pro sau contra ca adolescentul sa citeasca literatura fantastica in secolul 21

contra: LR si-a facut averea maritindu-se cu un om cu 44 de ani mai in virsta, rostiti si imaginati-va aceasta diferenta, 44 de ani. E adevarat ca Romania e la mai mult de 44 de ani de prosperitatea de occident dar....parca se sparie gandul,
pro: mult (pe drept) hulitului regim Constantinescu istoria ii va recunoaste (peste ani) niste merite care azi sant ofilite: intoarcerea decisiva spre Occident si aducerea UDMR-ului la guvernare (a indepartat pericolul radicalizarii). Ca sa nu mai zic de condamnarea lui Cozma, in fapt semnul clar ca miscarile in afara legii ale minerilor nu mai sunt acceptate. Noi uitam prea repede atmosfera si orientarea anului 1996 si luam ca un fapt firesc cistigurile enumerate mai sus. Ce vreau sa spun, exista o sansa (dar fara a generaliza) ca doar un om (naiv si idealist, fata de ce se intimpla azi in tara) venit din afara sistemului sa poata 'convinge' sistemul sa o ia in alta directie.

Cenaclul "Flacara" reunea la sfarsitul anilor 70 cei mai reprezentativi exponenti ai folk-ului romanesc (M. Saftiuc, A Calugareanu, N. Alifantis, M. Bodolan, S. Minghiat) si lista continua.
La cenaclu s-au lansat pe rand: Socaciu, Seicaru, Hrusca, Sterian (Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!) si toti ce-au stiut a pune versurile bune in valoare cu muzica la fel de valoroasa. A fost fenomenul care ne-a hranit adolescenta, singura manifestare unde, un timp, ne-am simtit liberi si fericiti. De ce un timp? Stiti bine ce a devenit "Flacara" spre sfarsitul existentei sale, un mijloc de proslavire a "marelui carmaci", o "Cantarea Romaniei". Parerea mea!

Exemplu de concurs din viata unui infanterist la Bacau: 10 ture de teren de fotbal cu masca de gaze pe figura si ranita incarcata in spate. Pluton de 32 soldati amarati. Primii 3 concurenti: bilet de voie sambata in oras. Ultimii 3: inca 5 ture in plus, ca sa se antreneze si sectorul la WC-uri sambata. Nici de data asta nu am reusit sa primesc bilet de voie, dar macar am scapat de WC-uri.

Era sfarsitul lui septembrie '89. Trebuia sa ne fi liberat deja de cateva zile dar... nu terminasem muncile agricole. Stateam vreo 3 soldati in spatele unei gramezi de stiuleti de porumb, fumand trabucuri din par de papusoi, ca tigarile le terminasem demult, nici macar chistocuri nu mai gaseai la nimeni. De fapt mai mult ne afumam de ne dadeau lacrimile, caci draciile alea nu se prea puteau fuma, oricat de inrait erai. La un moment dat apare l'entul Fratila, seful de pluton, cu o fata mai neagra decat era de obicei. Semn foarte rau. Noi ne terminasem randurile de cules... eram inocenti... ce naiba mai facusem iara?

"La capatul randurilor, Adunarea!" Uraaa! Plecam acasa!

"Culcat!" Oops! Nici de data asta n-am nimerit-o.

"Spre celalalt capat al randului tarash, Marsh! Si culegeti toti stiuletii pe care-i gasiti pe rand, daca mai gasesc vreo unul in urma voastra va intorc inapoi!" Pamantul era umed si lipicios. Plouase noaptea trecuta si inca nu era uscat complet. In unele locuri mirosea a urina... Randul ala de porumb a fost cel mai lung pe care l-am cules vreodata in viata mea. Chiar daca am copilarit la tara...

Peste 3 zile il fugaream pe locotenent pe peronul garii din Bacau. Eram civili cu foaia de liberare in buzunar.

Sunt sigur ca marea majoritate a cititorilor barbati au facut armata. Poate si unele femei. Si cei mai multi dintre ei vor fi categoric impotriva armatei. Ii inteleg. Si eu am urat-o la timpul respectiv. Dar acum ma gandesc ca daca as fi iar la 18 ani si as avea de ales... as face-o din nou.

Cele noua luni de armata au fost in primul rand un experiment social major in viata mea. Acolo am vazut clar cum greutatile ii dezbina sau ii aduna impreuna pe oameni. Am vazut cum prietenul devine turnator pt un bilet de voie si cum cel cu care ma batusem la sange in spatele unitatii prefera sa stea in arest decat sa-l dea de gol pe cel cu care se batuse si nu din cauza ca i-ar fi fost frica de mine. Inainte de armata eram un pusti firav, timid, aproape tocilar, cu nasul mereu in tot felul de romane de aventuri sau chiar de dragoste. Adesea, eram usor intimidat de tot felul de indivizi din cartier care faceau pe zmeii. In armata am vazut insa cum cei care faceau pe zmeii in civilie, pusi in fata greutatilor faceau pe ei si la propriu si la figurat. In numai 9 luni, armata m-a ajutat sa-mi dobandesc confidenta in persoana proprie si sa trec de la stagiul de adolescent la cel de barbat. Fara armata probabil ca trecerea ar fi fost mult mai lenta.

