comentarii

pro cu ci


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
(redback) spider - de Mary la: 06/07/2004 13:20:19
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Linkul:
http://www.credo.ro/catehism2.php?q=28

care duce la acest text:



IISUS HRISTOS
ACASA
PORTAL
CALENDAR
PROLOAGE
RUGACIUNI
CATEHISM
INVATATURA
CARTI
ANUNTURI
ABONAMENT
CONTACT

Abonati-va la publicatia electronica
"Stiri ortodoxe"



sponsorul credo.ro:
LIBRARIE.net
--------------------------------------------------------------------------------

Carti ortodoxe
peste 100 de titluri

Invatatura >> Catehism Ortodox


28. Care este invatatura crestina despre om?

Omul este cea mai de seama faptura de pe pamant, caci numai omul este facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si numai pe om l-a binecuvantat Dumnezeu sa creasca, sa se inmulteasca, sa umple pamantul si sa-l stapaneasca (Facere 1, 26-28).

Trupul omului l-a facut Dumnezeu din pamant, iar sufletul l-a creat prin suflarea dumnezeiasca, odata cu trupul. De aceea, la moarte, trupul se intoarce in pamant, din care a fost luat, iar sufletul nemuritor trece in lumea nevazuta (Eclesiastul 12, 7).

Chipul lui Dumnezeu din om inseamna sufletul nemuritor cu puterile sufletesti, mintea sau cugetarea, simtirea si voia libera, ca si constiinta morala, acel judecator drept pe care il purtam fiecare in noi, toate purtandu-ne catre Dumnezeu; iar asemanarea cu Dumnezeu inseamna intarirea in virtute si sfintenie a acestor puteri sufletesti ale omului, pana la apropierea de Dumnezeu.

Powered by Gigel Chiazna
Parteneri: Pro-Vita | Razboiul Nevazut | OrthodoxInfo.net







#17387 (raspuns la: #17376) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nemurirea sufletului - de (anonim) la: 12/07/2004 19:01:18
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Empiric vorbind, ar fi cel putin inspaimantator ca sufletul sa piara in acelasi timp cu trupul, ambele sfarsind in nimic...Religia si-ar cam pierde rostul, viata insasi nu ar fi altceva decat o goana anarhica dupa uitare.Cum am putea vietui stiind ca ne vom stinge la un moment dat pentru totdeauna? Dovezi palpabile nu prea avem nici pro nici contra dar, pentru buna si -cat de cat- comoda vieture cred ca e bine sa credem ca va mai fi ceva si dupa stingerea facliei pamantesti...Pe mine, cel putin ma ingrozeste gandul ca finalitatea vietii este intre 4 scanduri la 2 metri sub pamant. Si atunci sper si ma agat de orice idee care m-ar intari in asteptarea mea.
Draga OG - de RSI la: 13/07/2004 21:07:41
(la: Despre Alegerile din S.U.A.: De ce trebuie sa votam pt. GWB.)
Prezentate asa, lucrurile arata altfel...
In ceea ce priveste stabilitatea Uniunii Sovietice, ani de zile parea un gigant bloc monolitic ca in momentul de criza sa se prabuseasca in zeci de bucati, care la randul lor sufera de instabilitate.
De acord cu tine pe multe din subiectele de politica interna pe care le mentionezi. Dar dezbaterile pro si contra sunt proprii democratiilor si pana la urma majoritatea decide.
Echilibrul de putere e un lucru bun atunci cand nu duce la paralizie legislativa si/sau executiva.
Sa nu acuzam toata Europa de anti-americanism, ci numai anumite tari care invidiaza USA pentru ca nu pot sa ajunga la acelasi nivel. Ca Statele Unite se amesteca acolo unde au interes ce-i de mirare. Asta se cheama politica si toti fac la fel.
#17793 (raspuns la: #17709) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anonimii astia.... - de AlexM la: 14/07/2004 17:15:46
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
unul dintre anonimi scrise:
----------------------------------------------------------------------
Empiric vorbind, ar fi cel putin inspaimantator ca sufletul sa piara in acelasi timp cu trupul, ambele sfarsind in nimic...Religia si-ar cam pierde rostul, viata insasi nu ar fi altceva decat o goana anarhica dupa uitare.Cum am putea vietui stiind ca ne vom stinge la un moment dat pentru totdeauna? Dovezi palpabile nu prea avem nici pro nici contra dar, pentru buna si -cat de cat- comoda vieture cred ca e bine sa credem ca va mai fi ceva si dupa stingerea facliei pamantesti...Pe mine, cel putin ma ingrozeste gandul ca finalitatea vietii este intre 4 scanduri la 2 metri sub pamant. Si atunci sper si ma agat de orice idee care m-ar intari in asteptarea mea.
----------------------------------------------------------------------

Daca pentru individ nu ar constitui o problema prea mare, marea problema ar fi pentru omenire ca specie in ziua de astazi. Multi au posibilitatea si puterea, dar si mijloacele technice de a pune in practica o chestie care ar insemna "dupa mine potopul".

Se pare ca cele 2 mari legi care cârmuieshte omul ca individ sint mai mult decat binevenite si in ziua de astazi. Frica si Speranta.

Alex
#17867 (raspuns la: #17706) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
eticheta- criza de caracter- - de romeo grigorean la: 22/07/2004 05:55:45
(la: Vreau dreptul de a fi un ticalos)
Cu scuzele de rigoare pentru efectul criticii mele la adresa domniei voastre , tin sa argumentez ca afirmatiile si judecatile din scurtul comentariu de mai sus sun eronate nu din respect pentru logica umana ci din respect chiar si pentru logica inumana...
Interzisul fumatului nu are nimic de a face cu opinia dumneavoastra personala si nici chiar cu a mea. Singurul argument cu care te pot confrunta stimate oponent este ca prin insasi natura ta umana ai decis ca sa traiesti intr-o societate umana bazata pe morala si respect reciproc. Alegand involuntar sa traiesti ca om in societatea noastra umana trebuie sa alegi involuntar decizia societatii. Daca ti-as putea aduce un argument este cel al ' legii junglei'... In jungla leul sau tigrul nu iti va deranja viciile. Principiul societatii noastre este ca mai bine sa moara un om decat 100 de oameni(in cazul de fata oamenii fiind nefumatorii fara a cauta sa aduc un pro argument la aceasta axioma universal valabila). Noi oamenii civilizati credem ca fumul viciului tau de a fuma ne poate cauza moartea si printr-o ratiune cat de verosimil si rigid acceptata decidem sa iti interzicem tie sa fumezi in loc 100 de oameni sa moara din cazua fumului tau...
Cat despre "frumoasa" disputa despre negrii... as zice : fiecare cu tara lui, nu din considerente rasiste ci pur si simplu pentru ca in Romania traiesc romanii iar in Africa africanii. Cand o sa ajungem la un tratat bilateral cu tarile de culoare atunci mai vorbim...
Florin si atat, - de DESTIN la: 23/07/2004 03:59:23
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Florin iti ofer aceste informatii:
O cartea scrisa de Tutea Petre poarta denumirea 322 de vorbe memorabile ale lui Petre Tutea.
Editura Humanitas
An de aparitie 2000
Colectia TOP H

Descriere:

"Cum singur spune, Ţuţea s-a revărsat în alţii. Cînd apele spiritului său s-au retras, ele au lăsat în urmă, cristaline, şlefuite de patimă, suferinţă şi inteligenţă, cîteva sute de „vorbe memorabile". Funcţia acestor pagini este simplă: înţelese în dozajul lor corect, uneori cu doza necesară de umor, alteori rămînînd de-a dreptul contestabile, ele pot să apere de amăgitori, de proşti şi uneori de excesul care stă la pîndă în fiecare dintre noi. Dar mai presus de orice ele sugerează un lucru nespus de simplu şi de greu de obţinut: că a fi liber înseamnă a gîndi totul cu mintea, ta. Pentru că în acest caz chiar şi eroarea, aparţinîndu-ţi, este mai lesne suportabilă. Cu atît mai mult în acest secol, în care lucrul cel mai teribil care ni s-a putut întîmpla a fost acela de a fi greşit (sau de a fi devenit victime), participînd la erorile altora."
GABRIEL LIICEANU

O alta carte a lui Tutea Petre,"Intre Dumnezeu si neamul meu"

Fundaţia Anastasia-Editura Arta Grafică, Bucureşti, 1992, p. 80.);
Multe din paginile volumului "Între Dumnezeu si neamul meu", dar si din alte scrieri sau interviuri ale sale, mãrturisesc, dincolo de profunda angajare crestinã, actualitatea gândirii politico-economice a lui Petre Tutea, anticomunistul care a avertizat din capul locului cã social-democratia nu este altceva decât “laptele bãtut al comunismului” si cã “pe pasii domnului ãstuia foarte mare care se cheamã întreprinzãtor, si despre care Sombart spunea cã e Erfinder (inventator), Entdecker (descoperitor), Organisator si Eroberer (cuceritor)”, se sprijinã si înainteazã “toatã civilizatia modernã”.

Cãrti despre Tutea:

"Convorbiri euharistice" de Dorin Popa. Institutul european pentru cooperare cultural- stiintificã, Iasi, Colectia Texte de frontierã, 1992;

"Jurnal cu Petre Tutea" de Radu Preda. Editura "Humanitas", Bucuresti, Imprimeria Coresi, 1992.

"Cugetãri memorabile" (I). Bucuresti, 1999.

Mai multe nici eu nu imi amintesc,sper sa iti fi venit in "ajutor".
La comentariu tau am sa revin,ai dreptate(vezi garda de fier...)stai linistit ca nu trollezi ...nici gand.Grozav interviul de care amintesti,mi-l doresc si eu daca este pe DVD.
Cu sinceritate,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#18242 (raspuns la: #18240) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Va felicit pentru reactia pro - de carmentopa la: 26/07/2004 14:22:29
(la: Integrarea europeana ...la romani)
Va felicit pentru reactia protestatara de la vama! In fond asa trebuie procedat! Ma bucur sa observ ca nu este generala aceasta "supunere" in fata "bacsisurilor" de tot felul.
Cat priveste sistemul vestic...nici o sociatate nu e perfecta dar asta nu inseamna ca...daca e rau si la ei..de ce ar fi bine la noi! Cat priveste "invatarea din calatorii"...numai cine nu a calatorit poate spune ca e nula sau ca este ipocrizie! A calatorii inseamna a privi lucrurile din prisma calatorului iesit din mediul natal hotarat a intra in altul pe care il descopera cu rabdare si meticulozitate, incercand sa faca o analiza serioasa a traditiilor, a culturii, in general si in particular, a istoriei si nu in ultimul rand , a frumusetilor naturii sub soarele careia s-a nascut poporul pe care il vizitezi.
#18399 (raspuns la: #18115) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cu sperante - de Dinu Lazar la: 28/07/2004 09:51:47
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Un fotograf american spunea:
3. Un site este inca modest dupa 2 ani, dar trebuie sa devina impresionant dupa 10."

Stimate domn, daca omu` spunea ca situ` tre` sa devina impresinonant dupa 9 ani, 99 de zile si trei rotatii in jurul lu` Tau Ceti il credeam si ii aduceam ofrande si medicamente, ca oricarui evadat din zburind deasupra unui cuib de cuci sau macar de la Balaceanca.

Asa, cu zece ani, omu` din pacate habar nu are pe ce lume este.

In Internet lucrurile se schimba foarte repede. Un sit care era grozav acum 3 ani acum pare din epoca de piatra, exista trenduri, tendinte, drumuri, suisuri, pehashpeuri, hastemeleuri, flashuri, ce sa mai vorbim...
Nu e ca la albume tiparite.
Daca ma uit cu placera la un album de acum o suta de ani, la un sit de acum 2 ani deja vad ca e istoricodepashit...
Cine vrea sa stea pe val trebuie sa nu asculte pe toti poetii.
Asta e asa, ca sa stam sin oi de vorba.
In trei ani se schimba atitea la programe, calculatoare, chiar estetica si mod de perceptie, ca zece ani e asa, cum ati vorbi de carbonifer, pleistocen si dinozauri cu tripanosoma gambiensis in dinti.

"Altii n-au Capitalul care le-ar permite sa o faca la nivel inalt, acum imediat. Poate cel mai bun exemplu ar fi prietenul nostru comun D.D."

