comentarii

profesiuni


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Interesant raspunsul tau la o intrebare pertinenta a lui Tolanici.
Poate vei fi bun si o sa ne satisfaci curiozitatea: ce anume te-a atras la Norvegia? Profesiunea, posibilitatile pentru viitor, clima, sau te-a atras felul de viata, sau programele sociale darnice? Doar intimplarea?
Poate imi vei schimba impresia. Am sa-ti spun de ce intreb.
Cunosc un dentist originar din R. care a trait multi ani in Suedia. Sigur nu e Norvegia, dar nu stiu pe nimeni de acolo. A facut facultatea acolo, si-a deschis practica si dupa citiva ani s-a saturat si a venit aici in California. In primele noastre conversatii se plingea de socialismul suedez, de impozite si de frigul de acolo. Acum doar spune cum l-a apucat pe Dumnezeu de picior cind a venit aici. A trebuit sa mai ia niste studii de la capat, dar nu i-a pasat. Preda la Universitate , afacerea sa dentala a inflorit repede, le-a cumparat parintilor sai o casa in Beverly Hills,etc. El, daca ar fi fost intrebat pe cind era in Suedia ar fi raspuns da la milionul de euro si s-ar fi mutat aici. Prin straduinta si munca a facut totusi mai multe milioane aici in SUA.
#1885 (raspuns la: #1774) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
2707...valentinb - de SB la: 30/10/2003 12:49:26
(la: Telectualu' si studiile superioare)
...vorba aia: Ionescu fost Popescu!

Si ca s-o dam pe limba noastra:
INTELECTUAL = Care se refera la intelect sau la folosirea acestuia inclinat spre studiu, spre reflectie( NB dobitoacele nu fac parte din categoria asta) persoana care prin preocupari sau profesiune foloseste creator intelectul( aici ii putem baga si pe "sapatori"), a carui principala sursa de existenta o formeaza munca intelectuala.

Dupa '89 institutele tehnice din RO se numesc Universitatzi tehnice si iaca , numarul intelectualilor din RO a crescut brusc.

PS Daniel, nu-ti fa probleme. Tu ramai cu noi!
#2744 (raspuns la: #2707) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
moprea19,7281(continuare) - de anita47 la: 27/12/2003 10:41:17
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Referitor la "presa cu nuante verzi",un articol "in tema" din revista Electra:
======================


Ştefan Postelnicu

ANTISEMITISMUL ÎN PRESĂ. PUBLICAŢIILE DE EXTREMĂ DREAPTA

Scurt istoric

De-a lungul celor 13 ani care au trecut de la Revoluţia din decembrie a apărut un număr relativ mare de publicaţii ce pot fi subsumate orientării ideologice de extremă dreapta. Şi totuşi puţini sînt analiştii care au acordat o atenţie constantă acestui fenomen. Sigur, articole ocazionale, critice luări de poziţie în raport cu excesele acestor publicaţii au fost şi sînt destul de frecvente. Însă majoritatea radiografiilor evoluţiei sectorului mass-media prin care s-a încercat conturarea specificului presei româneşti de după decembrie 1989 au ignorat acest fapt. O oarecare atenţie din partea cercetătorilor au primit – şi subliniez încă o dată că mă refer aici doar la acele studii sistematice, care nu se opresc doar la denunţarea atitudinilor excesive din punct de vedere ideologic – doar periodicele al căror program doctrinar (în cazul în care acesta există şi este unul coerent) se revendică în mod explicit de la extremă stînga sau reiau clişee ce pot fi identificate ca aparţinînd acestei orientări (e vorba, bineînţeles, de România Mare, Şi Totuşi Iubirea, Politica, Naţiunea şi lista poate continua). Cazul este cu atît mai interesant cu cît, dacă structurile organizaţionale sau de presă de extremă stînga par a fi cu totul dezinteresate în a-şi configura un program propriu-zis, la polul opus tocmai efortul de a elabora o ideologie coerentă pare a fi preocuparea majoră. Alegînd, la întîmplare, două dintre studiile dedicate acestui subiect, Mass Media in Revolution and National Development. The Romanian Laboratory de Peter Gross (Iowa State University Press/Ames, 1996) şi Tipologia presei româneşti de Marian Petcu, (Editura Institutului European, Iaşi, 2000) se poate constata cu uşurinţă cam care este interesul specialiştilor pentru acest segment de presă şi ponderea pe care i-o acordă (atunci cînd i se acordă!) în raport cu cel de extremă stîngă. Dar "bibliografia" neglijării publicaţiilor de extremă dreapta şi a locului lor în peisajul presei româneşti de azi este mult mai vastă şi nu este aici locul să insist asupra acestui fapt.

O scurtă trecere în revistă a acestor periodice este, cred, utilă. Foarte rar, apariţia unei publicaţii aparţinând acestui segment de presă a fost conjugată unei structuri de tip politic. Presa de partid oferă un singur exemplu notabil. Este vorba despre defuncta revistă lunară Mişcarea, organ de presă al Partidului Mişcarea pentru România, condus de Marian Munteanu.

Dacă din punctul de vedere al vieţii politice constituirea unor partide orientate ideologic în această direcţie a fost mai dificilă (iar atunci când acest lucru s-a produs respectivele partide nu au avut puterea financiară şi audienţa necesară editării unui organ de presă propriu), presa de extremă dreapta neafiliată unei grupări bine determinate de interese politice a cunoscut pe parcursul acestor 11 ani o evoluţie aş spune spectaculoasă.

Gazeta de Vest, săptămânal de informare, ce apărea la Timişoara, imparţial din punct de vedere ideologic în anii 1990-1991, va cunoaşte ulterior o rapidă metamorfozare, fiind preluat de un grup editorial orientat către extrema dreaptă (director Ovidiu Guleş, redactori: Zaharia Marineasa, Valeriu Neştian, Mircea Nicolau). Publicaţia va fi transformată în revistă lunară şi îşi va revendica un caracter extremist radical. Spre sfârşitul anului 1999 revista dispare din pricina divergenţelor de opinie ireconciliabile dintre director şi colaboratorii revistei.

Sub îngrijirea unui colectiv de redacţie compus din Gabriel Constantinescu (director), Răzvan Codrescu (redactor-şef), Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Florea Tiberian apare la Sibiu din 1990 cea mai longevivă revistă de extremă dreapta postrevoluţionară, Puncte Cardinale.

Din ianuarie 1998 apare la Bucureşti revista lunară Permanenţe, editată de Fundaţia Profesor George Manu. Colaboratori acesteia editează pe Internet revista Sfarmă Piatră, "săptămânal de rezistenţă românească". În mai 1998 apărea Cămaşa de izbândă, săptămânal ce, în lipsa unor colaboratori de prestigiu pentru mediile de orientare neolegionară, va dispărea curând.

Din 1998 apare cu regularitate revista lunară Vremea Dreptei Naţional-Creştine scoasă de Editura Vremea (director Nicolae Henegariu).

Din 1997 apare "revista de oceanografie ortodoxă" Scara, publicaţie fără dată fixă de apariţie, cu format de almanah. Gruparea revistei este constituită din aproximativ 100 de colaboratori, redacţia fiind condusă de Mugur Vasiliu (director) şi Rafael Udrişte (redactor-şef). Un program ideologic similar îşi asumă şi revista Măiastra.

