comentarii

problema capitala a omului este cautarea sensului existential


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moart - de SB_one la: 26/12/2003 14:29:12
(la: Ceausescu asasinat de cetateanul Iliescu si gasca lui)
...Cititzi si judecatzi singuri!

SB



Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moarte


▪ Un general acuzã: „Dosarul procesului Ceausescu este fals”
▪ Mãrturii senzationale ale membrilor plutonului de executie de la Târgoviste
▪ Mãrirea si decãderea clanului Ceausescu
▪ De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
La 14 ani de la Revolutie, întrebãrile fãrã rãspuns devin tot mai numeroase. Istoricii nu si-au intrat în rol, martorii acelor zile de foc sunt tot mai rari si vorbesc putin. „Jurnalul National”, dupã numãrul consistent de pagini consacrat evenimentelor din
decembrie 1989, în editia de ieri, continuã astãzi sã aducã noi mãrturii, care se pot constitui în file dintr-o posibilã si necesarã istorie a unui moment de rãscruce.

„Dosarul din procesul lui Ceausescu este un fals”
Generalul Andrei Kemenici a hotãrât sã rupã tãcerea
La 14 ani de la Revolutie, comandantul unitãtii din Târgoviste, unde a fost judecat si împuscat Ceausescu, face o mãrturisire senzationalã: documentele procesului ar fi fost semnate în alb de cãtre completul de judecatã, fiind completate, mai apoi, la Bucuresti.
▪ Jurnalul National: Când a început Revolutia pentru dumneavoastrã, domnule general Kemenici?
Generalul Kemenici: Încã de pe 16 decembrie. Primisem ordin sã începem în unitate o pregãtire deosebitã pentru apãrarea Târgovistei. Eram artileristi de antiaerianã, ei ne cereau sã ne antrenãm pentru lupte de stradã. Eu am mai participat la asemenea actiuni, în 1968, în timpul Primãverii de la Praga. Eram cãpitan. Primisem ordin ca, a doua zi, sã vin sã apãr Otopeniul. Si l-am apãrat atunci pe Ceausescu. Ca sã nu i se întâmple si lui ce i s-a întâmplat lui Dubcek, care a fost luat pe sus si dus la Moscova. Alãturi de 100 de soldati, eu, cãpitanul Kemenici, eram în stare sã-mi dau viata pentru el si pentru ideea lui. Dupã 21 de ani s-a întâmplat ironia vietii mele: colonelul Kemenici îl apãra pe acelasi om. Dar, de data aceasta, de furia si de ura poporului român.
▪ Stiati cã Ceausescu se aflã în zonã?
Primisem ordin de la generalul Voinea, comandantul Armatei, sã-l prindem. Stiam cã se aflã undeva prin preajma orasului. La ora 18:30 au fost adusi în cazarmã. De la ora 12:00 noaptea se putea spune cã Revolutia s-a terminat: partidul, Securitatea, Armata, Militia, toti îl trãdaserã pe Ceausescu.
▪ Sosiserã deja membrii acelui tribunal improvizat?
Elicopterul cu Stãnculescu aterizase pe platoul unitãtii. Întelegerea dintre mine si Iliescu fusese sã vinã sã-i ia, sã-i ducã la Bucuresti si sã le facã proces. Neîncrezãtor, Stãnculescu mã întreabã: „Ei doi chiar sunt acolo?”. „Da, zic, sunt în TAB.” Credeam cã se va duce sã-i ia. Zice: „Nu, facem totul aici. Sã-i dãm drumul”. Eram mai multi pe holul unitãtii: eu, Stãnculescu, Voican Voiculescu, cei doi loctiitori ai mei, Gicã Popa, Nistor, Teodorescu, Lucescu, Tãnase. Si Stãnculescu le spune: „Domnilor, cei doi teroristi care trebuie sã fie judecati sunt Nicolae si Elena Ceausescu”. Când au auzit, ãstora au început sã le tremure pantalonii. Am primit ordin sã trec si eu în proces. Le-am rãspuns: „Nu trec, domnule!”. N-am nimic cu Voinea, dar el mi-a cerut în 1997 sã facem cumva si sã-i bãgãm în puscãrie pe Iliescu si pe Stãnculescu, sustinând cã ãstia ne-au escrocat. Dar el însusi fãcuse, în 1989, acel rechizitoriu pe dosul unor hârtii scrise de mine. Le-a datat 24 decembrie. Mandatele si celelalte, pe 23 decembrie. El nici n-a stiut pe cine judecã! Dar a spus asa: „Aveti un sfert de orã sã faceti treaba”. Executia a avut loc între orele 14:30–14:45. Totul a durat vreo douã ceasuri. A fost o buimãcealã totalã. Gicã Popa a judecat cu ochelarii, domnule! Hârtiile le uitase la mine în birou. Dupã proces, si le-a luat si a plecat. E o altã victimã a lui Voinea. Ultima este femeia asta, nevasta lui Stãnculescu.
▪ În ce relatii ati rãmas cu Stãnculescu?
Generalul Stãnculescu a eliminat, la Bucuresti, douã probleme capitale ale Revolutiei române. Mai întâi, l-a scos pe Ceausescu din CC, oprind astfel o mare vãrsare de sânge. Apoi, în perioada cât a fost ministru, fãrã sã fie ministru a dat ordin unitãtilor militare sã intre în cazarmã. Dar pentru mine Stãnculescu este dusmanul numãrul 1: el mi-a transformat unitatea în puscãrie, în tribunal si în poligon de executie. Fatã de Stãnculescu nu am decât urã. Dar stiti care este paradoxul cel mai mare? Am fost ultimul ofiter al Armatei Române care a executat întocmai ordinele lui Ceausescu, pânã în 25 decembrie. Pentru cã ele erau identice cu cele ale lui Iliescu. Ceausescu zicea: „Sã nu ascultati decât de Stãnculescu!”. Iliescu – tot asa.
▪ De ce credeti cã au dispãrut documentele procesului lui Ceausescu?
Pentru cã erau false. Un fals istoric al Justitiei române. De aici mi se trag mie toate necazurile. Toti le-am fi semnat atunci. Dar stiti cum le-au semnat ei? În alb, domnule! Au semnat pentru moartea Ceausestilor pe niste hârtii albe, pe care le-au bãtut la masinã dupã aceea, la Bucuresti. Dacã dosarul procesului nu dispãrea, intrau cu totii în puscãrie.
▪ Trãiti bine acum, domnule general?
Trãiesc din pensia mea si pensia sotiei mele, care a lucrat 28 de ani în administratie. Mi-am vândut apartamentul si masina pentru cã amândoi suntem bolnavi. În plus, am tot fost purtat prin procese. M-am mutat la douã camere, în cartierul acesta, plin de tigani. Acum câtiva ani, am constatat cu disperare cã sotia mea avea 2.200.000 de lei pensie, iar întretinerea ne venise 2.400.000 lei.
Cazarma lui Andrei Kemenici, o puscãrie pentru beznã
Bucuresti – Târgoviste, 22 decembrie 2003. Drumul Ceausestilor cãtre moarte. Drumul României cãtre economia de piatã. Flancat de case mãrunte, cu câte un maldãr de verze putrede la porti. Putini bucuresteni au aflat cã de la tarã le poti cumpãra la jumãtate de pret, iar tãranii n-au cu ce sã le poarte pânã în pietele Capitalei.
Peste Târgoviste pluteste o atmosferã de sãrbãtoare incertã. În scuarul din fata Consiliului Judetean se improvizase o scenã, se fãceau probe de microfon, pe trotuarul de alãturi se produceau niste ambulanti cu alãmuri. Începuse sã bureze, orasul respira fumul grãtarelor cu fleici.
Dimensiunea de „fost” a viitorului
Pânã sã dãm de generalul Kemenici, purtãm îndelungi discutii prin telefon cu Aurelia, distinsa sa doamnã: „A plecat cu colonelul Simescu, la niste festivitãti”. „Nu are mobil?” „Nu avem mobil, domnule, suntem necãjiti.” Izbucneste în plâns: „Si-au bãtut joc de noi, ne-au purtat prin tribunale. Stie tot orasul. Dacã vreti sã scrieti adevãrul, veniti la noi acasã, cã o sã aparã si el. Dupã ora 19:00, este invitat la o emisiune la televizor. Ne-au distrus.”
Între timp, intrãm în vestita cazarmã unde a fost judecat în pripã si executat cuplul Ceausescu.
Bulevardul Regele Carol I nr. 49, fost „Castanilor”. Fostã UM 01417, comandament al trupelor de cavalerie. Pe placa de frontispiciu încã stã scris: „Ofiterul de cavalerie trebuie sã fie si cãlãret, si cavaler”. Fost regiment 47 de artilerie antiaerianã, condus între 1986-1990 de cãtre colonelul Andrei Kemenici. Viitor sediu al Politiei municipale si al Jandarmeriei. Deocamdatã, o clãdire pustie, cãzutã în paraginã.
Urmele istoriei, acoperite cu tencuialã
Pânã se gãseste cheia de la intrare, ne îndreptãm cãtre spatele imobilului. Ne pomenim deodatã într-un pãtrat de asfalt din care rãsare zidul ciuruit. Acel zid. Incredibil de strâmt totul. S-a tras de la mai putin de doi metri si jumãtate. Peste gãurile de gloante s-au trântit câteva mistrii cu tencuialã. Parcurgem drumul, de la iesire pânã la zidul mortii. Undeva, mult deasupra aleii pavate, stã atârnatã o altã placã din PFL galben: „Clãdire nesigurã! Risc seismic ridicat. Gradul 2. Acces în zonã limitat”.
Înãuntru e aproape întuneric. Curentul a fost tãiat din octombrie, când cazarma a intrat sub administrarea Consiliului Judetean. Chiar în fatã, Biroul 3, unde s-a tinut procesul. O camerã goalã, cu ghiseu. Aceeasi sobã de teracotã, acelasi cuier de perete, aceleasi lambriuri cu miros de tutun stãtut. În dreapta – Camera 33, în stânga – o cãmãrutã strâmtã din care porneste un labirint de holuri.
Câtiva jandarmi pãzesc plictisiti puscãria asta pentru beznã. Ies în bulevard pãsind îndãrât de parcã, dacã m-as fi întors, mi s-ar fi proptit la ceafã sãrutarea unei tevi de puscã.
Când plecãm spre Bucuresti, e iarnã de-a dreptul. Ninge si plouã, nici una mai mult. Încã o Revolutie ca oricare alta, petrecutã în ziua cea mai scurtã a anului.