Nu e domnu adevarat. E vorba de imbatrinirea si moartea spiritului si respingerea ideii de marketing. Omul sa zicem ca nu are nici un ban. Nu are pentru ca se vinde ieftin, vinde pe nimic, isi bate joc de munca lui si a altora care nu pot sa construiasca un business sau sa vinda ceva pentru ca li se spune "ce nerusinare sa ceri atit, DD mi-a cerut pe un album de zece ori mai putin"
Ar fi mai multe de discutat, dar pentru ca nu poate raspunde aici, asta e.
Sunt la noi atitia fotografi buni care nu au de nici unele pentru ca nu stiu sa contribuie cu ceva la construirea nobletii si respectului pentru meseria asta, care se vind pe degeaba si pe urma se pling cit cuprinde.


"Marturisesc, ma gandesc de 6 luni cum sa mi-l fac."

O gindire profunda este foarte utila.
Eu cred ca totusi, cu infinitezimale exceptii, nimeni nu isi face el - si nu isi poate face - un sit pro in ziua de azi... este vorba arta de a delega...sunt meserii si atribute atit de diferite!... luati un bun profesionist, sa va faca o solutie de sit frumos cu posibilitatea de a pune Dvs imagini.

Ce, Dvs va faceti pantofi, haine si cind aveti timp va construiti si masina si aparatul foto?

Un sit facut de cineva care numai asta face va fi intotdeauna mai bun decit ceva facut de cineva care alta meserie. E o meserie aparte, domnule...
...ca si fotografia, desigur, desi asta pare atit de comic...

#18476 (raspuns la: #18444) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
morala crestina? - de Little Eagle la: 02/08/2004 02:30:00
(la: Preoti homosexuali?)
Hey Daniel,

Daca imi dai dreptul doar la o fata a lucrurilor sa comentez,nu cred ca as avea ce spune.Ce-i aia teologie si morala crestina?
Inseamna ca pot incheia chiar acum orice comentariu.

Am citit mai toate raspunsurile scrise deja la tema.Imi dau seama ca am de-a face cu destui habotnici si incuiati pe acest site.Religiosi zelosi carora nici nu le raspund din jena ce am pt. ei.
Multi stiti opiniile mele si pozitia mea.To refresh your wicked minds:
Sunt pro-choice,sunt pt. libertatea de exprimare in artele toate,sunt pt, drepturile omului in lume,pt. drepturile animalelor domestice sau salbatice in lume,pt. drepturile lesbienelor si homosexualilor in lume de a-si trai viata precum simt si vor ei,pt. drepturile indienilor din America,pt. populatia de culoare neagra sau hispanica sau asiatica.

Si asta nu o fac din....caritate ci din convingere si incerc cum pot sa ajut,fie cu bani,cuvinte,la radio,in demonstratii in a scrie scrisori de protest la presedinte si administratia lui de lasi si mincinosi.
Mi se pare chiar ciudat sa stiu ca romanii ce traiesc in USA pot fi....republicani-conservatori!Imi este rusine de ei!

Homosexualitatea e mereu un subiect tabu de neinteles.Dar e usor de criticat
cu ura de crestini prozeliti ce se cred in drept de a critica si ...pedepsi.
Nimeni nu spune ca toti homosexualii sau lesbiene,sunt perfecti,dar a-i pune pe toti in aceiasi oala nu e necesar si e dincolo de adevar!Ca si cum cei crestini heterosexuali sunt cu totii perfecti...fiecare cos cu mere are si cateva stricate in el.

Vreau sa intreb de curiozitate daca cineva din voi are curajul(ma indoiesc,pt. ca toti aveti de ascuns ceva)sa spuna cinstit,corect daca au cunoscut homosexuali ,ori au prieteni gay(inclusiv lesbiene)ori cand dau de unul o iau la fuga ca de raie?Shame on you!!

Am avut si am prieteni gay si lesbiene,imi sunt f. dragi si ii iubesc deoptriva ca pe oricine din familia mea.
Nu,nu am avut sex cu ei daca sunteti curiosi,dar asa cum am mai scris candva demult,as fi fost interesat sa am sex cu un barbat,de ce nu? Ce mare pacat e in asta?E doar in mintea celor habotnici bisericosi...nevoie mare.

Adica un mascul cum destui din voi va credeti,are fantezii sa aiba sex cu 2 femei si asta il excita,dar de e vorba sa vada 2 barbati avand sex,i se pare o scarba.....

Desigur ca subiectul legat de preotimea homosexuala este iar tabu dar a fost de sute de ani,personal eu ii pun pe acesti preoti in categ. de pedofili,deoarece sunt atrasi de copii sub 16 ani,rar sunt cazuri cand exista o atractie la aceiasi varsta.Si atunci este deja o relatie de dragoste!Nu de perversiune sexuala.

As recomanda sa vedeti un film f. bun cu Robert Carlyle,"PRIEST"si mai vorbim dupa aceea.
Hey,in plus Dumnezeu nu da cu parul!
God love us all!cine crede ca Dumnezeu are in el vreun dualism...NU are habar de nici o credinta si religie.

Am mai scris si iar repet(la pereti):
In momentul in care spui ca Dumnezeu are o anume preferinta....l-ai limitat deja si coborat la nivelul tau de idiot.
Dumnezeu este dincolo de dualismele existentei universale,e unic One Without a Second!Si sa stiti bine ca ne iubeste pe toti deopotriva!
Chiar si pe orice criminal si pacatos si pe oricine din creatia lui indiferent de gender,hetero sau homosexuali etc.etc.De ce?
Pt. ca Dumnezeu exista prin propria Lui Creatie si trebuie si El sa treaca prin orice experiente ale vietilor umane ori ale intregii naturi de la firul de nisip la om.
Dar ce spun eu si cui vorbesc?Din nou la pereti,cel putin ei ma asculta....

Inca ceva:
NIMENI NU devine homosexual,NIMENI NU alege a fi homosexual!Este o experienta de viata ce vine din trecutul altor vieti prin care ai trecut.Iti va fi scris sa fii asa si fi ceea ce esti fara teama de nimeni,mai ales de biserica si zelosii bisericosi cu capetele in nisip.
Daca as fi homosexual as fi mindru de mine si nu m-as ascunde de nimeni.Nu sunt dar lupt mereu pt. drepturile lor.In februarie am avut in casa noastra invitati niste canadieni prieteni,homosexuali,au stat 1 sapt.si ne-am simtit f. bine.Remember,sunt acelasi suflet cu noi!

Sa nu amestecam deci morala crestina si teologia aici Daniel,nu-si are rostul.
Vreau sa te intreb:
Ce ai face daca cineva ti-ar salva viata de la o moarte iminenta si dupa o vreme vei descoperi ca este homosexual???

Alta intrebare:
Ce ai face intr-o situatie in care un om e pe cale de a muri si doar tu il poti salva si afli ca este homosexual?Vei fi las sau vei salva a acel om?
religia ,credintele etc,nu-si au locul in acest subiect.Oare ce este mai important in viata?
Sa -ti ajuti aproapele(indiferent de orientari sexuale sau religioase)ori sa intorci spatele si sa vezi doar ceea ce "este considerat lege spirituala" dupa care sa te ghidezi in viata?

Rememeber:"Mitakuye Oyasin"(We are ALL related)/Great Chief and Medicine Man Lame Deer/Lakota-Sioux.

Imi cer scuze ca am folosit in locuri cuvinte scrise cu majuscule.Nu am gandit deloc in a le da un accent de....tipat ci doart de a sublinia o idee ce am considerat apropiata contextului meu.

LOVE&PEACE,

Ozzy










































































































aha! - de Alice la: 02/08/2004 11:09:46
(la: Un gand)
'vei ajunge sa simti/ ca esti un nimic'

incaltea, misto promisiunea, mai ales ca nimic' e un ideal imposibil de-atins.
"d-aia l-ai si numit 'ideal', proasto, veti sari!"

pro'abil.
Teoria Conspiratiei? - de spirit_intelept la: 02/08/2004 14:54:40
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Constat cu uimire ca un forum pe care nu credeam ca se mai posteaza, redevine brusc activ. E interesant ca aceasta reactivare apare chiar inainte de Simpozionul International de Yoga Costinesti 2004, care se desfasoara pe perioada 1 August - 1 Septembrie. Aceasta "reintetire a focului" este corelata cu aparitia in mai multe ziare si posturi de televiziune simultan, chiar pe 1 august, a unor articole despre Grieg.
Ca sa nu fiu totusi acuzat de "teoria conspiratiei" si paranoia, am sa va fac o prezicere si, daca viitorul o sa o confirme, inseamna ca am dreptate, argumentele fiind valabile.
Dupa cum probabil se stie, in septembrie au loc conferintele de deschidere a cursurilor de yoga. Ca un facut, in aceasta perioada, toata mass-media si alte persoane "de buna credinta" se trezesc sa-si uneasca vocile pt a condamna "faptele antisociale" din cadrul MISA. Evident nici una dintre aceste persoane cand este intrebata nu recunoastte ca a actionat impreuna cu altii, dar cu toate acestea sunt chiar fraze intregi care sunt identice la diverse ziare sau posturi tv.
Chiar se pare ca in Romania unele mijloace massmedia au clarviziune, incat se stia de dinainte cine vor fi judecatori si procurori la procesul lui Grieg. Cand au fost exploziile din apartamentul lui, la o ora tarzie din noapte, a doua zi au aparut in toate ziarele articole despre "materiale porno imprastiate de explozie in tot cartierul", desi editia ziarelor era deja inchisa in acel moment. Deci este clar ca ceva se stia de dinainte. Si mai pot da asemenea exemple de "clarviziune".
Toate aceste atacuri jalnice urmeaza acelasi tipar: o lovitura puternica, data pe neasteptate si care se vrea decisiva. Aceasta lovitura este simultana cu atacuri din massmedia asa zis "independenta" si din partea parintilor indurerati deoarece "copii" lor majori, practica yoga. MISA nu are drept la replica si in aproape toate emisiunile in care au aparut yoghini in acelasi timp aparea un numar dublu de defaimatori.
Chiar pe anumite posturi TV, cum ar fi Realitatea TV sau Pro TV aproximativ 80% din emisiuni erau DOAR cu persoane anti-misa sau cand un yoghin era chemat, era chemat singur in fata a 3 opozanti de cele mai diferite profesii (medici, preoti, "yoghini", etc...). Va dati seama ca nu este posibil pt o singura persoana sa sustina cu argumente specifice atatea domenii de activitate.
De fapt aceste emisiuni/articole se desfasoara intr-un mod jalnic, fara argumente si in mod clar fara impartialitate din partea moderatorului care se vede cum incearca sa smulga prin toate mijloacele marturii incriminatorii de la cei prezenti. E uimitoare o asemenea lipsa de profesionalism la niste membrii ai presei care se pretind ziaristi de investigatii, impartiali, etc. Chiar imi amintesc cazul unei ziariste de la Ziua care pe Realitatea TV spunea pe un ton foarte revoltat urmatoarea fraza: "s-au gasit la perchezitii substante de plante din Yemen care culmea, erau legale in Romania". Aberatia acestei fraze m-a facut sa izbucnesc in ras...pai cum adica draga doamna, mai nou yoghinii trebuie condamnati ca fac efortul de a aduce remedii naturale din alte tari si care remedii sunt perfect legale pt administrare oriunde in lume?. Cum ar fi atunci cu o lista de cateva zeci de aditivi alimentari "E-uri" foarte toxici, care in Romania sunt permisi a fi consumati, pe cand in alte tari sunt de mult timp interzisi? Ar fi mult mai util pt populatie daca ati face un articol despre acestea.
Tot in massmedia si in justitie apar ultima perioada si alte fapte uimitoare si anume:
- pe Antena 1 (1 aug) se spune ca Grieg este dat in urmarire generala pentru: relatii sexuale cu o minora, evaziune fiscala si tentativa de trecere frauduloasa a frontierei de stat. Este evident cum se incearca culpabilizarea in ochii populatiei a acestuia. Ca sa fim corecti, el este dat in urmarire doar pentru intretinere relatii sexuale cu o minora...si probabil este singurul din lume care este in asa hal haituit pt asa ceva. La acuzatia de trecere frauduloasa a frontierei s-a renuntat inca inainte de inceperea actiunii penale, tribunalul Arad nevrand sa faca asta iar cei de la Bucuresti nici atat, fiindca inscenarea era mult prea evidenta. Iar de evaziune fiscala Grieg nu a fost niciodata acuzat, fiindca el nu are firme sau alte ectivitati comerciale cu exceptia cartilor pe care le publica. Aceste carti sunt publicate in mod legal, prin edituri care isi onoreaza obligatiile fiscale.
- Un instructor de yoga care este profesor universitar si la care in urma unei perchezitii i s-au confiscat bunuri personale, este chemat la Bucuresti dupa 3 luni de zile sa asiste la deschiderea cutiilor sigilate in care i-au fost confiscate bunurile. Cu toate acestea in perioada anterioara, din aceste cutii sigilate de catre politie au aparut in presa materiale personale, care numai acolo existau, si care urmareau sa-l incrimineze.
- Exact cand a avut loc perchezitia in apartamentul lui Grieg, acesta a fost acostat pe strada de un echipaj al politiei si dus la sectie "pt un control de rutina". Cand a venit avocatul, fara alte explicatii a fost lasat liber. Dar, in acelasi timp la el acasa i se facea perchezitie.
- Cand completul de 3 judecatoare delibera asupra mandatului de arestare preventiva emis pe numele lui Grieg, in sala in care acestea deliberau si in care in mod normal nu are voie sa intre nimeni, a intrat chiar presedinta trbunalului si care a ramas cu aceste judecatoare pana la sfarsitul deliberarilor.
- Surse din massmedia si politie spun ca pe durata Simpozionului de la Costinesti vor fi si diversi agitatori (de ex o persoana care era fotografiata nud pe plaja in timp ce facea posturi yoga cat mai exhibitioniste si care probabil o sa apara in presa), tot cu scopul de a se compromite cat mai mult MISA.
As mai putea continua aceasta lista cu implicarea guvernului si chiar a lui Adrian Nastase si alti ministri in scandal, dar cred ca deja v-am oferit o imagine mai complexa despre ce inseamna "scandalul" MISA.
In final, ca sa revin la predictia mea, va pot spune de pe acum ca si pe durata Simpozionului de la Costinesti, si in toamna la deschiderea cursurilor de yoga si in alte perioade mai importante pt yoghini veti vedea asemenea atacuri simultane la adresa MISA in toata massmedia "independenta" si cu ajutorul "societatii civile". Nu se aduc argumente si cu atat mai mult nu exista nici un fel de proba in justitie (daca ar fi existat asa ceva, demult am fi fost inchisi), dar se incearca discreditarea MISA si a cursantilor yoga prin aruncarea cu noroi asupra lor, pe ideea ca "o minciuna repetata sfarseste prin a deveni adevar".
V-am spus toate acestea in speranta ca unii dintre voi, de buna credinta dar care ati fost indusi in eroare de propaganda concertata anti-misa, veti cunoaste astfel cu adevarat si cealalta parte a lucrurilor.

