comentarii

privirea tradeaza


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Privesc - de Alexia la: 28/10/2003 12:23:51
(la: o poveste...)
Privesc acel cosulet, ma apropii,cu mana tremuranda dau la o parte bucata de panza ce-l acoperea !Stupoare,ochii mei vad un copilas venit pe lume de curand! Din cauza frigului abia mai putea scanci! Nu stau pe ganduri,duc cosuletul in camera si ma ingrijesc in primul rand sa incalzesc copilasul!!Plange,probabil ii este foame, ma simt neajutorata,nu stiu ce sa fac,pe cine sa sun la acea ora sa ma ajute sa hranesc un copil de 2-3 saptamani!Gandesc la mama lui,gandesc la sufletul ei,gandesc la ce a determinat-o sa abandoneze acesta fiinta nevinovata!...... Continuati e un dram de adevar aici
Allexa
#2444 (raspuns la: #2356) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cum privesc eu - de mama la: 25/11/2003 03:24:27
(la: S-a schimbat ceva in relatiile romano-franceze?)
relatia cu Franta

cred ca este una dintre cele mai spinoasa.

la nivel minoritar
acest lucru este posibil datorita afinitatii sufletesti

de la minoritar la majoritar
este posibil prin crearea unei IMAGINI REALE a Romaniei

de la majoritar la majoritar
este foarte greu
dar nu imposibil
datorita istoriei.
vor fi multi majoritari care ne vor murdari
si vor incerca sa ne stearga
datorita trufiei lor nemarginite
si a incapacitatii de intelegere.

eu privesc problema aceasta
ca pe o avalansa.
ce trebuie noi sa facem?
sa imaginam CRISTALUL FULGULUI DE NEA.
care va crea fulgul de zapada - unic poporului roman
care va angrena alti fulgi de zapada: fulgul Frantei, al Angliei, al Germaniei, al Italiei, al Spaniei
si se vor contopi in bulgarele EUROPEI
care se va contopi cu bulgarii celorlalte continente
si vor forma
o imaculata avalansa
care ne va lasa sa intelegem
ce inseamna Natura
si ce inseamna Universul .

Avalansa va acoperi lumea intr-o splendida pledoarie pentru curatenie sufleteasca
si ne va inalta
si ne va da fericirea fulgului de zapada
care este constient de individualitatea sa.

Am aruncat o privire la www.f - de Daniel Racovitan la: 02/02/2004 14:38:04
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Am aruncat o privire la www.fotografu.ro/gct
O nedumerire: piesajele ce se vad prin ferestrele vagoanelor fac parte din poza initiala sau au fost adaugate ulterior cu Photoshop?


..................................................................................
"miemi place artele" (sic)
#8771 (raspuns la: #8762) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Corect, nici nu-l privesc pri - de nabab la: 24/02/2004 17:22:00
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
Corect, nici nu-l privesc prin prisma lui papa... as fi preferat sa nu confirme "traiectul", e doar un pattern care se regaseste in societatea romaneasca contemporana...mi-a placut in postura de ambasador, cred ca face o figura onorabila in postura de ministru de externe.

Ai mei copii au 3 si 9, fete...ai mei stiu ca sunt americani, chestia cu originea nu e inca prea clara, cea mare in schimb doreste sa vorbeasca romaneste, ceea ce e rar pentru copii nascuti aici din parinti romani. Sper sa o tina.

Ar fi interesant sa putem comunica in particular, as fi interesat de un schimb de opinii pe tema unor initiative cum sint cele descrise de tine...am o initiativa oarecum diferita, cu un non-profit.
#10496 (raspuns la: #10490) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Doar un alt mod de a privi .. - de ygrec la: 26/02/2004 08:56:29
(la: Other people game)
Doar un alt mod de a privi ...lumea.
nu e nici-o problema cu privi - de Dan Iancu la: 26/04/2004 02:44:38
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
nu e nici-o problema cu privire la copyright si nici teste nu sunt. cit priveste "daca va binevoi sa mai raspunda" uite ca binevoieste. pe viitor voi trimite articolele cu pricina fotografului care se va oferi sa faca aceste corectii. pina una alta nimeni nu s-a oferit sa faca pustiul de bine de a veni el cu articole si nici nu am timp sa stau sa sap prin internet de cite ori ma pomeneste cineva. poate ar fi fost mai bine ca 'sezizarile" alea care sunt juste sau nu sa-mi fie trimise pe adresa care o am, nu de alta dar cind e nevoie de mine lumea stie sa ma gaseasca, cind nu, "uita" brusc adresa si telefonul meu.