Clanul Ceausescu la 14 ani dupã Revolutie
Mãrirea si decãderea primei familii din România comunistã
Rãsturnarea de la putere a dictatorului Nicolae Ceausescu a însemnat o cãdere în gol pentru toatã familia sa. Copiii si fratii sãi care detineau functii importante în stat si-au pierdut privilegiile si au fost inculpati în mai multe procese. Unii au murit, ceilalti trãiesc discret.
În zilele fierbinti ale lui decembrie 1989 de dupã fuga sotilor Ceausescu, copiii acestora, Zoe, Valentin si Nicu, au fost arestati sub acuzatia de subminare a economiei nationale. Tot atunci li s-au confiscat bunurile, printre care bijuterii si obiecte de artã care, în anul 2001, erau evaluate la douã miliarde de lei. Zoe si Valentin au fost eliberati la scurt timp de la arestare si cercetati în continuare în stare de libertate. Nicu Ceausescu a fost condamnat la închisoare, dar eliberat din motive medicale.
Abia pe 12 ianuarie 1996, Parchetul General a dispus scoaterea copiilor lui Ceausescu de sub urmãrire penalã si revocarea mãsurilor asiguratorii.
Marin Ceausescu
Marin Ceausescu, si el unul dintre fratii lui Nicolae Ceausescu, a fost seful Reprezentantei Economice a României în Austria. A murit în conditii suspecte chiar în zilele Revolutiei, pe 28 decembrie 1989. A fost gãsit spânzurat în pivnita ambasadei, pe 28 decembrie 1989, la trei zile dupã împuscarea dictatorilor. În lipsã de alte probe, varianta oficialã a mortii a fost sinuciderea.
Ion Ceausescu
Fratele cel mic al dictatorului, Ion Ceausescu, a avut o carierã didacticã la Institutul Agronomic din Bucuresti si a condus Academia de Stiinte Agricole. Dupã Revolutie a înfiintat o firmã si în acest an a lansat o lucrare în horticulturã.
Maria Agache
Maria Agache, sorã a lui Nicolae Ceausescu si sotia ministrului Metalurgiei, a fost condamnatã la închisoare pentru înselãciune si trafic de influentã, dar a fost gratiatã în noiembrie 1994 de cãtre Tribunalul Bucuresti. Ea a fost pusã sub acuzare pentru cã s-a angajat la Electromagnetica Bucuresti pe post de maistru, fãrã a avea calificarea necesarã. Electromagnetica a solicitat salariile pe care le-a plãtit Mariei Agache în perioada 1977-1990 (an când a fost pensionatã), fãrã sã fi prestat vreo muncã în întreprindere. Instanta a hotãrât ca Maria Agache sã restituie 581.344 lei cãtre Electromagnetica, plus dobâzile aferente sumei. Sora dictatorului a murit în urmã cu câtiva ani.
Valentin Ceausescu
Fizician atomist de formatie, fiul cel mare al Ceausestilor a lucrat înainte de decembrie ’89 pe Platforma de la Mãgurele, unde mai este angajat si astãzi. Numele sãu este legat mai ales de echipa de fotbal Steaua, pe care a iubit-o si a sprijinit-o foarte mult, pânã la câstigarea Cupei Campionilor Europeni în ’86. A fost cãsãtorit cu fiica lui Petre Borilã, lider comunist. Cãsãtoria nu a convenit familiei dictatorului, nora fiind trimisã, dupã divort, în Canada, cu tot cu copilul lui Valentin. În iulie a.c., Valentin Ceausescu a obtinut si el o hotãrâre definitivã a Curtii de Apel Bucuresti, prin care Muzeul National de Artã al României a fost obligat sã-i restituie bunurile.
Elena Bãrbulescu
Elena Bãrbulescu, sora lui Nicolae Ceausescu, si-a petrecut retrasã ultimii ani de viatã, într-o locuintã plinã cu fotografii ale lui Nicolae Ceausescu, construitã chiar lângã faimoasa casã pãrinteascã a familiei din Scornicesti. Înainte de 1989, ea a ocupat functia de sef al Inspectoratului Judetean de Învãtãmânt Olt. Dupã Revolutie a devenit proprietara unui mic magazin din Scornicesti, iar printre produsele vândute se numãra si un sortiment de votcã numit „Ceausescu”. A murit pe 24 mai 2001, la 72 de ani, si a fost înmormântatã la Scornicesti.
Zoe Ceausescu
Înainte de 1989 a fost matematician si lucra la Institutul de Cercetãri Matematice al Academiei. Dupã Revolutie a continuat sã mai lucreze o vreme, dupã care s-a pensionat din motive medicale. Este cãsãtoritã cu Mircea Oprean, profesor la Politehnica din Bucuresti. Dupã câtiva ani de procese, Zoe a obtinut o hotãrâre judecãtoreascã în care autoritãtile erau obligate sã-i restituie patru bijuterii si alte câteva dintre obiectele de artã din cele care îi fuseserã confiscate în decembrie 1989, când fusese arestatã. Acum evitã sã aparã în public. (Claudiu Tãrziu, Cristina Hurdubaia)
Florea Ceausescu, cel mai iubit dintre frati
Florea Ceausescu, imediat nãscut dupã Nicolae, a fost poate cel mai apropiat sufleteste de cel care avea sã devinã în 1965 conducãtorul României. Florea era cel mare, mergea cu pachetele la închisorile prin care a trecut Nicolae, condamnat pentru convingerile comuniste înainte de al doilea rãzboi mondial. Dupã ce Nicolae Ceausescu a avansat rapid în ierarhia comunistã, dupã 23 august 1944, Florea a ales cariera de ziarist. A lucrat multi ani la „Steagul Rosu”, ziarul de partid al regiunii Bucuresti, în redactia cãruia a fost coleg cu Nadia Constantinescu, sotia viitorului presedinte al tãrii.
De la acest ziar a trecut apoi la „Scânteia”, organul CC al PCR, fiind mai întâi corespondent pentru judetul Ilfov, apoi redactor pe probleme agrare în redactia centralã. Cei din redactie si-l amintesc ca un om modest, deschis, plin de umor. Lui Florea, care semãna izbitor cu Nicolae, i se întâmpla deseori sã fie confundat cu seful statului. Poate si de aceea, Elena avea o atitudine foarte rece fatã de Florea, tinut cel mai la distantã de „curtea prezidentialã”. Fratii Ceausescu se reuneau de Sfântul Nicolae, când, potrivit obiceiului românesc, nu se fac invitatii la cel sãrbãtorit.
Florea Ceausescu a intrat în conflict cu câtiva satrapi locali în urma unor articole scrise în „Scânteia”. Cazul Duzineanu, despre care multi ieseni îsi amintesc, a stârnit furia prim-secretarului de la judeteanã sau a lui Ion Dincã, vizat direct de un articol care blama condamnarea unui inginer agronom din Cãlãrasi la ordinul lui Ion Te Leagã.
Dupã Revolutie, multi colegi de la „Adevãrul” i-au întors spatele. S-a pensionat. Trãieste în Bucuresti, unde are un apartament. Duce o viatã normalã.
Nicu Ceausescu fusese pregãtit pentru preluarea puterii
A fost cel mai implicat politic: prim-secretar al CC al UTC, ministru al Tineretului si, apoi, pânã în decembrie 1989, prim-secretar PCR al Sibiului. El era pregãtit pentru a prelua puterea de la tatãl sãu. A fost arestat la 22 decembrie 1989 si adus în Studioul 4 al TVR de cãtre revolutionari, dupã ce fusese rãnit cu o loviturã de cutit. La 21 septembrie 1990, Tribunalul Militar Bucuresti l-a condamnat la 20 de ani închisoare. Pe 3 iunie 1991 i s-a redus pedeapsa de la 20 de ani la 16 ani detentie. În noiembrie 1992 a fost condamnat la cinci ani închisoare pentru port ilegal de armã. A fost pus în libertate conditionatã pe motive medicale. Pe 16 septembrie 1996, Nicu Ceausescu a fost internat, în stare gravã, la Spitalul Clinic Universitar cu diagnosticul cirozã hepaticã cronicã. Dupã douã zile a fost transportat la o clinicã din Viena, unde a si murit la 30 septembrie în acelasi an. Avea 43 de ani. A fost cãsãtorit întâi cu Poliana Cristescu, iar apoi cu fiica lui Radu Constantin, lider comunist.
Ilie Ceausescu stia cã fratele sãu urma sã se retragã
Ilie Ceausescu, frate al dictatorului, a fost adjunctul ministrului Apãrãrii si secretarul executiv al Consiliului Politic al Armatei, pânã la 22 decembrie 1989. A condus mai multi ani Institutul de Istorie Militarã. Dupã Revolutie a fost acuzat si judecat pentru instigare la omor deosebit de grav în Revolutia de la Cluj. Ilie Ceausescu a mai spus cã bãnuia cã fratele sãu stia de aparitia evenimentelor din 1989, deoarece, din stenograma întâlnirii Nicolae Ceausescu – Mihail Gorbaciov, din 4 decembrie ’89, rezulta cã presedintele URSS l-a întrebat: „De unde stiti dumneavoastrã cã veti mai trãi pânã în ianuarie?”. Declaratiile fãcute de dictator la procesul sumar de la Târgoviste par sã confirme ipoteza lui Ilie Ceausescu. Pe holurile tribunalului, Ilie Ceausescu a declarat presei cã, din datele pe care le avea în 1989, reiesea cã la alegerile pentru Marea Adunare Nationalã, care trebuia sã aibã loc în martie 1990, Nicolae Ceausescu intentiona sã se retragã. Ilie Ceausescu a murit pe 3 octombrie anul trecut.
Andruta Ceausescu, condamnat la 15 ani de închisoare
Generalul în rezervã Andruta Nicolae Ceausescu, si el frate al despotului, a fost comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate Bãneasa. A fost inculpat singur într-un dosar, fiind acuzat de complicitate la genocid. A fost condamnat definitiv la 15 ani de închisoare, deoarece, în decembrie 1989, în calitate de comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate, a dat ordin elevilor sã tragã în manifestantii care protestau fatã de regimul comunist în Piata Universitãtii din Bucuresti. A stat în arest din 1990 pânã în august 1994, când a fost eliberat, pe motiv cã suferea de afectiuni hepatice si renale. El a fost reîncarcerat pe 28 ianuarie 1998, în arestul Penitenciarului Jilava, pentru a executa restul de 11 ani de închisoare, din pedeapsa de 15 ani de detentie datã de cãtre Curtea Supremã de Justitie. În scurt timp a fost iarãsi eliberat, pe motive medicale. A mai rezistat diabetului si cirozei hepatice pânã la 14 decembrie 2000, când si-a dat obstescul sfârsit. Avea 76 de ani.

Ceausestii, condamnati înainte de judecatã
Ovidiu Gheorghiu si Dorin Cîrlan, membrii plutonului de executie de la Târgoviste, mãrturisesc
Adjutantul-sef Octavian Gheorghiu a fost unul dintre cei trei „cãlãi” ai cuplului dictatorial. Dupã ce i-a împuscat pe Ceausesti, nici nu s-a îmbogãtit, nici n-a cãpãtat putere. I-au rãmas doar niscai gânduri negre, care-i mai bat uneori la usã, noaptea, chiar si dupã 14 ani.
Dimineata zilei de 25 decembrie 1989. Colonelul Cantuniari, comandantul Regimentului de parasutisti de la Boteni, face revista de front. „Vreau opt voluntari pentru o misiune cu 10% sansã de întoarcere. Sunt teroristi pe Bucuresti – Pitesti”. Opt oameni ies în fatã.
Se îmbarcã în douã elicoptere. Decoleazã. În aer primesc un nou ordin: aterizati pe Ghencea. Pe Ghencea se trãgea. Din TAB-urile parcate pe stadion ies: Stãnculescu, Mãgureanu, Gelu Voican si toti ceilalti care vor face parte din completul de judecatã a cuplului Ceausescu. Urcã în elicoptere fãrã nici o vorbã.
În aer, din nou, se schimbã ordinul. Destinatia – Târgoviste.
„Aici sã-i împuscati”
„Am fost surprinsi sã aterizãm în curtea unei unitãti militare, îsi aminteste Octavian Gheorghiu. Generalul Victor Stãnculescu ne priveste. Tu, tu si tu, veniti cu mine. Eram eu, Boieru si Cîrlan. Ne spune: vedeti TAB-ul ãsta? Înãuntru sunt Ceausestii. Dacã n-am fi fost zdrobiti de obosealã, am fi hohotit de râs: putea sã fie si Papa Pius. Ei erau. I-au bãgat în salã, la judecatã. Boieru a pãzit usa pe dinãuntru, eu cu Dorin, pe dinafarã. Aveam ordin sã tragem dacã cineva, oricine-ar fi, se apropia de usã. Stiam si ce urma sã se întâmple: generalul Stãnculescu ne arãtase zidul si ne spusese: «Aici o sã-i împuscati». Erau, asadar, condamnati înainte de-a fi judecati”.
„Le-am dat o sansã”
„Am auzit procesul prin usã. El striga tare: «Nu spun nimic decât în fata Marii Adunãri Nationale». Se auzea si ea «Taci, Nicule!». La sfârsit a iesit Lucescu, avocatul lor, cam agitat. Ne-a zis: «I-am întrebat dacã nu vor sã recunoascã faptul cã nu sunt sãnãtosi mintal. Au refuzat. Le-am dat o sansã si au refuzat...». Ar fi fost interesant ce-ar fi fost dacã Ceausestii spuneau cã sunt ticniti. I-ar fi condamnat si asa? Am primit ordin sã-i legãm. Ea tot striga: «Copiii mei!». Eu am legat-o. Si-am si înjurat-o, sã tacã. I-am pus la zid, câtiva pasi înapoi si pac! Am golit încãrcãtoarele. Boieru s-a dus, cu arma fumegând în mânã, cãtre completul de judecatã care asista. Le-a strigat: «Am fãcut-o pentru colegii care au murit la Televiziune». 11 parasutisti muriserã pe 22”.
„A fost bine? A fost rãu?”
„Am luat cadavrele, le-am suit în elicopter, am luat si «pasagerii de la Bucuresti», i-am depus pe Ghencea, cu escalã Otopeni. Ei s-au cãrat înapoi cu TAB-urile, noi am pus mortii pe gazon si-am asteptat. Am asteptat mult si bine. Spre searã a venit ordin sã ne întoarcem la bazã. Sã lãsãm cadavrele acolo. Dar cui? Sã le mãnânce câinii? În preajmã se trãgea. L-am chemat pe un locotenent tânãr si i-am zis cã-i lãsãm în grijã niste colete. «Cine sunt?» «Nu-i treaba ta!» Ne întoarcem la unitate. Am tãcut. Unul si-a scos casca si m-a întrebat dacã a albit. Nu albise. La bazã ne asteptau plângând Cantuniari si comandorul Suciu. Cel care a cãzut apoi la mijloc, cu «Tigareta II». Mult timp ne-am întrebat: a fost bine ce-am fãcut? A fost rãu? În fond, suntem militari, nu cãlãi. Nu i-am împuscat cu plãcere, ci, as zice eu, din necesitate. Soarta le era dinainte pecetluitã”. (Valentin Zaschievici)

