comentarii

profesia mea de medic


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Mie mi-e frica sa ma reintorc! - de (anonim) la: 27/11/2004 21:42:33
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
Sincer! Locuiesc in SUA de 14 ani. Nu am gasit NICI O solutie practica care mi-ar putea facilita reintoarcerea in tara. Eu sint cap de familie, nu am alte surse de venit decit munca in profesia mea: sint medic specialist psihiatru, cu specializarea completata in SUA. Aceasta specializare NU ESTE recunoscuta in Romania a priori, ci trebuie sa treci iar de niste examene (ca nu mi-au ajuns toate examenele pe care le-am dat pina acum!). Nici dreptul de libera practica nu este usor de obtinut. Procesul de re-echivalare mi se pare chiar mult mai greu de trecut decit a fost inversul lui, la plecarea din Romania catre SUA. Cum as putea sa ma reintorc si sa reusesc sa ma intretin in Romania? Nu am pretentii de vila, nici de masina macar...va rog din tot sufletul sa ma credeti. Ma ingrozeste faptul ca in Romania, daca m-as duce sa ma interesez pentru un post, de exemplu, sau pentru a obtine o autorizatie de libera practica, sau de a face demersurile pentru recunoasterea macar in parte, sau prin examen, a specializarii mele (in virtutea legislatiei f. complicate curent in vigoare)...m-as putea izbi de ZIDURI poate mai mari decit cele pe care le-am cucerit prima oara, cind am venit aici in SUA acum 14 ani. Eu nu am bani nelimitati la dispozitie. Aici, in SUA, pe perioada specializarii, salariul abia imi ajungea de la o luna la alta; pe urma, desi am intrat "in piine", nu am putut sa pun mare lucru de o parte, deoarece am avut copilul la colegiu, si tot am continuat sa cheltuiesc in continuare sume greu de imaginat in Romania, pentru certificare, obtinerea si mentinerea licentelor de aici, etc. Mie mi s-ar parea reintoarcerea in Romania o adevarata aventura...la risc...pe care, la virsta mea nu stiu daca m-ar putea "tine curelele" sa o mai tentez...desi...tot ma mai gindesc uneori cum ar fi si cum as putea sa ma reintorc. Majoritatea colegilor mei sint spulberati prin toata lumea. Am rude, am familie in Romania...dar cum ar fi sa se trezeasca cu mine pe capul lor...si tot ei, saracii, sa trebuie sa ma ajute pe mine la un nou eventual inceput in Romania...sa ma ajute sa re-invat sa navighez un sistem atit de greoi si complicat ca ma apuca disperarea numai cind ma gindesc la "logistica" pe care ar trebui sa o indeplinesc. Mi-e groaza de o potentiala "invidie profesionala" pe care as putea sa o re-intilnesc la unii colegi la care ar trebui sa apelez in virtutea demersurilor care ar trebui luate pentru a putea practica din nou in Romania. Mi-e frica de "sistem"...si nu stiu cit si ce s-a mai schimbat, deoarece eu am plecat la putin timp dupa caderea "sistemului vechi" si nu am apucat sa practic prea mult in Romania, dupa terminarea facultatii. Abia se reinfiitase "rezidentiatul" pe vremea aceea, si eu eram dupa terminarea fostului stagiu la tara obligatoriu.

Acum un timp, pe un forum al studentilor medicinisti din Romania, am vazut un caz al unui doctor roman, care s-a reintors in tara dupa obtinerea specializarii in Medicina Interna in SUA...si el chiar reusise sa obtina dreptul de libera practica in Romania ca "generalist" (ca specializarea din SUA nu i-au recunoscut-o) si chiar a avut initiativa sa isi deschida un cabinet particular in Romania...dar dupa 1-2 ani A RENUNTAT, si acum vine inapoi in SUA sa-si ia o a doua specializare in Neurologie). Si STIE ca vine IAR sa o ia aproape de la capat aici, deoarece ca rezident (medic la specializare) in SUA, va munci si invata iar 4-5 ani grei 80-100 ore/saptamina pentru un salariu sub medie. Deci NU LA BANI si NU LA VIATA USOARA vine el inapoi.