Dan

"Guarda e passa !" (Dante)
Nu cred ca au disparut romanticii, asa, peste noapte.Romantismul exista, numai ca el s-a modificat dupa cerintele noului mileniu...
Il vad, il simt prin e-mail-uri, pe messenger, SMS-urile telefoanelor,e
prezent la doamnele de varsta diferita care urmaresc telenovele, e prezent aproape la toti cand ascultam muzica preferata (hmm...era sa fac o cacofonie de zile mari..)
Adolescentii - baieti si fete - mustesc de romantism: unii si-l mascheaza sub o platosa pe care-o numim bravada...
Sa fim deci, "baieti de milioane"...de ce nu?...dar, de ce da??!

mi-au fost povestite de catre bunica un sir de istorii si evenimente prin care a trecut, in anii celui de-al doilea razboi mondial. singele apa nu se face, si e firesc ca acele istorisiri sa-mi provoace repulsie si dispret fatza de "rusi". dar nu fata de toti rusii. ci fata de cei ce au umilit-o pe bunica-mea.

in 1990 am fost in Rusia. In Nizjnij Novgorod, la nunta prietenei mele. S-a casatorit cu Serghei. Pot sa va spun, ca in ciuda saraciei timpurilor de atunci, am petrecut ca in basme, rusii aceia fiind gazde perfecte. Faptul ca am venit tocmai din Bucuresti la nunta lor, a insemnat pentru ei o mare onoare. Onoare pe care mi-au facut-o cunoscuta prin politetea, respectul si sinceritatea cu care m-au primit. Am cunoscut viata lor, cu bune si rele, in saptamana cat am stat acolo.

Cele doua situatii sunt contrare. Totalmente opuse. Ce am invatzat din ele? Sa nu iau lucrurile ca atare, inainte de a vedea cu proprii mei ochi si sa nu pun pe toata lumea in aceeasi oala doar pentru ca s-au nascut pe acelasi teritoriu.A fi rus, roman, francez, chinez (you name it)nu este o vina. Este un destin.

eu nu am spus nimic de euthanasie ;)) Era vorba de drept de viata si de moarte doar asupra noastra si de sinucidere... adica eu ca individ decid constient sa imi suprim viata si actionez in masura. Daca vrei sa vorbim de eutanasie este altceva....

In primul rand dupa cum se vede si din discutiile de aici eutanasia reprezintă un concept şi fapt foarte controversat în materie de politică, jurisprudenţă, preocupări medicale şi morală. Ca termen ‘eutanasia’ apare prima dată în secolul XVII la Francisc Bacon si este inteleasca ca "o moarte blândă şi liniştită”. [eu + tanatos = bine + moarte]

In lumea antica existau pareri pro si contra. Platon si Epicur aprobau eutanasia pe cand Pitagora, Hypocrate si Cicero nu. Acesta din urma spunea "tu Publius şi toate persoanele drepte, voi trebuie să păstraţi viaţa şi nu să dispuneţi de ea fără a primi poruncă de la cel care a vi-a dat-o şi aceasta pentru a nu da dovadă că v-aţi sustras de la misiunea omenească pe care Dumnezeu v-a încredinţat-o".

Venind mai spre zilele noastre în Evul Mediu, Thomas Morus (1478-1535) în lucrarea “Utopia” el descrie că pe insula Utopia bolnavii erau ucişi şi el considera acesta act ca fiind un act de înţelepciune, religios şi sfânt.

După 1903 au început să apară încercări de legiferare a eutanasiei. În 1974, 300 de oameni de ştiinţă printre care şi 3 premianţi Nobel, au cerut printr-un document legiferarea eutanasiei: "noi afirmăm că este imoral să tolerezi, să accepţi sau să impui suferinţa. Noi credem în valoarea şi în demnitatea individului. Acest lucru cere ca el să fie tratat cu respect şi să fie lăsat liber să decidă în mod rezonabil cu privire la soarta sa".

În literatura de specialitate eutanasia este explicată ţinându-se cont de două criterii:
1. modul şi mijloacele de realizare

eutanasia activa care se produce prin intervenţia medicului, specialistului care poate administra un medicament cu efect letal

eutanasia pasivă realizată prin omitere sau inacţiune
2. acordul bolnavului

eutanasia voluntară – cazurile în care pacientul cere să fie eutanasiat cu mult înainte de momentul în care se va găsi în situaţia de a nu se mai manifesta conştient făcând dovada că este în deplinătatea funcţiilor mintale. Realizarea ei se poate face prin mijloace active sau pasive,

eutanasia nonvoluntară – se realizează fără consimţământul bolnavului când persoana nu mai poate acţiona responsabil, nici in momentul în care se pune problema eutanasiei nici în viitor

eutanasia involuntară – se realizează în situaţia în care bolnavul refuză să-şi dea consimţământul


Argumentele pro si contra sunt diverse, iar discutia cred ca trebuie facuta in cunostinta de cauza si tocmai de aceea expunerea de acum are asa un caracter didactic. Discutia poate avea loc pe puncte, pe forme de eutanasie. De exemplu stiu ca exista o asa-numita clauza de resuscitare, situatie in care pacientului aflat in stop cardio-respirator nu i se mai aplica procedeele medicale de a readuce viata in organism. Aceea este o forma de eutanasie cu care in principiu sunt de acord. Nu pot fi de acord insa cu alte forme de eutanasie cum ar fi cea fara voia pacientului. Cred ca m-as impaca mai usor cu ideea ca persoana draga a murit, stiu ca ii este mai bine unde e, ca asa a fost sa fie.... toate argumentele aduse in aceasta situatie... decat cu constiinta faptului ca eu am fost cea care i-a deteminat prin acordul meu moartea.

Sa nu uitam insa ca daca am fi implicati intr-o situatie limita cum au fost cele descrise aici si cum exista multe altele nu am putea sa mai judecam asa la rece care ar fi solutia acestei probleme.