Asociaţia Studenţilor Creştin-Ortodocşi din România editează Schimbarea la Faţă, "o propunere de lectură ortodoxă a realităţii româneşti", publicaţie lunară ce apare din ianuarie 2000.

Pe lângă aceste reviste mai apare şi un buletin informativ al Fundaţiei "Buna Vestire", cu o circulaţie restrânsă, incontrolabilă şi fără un impact real.

Trepte ale antisemitismului

Ar fi total greşit să afirm că toate aceste reviste au manifestat în mod explicit atitudini antisemite. În fond, aici este o chestiune de nuanţă. Să luăm, spre exemplu, cazurile Mişcarea şi Scara, două dintre publicaţiile a căror prioritate o constituie (a constituit-o, pentru prima dintre ele, care nu mai apare de mult) conturarea unui program de renaştere în primul rînd culturală. Antisemitismul este aici mai degrabă o prezenţă implicit㠖 atîta vreme cît colaboratorii acestor reviste şi-au propus să readucă în atenţia cititorilor programul ideologic (într-o formă atenuată sau nu) al Mişcării Legionare.

Voi încerca în continuare o trecere în revistă a formelor de antisemitism prezente în discursul presei de extremă dreapta de astăzi, fără a-mi propune un mod sistematic de prezentare.



A vorbi despre nuanţe în atitudinile de tip antisemit poate părea cinic. Şi totuşi, între antisemitismul furibund şi autoasumat şi cel propagat prin reafirmarea, de pildă, a unui inventar simbolistic aparţinînd Mişcării Legionare este o diferenţă. O diferenţă care nu face ca formele "atenuate" de antisemitism să fie mai puţin culpabile sau care să ne dea dreptul de a le trece cu vederea. Există o scală a antisemitismului, dificil de realizat, dar care demonstrează că acest flagel este prezent în forme suficient de "productive" în discursul public din societatea românească.

De pildă, ar trebui să ne întrebăm dacă afişarea unui portret fotografic al lui Corneliu Zelea Codreanu în revista Scara în chip de model absolut al creştinului este sau nu o dovadă implicită de antisemitism. Răspunsul meu este pozitiv şi, în consecinţă, voi încerca o scurtă argumentare. Dacă luăm oricare dintre cele două texte programatice importante ale doctrinei legionare elaborate de către Codreanu – Pentru legionari şi Cărticica şefului de cuib – vom putea face observaţia de bun-simţ că antisemitismul nu este doar o prezenţă constantă aici, ba chiar una dintre cheile de boltă ale întregii construcţii ideologice (spun asta din convingerea că orice ideologie totalitară are mai multe chei de boltă, adică grile pe baza cărora îşi dezvoltă întreaga pseudoargumentaţie).

Cei care îşi doresc reabilitarea doctrinei codreniste îşi justifică demersul prin faptul că ar trebui uitate culpele trecutului, mai ales cele din perioada în care şef al mişcării a fost Horia Sima; ei pledează pentru o reîntoarcere la teoria şi spiritul acestei mişcări, încercînd să se facă abstracţie de excesele practicii. Dar, pentru că tocmai am pomenit cele două volume fundamentale pentru extremismul românesc interbelic, nu mă pot opri să nu observ faptul că doar în Pentru legionari peiorativul jidan apare de aproximativ 500 de ori. Cum, oare, se poate face abstracţie de componenta antisemită evident㠖 care, de altfel, nici nu mai trebuie demonstrat㠖 şi să se păstreze întreg spiritul originar al ideologiei legionare – iată o dilemă pe care neolegionarii "moderaţi" nu au cum să o depăşească.

Aşadar, a-l reabilita pe Codreanu, fie şi prin această modalitate iconografică şi a-l propune implicit drept model absolut al omului creştin este, implicit, un gest antisemit.

*

O altă marotă a neolegionarilor constă în repunerea în discuţie a holocaustului coroborată cu instaurarea regimului comunist în România, care este văzută drept opera exclusivă şi în beneficiul exclusiv al evreilor sau al iudeomasoneriei. A insita asupra acestui punct este, din punctul meu de vedere, inutil, aşa că, mai bine, să trecem la exemple pentru a vedea cum se încearcă sistematizarea acestui tip de "argumentaţie" în beneficiul propagandei antisemite.

Aşadar, simple exemple:

"Cine acuză?", articol de Filon Verca, publicat în Permanenţe, an I, nr.7, iulie 1998, ca răspuns la o analiză a lui Norman Manea din revista The New Republic:

"(…) Nu ştiu cui să mă adresez mai întîi, cînd dl Manea, ca şi toţi coreligionarii săi, de la Moses Rosen la Elie Wiesel, acuză poporul român de toate relele istoriei, dar trece sub tăcere perioada de început a comunismului în România, perioadă în care evreii au avut un rol preponderent în instaurarea lui, după cum au avut acelaşi rol în exterminarea elitei româneşti, ei servind drept instrument în supunerea ţării de către colosul sovietic.(…)"

"Naţionalism şi extremism", articol de Aristide Lefa, publicat în Permanenţe, an I, nr. 5-6, mai-iunie 1998, privitor la acuzaţia de antisemitism adusă întregii Mişcări Legionare:

"(…) În cei peste 70 de ani de la înfiinţarea ei, Mişcarea Legionară a creat acest tip de om [e vorba despre omul nou, n.n.] şi nu puţine sînt exemplele care demonstrează acest fapt, începînd cu jertfa lui Moţa şi Marin, care au murit în Spania pentru Hristos în lupta contra bolşevismului criminal şi ateu pe pămîntul Spaniei catolice şi terminînd cu numeroasele exemple date în închisori, cînd legionarii au ajutat cu sacrificii pe cei care-i prigoniseră în trecut, inclusiv pe evrei.(…) Dacă doctrina legionară îşi propune să creeze un nou tip de om, capabil de jertfă pentru neam şi aproapele său, cum pot fi acuzaţi legionarii de antisemitism, rasism sau xenofobie?(…)Şi Biserica creştină a avut şi are extremiştii ei. Ce sînt sfinţii decît creştini extremişti? Noi îi cinstim şi ne închinăm lor. După teria la modă ce incriminează extremismul, ar trebui

să-i contestăm şi să-i scoatem din calendar şi din biserici.(…)"

"Către prietenii mei români", articol de Nicolae Henegariu, în Vremea Dreptei Naţional-Creştine, an IV, nr.33, 20 aprilie-17 mai 2001; autorul răspunde articolului "Scrisoare către prietenii mei români" de Gaspar Miklos Tamas, publicat în Dilema, nr.416, în care se vorbeşte despre rolul unei părţi a elitei culturale în propagarea antisemitismului:

"După această întristare pentru prezentarea necritică a intelectualităţii interbelice de dreapta şi chiar fasciste (?), gardianul de serviciu al gîndirii politic corecte ajunge la locul care-l doare(…):<>. Împrejurarea probabil prea puţin importantă, că peste un milion de români au fost exterminaţi de către comunişti în închisorileşi lagărele din România şi URSS nu-l tulbură pe acest exponent local al gîndirii politice corecte(…)".