Va rog din tot sufletul sa nu imi aruncati cu pietre in cap sau sa credeti ca ma pling doar pentru ca n-am altceva mai bun de facut, deoarece stiu ca sint multi imigranti care s-au zbatut si au avut de suferit poate MULT mai mult decit mine. Eu mi-am vazut de carte si de meserie, la fel ca si multi alti profesionisti din Romania, pe alte domenii...nu numai Medicina. Dar...ceea ce se petrece in sistemul actual al practicii Medicale in Romania...mi se pare chiar strigator la cer. Si stiu ca rezidentii din Romania abia asteapta sa plece si ei saracii...pentru ca a ajuns sa fie mai usor pentru un roman sa practice in alta tara decit acasa (cu toate examenele si pragurile care trebuie date, cu toate complicatiile legate de viza, etc.) Ma doare sufletul, va rog sa ma credeti, ca eu nu am CUM sa ma reintorc...pentru ca eu, acum, daca termina copilul colegiul si are o slujba si se va putea intretine, mie PERSONAL nu-mi trebuie mare lucru (gen acumulari materiale), dar inca sint in putere si as vrea sa pot sa muncesc si sa dau inapoi ceva din experienta mea Romaniei, daca s-ar putea. Nu am pretentii "academice"...doar sa practic profesia mea, sa vad bolnavi, sa incerc sa ajut cu ceva...dar nu imi permit sa o fac total voluntar si caritabil, ca NU am bani destui pentru asa ceva. Si nici nu am cap de "afaceri". Doar diplomele, juramintul lui Hipocrate si experienta clinica. Atita tot.
*** - de maan la: 31/10/2008 12:50:26
(la: o facultate de viitor)
o iei personal si devii agresiva in speculatiile despre prestanta altora, cu referire indirecta la mine si altii, care sunt zilele astea intens pe net, poaste-s in vacanta, poate-s pensionari, poate sunt bolnavi

:)) ma, nu ma face sa rad, cand io am chef sa vorbesc serios!
cu mana ta ai scris ca "doctorii castiga bine, chiar comparand cu cat presteaza"!
aia nu e speculatie?
de ce-ai facut-o?
si de ce mie mi-ar fi interzis sa fac la fel?
asta era mesajul.
nu ce-ai inteles tu, si-anume ca fac vreo trimitere la aia care stau intens pe net! stiu foarte bine ca ma pot insela! si nu eram ipocrita cand am zis ca ma feresc sa comentez! io insami sedeam pe net zi lumina tocmai ca eram bolnava! nu era lovitura sub centura, fir-ar!:(

asa cum tu vorbesti din experientele personale,
si altii fac la fel, s-ar putea ca altii sa aiba alte experiente si sa le comunice si ei, poate fara sa tranteasca usi in nas cu "eu stiu mai bine”


andante, sa ne-ntelegem: ai zis 'doctorii', nu 'unii doctori'!
ai generalizat imens si neplacut!
cand spui 'doctorii', atunci se simt toti.
si nu cred ca-i cazu' sa jignesti o intreaga categorie profesionala fiindca unii nu-si fac treaba asa cum trebuie.

nu am avansat nici o parere despre viata ta personala, doar mi s-a parut ca ai facut o remarca personala cand ai zis de cei care-si manaca de sub unghii si la 40 de ani, am gresit vad, pt ca ai precizat apoi vorbeai de system, cer scuze, retrag pareri de rau, incearca sa nu te simti ofensata, n-au fost, chiar daca eronate, malitioase

nu e cazul de scuze!
m-am enervat si inca-s furioasa pentru modul asta de-abordare a problemei.
cu-atat mai mult cu cat SUNT in cauza, cu cat aud despre profesorii-jigodie, despre medicii-jivine!
ma, fara suparare: eu chiar imi fac treaba ca la carte! sotul meu chiar opereaza fara sa pretinda un ban! operatiile sunt GRATUITE.
ai auzit pe cineva spunand ca s-a operat si ca n-o dat bani la doctor?
NU!
si totusi eu STIU ca multi dintre colegii sotului meu nu iau un leu pentru operatii!
si nimeni nu ma crede!
e frustrant, e umilitor!
nu se vad decat bubele, nu se contabilizeaza decat culpele!