"Nu-i de ajuns sa faci bine, mai trebuie sa-l faci si bine." (Diderot)

1) Problema cu care se confrunta lumea din ziua de azi in ceea ce il priveste pe acest scriitor este fsimpla si de asemenea foarte concreta.Cartile lui Paulo Coelho pot fi caracterizate prin intermediul unui singur cuvant:comercial.Prin definitie comertul este o activitate de schimb a produselor prin vanzare-cumparare.Ori tocmai aceasta va fi ideea initiala a scriitorului.Sb abordate sunt unele de interes general,citite cu nesat de oameni care inca nu au descoperit literatura in adevaratul sens al cuvantului.De un lucru sunt ferm convins:acest om nu poate fii numit scriitor asa cum nici cartile sale nu pot purta numele de capodopere.Sunt doar simple carti pe care,probabil,iti va face placere sa le citesti intr-o dupa-amiaza ploioasa de duminica... in aprox 2 ore,pastrand poate o senzatie de respect pt autor si cartea sa pret de inca o ora dupa care poti sa uiti linistit de existenta sa.De ce?Aceasta este intrebarea la care sunteti datori sa va raspundeti.

2) Ma ''bucur" f mult pt faptul ca Paulo Coelho este un barbat.Ati fi avut o problema in cazul in care ar fi apartinut categoriei sexului opus?Sau,probabil,cartile lui nu ar mai fi fost lafel de interesante?

3)In mod normal,bineinteles ca nimeni nu a mai scris in felul acesta,deoarece fiecare scriitor este unic in felul sau si de altfel pacat ca toti s-au gandit la o munca pe altarul artei si nu la una care sa aduca un mare beneficu material.In acest caz,domnul Coleho are o bila alba,fiind din acest pct de vedere mai "capabil".

4 "Critici literari care nu au fost in stare sa scrie o carte".Interesant.Un ex ar fi marele critic literar George Calinescu,autorul a unor serii de romane,foarte cunoscute,care nu au nicidecum legatura cu ceea ce priveste critica literara.Prin urmare,cu tot respectul cuvenit,va sfatuiesc sa va mai documentati.

5)Daca imi permiteti va voi spune cu ce ma incomodeaza pe mine.Ma deranjeaza faptul ca uitandu-ma la rafturi intr-un magazin zaresc o serie de carti comerciale tronand cu mare indrazneala pe primele locuri,in spatele carora putem intalni literatura adevarata.Ma deranjeaza faptul ca oamenii in loc sa citeasca literatura citesc carti comerciale.

Va multumesc frumos pt atentie!

In anii de liceu, una dintre distractiile noastre era sa interpretam lozincile, imaginile si tot ce tinea de ideologia puterii. Limbajul de lemn al lozincilor afisate la tot pasul capata, in reformularea noastra, viata, fiind plin de umor, ironie si rautate. Nu cred ca o faceam atit pentru a ne revolta impotriva sistemului, cit pentru a ne reconstrui o lume in care sa ne simtim bine. Cu totii eram copiii perestroikai.
In anii care au urmat am observat ca discursului si retoricii comuniste i s-a opus un alt gen de discurs, discursul anticomunist. La inceput am crezut ca este vorba despre un discurs esential diferit. Fireste ca m-am inselat. Mult mai tirziu am inteles ca discursul anticomunist este un produs de import care se vinde foarte bine. Oricit de paradoxal ar suna, kremlinologia nu s-a nascut la Kremlin, ci la Casa Alba. Asa ca ori de cite ori veti citi un studiu din acest domeniu veti afla numai cum se vede Moscova de la Washington.
Dar sa trecem mai departe. In aceeasi perioada am mai observat ca vechile lozinci de tipul “Traiasca P.C.U.S.” au fost inlocuite de unele noi care aveau o forma standard: “Casa de schimb valutar”. (Acest lucru este mai putin vizibil intr-o tara precum România, unde trecerea de la comunism la capitalism are loc intr-o perioada foarte scurta de timp si in proportii masive. A fost nevoie de o singura noapte ca sa dispara lozincile si de o singura noapte ca intelectualitatea comunista sa devina anticomunista. Iar cind la primele cursuri din ’90 profesorii români isi incepeau orele cu discursuri disidente si anticomuniste imi aduceam aminte de tezele lui Lenin, care sustinea ca intelectualitatea este “tovaras de drum”, indiferent de ideologie zicem noi, si ca “intelectualitatea este un cacat”.) Aceste lozinci au inlocuit in citiva ani marea parte a lozincilor de care ne distram atit de copios in liceu. As fi crezut orice mi s-ar fi spus despre caderea comunismului, dar faptul ca acest simbol, $, care prin educatie ni se asocia intotdeauna cu moaca de tap a “Unchiului Sam” dusmanul nostru de moarte, va deveni simbolul noii ideologii, nu as fi crezut niciodata. In citiva ani “Unchiul Sam”, a devenit iubit si pretuit, reusind sa-l denigreze in asemenea hal pe scumpul nostru ILICI, cum n-au reusit toti mensevicii, trotkistii, anarhistii, stalinistii si imperialistii la un loc. Prin simpla sa prezenta, dolarul a redus la tacere toate simbolurile sistemului de care ne indepartam tot mai mult. El nu numai ca a inlocuit vechile simboluri, ci a devenit singura unitate de valoare si masura a lucrurilor. Si totusi, dolarul fiind un baiat bine crescut si cu frica de Dumnezeu, le-a mai dat vechilor valori o sansa: sa devina vandabile. Partidul nu a priceput ca nu el este cel care detine adevaratul monopol. Tinarul “utecist”, daca ar fi intrebat pe un tinar capitalist care a jucat “Monopoly”, ar fi primit un raspuns simplu care este trecut pe orice bancnota a jocului: IN GOD WE MONOPOLY.