"Dogma capitală a noii ordini mondiale", semnat de Gabriel Constantinescu, în Puncte Cardinale, nr.4/88, aprilie 1998, prin care este repusă în discuţie cifra victimelor holocaustului după principiile cinice ale "aritmeticii" antisemite:

"(…)După obţinerea victoriei în cel de-al doilea război mondial (o victorie al cărei unic beneficiar a fost iudaismul, democraţiile şi comunismul sovietic nefiind decît instrumentele prin care s-a obţinut victoria), evreii au exploatat din plin consecinţele cumplitului carnaj, creînd cea mai redutabilă armă în procesul de decreştinare şi iudaizare a omenirii: mitul celor şase milioane, Holocaustul. (Cu menţiunea că în ultimul timp cele şase milioane au devenit totuşi o cifră negociabilă cu prudenţă).(…)"

Comentariile sunt de prisos, iar a continua lista de exemple ar deveni obositor.

*

O altă formă de realizare a antisemitismului, pe care doar o voi menţiona, este următoarea afirmaţie, prezentă constant – şi, surprinzător, venind uneori chiar de la intelectuali implicaţi în activităţi civice, de la democraţi de bună credinţă! – nu doar în presa extremist-legionară: antisemitismul de astăzi este doar rodul insistenţei cu care evreii încearcă să impună rediscutarea unor chestiuni "sensibile" (fie că e vorba despre rebeliunea legionară, de deportările din Transnistria, de antisemitismul unora dintre cărturarii români, sau de cel manifestat în perioada tîrzie a ceauşismului în unele publicaţii extremiste), fără a lăsa analizarea acestor fapte în seama "noastră", a românilor. Afirmaţia apare, de regulă, însoţită de o alta, şi anume: tragedia holocaustului este folosită drept modalitate de culpabilizare generală a celorlalţi, a ne-evreilor, de către evrei.

După cum s-a văzut, nu mi-am propus un studiu sistematic, ci, mai degrabă, un inventar parţial al unor atitudini extremiste, despre care se vorbeşte, cum spuneam şi mai sus, destul de des, fără a fi exemplificate sau analizate în amănunt. Desigur, problematica este complexă, dar asupra altor aspecte pe care le comportă voi reveni cu un prilej ulterior.











#7296 (raspuns la: #7281) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sandu Mendrea - de Dinu Lazar la: 25/01/2004 01:41:01
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Acum vreo 35-30 de ani, intr-o frumoasa toamna, urcam cu Trabantul serpentinele de la Bran catre Sirnea, dimineata, la rasarit, si dintr-o data vad o Dacie, parca galbena, oprita in mijlocul drumului, cu toate usile deschise, si unu` care facea poze la o raza de soare care cadea pe Piatra Craiului, ca un poet rupt parca de cele lumesti. Era Sandu Mendrea.
Acum, tragedia este ca si Sandu Mendrea, si ceilalti mari fotografi pe care i-am avut, au lasat in urma lor ce-i drept multe albume de fotografie, care apareau cum apareau, cu tehnica fotografica disponibila atunci la noi, si cu estetica mai proletara, dar care analizate la rece nu dau nici pe departe masura inaltei lor sensibilitatii, a profesiunii lor, a maiestriei.
Negativele lor si imaginile pe ansamblu au facut picioare sau s-au distrus, si istoria nu retine decit indirect prezenta lor in timp si in tara, ceea ce mi se pare un odios aspect, nemeritat si injust.
Chiar si acum, unul dintre cei mai mari fotografi romani, Dan Dinescu, nu este prezent pe NET decit nesemnificativ, si albumele si CD-urile facute de el pina acum, chiar in anii astia de libertate si democratie care este, nu reflecta nici o sutime din arta si maiestria lui.
In timp, din pacate, cei ce vor veni vor trage concluzia ca in anii 1950-2000 in Romania nu a existat fotografie, pentru ca nu exista studii critice, biografii, fototeci si opera celor care au fost s-a diluat, pierdut, nimicit, si va fi inca o data terfelita si mozolita de estetii de doi bani care vor aprecia - si nu ai ce sa le faci, pentru ca nu exista contra argumente viabile - ca arta fotografica in Ro ar incepe ceva ceva numai dupa anii `90, si ce a fost inainte in fotografia romaneasca era o mascarada ideologica, fotografia inainte de `89 fiind o fetida inventie a capitalistilor care voiau sa ia ochii clasei muncitoare de la adevarata ei misiune patriotica de a construi socialismul, viitorul de aur al omenirii.
Numele fotografilor care au fost - mici, mari, buni, rai, cine mai stie acum? vor fi uitate in citiva ani de cei citiva care mai le cunosc, fiind deja uitate pentru aproape toti ceilalti; cumplit si injust.
Fotografii in virsta care inca mai sunt ar trebui sa fie ajutati sa lase macar citeva amintiri si imagini pe un sit de istorie al fotografiei romanesti.
Din pacate, in Ro, fotografia e in prezent bintuita mai mult de orgolii si lupte fratricide decit de dorinta de a construi ceva care sa ramina... celor batrini ori nu le pasa, ori nu mai pot face nimic, celor tineri le convine ideea ca nu a fost nimic, asa ca sa asteptam inca 30 de ani, sa se duca si amintirile de acum, sa apara si atunci esteti care sa zica cum ca in Ro pina in anii 2035 nu a existat fotografie - si pe buna dreptate, nu? Si tot asa, la fiecare generatie... pacat.
#8422 (raspuns la: #8393) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Se poate ca multi romani sint - de SolidEdge la: 26/02/2004 14:41:49
(la: Romani in strainatate)
Se poate ca multi romani sint atrasi de aspectele pe care le-am descris.Cit de multi asta nu mai stiu...Eu nu am intilnit nici unul nici in viata reala si nicidecum aici la cafenea.Citeste contributiile si te vei convinge.Ma bucur totusi ca esti printre cei care apreciaza aceste lucruri.Eu am pornit de la situatia reala descrisa de contributor.In situatia ei a lua asa un imens risc in situatia actuala (am uitat sa adaug ce ne asteapta din mai incolo cind sint asteptate masive miscari de forta de munca din noile tari UE) tinind cont de pozitia la care a ajuns pe care nu o va putea atinge aici.Nimic nu va putea compensa statutul pierdut
iar deziluzia poate fi mare.Aici unde sint ,doar 5% din cei veniti luati per total(vechi, noi) lucreaza in profesiunea calificata pe care au avut-o.
O sansa de 5% nu justifica in cazul concret plecarea nici macar argumentele pro la care amindoi subscriem.

Cu prietenie
SolidEdge

#10715 (raspuns la: #10442) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Presa... dar nu numai... - de Dinu Lazar la: 20/03/2004 13:19:26
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Deci se aplicã Legea Junglei! Care pe care si cel mai tare ia totul."

Bun venit domnule Bezergheanu!!! Decit sa fim cuprinsi de amarul care ne inconjura cite o data mai bine sa bem o cafeluta si sa vedem poate poate cumva se poate face ceva.