La exact 14 ani, nici o orã mai mult, de la momentul în care a tras un încãrcãtor întreg în capul Elenei Ceausescu, fostul plutonier de parasutisti Dorin Cîrlan rememoreazã deziluzionat acea zi care avea sã-i schimbe viata din rãu în tot mai rãu.
Povesteste Dorin Cîrlan: „În drum spre zid, eu eram în spatele lui Ceausescu. S-a întors, s-a uitat în ochii mei. Cãpitanul Ionel Boeru trãgea de el, îl ducea pe sus. A strigat: «Trãiascã Republica Socialistã România liberã si independentã!» si a început sã cânte ca pentru el «Internationala». Atunci Ionel s-a pierdut, nu stiu cum, i-a izbit pe amândoi de zid si a tras cu automatul de la sold.
Ea cãzuse într-o pozitie ciudatã, avea pulpele dezgolite si se zbãtea… I-am tras un încãrcãtor în cap, am vãzut cum sãreau pe mine bucãti de os, sânge, dar nu-mi dãdeam seama de grozãvie. Nu stiu ce instincte animalice s-au descãtusat atunci în mine. Atunci a apãrut si generalul Stãnculescu, m-a vãzut galben si înlemnit si mi-a spus: «Dã-o, bã, în mã-sa, stii cât rãu a fãcut tãrii!».”
Dorin Cîrlan a plecat în „misiunea de gradul zero” alãturi de Octavian Gheorghiu si de camarazii lor.
Mãgureanu voma
Despre completul de judecatã, îmbarcat în elicoptere pe Ghencea: „I-am recunoscut doar pe Stãnculescu, Voican Voiculescu, Virgil Mãgureanu. Ãsta, pânã la Târgoviste, a vomat tot timpul într-o gãleatã. Nu stiam atunci cã însotim tribunalul exceptional. Cum am aterizat la Târgoviste, Stãnculescu ne-a spus cã îl vor judeca pe Ceausescu si cã cine se oferã sã ducã misiunea pânã la capãt – si s-a uitat la zid… Am înteles despre ce era vorba… Ne-am oferit toti opt care plecaserãm din Boteni, am zis asa, un DA anemic, da’ Stãnculescu a zis: «Nu, un pas în fatã!»
Fãrã somatie
Am pãsit toti opt. Si atunci generalul a zis: «Numai tu, tu si tu». Adicã eu, Ionel Boeru si Octavian Gheorghiu. La ceilalti le-a dat misiuni exacte. Eu am pãzit intrarea în sala de judecatã. Aveam ordin sã trag fãrã somatie în oricine voia sã intre si dacã eram atacati, din interior sau din afarã, aveam ordin de la Stãnculescu: intrati în salã si executati foc asupra sotilor Ceausescu. Dupã ce i-au scos din salã, în 10 minute erau morti. Am tras noi, cei trei, a tras un soldat, sofer, si a mai tras unul cu mitraliera de pe TAB, adjutantul Costicã Stoican. Abia dupã aceea au iesit în curte Stãnculescu, Voican, Mãgureanu si ceilalti. A semãnat mai mult a linsaj decât a executie…”
„Totul, de când a început Ceausescu sã cânte si pânã au murit amândoi, a durat, cred, vreo 30 de secunde” – îsi aminteste Cîrlan… „Pe urmã, repede, în 10 minute, «coletele», cum le spuneau ei, cadavrele adicã, au fost învelite în foi de cort si în pãturi, urcate în elicopter, iar noi am decolat imediat. Nu mai era loc în elicopter, am stat cu fundul pe Ceausescu, o sãptãmânã i-am purtat sângele pe pantaloni. Am fãcut o escalã în unitate, la Boteni, acolo s-a dat ordin sã rãmânã la sol patru dintre noi, printre care si eu… Ceilalti au decolat cu cadavrele… “
Regret
Mintit de superiori, supus la tot felul de presiuni, mutat de colo-colo, Dorin Cîrlan a trecut în rezervã, cu ordonanta, pensie nu are, a divortat si a rãmas fãrã casã, doarme pe unde apucã, o face când pe soferul, când pe garda de corp. „Acum regret cã l-am împuscat pe Ceausescu… Pe el l-am iubit, l-am idolatrizat, dar am tras, am tras… Pe el îl va judeca istoria. Eu, cãlãul, am pierdut totul”, încheie Dorin. (Viorel Ilisoi)

Gavroche a ajuns PSD-ist de Cornetu
Simbolul Revolutiei trãieste modest, dar a intrat în politicã
Într-o altã tarã ar fi trãit ca un rege. În România trãieste dintr-un salariu de sofer, într-un apartament modest si înghesuit din Pantelimon. De parcã nu ar fi fost simbolul Revolutiei.
Dupã decembrie 1989, viata i-a oferit lui Florin Vieru, supranumit Gavroche al României, mai multe necazuri decât bucurii. A fost si somer, a avut si datorii la întretinere, dar si probleme cu Justitia, fiind condamnat pentru furt. Abia de un an încoace trãieste mai bine.
SOFER. A intrat si în politicã. Constantin Bebe Ivanovici l-a fãcut vicepresedinte la grupul de tineret al PSD din Comuna Cornetu. Un an si jumãtate a fost soferul personal al lui Bebe Ivanovici. Si acum este sofer, dar al unui om de afaceri, si are un salariu, zice el, „decent”.
COLEGII CERSETORI. Nu-i bai. Nu e singurul revolutionar cu o viatã destul de grea. „Îmi pare rãu de oamenii care s-au sacrificat. Plânge sufletul în mine când vãd colegi revolutionari cersind. Sã tineti minte. Sunt revolutionari care fac foamea, sunt purtati pe drumuri, nu sunt luati în seamã.” Asa vorbeste, dupã 14 ani de promisiuni si neîmpliniri, Florin Vieru, acum în vârstã de 28 de ani.
O BUCATÃ DE PÃMÂNT. Are brevet si certificat de revolutionar si cam atât. „Îmi doresc o bucatã de pãmânt sã-mi construiesc o casã. Poate s-o rezolva”, spune Gavroche. Deocamdatã trebuie sã se multumeascã doar cu apartamentul strâmt, pe care si l-a cumpãrat si unde locuieste cu sotia, Beatrice, fiica acesteia din prima cãsãtorie si fiul sãu, Adrian Alexandru, în vârstã de trei ani. (Lavinia Tudoran)
Momentul eroic
În 1989, fotografia lui Vieru, atunci un pusti de 14 ani din comuna Dobroesti, cu steagul gãurit înfãsurat în jurul corpului a fãcut înconjurul lumii. A venit de acasã, de unde a furat steagul de pe clãdirea Primãriei, si a ajuns în Bucuresti în mijlocul revolutionarilor. Ziaristii francezi l-au surprins în memorabila fotografie de pe coperta „Paris Match” si i-au spus Gavroche, dupã numele eroului lui Victor Hugo. În scurtã vreme a devenit simbolul Revolutiei Române. Vieru mai are un singur numãr din „Paris Match”. De câte ori îl rãsfoieste îi revine speranta într-o viatã mai bunã, de erou.

De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
Sotia generalului Stãnculescu s-a sinucis într-un chip care a descumpãnit pe mai putin cunoscãtorii firii omenesti. Dispãruta a invocat, în biletele lãsate, hãrtuirea la care a fost supus sotul în ultimii ani.
Pentru a întãri aceastã semnificatie, ea si-a datat înscrisurile cu 22 decembrie, ziua în care fostul ministru al Apãrãrii Nationale a schimbat soarta evenimentelor. Preluând comanda de la Vasile, el a ordonat armatei sã fraternizeze cu demonstrantii si i-a dus pe Ceausesti la elicopter. Dupã pãrerea mea, nu le-a înlesnit fuga, cum s-a scris, ci i-a trimis la Târgoviste, via Snagov, unde comandantul Kemenici primise ordin sã-i iluzioneze cã-i protejeazã de atacurile fortelor strãine (în acest scop se simulau atacuri grozave împotriva unitãtii) pânã când generalul Stãnculescu restabilea situatia. Descumpãnirile unora la motivul invocat în bilete de Elena Stãnculescu îsi au cauza în reducerea durerii omenesti doar la nivelul celor care tin de fiziologie. Sub acest unghi, e greu sã crezi cã se poate sinucide cineva altfel decât din faptul cã nu mai are ce mânca sau din faptul cã-l însalã nevasta. Celor care s-au uimit de motivatia în plan moral trebuie sã le reamintim cã existã si sinucideri din onoare.
Am cunoscut-o pe sotia generalului, fiind unul dintre jurnalistii care, pe vremea regimului CDR-ist de tristã amintire, am scris împotriva hãrtuielii la care au fost supusi Victor Stãnculescu si colonelul Kemenici (în viatã), dar si Stefan Guse, Vasile Milea (post-mortem). Am fãcut-o si voi continua s-o fac, deoarece, asa cum am arãtat de nenumãrate ori, nu putem judeca penal Istoria.
Ordin si moralã
La Timisoara, la Bucuresti, la Cluj, armata s-a confruntat cu o situatie iesitã din comun, definitã prin conflictul dintre datoria de a îndeplini ordinul dat si datoria de a nu reprima o revoltã pe care toti militarii de la general pânã la soldat o considerau si a lor. Nu întâmplãtor, am evitat expresia a trage în popor, exploatatã pânã la deselare în ultimii ani, pentru formula a reprima. Asta deoarece rãmân convins, dupã 13 ani de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, cã, exceptie fãcând cazurile de provocare fãtisã, armata n-a tras. Victimele zilelor anterioare lui 22 decembrie sunt persoane izolate din multime. Martori mai onesti, care refuzã politizarea adevãrului, recunosc cã s-a tras din altã parte decât din fatã, unde erau militarii. Dar chiar si fãrã aceste mãrturii, minima cunoastere a vietii ne spune cã un pluton adus în fata unor demonstranti nu trage selectiv. Ori trag toti soldatii deodatã, fãcând mãcel, ca în 1929, la Lupeni, ori nu trage nici unul.
Pretext si realitate
Cu toate acestea, sub regimul Constantinescu s-a început o adevãratã vânãtoare de vrãjitoare. Pretextul invocat: sã se facã victimelor dreptate. În realitate, motivul era altul, fãrã nici o legãturã cu dreptatea. S-a urmãrit un scop politic meschin. Acela de a lovi în Ion Iliescu, aflat la vremea respectivã în opozitie, acuzat subtil de a-i fi protejat pe generali, inclusiv pe generalul Stãnculescu. Dacã fostul regim ar fi actionat în planul înalt al moralei, n-ar fi fost pus sã instrumenteze dosarele însusi Dan Voinea, procurorul din Procesul Ceausescu. Orice politician moral l-ar fi lãsat pe linie moartã si nu l-ar fi promovat ca sef al Parchetelor Militare, fie si pentru cã numele lui apare în toate enciclopediile lumii la capitolul Procese abjecte. Noua putere, a lui Ion Iliescu si a lui Adrian Nãstase, stând si ea sub semnul oportunismului, n-a avut curajul sã înfrunte gãlãgia unor ziare si a unor cercuri care au continuat, dupã cãderea regimului Constantinescu, ura oarbã, imbecilã de pe vremea când erau rãsfãtatele puterii alese în 1996. Chiar si acum, când generalul Stãnculescu traverseazã o tragedie, un ziar care i-a fost si-i este dusman a scris un pamflet numindu-l generalul-infractor. Meritã mentionat acest caz, pentru cã el ne face sã întelegem de ce au perceput românii guvernarea CDR-istã ca pe un cosmar. Era o guvernare absurdã, întemeiatã pe ranchiunã, influentatã de intelectuali sterpi, frustrati, o guvernare fãrã o minimã întelegere a vietii.
Elena Stãnculescu a trãit, alãturi de generalul Stãnculescu, drama hãrtuielii pe motive politice. A fãcut însã gestul suprem sub guvernarea PSD-istã. Aparent, fãrã logicã. Dupã 2000, actualul regim a introdus recurs în anulare si actualul regim a fãcut ca Înalta Curte de Casatie sã amâne de câteva ori sentinta pe motive de procedurã. A fãcut-o acum, pentru cã abia acum, sub regimul PSD, a ajuns la deprimare absolutã. Ion Iliescu e seful statului si datoritã lui Victor Stãnculescu. Adrian Nãstase e premier si datoritã lui Victor Stãnculescu. Fãrã gesturile decisive ale generalului, alta ar fi fost soarta celor doi. Si iatã cã în timp ce Ion Iliescu se plimbã de la o sindrofie la alta, vorbind despre evenimentele din decembrie 1989, în timp ce Adrian Nãstase apare la televizor depunând coroane de flori, Victor Stãnculescu, cel care si-a riscat viata ordonând armatei sã fraternizeze cu demonstrantii, spunându-le celor doi Ceausesti sã meargã la Târgoviste, scotându-i din Comitetul Central, nu numai cã e uitat, dar, mai mult, e si un om pe care-l asteaptã 15 ani de puscãrie.
Deprimare absolutã
Elena Stãnculescu a fost purtãtorul de cuvânt al generalului în fata puterii de azi, în fata societãtii românesti, în fata noastrã, a tuturor. Iubindu-si sotul pânã la dramatism, asumându-si deplin toate trãirile acestuia, ea s-a sinucis. A fãcut-o în locul generalului. A fost veriga slabã din personalitatea altfel puternicã, stãpânã pe sine, a lui Victor Stãnculescu. Gestul ei ne explicã pânã unde a ajuns însusi generalul cu disperarea. Pentru ca Ion Iliescu sã fie azi presedinte, pentru ca Adrian Nãstase sã fie prim-ministru, pentru ca Ioan Mircea Pascu sã meargã la simpozioane NATO, iar Mircea Geoanã sã fie partener de dialog cu americanii, generalul Victor Stãnculescu a trãdat. Ce infern poate fi în sufletul unui om care stie ce rol a avut el în ridicarea unei clãdiri somptuoase, vãzând cã cei dinãuntru îl tin pe la usi, ba mai mult, cã-i alungat de acolo cu pietre!
Sperante înselate
Dacã de la regimul Constantinescu generalul Victor Stãnculescu nu se putea astepta la nimic bun, fostul presedinte apartinând altei lumi, nu acelasi lucru se poate spune despre regimul Ion Iliescu. Victor Stãnculescu stie cã actualul presedinte al României stie ce rol au jucat Victor Stãnculescu, alti generali si nu numai generali, dar si personaje civile din umbrã, în victoria Revolutiei. Si, desi stie, desi a lucrat împreunã cu ei, le-a cerut ajutorul, s-a bazat pe ei în cariera sa de început, domnul presedinte evitã sã le recunoascã public importanta.
De ce evitã asta Ion Iliescu? Pentru cã domnia sa are marota revoltei spontane, a unei revolutii în care strada a decis totul, politicienii, militarii fiind absolut secundari. În aceste conditii, în acest an, mai mult ca niciodatã, confruntat cu atacuri vizând lovitura de stat, Ion Iliescu a exagerat pânã la paroxism rolul strãzii. Ar fi fost normal ca acum, la 14 ani de la prãbusirea comunismului, sã se recunoascã public si rolul avut în Revolutie de personalitãti. Fie si pentru cã teza lui Marx privind rolul determinant al maselor în istorie, personalitãtile fiind niste marionete ale strãzii, e complet falsã.
Ion Iliescu exagereazã aceastã revoltã spontanã si pentru cã se teme. Nu numai de consecinta logicã a recunoasterii rolului personalitãtilor – acceptarea tezei complotului sau mãcar a minimei pregãtiri anterioare –, dar si de scandalul care ar izbucni dacã ar aduce în prim-plan, la comemorarea Revolutiei, si pe cei care, precum generalul Victor Stãnculescu, au contribuit decisiv, nu în stradã, ci în birouri, la victoria Revolutiei.
Lectie de curaj
Tãria unui mare om politic, si ceea ce-l face sã fie si om istoric, stã în capacitatea de a înfrunta la un moment dat presiunea exercitatã de contemporani pentru a-l obliga sã facã un anumit lucru sau sã declare un anumit lucru.
Nici unul din liderii României de azi n-are aceastã tãrie. Sinucigându-se, Elena Stãnculescu le-a dat o lectie de curaj. Si de bãrbãtie. (Ion Cristoiu)