“Nu vrem sa ne vedem inchisi in societatea deschisa a lui Popper” (Sergio Benvenuto)

Astazi putem spune cu mina la inima ca “societatea inchisa” a fost “deschisa” de cea mai tare arma a “societatii deschise”: Capitalul. Daca in momentul intrarii in comunism intelectualitatea româna a dovedit o capacitate de adaptare si si-a valorificat oportunitatile fara scrupule, contribuind in mod esential la dezvoltarea celui mai hilar sistem totalitar, la iesirea din acest sistem, aceiasi intelectuali au fost primii care au dat tonul noii orinduiri sociale, stringind onorurile. Daca veti spune ca au existat intelectuali care au “rezistat prin cultura”, va vom spune ca ei, dupa parerea noastra, au oferit una dintre cele mai perverse modele posibile. Daca o parte a intelectualitatii si-a oferit aptitudinile pentru a “fauri” si “proslavi” noul sistem, precum si pentru a primi anumite favoruri, gasca celor care au “rezistat prin cultura” a fost utilizata si s-a complacut in nuanta elitista, creind un fals mod de a pune in chestiune realitatea si societatea in care traia.
Daca credeti ca dupa ’89 ceva s-a schimbat, va amagiti in zadar. Noile puteri vor trebui intotdeauna servite cu supunere, asa ca “tovarasii de drum”, scumpii nostri intelectuali, sint prezenti oferindu-si aptitudinile speculative, invatind cu usurinta noul limbaj de lemn predicat la toate conferintele pentru integrare, globalizare, tranzitie etc. Fireste, ceva va pica din chestia aceasta. Elitistii insa, care au rezistat dirz prin cultura sovietizarii, totalitarismului si altor forme de acest gen, propovaduiesc “societatea deschisa” vorbind in acelasi timp si despre riscurile americanizarii, globalizarii etc. Ei ne invata adevarata Cultura, adevarata Arta, adevarata Valoare. Singurul lucru pe care nu ne invata este de a chestiona, de a interoga continuu sistemul in care sintem, indiferent daca este comunist sau capitalist, de dreapta sau de stinga.
Asemenea lui Homer, fiecare generatie este pusa in fata unei ghicitori spuse de copii, careia fie ii va gasi raspunsul, fie va muri de rusine: “Ce putem prinde, omorim si aruncam. Ce nu putem prinde, purtam cu noi”. Raspunsul era: paduchii. In acest sens, ne putem confrunta doar cu ceea ce am inteles. Iar pentru aceasta ar trebui sa facem un continuu proces de interogare, pentru a nu purta cu noi ceva strain de noi.

Citeva povesti cinice

1. Unul dintre cunoscutii mei din generatia “P” (se speculeaza intre Pepsi si Perestroika), Victor Pelevin, devenit intre timp un foarte cunoscut scriitor rus, ne spune o poveste anecdotica cinica, dar reala. Henry Kissinger viziteaza U.R.S.S.-ul. In scopul semnarii unor tratate importante, sovieticii hotarasc sa-i organizeze o vinatoare pentru a-i crea o stare sufleteasca favorabila. Pentru a fi siguri de un vinat reusit, tovarasii au imbracat doi “voluntari” in piele de urs care jucau rol de tinta a invitatului. Incapabil sa-l nimereasca de la mica distanta, Kissinger se napusteste asupra ursului si-l raneste mortal cu un pumnal. In timp ce “ursul” isi da duhul, Kissinger semneaza pe trupul muribundului un acord pentru controlul armamentului. Povesti de acest gen pot fi scrise dupa orice summit. Totul e sa fie cineva care interogheaza si intelege ce se intimpla cu adevarat in spatele aparentelor.

2. La una dintre lansarile de carte, Pelevin este intrebat daca exista o literatura rusa (intrebarea este valabila si pentru cultura). Este o greseala sa se mai creada ca exista o literatura rusa, sustine Pelevin. “Acum traim printre McDonald’s, dolari si masini straine. Ce este rusesc in toate acestea? Clima probabil.”

3. Italienii au o vorba: toate au un pret, dar nu si valoare. Batrinul Benvenuto raspunde foarte bine celor care cred ca americanii domina doar cultura de masa, pe cind europenii pe cea adevarata. Este fals. Asa cum Roma a cucerit Grecia si a preluat modelele ei dezvoltindu-si ulterior propria sa cultura, americanii au dezvoltat ceea ce noi numim cultura europeana. Pe linga domeniul stiintelor exacte si al tehnicii, pe care americanii il controleaza de mai multa vreme, in ultima perioada ei incep sa domine tot mai mult si domenii precum stiintele sociale, filosofia etc., asa-zis europene. Benvenuto are perfecta dreptate cind le raspunde francezilor care se pling ca nu sint tradusi si cunoscuti in Italia. “Pentru a fi tradusi si cunoscuti aici, sustine italianul, incercati sa fiti cunoscuti in S.U.A.” In clipa in care veti fi cunoscuti acolo, veti fi exportati in toate tarile europene cu usurinta. Acest lucru ne spune ca bursa de valori culturale, care ofera girul si pretul valorii, nu se mai afla in batrina Europa, ci in S.U.A.. In momentul in care esti cotat la aceasta bursa de valori, marfa ta va fi cautata si bine platita. Ba mai mult, Noua Roma impune un cu totul alt mecanism de functionare, dinamizare si gestionare a culturii, care este mult mai apropiat de modelul de functionare al Capitalului. Dar despre aceasta, alta data.