Spirit Intelept
Fujifilm FinePix S3 Pro: the vital statistics unveiled - de Eduard Popescu la: 02/08/2004 21:40:18
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Un link intersant cu ce va sa vina pe piata D-SLR-urilor.

http://www.fuji.co.uk/presscentre/news/index.php?id=1202
Fujifilm FinePix S3 Pro: the vital statistics unveiled - de Dinu Lazar la: 03/08/2004 21:01:19
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Ce se intimpla... avem de a face cu o dramatica si fundamentala schimbare in sinuosul drum al fotografiei.
Disparitia cortului in care se procesa imaginea in anii 1870 si inlocuirea lui cu aparate mai portabile, de numai 20 KG, aparitia fenomenului Leica in anii `20 si disparitia colosului Zeiss in anii `70, revolutia aparatelor pe 35mm, au fost simple adieri trandafirii pe linga furtuna la care asistam acum.
Pe de o parte, aparitia si dezvoltarea fulgeratoare a fotografiei digitale gaseste nepregatiti multi fotografi; pur si simplu un aparat digital si un computer cu un printer sunt cu totul altceva decit un aparat pe film, un tanc de developare si un aparat de marit.
Sunt alte tehnologii si alte abordari.
Din ce rezulta printre rindurile celor citeva mii de profesionisti de pe listele de fotografie digitala si editoriala, fotografia a devenit mult mai scumpa de facut, veniturile au cam ramas aceleasi sau chiar sunt mai mici, cheltuielile s-au amplificat cu factori nebanuiti, piata muncii in acest domeniu are mari probleme...
Cu atit mai mult, rezista cine poate.
In fata dramaticelor modificari si transformari generate de fotografia digitala, vedem ca:
-fotograful trebuie sa cheltuiasca mult mai mult si mai des pentru scule mai multe si mai scumpe si toate cele ( softuri, accesorii, etc), care mai si trebuie schimbate la 3 ani maximum
-timpul mincat de meserie s-a amplificat si el dramatic; inainte faceai poza si dadeai filmul si sal`tare, acum trebuie editate fisierele raw, apoi cele tiff, bagate editari de imagine la greu, repede si bine, ceea ce inseamna ca un shooting obisnuit de 4 ore are in partea invizibila minim alte 10 ore de procesare de imagine...pe o statie grafica...
Totul se transforma in meseria asta... aparate clasice noi apar 2-3 pe an, digitale apar in fiecare zi, trebuie sa fii la curent cu ce se intimpla, tehnologii noi apar la fiecare ora si cunostinte din ce in ce mai aprofundate sunt necesare pentru a face imagine de buna calitate.
In acest context, absenta totala de pe internetul romanesc a gindurilor profesionale sau macar avansate legate de meserie, de marketingul foto, de acest business, sau de acest hobby - de la plastica imaginii la filtrul de efect, ma fac sa cred ca sau este da` nu se aude, sau nu este dar se vede da` numai de niste initiati...
Ramine sa citim intr-o engleza corecta ce se mai intimpla si sa visam fara sa traducem sau sa comparam, ca ne ia ameteala si e si asa cam cald si cind nu e, ploua.
Astia de la Fuji ce ar face daca ar primi un astfel de mail:
"e vorba de un producator local; nu stiu in ce masura isi va putea permite pretul de 10$/imagine (din cate am inteles e vorba de un catalog cu cateva sute de bijuterii, deci probabil nu e suficienta o zi de shooting)"
Mi-ar da aparatul mai ieftin, ca suntem in Ro?
#18907 (raspuns la: #18826) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hmmm - de Belle la: 03/08/2004 21:18:36
(la: Pisicutza in dilema...)
vrei sa te-ajutam??? sa stii ca daca ne propunem, sigur ne gasim cativa sa te impingem de la spate si sa strigam hei-rup
daca vrei fa o lista cu ce crezi ca te-ar putea scoate din amorteala, doua coloane pro si contra, si vezi unde-ajungi.
si daca numai comentand cu du-te-vino despre "dilema" te-ajuta sa uiti de ea sau sa-i scada din importanta, tot e un punct castigat.


~~~ I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it!
#18911 (raspuns la: #18910) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bati cimpii - de eusivoi la: 05/08/2004 21:29:30
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
see subj - am un material tocmai bun si potrivit pt. tine si cei ca tine.

Bârfa şi calomnia ca arme ale laşităţii - de la cel birfit si calomniat de tine, pt. toti ca tine:

Deoarece în ultima vreme bârfa şi calomnia au luat o amploare fără precedent, considerăm că este necesar să vă prezentăm, în cadrul acestei conferinţe, unele aspecte pe care trebuie să le cunoaşteţi cu privire la bârfă şi calomnie.

De bună seamă că unora li se va părea ciudat să vorbim despre „arme” când ne ocupăm de laşitate; laşitatea fiind o stare de pasivitate, am putea spune voită, laşul fiind omul unei neîncetate şi, deseori, josnice cedări. S-ar putea obiecta că el nu este în stare să se folosească de arme, căci de aşa ceva, mulţi îşi imaginează, că se slujesc numai cei care sunt gata de luptă.

Este adevărat că laşul, ori nu se supără deloc, ori face aceasta numai şi numai atunci când el este pe deplin încredinţat că se află cu totul la adăpost de orice neplăcere. Însă, oricum ar fi cazul, caracteristica principală a laşităţii este şi rămâne tot o neruşinată şi umilitoare stare de cedare. În ceea ce priveşte atacul el este în aşa fel realizat încât denotă, şi mai mult, laşitatea individului în cauză; este hoţesc, este cel mai adesea realizat pe furiş.

Armele obişnuite ale laşului sunt bârfa, aluziile răutăcioase şi anonimatul.

Între calomnie şi bârfă există deosebiri, căci deşi amândouă au cam acelaşi fond sufletesc care este comun – minciuna – felul lor de propagare este diferit. Calomnia se practică cel mai adesea pe faţă, pe când bârfa se realizează cel mai adesea pe ascuns. Uneori sunt unii oameni amorali şi mari neruşinaţi care le întrebuinţează pe amândouă, potrivit cu împrejurările.

Este uşor de înţeles de ce laşul se slujeşte de bârfă. Lipsindu-i îndrăzneala care este necesitată de practica calomniei, el nu poate face decât să bârfească, adică să-şi strecoare hoţeşte minciunile infame privitoare la o anumită persoană. Prin aceasta el îşi satisface invidia care îi roade cel mai adesea sufletul iar, în acelaşi timp, el se află la adăpost de atacul celui bârfit, căci dacă acela i-ar cere cumva socoteală, el, bârfitorul, ar recurge imediat la tăgadă şi ar nega că a făcut vreodată aceasta.

Bârfitorii sunt mai numeroşi decât calomniatorii, căci laşii sunt cu mult mai mulţi decât cinicii. Motivele care îi împing pe cei laşi la bârfă sunt multe. Deşi laşul este lipsit de sentimentul demnităţii, umilinţa la care el s-ar expune sau pe care el o suportă de bună voie, nu se poate să nu-i amărască întrucâtva sufletul lui meschin. Efectul acestei amărăciuni se răsfrânge atunci asupra celor cu sentimentul demnităţii, care pe nimeni nu-i lasă să-i calce în picioare.

Pe laş îl doare când vede cum un altul este respectat, pe când el este umilit şi dispreţuit. De aici apare la el un sentiment de invidie pregnantă împotriva acelora pe care îi simte că nu sunt croiţi întocmai ca el, din stofa mizerabilă a slugărniciei.

Invidia este cauza principală a bârfei. Atunci când cei laşi văd că unul din categoria lor socială valorează mai mult decât ei, sunt într-un anume mod straniu umiliţi, fiindcă ei ştiu că niciodată ei nu vor putea ieşi din obscuritatea pe care o merită, pe drept, şi în care, cel mai adesea, ei îşi târăsc zilele. Faptul că un alt om care a ocupat aceiaşi poziţie socială la fel cu a lor începe să se ridice deasupra lor îi revoltă foarte tare. Şi cum, cel mai adesea, ei sunt nişte laşi, „revolta” lor se manifestă sub forma bârfei împotriva celui care s-a relevat ca fiind un om de valoare sau chiar de o mare valoare spirituală.

Cel mai adesea bârfitorii realizează trei categorii de acţiuni:

1.Plăsmuirea minciunilor.

2.Răspândirea lor hoţească.

3.Întreţinerea lor mizerabilă şi sistematică.

În ceea ce priveşte plăsmuirea, sufletul laşilor este destul de „inventiv”, cel mai adesea fiind nişte oameni lipsiţi de scrupule. Bârfitorii nu se dau în lături de la cele mai gogonate defăimări la adresa cuiva. Dacă sunt suficienţi de dibaci, ei vor căuta ca toate bârfele lor să pară cât mai verosimile pentru a fi mai uşor crezute. Iar pentru aceasta ei vor exagera în rău unele însuşiri ale bârfitului pentru a le înfăţişa apoi sub forma unor cumplite cusururi. Astfel, de exemplu, dacă un om, având în vedere falsitatea altor oameni, este mai circumspect şi, deci, mai puţin încrezător în orişicine, numaidecât laşii cei bârfitori vor scorni zvonul că el suferă de mania persecuţiei. Dacă un alt om dă dovadă de ceva mai multă exactitate şi, în anumite domenii, nu lucrează grăbit şi superficial, colegii lui cei laşi vor spune că el este foarte moale. Când vreun om nu-şi expune viaţa în spectacol, atunci îi atribuie cine ştie ce vicii îngrozitoare şi astfel, aproape pentru fiecare om, ei găsesc câte ceva compromiţător.

Odată minciuna plăsmuită, urmează a doua fază interesantă pentru ei şi anume răspândirea sau colportarea acelei minciuni.

După cum am spus deja, mijlocul de a proceda al laşului va fi aproape întotdeauna hoţia, adică el va acţiona pe ascuns. Să luăm de exemplu un loc de muncă oarecare. Când mişeii cei laşi de acolo îşi propun să compromită pe un coleg de-al lor care, într-un anume mod, îi „întunecă” prin valoarea lor reală personală, atunci ei plăzmuiesc o mizerabilă calomnie, sau chiar mai multe, pe socoteala lui şi apoi fiecare, în grupul său de cunoscuţi – sau dacă sunt yoghini, chiar prin ashramuri sau prin case particulare – o colportează tainic, de multe ori spunând-o cu un aer fals, plin de compătimire la adresa bârfitului. Iar acesta, chiar dacă ar vrea să ştie tot ceea ce s-a minţit pe socoteala lui adesea nu poate afla nimic în mod direct, fiindcă laşul totdeauna caută să ascundă pentru a se sustrage astfel de la orice răspundere.

A treia problemă care îi preocupă pe bârfitori este întreţinerea bârfei. Ei ştiu că un zvon răutăcios, chiar lipsit de o fundamentare reală, face la început un oareare zgomot însă apoi dispare. Tocmai de aceea atunci ei au grijă să-l întreţină răspândindu-l din nou şi, de cele mai multe ori, sub o altă formă, însă cel mai adesea păstrând cam acelaşi fond urât şi foarte copromiţător.

Faptul regretabil este că bârfa nu se practică numai între străini ci chiar şi printre persoane care se înrudesc. Ea se observă la fel de des chiar şi printre acestea. Cauza ei în acest caz este tot invidia. Atunci, ruda cea mai bine situată sau cea mai capabilă va fi întotdeauna obiectul invidiei şi chiar al bârfei rudelor celorlalte. De multe ori este de ajuns să nu te amesteci deloc cu ele pentru a le aţâţa imediat împotriva ta şi a le face să clevetească.