mi s-o luat sa ne fie terfelita meseria, sa ni se dea cu tifla pentru ca exista unii care trantesc usi si nu isi fac treaba.

cu ce-am gresit ma?
pot sa stiu si io de ce-s vinovata ca-mi fac meseria cu pasiune?
is vinovata ca am acceptat salariul de cacat?
ca muncesc si in alta parte ca sa-mi permit sa si traiesc fara sa renunt la profesia mea?
pai daca nici de respect nu ma mai bucur, ma, atunci o sa plec dracului din sistem ca m-am saturat sa fim pusi la zidul rusinii fiindca cerem sa traim decent din munca noastra!
pana atunci insa, cu tot respectul, o s-arat adevarul asa cum e!

invatamantul si sanatatea-s aici pe chituci fiindca societatea-si bate joc de oamenii care-si pun sufletul si sanatatea-n joc: unii sa ii aduca pe lume sau sa-i mentina sanatosi pe oameni si altii sa le-ofere educatia necesara spre a razbi-n viata!

am inteles ca tre sa-mi fac meseria pe bani putini!
insa n-o sa-nteleg si nici n-o s-accept sa fiu si umilita pentru alegerea pe care-am facut-o!

pentru ca nu de putori isi bate joc societatea, ci de aia care cu-adevarat muncesc si care n-au parghiile necesare ca sa faca ordine-n sistem!
loviti acolo unde trebuie, oameni buni!
ca io nu-i pot da afara pe aia care va inchid usile in nas si nici omul meu nu poate!
io am lectii de predat si alalalt are de salvat vieti.
daca n-acceptati ca merim salarii decente, atat cat sa-mi pot duce si eu copiii la mare o data pe an, macar nu mai scuipati in directia asta.
macar!

si-asta nu-i tirada pentru andante, chiar daca a plecat de la discutia cu ea!
e pentru toti aia care citesc.

duce-ti-va la vot si votati cu mintea, dupa dreapta cumpanire.
si asumati ce-ati votat.
si reparati-va greselile de-a fi votat stramb, atunci cand aveti ocazia.

ca se duc dracului generatii intregi de copii, fiindca nu sunteti dispusi a plati dascali competenti si medici profesionisti.
nu stie nimeni ca serviciile ieftine is servicii proaste?
ca niciun profesionist nu va aceepta sa fie umilit cu doi firfirici pentru prestatia lui.
d'aia pleaca oamenii.
d'aia Racovitan nu-i acasa...si sute de mii ca el!
ca li se da peste nas fiindca ...is buni!
pai sa se duca la Paris, dara, unde-s respectati si platiti asa cum merita!
#357630 (raspuns la: #357615) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sora mea e medic in Bucuresti
Perioada intre examenul de specialitate, examenul de obtinere si prezentarea la post a tinut 4 luni; intre timp s-a inscris la somaj ca sa incaseze 1,5 milioane pe luna ja, ja si asta pentru ca avea mutatie de Bucuresti (am ajutat-o sa-si cumpere o garsoniera in Pantelimon)
Acum castiga vreo 300 de euro, gratie garzilor pe care le face
Nu ar vrea sa plece, le gusta Rumania
#14941 (raspuns la: #14766) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
multumesc alura - de assiral la: 24/03/2005 11:45:30
(la: cum faci cand vrei si chiar nu poti?)
multam de incurajare