This game has no name

Nu stiu cine erau copywriterii sloganurilor comuniste. Tind sa cred ca erau intelectuali si daca s-ar fi lansat astazi in publicitate ar fi cei mai cotati copywriteri ai ideologiei marfii. Ei au facut doar sloganuri pentru idei si nu au crezut ca vor apuca o vreme cind vor putea crea sloganuri pentru marfa.
Marea parte a discursurilor intelectuale dinainte sau de dupa ’89 pot fi reduse la simple lozinci sau sloganuri publicitare. Si cum nu facem o distinctie esentiala intre creatorii de sloganuri ideologice si cei de sloganuri publicitare, observam ca primii, pentru a avea succes, se plasau “pe linie”, iar cea de-a doua categorie e nevoita sa se “pozitioneze”, dupa cum se spune in limbajul de specialitate. Esenta este una pentru ambele – POSITIONING: A BATTLE FOR YOUR MIND. Iar de aici lucrurile decurg de la abordari “tari” precum YOU ALWAYS GET TO THE BASICS (reclama la ceva masina), JUST DO IT (Nike) sau JUST BE (Calvin Klein), pina la abordari “slabe” si smechere de tipul DO IT YOURSELF, MOTHERFUCKER (Reebok) sau IF YOU ARE SO CLEVER SHOW ME YOUR MONEY (nu mai stiu la ce facea reclama acest slogan… probabil la o banca sau la un fond de asigurari).
Tind sa cred ca datoria noastra e sa ne departam tot mai mult de acest gen de discurs intelectual. Nu e de datoria noastra sa fim pro sau contra. Un slogan destept spune: THIS GAME HAS NO NAME. IT WILL NEVER BE THE SAME. Nu e de datoria noastra sa urim sau sa iubim vechea ideologie, nu e de datoria noastra sa iubim sau sa urim noile ideologii. Cred ca datoria noastra, a celor tineri, este de a ne distanta de ele pentru a le putea chestiona cu ironie si cinism.

Indiferent de ........ trebuie sa votam pro sau contra. Suntem cetateni romani si chiar daca nu se vor concretiza multe din Constituţie poate ca generaţiile următoare vor putea beneficia de altceva mai bun

Arielmanor,

vorbeste despre fapte si date istorice? care tribunal international le-a dovedit?
au intentat evreii actiune in justitie pt. holocaust in Romania?
ce dovezi, netul? ai de unde selectiona, dar bizar mania sa selectionezi doar ce te avantajaza..

Valentinb

Legatura cu Sharon, Siria, Palestina?
N-am sa mai repet ceea ce Dan-Calin a scris in ultimul mesaj, de altfel il felicit pentru excelenta expunerii bine documentate,

Am sa mai adaug inca o legatura:
Incercati sa culpabilizati pe toata lumea, ca sa le inchideti gura,
ca nimeni sa nu protesteze la ce fac evreii astazi in Palestina, sau in Siria

Bizar, bizar, ajuns la scurt de argumente, n-ai gasit alta iesire decat un atac cu insinuari personale, ce stii tu despre familia mea, despre lectura mea, despre idolii mei?

Vorbeam de holocaust, nu despre mine, nu vreau sa-l repet pe Dan-Calin, mai reciteste o data mesajul lui si poate si DOINA lui Eminescu, uite o s-o pun in poezii, in cele mai frumoase poezii.. si sa ne spui si ce-ti inspira, ca Eminescu, sigur si garantat, n-a fost camarad :))

faci un talmes balmes legionari si comunisti...
cred ca nu ai pretentia sa tratezi familiile sutelor de mii, sau cateva milioane (sa-si intrebe fiecare bunicii) de romani-urmasi ai celor ce au fost legionari, de cloaca satanista...
mesajul tau este o insulta la adresa lor

A fost judecata la Tribunalul international, fost-au legionarii judecati?
Sima seful Garzii de Fer a fost judecat sau incriminat de holocaust? dar dr Vasile Andrei- seful studentimii legionare, a fost judecat??

da-mi date de procese, de sentinte..
astea sunt date istorice, nu linkuri de situri pro si contra

De ce evreii nu l-au tras in judecata pe Dr. Vasile Andrei? Nu se ascundea.
(Si nu se poate reprosa francezilor ca n-au facut si ei procese, se continua pana in prezent)
Dr Andrei a fost seful delegatiei medicale franceze in strainatate si mai representa si UNESCO unde era..

Cine i-au judecat? Comunistii? Cine i-a adus pe comunisti in Romania, calare pe tancurile ruse?

Valentinb, asta ar trebui sa-mi raspunzi, nu sa-mi ataci lecturile
Esti chiar atat de sigur ca am citit despre Dr. Vasile Andrei pe undeva?

datele tale, phhiii, sa nu-ti fie de deochi.. le citez mai jos fara un alt comentariu, ca vorbesc singure..

"camaradului ala de se de urmas de detinut politic"

"daca ai fi citit ceva istorie adevarate si nu numai "operele alese" ale "romanului" corneliu ZELINSKI codreanu
asa ca nu incerca sa inverzesti un patrimoniu al suferintei numai ca sa justifici niste pseudoteorii extrase din carticica sefului de cuib."
"iar idolii tai maestre sint aia care au adus romania in pragul dezastrului....norocul a fost ca romani adevarati au spus destul....si au sanitanizat cloaca legionara si cea comunista
cit despre comparatiile dintre sharon si codreanu....naivitatea domniei tale ma face sa zimbesc....dar avind in vedere ca probabil singura dumitale sursa de informare este fituica lui vadim ....nu ma mira"

ala si cu aia.. :) ce bune argumente..