Este ceva rar ca oamenii superiori, spirituali, să o ducă bine cu toate rudele. Neavând nimic sufletesc în comun cu ele, ei nu pot suporta cercul lor strâmt. Se exclud, prin urmare, mai ales atunci, şi-şi aleg un alt mediu care este mult mai potrivit cu mentalitatea lor superioară. Aşa ceva însă rudele nu i-o iartă şi atunci ele se răzbună bârfindu-l, scornind fel şi fel de minciuni sau răspândind despre el multe zvonuri calomnioase. Venind din partea lor, toate acestea sunt mai uşor crezute decât dacă ar veni de la nişte străini, fiindcă mulţi cred, în mod greşit, că rudele sunt mai în măsură să fie bine informate, deoarece ele au avut ocazia să-l cunoască mai îndeaproape pe respectivul om. Ele abuzează atunci de aceasta, plăsmuind şi strecurând pe seama omului respectiv fel şi fel de minciuni mizerabile. Tocmai de aceea cei mai mulţi oameni inteligenţi şi evoluaţi spiritual sunt nişte izolaţi în mijlocul rudelor lor. Iar când ei sunt, în anumite situaţii, strâmtoraţi, rudele se mărginesc doar la a le da sfaturi, altceva nimic. Rareori se întâmplă ca ele să le recunoască în vreun fel valoarea.

Tocmai de aceea este foarte necesar să fim foarte circumspecţi atunci când luăm informaţii despre cineva de la rudele lui. Nu trebuie să cădem în greşeala de a le crede pe toate orbeşte pentru motivul că ele ar fi fost în măsură a-l cunoaşte mai bine pe acel om. Informaţiile lor atunci sunt mai mult interesate decât interesante.

Să vedem acum ce atitudine este cel mai bine să ia omul superior, spiritualizat, faţă de rudele lui bârfitoare. Cea mai inteligentă atitudine atunci este starea de detaşare suverană. Un asemenea om nu trebuie niciodată a face greşeala de a se coborâ la nivelul lor, de a se bălăci în mocirla cumplită în care trăiesc. Într-o asemenea situaţie, un asemenea om, trebuie să le lase pe astfel de rude să-şi continue mai departe „opera” lor mizerabilă, folosindu-se de fel şi fel de minciuni calomnioase, care, aşa cum am văzut, sunt armele obişnuite ale celor mici la suflet, neputincioşi, şi în timp ce el va urmări să se înalţe în ochii contemporanilor lui, care sunt capabili să-l aprecieze, şi va urmări de asemenea să se înalţe către Dumnezeu, ele vor vegeta mai departe într-un mediu mizerabil, ordinar, pierzându-şi timpul cu o mulţime de minciuni şi cu mici infamii.

Ceea ce se petrece din punct de vedere al bârfei în anumite grupuri sociale din oraşele mari, se întâmplă şi în oraşele mici, însă, din cauza numărului restrâns al locuitorilor, bârfa împotriva cuiva se răspândeşte atunci în tot oraşul sau orăşelul.

În provincie, ca şi printre yoghini, mobilul bârfei este tot invidia. De regulă provincialii bârfiţi sunt mai bine situaţi decât ceilalţi oameni sau sunt naturi indiferente şi inteligente, care sunt mai presus decât mediul social înconjurător. Ei bine, faptul că ei nu se prea amestecă cu ceilalţi îi jigneşte pe aceştia şi poate că pe unii chiar îi umileşte într-un anume mod. De aceea ei vor căuta să-şi descarce necazul pe care o generează atitudinea acestora, prin bârfe. Fiind laşi, ei nu vor îndrăzi atunci să recurgă şi la calomnie.

În anumite situaţii, sunt calomnii şi bârfe care nu pot fi înlăturate prin nimic de către victima lor. O astfel de cauză a bârfei este interesul. Nu mai este nevoie să demonstrez pentru ce anume. O cauză foarte răspândită este ciuda sau necazul pe cineva, împotriva căruia, din pricina laşităţii, bârfitorul nu poate să-şi manifeste ura pe faţă. În prezenţa acelei persoane el rămâne aproape totdeauna cu botul pe labe, chiar suferă dojeni şi reproşuri binemeritate, fără a îndrăzni cumva să crâcnească. De aceea el va căuta, la scurt timp după aceea, să-şi verse focul, bârfind pe cel care i-a administrat o lecţie de viaţă sau mai multe care erau chiar binemeritate.

De multe ori se poate ghici că s-a petrecut un incident între două persoane numai după felul în care una începe să o bârfească după aceea pe cealaltă.

Aşa cum am spus, bârfa este de cele mai multe ori nedespărţită de laşitate. Cel mai adesea nu se întâlneşte un laş care să nu fie şi un bârfitor. Acest fapt este explicabil, căci în sufletul laşului este cu neputinţă să nu clocească o stare mizerabilă de duşmănie împotriva celor care îi impun respect, teamă ori invidie şi mai ales împotriva acelora care îl pun în umbră. Şi cum el, cel mai adesea, fuge de atacul făţiş, va recurge în schimb la atacul pe furiş, sperând prin aceasta să fie totdeauna la adăpost de pedeapsă. Însă cel mai adesea acest calcul al lui este greşit.

Caracteristica de căpetenie a bârfei, în ceea ce priveşte modalitate ei de realizare, este că ea totdeauna se practică prin viu grai; altfel nici că s-ar putea. Interesul bârfitorului este ca el să rămână ascuns. De aceea el se mărgineşte la a strecura, chiar pe şoptite dacă se poate, insinuările lui calomnioase. Ştiind că cele scrise rămân, el nu face imprudenţa să se expună a fi demascat prin propriile lui scrisori. El ştie că, în celălalt caz, el are totdeauna o portiţă de scăpare, şi anume tăgăduirea vehementă a infamiilor pe care el le-a debitat hoţeşte.

Aceasta este o altă deosebire între calomnie şi bârfă. Cea dintâi, calomnia, se practică foarte des şi prin scris - de exemplu, calomniile care apar în ziare; cea de-a doua, bârfa, niciodată, căci laşitatea şi atacul făţiş sunt cel mai adesea două noţiuni care se exclud.

Dacă este să fie judecată după efectul produs, bârfa este mult mai vătămătoare decât calomnia. Calomnia fiind spusă cu glas tare sau scrisă poate fi mai uşor spulberată de către cel care se află în cauză, pe când bârfa nu este la fel. Cel care este înzestrat cu intuiţie psihologică, atunci când se introduce într-un mediu social în care el tocmai a fost bârfit, simte intuitiv aceasta, însă ce anume s-a spus pe seama lui şi cine anume l-a bârfit nu poate să afle întotdeauna. De asemenea el nu poate afla de îndată cine anume a fost plăsmuitorul şi transmiţătorul bârfei. Şi atunci se poate întâmpla că, până el ajunge să se documenteze şi să se apere, bârfa ce a fost răspândită despre el poate să-şi fi produs deja efectul nociv.

În afară de aceasta pe calomniatorul ordinar şi îndrăzneţ îl poţi târâ la bara justiţiei. Bârfitorul însă alunecă printre degete căci cel mai adesea îţi lipseşte dovada materială a infamiei lui. Pentru aceste motive, rar vei găsi intriganţi care să se folosească de calomnie, ci mai cu seamă de bârfă.

Atunci când devenim yoghini, mulţi dintre noi renunţăm la anumite vicii cum ar fi: băutura, drogurile, imoralitatea, etc. şi începem să ne petrecem timpul cu noii noştri prieteni, vorbind despre calea spirituală, despre existenţele noastre şi despre tot ceea ce se mai petrece în general; lucruri inofensive, la prima vedere, sau cel puţin aşa credem noi. Dar de multe ori spusele noastre sunt pline de judecăţi mincinoase şi bârfe care sunt atunci rostite de noi într-un mod elegant şi în spatele unui zâmbet fals spiritual.

Ştiind toate acestea, merită să ne amintim ce se spune în Biblie despre bârfă. Astfel, în Levitic 19.16 găsim scris: „Să nu umbli niciodată cu bârfe în mijlocul poporului tău.” Iar în Psalmul 101.5 se spune: „Pe cel ce cleveteşte în ascuns pe aproapele său, îl voi nimici.”

Iată deci că Dumnezeu pune bârfa alături de necredinţa, invidia, crima sau ura faţă de Dumnezeu. În plus ni se spune că „cei care practică aceste păcate merită moartea.” – Romani 1.28-32; 6.21-23; şi 7.5.

O definiţie a bârfei este aceasta: a vorbi urât sau într-un mod exagerat despre cineva, în absenţă, astfel încât discuţia respectivă nu conduce la rezolvarea problemei respectivei persoane. În Biblie, în textul lui Matei 18.15 se spune: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el, singuri. Dacă el te ascultă, ai câştigat astfel pe fratele tău, dar dacă atunci el nu te ascultă, mai ia cu tine pe unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă a ta să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.”

Şi acest text se poate spune că Dumnezeu l-a pus în Biblie fiindcă El ştie cât de slabi suntem noi oamenii şi că, de asemenea, noi avem nevoie de o înţeleaptă ghidare.

Dacă uneori suntem ofensaţi de greşelile cuiva, trebuie atunci să mergem la acea persoană şi să-i spunem, şi la nimeni altul. Să dăm aici un exemplu. Dacă cineva cade în păcat, cu ce-l va ajuta faptul că tu spui şi altora faptul acesta? Ce pot ei atunci să facă? Ideal este să-l ajutăm numai pe cel ce a păcătuit, ca să fie astfel readus pe calea cea bună. Iar dacă nu ascultă, atunci utilizează ce-a de-a doua metodă biblică.

Să nu uităm cuvântul biblic din Galateni 6.1: „Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată într-o greşeală, voi care sunteţi plini de iubire să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.”

În multe situaţii bârfa este deghizată într-un aşa zis sfat. Este drept că nu este nimic rău atunci când te adresezi unui adevărat sfătuitor pentru ca să-ţi ofere un sfat înţelept dacă acesta este o persoană matură din punct de vedere spiritual, care te poate ajuta să iei deciziile care sunt stringent necesare în situaţia ta. Din păcate însă, majoritatea oamenilor la care ne ducem cu programele noastre, nu sunt sfătuitori, căci de cele mai multe ori noi nu găsim la ei soluţii înţelepte şi adecvate la problemele noastre. De obicei noi dorim un ascultător care trebuie să ne dea dreptate. Se pare că atâta vreme cât noi putem avea unii oameni de partea noastră, nu ne pasă câtă dezbinare producem şi nici cât rău facem celor care ne aud şi celor despre care vorbim.

În această direcţie merită să ne amintim un alt citat din Biblie: „Şapte lucruri urăşte Domnul Dumnezeul tău; acestea îi sunt urâte: ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos şi cel ce prin bârfă stârneşte certuri între fraţi.” – Proverbe 6.16-19.

Mulţi dintre noi, datorită ignoranţei, cred că a asculta nu este chiar atâta de nociv cum este a răspândi bârfa. Dar nu este deloc aşa. În această direcţie Dumnezeu spune în Biblie: „Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.” – Proverbe 17.4.

În textul lui Samuel 24.9 David îl întreabă pe Saul: „De ce oare asculţi tu de vorbele oamenilor care zic: David îţi vrea răul?” De ce oare ascultăm şi noi la cei care bârfesc? De ce suntem mereu gata să credem tot ceea ce poate fi mai rău? Biblia însă spune: „Dragostea nădăjduieşte totul.” – Corinteni 13.7.

De ce oare nu le spunem celor care incită la clevetire în mod abil, dar ferm: Îmi pare rău, dar tu eşti mizerabil, şi-mi spui ceva ce eu nu cred că trebuie să ascult. Ar trebui mai bine să vorbeşti despre aceasta cu Dumnezeu sau cu cei implicaţi în ceea ce-mi spui, dar nu cu mine.