Din cite am auzit, au fost probleme cu furaciuni si lucru gratis si stricat piata si la Ordinul Arhitectilor, acum ceva vreme; poate e vreun arhitect sa ne lamureasca mai bine sau poate e numai un zvon.

Am inteles ca s-a stabilit un pret minim pentru ora de consusltanta sau de realizare a unui proiect sau a unei schite de arhitectura; cine ia mai putin decit sa zicem 20 de euroi pe ora isi pierde dreptul de semnatura si deci dreptul de a profesa.

Ce grozav ar fi asa ceva si la fotografi! ce grozav ar fi ca cei ce folosesc imagini sa plateasca un timbru de 1%, ca la muzica, pentru crearea unui fond de creatie! Ce bine ar fi ca cine nu dovedeste cit si daca a platit o lucrare foto folosita sa faca puscarie automat!

In esenta, situatia nenorocita existenta acum in fotografia romaneasca se datoreaza si inexistentei unui for profesional sau al unei uniuni sau al unui sindicat, care sa apere mai organizat, institutional si vizibil, drepturile membrilor.

Asa cum e acum treaba, fotografii fac poze la mica intelegere, la minima rezistenta, fara contract, fara sa stie ce sa ceara sau ce sa faca.

Impartirea pe caste vizibila la ora aceasta este pagubitoare; boierii din Bucuresti, care ar vrea sa nu se schimbe nimic, ca le merge bine si asa, si unora chiar foarte foarte bine; sarantocii din Bucuresti, care nu stiu cum sa impuste francu` si care fac orice la orice ban; sarantocii din provincie, care fac si ei orice la orice pret...

Din cite cred, cam peste 90% din fotografii romani au un serviciu pe undeva, pe la vreo redactie, tipografie, fundatie, si mai impusca un franc lucrind la negru, la mica ciubuceala, cum se poate cind se poate; citeva procente doar sunt liber profesionisti, si acestia sunt cei mai tzepuiti si umiliti de clientii care fura imagini de pe Internet, care nu platesc si nu ajuta cu nimic la dezvoltarea profesiunii.

Poate ceva ar trebui facut pentru ca sa se schimbe pe ici pe colo cite ceva.

Dumneavoastra cum ati vedea o modificare in bine, stimate domnule Berzegheanu?
#12465 (raspuns la: #12380) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Automobilitate - de Radu63 la: 08/04/2004 02:47:36
(la: Automobile si soferi)
>> Cred ca viata multora din cei 'plecati' se petrece (macar o ora/zi) si la volanul masinii personale. Ce aveti de spus ? Cum e pe la voi ?

Desdemona, in Elvetia de multa vreme orasele si-au pierdut atractivitatea locativa. S-au umplut de birouri. Lumea cauta sa se mute in afara lor, unde aerul este mai curat, este mai verde si mai linistit. Bineintzeles ca nu se poate cere de la retzeaua de transport sa deserveasca in mod optimal toate adunaturile de case si satucurile din periferie; unde locuiesc eu trece un autobuz din ora in ora, care m-ar duce in centrul orasului, dar risc sa-l pierd si costul biletului este mai mare decit cel al benzinei... de asemenea si relieful joaca un rol - as putea sa merg pe jos pina la servici (vreo 40 minute) dat fiind ca este vorba de a cobori de pe o colina, dar la intoarcere mi-ar fi ceva mai greu. Folosind automobilul, in 15 minute sunt la birou. Pe de alta parte, profesiunea sotiei o obliga sa aiba masina separata, deci asa se ajunge la 2 automobile.
Un alt aspect de tinut in consideratie este faptul ca aici ti se cere totul, imediat, cu maxima viteza: a te putea deplasa cit mai repede unde e nevoie de tine este esentzial si din nou masina devine singura solutie. Aceasta traire cu ochii pe ceas, acest "time is money" poate fi una din explicatiile agresivitatzii la volan: timpul petrecut in masina este neproductiv, o faza de tranzitie intre 2 activitatzi, care pe unii ii exaspereaza.
SB_one si profesiunea - de AlexM la: 30/07/2004 16:17:25
(la: Complexele la romani)
vrei sa ma faci sa nu mai scriu? Oricum am senzatia ca ar fi mai bine sa nu mai scriu prin unele locuri & despre unele subiecte.. nu'sh de ce mi se pare ca fara sa vreau mi-am tras halatul de sperietoare pe mine. Cum scriu ceva, cum amutseste subiectul. Ori asta ma face sa ma gandesc daca nu o fi mai bine sa-mi vad de treaba si sa fac pe spectatorul. Sau poate-i numa' o parere. Eh.. o sa vaz io in timp cât e rost de mâncat iarbã si când o sa trebuiasca sa se treaca la rumegat...:-))

AlexM

#18605 (raspuns la: #18556) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tziganii - de SB_one la: 08/08/2004 16:30:38
(la: "TIGANIADA"- o istorie nestiuta si improprie poporului roman?)
Citez:

O navalire silentzioasa si persistenta, produa de-a lungul secolelor prin infiltratzii lente, o reprezinta triburile de Indieni originari dinb Punjab, mai nine cunoscutzi sub numele de Tzigani sau Gitani, nume derivat din Egiptziani. triburi nomade, organizate sub autoritatea absoluta a unui sef( bulibasa) inca in stadiul de matriarhat, au inceput miscarile de deplasare spre vest si au ajuns in Anatolia in sec IX, inainte de venirea turcilor, deci in imperiul Bizantin. O parte au ramas in Turcia, altzii s-au indreptat, de buna voie sau izgonitzi, spre egipt si nordul Africii.. Parte din triburile vagabonde au patruns in peninsaula Haemus(Balcani), s-au raspindit in tzarile din sud si nordul Dunarii, cu preferintza in Ungaria, si au ajuns pina in Boemia. In sec XV ei patrund in Germania, de unde au coborit apoi in Italia si s-au instalat in jurul Romei. In peninsula Iberica, mai cu seama in Andaluzia au ajuns venind prin Nordul Africii.

Modul lor de viatza nomad e extrem de conservator, nu accepta schimbari de obiceiuri si deprinderi decit cu mare anevointza, in sec nostru unii renuntzind la vechile mijloace de locomotzie inlocuid caii si carutza cu automobilul si rulota, in care-si ascund cu dibacie avutul. in aparentza redus, dar in realitate valoros, fiind plini de galbeni, rezultat al traficului cu aur, monede si bijuterii. Nu totzi au renuntzat la cai caci ei iubesc aceste animale, chiar daca e vorba de mirtzoage., si pot sa si le hraneasca pe pasuni si drumuri retrase, unde-si aseaza salasul, pentru a exercita principala ocupatzie: furtul si vinzarea de cai.
Ei practica furtul ca pe o arta, in mod abil, initziind si copii de timpuriu, cunoscutzi ca atare in toate tzarile, dar nedepasitzi de alte neamuri. Au deasemenea predilectzie ptr. metalele din cimitire, ornamentele de pe cruci si chiar din morminte. Aceasta ocupatzie straveche este dublata de mestesuguri necesare nomazilor: caldarari, spoitori, potcovari. in timp ce femeile si-au rezervat domeniile oculte: chiromantzia, magia, vrajotoria. Tot ce reprezinta o valoare si poate fi ascuns le atrage stentzia. Trcerea dintr-o tzara in alta nu constituie ptr. ei o dificultate.