argumente pro si contra

in noua zeelanda unde traiesc eu sint foarte multe scoli unisexe cred ca sint majoritare. am citit multe articole pe tema asta aici si chiar am vazut rezultate comparative. se pare ca fetele invata mai bine in scolile de fete decit fetele care invata in scoli mixte dar e invers la baieti. eu am fost prof. in tara, aici inca nu predau dar am priteni profesori si am avut multe discutii pe tema asta. ce pot sa spun asa scurt e ca eu cred ca sint net superioare scolile mixte si asta pentru ca pregatesc mai bine tinerii pentru viata de dupa scoala. chiar daca se pierde un pic din concentrarea asupra invatatului in scolile mixte, eu cred ca se cistiga enorm in asa zisa "scoala a vietii". va mai aduceti aminte cei care ati studiat inainte de 90 in tara de liceele pedagogice unde majoritare erau fetele si de liceele de armata unde erau numai baieti? eu imi amintesc cit de diferite erau fetele din liceele pedagogice fata de celelte fete, ori erau mult prea timide si se auto-sustrageau de la o viata sociala normala multe dintre ele ramanind "fete batrine" sau se casatoreau cu primul si binenteles cu o sansa mare de a avea o casatorie nefericita, sau erau foarte disperate dupa baieti ca sa nu zic altfel si ajungeau sa fie eliminate in alt mod dintr-o viata sociala normala. e o discutie interesanta sint multe motive pro si contra.........

Hai deci sa discutam.. Subiectul nu ma intimideaza..
Vanatoarea la vrajitoare? Dar cine-i vânatorul care vrea sa intimideze sau sa inchida gura?

Critica politicii unui stat nu este rasism (vorbim in sens larg al cuvantului) si nici discriminare, mai ales cand statul respectiv este in flagranta nerespectare a Declaratiei Universale!
cine sunt rasistii? cine discrimineaza? sa va dau 2 exemple doar, va las si voua sa mai aduceti altele...

Cei care insulta si trateaza pe nedrept de "securisti, comunisti" pe indivizi pe care nu-i cunosc si care au suferit poate ei si familia lor dupa urma acestor jigodii, nu respecta declaratia, aduc atingere la onoarea individului.
este discriminare, este pasibil de pedeapsa!

Cei care amesteca viata personala a individului, cu aluzii injurioase, intr-un subiect de discutie, este articolul 12 al Declaratiei. Este discriminare!

Negationismul crimelor contra umanitatii care au fost recunoscute si judecate de Tribunalele internationale este rasism, discriminare si sunt pasibile de pedeapsa.

Holocaustul a fost si a existat in Polonia si Germania, Hitler si acolitii lui au fost si sunt criminali, s-a judecat si s-a recunoscut ca atare, nu ai dreptul sa negi! Este negationism si se pedepseste!

Dar nici un Tribunal international n-a recunoscut un Holocaust in Romania si n-a judecat pe Legionari!
Sa afirmi asta, este sa discriminezi un popor sau o parte a lui, este pasibil de pedeapsa!

Si vorbesc despre fapte judecate, nu de bla-bla-bla si spalatura de creier sau indoctrinare de pe net sau media.. sau de paranoia persecutiva pro sau contra, din tabere diferite..

Sa spui ca ONU e pro-arab este discriminatoriu!
Cred ca Daniel ar trebui sa puna aceasta Declaratie universala in "regulele generale ale forumui"...

Athos, ai auzit cred de foarte multe ori vorbindu-se de "piramida electorala". Conceptul e foarte utilizat in toate tarile democratice.
In esenta se traduce prin "reprezentare".
Guvernul Sharon a fost ales in mod democratic si victoria in alegeri a reprezentat in fapt victoria vointei majoritatii populatiei evreiesti. Ceea ce inseamna, redus la esente, ca Guvernul Sharon face politica majoritatii populatiei evreiesti din Israel, isi reprezinta poporul si vointa acestuia.
Deci, te intreb acum din nou, politica guvernului Sharon exprima sau nu vointa poporului evreu oriunde, oricind, in orice context?
Din nefericire, politica oricarui guvern nu numai ca reprezinta vointa majoritatii (atentie, subliniez majoritatii si nu totalitatii), dar determina si consecintele pe care respectiva populatie le va suporta.
Parerile personale nu sunt importante decit in conversatii particulere, cind este vorba se pozitii oficiale...atunci discutam de reprezentanta!
Nu conteaza in final nici daca imi place si nici daca i-am votat partidul lui Nastase, dar atita timp cit el a intrunit vointa majoritatii, nu pot decit sa accept faptul ca-mi va reprezenta poporul,din nefericire,si ca, tot din nefericire, eu si confratii mei romani din tara, vor sau nu, vor trebui sa si suporte consecintele politicii lui. Pot sa ma exprim impotriva politicii lui, dar asta de fapt, nu va schimba situatia si nici urmarile...
Si ceea ce e mai grav e ca in fata istoriei, in timp, nici nu voi putea spune" n-am vrut" sau "n-am stiut", cum nu au putut fi scuzati de asta nici germanii cind li s-au aratat realitatile politicii naziste si incercau scapari de genul "eu nu am stiut" sau "nu m-am gindit la asa ceva"...Si mai mult a suportat consecintele...
Si, din nefericire, asta e soarta tuturor natiunilor in istorie!
Nu inteleg de evreii s-ar sustrage de la asta?!
Restul sunt doar "infruntari din virf de buze", cum facem si noi...
Deci, te intreb acum din nou, politica guvernului Sharon exprima sau nu vointa poporului evreu oriunde, oricind, in orice context? Si atitudinea lui pro sau contra oricarui fapt sau declaratie nu exprima, in fapt, dorinta poporului evreu? A majoritatii lui...
Pina la urma nu exista diferentiere intre dorinta individuala si cea a majoritatii la un anumit nivel! Limita dintre declaratii impotriva unui guvern si poporul pe care il reprezinta e...f.ingusta!
Va agreea guvernul Sharon reprimari impotriva populatiei palestiniene,atunci, majoritatea populatiei in spate, de fapt, o sustine, si TOATA populatia va suporta consecintele!