profesia mea ma pune in postura de speeker motivational zilnic...dar cand e vorba de a aplica si eu mult prea cunoscutele principii parca nu merge.
stiu ca e o nebunie...si sunt un om foarte deschis...cel putin socializez la maxim...dar eu chiar stiu ca oricat de tare "m-as seta" ca sa nu conteze, imi sta pe creier...
iti multumesc inca o data de incurajare.
zambeste mult si des
#40616 (raspuns la: #40287) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu cred ca psihologia umana e atit de complexa, ca desi multi afirma ca oamenii se relaxeaza in spatele unui nick, schimbul de idei in Internet per se nu e suficient ca sa putem dezlega toate misterele adevaratei persoane. Eu am conversat pe teme generale si legate de profesia mea cu alte persoane in Internet si am observat ca e frecvent ca imaginea mintala sa nu coincida cu cea reala a persoanei in carne si oase. Am stiut asta dupa ce m-am intilnit personal cu ei (congrese). De multe ori m-a uitmit cum o persona care imi parea simpatica, deschisa si pozitiva in Internet, sa se dovedeasca exact pe dos in lumea reala. Si invers.
Pericole pot sa apara atunci cind ne incredem in persoana necorespunzatoare si consecintele sint mai mult sau mai putin grave depinzind de cit de tare ne-am expus si ce asteptam sa primim in schimb.
lostone - de athos la: 12/05/2005 22:49:42
(la: cum ii vedeti pe cei deprimati?)
oamenii deprimati sunt si ei semenii nostri
ar trebui sa se trateze(si nu neaparat medicamentos),este important de inteles ce-i aduce in aceasta stare,deci care e cauza,si de aici rezulta si tratamentul
eu prin insasi profesia mea tratez tot felul de persoane,intre care sunt multi care trebuie incurajati,sprijiniti
sinucidere?nu-i o solutie,desi se zice parca "suicide is painless",daca vad o persoana care-i in stare nashpa as face orice sa caut s-o ajut...
rac - de oanalaur la: 25/10/2005 22:05:11
(la: Bunul simt si bunul gust)
eu stiu?
cumnata mea era medic de dispensar in sat si de cate ori serveam scuza ea confirma cat mai profesional cu putinta.
si in ceea ce priveste faptul ca eram de gen feminin, imi spunea cumnata ca pana si beblusilor, cand le cresc dintii, li se da o carpa inmuiata in palinca, sa nu mai planga. se pare ca ardelenii nu fac discriminari de nici un fel.
#81415 (raspuns la: #81406) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Rachel_cheli_01 - de reincarnat la: 30/12/2005 15:43:51
(la: Aspect fizic sau trasaturi psihice?)
"Ati atins (nu stiu daca l-ati facut intentionat) ceea ce se numeste: fenomenologia divisiei Subiectului (la phénoménologie de la division du Sujet)"

Sa-ti spun drept, cind am comentat la subiect, nu m-am gindit la filosofie si la termeni filosofici. Am scris ceea ce gindesc si asa cum gindesc. Profesia mea este practica si exacta, si nu prea am timp de filosofie. Fiecare dintre noi, la nivel personal sau profesional sintem in contact permanent cu "oameni" si primul lucru pe care il analizam este aspectul fizic. Exceptind filozofii, oamenii care arata dezordonat pe dinafara sint dezordonati si pe dinauntru... De cele mai multe ori interiorul se exprima si la exterior.
Am intilnit foarte multe cazuri de "dragoste la prima vedere" intre persoane care "arata bine". Pe cind indragostirea de "frumusetea sufleteasca" se intimpla in timp dupa cunoasterea deplina.

Mai exista asa numita "frumusetea destepatciunii" care se citeste pe chipul fiecaruia si care, pentru cei care stiu sa o vada, are un impact mai puternic decit "frumusetea fizica".
Sint oameni "frumosi" care nu-ti spun nimic (flori fara parfum) si altii "uritzi" dar de care te indragostesti imediat ce au rostit primul cuvint.

# Divisia umanului (a Subiectului) care este tiraiat(tras) intre realitate si placere, intre NEVOIE si DORINTA. Cind Subiectul este "plin" de "nevoi" este deprimat - cind este "vid" de "dorintza" este mortifer.#

Nu cred in obsesie. Cei care ajung sa fie obsedati sint cei lipsiti de curajul de asi exprima sentimentele, sau daca vrei dorintele. Si asta mai ales din frica de a pierde. Cine nu stie sa piarda nu stie nici sa cistige.

Sper ca nu te-am dezamagit.


#97748 (raspuns la: #97595) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
DOCTORS - de DIDINA la: 04/01/2006 11:14:14
(la: Minoritati)
Se pare ca fiecare a interpretat ideea de minoritate in legea lui; exista ideea de 'minoritati conlocuitoare' cum parca era definita in Romania ceausista care erau unguri, sasi, putini sirbi,,,In acel timp aceste minoritati nu au vrut sa se asimileze in societatea romaneasca din motive constinta nationala,de sovinism sau fiindca statutul lor minoritar le asigura conectia cu occidentul, multi romani ar fi vrut sa fie altceva ca sa poata pleca la un moment dat din tara; si ca minoritati aveau niste beneficii care eu in America considerata de multi "mama democratiei" nu le-am vazut; scoli in limba germana, scoli maghiare; aici in US e plin de tot felul de natii dar scolile sint intr-o singura limba, limba oficiala a tarii. Nu stiu cit s-o fi schimbat Romania de cind am plecat eu dar eu am vazut totdeauna natia romana ca foarte usor de asimilat in strainate si foarte deschisa strainilor la ea acasa; romanilor cum i-am stiut eu strainii li s-au parut totdeauna mai presus decit ei tot ce era de afara era mai bun; minoritatile nationale sint asociate de obicei cu un trecut istoric, politic, si neintelegerile intre oameni decurg din maipularea lor de catre oamenii politici si mai putin din diferente reale; aici in US romanii oficial nici nu sint o minoritate fiind definirea minoritatilor merge pe rase sau porcariile istorice pe care le-au facut guvernul american in trecutul lui (negrii, hispanicii, ramasitele de indieni indigeni sint considerati minoritati in mod oficial); si cum a scris nu mai stiu cine in acest forum unii folosesc ideea de minoritate ca sa-si justifice incapacitatea de integrare ori esecurile; negrii sint considerati minoritari desi sint cetateni amercani prin nastere si daca e vorba de culoarea pielii asa e o diferenta reala (conteaza?), dar de fapt e cale in care guvernul incearca sa-i ajute si sa compenseze pentru discrimnarea de rasa care se intimpla si nu poate fi controlata altfel. Deci conceptul de minoritate exista ca atare dar poate fi si foarte relativ in functie de cum vrea fiecare sa-l foloseasca; mai de speriat este cind ignoranta vorbeste tare si oamenii cred ca ar trebui sa aibe opinii cu privire la minoritati fara ca de fapt sa fie informati sau macar sa aibe o definitie clara a termenului; eu m-am simtit de multe ori minoritara aici mai ales la inceput cind nu stiam limba engleza si desi voiam sa ma integrez nu aveam capacitatea sa o fac iar cei din jur nu stiau cum sa ajute, nu intelegeau, nu le pasa; am fost o minoritate si prin profesia mea o vreme lucrind ca femeie intr-o profesie dominata de barbati; a fost greu si in nici unul din cazuri nu eram "oficial" o minoritate.
#98408 (raspuns la: #98299) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
donquijote - de alex andra la: 15/05/2006 22:19:59
(la: de ce intru pe cafenea?)
Profesiunea mea e legata de citit si de scris. De literatura, in principal. Ei bine, atata am citit - literatura si despre literatura - ca la un moment dat am ajuns la un fel de saturatie si la o privire complet "neinocenta" asupra textului literar, care nu-mi mai producea nici un fel de placere, ca unui cititor obisnuit. Am avut o perioada destul de lunga in care n-am mai putut citi beletristica. Cafeneaua, cu numeroasele conferinte consacrate cartilor, mi-a redeschis apetitul pentru lectura. Am "reinvatat" sa citesc:), ceea ce e esential pentru profesia mea.
Coerent enough?:))