In alta ordine de idei, scumpe AG, e usor sa dai 25 la fundul altuia, daca, buninteles nu-ti vezi birna din ochiul propriu.
#14523 (raspuns la: #13784) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu privi inapoi cu manie, kra - de Sowellu la: 19/07/2004 14:53:02
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Nu privi inapoi cu manie, kradule! Ce ai trait ai trait. Toti, sau macar mai mult de jumatate din populatia tarii am fost anticomunisti si am asteptat si incercat evadarea. Toti cei care nu puteam iesi din tara si care ne informam numai din auzite de la prietenii si rudele plecate, de cum e "dincolo", ne imaginam ca acolo curge lapte si miere, ca occidentalii sunt civilizati, ca acolo putem avea tot ce dorim, ca ne putem realiza, ca totul este libertate si democratie. Multi dintre noi care am iesit din tara dupa 89 ne-am dat seama ca nu este asa. Iar dupa instalarea "democratiei" si libertatii in tara am inceput sa regretam anumite lucruri ale socialismului. Nu putem nega ca noi, generatiile de elevi si studenti socialisti am iesit din scoala cu o pregatire superioara majoritatii elevilor occidentali sau americani. Priviti va rog in jur in Romania de azi si veti vedea ca tigania, coruptia si hotia s-au intins ca o plaga dupa 89. Banul a devenit rege. In tarile occidentale si in special in SUA banul este totul, omul este apreciat dupa contul bancar, dupa cartierul in care traieste, dupa masina ce are. Nu intereseaza pe nimeni ce are in cap, care-i nivelul lui de cultura. Pot sa spun chiar ca la noi, in anii ceausismului si dupa 89, existau si exista oameni liberi in spirit si gandire, oameni care nu se lasa manipulati si spalati pe creier. Dar majoritatea americanilor sunt manipulati de mass-media ca e rasul lumii, nu exista oameni mai naivi, ca sa nu zic prosti. Cat despre nivelul cultural, ce sa mai vorbim. Ca sa nu mai vorbesc de pornografie, droguri si alte libertati democratice. Prea multa libertate strica. Presupun ca nu numesti gunoi, romanii, ci pe cei din capul tarii sau "democratia" si libertatea care au dus la situatia de azi din tara. Sa nu se inteleaga ca fac apologia socialismului. Dar nu pot fi negate anumite lucruri bune. Nu existau droguri, nu exista pornografie, subcultura raspandita prin mass-media. Puteai sa iesi la miezul noptii fara frica sa-ti plimbi cainele, nu te ataca nimeni. Mie mi-ar place o Romanie combinatie intre ce era bun inainte si ce-i bun azi. O tara frumoasa si bogata cu oameni harnici si intreprinzatori dar care a avut nesansa sa fie condusa de comunisti din 1944 si pana in ziua de azi. In 89 trebuia facuta curatenia, azi e prea tarziu. Se vor schimba lucrurile dupa ce vor fi pierit comunistii de azi. Dar au format deja cadre corupte. Totusi eu iubesc Romania, iubesc ceea ce am trait si ma gandesc cu nostalgie la anii 70 chiar daca ne obligau sa facem invatamant politic. Nu-i consider ani pierduti ci ani in care am trait si momente frumoase, in care am studiat, in care am iubit, doar ca nu puteam calatori. Din tarile socialiste au iesit oameni pregatiti care au pus in slujba occidentului pregatirea lor. Nu romanu e de vina ci conducatorii de ieri si azi.
#18071 (raspuns la: #17264) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Capcanele lui 23 august 1944 - de RSI la: 02/09/2004 13:45:20
(la: O CATASTROFA NATIONALA: 23 AUGUST 1944)
Capcanele lui 23 august 1944 (NO RATING!)

[romanian-portal.com], (8/23/2004) »
Ca niciodata in ultimii 15 ani, apropierea acestui 23 august a starnit in discursul public romanesc o revigorare a interesului (uneori a pasiunilor) fata de acest eveniment important al istoriei contemporane. Mai multi factori au condus aici: in primul rand, intentia oficialitatilor, anuntata inca de la mijlocul lui iulie a.c., de a organiza o celebrare substantial mai consistenta decat in toti anii de dupa 1990 (legitimata de implinirea unui numar rotund de ani); apoi, trebuie sa luam in calcul recentele avataruri ale Casei regale romane, ca si ameliorarea spectaculoasa a relatiilor dintre Regele Mihai si actualul presedinte al Romaniei; in fine, cred ca in substratul intregii povesti se afla balanta inca neechilibrata, in memoria noastra comuna, intre nostalgia dupa autoritarismul legitimat "patriotic" al maresalului Ion Antonescu si frustrarile firesti ale celor care stiu ca, o data cu acea zi, a inceput drama comunizarii Romaniei. Istoricii nu pot conduce, prin ei insisi, la rezolvarea definitiva a acestui impas - o data pentru ca istoria este o disciplina in continua rescriere*, apoi pentru ca s-a vazut limpede ca nici macar ei nu au cazut intru-totul de acord asupra interpretarii acestui subiect fierbinte.



Propun aici o analiza succinta a evenimentului de acum 60 de ani, avand convingerea ca orice incercare de clarificare a acestui trecut relativ recent poate conduce la o mai buna intelegere a prezentului nostru.


I. Cum s-a ajuns la 23 august 1944?

Intre 21-24 noiembrie 1940, pe fondul unei Europe prinse de mai bine de un an in conflict, generalul Ion Antonescu (devenit, din 14 septembrie acel an, Conducatorul statului national-legionar roman) facea prima vizita la Berlin, ocazie cu care le prezenta lui Adolf Hitler si ministrului de Externe german Joachim von Ribbentrop viziunea sa asupra situatiei europene si locului Romaniei in acest peisaj. Antonescu si Hitler si-au facut reciproc o buna impresie. Generalul roman, al carui patriotism sincer nu putea masca un mare amatorism intr-ale politicii, si-a expus dorinta de a lupta pentru refacerea granitelor statale, grav afectate de pierderea Basarabiei, Bucovinei de Nord si a unei parti din Transilvania, in chiar vara acelui an. Spre deosebire de Antonescu, Hitler avea o mare abilitate politica: "Istoria nu se va termina in anul 1940" - i-a spus el lui Antonescu, sugerandu-i o speranta. Din acest moment, Romania va intra intr-o dezastruoasa competitie cu Ungaria lui Horthy pentru captarea bunavointei Fuhrer-ului. In chiar aceasta vizita, pe 23 noiembrie, Conducatorul roman semneaza in numele tarii sale aderarea la Pactul Tripartit (alcatuit din Germania, Italia si Japonia si completat de Ungaria cu doua zile mai devreme, pe 21 noiembrie).