Cit despre faptul ca Teodorakis a compus imnul palestinian...A facut si omu' un ban!! Chiar nu poti sa o vezi ca pe o afacere? Chiar trebuie sa fie vazute mereu in spate masinatiuni? Doar era meseria lui, nu?

Anita, te-ai grabit sa "ataci" problema si ti-a scapat din vedere o precizare importanta din comentariul meu...Vorbeam de tari si regimuri democratice, iar tu uiti sau ignori un amanunt important: Ceausescu nu a fost nici ales si nici nu am trait sub el o perioada de democratie!Si inca un amanunt important, de altfel subliniat de mine, : am spus un guvern reprezinta majoritatea, si nu totalitatea populatiei!

Cit despre Nastase "reprezentant al romanilor crestini"...Ah , doamne ce ghiveci ai facut! Din punct de vedere politic nu ne impartim decit in pro si contra, nu in crestini si necrestini! Iar noi, in blogul asta, discutam probleme ce tin de politica si nu de credinte. Asta face obiectul altor blog-uri.
Asta e aplicabil si la "alesul Sharon"

Cind spuneam de consecinte...ma refeream la consecintele pe care le suporta orice popor si care sunt determinate de politica propriului guvern.

Cit despre compunerea imnului... Sa nu fim paranoici! Repet vezi-o ca pe o afacere ce tine de profesia de compozitor!

Situl www.creanum-belgium.be este condus de un mare prieten al fotografiei europene, Louis Stevigny; acesta conduce un portal fotografic european interesant, unde pot fi vazute multe fotografii extrem de interesante; tot acolo este o importanta lista de discutii foto (in limba franceza).
Domnul Stevigny m-a invitat sa pun si eu citeva fotografii pe situl respectiv; mai sunt prezenti si alti fotografi romani, intregindu-se altfel o imagine destul de cuprinzatoare a fotografiei europene de factura clasica, academica, pentru ca mai sunt si alte ramuri ale fotografiei si nu toti participantii la munca pe cimpul asta sunt conciliabili sau adunabili intr-un for, de prea multe ori existind orgolii si tot felul de bisericutze, desigur la noi mai mult ca oriunde.
Spre deosebire de alte tari, Romania nu are la aceasta ora un muzeu al fotografiei sau macar un sit unde sa poate fi vazute fotografiile celor mai buni fotografi din diverse timpuri; in acest context mi se pare extrem de interesanta initiativa unui domn din Romania, care a adresat de curind mai multor fotografi si foruri de fotografie urmatoarea epistola; poate exista lunetisti care il pot ajuta in proiectul dumisale - sa il contacteze personal.
Iata emailul domnului Portase:
===================================================================
Tuturor impatimitilor de fotografie,
Va salut si va doresc numai bine pentru anul 2004 !
Am urmarit cu interes opiniile pro si contra despre arta fotografica
postate de Dvs. pe diverse site-uri si forumuri...
Va multumesc pentru sfaturile bune si uneori cu tonuri dure, dar daca nu pui intrebari nu primesti raspunsuri...
OK... am o propunere catre Dvs. si alti profesionisti din domeniul foto.
Vreau sa sponsorizez un site despre arta fotografica romaneasca,
istoric, mari maestri, galerii foto vechi si noi, forumuri de discutii
despre arta fotografica veche si noua, bursa foto, fotografia de stoc, agentie de vanzare foto, ... etc...etc....
dar acest proiect nu se poate realiza de o singura companie, am nevoie
de ajutorul vostru al profesionistilor in domeniu...
In acest sens va adresez invitatia de a colabora cu noi,... va asteptam parerile, propunerile etc.
Mentionez ca toate costurile de gazduire, nume de domeniu, web design si administrare vor fi suportate de compania mea,
( APIS Romania www.apis.ro ),
rolul Dvs. este de a participa activ la dezvoltarea acestui proiect
national.

Inca nu avem un nume pentru site, asteptam propuneri...

Eu am gasit libere:
artafotografica.ro ( Arta Fotografica din Romania sau arta fotografica romaneasca )

fotografiaromaneasca.ro

fotografi.ro( Fotografi din Romania sau fotografi romani )

etc.

Prima etapa este de prezentare a istoriei artei fotografice din Romania, vrem ca marii maestri ai Romaniei
generatia veche si cei contemporani, sa fie cunoscuti, urmarim sa facem site-ul bilingv (roman-englez).

Astept propuneri din partea Dvs.

Numai bine !

Cu prietenie,

Adrian PORTASE

adrian@portase.net

nu am o parere personala despre subiectul discutat.
inclin sa cred ca a existat holocaust in Romania. chiar si numai datoria reflexelor rasiste si extremiste pe care le observ la majoritatea tinerilor din diaspora, contra tiganilor, evreilor sau ungurilor.

ma explic. datele sint neclare (pt mine) si destul de incerte. variaza prea mult in functie de sursa. degeaba am statistici din partea unei fundatii israelite si o alta (pt comparatie?) din partea unei fundatii pro Antonescu.

asa ca singura baza pe care imi pot forma o opinie este imaginarea situatiei dinaintea si din timpul celui de-al doilea razboi mondial traita de contemporanii nostri (si de noi). imi pare rau sa o spun, dar cred ca romanii ar face in majoritate aceleasi alegeri sau greseli. o gramada nu ar zice nici pis daca tiganii ar fi internati in lagare. ceva mai putini ar tacea in cazul evreilor. etc etc etc

observ insa afluenta de mesaje si radicalitatea opiniilor pro sau contra la subiecte de genul "evreii din Romania", "revolutia romana", "pacepa"...

toate acestea au ceva in comun, societatea romana nu si-a format inca o parere clara pro sau contra. de obicei este 50%-50%.

oricum, afluenta mesajelor arata ca este un subiect de actualitate si care framinta pe multi. asta e bine.