Note:



Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7271 (raspuns la: #7268) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Raspunsuri si comentarii - de irina fiorentina la: 08/08/2005 17:43:09
(la: Vizite-n astral si din tainele egoului)
Salutari lui Om, So Happy si altora interesati de dialog la Kaffehaus!

Acum va scriu din tara si ma simt inspirata, ca primele experiente cu astralul le-am avut chiar aici, din adolescenta.

Ce sa zic, multumesc lui "om" pentru definitie, dar aripile mi le-am castigat (sau mai bine zis recastigat) de ceva timp, doar ca uneori imi dau seama ca nu am timp sa zbor sau ca ma las coplesita de zbuciumul vietii si de lucruri mult prea terene (din considerente obiective...atat cat poate fi o viata de om) neglijand acest contact pretios cu "taramul umbrelor".

Din lecturile mele si in baza unei oarece doze de intuitie si sensibilitate (nu as folosi cuvantul medianitate, desi harta mea astrologica indica posibilitatea dezvoltarii si a unor astfel de capacitati) pot spune ca psihicul (incluzand aici si subconstientul si tot ceea ce inca nu cunoastem din tainele vietii sufletesti si cerebrale - doua dimensiuni care d.p.d.v. fiziologic si energetic sunt in stransa legatura, ba chiar interdependenta) este tot timpul legat printr-un canal energetic cu alte dimensiuni sau cu ceea ce intr-un singur cuvant numim "astralul". Problema e ca neexploararea acestei legaturi sau mai bine zis ignorarea existentei sale de multe ori ne creeaza senzatii si trairi eronate sau gresit decodificate, pe care le interpretam altfel decat ceea ce sunt in realitate. In fond, sistemul nostru de reprezentari si simboluri vizuale, extrem de importante in comunicarea cu astralul, se bazeaza pe niste arhetipuri si experiente acceptate si uneori confirmate de un numar reprezentativ de persoane. Traind intr-o comunitate, de exemplu una religioasa, in care distinctia intre bine si rau este destul de clara si reprezentata prin simboluri ca Lumina/Intunericul, Dumnezeu/Diavolul etc., psihicul nostru va proiecta in astral aceste reprezentari, dandu-le forma - si aici as cita experienta despre care vorbea So Happy. De multe ori ni se poate intampla sa regasim aceste reprezentari in vise si sa le asociem unor stari sau situatii conflictuale pe care le traim...bineinteles ca in acest caz interpretarea e subiectiva si de multe ori in aceste situatii subintra fantazia proprie si dorinta de a ne considera destinatari ai unor realitati sau manifestari paranormale...si de aici ar mai fi doar un pas catre paranoia!

Astralul nu pote fi o alternativa la momentele de criza ale vietii si nici un mod de a te autoiluziona cu imagini estatice...pentru simplul motiv ca exista independent de existenta noastra si functioneaza in baza unor legi pe care nu le cunoastem suficient...stim doar ca exista persoane mai dotate care comunica mai usor si persoane care poate toata viata nu vor reusi sa descopere aceste noi dimensiuni.

Cand vorbesc de "evadare" o inteleg in sensul de descatusare de material, de corp, de greutatea materiei: ca un fel de volatilizare a materiei pentru a permite energiei sa navigheze libere, fara oprelisti si limitari. Bineinteles, poate parea o contradictie, pentru ca initial am afirmat ca pishicul si creierul sunt legate fiziologic si ne-am putea imagina ca fara creier nici psihicul nu ar avea o viata a lui. De aceea, cand creierul nu mai e alimentat si nu mai primeste substanta nutritiva si oxigen, intregul corp are de suferit si implicit viata sau energia incepe sa-l paraseasca pana la colapsul final. Dar eu cred ca exista o legatura mult mai subtila intre material si astral, altfel totul s-ar reduce la niste simple inchipuiri ale unor minti prea creative si active imaginativ iar calatoria noastra existentiala ar fi prea scurta si extrem de limitanta. Si aici ar trebui introdus discursul Universurilor sau a dimensiunilor paralele, a posibilitatilor de crestere spirituala prin reincarnare, a metodelor de purificare si reechilibrare prin practici isihaste sau yoghine, a teletransportului si a unei extraordinare concentrari energetice in cantitati de materie extrem de mici.

Problema e ca omului in general ii e frica sa exploreze terenuri necunoscute, mai ales cand e vorba de propriul psihic si de capacitatea de introspectie si de comunicare la alte niveluri decat cele deja experimentate si cunoscute. De multe ori am privit cerul instelat si contiuam sa ne dorim sa exploram spatiul, dar mintea noastra si sufletul il exploram prea putin si de multe ori facand apel la o serie de prejudecati si coduri de explorare ineficiente, depasite. E mult mai simplu sa-ti imaginezi monstri cu trei capete sau diavoli cu doua coarne ca intruchipare a raului, decat creaturi fara corp, doar din "lumina" sau chiar simple organisme energetice, cu o organizare genomica exceptionala, concentrata intr-o minge de spirale peptidice de cativa microni. E doar un exemplu si poate nu e cel mai potrivit...candva ma interesa foarte mult SF-ul!

Nu de mult am vizionat Constantine, cu Keanu Reeves! Nu stiu daca l-ati vazut, e o parodie cu anumite chestiuni interesante dar si cu multe reprezentari ridicole...oricum mi-a placut o idee pe care a avansat-o: ca in realitate lumea Binelui si cea a Raului nu sunt atat de net delimitate si ca noi muritorii nu suntem chiar atat de protejati si destinati salvarii, daca credem in victoria si protectia unui Dumnezeu binevoitor. Cred ca aceasta idee ar fi buna de aplicat si in cazul experientelor in astral: poate pe taramul umbrelor, al energiilor, aceasta diferenta nu mai exista si putem fi toti egali, capabili sa ne masuram doar cu noi insine si cu propriile capacitati... e doar un gand care mi-a venit in timp de scriam - dar poate un fond de adevar exista: in fond suntem noi cei ce alegem daca sa deveni ingeri sau demoni!

Astept comentarii, cu mare interes!

irina, din nou in Romania.
#64028 (raspuns la: #63298) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cassandra - de cico la: 19/08/2005 23:34:25
(la: Dezgolirea femeii)
Criteriile barbatului sint in primul rind vizuale – el e atras de fizicul femeii in primul rind

Eh da, ca femeile se uita-n primul rind la ce? (ah, am uitat de portmoneu :)) Barbatul e mai natural si transparent in reactiile sale (si de-asta unele-l minjiti cu apelativul "animalic"), femeia isi baga de multe ori in cap idei ca cea de mai sus, si de-asta apare deseori drept perfida sau ipocrita (cind poate nu e cazul).

fara ca asta sa insemne ca barbatii sint doar niste hormoni umblatori

Mda, deci SINTEM niste "hormoni umblatori", dar nu numai (te gindeai desigur tot la contul in banca, la potentialul de-a subventiona nevoile femeii ;)). Orice prilej e bun pt a mai arunca o rautate la adresa noastra, nu? :(

Poate ca un factor interesant este teama barbatului de a fi respins

Are sens, in masura in care consideri ca de-obicei barbatul e cel care "trebuie" sa initieze avansurile. De frustrarea femeilor ce nu-s bagate-n seama si nu pot face primul pas din jena, ce poti sa spui? Remarc doar ca asa-zise "concluzii" trase de tine sint de fapt side-effecte de la modul in care se petrece flirtul, nu ca barbatul ar fi intr-un fel sau altul. Tare curios as fi sa vad ce s-ar petrece daca femeile ar trebui sa "agatze" ;)

Concluzia este ca prima evaluare pe care barbatul o face femeii este sexuala, bazata exclusiv pe aspectul sau fizic

Atunci cum s-o face ca sotia (alaturi de care-am petrecut aproape o viata) NU m-a atras prima oara preponderent sexual (chit ca e inca o femeie f atragatoare), ci prin calitatile ei umane? Bagati-va insa in cap toate prostiile despre barbati, eu vad doar ca unele va exprimati jalnic propriile frustrari, poate va place cind va auziti debitind tot felul de exagerari :((

Ca urmare a acestui mod de “gindire” nici nu intelege reactiile uneori excesive ale unor barbati la vederea frumusetii sale pe care atita a “lucrat” sa o puna in evidenta. Ea nu considera ca a se imbraca sexy este o invitatie sexuala pentru fiecare barbat care ii iese in cale.

Lipsa de ratiune nu e o scuza. Orice om inteligent cauta sa inteleaga realitatea inconjuratoare asa cum e, si s-o perceapa obiectiv. La treaba asta egocentrista cu "ea nu considera" multi ne-am intreba simplu "si cui ii pasa ce considera ea?". Cita vreme isi cladeste o imagine a lumii bazata pe "ce consider eu", o sa-si arate mai tirziu frustrarile sexiste in mod penibil.

A se imbraca sexy este rezultatul instinctului, al modei, al increderii de sine, al bunastarii personale sau a nevoii de a o recapata samd.

Dupa toate criteriile mai degraba ...narcisiste si egocentriste insirate de tine, banuiesc ca-n samd intrau si alte doua motivatii desigur evidente: te-mbraci sexy si ca sa atragi barbati sau sa te compari cu tinuta altor femei (sa rupi gura tirgului, cum s-ar zice :)).

Asa ca de ce nu, raspunsul la intrebare este: OK, sint frumoasa si vreau sa arat asta si celorlalti, dar daca o fac nu ma priviti doar ca un obiect sexual, sint ceva mai mult decit asta.

Eterna obsesie ;)) Chiar daca s-a scris de nu stiu cite ori pe-aici ca barbatii seriosi NU privesc de regula femeia ca pe-un obiect sexual (si cele mai multe aveti deja linga voi confirmarea, cu o astfel de persoana), continuati sa priviti la gramada pe "ceilalti" prin prisma asta deformata :((

PS. Cico, tu te-ai uitat prea mult la poza mea, ti-a placut pina la urma...ca altfel nu ai vorbi de razboi ;) Mie imi plac barbatii si complimentele lor (educate) asa ca nu am nici o problema in privinta asta. Peace. :))

acel "vreti razboi?" al meu era intre ghilimele, urmat de niste smileys lungi si latzi. Nu tin minte sa-ti fi facut TIE personal vreun compliment (educat sau nu), poate-mi refresh-izezi memoria daca ma-nseala. N-am prea inteles ce era cu acel "altul care nu are succes la femei", dar poate n-am citit eu bine si era ceva referitor la subiectul cu religia ;)

ps Cassandra, tu stii ca ti-am admirat dintotdeauna interventiile pe aproape orice alt subiect (religie, moralitate, evolutionism etc). La barbat-femeie dai insa dovada cred de mai multe prejudecati clar feministe. E doar parerea mea amicala, te respect prea mult ca sa doresc sa te necajesc cu ceva.
#66773 (raspuns la: #66531) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Citindu-l la un moment dat pe - de Ella Popa la: 03/11/2005 14:20:29
(la: zece motive de a fi fericit ca esti......OM.)
Citindu-l la un moment dat pe Goethe, in "Suferintele tanarului Werther", am gasit o fraza pe care mi-am amintit-o cand am dat peste aceasta conferinta. Ideea era ca doar oamenii simpli, care nu-si pun probleme majore, care toamna, atunci cand frunzele incep sa cada, nu se gandesc decat la faptul ca vine iarna si nicidecum la trecerea timpului,la trecerea noastra odata cu el, doar acesti oameni pot fi cu adevarat fericiti.Ca ceilalti, cei care isi pun probleme existentiale, care se intreaba ce inseamna sa fii OM, vor cauta intotdeauna raspunsuri, se vor framanta, de cele mai multe ori fara sa inteleaga si sa se inteleaga, fara a fii fericiti!
Motive sa fii fericit ca esti om...Ma mai gandesc si am sa revin
Parerea mea - de zaraza sc la: 03/04/2006 13:23:26
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Maotzedung-Ioanide a fost provocat de Jennifer. Cine e credincios il intelege...A pus doar altfel problema...