Biblia ne avertizează că nu este bine să ne asociem cu bârfitorii: „Cine umblă cu bârfe dă astfel pe faţă lucruri rele care sunt ascultate. Şi cu cel care nu-şi poate ţine gura şi bârfeşte să nu te amesteci.” – Proverbe 20.19.

Tot în Biblie apostolul Matei spune: „Vă spun că în ziua Judecăţii de Apoi oamenii vor da socoteală de orice bârfă şi de fiecare cuvânt nefolositor pe care îl vor rosti.” – Matei 12.36.

La fiecare cuvânt rostit noi facem o alegere; alegem între a-l binecuvânta aşa cum se cuvine pe Dumnezeu Tatăl, ori a produce o întristare călcând cuvântul Său: „Nici un cuvânt stricat, ori rău, să nu iasă de la tine din gură, ci unul bun, după zidire, după cum este nevoie, să de-a har celor care-l aud.” – Efeseni 4.29.

Controlul limbii este o adevărată emblemă a yoghinului avansat.

Tot în Biblie, Iacov ne spune: „Dacă crede cineva că el este religios şi nu-şi înfrânează limba, atunci îşi înşeală inima, iar religiozitatea unui astfel de om este zadarnică.” –1.26.

Din cele prezentate mai sus, cât şi din textele biblice pe care deja le-am enunţat, apare foarte clar pentru noi că, în realitate, bârfa este una dintre instrumentele satanei. Trebuie tocmai de aceea să ne oprim şi să decidem acum, în inima noastră, că niciodată nu vom mai asculta, nu vom mai răspândi bârfa şi aceasta o vom putea face mai ales cu ajutorul lui Dumnezeu, a Atotputernicului nostru Creator.

Prin urmare cuvintele rele, printre care sunt incluse bârfa şi calomnia, au un potenţial atât de dăunător încât un avertisment împotriva abuzului lor apare chiar printre Cele zece porunci. A noua poruncă spune: „Să nu mărturiseşti niciodată strâmb împotriva aproapelui tău.” –Exod 20.13.

Conform, de asemenea, tradiţiei iudice această poruncă înseamnă că este greşit să vorbeşti de rău o altă persoană, chiar dacă ceea ce spui ar fi adevărat, cu excepţia situaţiilor când este important pentru persoana cu care vorbeşti să audă informaţia.

O binecunoscută povestire cu tâlc care aparţine tradiţiei ebraice vorbeşte despre un evreu care umbla prin comunitate şi îl vorbea de rău şi chiar îl bârfea sau calomnia pe rabinul acesteia. După o perioadă de timp omul şi-a dat seama de greşeala sa, a regretat că l-a vorbit de rău pe rabin, şi i s-a înfăţişat pentru a-i cere iertare. Omul respectiv s-a arătat foarte mâhnit pentru ceea ce făcuse rău şi era dispus să facă aproape orice pentru a primi, în felul acesta, iertarea rabinului. Rabinul i-a spus atunci că primul pas în a îndrepta ceea ce greşise este să ia trei perne mari pline cu pene şi puf şi apoi să le desfacă şi să lase vântul să ia penele pentru a le răspândi apoi pretutindeni.

Omul a ascultat şi a realizat întrutotul instrucţiunile rabinului şi apoi s-a întors la el şi l-a înştiinţat că i-a îndeplinit cererea. Atunci rabinul i-a spus: ,,Acum eşti gata pentru cel de-al doilea pas pe calea corectării a ceea ce ai făcut rău. Du-te, te rog, şi adună, una câte una, toate penele.”

După câtva timp omul în cauză s-a întors şi a spus că a realizat că este imposibil să reuşească aceasta. Atunci rabinul i-a spus: „Deşi s-ar putea ca tu să regreţi sincer şi să vrei într-adevăr să repari tot răul pe care l-ai făcut, iată că este la fel de imposibil să-l repari, cum îţi este imposibil să aduni la loc toate penele din perne.”

După cum ne arată şi această poveste bârfa cauzează adeseori celui care este bârfit daune aproape ireversibile.

La evrei, deloc întâmplător, cuvântul ebraic pentru bârfitor corespunde cuvântului pentru vânzător ambulant. Şi acesta, la fel cum un vânzător ambulant merge din casă în casă, cumpărând de la unul şi vânzând altuia, oarecum tot la fel face şi el atunci când bârfeşte. Bârfitorul are, am putea spune, o mentalitate de vânzător ambulant. Când dăm cuiva informaţii intime, tendenţioase sau rele despre o a treia persoană, ne aşteptăm aproape imediat ca persoana cu care vorbim să ne dea, la rândul ei, tot spontan, informaţii intime, tendenţioase sau rele despre persoana care se vorbeşte sau eventual despre altcineva. În felul acesta se face un schimb murdar de informaţii intime tendenţioase şi rele.

De obicei, atunci când ne gândim la etică, gândim în termenii acţiunilor oamenilor faţă de ceilalţi şi dacă aceste acţiuni sunt corecte sau nu. Totuşi etica iudaică se ocupă şi de felul cum oamenii comunică unii cu alţii. Cuvintele, în viziunea acestei tradiţii, pot avea efecte foarte puternice. Dacă sunt folosite într-un mod binefăcător pot alina, pot încuraja sau chiar pot binecuvânta o fiinţă umană, declanşând anumite fenomene de rezonanţă, în funcţie de noţiunile care sunt integrate în cuvintele respective. Pe de altă parte, când sunt folosite în mod rău, ele pot distruge prieteniile, familia, reputaţia sau chiar mijloacele de subzistenţă.

De aceea, data viitoare când vorbiţi sau aveţi tendinţa să începeţi să-i vorbiţi pe alţii de rău luaţi în consideraţie una dintre maximele unui gânditor ebraic şi anume Israel Salander, care a trăit între 1810-1883. El era un mare moralist evreu şi un învăţător ebraic. Rabinul Salander spunea că, de obicei, noi ne confundăm priorităţile: „În mod normal, noi ne preocupăm cel mai adesea de bunăstarea noastră materială şi de sufletul vecinului. Eu însă vă sfătuiesc să ne preocupăm mai bine de bunăstarea materială a vecinului şi apoi de propriile noastre suflete.”

Iată acum o glumă despre bârfă: Bârfa este singurul zgomot care se propagă chiar mai repede decât sunetul.



În lumina a ceea ce v-am expus până aici, merită să trageţi unele concluzii şi, atunci când unele fiinţe umane vin la dvs. şi au tendinţa să bârfească sau să îi calomnieze pe ceilalţi, merită să le daţi următorul sfat: Ştim că trebuie să-ţi mărturiseşti păcatele dar, crede-mă, n-ai nici o obligaţie să le mărturiseşti şi pe ale altora.

Dincolo de aceasta, am observat că cea mai bun modalitate spontană de a afla cu uşurinţă ceva despre caracterul unui om este să întrebi ceva despre altul. În felul acesta poţi să te edifici foarte uşor asupra caracterului acelui om cu care vorbeşti.

Mai adaug doar un anume aspect pe care nu-l comentez. El aparţine gânditorului genial Blaise Pascal. El spunea: „Dacă toţi oamenii din lume ar şti exact tot ceea ce spun ceilalţi despre ei, atunci n-ar mai exista în lume nici măcar 4 prieteni.”

În ceea ce priveşte oamenii care se află la cursurile de yoga, aici puteţi observa cu uşurinţă că minţile ilustre discută idei geniale, spirituale, elevate, inteligente; minţile medii discută evenimente, iar minţile reduse discută şi–i bârfesc pe alţii. Ştiind toate acestea merită să nu uitaţi că, întotdeauna, prietenul tău are un prieten, iar acel prieten al prietenului tău are şi el un prieten, aşa că cel mai bine e să fii cât mai discret.

Un om de spirit spunea la un moment dat că: „Limba bârfitorului ucide trei dintr-o lovitură; în primul rând pe cel care bârfeşte, apoi pe cel care ascultă şi după aceea pe cel despre care se vorbeşte.”

Aşa cum puteţi observa uneori în jurul dvs., unii nu vor să spună nimic rău despre cei morţi, dar nici nu spun nimic bun despre cei vii.

Conversaţia inteligentă şi binefăcătoare este un exerciţiu minunat al minţii. Bârfa, în schimb, este un exerciţiu mizerabil al limbii. Nu uitaţi deci că tot ceea ce intră prin vorbe rele pe o ureche şi iese apoi peste gard sau în discuţiile pe care le realizaţi pe la colţuri este numai şi numai bârfă.



În continuare vă voi prezenta unele citate şi maxime cu privire la bârfă şi calomnie. Iată ce se spune în această direcţie în folclor:

„Nu toate femeile repetă zvonuri şi bârfe; unele le creează.”

„Tuturor ne place să auzim adevărul, dar mai ales despre alţii.”

„Datorită bârfei o limbă de 10 cm ucide un om de 2 m.”

„Cel care adeseori seamănă buruieni, să nu se aştepte niciodată că o să culeagă după aceea trandafiri.”

Noul Testament, Prima scrisoare către Timotei: „Totodată să nu uitaţi că unele femei se deprind să umble fără nici o treabă din casă în casă. Şi atunci ele nu numai că sunt leneşe, dar totodată ele sunt şi limbute iscoditoare şi vorbesc ce nu trebuie să fie vorbit.”

Vechiul Testament, Proverbe: „Acela care nu pomeneşte despre o mică greşeală a altuia caută fără îndoială dragostea, dar acela care o menţinonează mereu în discuţiile cu ceilalţi, aduce dezbinare între prieteni.”

Whiliam Cooper: „Acela care este avid să caute bârfe şi calomnii, poate să fie sigur că astfel aude care vesteşte ceartă şi scandal.”

Marele poet Ovidiu spune. „Chiar dacă tu nu şti, de multe ori tu poţi fi subiectul bârfelor de tot felul care circulă în tot oraşul.”

Genialul William Shakespeare spune: „Şoaptele mizerabile şi înveninate se răspândesc totdeauna cu mare repeziciune.”

Marele poet Virgiliu spune: „Bârfa cea mizerabilă, pe care aproape nici un alt om rău nu o poate întrece, capătă dimensiuni cu atât mai mari cu cât pe la mai mulţi oameni.”

Tot William Shakespeare spune: „Nu există virtute care să nu reprezinte subiectul unei calomnii.”

Un proverb chinezesc străvechi spune: „Zeflemeaua, sarcasmul şi ironia reprezintă „armele” calomniei.”

Pierre Dailler spune: „Calomnia provine în special din două surse importante: pe de o parte ea are la bază anumite interese, iar pe de altă parte, ea este şi rezultatul unei josnice vanităţi.”

Casimir Delavigne spune: „Cu cât o calomnie este mai greu de crezut, cu atât mai mult ea va fi imediat reţinută de cei proşti şi slabi la minte.”

William Shakespeare: „Chiar dacă ai fi cast precum este gheaţa şi pur precum este zăpada, să ştii că tot nu ai putea scăpa de calomnie.”

Pelopida spune: „Oamenii îi calomniază aproape totdeauna pe cei care sunt mai buni decât ei.”

Jean Cocteau spune: „Calomnia este o afirmaţie falsă care prinde totuşi rădăcini în cel care are un caracter slab sau care este rău intenţionat.”

Charles de Fregne spune: „Calomnia ar trebui să fie pedepsită mult mai aspru decât furtul deoarece ea reprezintă o adevărată plagă a societăţii civile. Este mult mai dificil să te aperi de cineva care te bârfeşte sau te calomniază, decât să te aperi de un hoţ.”

Francisc Bacon spune: „Nu ignoraţi niciodată răul pe care îl poate produce calomnia. Eu însumi cunosc persoane dintre cele mai oneste şi mai bune a căror viaţă a fost practic distrusă de acuzaţiile calomnioase care le-au fost aduse.”

Pierre de Beaumarchais spune: „Calomnia este precum banii falşi; deşi nimeni nu doreşte ca aceştia să existe, totuşi ei circulă fără scrupule pe piaţă.”