Inclin sa fiu de accord cu Daniel.
Apropo, care este raspunsul tau la intrebare?
Esti pro or contra Jean Marie le Pen?

Personal, sunt un democrat (in USA) deci as putea fi considerat in Europa de stanga...

:-)

Sil

Faptul ca Lia Roberts candideaza la presedentia Romaniei nu mi se pare un moft... dar totusi sa vii dupa 25 de ani petrecuti in alta "lume" (nu putem compara modul de viatza si gandirea romanilor cu ce a americanilor). Faptul ca investe ... milioane de $ asta nu o face mai cunoscuta... si daca e sa investeasca ... banii se vor duce in campania electorala... nicidecum in posibilul viitor mandat...
Nu sunt nici pro nici contra Liei Roberts....

=========
Iulian Andrei

Comentarile din Evenimentul zilei cu privire la filmul “The Passion of the Christ” sunt in mare parte la obiect, la zi si adevarate.
Intr-adevar, noul film al lui Mel Gibson, nu ii mai spun toate ipostazele pe care ni le-a aratat in lunga s-a cariera, a stirnit o foarte mare polemica pe continetul American si nu numai. Evident parerile sunt pro si contra. Va ramine ca ziua de miine 25 februarie sa confirme sau sa infirme sa zicem aceasta furtuna.
Cer permisiunea de a comenta doar un singur aspect expus de Evenimenutl zilei, respective acela ca filmul este “fara nici o vedeta cunoscuta”. Trebuie sa recunosc nu am citit ziarul asa ca am luat ca adevar ceea ce a scris dl. Racovitan.
Atributul de vedeta cunoscuta este subiectiv si se refera la o anumita persoana si la un anumit moment.
La momentul la care ne aflam sunt actori cunoscuti in intrega lume cun sunt si actori mai mult cunoscuti pe continetul american. Exista in schimb si multi actori in Asia in special in Hong-Kong care se dovedesc la fel de populari ca cele mai mari vedete de la Hollywood.
Ma voi referi in continuare la actorul american James Caviezel.
Intr-adevar nu este din punct de vedere al popularitatii la nivelul marilor vedete care au cistigat “lingura de lemn” cum este Silvester Stalone.
Totusi trebuie sa luam in consideratie faptul ca James Caviezel intepretul personajului “Jesus”din filmul amintit mai sus a jucat in nu mai putin de 20 de filme, ceea ce nu este de loc putin pentru un actor care va avea 36 de ani anul acesta in septembrie. Este sau nu vedeta ? Doar istoria cinematografiei va raspunde.
Imi voi pemite sa amintesc numai trei dintre personajele interpretate de acest actor in ultimul timp. Toate aceste roluri pun in valoare personalitatea deosebita a acestui actor care este dupa parerea mea de o sensibilitate iesita din comun.
In filmul “The Count of Monte Cristo” (2002) a fost Edmond Dantes/Count of Monte Cristo. Aceasta noua ecranizare dupa celebrul roman al lui Alexandre Dumas este complet diferita de precedentele versiuni in care au jucat cu nu mai putin ultra cunoscutii actori Richard Chamberlain, respective Gérard Depardieu. Interpretarea lui Caviezel in acest rol este este la fel de memorabila cu a celui care este supranumit de unii “Donné par de Dieu”, ma refer evident la Depardieu. Trebuie sa recunosc ca aceasta porecla daca o pot numi asa i se potriveste de minune marelui actor francez.
Un alt film in care calitatile sale actoricesti au fost puse in valoare este “Angel Eyes”(2001), pesonajul fiind Catch/Steven Lambert. Partenera lui James Caviezel in acest film este nu mai putin cunoscuta actrita Jennifer Lopez.
Nu in ultimul rind voi aminti de personajul episodic Jerry din filmul “Pay It Forward” (2000) in care James Caviezel a jucat alaturi de Kevin Spacey, Helen Hunt si nu in ultimul rind alaturi de Haley Joel Osment.
Nu imi permit sa fac profetii inaintea aparitiei acestui film dar este posibil ca anul viitor, in 2005 filmul “The Passion of the Christ” sa fie premiat cu Oscar si poate ca nu numai o singura data.
Si daca va fi asa ar fi foarte frumos si pentru noi, romanii, pentru ca va fi pentru prima oara cind o actrita romanca va pasii in glorie pe “covorul rosu” de la Hollywood. M-am referit evident la Maia Morgenstein care dupa acest film va fi in sfirsit recunoscuta in intreaga lume ca si de altfel si James Caviezel care nu este o mare vedeta dupa parerea unora in acest moment.
Mi-as mai permite o singura remerca in ceea ce priveste limbile in care a fost turnat filmul, latina si aramaica. Intr-adevar este neobisnuit pentru o productie cinematografica o astfel de alegere de a utiliza doua limbi considerate “moarte” dar vorbite in perioada la care filmul se refere. Astept cu neradare ziua de mine sa ma conving daca filmul va fi subtitrat sau nu in engleza. Daca nu, probabil il vom asculta la “casca” cum se mai obisnuiea pe vremeuri.
Va multumesc, si sper ca nu v-am deranjat prea mult cu comentarile mele.