Jennifer-Tu spui ca pentru tine pamintul si universul ramin simbolurile vietii. Nici nu ma mira ca neintelegind ca religia este de neinteles pentru atei ai uitat de conceptele abstracte (prea ai alunecat pe partea materiala a lumii) carora nu stiu in ce masura le poti demonstra existenta: libertate, prietenie, multumire, educatie, fericire si altele...Acestea sint valorile noastre comune, le impartasesc si eu si tu, da, nu numai zeii si dracii, acestia nu sint relevanti intre noi doua...Orice crestin sau aproape toti sint de acord cu tine in ce priveste stiinta, pentru ca Dumnezeu cunoaste rosturile acestei lumi, raspunsul la intrebarile noastre e prea complicat sa-l vedem sau sa accedem la el, asa ca toti e posibil sa avem dreptate. Dumnezeu are raspunsul la intrebarile noastre, fie ele din stiinta sau nu.

Am scris de cel putin doua ori pe forum ca Dumnezeu l-a lasat pe om cu liber arbitru si ca atare nu il indruma categoric nici pe o cale nici pe alta.

Cred in Dumnezeu pentru ca El este iubire, este Iubirea pe care te poti baza oricind. Apropo, cine poate simti iubirea pe care o arata sotii unul altuia?...Exista si iubire neimpartasita, cum poate ceva care este energie sa-si faca simtita iubirea decit daca esti deschis spre acea energie...

O picatura in univers este viata mea, prefer sa am asigurata vesnicia...
Viata nu e totul, omul e o fiinta ce opereaza cu notiuni abstracte...Cine ma condamna pentru ca acum, credincioasa fiind, cred in vesnicia notiunilor abstracte...Si nici macar nu cautam ceva cind am descoperit pe Dumnezeu...Dar sotul meu era si este primul om perfect lucid, rational, inginer, cu care discutind am descoperit ca stiinta poate convietui cu religia. Religia nu se opune stiintei, religia il completeaza pe om, ii da sens, finalitate, ii ofera acces la intregul univers. Si nu am crezut cind discutam cu el, ci Dumnezeu mi s-a adresat pe strada, in gindul meu.
Nu stiu de ce ii scriu lui Jennifer aceste rinduri, in principal ei, dar nu pot sa tac. "Daca veti opri acesti oameni sa vorbeasca, vor vorbi pietrele!" Homo Stultus cred ca v-ar putea spune de unde e citatul, sau cautati-l, pe mine ma intereseaza ce simt eu, tot ce am citit a fost distilat in sufletul meu...

cere si ti se va da
#115125 (raspuns la: #115100) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Loc pentru credinta - de face to face la: 30/06/2006 19:39:47
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Luchian Baiasoiu
De-a lungul mileniilor, Dumnezeu a fost ceva de la sine inteles, nimeni gandindu-se sa-l puna la indoiala. N-a existat popor care, sub o forma sau alta, sub o imagine sau alta, sa nu-L caute sau care sa fi renuntat in totalitate la credinta in El. Iata cum spune filosoful Plutarh:
"Poti fasi orase fara ziduri, fara literatura, fara imparati, fara comori, fara monede, fara teatre, dar un oras fara temple si fara Dumnezeu n-a gasit nimeni si nici nu va gasi."
Totusi, incepand cu secolul al XIX-lea, sfidand toata cunostinta de pana atunci, dand la o parte adevarata stiinta, ateismul si-a facut tot mai simtita prezenta, negand existenta lui Dumnezeu.
"Nebunul zice in inima lui: nu este Dumnezeu" - spunea psalmistul cu 3000 de ani in urma.
Tot felul de teorii, care mai de care mai sofisticate, au tulburat generatiile ultimei parti a secolului al XIX-lea si pe cele care au urmat.
Dintre toate lipsurile despre care a vorbit Mantuitorul, cu privire la ultimele generatii de oameni, prevazand covulsiile sociale, psihologice, materiale etc. prin care va trece lumea noastra, una i-a atras in mod deosebit atentia: "Cand va veni Fiul omului, va gasi El credinta pe pamant?"
Mai e loc pentru credinta?
Credinta ca Universul are la baza legi guvernate de o inteligenta superioara l-a ajutat pe Johannes Kepler sa descopere orbitele planetare. Despre el se spune ca in timpul cercetarilor sale a exclamat: "In creatiune Creatorul poate fi atins cu mana."
Asemenea lui, Louis Pasteur a afirmat: "Lumea va rade odata de prostia filozofiei materialiste de azi. Cu cat studiez natura mai mult, cu atat ma mir si admir mai mult lucrarea Creatorului."
Daca privim si la marii misionari ai secolelor al XVIII-lea si al XIX-lea, oameni care au jertfit totul ca mii si mii de semeni sa nu mai traiasca in intuneric, observam ca au fost manati de acelasi deziderat, acela de a-l face cunoscut pe Dumnezeu.
William Carey, un simplu cizmar, manat de aceasta dorinta, a plecat in India unde a facut dovada ca este un geniu in materie de limbi. Acolo a tradus Noul Testament in bengaleza si a devenit profesor de limbi orientale la Universitatea din Calcutta. A scris manuale de gramatica si dictionare in multe dialecte indiene. De asemenea a introdus in India multe metode noi in agricultura si gradinarit.
Datorita influentei sale, obiceiurile salbatice de a-si arunca copiii la crocodili, la festivalurile religioase, au incetat, la fel ca si arderea vaduvelor sau ingroparea lor de vii o data cu sotii lor morti.
Allen Gardiner s-a dus ca misionar in Patagonia. Charles Darwin, cand a vizitat aceasta zona, a crezut in patagonezii erau veriga intermediara dintre oameni si maimute. Ei aveu o frunte foarte ingusta si gandurile si obiceiurile lor erau pervertite. In decurs de numai cativa zeci de ani, misionarii au schimbat totul. Dupa ce a vizitat tara din nou, Darwin a spus:
"Intotdeauna am crezut ca cel mai mare miracol al istoriei ar fi sa-i civilizezi pe japonezi. Acum sunt convins ca ce au facut misionarii in Patagonia, civilizandu-i pe bastinasi, este cel putin la fel de minunat."
Si de atunci a devenit un contribuabil permanent la misiunea lor crestina.
Astazi, cand realizarile tehnice au spulberat barierele cunoasterii, cand toata aceasta dezvoltare schimba fatza lumii de la o zi la alta, de la o ora la alta, ramane inca valabila intrebarea Mantuitorului: "Cand va veni Fiul Omului, va gasi El credinta pe pamant?"
Toate incercarile de a gasi o cale de rezolvare a problemelor acestei lumi sunt lipsite de sens, fara o intoarcere a omului spre Dumnezeu - Creatorul tuturor lucrurilor.
"Citind diverse mesaje de pe - de rational rose la: 18/07/2006 23:16:13
(la: In cautarea adevarului)
"Citind diverse mesaje de pe site, observ ca oamenii se afla in cautarea adevarului. Subiectele sunt multe, dar fiecare cauta sa stie, sa afle, sa dea un raspuns. Exista multe raspunsuri, nimeni nu este de acord, cel putin nu in totalitate, cu nimeni."

Unii chiar cauta adevarul, altii cauta un 'adevar mai convenabil", alti cred ca daca se opun adevarului il pot schimba... Trebuie sa fim sinceri cu noi insine si sa ne intrebam tot timpul: "De ce cred ca lucrul asta e adevarat?" Uneori credem niste lucruri doar prin inertia unor tipare pe care le avem in minte, sau pt ca asa ne place.


"Intreaga conversatie tinde sa devina (poate a si devenit deja) o pura dezbatere mai mult sau mai putin intelectuala, filozofica, o dezbatere in care unii isi manifesta furia, altii bucuria, altii cu pretentii de expert ofera sfaturi pretioase, altii adopta o pozitie mai neutra. "

Nici n-ar putea sa fie altfel...


"Cert este ca toti dau impresia ca ei stiu. Am senzatia ca nimeni nu stie nimic. "

"Adevarul" poate fi ca asta e doar parerea ta :-)
Cred ca fiecare om care cauta sincer descopere parti de adevar, si putem invata unii de la altii, cu conditia ca sa trecem prin filtrul propriu ceea ce invatam.


"Oare a realiza ca nu stii nimic sa fie inceputul intelepciunii? "

Poate sa fie... sau poate sa nu fie :-)


"Oare adevarul sa fie chiar atat de relativ? Iar daca este relativ cum poate fi adevar?"

Cred ca exista un Adevar absolut, si un "ceea ce mi se pare mie in acest moment ca e adevarat".


"Ce este adevarul? Este el sinonim cu libertatea? Daca Isus spune “Adevarul va va elibera...” este adevarul sinonim cu Dumnezeu? Nu ca si cuvant, ca si concept, ci ca esenta?!"

Eu cred ca da. Cred ca atunci cand ajungi sa cunosti adevarul iti dai seama cat de departe esti de standard, iti dai seama cat de rau e raul si simti o lehamite fata de el.


"Freud a concluzionat ca oamenii nu pot trai fara minciuni."

Freud e mort. Ce motive as avea sa ma iau dupa el?


"Este minciuna opusul adevarului sau o fateta a acestuia?"

Minciuna e DEFINITA ca opusul adevarului.


"Ce este adevarul?"

Sa nu ne mai balacim in metafore, singurul adevar absolut pe care-l avem (fara sa-l primim din alta parte) este ca TOTI MURIM.

Unul singur a trecut de bariera asta a motii: Isus Hristos, si de aceea cred ca e Singurul in care putem avea incredere in probleme de viata si de moarte.

Pentru sceptici: cu primire la moartea si invierea lui Hristos avem multe evidente, atat profetice, cat si marturii ale martorilor oculari. De asemenea din exemplul si invatatura pe care a lasat-o lumii, concluzia mea este ca nimeni si nimic altceva nu ofera raspunsuri mai bune la problemele existentiale care ne framanta.



raspunsuri... - de casandra_radu la: 03/08/2006 20:58:10
(la: ATEISM)
pentru razvyq

In momentul in care primesc aprobari, incep sa-mi fac griji ca bat campii :))
Cat despre “a adopta aceasta pozitie de bun simt”, care ar putea reprezenta o stare de echilibru sau de haos...Aici e necesara o mica precizare. Nu e vorba ca eu as fi ales, rational sa cred ca Dumnezeu nici nu exista, nici exista, este vorba ca am realizat ca nu stiu cum stau lucrurile. Este ceea ce simt eu, nu ceea ce gandesc. In aceste conditii, resimt o stare de echilibru. Probabil ca daca alegi rational sa te situezi la nijloc, asta ar genera o stare de haos, poate te-ai simti pierdut.
Avem nevoie de o baza, da...si baza aceea trebuie gasita in tine insuti, nu in tot felul de concepte mai mult sau mai putin atragatoare, rafinate, spoite. De ce l-as cauta pe Dumnezeu in ceruri sau oriunde altundeva, cand eu sunt creatia lui si pot incepe sa-l caut in mine?
Daca ai ajunge sa stii, daca ai ajunge la adevar, nu ai fi trist, nu ai avea cum. Ai avut vreodata momente de fericire totala? Poate ca da..ai simtit atunci ca existenta e beatifica? Ce e trist in existenta? Numai omul...
Cat despre sensul vietii, poate ca viata insasi este sensul. Iar intr-un alt sens :) ...poate ca fiecare trebuie sa dea un sens propriei vieti, adica nu sa astepte sa gaseasca un sens sau sa preia sensul insuflat de altii, ci sa-si creeze propriul sens, al propriei sale vieti. Asemenea lui Dumnezeu. El se pare ca si-a dat singur sensul, devenind tot ceea ce ne inconjoara si chiar si noi, oamenii. Dumnezeu este creatia sa, creatia sa este Dumnezeu, nu poti separa pe creator de creatia sa ori invers. Materia nu exista fara spirit, iar spiritul fara materie nu are...sens.

pentru cattallin2002
Ca spusele mele ar fi influentate de conceptele filozofiei si religiei orientale este pur si simplu perceptia ta. In mod obiectiv ar fi greu, daca nu imposibil sa fie asa, intrucat nu sunt familiarizata cu filozofia si religia orientala, nu am citit nimic in acest sens. Doar am mai auzit unele chestii de la diverse persoane. Am fost crescuta in religia crestina. Toto astfel, se poate spune ca cei care au crescut asa sunt influentati de conceptele crestine. Nu sunt influentata de nici un concept. Le-am dat naibii de concepte si am inceput sa caut pe cont propriu.
Habar nu am de curentul New Age, ce sa comentez. Am auzit ca Enigma e muzica New Age..imi place, ce sa zic mai mult.
In ce priveste subiectul Osho, hai sa-l lasam la conferinta cu pricina.
“Un ateu cunaoste ceea ce vede.” :) Ok..sa zicem ca 4 atei se uita la o femeie. Unul zice ca e frumoasa, altul ca e urata, unul ca e draguta, altul e indiferent. Toti o vad, ce cunoasc ei despre ea? Hm?
De spus se poate spune absolut orice. Realitatea e doar una, insa.
Nu stiu daca “crede si nu cerceta” se aplica budismului, stiu insa ca este un principiu fundamental al crestinismului. Ma feresc sa cred, cel care crede nu mai cauta fiindca e convins ca a gasit deja.