Explicatia acestui gest - si a celor care aveau sa urmeze - nu este pasiunea fascista a lui Antonescu, ci convingerea sa ca Hitler va castiga razboiul. Din 1916, politica externa a Romaniei fusese legata de cea a Frantei; dar Franta cazuse, sub loviturile unei armate germane care parea invincibila. Ca militar, Antonescu a avut o intuitie corecta: ca, in ciuda pactului din 23 august 1939, Germania si URSS vor ajunge in conflict. Temator pana la obsesie de sovietici (avea, ca roman, motive, desigur), Antonescu a ales sa mearga pe mana Germaniei.



In cele sapte luni care vor urma, in toate intalnirile si in mesajele schimbate, Antonescu arata disponibilitatea Romaniei de a lupta impotriva bolsevismului. Dar Hitler s-a aratat initial rezervat fata de aceasta oferta. Nedorind sa-i dea un cec in alb liderului roman si aparent deplin increzator de forta sa, el insista pe nevoia de stabilitate a Romaniei, siguranta economica etc. Convins totodata de dorinta de revansa a romanilor, Hitler definitiva la mijlocul lui decembrie 1940 Planul Barbarossa de atacare a Uniunii Sovietice, in care Romania avea rolul sau - chiar fara ca, in acel moment, Antonescu sa stie!



Discutia definitiva intre cei doi a avut lor pe 12 iunie 1941; abia acum Hitler l-a anuntat pe Antonescu de intentia inceperii razboiului in Est (fara a-i spune data exacta!). Antonescu, intarit intre timp in tara prin infrangerea legionarilor (in 21-23 ianuarie), s-a declarat decis sa lupte, in vederea recuperarii teritoriilor romanesti pierdute. De retinut ca, spre deosebire de Primul Razboi Mondial, cand Ionel I.C. Bratianu a negociat intens conditiile iesirii Romaniei din neutralitate, in iunie 1941 Ion Antonescu a acceptat intrarea in conflict fara nici un tratat formal cu Germania, bazandu-se exclusiv pe o intelegere verbala cu Hitler.



Greu de imaginat astazi entuziasmul inceputului campaniei anti-sovietice, dupa 22 iunie 1941. Pentru multi romani, contaminati de optimismul propagandei germane, razboiul pentru Basarabia echivala cu o excursie ceva mai plictisitoare in stepa rusa. Cucerirea Odessei (cu pierderi de peste 90.000 de soldati!), pe 16 octombrie, a intarit aceasta speranta. Aici trebuie spus ca, increzator el insusi, Antonescu a preluat datele esentiale ale politicii germane, inclusiv conceptiile rasiste: dupa ocuparea Transnistriei, intre august 1941 si iulie 1942, cca 110.000 de evrei din Basarabia si Bucovina au fost deportati aici, urmand ca din septembrie 1942 sa fie adusi si evrei din Romania (din cauza cursului razboiului, planul nu s-a aplicat); in acelasi timp, intre iunie si septembrie 1942, cca. 25.000 de tigani nomazi au fost deportati tot acolo.



Iarna 1942-1943 (adica esecul din batalia Stalingradului) si pierderile masive de aici, din Cotul Donului si Stepa Calmuca (cca. 150.000 de oameni) au fost un avertisment sever pentru Antonescu. Din vara acestui an, bombardamentele asupra Ploiestiului si zonei petroliere (incepute inca din iunie 1942) devin o problema curenta. Din acest moment, oficialii romani (fie ministrul de externe Mihai Antonescu, fie reprezentanti ai partidelor politice aflate in "adormire") vor sonda o posibila iesire din razboi, fara succes. In cadrul aliantei antihitleriste, se impusese pregnant ideea ca Romania este o problema a Rusiei - drept urmare, emisarii romani vor fi sfatuiti, insistent, sa trateze cu sovieticii si sa nu mai astepte sprijin separat de la Anglia sau Statele Unite.



Trebuie spus foarte clar ca, in vara anului 1944, aceste negocieri erau practic blocate. Cu exceptia unor schimburi sporadice de conditii la Cairo, URSS urmarea sa traga de timp, pentru a-si continua contra-ofensiva spre Berlin si a cuceri, implicit, Romania.


II. Filmul unei zile incepute in haos si terminata in speranta

Pe 19 august 1944, ofensiva sovietica incepe, in operatiunea Iasi - Chisinau, incercuirea trupelor germano-romane in Nordul Moldovei, indreptandu-se spre aliniamentul Focsani-Ismail. Si aici intervine exagerarea numita linia de aparare Focsani - Namoloasa - Galati. Vazuta ca antepenultima reduta impotriva rusilor (in cazul caderii ei, Antonescu ar fi incercat rezistenta pe crestele Carpatilor si pe Olt), aceasta linie fortificata, in realitate, nu era inca terminata, era prost echipata din punct de vedere tehnic si - ceea ce e mai important - urma sa fie ocupata de soldatii aflati in retragere din Est, ei insisi demoralizati si intr-o stare precara. Cei care estimeaza, pe baza unor date fragmentare, ca aici s-ar fi putut rezista in fata rusilor pana la sase luni se hazardeaza intr-un optimism nejustificat.



In noaptea de 21 spre 22 august 1944, la Palatul Regal din Bucuresti a avut loc o ultima intalnire a complotistilor care initiasera, inca din iunie, consultari in vederea iesirii din alianta cu Germania si, la nevoie, eliminarii lui Ion Antonescu. Au fost prezenti Regele Mihai, Iuliu Maniu (presedintele PNT), Constantin I.C. Bratianu (PNL), Constantin-Titel Petrescu (PSD) si Lucretiu Patrascanu (in numele comunistilor, dar in virtutea bunelor relatii pe care el le avea cu "lumea burgheza"). Cu acest prilej s-a decis ca duminica, 26 august, la ora 13.00, Regele sa-l convoace pe Ion Antonescu la Palat si sa-i ceara fie semnarea armistitiului, fie demisia.



Lucrurile s-au precipitat aproape dramatic in dimineata de 23 august, cand s-a aflat ca maresalul Antonescu urma sa plece pe front. Si astfel s-a profilat determinarea si curajul tanarului Rege Mihai (pe 25 octombrie el urma sa implineasca 23 de ani). Fara sprijinul direct al liderilor politici, dar cu concursul unor inalti ofiteri apropiati Casei Regale, Mihai i-a convocat pentru ora 15, la Palat, pe Ion Antonescu si Mihai Antonescu. Ultimul a fost punctual, iar maresalul, invocand treburi reale, a ajuns in jurul orei 16. Discutia s-a purtat in biroul regal, intre patru persoane: Regele Mihai, generalul Sanatescu (seful Casei Militare regale), maresalul Ion Antonescu si ministrul Mihai Antonescu. Intr-o camera alaturata se aflau generalul Aldea (consilier al Regelui pe probleme militare), maresalul Curtii Ion Mocsony-Starcea, secretarul regal Mircea Ionitiu si Grigore Niculescu-Buzesti, iar in apropiere, pentru a interveni la nevoie, un alt grup de ofiteri de incredere.



Arestarea celor doi Antonescu s-a facut in jurul orei 17, dupa un schimb de replici in care maresalul si-a prezentat obiectiile cu privire la iesirea din razboi, motivand ca astfel ne vom da cu mainile legate rusilor. Odata inchisi cei doi intr-o camera de valori a Palatului, imediat Regele a demarat consultarile pentru alcatuirea guvernului. In jurul orei 18 au ajuns la Palat, convocati, si generalul Constantin Pantazi (ministru de Razboi), generalul Picky Vasiliu (seful Jandarmeriei) si colonelul Elefterescu (seful Politiei). In fata alternativei arestarii, ei au ales colaborarea. Simultan, a fost convocat si seful Serviciului Sigurantei, Eugen Cristescu. Din intuitie sau ca urmare a unor informatii scurse, acesta a banuit despre ce e vorba si, in loc sa vina la Palat, s-a deplasat la locuinta ambasadorului german von Killinger, avertizandu-l.



Primul detaliu ce merita retinut este ca schimbarea s-a produs fara nici o defectiune majora; ofiterii superiori din Bucuresti, informati rand pe rand, au dovedit o mare fidelitate fata de Rege si o lipsa de solidaritate cu Antonescu asupra careia merita meditat. In jurul orei 18.30, Armata romana era deja plasata in noi dispozitive, in vederea unei riposte. Dupa ora 19 au ajuns la Palat ambasadorul Killinger, generalul Gerstenberg (seful Apararii antiaeriene) si generalul Hansen (seful Misiunii militare germane in Romania). Informati cu deferenta, li s-a cerut evacuarea fara lupta a armatei germane din tara. In zilele urmatoare, Killinger avea sa se sinucida - pentru ca, in ciuda informatiilor pe care le primea constant, nu prevazuse actul - iar Gerstenberg a ales, din 24 august, calea represaliilor, desi isi daduse cuvantul de onoare in sens contrar.



In jurul orei 22.10, a fost difuzat, prin Radio, mesajul Regelui catre tara. In acel moment, schema noului guvern - prezidat de generalul Constantin Sanatescu - era, in linii mari, definitivata: cei patru lideri politici amintiti mai sus erau ministri secretari de stat (in plus, Lucretiu Patrascanu - vezi mai jos - primise Justitia), iar restul posturilor erau ocupate de militari. La ora 2 a diminetii de 24 august, Regele, insotit de cativa apropiati, a plecat spre Gorj - via Craiova - la sugestia apropiatilor care se asteptau (si aveau dreptate) ca a doua zi Palatul sa fie bombardat.


III. Consecinte imediate si multe intrebari

Un numar mare de intrebari agita inca analiza acestei zile.



In primul rand, care a fost rolul factorului politic? Singurii lideri care au ajuns la Palat in seara de 23 august au fost, in ordine, Lucretiu Patrascanu (ajuns spre orele 19.30) si Constantin-Titel Petrescu; dupa ora 22, a venit si comunistul Emil Bodnaras, cu intentia ferma de a se interesa de Ion Antonescu. Se poate glosa mult pe seama lipsei liderilor taranist si liberal; cea mai probabila explicatie este aceea ca, desi informati, au preferat expectativa, nu foarte convinsi de reusita actului.



Cum se explica rolul lui Lucretiu Patrascanu? Prezenta sa la Palat si propunerile cu care vine imediat (amnistierea detinutilor politici, desfiintarea lagarelor etc.), precum si dorinta de a fi inclus pe lista guvernamentala intr-o pozitie net privilegiata isi au sursa in stradania lui de a lua un avans in fata celorlalti lideri ai partidului comunist. Patrascanu avea sa nutreasca, pana prin 1947, convingerea ferma ca el ar avea datele intelectuale si meritele istorice si politice pentru a conduce PCR. Aceasta convingere il va duce in inchisoare si apoi la moarte, peste mai putin de 10 ani.



De ce a ajuns Ion Antonescu in mainile comunistilor atat de repede, inca din primele ore ale lui 24 august? Oricat de trist, adevarul este ca numai comunistii (dirijati de Bodnaras) au putut alcatui, in timp scurt, o brigada de soc, capabila sa-l deplaseze intr-un loc sigur si sa-l pazeasca pe maresal. Liberalii si socialistii spusesera inca din 21 august ca nu au oameni pregatiti pentru o asemenea eventualitate, iar Ilie Lazar, seful departamentului Muncitoresc al PNT, care - teoretic - avea oameni, aparent a lipsit in acea zi din Capitala. Antonescu a ajuns astfel in cartierul Vatra Luminoasa si, in nici o saptamana, era deja predat sovieticilor.



Care a fost rolul noului guvern Sanatescu? Atunci, ideea unui guvern militar a parut a fi cea optima. Astazi, se poate medita daca un guvern preponderent politic nu ar fi fost mai eficient in vederea rezistentei la comunizare. Imediat dupa 12 septembrie (data la care era semnata la Moscova Conventia de Armistitiu intre Romania si Aliati), Comisia Aliata de Control (in esenta sovietica) a devenit organul de conducere neoficial al Romaniei, iar presiunile ce au urmat pana la impunerea guvernului pro-comunist Petru Groza din 6 martie 1945 s-au desfasurat in ritm sustinut. Primul rezultat a fost, deloc paradoxal, tocmai lipsa regelui de la sarbatorirea primului an de la eveniment, pe 23 august 1945; atunci, surprins de refuzul lui Groza de a-si prezenta demisia (asa cum Regele Mihai i-o ceruse), suveranul a boicotat, in mod simbolic, aceasta celebrare si incepea astfel "greva regala" ce avea sa dureze pana pe 7 ianuarie 1946.



In fine, a fost 23 august un act de salvare nationala sau o catastrofa? La o analiza lucida, rezulta ca inlaturarea lui Antonescu si ruperea aliantei cu Germania erau, (in acel moment si in acele conditii concrete), singura sansa pentru a putea spera la un statut mai bun al Romaniei postbelice. Nu e cazul sa ne facem complexe: Romania nu a parasit atunci o Germanie democratica, ci un Reich utopic si criminal. E drept, acea zi nu a adus sfarsitul razboiului - dar a adus, oricum, ruperea unei aliante nefaste, pe care Romania nu o alesese de bunavoie, dar care impinsese tara in dezastru si o putea conduce la dezmembrare. Personal, am convingerea ca daca azi Transilvania se afla in granitele Romaniei (URSS ne-a sustinut in acest sens, in 1946-1947, sugerandu-ne astfel sa "uitam" de Basarabia), acest lucru are legatura si cu 23 august 1944.


IV. Ce mai inseamna azi 23 august 1944?

Confiscata de comunisti, ziua de 23 august a purtat de-a lungul deceniilor diverse semnificatii, toate impuse. Ea a devenit zi nationala in 1948, imediat dupa proclamarea frauduloasa a Republicii. Vreme de aproape un deceniu, 23 august a fost descrisa ca zi de eliberare a Romaniei de catre glorioasa Armata Rosie (care, evident, nu fusese implicata in mod direct). La inceputul anilor 60, regimul Gheorghe Gheorghiu-Dej a deplasat treptat atentia spre insurectia antifascista, reducand in paralel apologia armatei sovietice. Succesorul sau, Nicolae Ceausescu, va agrea mai mult o formula complicata, in stare sa legitimeze impletirea dintre istoria inventata a PCR si istoria neamului: Revolutia de Eliberare Sociala si Nationala, Antifascista si Antiimperialista.



Sperantele romanilor din seara de 23 august 1944, ca vor iesi din razboi si ca se vor intoarce la democratia de pana in 1938, au fost abrupt inselate. Practic, ziua arestarii lui Antonescu a fost primul pas pe calea unei sovietizari accelerate. Dar trebuie sa spunem ca nici unul dintre actori nu putea atunci intui ce avea sa urmeze. A-i face pe Regele Mihai sau pe apropiatii sai vinovati de evolutia ulterioara tradeaza fie necunoasterea istoriei, fie rea-credinta.



In fine, care este oare sintagma cea mai potrivita in rememorarea acestui eveniment? Aparent, lovitura de stat este o formula potrivita, din moment ce Ion Antonescu era, in acel moment, Conducatorul statului, iar Regele Mihai nu mai avea decat o mica parte din prerogativele constitutionale regale din 1923. Totusi, in opinia mea, indiferent de statutul oficial (si autorevendicat!) al Maresalului, o lovitura de stat data de un rege in functie este o contradictie in termeni si o imposibilitate logica.



Asadar, cred ca, fara a ne complica inutil in formule pretentioase, dar greu de argumentat, gen insurectie, lovitura de Palat, lovitura de stat s.a.m.d., putem accepta ca la 23 august 1944 a avut loc demiterea fortata a regimului Ion Antonescu, in virtutea unei sperante care - asa cum spuneam - va mai avea nevoie de 45 de ani pana la a prinde contur.


Adrian CIOROIANU

Semnalez cu placere o ultima aparitie dedicata subiectului, din care provin unele dintre detaliile analizei de fata: Ion Solacolu (editor), Tragedia Romaniei 1939 - 1947, Institutul National pentru Memoria Exilului Romanesc & Ed. Pro Historia, Bucuresti, 2004



Stire preluata de pe siteul ZIUA

http://www.ziua.net/
Cu privire la Toronto - de mirelavus la: 10/09/2004 14:57:47
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
Iti dau dreptate intr-un fel, dar nu dramatiza. E adevarat ca e greu, nimeni nu se astepta la asta, pentru ca, dupa cum spui, toti spun ca e bine. De ce? Fie pentru ca au reusit sa treaca de perioada de acomodare, au fost ajutati si au uitat de unde au plecat, iar acum incearca sa braveze, fie pentru ca o duc rau intradevar dar le e rusine sa recunoasca sau sa spuna adevarul pentru ca toata lumea zice ca-i bine si se tem ca daca ei vor spune ca e rau, lumea va spune ca sunt prosti. Parerea lumii nu trebuie sa va intereseze, voi urmariti-va scopul si nu dramatizati, caci mai devreme sau mai tarziu veti reusi.
Am cunoscut persoane care au scos o gramada de bani de pe carti de credit si au cumparat cadouri scumpe pentru cei de acolo, doar pentru a le arata cat de bine e, cat de bine o duc ei, iar cand se intorc aici se plang cat au de plata si cat au cheltuit. Fiti linistiti, nu e "michidutza" chiar asa de negru. Rabdare si ambitie si....nu trebuie sa va doara de gura lumii, nici in Toronto, nici in Romania, ca nu ati facut asta pentru a demonstra ceva cuiva, ci pentru propria voastra persoana. Deci: capul sus, privirea inainte, soarele va straluci si pe strada voastra. Eu sunt in America de 3 ani, a fost greu un timp, dar eu nu pot da sfaturi caci noi am fost ajutati dupa 6 luni. Ai dreptate, daca nu te ajuta nimeni si n-ai putin noroc, e greu, foarte greu, dar stii ceva? Bucuria e si mai mare cand veti reusi sa ajungeti unde v-ati propus. Nu va necajiti, viata e imprevizibila, nu stiti pe cine veti cunoaste s cum va va ajuta, sau ce noroc veti avea poate in momentul cand nici nu va mai ganditi la aceasta posibilitate.

Tomorrow never dies!
#21638 (raspuns la: #8250) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ochii, privirea - de Cristall la: 19/02/2005 13:23:30
(la: Ce observi prima data la un barbat ?)
Categoric, cel mai mare impact asupra mea il au ochii, privirea. Pot sa spun a multime despre povestea ochilor. Singuri, ochii, imi dau voie sa cuprind mai mult din celalat, dincolo de fapte sau cuvinte.
Franta republica laica... sa nu privim lucrurile la suprafata... - de Dr Evil la: 16/03/2005 20:22:07
(la: Este Comunismul de vina pentru caracterul Romanilor?)
RSI,

Daca privim lucrurile numai de la suprafata s-ar putea sa ne inselam. Pe vremea comunismului in Romania, Patriarhul Bisericii Ortodoxe era "Membru in Marea Adunare Nationala" asta nu inseamna ca Romania era o republica ortodoxa...

Exceptind perioada Evului Mediu cind biserica a fost direct implicata in politica statelor si avea putere politica, juridica si administrativa de necotenstat ( perioada inchizitiei si a cardinalilor prim ministri) biserica a jucat numai din umbra si la fel face si acum.

Idea raminerii in urma a tarilor ortodoxe nu este cauzata de influenta biserici in viata politica si economica a tarii respective ci prin izolarea internationala cauzata de necooperarea cu celelalte biserici. Prin lipsa de contributie la educarea maselor. Biserica Ortodoxa intodeauna s-a opus educatiei si progresului in dorinta de asi pastra puterea.

"Si daca ramuri bat in geam...
De ce nu tai copacul..."
#39604 (raspuns la: #39576) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Poti privi lumea fie ca o bi - de kiwi la: 09/04/2005 16:25:36
(la: cum percepeti viata?)
"Poti privi lumea fie ca o biata victima a unui hot , fie ca un aventurier in cautarea comorii ..." Paulo Coelho
Ce se intimpla cind privim o imagine? - de Dinu Lazar la: 12/04/2005 07:23:41
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Cind privim o imagine se intimpla tot felul de lucruri, pe care nici nu le-am banui.
Citez din rezumatul unei lucrari de doctorat care va fi sustinuta anul acesta, cu titlul "Imaginea picturală şi dezvoltarea deprinderii exprimării orale":

Weidenmann distinge 5 faze: Prima fază este prefaza, în care subiectul realizează contactul cu imginea. Faza a doua (faza iniţială) este cea în care subiectul face diferite încercări automate de normalizare. Aici este de aşteptat o întrerupere a contactului vizual cu imaginea, dacă nu sunt activate concepte virulente. În faza a treia (faza progresiei) subiectul percepe alte elemente ale imaginii şi înţelegerea trece de la înţelegerea de gradul I în cea de gradul II. Faza a patra este cea a stabilizării, se caracterizează printr-o diminuare a nevoii de normalizare, în care modelul mental nu mai suferă nici o schimbare. Faza a cincea este destinată stocării, imaginea fiind preluată ca reprezentare holistă în ansamblul cunoştinţelor. Intensitatea prelucrării, ramificarea şi diferenţierea determină gradul de memorare a modelului mental.
Weidenmann explică acest proces enunţând 7 teze:
1. Înţelegerea este un proces de normalizare acţionând împotriva amibiguităţii. Ambiguitatea şi normalitatea sunt contrarii.
2. Normalizarea unui model mental porneşte de la premisa că atât producătorul unei imagini a avut un model mental, cât şi cel care o recepţionează. Acesta din urmă dezvoltă modelul său referitor la conţinutul imaginii şi la forma sa.
3. Există moduri diferite de înţelegere a imaginii. Pe de-o parte au loc procese pre-atentive, care se desfăşoară automat, pe de altă parte există procese atentive, ce au loc sistematic şi intenţionat. În afară de aceasta Weidenmann distinge între înţelegere ecologică respectiv naturală şi înţelegere indicatoare.
4. Principiul economiei spune că au loc tendinţe de a menţine efortul de normalizare cât mai scăzut, adică rezumarea la acele elemente ale imaginii, unde există deja o schemă sau un model anterior.
5. Există diferenţe de intensitate în înţelegerea unei imagini.
6. Variabilele ce impulsionează intensitatea de prelucrare sunt nevoia de normalizare percepută şi categoria virulenţei conceptelor activate.
7. Reţeaua de variabile.
#42986 (raspuns la: #42961) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Hai sa ma mai bag si eu in di - de irma la: 29/04/2005 09:30:52
(la: aveti incredere in persoana din 'partea cealalta' a monitorului?)
Hai sa ma mai bag si eu in discutie!
Cred ca eu am chiar prea multa incredere in oameni! Asa, in general vorbind. Dar in oamenii de pe net…nu prea. Sau, mai bine zis: am, dar pana la un punct. Cum a spus si newmann “cum poti avea incredere in cineva pe care nu ai privit in ochi?” Eu de regula ma bazez pe intuitie. Si nu prea ma tradeaza cand vine vorba de persoanele pe care pot sa le privesc in ochi.. Dar cu astia din virtual… Ca sa ajungi sa-i cunosti din discutii tre’ sa treaca ceva mai multa vreme. Si oricum nu prea stiu la ce te ajuta daca-ti dai seama ca e intelligent! Ce daca e! Poate fi si jigodie in acelasi timp. Eu am patit o chestie. Nu mare lucru, dar m-am invatat minte.
Acu’ despre nick…Al meu inseamna ceva pentru mine. Poate si pentru altii. Evident ca mi l-am luat ca sa nu-mi stiti numele!

increderea asta! - de irma la: 29/04/2005 09:37:35
(la: aveti incredere in persoana din 'partea cealalta' a monitorului?)
Hai sa ma mai bag si eu in discutie!
Cred ca eu am chiar prea multa incredere in oameni! Asa, in general vorbind. Dar in oamenii de pe net…nu prea. Sau, mai bine zis: am, dar pana la un punct. Cum a spus si newmann “cum poti avea incredere in cineva pe care nu ai privit in ochi?” Eu de regula ma bazez pe intuitie. Si nu prea ma tradeaza cand vine vorba de persoanele pe care pot sa le privesc in ochi.. Dar cu astia din virtual… Ca sa ajungi sa-i cunosti din discutii tre’ sa treaca ceva mai multa vreme. Si oricum nu prea stiu la ce te ajuta daca-ti dai seama ca e intelligent! Ce daca e! Poate fi si jigodie in acelasi timp. Eu am patit o chestie. Nu mare lucru, dar m-am invatat minte.
Acu’ despre nick…Al meu inseamna ceva pentru mine. Poate si pentru altii.

privirea - de donquijote la: 02/05/2005 01:35:05
(la: Bad boys)
dupa felul privirii sunt doua tipuri: cel pasiv si cel activ.
ala cu privirea pierduta e pasivul, se face ca nu vede ce se petrece in jur si asteapta sa-i cada in plasa. motivul? sa fie impacat cu sine insusi ca nu el a inceput sau ca sa nu sperie puicutele.
activul ataca cu ochii: priveste drept in ochi cea ce da o 'senzatie' de incredere, de sinceritate. deobicei el ia initiativa.
fiecare atrage tipuri diferite de sanziene.
exista si cei care combina cele doua metode dupa imprejurari fara pericol de dedublare a personalitatii.
Privind planul chimiei, deş - de zaraza la: 22/05/2005 11:47:51
(la: Chimia in viata cotidiana)
Privind planul chimiei, deşi ei nu puteau înţelege ce au realizat, oamenii preistorici descoperiseră îmbălsămarea mumiilor, arte ale tămăduirii, iar alchimiştii se iveau cu teorii şi studii noi.

lol, mi-a placut. rafinati rau preistoricii astia, zau asa.


zaraza
idei false cu privire la teoria evolutiei - de Cassandra la: 26/06/2005 02:38:12
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Ma uit la mesajele de pe aceasta conferinta si vad ca exista o profunda neintelegere in ceea ce priveste teoria evolutiei (ceea ce nu impiedica emiterea de argumente antievolutioniste in mod ex-catedra), argumente care au fost de mult demontate. Daca cineva este interesat sa afle mai multe despre teoria evolutiei, ii recomand calduros acest website http://evolution.berkeley.edu/evosite/evohome.html, creat de Universitatea Muzeului Californian de Paleontologie cu sprijinul Fundatiei Nationale de Stiinte si a Institutului Medical Howard Huges. Este recunoscut de multe alte institutii printre care Scientific American, The Eisenhower National Clearinghouse, Science News. Este ideal pentru elevi dar si pentru profesori.

Nu trebuie sa treceti cu vederea capitolul intitulat « Misconceptions about Evolution», care explica pe scurt si cu umor citeva dintre cele mai raspindite idei false cu privire la teoria evolutiei, http://evolution.berkeley.edu/evosite/misconceps/index.shtml.

hai s-o privim mai optimist : - de cico la: 08/07/2005 00:21:23
(la: De ce insala barbatii?)
hai s-o privim mai optimist :) Pentru majoritatea berbantilor e doar chestie hormonala, insa familia e sfinta si tot la neveste se intorc. Sotiile au tendinta paguboasa de-a se amoreza de amanti, de-a se implica sentimental ... si duse-s :))
Radule, sufar de-acelasi simptom,... - de cico la: 08/07/2005 05:00:44
(la: Confesiunea unui om obisnuit)
...dar nu-s convins c-avem aceeasi boala. N-o sa te fac sa regasesti ceva ce eu nu mai caut. Ca tine poate, am idolatrizat cindva conceptul, l-am pus pe-un piedestal si am privit prietenia asortata de-aceleasi principii ce-mi ghidau viata. Gindeam naiv ca oamenii-s apropiati de idealuri comune. Am dat continuu, pina am obosit sa dau. Mai grav, am devenit constient ca nu-i bine sa dai : cu cit dai mai mult, cu-atit strici o balanta fragila si-l faci pe celalalt sa se simta mai indatorat. Chiar daca n-am cerut nimic. Nici macar sa mi se raspunda cu-aceleasi ginduri sau cuvinte cind eu ii vorbeam ca mi-e prieten.

Viata te strica si te-ndeparteaza de altii. Unul o ia spre yoga, iar celalalt spre opulenta occidentului. Devii gelos ca odrasla lui e mai perfecta ca a ta, ca el si-a luat casa de carton si tu nu, ca masina lui are cinci cai-putere mai mult, ca sotia lui e mai galanta, ca prietena lui te-a preferat apoi pe tine... Compari fara sa vrei, din inconfort cladesti distante, lasi timpul si spatiul sa va separe. Pina ce prietenul de altadata iti devine o fotografie alb-negru din trecut, o amintire mai mult dureroasa.

Nici eu nu mai pot sa privesc prietenia cu ochi calzi, nu mai cred in ea cum am crezut altadata, mi-e prea obosita inima sa mai stea pe receptie la oful altuia. Plus ca nu mai cred in aceste ofuri. Prea multi se vaita, pe prea putini ii doare cu-adevarat. Destui te vor prieten cind ai ceva sa le oferi, cind mor ei de singuratate, cind singuri te inalta pe-un platou pe care nu esti si n-ai vrea sa fii. Devii vedeta de cinema a acestor prieteni-paparazzi, ca sa te jupoaie mai bine prin curiozitatea si amestecul in viata ta personala.

Sint satul si de atitea intentii bune, de falsa compasiune, de intelegerea pe dos a situatiilor, de "tu esti suparat sau de ce nu-mi vorbesti" cind esti prea obosit si vrei s-atipesti oleaca singur. Ajungi sa preferi prietenia simpla si joviala "de pahar" sau de "iarba verde", la care intre doua "unde iesim week-end-ul asta?" nu se intimpla mai nimic.

Nici eu nu mai cred ca oamenii se pot iubi simplu intre ei. Prea multi vorbim de "reusite" personale, de adaptari si integrari, si ne tradeaza tonul nevrozat. Ne trecem poze colorate cu figurile noastre deja impietrite in nemiscare pe fundal. Am murit deja poate, dar inca ne mai amagim cu gindul ca traim. Traim ca sa impartim zimbete de convenienta, telefoane de curtoazie, conversatii pe chat sa umplem timpul la servici. Si ne-amagim ca avem intr-adevar o groaza de prieteni. Din care multi vor disparea cu siguranta din jur cum vine lupul sa sufle in coliba, la prima problema serioasa de separare in cuplu, prima problema serioasa de bani sau prima cadere fizica, de oboseala.

Am obosit si eu sa fiu prietenul altora. Va multumesc totusi pentru atentie...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...