..........................................

Situatzia tziganilor e ste identica in toate tzarile. In Romania, parte dintre ei au fost adusi ca robi, fie de vechii boieri , fie de dif. manastiri, multe inchinate Muntelui Athos, spre care se revarsau toate bogatziile si de unde erau trimisi Tzigani ca plocon si ca mesageri spirituali.. de spiritualitate reala nu putea fi vorba caci Tziganii sunt pagini, practicind rituri fetisiste, infuentzate adesea de religiile popoarelor cu care au venit in contact.

In unele tzari, triburile care au prins radacinipe la periferia oraselor, s-au adaptat unor profesiuni artistice, ca muzica( in Ungaria, Romania, jugo_Slavia) si dansul ( Spania) Lautarii se organizeaza in tarafuri, cer sa fie scump platitzi, plata , care, bineintzeles, este completata cu amintiridin ale casei. Acest obicei este atit de inradacinat incit le-a patruns in singe si prin nimic nu poate fi stirpit, caci, potrivit credintzei lor, toate bunurile de pe pamint le-au fost harazite de Dumnezeu, dar au fost preluate de altzii. Asa ca, furind, ei nu fac decit un act de dreptate, insusindu.si cea ce le apartzine prin vointza Divina.

In proza scriitorilor rusi este abordata aceasta tema, aratindu-se ca furtul si omorul fac parte dintr-un ritual stravechi, sacru, care confera protaginistilor indieni virtutzi misterioase si nobile.

............................................................

Tziganii sint indeobste neasimilabili, ca aproape toate triburile venite din orient, Ei ramin legatzi intr-o organizatzie fantomatica, dar efectiva, au intilniri periodice in cite o localitate din Europade Vest ptr a alege marele bulibasa. Aceaste adunari stabilesc o politica internatzionala de perspectiva, organizind proteste si revendicariptr. obtzinerea drepturilor de etnie, la fel ca celelalte minoritatzi, fapt greu de realizat, cel mai mare impediment formindu-l stadiul de civilizatzie arhaica, educatzia diametral opusa, facind scolarizare de domeniul utopiei. Desigur, in cazul cind aceasta categorie de nomazi va devenii vreodata statornica, locuind in comunitatzi civilizate( Tziganii prefera orasele unde se pot deda in voie celor mai mari ticalosii, operind in bande inarmate), atunci aceste probleme se vor pune cu mare si dureroasa acuitate. Diferite autoritazi europene au si inscris aceasta tema in cercetarile de perspectiva, presupunind ca nu e departe timpul cind agresivitatea tribala va cpata constiintza de sine si va ajunge la confruntari cu autoritatzile de stat, determinind rascoale si dezirdini.

Daca aceste minoritatzi se dezvolta ca entitatzi autonome, neasimilabile, ce loc vor avea in societatea romaneasca? ce cariere si ce aspiratzii vor avea Tziganii baraganelor? Azi, preferintzele lor se indreapta spre posturi de oprimare, in politzie, puscarii etc,..distingindu-se( daca se poate spune astfel) la Canalul Dunarii, in majoritatea inchisoriloretc,..in meserii care cer singe rece, cruzime, lipsa de scrupul si de mila, dar mai ales spirit rasial vindicativ, pe care Tziganii le au din belsug, contrar aparentzelor superficiale date de adulatzii, lingusiri, ploconeli si jeluiri. In realitate ei detesta profund si definitiv natzia majoritara careia incearca sa i se impuna si impotriva careia lupta cu mijloacele odioase de care dispun si pe care le cultiva in continuare.


Sursa:
Centrul European de cercetari Istorice, 1986



SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#19379 (raspuns la: #19360) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
in casatorie... intr-un cuplu..
este greu sa definesti fericirea, aproape imposibil... un nimic, o iluminatie in ochi cand privesti partenerul,
sa faci lucruri care ar dori, inainte ca el sa le ceara prin vorbe
si vice-versa,
sa fiti pe aceiasi lungime de unda
sa va plimbati tinându-va de mâna si sa va extaziati in fata unei raze de lumina, a unei frunze care schimba de culoare,
fiecare clipa sa fie o placere, chiar daca nu faceti nimic, doar faptul ca sunteti impreuna... ca va intelegeti doar privindu-va, ca va complectati...c-aveti aceleasi interese, hoby-uri si va plac aceleasi lucruri...

daca ai impresia ca diminezata ai un PLIN de fericire iar seara este MARELE VID (gol), cred ca este o impresie doar, o falsa situatie, nici de cum FERICIREA, Anisya...

Cand ai momente grele in viata, datorita profesiunii, lucrului, neznorociri in familie, catastrofe de tot felul... nici atunci nu simtzi VIDUL... stii ca ai alaturi pe cineva care te sustzine, care este cu tine, care-ti tine mâna in aceste incercari...

Nu conteaza câte zile petreci pe an sub acelasi acoperis cu partenerul/a,
Ceea ce conteaza este sa nu fi singura, sa te simti impreuna sufleteste, sa profiti maximum de prezenta fizica,(cand nu poti evita o despartire din cauza serviciului), sa poti conta pe partener si el/ea sa fie alaturi ori de cate ori ai nevoie, chiar fara sa i-o ceri..
exista un fel de telepatie, pe care eu n-am reusit nici o data s-o explic...

Chiar cand esti departe geografic, simti cand celalalt are nevoie de tine, iei primul avion si te duci sa-l vezi..
este telepatia celor ce se iubesc, care sunt pe aceiasi "lungime de unda"...

Asta este un lucru care se simte, dar este greu de explicat.. de ce?

Te trezesti cu ideia ca esti iubit/a si te culci cu ideia ca esti iubit/a, ca-i alaturi de tine, ca te insoteste, chiar cand este in deplasare sau in alt oras sau tzara...
#28029 (raspuns la: #28000) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fotografi romani pe net - de Dinu Lazar la: 19/01/2005 18:04:32
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"In fine, poate o fi vorba de sictir."

Ar fi extraordinar asta.
Ar fi senzational.
Inseamna ca ei totusi exista la un inalt nivel cultural, gindesc, pot, fac, inteleg, creeaza.
Dar au spleen, adica siktir.
Pentru mine cel mai plin de siktir fotograf a fost personajul din "Blow up"; ca veni vorba, ar fi citeva filme pe care orice fotograf ar trebui sa le vada si sa le stie sau sa le analizeze, de la "Killing fields" la "Profesiune: reporter" si de la - de ce nu? - "Paparazzo" al lui Margineanu la "Barry Lindon" care nu are nimic cu fotografii ca eroi principali, dar e primul fiml facut la lumina luminarilor cu obiective Zeiss de diafragma 0,7...
Ma rog, asta cu filmele ar fi alta discutie.
Raminem la sictirul fotografului roman; chestia asta vine de sus sau de jos, din prea multa creatie si comunicare, sau dimpotriva?
Este absolut necesar ca un creator de imagine sa si scrie ori sa vorbeasca, sa existe pe net sau in presa sau in carti cu panseuri, sa comunice si sa isi comunice, sa lamureasca si sa se lamureasca?
Sa arate ce face si chiar cum face?
Nu sunt chiar sigur, vazind cum devine cazu`.
Aveam la facultate la cursul de filosofie un profesor care ne transforma filosofia in povesti, ca sa ne prinda mai des pe la ore; nu contau atit numele, anii, cit ideile si esenta povestirii; intr-o astfel de poveste oamenii stateau foarte fericiti intr-o pestera umeda, rece, intunecoasa, printre stalactite albe, cintindu-le ca supreme forme ale naturii, fara sa vrea altceva si fara sa viseze la altceva; unu` scapa din tenebre si ajunge sus, unde era lumina, padure, iarba, unde a vazut cu uimire nori si izvoare; vine jos si le spune mai nea, lumea nu e o stalactita cum o vedeti aici si cum o traim aici, veniti sa vedeti ce si cum...
Nu mai stiu exact cum s-a terminat istoria pentru ca eram un chiulangiu si la ora urmatoare m-am dus la o bere dar sunt absolut convins ca intr-un timp de vor fi si la noi multe situri de discutii elevate ale fotografilor romani, si asociatii si comunitati si bresle unite si chiar unul sau doua sindicate, multe bloguri ale profesorilor de fotografie de la diverse facultati, situri ale claselor de fotografie, o directie activa care sa se ocupe de fotografie la Ministerul Culturii, ( asa cum e la Paris...), o sectie barosana de fotografie la Muzeul de Arta Contemporana, care va face multe expozitii ale fotografilor romani la ambasade, si cite si mai cite... si desigur la Institutul Cultural Roman cu o noua conducere fotografia va fi bine reprezentata...
Sper sa prind momentele alea.
#33802 (raspuns la: #33774) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mafia nu doarme - de Dinu Lazar la: 09/03/2005 08:14:56
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Internetul e o chestie si minunata si intunecoasa, care serveste perfect atit multor chestii pozitive, cit si unor mafioti care descopera un cimp aproape perfect de actiune.

Scrisorile cu "sunt fiul regelui Bulipasha al treilea, lucrez cu diamante si mama e baroneasa Bingstein si suntem urmariti si trebuie sa pun banii familiei undeva la fereala si am reizeci de milioane de dolari pe care vrau sa-i impart cu Dvs, fiindu-mi recomandat de alti prieteni comuni ca un om de onoare si capabil, dati-mi contul pe care il aveti sa va pun milioanele care este" au devenit fumate.

Profesiunile liberale si firmele mai prezente pe net sunt luate la ochi cu mare grija de mafioti.

Acum deci si fotografii romani mai rasariti si prezenti cu afacerea pe net vor primi scrisori mai personalizate, in genul:

==============================

My name is the Prince J from Burkina, my fiancee and I will be getting married on the 28th, of May 2005 at Holy Trinity Church. 15, ave C, Orleans, France.
we are looking for the best wedding Photographer that will capture the details and emotions that wil make the day special in the minds and hearts of everyone involved.

We will want you to work for at least 6 Hours at the occasion and if you are out of france ,we will pay the transportation charges to and from the party venue so indicate in your email if you are out of France and state what it will costs to get you to the party company.

However,I will be making the payment by means of a Cheque.
Let me have your full names,Address,Phone Number,Cellular Number, bank account, your card serial number and the pin of the card, where a Cheque will be mailed to for payment.Moreso,should you be out of France,the Hotel accomodation will be provided for by me.
==================

Tare taica!

Imposibil sa nu gaseasca nigerianu` niste fotografi romani mindri ca sunt invitati in tzara parfumului francez unde fotografii de wedding au murit subit si unde scoala romaneasca de fotografie e apreciata la cea mai inalta valoare, meritata de altfel dupa cum vedem in inalta calitate artistica si tehnica a imaginilor romanesti care matura de zor imaginile europene devenite brusc de tot rahatu`.

Invitatii fotografi vor pune botu` si vor merge la impushcat francu` la propriu si la figurat si se vor mira tare mult cum devine cazu de s-au fraierit si in ce dandanale au intrat si la ce naiba trebuia seria si pinul cardului ca sa faca ala un cec.

Traiasca fotografia romaneasca, in sfirsit recunoscuta de cine trebuie cind trebuie.

Si e numai inceputul.
#38688 (raspuns la: #38618) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
'mneata fetele - de Belle la: 11/03/2005 14:30:05
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
uite ceva sa va amuzati de dimineata, eu o sa apar mai incolo dupa ce-mi beau cafeaua si-mi pun planul pe azi in ordine

pana atunci, cica:

Daca esti deprimata, aminteste-ti ca:
- suntem sexul frumos
- noi nu avem nevoie sa purtam cravate
- nu ne doare nimic cand impreunam picioarele
- daca ne decidem sa prestam meserii exclusive pt barbati suntem
"cineva" / daca ei decid sa desfasoare profesiuni de femei sunt homosexuali
- inteligenta noastra se poate compara cu inteligenta barbatilor,
dar aspectul nostru este mai bun
- daca omoram pe cineva si demonstram ca s-a intamplat in timpul
sindromului premenstrual totul este OK
- creierul nostru are aceeasi capacitate ca a barbatilor, chiar
daca avem 6 miliarde de neuroni mai putin, asta inseamna ca neuronii
nostri sunt mai eficienti
- suntem in stare sa ne ocupam de mai multe treburi in acelasi timp
- stim tot timpul unde se gasesc ciorapii
- sotia presedintelui se cheama "first lady". Sotul unei femei
presedinte este ca un nimic pus la stanga, chiar daca este de dreapta
- daca ne casatorim cu un ereditar al tronului, suntem regine, in timp
ce daca un barbat se casatoreste cu o mostenitoare a tronului, va fi
sotul reginei
- daca am fost inselate suntem victime, daca noi inselam, ei sunt
cei cu coarne
- copiii spun pt prima oara "mama" ;
- stim ca copilul este sigur al nostru
- examenul ginecologic este mai placut decit investigatiile de prostata
- suntem monogame chiar daca ar trebui sa incercam cu diferiti barbati
pana gasim unul care sa (ne) merite
- suntem mereu prezente la nasterea fiilor
- alaptam
- suntem "star" la casatorie
- a mai auzit cineva vorbindu-se de "muz(a) (la masculin) inspiratiei"?
- traim mai mult
- suntem mai rezistente la boli si infectii
- avem mai putine probleme cardiace
- transpiram mai putin
- avem prioritate pe navele de salvare
- suntem mai sensibile
- femeile care traiesc singure mananca mai bine decat barbatii care traiesc singuri
- avem ziua noastra internationala
- suntem intr-adevar minunate


~~~~ I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it
#39085 (raspuns la: #39081) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un blog important - de Dinu Lazar la: 24/04/2005 23:24:07
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
...pentru oricine vrea sa citeasca citeva ginduri esentiale despre profesiunea de fotograf , si mai ales despre marketing, bani, seriozitate, meserie si iar meserie...

http://danheller.blogspot.com/
#45311 (raspuns la: #45252) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sunt prosti... si nu-i intotdeauna o chestie de intelect... - de Jimmy_Cecilia la: 14/05/2005 09:43:51
(la: Exista oameni cu adevarat prosti?)
nu intotdeaun a este prostie medicala... adica intarziere
de dezvoltarea creierului...
am cunoscut diplomati de studii superioare, dar in afara de
profesiunea lor, in viatza de toate zilele, sunt prosti si
tampitzi... toate actele lor fatza de ceilalti se rezuma
la asta... sa fie o a doua natura? o fac express pentru a trage un
beneficiu??
habar n-am, cand ii depistez, ii ocolesc...
ca vorba ceia : "fereste-ma Doamne de prosti, ca
de destepti ma feresc singura"... :))
#48774 (raspuns la: #48761) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
RSI - de Intruder la: 03/06/2005 23:11:03
(la: forumul "cafeneaua")
ca bine zici...gura pacatosului adevar graieste.
daca ar fi toti ca mine, athos s-ar apuca de alta profesiune...am un cult pentru igiena dintilor...
#53188 (raspuns la: #53184) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
medici - de teo_05 la: 14/06/2005 11:24:15
(la: INCREDEREA IN MEDICI)
In legatura cu medicii buni si rai, cred ca exista de toate felrile...eu sunt studenta la medicina si pana acum am avut de-a face cu tot felul de medici...in principiu daca ne referim la conceptul de "medic rau", nu stiu daca e neaparat legat de felul in care acel medic isi exercita profesiunea (strict tehnic vorbind)...problema e alta....o vesnica problema care exista in toate domeniile...coruptia..in toate formele posibile....dar nu toti medicii o practica...eu chiar am cunoscut medici devotati profesiei lor cu trup si suflet...medici care stau peste program, care pleaca noaptea de acasa(chirurgii fac asta in principiu) pentru a avea grija de un caz disperat, de care nimeni nu are, pentru ca "nu e finantat si nu e platit sa vina noaptea pentru oricine"...medicii prosti, adica cei care nu prea stiu meserie, in general nu practica medicina...sunt o multime de lucruri de facut pe lumea asta....
#54768 (raspuns la: #47563) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Vin din nou cu cateva informatii utile: - de Valeriu Cercel la: 17/06/2005 17:27:13
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
In Canada, profesiunile sunt organizate in bresle. Suna cam primitiv, dar asata e. Oricare emigrant, de orisiunde venit, trebuie sa fie recunoscut de breasla respectiva. Astfel, el trebuie sa dea acel axamen , de care am mentionat mai inainte, dupa care, v-a primi on certificat (licenta) cu care se poate angaja, daca gaseste ! Foarte interesant este ca , aceste bresle (organizatii), au fiecare o publicatie lunara , ce o distribuie fiecarui membru.In aceasta publicatie, membrii sunt informati de toate noutatile de ordin tehnic, profesional sau legal, din domeniul respectiv. O data pe an, breasla organizeaza un seminar cu toti membrii, la care sunt informati, din nou, despre ce a aparut nou in domeniul respectiv(tehnic, profesional si legal). Dupa acest seminar, in aceeasi zi ,membrii dau un test scris(un chestionar), dupa care li se imnaneaza un certificat. In cazul in care unul din membrii vreunei bresle face vreo greseala de ordin tehnic sau legal, nu va putea spune ca nu a stiut, avand acest certificat, care atesta ca el a fost informat.Astfel, membrii fiecarei bresle, sunt tiniti la curent si informati de toate noutatile ce apar in profesiunea respectiva.
Poate mai revin.
Multumesc, Valeriu Cercel.
Stimati prieteni de cafenea - de Danila Prepeleac Jr la: 19/06/2005 00:44:27
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
As vrea si chiar mi-ar face placere dar, nu mi-o luati in nume de rau, despre mine nu pot da detalii. De ce? Am observat ca apar foarte usor atacurile la persoana iar dezbaterea pe o tema devine sterila.

“...bullshitul cu "experienta canadiana" nu face decat sa mascheze o lipsa de oferte de munca “ (Daniel Racovitan).
Punct ochit, punct lovit!

“Sunt convinsa ca sunt multe gauri si exagerari” (Belle).
Iata un exemplu de care m-am ferit pina acum; o domnisoara care prin emigrare lasase o slujba trasnet la Romtelecon-Bucuresti, acum, aici, sef de sistem (computere), mi-a spus ca dupa o perioada de somaj ajunsese sa cocheteze cu ideea SINUCIDERII!!! Noroc ca a fost angajata! Patronul i-a spus ca a chemat-o la interviu numai de curiozitate, pentru ca in viata lui nu intinlise “o femeie” candidata pentru un asemenea job.

Dl. Daniel Racovitan,
1. M-am referit numai la exemple de emigranti legali, unii avind chiar cetatenie canadiana. Nu am acordul acestora, asa ca nu pot da nume.
2. Generatia care a emigrat inainte de ’89 este in general OK. De ce? pentru ca diferenta dintre Romania de atunci si Vest era incomparabila. Comunismul a vrut sa scoleasca toata populatia (un lucru pozitiv) si apoi sa ii trimita inapoi in agricultura, ceea ce nu a mers! Dupa ani de frig, infometare si constringere intelectuala greutatile din Vest erau floare la ureche. Atunci totul se raporta la cafea, tigari Kent, blugi. Orice masina din Vest era ceva de vis. Nu mai socotim ca situatia economica aici era total diferita decit este azi in Canada.
Generatia care emigreaza acum are cu totul alta structura, alte idei. Un prieten Sud-African imi spunea pe la sfirsitul anilor ’90: “nici nu iti dai seama ce diferita este Romania fata de anul ’91, cind in aeroportul international trebuia sa am grija sa nu imi cada in cap un gainat da la rindunelele care zburau prin sala de asteptare”. Sau, un coleg de serviciu grec mi-a spus pe la sfirsitul anilor ’90: “in Bucuresti sunt mai multe Mercedes-uri si BMW-uri noi decit in toata Grecia. Exagera, dar vroia sa scoata in evidenta schimbarea.
Pastrind proportia, acum ne-am intors la vremurile in care un Vlaicu sau un Coanda plecau la Paris sa-si realizeze inventiile.
O parte din cei care se confrunta cu situatiile descrise nici nu au cunoscut bine comunismul. Ce putea sa realizeze atunci un adolescent care acum are 30 de ani? Intre ei sunt specialisti, chiar atestati de firme cu renume, ca Microsoft. Altii care au emigrat au avut o situatie buna in Romania: apartament, 1-2 masini, slujbe excelente sau cel putin decente, o viata de familie linistita. Au fost atrasi de asa-zisa viata a clasei de mijloc din Canada. Acestia se considera “fentati” sau chiar “furati” de sistemul Canadian de emigrare. Una e sa pleci sa culegi capsuni in Spania, sau sa dai un tur al Europei si daca nu iti convine hai inapoi acasa, alta sa-ti vinzi totul, sa pleci la “capatul pamintului” si sa dai de un sistem despre care nu transpira nici un cuvint in cartzuliile oficiale. Cine mentine imaginea idilizata a Vestului? Oficialii canadieni si cei care au plecat inainte de ’89 si nu banuiesc ce transformari au fost in ultimii 15 ani in mintea si viata tineretului din RO.
Excelenta remarca d-lui Valeriu Cercel. Citi stiu ca profesiunile in Canada sunt organizate in bresle? Ori aceasta informatie este VITALA pentru cel ce se gindeste la emigrare. Breasla inseamna ca exista numai o procedura unica si de monopol pentru a patrunde inauntru, si trebuie sa platesti bine intrarea.

D-le kradu , “acestia pot sa-si folosesca experienta si eventualele cunostinte lucrind pentru ei, pentru compania lor privata” dar
nu toti sunt nascuti pentru a fi manageri sau intreprinzatori. Unii vor doar sa-si faca meseria in care se simt bine infipti si sa duca o viata linistita in ambianta unei societati civilizate. Referitor la propriul business situatia devine mult mai delicata. Exceptind unele servicii precum buticul de mincare, curatatul zapezii, constructia gardurilor sau spatiilor verzi, restul intra la alte “bresle” (Stiti cum se numesc gunoierii aici? Ingineri ecologici! Si nu te poti apropia de o asemenea afacere-slujba). As dori ca cineva sa-mi dea un exemplu concret cu cineva care a reusit sa cumpere teren si apoi sa construiasca case in regie proprie sau firma, in Toronto sau pe o raza de 20 km. In acest domeniu se desfasoara un business adevarat dar in care nu vei avea niciodata acces avind doar dreptatea in frunte. Daca nu ma credeti cititi despre “procesul d-lui Galiano” (ce nume cu rezonanta!), fost ministru pina de curind, cu responsabilitati in domeniul lucrarilor publice.

Pentru dl. Lascar Barca am 3 exemple de aranjare de job-uri inca din Romania. Primul se refera la un prieten care inainte de plecare lucra (software service) pentru reprezentanta Ericson din RO. Prin sefii lui a aranjat cu firma Ericson din Montreal pentru un job. Fiind un inginer de exceptie a obtinut toate asigurarile ca va fi OK. Bineinteles, cind a ajuns aici, prima intrebare a fost despre experienta canadiana, cu toate ca avea dovezi ca lucrase pe aceleasi tipuri de echipamente si aparate produse aici. Dupa luni de zile, timp in care ajunsese la disperare a fost angajat dar nu mi-a spus daca tot in domeniul care lucrase. Si acesta este un exemplu fericit. Al doilea se refera la cineva care obtinuse un interviu pentru Nortel (cea mai mare firma de echipament HI-TEC din Canada si a doua de pe continentul Nord-American. Ajuns aici afla ca Nortel s-a prabusit si ca trebuie sa concedieze mai multe zeci de mii de angajati (pina acum a concediat 60.000 din cei 90.000 existenti in anul 2000). La fel in cazul unui cetatean care obtinuse un interviu la Bell Canada (echivalentul Romtelecom-ului din RO). Dupa ce a ajuns aici a aflat ca tocmai se incheiase un acord intre conducere si sindicat pentru un plan de cinci ani. Nici o angajare, salariile se ingheata si sunt concediati 10.000 de oameni.
Sa zicem ca sunt exemple cu ghinion, dar un interviu nu garanteaza nici pe departe obtinerea unui job. Poti sa ai zece interviuri si sa nu obtii nimic. Experienta canadiana lucreaza si daca vrei sa aranjezi un job inainte de plecare.

“Mai toti care imigreaza vor ca la venirea aici sa fie primiti cu covor rosu” (Horia D).
Pai, ce parere aveti de Bela Karoly care nu a putut (o perioda destul de mare) decit sa faca pe hamalul in port? Adica, vine antrenorul celei mai tari echipe din lume, in plina glorie si tu ii pui o talpa “Stop, nu ai experienta americana!”. A afirmat-o chiar el la Tv in Romania dupa “89. Cam la fel s-a intimplat si cu Nadia Comaneci in primii ani dupa emigrare. A fost nevoita sa faca reclame deocheate pentru a trai (acum tot “mama RO” o cinsteste cum se cuvine!).
Sunt meserii in care nu conteaza cit intrerupi (lucratorii din constructii, zidari, faiantari, etc.). Cimentul ramine acelasi iar WC-ul ca principiu este neschimbat din vremurile de demult (exceptie WC-ul portabil). In schimb exista profesiuni unde daca ai intrerupt un an esti terminat (schimbarile tehnologice se petrec uneori la intervale de luni).

“And yes, vacatele si concediile sunt de scurta durata si nu foarte dese” (Madblanch ).
Cunosc cazuri concrete fara concediu pe ultimii cinci ani. De fapt, iata o prima cifra aproape de adevar, 8-12 ani, pentru realizarea unei cariere. Lupta pentru o cariera s-a transformat intr-un scop in sine pe continentul American. Multi spun ca daca ai o cariera te consideri “realizat”. Ei, uite ca analistii financiari nu sunt de acord! Emigrezi la 25-30 de ani cind aici se recomanda sa incepi sa investesti pentru pensie. Dupa perioda in care lupti pentru realizarea unei cariere, la 35-42 de ani incepi practic sa-ti faci un plan concret de viitor. Esti deja trecut de maximul tandemului “putere fizica-putere intelectuala” care este pina la 35 de ani. Ce alegi mai intai? casa, familia, trai pe vatrai, acumularea unui fond pentru zile negre? Toate sunt necesare, dar pina la pensie va trebui sa renunti la multe altele. De exemplu, SEX-ul este un subiect disparut din viata multor cupluri. Acest lucru l-a afirmat, cind am sosit aici, o doctorita care de 8 ani dadea examene dupa examene pentru echivalare. Ce facea intre timp? Lucra voluntar la peste o suta de Km (Buffalo) si venea acasa doar saptaminal. Alta doctorita radiolog in Romania se ocupa acum de servicii financiare (asigurari pe viata-accidente, etc). Viata dura a creat primul sindrom recunoscut ca boala psihologica “Sindromul femeii grabite”. Deci, dupa 8-12 ani in care consideri ca te-ai realizat tragi linie. 8-12 ani de tinerete s-au dus, de prieteni si distractie nu prea am avut timp, casa (familie, copii) nu inca, dar am o cariera. Aceasta a inceput sa devina subiectul fierbinte al zilei in dezbaterile Tv. Ce este mai important? Casa-familia sau cariera? Este moda mamicilor la Hollywood!
#55507 (raspuns la: #55495) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Well, sa va zic cum sta treab - de Daniel Racovitan la: 22/06/2005 13:38:43
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
Well, sa va zic cum sta treaba la froggies:

Sa persupunem ca un imigrant, cu drept de munca dar zero ore lucrate in Franta, avand calificarile cerute si experienta dar in alta tara, vine la tine sa il angajezi. In Canada i-ai f... un "n-ai experienta canadiana taticu', aia zece ani ai tai de experienta in stranatate nu conteaza, cauta in alta parte". Daca ii spui asta in Franta, imigrantul se duce la tribunal, te da in judecata pentru discriminare pe baza de origine nationala si pierzi. Ce risti? De la o amenda de cateva mii de euro pana la puscarie.
De ce e considerata discriminare? Pentru ca pentru vasta majoritate a profesiunilor, locul obtinerii experientei este irelevant, lucru care se poate dovedi relativ usor.

___________________________________________________________________
fereste-ma Doamne de mainstream.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...