pentru barbu liliana rodica
Faceti vorbire despre crez si apoi amintiti de iubire. Daca ati fi citit mai atent ce am scris..nu v-ati fi oprit la aceea ca eu nu cred in Dumnezeu, ci ati fi observat ca amintesc de a-l simti pe Dumnezeu, nu de a-l gandi, in viziunea mea, Dumnezeu neputand fi cunoscut cu mintea, ci eventual cu inima.
Da, cam toti cred in ceva. Este un apanaj. Este un confort si o usurare sa crezi ca exista o divitate si sa i te rogi. Sau sa crezi in roice altceva, precum banii, sa faci multi bani si astfel sa te simti protejat. Aceste supape sunt menite a atenua ori chiar elimina frica, depinde cat de habotnic e cineva.
Nu cred in nimic. Uite ca se poate. Omul are resurse nebanuite. Am vazut ca a crede nu te conduce la nimic. De exemplu, de ce as crede in iubire? Iubirea o simt cu inima, o simt si atat. De ce trebuie sa fac din ea un concept, cand este o stare, ceva deasupra mintii? Nu cred in iubire, o simt. E un mister, vine, pleaca, nu poate fi controlata...ce sa cred?!
Cat despre negarea existentei de muritor...cum ziceam, omul are nevoie sa creada in ceva. Dar aceasta nevoie poate fi depasita cand realizezi ca este o prostie. Existenta nu are nici o legatura cu crezurile. Necrezand in nimic, nu ma neg, ci poate imi deschid calea pe care intr-o zi...cine stie, voi ajunge la adevar.
Da..asa am fost si eu crescuta si invatata. Numai ca nu am inghitit aceste invataturi. Am refuzat sa inglobez in mine ceva artificial, provenind din exterior, din mintile altor oameni. Am sete de adevar, nu de scripturi.
Cat priveste recomandarea cu evangheliile gnostice, care sunt “bune pentru atei” nu stiu de ce ar fi bine sa le citesc. Nu am nici un sentiment ca as fi interesata de orice evanghelie, de altfel.
Nu stiu daca exista minuni. Poate ca adevarata minune nu este nici mare, nici rasunatoare, nici zguduitoare. Este atat de mareata in simplitatea ei, incat tocmai de aceasta nu este vazuta. Indraznesc sa afirm ca iubirea este o minune, dar poate ca uneori e zguduitoare. Pentru mine clipa este o minune, cantecul pasarelelor, cerut insorit sau instelat, viata.

pentru Cassandra
Nu stiu care sunt inexactitatile. Am observat ca sunt contradictorie, dar e firesc sa fiu.
Da, ateismul implica nihilismul, negarea, aceeasi gandire dar care in loc sa spuna da, spune nu. Esti atee? Eu nu sunt, nu stiu cum isi traiesc viata aceste persoane.Pot sa-mi imaginez, iar in acest sens probabil ca sunt hedonisti, savureaza placerile corpului si ale intelectului. Poate ca se simt pe undeva totusi neimpliniti, si e firesc, daca isi neaga spiritul.
Ceea ce simti niciodata nu este ceea ce gandesti si viceversa. Daca un ateu simte iubire si totusi neaga existenta divinului, probabil are o mare problema. Aceea ca habar nu are propria persoana.
Exprimarea mea a lasat de dorit cand am zis ca ateismul este o dogma. Nu e atat de complex, in acest sens. Intr-adevar e doar ideea ca il neaga pe Dumnezeu. Crede ca nu exista si in rest crede in orice altceva. Deci si ateul, ca si credinciosul crede diverse chestii.
Nu stiu cati..dar am auzit ceva de Nietzsche...si in concret, am vazut cateva persoane care negau existenta lui Dumnezeu, dar cand au dat de necaz au inceput sa se roage.
Fireste ca poti avea o viata “lunga, productiva si foarte inspirata” fie ca crezi in Dumnezeu , fie ca nu crezi...dovada ca orice crez nu are nici o legatura cu viata. Viata e traire, sensibilitate, crezul este o idee, si ca orice idee apare in minte. Poti trai crezand una sau alta, dar asa cum daca crezi in Dumnezeu nu esti in mod automat fericit, nici daca nu crezi nu esti in mod automat nefericit. Fericirea nu are legatura cu ideile. Poate ca nimic nu are legatura cu ideile.

maan - de Giordano Bruno la: 22/05/2007 15:36:45
(la: Cateva ganduri despre iubire)
Cand ti-am zarit rabufnirea am si inceput a ma criza , totusi fara exteriorizari .Imi doream sa urlu pt a cutremura pereti virtuali ai cafenelei . M-am abtinut , am luat o gura de aer dupa care m-am asezat inapoi la calculator . Abia cind isi pierde omul cumpatul ii poti cunoaste adevarata fata , sau , o fata ascunsa sau ne-evidentiata
.Fiecare iubeste in felul sau , fiecare reactioneaza in felul sau unic in fata iubirii (in special iubirea ofera reactii ciudate ) . Anumite persoane isi etaleaza mai usor sentimentele altii mai greu . Spalatul rufelor in public mi se pare o problema ce necesita o atentie generala , dar nu intodeauna , totusi anumite persoane fug de acea problema sau o mascheaza pe motiv ca este o problema mult prea intima pt a fi spusa lumiiii sau pt a fi publicata . Cam transant punctul tau de vedere in legatura cu personaju . In personajul textului mai exista acea oaza de iubire( zic personajul textului pt ca imi pare putin dubios textu ). Apropos . Uite un ex de text : "Mama este muncitoare la tesatoria din oras , tata este zidar ce construieste lumea de maine iar soramea-i studenta la chimie ". Asta este un text in toata splendoarea sa . Cred ca poti diferentia plasticitatea unui text avind in minte inca , caldura altu-i text . De mentionat ca unele texte sint bucati din noi insine astfel incit trec de apelativu "text" , textele astea sint visele noastre , vise ce le insiram plini de naivitate in fata picioarelor pragmaticilor , ce calca pe ele . Vrei ca , toate terenurile sa devina desert ? Vrei sa privesti nisipu fierbinte din desertu inimi ei ? Uitate in inima ta maan , asta ii doresti ei ? Reteaza-mi picioarele , pt a nu-ti mai dori sa ma aduci cu picioarele pe pamint . Eu personal am simtit iubirea aceea de care se scrie in text . Am simtit acea murdarie pe buzele mele , pe corpul meu sau in mintea mea . Am tendinta de-a ma increde in oameni , pe naiba ! am tendinta de-a ma increde in femei ! Pt ca sint curat , si am impresia ca merit acelasi lucru (sau cred ca primesc acelasi lucru ) am impresia ca lumeaaaa este curata . Evident ca ma insel , dar exista speranta ce imi da tircoale crezind ca totusi exista acel " curat " si pt mine . Nu ma cred print sau rege , nu ma supra-apreciez , nu ma consider un nemuritor dar am putin respect pt mine insa-mi , respect ce atrage dupa sine dorinta-mi de curatenie sau de-a scrie ceva curat ori de-a trai in curatenieeee . Mda ... SUNT UN SIMPLU OM CE CAUTA IUBIRE . Ai curajul sa zici asta pe site ,in vazu tuturor? In sensul firesc , nu in versuri sau subintelesuri pragmatice ? Nu prea cred . Dar nici nu trebuie . Pastreaza-te la naftalina pt pragmaticul viitorului , ce trebuie sadit in inimile urmasilor .
Vai de pastorul care pierde turma - de (anonim) la: 03/11/2003 19:06:30
(la: Preoti homosexuali?)
Un preot mi-a spus odata parerea lui despre excesele lumii de azi. Omul are instincte, si exista o placere asociata cu fiecare instinct: placerea de a manca daca ti-e foame, de a dormi cand ti-e somn, de a face dragoste in scopul nasterii de copii. Dar placerea e doar un mijloc dat de Dumnezeu pentru a-l face pe om sa-si indeplineasca cu bucurie datoriile fata de trupul lui (nu vreau sa ma gandesc cum ar fi daca fiecare imbucatura pe care am lua-o ar fi gretoasa -- ori am muri de foame, ori am trai in scarba).

Problema e ca omul modern a facut din mijloc un scop. El cauta placerea pentru placere, complet separata de utilitatea ei. El mananca mult mai mult decat are nevoie, manaca din lacomie, nu doar ca sa-si potoloeasca foamea, si face sex pentru placere, nu ca sa faca copii. Parerea mea e ca homosexualitatea intra si ea in categoria "sex in gol". Nu am nimic impotriva homosexualilor in lumea laica; dar sa pui unul in fruntea unei biserici mi se pare de netolerat. Pentru mine e echivalent cu a hirotoni un betivan sau un gurmand. Eu cred ca sefia unei biserici presupune sa dovedesti ca traiesti undeva mai sus de placerile lumii acesteia.

E crunt cate concesii fac bisericile apusene presiunii laicilor. Si nu par sa vrea se opreasca.

O parere,
Catalin
Banii nu cumpara fericirea, d - de eamd la: 14/03/2004 07:17:41
(la: Intelepciunea saptaminii)
Banii nu cumpara fericirea, dar iti aduc o clasa mai inalta de dusmani.

Scuzele sunt usor de gasit - dar un om intelept cauta motive.

Binecuvantat este cal ce nu astapta nimic, caci el nu va fi dezamagit.

Dupa ce ai auzid doi martori la un accident de masina, incepi sa-ti pui intrebari despre istorie.

Exista ceva atat de perfect incat nu poate fi inbunatatit?

Nimeni nu te poate face sa te simti inferior fara consimtamintul tau.

Daca nu-ti plac conservele, nu trebuia sa desfaci conserva.

Nici o problema nu este atat de mare sau de complicata incat sa nu poti fugi de ea.

Dintr-un calendar din Irlanda, in traducere libera. Me.
adevar?minciuna? - de Little Eagle la: 23/03/2004 16:30:25
(la: Despre adevar si minciuna)
"Adevarul e o minciuna"spunea demult un filosof pe nume Nietzsche cum la fel a mai spus ca"Dumnezeu e mort".
Cind am studiat in liceu filosofia precis nu-mi aduc acum aminte ce mare filosof(poate Kant sau Hegel?)a spus ca exista 2 ...tipuri de adevar:relativ si absolut,poate aici ma poti ajuta sa-mi aduc aminte numele filosofului respectiv.
Ceea ce scrii, personal imi este din punctul meu de vedere f.corect si ai perfecta dreptate.
Ceea ce pot aduga si poate fi un raspuns la textul tau ar fi ca eu sint convins
ca la baza oricaror experiente umane si manifestari filosofice ori spirituale in cautarea adevarului sau exprimarea lui sta EGO-ul uman.
In fapt acest etern ego ne este o povara pe suflet,ne indeparteaza de adevar!Ne trimite in minciuna zilei si iluzia de a "crede" ca sintem in masura de a fi stapini pe adevar.

Eu cred ca primul pas ce trebuie facut in gasirea adevarului este numai pe plan spiritual si cu cit devii mai spiritual te apropii tot mai mult de adevar si ego-ul se transforma,devine receptiv la ce-i in jurul lui si la fel treptat incepe sa dispara,ideea e sa NU ai ego deloc,este poate o idee filosofica indiana veche dar cred in ea,India este si a fost in acest univers unicul loc cel mai spiritual din lume,opus de ex. matrialismului total ce exista in USA dar si America s-a schimbat incet incet si gindirea spirituala din est a patruns si e tot mai larga in a fi acceptata.
Putini oameni au detinut prin ei ADEVARUL si au fost cei mai mari spirituali incarnati pe aceasta planeta.iti aduci aminte de ex. cind Pilat intreaba pe Isus
ce este adevarul si Isus se uita in ochii lui si nu zice nimic?In acel moment Pilat si-a dat seama ca are in fata lui ...ADEVARUL in carne si oase.
Ceea ce vreau sa spun e ca pina in acest moment in istoria lumii ce o cunoastem noi NIMENI NU a avut curajul vreodata sa afirme ca este intruchiparea umana a adevarului decit avatarii acestui ciclu universal in care traim,Abraham,Zoroaster,Rama,Krishna,Buddha,Jesus,Mohamed,Meher Baba.
Ai sa observi ca fiecare din ei a fost in timp la anumite perioade ale istoriei umane si ale Creatiei,initial este o distanta de 700 ani intre ei dar uneori poate fi pina la 1400 ani si numeric este o dublare a numarului 7.Este un numar divin precum 3 si 12.Nu vreau sa intru in Kabala acum,cert e ca o anumita ordine exista in creatie.
Acesti avatari(avatar in trad. din lb. indiana,NU inseamna potrivit conceptului romanesc reincarnare obisnuita a oricui muritor de rind ci reincarnarea divina directa a Lui Dumnezeu insusi in forma umana.).Detinatorul Adevarului vine in mijlocul propriei Lui Creatii pt. a o ridica spiritual din nou si a o aduce si mai aproape de El.
Stie ca va suferi si suferinta va fi un exemplu dar in acelasi timp inalta spiritual omenirea de la ultima Lui prezenta cu 700-1400 ani in urma deci vine pt. epoca curenta prin care trece omenirea si mesajul cu toate ca va fi MEREU ACELASI ca in urma cu mii de ani va fi expus potrivit NIVELULUI cultural si spiritual atins la noua revenire.
Noi ca oameni spirituali sau nu ori materialisti feroce sintem ghidati de ego si realmente cream in noi insine si in jur o iluzie in plus la cea in care traim,nu avem acces la realul adevar care culmea este chiar in NOI insine,in chiar rasuflarea noastra!In India este numita Maya,este realitatea in care traim zilnic ce de fapt nu e decit un vis,o iluzie dar ...Tare mult ne place de ea incit
o luam drept"realitate" si e greu sa o abandonam.Ni se pare mai buna o Coca Cola decit apa simpla?Cert este ca DA!Dintr-un foc ai acceptat o iluzie in loc de o reala realitate.
Ego ul vrea mult si mai mult de la Maya si ea ii va da totul prin chiar ..noi insine si adevarul ramine undeva in umbra si doar in speculatii filosofice si f. rar de atins in mod exact.Pt. ca in final nebunul de Nietzsche a avut dreptate ca "adevarul e o minciuna",pt. ca nu numai ca ne mintim pe noi insine in numele unor"adevaruri" ce sintem"convinsi" ca le posedam dar la scara larga ne mintim in stinga si dreapta cu nonsalanta si nu ne doare asta pt. ca avem"convingerea" ca sintem cei drepti si care au in mina adevarul ce altii nu-l au si deci trebuie sa-i trezim la...."realitate".
Am sa-ti dau un exemplu legat de iluzia vietii,Maya:
Sufletul este mereu treaz,nu doarme atunci cind trupul tau se odihneste.In somn ai diverse vise,unele pot chiar fi din vieti trecute ce ai trait(ca suflet in alt trup)altele pot fi doar "creatii" imaginative ale sufletului legate de viata ta actuala,ori pur si simplu influentate de ceva ce ai citit ori vazut la TV sau cinema,el le transforma insa intr-o existenta noua lui deci in fapt creaza o alta Maya separata de cea actuala in care se experimenteaza in nou trup.
In acele momente de "vis",practic devii creator al unei noi "realitati"ce de fapt
nu-i nimic altceva decit o iluzie.Cind te scoli din somn STII in tine ca ai visat si ca NU a fost nimic real din acel vis,uneori te bucuri in caz ca a fost vreun cosmar urit.
Dar in fapt te trezesti in iluzie dar ea este mult mai puternica decit visul pt. ca in ea ai de-a face cu simturile si pt. tine a pipai ceva ,a gusta,a mirosi etc. reprezinta ultima ..realitate si o vei crede ca atare.
Este pt. tine adevarul!Dar oare esti chiar atit de sigur ca nu este decit o alta forma a iluziei si ca in final traiesti un vis cu ochii deschisi?
Toti avatarii ce am mentionat mai sus au spus de multe ori despre forta iluziei si Maya ca este inselatoare si ne indeparteaza de realul adevar,ca trebuie sa renuntam la ea,sa luptam cu ego-ul pina la anihilarea lui totala,evident au spus-o in anumiti termeni si cuvinte potrivit epocii lor pt. a fi intelesi de omenirea la acel punct de dezvoltare material si spiritual,dar in esenta lui mesajul este acelasi si va fi mereu.
Nu sint un om religios in sensul cunoscut si nu merg nici la biserici si nici nu ma inchin,cred insa ca Dumnezeu exista si ca traim zilnic in iluzie dar ne complacem in aspectele ei si o adulam chiar in orice forme,Maya e o forta puternica si stiu in mine ca e o minciuna,adevarul este in mine si trebuie zilnic sa-l caut pt. a ma redescoperi .
La fel stiu ca asta nu e unica mea viata si din pacate voi reveni in alta forma umana in urmatoarea pt. a-mi continua drumul spre realul adevar din mine,el exista!De aceea nu-mi e frica de moarte,este o trecere de la o forma la alta doar sufletul insa va ramine acelasi si treptat se va apropia si mai mult de adevar prin experienta vietii in Maya pina la acel punct final din existenta cind ea va fi total eradicata si picatura din ocean ce sint acum va deveni insusi oceanul.
Este f. adevarat ca te aduni cu cei de-o seama cu tine in pareri si discutii pt. ca NU intimplator doua suflete se gasesc din atitea sa-si exprime idei similare.
Este produsul Karmic al atitor vieti prin care am trecut,uneori habar nu ai cind ajuti pe cineva la greu ca de fapt intorci ajutorul dat in trecut intr-o alta viata cuiva care atunci te-a ajutat si azi sufletul lui este in trupul actual al persoanei ce ajuti.
TOTUL are un sens si NIMIC NU e INTIMPLATOR.Karma este legea destinului uman si al creatiei toate,daca faci un rau in viata asta si scapi nepedepsit fi sigur ca in urmatoarea vei plati!STIU,multi nu cred in reincarnare,cu timpul se vor convinge ca exista,toti avatarii lumii au vorbit despre ea si chiar si Jesus!
Revenind la adevar spune-mi daca cunosti in istoria lumii noastre pe cineva care sa faca afirmatia cu tarie si certitudine si prin exemplul sau real de totala sinceritate :"EU sint Dumnezeu!"?
Jesus a spus ca este regele regilor,Buddha ca EL este realul drum spre adevar,Mohamed a spus ca EL si Allah sint unul si acelasi,Jesus a spus asta si EL,Meher Baba a declarat cu autoritate divina ca este Dumnezeu.Acesti avatari Nu au facut afirmatii aiurea!
NU poti spune asa ceva decit stiind CINE esti si nici megalomani despoti si tirani ori gurus n-au indrazneala de a face astfel de afirmatii pt. ca stiu ca nu sint ceea ce se pretind a fi!Oameni paranoici poate da se cred orice dar nu prea cred ca se cred Dumnezeu.
Ceva te va retine ,ceva in tine nu te va lasa sa spui astfel de minciuna omenirii!Doar cei care sint adevarul in carne si oase pot afirma ceea ce sint pt. ca vor spune ...ADEVARUL despre ei si cine sint si intotdeauna va fi urmat de viata lor ce a fost puritate totala!
Daca nu traiesti prin exemplul vietii tale realele precepte ale adevarului si stiind ca vei suferi si chiar muri pt. a ridica tot mai mult creatia la nivelul ei natural si al tau,nu te poti numi avatar.
Baba odata a spus "Daca real vrei sa crezi in Jesus atunci trebuie sa-i traiesti viata."Altadata a spus" Din 1 milion de credinciosi in Dumnezeu,doar unul crede cu adevarat."Este descurajant nu?Dar traim in minciuna si iluzie si departe de adevar,ipocrizia e peste tot de la mic la mare si ...in numele LUI Dumnezeu!Este real ce spui ca avem nevoie sa credem in noi si ceilalti,dar ce fel de "adevar" traim in noi si cum sa-l vedem in ceilalti?
Simplu ar fi sa fim noi insine....usor de zis!
De cite ori nu ai mers la vreun party si de fapt NU ai vrut sa mergi caci nu-ti place de nimeni acolo? dar poti crea relatii si ai sefi acolo si asta te-ar ajuta in meserie?
A fi tu insuti deci a fi adevarat cine esti(adevarul) inseamna sa te duci la party si sa spui in fata oricui ce nu suporti ca nu-ti place de el sa pleci zimbind si sa trintesti usa la plecare.
Este principiul Buddha,care era bogat si print avea orice vroia si intr-o zi a renuntat la TOTUL si a meditat doar la umbra unui neem .(copac specific in India din care se face ceai din frunze ori o bautura usor alcoolica).
Daca ai spune adevarul din tine celor din jur cu siguranta vei ramine singur si poate chiar fara serviciu.
Ori ajunge la puscarie,multi au incercat sa spuna adevarul si au fost asasinati
(Kennedy,Martin Luther King de ex.)ori arsi pe rug in trecut considerati ...eretici(Giordano Bruno)altii au ajuns prin spitale de nebuni pusi acolo fara ca ei sa fie nebuni,altii persecutati si vezi atitea din istoria Romaniei comuniste.ADEVARUL ...supara chiar duce la crucificare ori la omorit cu pietre
precum Mohamed de proprii lui credinciosi!Ce a nascut adevarul spus de EL?
O minciuna azi in mina teroristilor si musulmanilor ce vad doar URA in jur.
NU asa este calea ce a dat Mohamed!
De fapt nu-ti fabrici la repezeala un alt adevar ci o noua iluzie si minciuna despre tine si cei din jur.
dar in final adevarul totusi exista,e dat cu lingurita insa in doze f. mici dar e bine ca e dat si asa.E pacat,mare pacat ca trebuie sa traim din minciuna si nu din adevar.
Anul trecut cu multe luni in urma deci,i-am zis citeva dure agentului meu artistic si nu mi-a mai dat comenzi vreo 2 luni!I-am spus ce cred despre el si deci adevarul in mod evident s-a simtit cu musca pe caciula dar atacul lui a fost copilaresc,multi NU suporta critici si adevaruri ce stiu despre ei insisi spuse de altcineva!
A trebuit sa-mi dea de lucru pt. ca agentiile vor arta mea,asa ca nu a avut incotro.Acum sintem iar prieteni si recent mi-a dat dreptate celor ce i-am spus demult.M-am bucurat ca pe undeva s-a schimbat putin in bine.
Propriile convingeri isi au ecou in persoane ce au o Karma apropriata de a noastra si de aici rezulta ca exista o conexiune intre noi cu aceleasi ginduri ori cu ginduri opuse,sufletul se recunoaste in altul se vede ca-n oglinda.Te intelegi bine cu sotia inseamna ca sinteti pe aceiasi unda karmica.si inversul.
La fel in mari catastrofe poti afla de ex. ca au murit 2000 oameni dar au scapat 10....acesti 10 NU trebuiau sa fie acolo,NU aveau aceiasi soarta karmica cu restul de aceea au scapat cu viata!Stiu,e GREU de crezut si acceptat adevarul.In fapt adevarul mereu este scrutinizat si atacat si pus la zid si exploatat,minciuna insa...e ceva comfortabil si pe placul tuturor.
de la cersetorul de pe strada la presedintele tarii!Pina la adevar e un drum lung ,imagineaza-ti ca zapada ar fi minciuna ce acopera adevarul....intr-o buna zi se va topi!
Trebuie sa credem ca exista si primaveri in vietile noastre.

LOVE&PEACE,
Ozzy
Destin darling, - de Ivy la: 23/09/2004 18:18:50
(la: Cafengii din toate tarile, adunati-va!)
nu te retrage, nu ai de ce. esti "mai batrin" in ale cafenelei decit mine..asa ca stii bine ca nu ai de ce sa te superi pe subiecte la cafenea.
Anyway..nu mai deschid discutia cu ce am zis eu, ce ai inteles tu si asa mai departe. Nu face sens si nu aduce nimic bun, mie nici atit. Eu sint un om care caut sa am fun atunci cind vizitez cafeneaua. nu-mi plac neaparat ..incontrarile...Asta neinsemnind ca nu am punctul meu de vedere. Il am, il spun:..esti suparacios...e treaba ta, si consider discutia incheiata.

Be happy...

Ivy
#23174 (raspuns la: #23118) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Evolutia vietii - de (anonim) la: 24/10/2004 18:01:10
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Pentru Destin
Sunt Adela1.
Nu sunt de acord, ca "...creatzionismul nu explica de fapt nimic." Ba da, explica, tot astfel, cum explicam noi copiilor, ca i-ar fi adus barza. Un copil mai istet ar putea sa intrebe, cel putin, de unde l-a adus si cum a aparut el in acel loc. Tot astfel stau treburile cu creationismul. Omul naiv si nestiutor intreaba: Cum a aparut lumea? Si i se raspunde cu seninatate: A facut-o Dumnezeu. Cum? Uite asa: inprima zi a spus cutare si cutare lucru, si s-a facut, a doua zi a spus … etc.etc., ispravind toata treaba in sapte zile. Clar. Multumim de explicatie. Cine se multumeste cu atit, aici sa ramina. 2000 de ani in urma explicatia era valabila. De ce sa ne framintam mintile, cautind alta?
2. Apropo de “comunitatea stiintifica”, care nu se multumeste cu atit si continua sa studieze aceasta lume uimitor de complexa si interesanta, cautand raspuns la intrebarile care apar si vor aparea, pentru ca procesul cunoasterii este infinit, dat fiind faptul, ca si lumea (Universul) este infinit, atit in spatiu, cat si in diversitate, complexitate si dezvoltare in timp, care e si el infinit. Toti oamenii de stiinta, preocupati de problemele care ii intereseaza, intr-un domeniul sau altul, au acelasi drept sa se considere “comunitate stiintifica”, ca si credinciosii, care se considera “comunitate religioasa”. Unica diferenta – comunitatea stiintifica e una, chiar daca exista divergente teoretice intre savantii din acelasi domeniu, iar comunitati religioase sunt foarte multe, dupa numarul de cofesiuni si secte, care, fiecare ]n parte, se considera detinatoarea unicei religii “drepte”.
3. Referitor la faptul ca stiinta inca nu a raspuns la “toate” intrebarile am rasuns deja in p.2, dar as vrea sa adaog, ca intrebarile insasi “tind spre infinit” – oricand vor aparea intrebari noi. De aceea poti astepta mult si binne, ca stiinta sa-ti raspunda la toate intrebarile. Religia raspunde la toate intrebarile? Doar in felul mentionat mai sus, sau prin fraza “Necunoscute sunt caile Domnului”. Pe cine il multumeste un asemenea raspuns, sa fie sanatos!
4. “Complexitatea de nebanuit adesea ireductibila a organismelor vii” se explica prin calea enorma, parcurse de ele in dezvoltarea lor, adica prin evolutia de aproximativ 4,5 mlrd de ani,
cand au aparut primele organisme vii (de fapt, microorganisme). Va este greu sa va imaginati un asemenea interval de timp? Si mie. La fel de greu, ca si “complexitatea de nebanuit…” Dar cand le punem alaturi, devine mai lesne de inteles. Selectionarii, care se ocupa de selectia plantelor de cultura, inclusiv florile, sau a animalelor domestice, sunt adesea martori oculari ai unei evolutii vizibile a acestora, iar ei, din motive cunoscute, nu au la dispozitie decat cateva zeci de ani.
5. Referitor la fosile – ele sunt incomplete, pentru ca partile moi ale organismelor s-au descompus sub influenta microorganismelor, ploilor, vanturilor si altor factori destructivi intr-un timp indelungat – de la 4 mlrd de ani incoace. Ceea ce au gasit savantii, si mai poate fi gasit, a avut “norocul” sa nimereasca in conditi favorabile – ca mamutul gasit in ingheturile vesnice din Siberia – nici macar carnea lui nu era alterata, fiind pastrata la rece. In majoritatea cazurilor se gasesc doar amprente in carbune, lut, piatra, sau schelete incomplete, imprastiate de rapitori sau alunecari de teren, vaturi, ploi etc. Astfel, avand in vedere numarul mic de fosile (desi mare in aparenta, dar totul depinde de unghiul de vedere), care s-au gasit, savantii au reusit totusi sa ordoneze materialul acumulat si sa traga concluzii despre evolutia organismelor vii, de la inceputuri. Sunt cunoscuti stramosii multor animale contemporane (calul si magarul, elefantul, maimutele antropoide, crocodilul, hipopotamul si multe altele). Cine se intereseaza de acest subiect – aparitia vietii si al omului, sa caute si sa citeasca lucrarile savantilor George Constable, Edmund White, Dale M.Browun, Tom Prydo si altii. Astfel, tabloul general al evolutie lumii animale si vegetale este deja destul de clar,. Iar detaliile se precizeaza in continuare.
6. Cat priveste “organismele intermediare”, acestea sunt doar niste semne conventionale – toate organismele sunt intermediare, de la o forma primitiva spre una mai complexa, dar nu sunt deloc intermediare, cat timp exista, maninca, beau, alearga si desfasoara alte activitati, caracteristice speciei lor.
In incheiere vreau sa adaog, ca toate cunostintele, acumulate pina in ziua de azi la acest capitol, sunt opera vietii multor generatii de savanti, multor oameni cu inima fierbinte si mintea iscoditoare, care s-au ambitionat sa gaseasca ei-insisi raspunsuri la intrebarile care ii framintau, care au muncit cu abnegatie, cu daruire de sine, infruntand pericole si confruntandu-se cu natura salbatica. Cred ca trebuie sa le fim recunoscatori, nu sa ne postam intr-o pozitie comoda de contemplatori si “criticanti”.

#26105 (raspuns la: #26069) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre modernitatea omului - de wiggin hegemon la: 13/02/2005 11:14:35
(la: H.R. Patapievici, Omul recent)
deci noul om e definit prin consum, prin faptul ca e intodeauna "politically correct" si isi neaga atat originile cat si zeii (cu exceptia noului idol, cresterea PIB-ului). Domnul Patapievici ne propune o intoarcere la origini, la vechiul traditionalism. Dar pot fi aplicate solutii noi pentru probleme vechi? Oare omul va continua sa se degradeze pana la un animal care refuza orice realitate inafara de cea a televizorului - vezi Platon, mitul pesterii - sau se va renaste. Tind sa cred ca aceasta decadere nu va continua la infinit, dar nici nu cred ca solutia salvatoare va fi un lucru ce pmai peate fi numit si REGRES.

Dorinta de comfort e intrinseca si imanenta naturii umane. Acum am atins stadiul in care comfortul tinde sa fie absolut. Ganditi-va la imaginea acestui "om recent", ce poate fi dedusa din cartea lui Patapievici. Un hedonist absolut, a carui singura grija e felul in care decurge acest spectacol grotesc numit economie nationala, un om care neaga tot ce se poate din trecutul sau, din cauzele ce l-au format, afirmand ca nimic nu il preceda.

Personal consider aceasta ipostaza mult prea pesimista, si oarecum nerealista. Ma indoiesc ca in trecut toti oamenii aveau acest cult al privirii lumii in ansamblu, ma indoiesc de faptul ca fiecare om min pearte era un filozof care traia pentru contemplarea lumii si marirea lui dumnezeu.

Consider cu tarie ca pentru a transcede aceasta stare de criza, omenirea nu trebuie sa adopte tipare vechi, ci dimpotriva, sa-si restructureze toate sistemele gnoseologice existente, sa-si faureasca idoli noi ("Gott ist tot") pentru oamenii simpli, caci aceastia vor exista intotdeauna. Sa nu uitam ca lumea moderna nu seamana deloc cu vreo societate ce a existat inainte, oricat am incerca sa gasim un precedent al aceste. Motivul petru acest lucru e simplu - omul insusi s-a schimbat
Da, adolescenta:) - de babybel la: 13/03/2005 12:50:25
(la: adolescenta....)
Probabil iti inchipui ca nu sunt decat o tipa care nu are ce face si careia i sa facut mila de tine, si ai fi aproape de adevar - cu o exceptie: Nu mi-e mila de tine. Te inteleg perfect, dar starea asta a ta depinde doar de tine. Cauta sa te comporti ca un om normal, cauta sa te prefaci ca totul e OK cu tine si vei vedea ca intr-adevar, nu exista nimic mai bun decat adolescenta. Stii de ce? Pentru ca acum ai timp. Pur si simplu. Nici eu nu sunt prea in varsta-am doar 20 de ani, dar crede-ma ca deja plang dupa varsta ta.
N-ai idee cat este de aiurea sa nu mai ai timp nici sa-ti plangi de mila, sa nu mai ai timp nici sa disperi. Si eu am avut si poate chiar mai am aceleasi probleme ca si tine, dar acum abia mai am putin timp sa ma uit in oglinda si sa realizez ca a trecut inca o zi.
Dar ceea ce ma face sa merg mai departe este sa-mi vad, treptat, toate visele, indiferent de cat de mari sunt, implinindu-se. E minunat sa vad cum prietenii isi amintesc toti de clipele superbe din liceu, sa ne intalnim la un pahar o data la o luna si sa ne dam seama pas cu pas cum cladim ceva frumos in jurul nostru, prin fortele noastre.
Fa-ti un scop din asta, din a creea ceva frumos fara sa uiti de tine, si vei vedea cat este de scurta adolescenta, cu toata perioada 14-19ani, si vei ajunge, cu mult inainte de a termina liceul sa realizezi ca nu mai vrei sa se termine.

Profita!
spune-mi tu zarază... - de Tanasescu Nicolae Constantin la: 22/04/2005 04:31:34
(la: noapte frumoasă)
ce vină am eu că tu iti imaginezi cadavre? poate e o problema pe care ar trebui sa ţi-o rezolvi altundeva, nu crezi? iar mai departe nu vreau să mă mai duc nici eu ca ar fi rău pentru amândoi...
sper să-ţi mearga mai bine pe viitor...
succes
PS+furnicile nu-s acolo pentru vizual, pentru imagistică ci pentru senzaţia aceea de muşuroi pe tot corpul, cand n-ai stare, cânde te mănâncă... important este sa cauti sensul nu sa fii cârcotaş
la buna citire
#44894 (raspuns la: #44887) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
copil - de lipici la: 30/07/2005 16:04:58
(la: liberul arbitru)
Nu vreau sa las cititorul sa caute sensul.Nu vreau ca mesajul meu sa fie inteles gresit si nu voi risca acest lucru folosind jocuri de cuvinte.
Mizez pe impact.Poezia mea are efectul unei injuraturi.
Nu fac poezie pentru ca-mi place sa scriu poezii,ci ma folosesc de anumite forme de exprimare pentru a putea materializa niste idei.
Eu de fapt sunt artist plastic.Si aici ma lovesc de probleme asemanatoare.In facultate am facut o lucrare (autoportret) "prea simplista" dupa parerea profesorilor.Se refereau la faptul ca am lucrat mai putin la tehnica, si nu la ceea ce reprezenta lucrarea.
Mie mi se pare cea mai buna idee sa spun lucrurilor pe nume.Asa sunt eu ca persoana si ca artist.Am pierdut "prieteni" (daca-mi erau cu adevarat prieteni imi respectau alegerile si nu-mi impuneau sa gandesc si sa actionez ca ei), am pierdut financiar, pentru ca n-am vrut sa pictez pe gusturile tuturor... dar am si castigat in timp, .......... respect, pentru ca pot sa sustin alegerile pe care le fac.
#62496 (raspuns la: #61733) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
scurta istorie - de Cassandra la: 28/08/2005 13:54:20
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Scriam inainte o lista cu reprezentantii de seama ai ID-ului. Phillip Johnson este considerat parintele acestei miscari care nu s-a nascut in mintea unui om de stiinta si nici ca rezultat al unei cercetari stiintifice. Mai degraba ID (care in realitate reprezinta renasterea vechiului “argument from design” deja demontat de filozofii secolelor trecute) este rezultatul unei minti in criza declansata de un proces de divort. Johnson, un profesor de drept, a inceput sa-si caute sensul vietii in credinta crestina, semnificatie pe care o pierduse in urma dezintegrarii propriei familii. Dupa ce citeste doua carti despre evolutie, isi da seama ca menirea vietii lui era sa introduca in stiinta si cultura argumentul creatiei. In scurt timp un grup de indivizi care se autodefineau ca “profesori sau oameni de stiinta”, “crestini”, se alatura scopului lui Johnson in miscarea cunoscuta azi ca ID si avind “The wedge” drept strategie. Remarcabil este faptul ca nici unul din acestia nu detine nici un titlu in domeniul biologiei evolutiei si nici nu a publicat articole sau critici impotriva evolutiei in reviste stiintifice importante.
Dupa parerea multora, tactica ID-istilor este cea mai lipsita de onestitate dintre toate strategiile folosite de creationistii “stiintifici”. Si acum biologii seriosi din toata lume sint “alarmati” de faptul ca Bush s-a transformat in noul supporter al ID-ului.
Daca aveti dubii in privinta naturii mintii inteligente autoare a complexitatii din univers, incercati sa-i spuneti unui ID-ist: de acord complexitatea este rezultatul creatiei inteligente sa spunem a ... extraterestrilor, a duhului din lampa lui Aladin, sau de ce nu... a diavolului. Ce credeti ca vor raspunde? Ceva imi spune ca (daca nu o iau la fuga) vor aduce imediat vorba despre Dzeul crestin... ;)
de ce puerila ?... - de hgrancea la: 27/12/2005 13:46:46
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Pai cum sa nu fie puerila incercarea de a ruga pe dumnezeu sa isi dovedeasca existenta prin ceva atit de marunt... cind cei care au ochi de vazut vad amprenta creatorului la tot pasul ...de la frumusetea si armonia unui peisaj pur natural ... la armonia sistemului solar sau al galaxiilor....

Ce sa-i faci ? pentru unii toate astea pot apare natural dintr-o ..explozie initiala ... pentru alti oameni asta nu e posibil (apropo ai vazut ceva creat in urma unei explozii ? eu doar distrugeri ...)

Pentru unii pot exista legi fara legiuitor ... pentru altii nu ...
Nu am cum detalia cum conduce dumnezeu lumea prin legi ... priveste in jur de la microcosmos la macrocosmos.

Stii care e defapt problema ? toate legile de care spui tu ca nu se potrivesc cu ideea unei 'forte care controleaza tot' se aplica doar la un palier al existentei ... dar acesta nu este unicul !
Respectiv toate cele amintite de tine se aplica nivelului lumii materiale cea cu o suta si ceva de elemente ... Daca am admite si existenta altor planuri de existenta (tot materiale)... dar inca necunoscute, atunci multe din actualele necunoscute s-ar explica ... de la aparitia vietii si aparita omului .... pina la sensul existentei vietii si al omului ...

"sau vrei sa spui ca ne inchinam legii gravitatiei si tinem post conform legii a 3-a a dinamicii? "

Era o vreme cind lumea se inchina muntelui sau soarelui ... acum multi fac exact ceea ce spui tu ... se inchina stiintei... si sint foarte siguri de stiinta si de puterea minitii lor ... Citi oameni nu tin azi 'post' de dragul siluetei si nu din motivatii spirituale ???

Dar au fost si mai sint oameni care cred ... mai bine zis stiu ... ca exista spirit si dumnezeu ...(chiar daca stiinta nu le-a atestat inca) si care se inchina celui care a creat legea termodinimicii si nu celui care a descoperit-o si nici legii in sine ...
Si care se inchina nu pentru a schimba cuolarea unui creion ci se roaga pentru ajutor la progresul lor in plan spiritual ... singurul progres real.

Cei care insa nu admit nici existenta spiritului si nici a divinitatii ... nu pot decit sa vada lumea trunchiat si nu in ansamblul ei ... si toate pentru ei par fara sens.

--------------------
Horia Grancea
hgrancea@yahoo.com
#97146 (raspuns la: #95708) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: