mi doresc un succes, o integrare armonioasa si nevalurata aici?
"Aici sar peste raspunsul ce se cerea daca era vorba de o plecare ..." invocand ca motiv aspectul, ca nu stiu care e definitia ta despre integrare. Intuiesc doar, ca nu e ceea ce se vede.

Detin macar atata diplomatie incat sa o fac in orice mediu virtual sau real daca imi doresc compromisul.
Te cred. Rezerve as avea azi si aici in ce priveste durata, dar tin sa subliniez ca tind sa fiu convins, ca reservele mi s-ar imputina cu timpul.

Am sa vad daca ma irosesc ramanand. Mai stii cazuri?
Cazuri de nick-uri care s-au irosit ramanand, sau cazuri de nick-uri care au ramas cu impresia ca se irosesc?
As putea sa-ti dau exemple de nick-uri care au dat foc mirishtei pentru a-si usura plecarea si a-si ingreuna intoarcerea. Si la antipod exista exemple de nick-uri care au cazut prada iluziei ca se irosesc.

Mi-ar fi placut sa analizezi poezia si nu autorul.
Nu le-am amestecat. Poate era politicos, sa scriu mai mult de doua fraze la inceput, adaugand ceva despre ritm, rima si ortografie. Era ceva ce ti-ar folosit, considerand ca n-as fi avut prea mult de criticat?
Daca da, imi cer scuze:-)

Se face greseala, semnalata de multi ...
Invers se mai face si greseala de a trece cu vederea posibilitatea, ca prioritatile sa nu fie identice, ceea ce nu e bine sau rau, ci altfel. Uneori si inlocuirea lui altfel cu bine sau rau, e o greseala...

Poate e doar un fel de "ceata lui pitigoi" si atat.
Poate. Dar daca nu?

Cred ca daca limpede scrie "buna ziua"
Asta nu m-as intreba. Mult mai important mi-ar fi raspunsul la intrebarea: "Oare limpede acuma ce face?".
#213225 (raspuns la: #213136) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...