Un anonim spune: „A calomnia înseamnă a atribui cu o mare răutate unei persoane anumite acţiuni vicioase, rele, pe care aceasta nici nu a avut intenţia şi nici nu s-a confruntat, de asemenea, cu posibilitatea de a le săvârşi ea însăşi.”

Nicolas de Chanford spune: „Calomnia este precum o viespe care nu ne dă pace şi împotriva căreia nu trebuie să facem nici o mişcare până când nu suntem siguri că o putem omorâ. În caz contrar, ea va reveni şi ne va ataca cu o şi mai mare forţă şi înverşunare.”

Tot Nicolas de Chanford spune: „Nedreptatea nu face decât să înalţe şi mai mult sufletul care este puternic, liber, pur şi sincer.”

Marie José de Chenier spunea: „Cel care calomniază, ia prânzul împreună cu răutatea şi cinează cu scandalul, bârfa şi minciuna.”

Victor Hugo spunea: „Calomnia este precum fulgerul; ea ameninţă mai ales vârfurile înalte.”

Eugen Marbeau spunea: „Calomnia este un viciu straniu; dacă vrei să-l omori el va continua să trăiască, iar dacă îl laşi în pace el va muri de la sine.”

Tot Pierre de Beaumarchais spunea: „Calomnia apare şi se manifestă într-un mod insinuant. Mai întâi ea apare ca un tunet slab undeva în depărtare care se propagă razant cu solul, întocmai aşa cum zboară o rândunică înaintea furtunii. Deşi atunci ea este doar precum un murmur, calomnia îşi seamană totuşi sămânţa ei otrăvitoare în urechile şi în gurile celor care o primesc. Apoi răul germinează, se ridică, umblă şi se răspândeşte cu o mare rapiditate. Aproape brusc, nimeni nu ştie cum, calomnia capătă proporţii gigantice. Ea se lansează atunci în forţă, iar vârtejurile ei sunt distrugătoare. Totul devine atunci un vuiet general, un crescendo public, un corp comn de ură şi proscriere.”

Poetul Charles Baudelaire spune: „Răul este totdeauna săvârşit fără efort, aproape în mod natural, de către falsitate. În schimb binele a reprezentat mereu produsul minunat al unei arte delicate.”

Un gânditor anonim spunea: „Insinuarea este chiar mai periculoasă decât calomnia, deoarece ea permite astfel să se manifeste imaginaţia morbidă.”

Un alt gânditor anonim spune: „Plictiseala şi telefonul sunt sursele bârfei şi ale calomniei.”

Esoteristul Fri Juo Shuon spunea: „Calomnia reprezintă o acţiune rea, deoarece persoana care este calomniată nu se poate apăra, iar răspândirea unor zvonuri care îi sunt nefavorabile, dar în acelaşi timp false, îi poate crea mari neajunsuri şi prejudicii. În plus, fiinţa umană are mereu tendinţa de a exagera felul în care ea prezintă o anumită situaţie.

Din punctul de vedere al logicii simple este firesc ca omul să relateze faptele care îl surprind sau care îl fac să sufere deoarece în acest fel el doreşte să primească sfaturi şi să se asigure de justeţea propriilor sale trăiri şi sentimente. Însă de multe ori această expunere este exagerată, iar cel care relatează îşi pierde imparţialitatea şi profită în acest mod, mai mult sau mai puţin conştient, de demnitatea morală a celui căruia îi prezintă faptele, cât şi de absenţa celui pe care îl incriminează.

Calomnia constă în răspândirea unor zvonuri inexacte şi nefavorabile despre o anumită persoană, precum şi în interpretarea voit nefavorabilă a unor aspecte, care sunt totuşi pozitive în ceea ce priveşte persoana respectivă, fără să se facă nici o distincţie între ceea ce este sigur, probabil, posibil, îndoielnic, improbabil şi imposibil. În felul acesta se poate spune că, de fapt, calomnia nu reprezintă o eroare accidentală, ci manifestarea unui viciu sistematic.”

Tot Fri Juo Shuon spune: „La fel ca şi în cazul vicleniei şi al şireteniei, tendinţa predominantă către suspiciune nu reprezintă nici ea o caracteristică firească a inteligenţei.”

Unul dintre înţelepţii sufişti afirmă: „Păziţi-vă să deveniţi suspicioşi, căci suspiciunea este unul dintre aspectele cele mai neplăcute pe care omul îl poate exprima.”, iar îndemnul unui alt înţelept este : „Nu faceţi anchete şi nu spionaţi! De fapt spiritul poliţienesc este solidar cu un moralism bănuitor şi totodată coroziv care fără îndoială că exprimă trăsăturile incipiente ale maniei persecuţiei. Atunci când apare în mod spontan, ca urmare a unei impresii juste, suspiciunea poate fi legitimă. Însă ea nu este justificată atunci când ea devine o tendinţă puternică sau chiar un principiu de acţiune sau simţire, deoarece atunci ea, suspiciunea, se schimbă într-un fel de maladie a sufletului, care este incompatibilă cu virtutea şi, prin urmare, cu starea de sănătate globală a fiinţei.

Trebuie să luăm însă în considerare faptul că suspiciunea nu este alimentată doar de iluzii subiective şi ea se bazează, de asemenea, şi pe aparenţele de natură obiectivă, care sunt şi ele iluzii, dar care totuşi îşi au rădăcinile în faptele reale. De fapt, deşi ignoră Legile Sincronicităţii şi ale Paradoxului, suspiciunea pare să colaboreze, de multe ori în mod misterios, cu aparenţele conjuncturale care iau atunci forma unor enigmatice coincidenţe, a unor evidenţe contradictorii şi a unei realităţi care disimulează, înşelând astfel de multe ori percepţia corectă.”

Tot Fri Juo Shuon spune: „Anumite experienţe ale vieţii ne obligă să constatăm următoarele aspecte. Omul obişnuit îi judecă, cel mai adesea, pe ceilalţ,i după propriile sale posibilităţi intelectuale, după interesele sale şi după trăsăturile sale de caracter. De pildă, atunci când un om sincer îşi exprimă puterea sa, care totodată este şi varianta corectă în ceea ce priveşte un anumit aspect, omul josnic va avea imediat tendinţa să afirme că această părere exprimă ambiţie, vanitate sau un alt aspect rău. Această opinie survine mai ales datorită faptului că detaşarea şi, prin urmare, obiectivitatea, lipseşte cu desăvârşire din concepţiile şi din comportamentul omului cel rău, de o mică valoare.”

Aşa după cum afirmă înţelepţii hinduşi: ”Nu este nimic mai decât apropierea unei stări spirituale elevate, de o mare josnicie sau o meschinărie concretă care nu se poate autodepăşi.”

Esoteristul francez Cedille spunea: „A calomnia pe cineva, acuzându-l de fapte pe care el nu le-a comis niciodată, este ca şi cum ai face un asasinat. Ori, să nu uitaţi că ceea ce se înnoadă într-un anumit loc în Univers, nu se poate deznoda, mai târziu, decât în acelaşi loc şi în acelaşi mod.”

Cicero spunea: „Nimic nu este atât de rapid precum este calomnia. Nimic nu se propagă mai uşor decât aceasta. Nimic nu este mai curând crezut şi nimic nu circulă pe o arie mai întinsă decât acuzele calomnioase.”

Filozoful Diogene spunea: „Calomnia nu reprezintă altceva decât pe care îl fac cei nebuni.”

Un gânditor anonim spunea: „Adeseori calomnia se umflă precum marea; nimeni nu ştie de unde vine însă ea poate să provoace pagube foarte mari.”



Ceea ce este esenţial pentru calomnie este faptul de a se amuza în acest mod mizerabil pe socoteala altuia. Pentru ea acest aspect este uşor de realizat. Calomnia foloseşte mai mereu aceleaşi „ingrediente” pe care le combină cu abilitate şi apoi le agită din nou şi din nou sub nasul oamenilor, ca şi cum ar vrea să-i facă să râdă. Succesul ei este cel mai adesea garantat de ochii avizi să vadă rele, de buzele strânse din cauza sadismului, de gândurile vădit răutăcioase sau chiar duşmănoase, apoi, în final, de râsul batjocoritor.

Unele aspecte care predomină se corelează foarte bine cu noţiunea de calomnie deoarece ele exprimă anumite fapte particulare ale acesteia. Putem astfel să distingem:

-semnificaţia peiorativă sau, altfel spus, care are un sens depreciativ, dispreţiutor, al unui cuvânt sau al unui joc de cuvinte;

-devalorizarea intenţionată şi fără un suport real a unor fapte sau a unor aspecte în legătură cu o anumită persoană;

-deprecierea faptelor sau a realizărilor unei persoane care intervine atunci când devalorizarea lor este practicată în mod sistematic;

-deprecierea extremă care survine mai ales atunci când se face comparaţie cu aspectul cel mai negativ din categoria respectivă;

-exprimarea caustică ce provine mai ales din tendinţa exagerată de a observa numai defectele şi tot ceea ce nu este bun, atât în ceea ce priveşte oamenii, cât şi în ceea ce priveşte obiectele;

-animozitatea, adică atitudinea ostilă faţă de o anumită persoană sau un grup de persoane;

-asprimea comportamentului;

-severitatea exagerată, care provine din manifestarea dezagreabilă a unui comportament dur, nemilos;

-atitudinea ironică ce provine mai ales din sentimentele care au fost acumulate faţă de o anumită persoană;

-răutatea sau ostilitatea care exprimă sentimentele negative în legătură cu o persoană sau cu un grup de persoane;

-nesimţirea care demonstrează foarte clar lipsa de respect, brutalitatea verbală sau chiar fizică şi gradul foarte mic de inteligenţă a persoanei care manifestă această trăsătură de caracter;

-vulgaritatea aproape constantă care apare la o minte superificială, grosieră şi un suflet imatur.

Tradiţia spirituală afirmă, deloc întâmplător, că limba, subânţelegând prin aceasta capacitatea de a exprima prin cuvinte intenţiile, ideile şi gândurile noastre, este un organ care poate să devină foarte periculos şi chiar devastator, prin efectele nocive care pot să apară ca urmare a folosirii ei rele.

Pe de altă parte să nu uităm că învăţăturile creştine afirmă că vorbirea care nu este absolut deloc inspirată de Duhul Sfânt poate deveni repede arma favorită a satanei. De aceea, în textele creştine uneori se spune că limba este un organ prin intermediul căruia cel rău, diavolul, îşi duce la îndeplinire multe dintre proiectele sale malefice. El se serveşte astfel, prin intermediul limbii, de doi dintre cei mai fideli colaboratori ai săi, care sunt bârfa şi calomnia.

În lumina acestor revelaţii, bârfa reprezintă, aşa cum am arătat deja, acţiunea de a denigra şi de a defăima pe cineva sau, cu alte cuvinte, de a proiecta către o anumită persoană aspecte inventate, mizerabile, rele, prin intermediul cuvintelor. Bârfa este deci o armă diavolească foarte puternică deoarece ea este capabilă să provoace răni profunde în sufletul persoanei care este astfel vizată, pe care se vor grefa apoi sentimentele chinuitoare de ciudă şi amărăciune, toate acestea reprezentând „patul” de tortură al demonilor prin care ei îşi realizează acţiunile lor distrugătoare.

Calomnia constă, la modul esenţial vorbind, din afirmaţii false şi mincinoase care se referă la faptele care îi sunt atribuite pe nedrept altei persoane şi care au scopul să distrugă reputaţia şi onoarea sa. Calomniatorul acuză deci o altă persoană spunând minciuni şi afirmând fapte care nu sunt deloc adevărate şi care nu se foandează pe ceva real dar care, totuşi, sunt prezentate în această manieră. Prin însăşi natura ei, calomnia este diabolică. De altfel, nu întâmplător, Iisus Christos a afirmat că, înainte de toate: „diavolul este tatăl minciunii şi al denigrării şi calomnia...”

Prin urmare bârfa şi calomnia sunt în realitate nişte „instrumente” importante prin intermediul cărora diavolul acţionează pentru a provoca neîncrederea în calea spirituală sau în tehnicile yoga, cearta între oameni, pentru a-i dezbina şi învrăjbi pe unii împotriva altora, pentru a creea, de cele mai multe ori, sentimente de invidie, animozitate, rivalitate, ură, duşmănie, etc.

Înţelegem acum cu uşurinţă motivul pentru care se spune, adeseori, că limba este capabilă să „murdărească” întregul trup care, aşa după cum ştim foarte bine, reprezintă însuşi templul cel sacru al lui Dumnezeu.

Prin urmare, trebuie să vă daţi seama că totdeauna cel care procedează astfel nu se poate bucura de Graţia lui Dumnezeu; cu atât mai mult cel care calomniază nu poate să rămână nepedepsit de Justiţia Divină. Cei care se lasă pradă ispitei de a bârfi şi a calomnia va trebui să suporte, mai devreme sau mai târziu, consecinţele pedepsei divine care nu reprezintă în realitate decât acţiunea perfect integrată a Legii universale a Karmei, căci aşa cum se afirmă şi în Vechiul Testament: „Limba cea mincinoasă este urâtă Domnului Dumnezeu” – Proverbe 12.22. Şi de asemenea: „Spune Domnul: pe cel care, în ascuns, bârfeşte şi calomniază îl voi pedepsi aspru.” – Psalmi 105.5.

Tot în Biblie, în Proverbe 19.9. se spune: „Martorul mincinos nu rămâne niciodată nepedepsit, iar cel ce spune numai minciuni, până la urmă va pieri.”

Cel care calomniază exprimă aproape totdeauna, de fapt, într-un mod direct, ura şi răutatea ascunsă care există în inima lui. Se ştie că iubirea adevărată iartă, acoperă şi nu dezvăluie secretele sale, în timp ce răutatea şi ura inventează cu neruşinare şi răspândeşte cât mai mult greşelile mult exagerate ale altora şi acuzaţiile rele, neadevărate, împotriva lor.

Dumnezeu, care este infinit mai bun şi răbdător, ne iubeşte necondiţionat şi ne iartă chiar şi atunci când greşim foarte grav, mai ales dacă noi suntem atunci foarte sinceri în inima noastră şi dorim cu adevărat să ne îndreptăm, pe când diavolul, întocmai precum servitorii care sunt cutre şi slugarnici, bârfeşte şi acuză aproape fără încetare, cu scopul esenţial de a dezbina şi de a distruge.

În Biblie, în Prima scrisoare sobornicească a lui Petru 3.10 se spune: „Căci cine iubeşte cu adevărat viaţa şi vrea să aibă mai mereu zile bune, trebuie să-şi înfrâneze cât mai des limba de rău şi buzele de la cuvintele înşelătoare.”

Prin urmare, se poate spune că acesta este unul dintre motivele importante pentru care mulţi oameni nu pot cunoaşte pacea lăuntrică şi fericirea sufletească, cu alte cuvinte, din cauza păcatelor pe care ei le săvârşesc prin intermediul cuvintelor care sunt adeseori rostite şi a inimii impure pe care o au. Căci aşa cum este scris în textele timpurii ale Sfinţilor Părinţi creştini: „Limba este fericită atunci când ea exprimă bogăţia inimii.”

Cel care bârfeşte sau calomniază provocând în acest fel multă suferinţă, demonstrează în felul acesta, în mod implicit, că deja tenebrele i-au cuprins sufletul şi că el a devenit de fapt un agent, care cel mai adesea este inconştient, al acţiunilor demoniace şi satanice.

Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 13.3 se spune. „Cine îşi păzeşte gura, îşi păzeşze sufletul, iar cine îşi deschide buzele mari spre a rosti minciunile şi răul, aleargă astfel spre pieirea lui.”

Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 21.23 se spune: „Cine îşi păzeşte gura şi limba de vorbe rele sau mincinoase îşi scuteşte sufletul de multe necazuri.”

Graţia cea tainică şi Binecuvântarea lui Dumnezeu nu se revarsă niciodată din plin asupra acelora care bârfesc şi care calomniază. Dimpotrivă, mai devreme sau mai târziu, ei vor trebui să suporte consecinţele şi fructele amare ale acţiunilor rele. Mai mult decât atât, să nu uitaţi că, în ciuda rugăciunilor pe care, poate, aceste persoane le adresează uneori lui Dumnezeu, dorinţele lor nu vor fi împlinite atâta timp cât ele vor continua să se complacă în această stare mizerabilă.

În încheierea acestei conferinţe, ofer un sfat celor care deja s-au obişnuit să bârfească şi să calomnieze. Mai bine decât să bârfiţi sau să calomniaţi, citiţi cu atenţie cursurile pentru că mai ales aceştia dintre voi aveţi o mare nevoie să vă îmbogăţiţi nivelul spiritual şi să depăşiţi această stare mizerabilă în care vă complaceţi.
Si eu fumez, Sixpack - de OmuletulGoma la: 07/08/2004 01:50:47
(la: Despre Alegerile din S.U.A.: De ce trebuie sa votam pt. GWB.)
...si iti impartasesc umilintele - suntem dati afara de peste tot. Ba chiar in Boulder, Colorado nu ai voie sa fumezi nici macar pe strada. Dar nu vad o conspiratie in asta si sunt constient cu fiecare tigare ca mi-am mai bagat un cui in cosciug. Al meu, de fapt, cred ca e facut numai din cuie, n-a mai ramas loc si pentru scandura dupa 21 de ani de fumat. Dar efortul de a ne face sa ne lasam il vad totusi ca pe ceva bun, la fel ca pe propaganda impotriva avorturilor. Nu, nu cred ca ar trebuii ilegalizate, dar suport efortul de educatie si reducere al acestora. Am un baietel de 4 ani, am fost martor la minunea dezvoltarii si nasterii lui si nu pot spune cu constiinta curata : "Face-ti, fetelor, avorturi dupa cum va place". Pe de alta parte, vad legatura dintre o mama si pruncul ei nenascut mult prea intima, prea adanca sa-mi permita intruzia printr-o lege. Hotararea de a naste sau de a avorta un copil nu poate ramane decat a mamei, dar ca societate, eu cred ca avem datoria de a incuraja si suporta alternativa vietii. Si cu aceste declaratii stiu ca mi-am pus in cap ambele tabere. Ma declar "Pro Life Choice".
Dar divaghez. Ceea ce vroiam sa spun este ca am convingerea ca lupta impotriva fumatului si implicit a fumatorilor este de natura "grassroots", un efort popular. Cei care au pierdut parinti, rude, prieteni se coalizeaza sa vindece aceasta plaga.
Tot asa a luat fiinta si organizatia MADD(Mothers Against Drunk Driving - Mame Impotriva Condusului sub Influenta Alcolului) - un efort de a face strazile mai putin periculoase. Cu totii, si in special cei care suntem parinti, cred eu ca vrem sa lasam in urma noastra o lume mai buna decat cea care ne-a fost data noua, pentru ca urmasii nostri sa o "duca" mai bine. Diferentele, cred eu, se ivesc prin ideile fiecaruia despre ce inseamna "mai buna". Si cu asta ajung la problema pe care mi-ai pus-o - functia guvernului.
Vezi tu, parerile mele personale coincid in mare masura cu ale conservatorilor care ar prefera "acele cupluri" in afara legii. Adica nu cred ca tendintele homo sunt determinate genetic, le vad ca pe o deviere psihica. Dar totusi cred ca aceasta deviere este atat de adanca incat nu poate fi remediata. Cel putin nu de metodele medicale sau oricum altcumva cunoscute in ziua de azi. In alt plan, consider ca aceste tendinte nu impiedica un individ sa functioneze normal in societate. In primii mei ani aici in US, am avut norocul/ghinionul sa-mi gasesc o slujba intr-un hotel de 4 stele(adevarate!) in care trei sferturi dintre masculii care lucrau acolo preferau alti masculi. La inceput am fost dezgustat, scarbit si speriat de avansuri. Da, mi s-au facut si din acelea, mai ales ca aveam 21 de ani si nu aratam deloc rau. Dar in timp - am lucrat la acel hotel vreo 7 ani - ei au invatat sa-mi respecte preferintele, iar eu am invatat sa-i judec pe fiecare in parte. Asa am descoperit ca si ei sunt la fel ca si noi, cei normali. Ca si ei nu vor decat o lume mai buna, mai intelegatoare in care sa isi poata gasi fericirea si linistea. Am cunoscut cupluri cu 25 de ani impreuna care inca erau dedicati unul altuia asa cum multe cupluri hetero ar vrea sa poata fi.
Ce incerc sa spun este ca impotriva propagandei unora, si acesti oameni sunt la fel cu noi toti, nu fac mai mult rau societatii decat noi restul. Iar guvernul are rolul de a ne reprezenta pe TOTI!
Ma gasesc categoric impotriva grupurilor "alternative" care incearca sa schimbe biserica(oricare ar fi ea) sa le accepte stilul de viata. Biserica are regulile ei si acestia ar trebui sa le respecte. Dar in fata legii, independent de invatamintele si condamnarile religiei, nu gasesc un argument convingator care sa trateze acesti oamnei altfel decat pe altii, bazat numai pe aceasta preferinta sexuala.

Te citez:
Pentru unele persoane ce au dubii si nu prea ar intra in categoria amintita de tine, hotarirea unei tari de a-i pune in afara legii "ca cupluri normale", este poate singurul motiv pentru care sint heterosexuali si asa vor merge pina la moarte.

In primul rand nu sunt sigur ca inteleg la ce categorie te referi. Ajuta-ma.
Cat despre a doua parte a remarcii tale - din ce am observat eu, cei care de frica legii si a societatii traiesc o viata "normala" pana la moarte, sunt nefericiti si ne-inpliniti pana la moarte. Atata timp cat viata lor nu o afecteaza direct negativ pe a mea, de ce le-as interzice eu (sau guvernul meu) dreptul la "life, liberty, & the pursuit of happiness" (viata, libertate si cautarea fericirii), baze pe care a fost cladita aceasta natie.

Indulgenta si acceptarea diferentelor dintre oameni si dintre culturi diferite cred ca ne deschide orizonturi mult mai largi de intelegere. Ostracizarea altora, bazata numai pe mitul corectitudinii noastre ne face pe noi cu ceva mai buni?

Cand traia in Romania, tatal meu s-a dus o data in vizita la "o gashca" de tigani cu cortul. S-a anuntat ca vizitator si si-a depus ofranda de cadouri(marunte, dar gestul conteaza, nu?). Acolo a cunoscut proverbiala ospitalitate romanesca. A fost tratat regeste, cu deferenta si respect. I-au aratat dansurile si muzica lor. I-au povestit legendele si poznaile lor. Si a invatat ceva despre tigani. Chiar daca a doua zi a fost jefuit de unul dintre ei, mi-a spus ca nu a regretat niciodata ce a facut.
Si cand vorbea despre tigani, nu am vazut sau auzit niciodata in cuvintele si gesturile lui dezgustul sau dispretul romanului care nu i-a cunoscut.
Putem fi mai buni, mai toleranti, mai ingaduitori, putem.
#19256 (raspuns la: #19053) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
...I'm your turbo lover....te - de Little Eagle la: 07/08/2004 08:16:51
(la: Sexul la serviciu)
...I'm your turbo lover....tell me there's no other....
Mda,mi se pare perfect de bine si interesant si excitant sa ai sex la serviciu.