<->_____________________________
Lost without music in a world of noises
#122464 (raspuns la: #122428) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alexandros - de onutza la: 14/08/2006 12:17:20
(la: metode contra timiditatii)
prin profesia mea, trebuie sa vorbesc in fata unui auditoriu...dar in fata unor cunoscuti, ai dreptate, este oleaca mai greu.si in fata adultilor.nu mi-a fost usor sa vorbesc in piata, mai ales ca lumea se uita la mine ca la ciudati, dar a fost o modalitate de a-mi arata ca doar trebuie sa vreau si se poate.
timiditatea mea dispare cam dupa 5 min dupa ce incep sa vorbesc, cand imi dau seama ca ma descurc. de aceea spuneam la inceput ca niste exercitii de respiratie nu ar strica. si sa fii foarte sigur de ceea ce vrei sa spui.
#138964 (raspuns la: #138947) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
picki - de rolia la: 16/10/2006 09:17:23
(la: Vreau sa scriu, am sanse?)
"Neintzeleaso'' !!! :))) de unde pana unde ?
Am inceput sa scriu o poveste adevarata .Un destin paradoxal .Daca timpul imi va permite voi continua povestea Radei .Asta fara pretentii sau "orgolii "de scriitor ,am mai spus-o parca .Profesia mea este diametral opusa .

:))))) nu am inteles care e treaba cu scorul egal !!! ,stii uneori neuronii mei nu functioneaza :)))))) la parametrii optimi .
Sau era vorba de nota 4 ?,:))) pe care o dai textelor mele ...

rolia
#151621 (raspuns la: #151238) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ne asumam riscul de a deschide? - de maria de las maravillas la: 26/07/2008 14:57:46
(la: Head 2 Head (1))
o conferinta?
eu am ajuns pe profesia mea (ingineria energetica) dar problemele abia au inceput.
Insa credinta ma impinge sa merg inainte
#329133 (raspuns la: #329128) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Maria - de Alitalia la: 03/08/2008 22:09:39
(la: Cine sunt eu )
Iti multumesc dar nu am nici o sansa!
Eu in Ro nu am lucrat ca ing,am terminat fix dupa revolutie cand totul incepea sa se descompuna...Am avut sansa sa lucrez ca bibliotecar si ca profesor.Profesia mea? Pup
#331160 (raspuns la: #331152) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O poveste dureroasa...si adevarata!!! - de Areal la: 21/01/2009 14:18:07
(la: POVESTIRI CU TALC (IV))
" Aveam douazeci si sase de ani cand s-a nascut fiul meu; George avea perisorul negru, ochisorii verzi si cele mai lungi gene pe care le-am vazut vreodata...a vorbit la noua luni, a mers la zece si a schiat la doi ani. Era bucuria vietii mele si l-am iubit mai mult decat as fi crezut vreodata ca sunt in stare.
Ca toate mamele, am visat si eu la ce o sa se faca George cand se va face mare. Probabil, inginer. Cu siguranta, schior. Era atat de inteligent, ca a mers la scoala pentru copii superdotati. Intr-o zi, dupa ce-i povestisem unei prietene una din istoriile acelea de mandrie materna, ea ma intreba:
- E minunat ca George este un fiu perfect. Dar daca n-ar fi asa, l-ai mai iubi la fel de mult?
Dupa ce m-am gandit o clipa la intrebarea ei, am dat-o uitarii pana ce, in anul care a urmat...
George avea opt ani cand s-a sculat intr-o dimineata cu talpa indreptata in sus; nu putea merge decat pe calcai. Am inceput sa alergam pe la doctori, in timp ce diformitatea urca pe un picior si cobora pe celalat. Dupa ce i s-au pus mai multe diagnostice, am aflat ca are distonie de torsiune generalizata- o boala asemanatoare paraliziei cerebrale. Va trai, dar isi va pierde capacitatea de a merge, daca nu si controlul muschilor, in urma unor spasme dureroase, involuntare.
Ma cuprinsese ura impotriva lui Dumnezeu, pentru ca el facuse greseala de a-mi da un copil handicapat; fata de mine, pentru ca eu ii transmisesem cumva boala; impotriva lui George ca era asa diform.
Ma simteam prost cand mergeam impreuna pe strada. Oamenii ne priveau fix si fie isi mutau privirea repede in alta parte, fie imi aruncau o privire incarcata de mila. Uneori mi-era imposibil sa-l privesc pentru ca arata atat de schilod si hidos. Tipam la el sa mearga drept, ca sa nu vad cat devenise de infirm. El imi zambea si zicea:
- Ma straduiesc, mama.
Nu mai era frumosul meu fiu. Ma concentram numai la picioarele, bratele spatele si degetele lui diforme.. Nu mai voiam sa-l iubesc, pentru ca ma temeam ca o sa-l pierd. In locul visului la ce va fi cand o sa creasca era acum teama ca nu va apuca sa creasca.
Mi s-a rupt inima intr-o zi cand l-am vazut cum incearca sa-si forteze picioarele diforme sa stea pe skate boardul care-i placea atat de mult. I l-am luat si l-am pus in debara pentru " alta data "- i-am spus.
La culcare in timp ce ne faceam lectura de seara, George imi punea invariabil aceeasi intrebare:
- Crezi ca daca ne rugam din suflet, o sa pot merge maine dimineata cand am sa ma trezesc?
- Nu cred, dar trebuie sa ne rugam oricum.
- Mami, da' copii imi spun " ologul" si nu se mai joaca cu mine. Nu am nici un prieten. Ii urasc. Si pe ei si pe mine.
Am incercat toate tratamentele, regimurile si doctorii posibili si imposibili. Am intrat in comitetul de cercetare medicala a distoniei, am infiintat Socitatea de distonie din Anglia. Viata mea era orientata spre un singur tel: sa contribui la gasirea unui leac pentru aceasta boala. Nu-mi doream decat sa-mi vad copilul sanatos, din nou.
Treptat toleranta lui Geroge fata de boala sa m-a invatat ce inseamna iertarea, dar teama m-a adus aproape de colaps. Atunci, o prietena m-a tarat aproape cu forta la un grup de meditatie. Dupa ce am exersat zilnic, o perioada, am inceput sa sesizez un sentiment de pace inlauntrul meu. Pana atunci daruisem doar cand viata fusese buna cu mine; acum dragostea parea sa intreaca puterea mea de intelegere.
Mi-am dat seama ca George a fost profesorul, iar dragostea lectia de viata pe care mi-a predat-o.
Am inteles atunci ca George a fost si fusese intotdeauna George- un pic sucit, un pic altfel decat ceilalti copii, dar tot fiul meu. Nu ma mai simteam prost pentru ca trupul lui nu era drept. Am acceptat faptul ca nu o sa creasca mare, ca nu va avea acelasi viitor ca oamenii normali... Dar el a crescut cu multa rabdare, mai multa ambitie, si mai mult curaj decat toti cei pe care-i cunosc.
In cele din urma, datorita tratamentului, starea lui George s-a stabilizat si functionarea gurii si a mainilor lui s-a normalizat. Nu-si putea controla picioarele....avea inca nevoie de carje, zbura la vale cu o energie nepotolita care i-a castigat un loc in echipa olimpica a persoanelor handicapate. Nu putea merge, dar reusea, chiar foarte bine sa schieze.
Dupa ce a implinit optsprezece ani, a reusit sa indrepte un picior. A renuntat la una din carje. O luna mai tarziu, o arunca si pe cealalta. Schiopata inca la mers, dar...mergea fara sa fie ajutat. A venit sa ma vada la putin timp dupa aceea. Stateam in usa si ma uitam la tanarul acela inalt, bine facut, care trecu pe langa mine, si intra in casa.
- Buna mama, spuse zambind. Te invit la dans?

Am ascultat la o reintalnire a colegilor de liceu, cum fiecare se lauda cu succesele copiilor lor:
- Fiul meu e muzician.
-Fiica mea e medic.
Cand in sfarsit, mi-a venit si mie randul, m-am simtit cea mai mandra mama:
-Fiul meu, merge. Si e perfect.
Sharon Drew Morgen
#395188 (raspuns la: #394567) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maza :) - de adina.petre la: 10/11/2009 10:56:09
(la: cafeaua provoaca dependenta?!)
In etica profesiei: ajut omul sa-si inteleaga si apoi sa-si aleaga singur in ce fel doreste sa-si exprime slabiciunile. Apoi il incurajez sa perse3vereze pe panta pe care o alege. ;)

In etica relatiilor: ofer un sfat atunci cand mi se cere, nefiltrandu-l prin etica profesiei, ca doar nu toti interlocutorii imi sunt clienti de canapea, iara eu nu muncesc 150 de ore pe zi, desi uneori asa pare. :)))

p.s. Diferenta dintre cele doua etici o da fix cuvantul "sfat". Profesia mea nu e sa dau sfaturi. Drept urmare, atunci cand o fac, o fac in calitate de biet muritor de rand. ;)
#498353 (raspuns la: #498351) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Rodica - de adina.petre la: 24/11/2009 13:19:04
(la: am slăbit maria)
Atata timp cat nu ma semnez pe forum cu profesia mea, ci cu numele meu, ar trebui deja sa stiti cu totii ca nu va vorbesc in niciun alt fel decat ca de la om la om.

Am zis ceea ce am zis, pentru ca realmente consider ca va irositi energia incercand sa comunicati cu BT in afara poeziilor lui.
#501872 (raspuns la: #501870) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PROUDFRECKLED - de dorele la: 31/03/2010 15:53:42 Modificat la: 31/03/2010 15:57:14
(la: Foto - Pet-ul familiei)
era in plan s-o operam; dar a intrat in calduri, a prins usa deschisa si n-a mai putut sa o prinda nimeni. Io cred ca a auzit discutia mea cu medicul veterinar si a fugit! Imi pare tare rau de Fifi... avea "banut" la gat? Poate il aduce cineva!

I-am pus colier si i-am luat si o solutie antipurici! Saraca, se scarpina continuu...
#533784 (raspuns la: #533783) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Apoll - de goeteri la: 25/08/2010 20:58:24
(la: În nourați...” volcanici”)
Aveți o deformație profesională pe acest site, altfel nu înțeleg ?
Eu profesez în domeniul medical și știu foarte bine ce este o clonă, pentru că eu practic ceea ce voi ”virtualizați” !
1.)Adăugirea făcută poeziei este o clonă !
2.)Nu am nominalizat în bătaia de joc de prost... gust pe nimeni în poezie, stâlcind vreo identitate, deci ”Goe”... poate vă sunt progeniturile ?!?

PS E clar, faci parte din același ”poll” !
#565069 (raspuns la: #565067) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
once upon a time - de Guinevere la: 17/09/2010 00:27:56
(la: Networking)
Imi fac usor cunostinte, aproape fara niciun efort (thanks, mom!) - au fost momente cand cred ca am fost in nucleul hot de influenta in profesia mea - mergeam la conferinte, imi facea placere, ma interesa, a venit oarecum natural, n-aveam exact habar ce fac.
De obicei insa favoarea nu se cere, se ofera. Nu-s prea buna nici la acceptat, cred c-am avut intotdeauna interese prea complexe (boh!). :o)
E gretos doar atunci cand unii avanseaza bazat doar pe capacitati de nw si-n rest sunt nulitati profesionale. Cel mai misto e sa le poti face bine pe-amadoua. Si s-ajungi si devreme acasa!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...