Daca eu am avut sex intr-o cabina telefonica si intre vagoanele metroului in Ny...a avea sex la serviciu e o joaca.Am facut si asta.In W.C-ul femeilor sau calare pe birouri sau chiar pe chiuveta,eram sportiv pe atunci in astea,de aia am dureri de spate azi...e greu sa tii o femeie in brate cu spatele la zid si s-o pompezi stand in picioare...azi am devenit cel care sta sub femeie.dar imi place si mereu mi-a placut cand fat e in control.Voi fetelor ce ziceti?adica mereu...supuse barbatului?

Nu stiu daca sex la serviciu are o legatura cu cel in public?pe undeva e cam asemanator.Intra in categorie si sexul din scoala generala sau liceu sau colegiu aici?
Personal mi se pare excitant sa ai sex in locuri interzise,e un fetish,fara nici o legatura acum,odata am avut o gagicuta japoneza din Hong Kong insa care era in bondage,stiu ca facea niste noduri de franghie de nici dracu'nu te mai scotea din ele...am intrerupt-o cu ea pt. ca avea o iubita(NU AM nimic impotriva lesbienelor!)dar nu ma simteam bine in preajma ei....she was a real weirdo boy!Era si ea tot din Hong Kong dar avea o manie...un fetish in care nu am crezut ca exista pana atunci....automutilare voita ....fata nu avea un picior si eu ca prostul credeam ca saraca a avut un accident nasol....cand am aflat de la Miko(japoneza cu care eram)ca din vointa si din ..."eroticism" si-a dorit piciorul taiat total,mi-am zis ca e vremea sa ma uschesc!

Sunt unii Dr. asiatici care fac astfel de operatii si exista o reala lume underground de astfel de fetish people in NY,nu va spun minciuni!Daca intri pe canalele lor,si e de ajuns sa cunosti 1-2 persoane,vei intra intr-o lume ce ti se pare total ireala si weird!

Mereu am fost...curios...

In fine,trebuia sa ma f...t si la serviciu,de ce nu?N-am fost eu angajat prea mult in un loc,cred ca toata viata am avut cam 12 servicii diverse(in Ro.si aici)si cel mai mult am stat 3 ani intr-unul,cel mai putin,1-2 luni.
Doar odata in viata am stat 3 ani.In rest,aici am fost si sunt freelance pt. ca urasc sa am un sef!Eu sunt seful meu!

Mai nasol este sa ai relatii extraconjugale.Oi fi fost eu cum am fost dar am niste precepte ale mele:daca sunt insurat,NU imi insel sotia niciodata!Ar insemna tradare.
Ca ma uit la alte femei si imi sunt frumoase si le-as f...e pe loc,e ceva ce va ramane o mica fantezie de moment,dar m-as simti f. nasol in suflet si nu as putea trai cu mine insumi daca mi-as insela real sotia.Asta imi aduce aminte de niste cuvinte zise de Jimmy Carter(de n-ar fi fost el...nu ajungeam eu in USA!):"All of us men ,we're cheating on our wives,It is impossible not to look with that sexual desire at some woman passing by,and after that,we're loving more our wives. "
E sau nu adevarat?

Sex sub birou,pe birou,la w.c.,pe terasa cladirii,un blow job scurt,go down on her and tease her to insanity,lick her fingers,have sex in front of the window so all people can see you,cam asa se intampla .Eram odata prieten cu un fotograf pro.la revista ELLE si Cosmopolitan,mereu avea dupa el gagici de cadeai pe jos,manechine de ti se parea un vis sa ai sex cu ele...putine chiar sunt inebunite dupa sex,mai mult dupa relatii si bani multi si pile.

Sunt niste Barbie Dolls de plastic.Dar nu se sfiesc si iau la droguri cu gramada.
faci apoi ...CE VREI cu ele!
Leo(amicul meu fotograf)era into S&M si era bisexual,mai mult ii placea sa fie tortuirat de femei superbe si avea destule.Si asa mai dadeam si eu la bucile lor prin el.Ele (de obicei mereu cate doua)il torturau eu le f...m,de nici ca puteam sa ma scap, o tineam ca un nebun ...dar era si pt. ca luam droguri cacalau atunci,si ele la fel,nu dormi,si sex-ul continua parca la infinit....si e nasol pt. ca you pass out cu scula dreapta si te trezesti la fel...

E o nebunie sexuala.Dar radeam de inebuneam de Leo...sa-l fi vazut legat in lanturi cu masca pe fata si fermoar la gura si ...scula in piele neagra si alte inele si zgarciuri in jurul ei si un dildo bagat in cur...omul nu putea vorbi(fermoarul) si eu ma p...m pe mine de ras.
Iar am divagat...altele ,alta data,sex la serviciu? f. sanatos!Nota 10 de la mine.Ba si am o gramada acum de povestit doar despre vremurile cu Leo,pe alta zi insa.

Tot in trecut traiesc...doar amintiri au ramas dar nu-i duc dorul deloc.Am insa ceva de spus mereu.E imposibil sa nu fie ,la viata tumultoasa ce am trait aici.

LOVE&PEACE,
Ozzy

























































Catwoman - de Little Eagle la: 09/08/2004 21:14:15
(la: Pisicutza in dilema...)
Meow,
Little one,Mi-am dat adresa email peste tot in cafenea si la fel realul nume,pt. tine inca odata:

ovi.hondru@verizon.net

La fel daca vrei sa te uiti la web site-ul meu de artist pro.adresa este:

www.homepage.mac.com/ovihondru

Si sa stii ca-ti sunt doar prieten!!!Deci sa nu ai grija ca as fi dupa tine.
Mai vorbim,
LOVE&PEACE,
Ozzy




#19457 (raspuns la: #19433) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O lectura interesanta - de Dinu Lazar la: 16/08/2004 22:38:52
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
...la http://www.outdoorphotographer.com/content/2004/index.html

Astfel putem citi acolo printre altele:

Making It Big: A pro nature photographer shares how a quality poster was created from his own 6-megapixel image. Read story...
Text And Photography By Daniel J. Cox

Far Afield: Steve McCurry's photography from remote and rugged regions around the globe stirs the imagination and brings us a sense of faraway cultures.
By Mark Edward Harris; Photography By Steve McCurry

10 Tips For Better Exposures: Handle difficult lighting conditions using these simple techniques.
Text And Photography By Rod Barbee

#19883 (raspuns la: #19762) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nici 6 nici 11 - de Dinu Lazar la: 17/08/2004 09:40:54
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Omul are perfecta dreptate sa nu fie multumit.
Cind au aparut locomotivele cu aburi ziarele de atunci erau pline de articole scrise de oameni de stiinta, doctori in stiinta, altfel onorabili, care spuneau ca depasirea vitezei de 50 de mile pe ora (80km/h) va provoca tuturor pasagerilor hemoragii mortale.
Pe urma fiecare generatie a avut parte de iluminatii sai, unii care spuneau ca viteza sunetului e de netrecut, si altii, altfel si ei mari oameni de stiinta, care demonstreaza cu pixu` in mina si acum ca alunizarea a fost o gogoasha filmata intr-un hangar al NASA si ca omu` nu a fost niciodata in cosmos.

Din punctul meu de vedere, judecat la rece, ce fac cu un amarit de captor de 6 MP depaseste cu mult orice as face pe film de 35mm si ce fac cu 8MP este echivalent sau superior oricarui 6x6.

Sigur ca teoretic calitatea sistemului clasic in comparatiile de mai sus ar trebui sa fie mai mare, dar noi suntem in Romania, in fanar, in Balcani, in tzara lu` merge si asa, unde filmul se developeaza in zoaie incredibile si se ruleaza in punga si se zgirie la taiat si in care gelatina memoreaza toate mizeriile din conductele de apa cu namol.
Fiind imposibil la noi sa obtii un film corect developat - nici acum, dupa cinshpe ani de libertate, nu exista ul laborator pro in tzara asta - aici filmul a fost condamnat mai devreme decit trebuia.
Altfel, despre calitate, obtin cu un printer modern A3 imagini de o calitate incredibila, imposibil de obtinut pe cale clasica, si tocmai am facut un numar mare de imagini de 1mx2m pentru o firma si o imagine compozita de 12mx3m, totul plecind de la vechi imagini digitale facute cu aparate de 3 MP, 4 MP, si 6 MP... si care poze sunt superioare oricarei scanari.
Fiecare isi apara sistemul si credinta, si e normal sa fie asa.
Acum 5-6 ani, cind am luat primul aparat Casio de 3 MP, si cind am vazut ce imagini grozave se pot obtine, (apropo, fara granulatia imensa a camerelor de 8 MP de azi...) mi-am vindut toate sculele pe film la preturi derizorii, caci nimeni nu le mai voia; si nu imi pare rau, conteaza imaginea finala, si nu romantismul unui declansator de Hasselblad sau onctuozitatea manevrarii unui Nikon F.
Cind se sta la o masa cu pozele in fatza, cu book-urile, cum ar fi normal, faptele vorbeste, si in general si pe monitor si pe print, o imagine digitala arata mult, mult mai bine decit una clasica, daca e bine facuta, bine editata si bine facuta.
Dar totdeauna sunt oameni care au investit prea mult in cunoasterea actiunii metolului sau in aparate de marit sau in truse clasice si lor orice schimbare le va pute si li se va parea ca strugurii acri pen`ca sunt prea sus.
La urma urmei imporant este sa ajungi din punctul A in punctul B, nu cu ce ajungi; poti merge cu mototalpa, cu aburu` sau cu Rolls - ul, si importanta ar trebui sa fie imaginea, nu tehnologia sau alte amanunte trecatoare.
Cindva, un om a schimbat fatza fotografiei editoriale numai cu un simplu aparat cu un obiectiv normal si un film alb negru relativ obisnuit.
Tehnologia se dezvolta, totul se modifica, modalitatile de realizare ale unei imagini se schimba in mod dramatic, si brusc, si total, daca ne gindim ca au existat perioade cind un fotograf putea sa iasa la pensie cu acelasi tip de aparat cu care si-a inceput ucenicia.
Singura mea stringere de inima nu are de-a face cu calitatea; ci este ca peste o suta de ani, cineva care da de o cutie de pantofi cu CD-uri nici nu va sti ce sunt alea, nu va putea nicicum vedea acele imaigini, nu mai zic de imaginile de pe HD sau de pe ZIP-uri... pe cind o cutie de pantofi cu poze, chiar usor ingalbenite, vor putea fi vazute...
Cred ca pentru umanitate e o problema; ce nu e tiparit sau printat pe un suport rezistent in timp peste o generatie nu va exista... asta da, e tragic. Caci nu mai sunt filme de pe care sa se faca noi imagini...
Si studiile arata ca in ultimii ani numarul de imagini digitale realizate a crescut dramatic, dar numarul celor printate a scazut de citeva ori.
Dar despre calitate, ce sa zic. Eu sunt maimultumit cu digitalu`, altul e mai multuumit cu filmul, sa ne traiasca la toti, conteaza imaginea si atit.
Cum ar fi, imaginea e Dumnezeul nostru, si il aparam, chiar daca suntem de mai multe religii, fiecare cu biblia sau cum s-o fi numind scrierea lui intr-o mina, si cu, cam des, din pacate, o arma in cealalta mina...dar chiar si asta e subiect de reportaj si prilej de bucurie, conflictele fac sa mearga inainte omenirea... vorba bancului, ca tot inainte era mai bine. Atunci, sa traiasca filmul, nu?
Cea mai mare imagine facuta de mine cu un 3 MP avea 7x11m. Care este. Si nu am primit plingeri ca ar fi fost neclara.
Cea mai mare imagine digitala facuta pina acum in Ro, de care stiu eu, are cam 80mx7m si e in Bucuresti, la Dalles; este facuta cu un Fuji S2 de domnul Bumbutz; arata absolut superb, fiind si impecabila tehnic.
#19897 (raspuns la: #19895) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: