comentarii

profesorul ideal referat


Cauti rezolvarea subiectelor de la simularea bac-ului la matematica?
O gasesti la linkul de mai sus, la cursul 22, sectiunea 22.01 :)
www.prepa.ro
Pana acum nu s-a vorbit de - de gabriel.serbescu la: 11/05/2005 20:34:55
(la: Invatamantul din ziua de azi)
Pana acum nu s-a vorbit decat despre elevi ideali si despre profesori ideali, sau mai bine zis, s-a denuntat proletar, s-a infierat asadar, absenta acestora.
Cu voia dumneavoastra, exceptand profesorii care isi uita rolul la clasa, si se comporta ridicol, exceptand alte multe detalii triste, ce schimbari
s-au adus literaturii romane spre exemplu? Imi poate explica cineva si mie? Care este programa noua? Poate Strengaritza ne ajuta

copil - de lipici la: 30/07/2005 16:04:58
(la: liberul arbitru)
Nu vreau sa las cititorul sa caute sensul.Nu vreau ca mesajul meu sa fie inteles gresit si nu voi risca acest lucru folosind jocuri de cuvinte.
Mizez pe impact.Poezia mea are efectul unei injuraturi.
Nu fac poezie pentru ca-mi place sa scriu poezii,ci ma folosesc de anumite forme de exprimare pentru a putea materializa niste idei.
Eu de fapt sunt artist plastic.Si aici ma lovesc de probleme asemanatoare.In facultate am facut o lucrare (autoportret) "prea simplista" dupa parerea profesorilor.Se refereau la faptul ca am lucrat mai putin la tehnica, si nu la ceea ce reprezenta lucrarea.
Mie mi se pare cea mai buna idee sa spun lucrurilor pe nume.Asa sunt eu ca persoana si ca artist.Am pierdut "prieteni" (daca-mi erau cu adevarat prieteni imi respectau alegerile si nu-mi impuneau sa gandesc si sa actionez ca ei), am pierdut financiar, pentru ca n-am vrut sa pictez pe gusturile tuturor... dar am si castigat in timp, .......... respect, pentru ca pot sa sustin alegerile pe care le fac.
#62496 (raspuns la: #61733) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
profesorul "ideal" pe care l-ai descris l-am intalnit o singura data in viata.Era noua in scoala.Am vazut-o pe hol, inainte de ora si nu stiam daca e femeie sau barbat.Era atata de simplu imbracata, parul tuns foarte scurt, nu avea, aparent, nimic deosebit. Am intrat in clasa dupa dansa, uitandu-ne foarte ciudat, ca de...prejudecatile celorlalti profesori ne-au fost insuflate si noua. De cum a deschis gura, ne-a fascinat...Toti "mistocarii" clasei erau muti atunci. Am urat toata viata materia pe care o preda. Si atunci a capatat un sens, unul captivant chiar. Orele erau speciale- ne provoca sa gandim:). Niciodata nu ne-a cerut respect fara sa ni-l dea dansa in primul rand. Nu stiu daca chiar e un raspuns la eseul tau, dar vroiam sa spun ca intr-o proportie fooooarte mica, mai exista si oameni, profesori, care vor sa imparta din pofta lor de viata si din cunostinte, si care nu vin la scoala doar pentru a-si mentine statutul de profesor...
II - de latu la: 26/11/2010 13:45:18
(la: sunt distrus, is terminat, ca concursul s-o gatat)
- Ai prefera sa fii un intelept fara emotii sau un emotiv fara minte ?
As prefera sa fiu cum sunt.

- Iti urmezi propriul drum sau urmezi sugestile celorlalti ?
Sugestiile da. Reclamatiile nu.

- Vorbesti prea mult sau prea putin ?
Depinde. Tu m-ai califica taciturn, probabil.

- Castigi prietenii sau gasesti prietenii ?
Castig banii. Prietenii vin singuri.

- Ai spus vreodata un '' Te iubesc '' din suflet ?
Am citit de pe biletel. N-am memorie buna.

- Iti plac prietenii care iti spun sincer cand gresesti sau cei care te incurajeaza si atunci si nu iti spun asta ? Cum te comporti fata de fiecare ?
Imi plac prietenii care-mi spun sincer ca nu gresesc. Cum merita.

- Ai prefera o iubire adevarata de o luna sau o viata de relatii pasagere ?
As prefera o relatie pasagera de-o viata

- Vezi lucruri acolo unde nu sunt sau nu vezi pe cele care sunt ?
Nici una nici alta Dar aud voci. Se pune?

- Ai simtit vreodata ca esti fals si ai suferit din pricina asta ? Cand ?
Am simtit suferinta si a fost fals. De multe ori.

- Care este cea mai mare realizare a ta ?
Cea din urma.

- Plangi cand simti nevoia sau ti-e rusine de ceilalti si te abtii ?
Plang de rusinea celorlalti daca-i nevoie.

- Mai stii sa te joci in natura sau ai fost absorbit de lumea calculatorului ?
Da. De multe ori stau cu laptopul in gradina, sub nuc.

- Aveti prieten / prietena ? Cum o/ il cheama ?
Mardare?? Tu esti??? Daca ma prind ca esti tu, iti iau gatu', mah: Anu' trecut ti-am zis cum o cheama pe fosta mea - actuala ta – prietena!! Aia o fo' ultima data!!

- Cum v-ati cunoscut iubitul / iubita ( daca aveti acum , daca nu fostul / fosta ) ?
Intalnind-o.

- Definiti iubirea
Dac-as sti asta, as fi bogat.

- Ce mancare preferata ai ?
Fara zarzavat.

- Ce dulciuri iti plac cel mai mult ?
Cu zahar.

- Bauturi preferate
Nu caut la dintzi calul de dar...

- Ce fel de muzica asculti ?
Buna.

- Formatia / formatiile preferate
Mie-mi place un grup.

- Ce gen de film preferi ?
In culori, de la Fuji.

Care sunt actorii preferati ?
Cei care-mi plac.

Ce parere ai despre mine ?
Tu ai conceput oracolul asta?

Pentru care fete / baieti din clasa ai o simpatie mai mare ?
Hermafroditzii nu sunt preferatii mei.

Profesorii preferati
Cei pensionati

Materiile preferate
Scrierea, citirea...

Descrie profesorul ideal
90-60-80

Un banc scurt
O piatra.

Echipa de fotbal preferata ?
Preferata de cine?

Ti s-a intampalt vreodata sa vorbesti singu?
Singu - nu. Sigu!

Ce telefon ti-ai dori?
Unul cu telecomanda

Daca ai castiga la lotto ce ai face cu bani?
Mi-as lua telefonu' ala.

Cum ti-ai dori sa arata camera ta?
Umflata. Altfel se da greu la pedale.

Ce sporturi preferati ?
Cele olimpice

Ce crezi ca intrebare urmeaza?
Nu, nu cred ca intrebare urmeaza: Sunt sigur ca-s mai multe.

Imi lasi ID tau?
Vezi raspuns sus

Un cuvant frumos de la tine pentru mine de sfarsit
Cand incepe? Sfarsitu ala...

Ce compliment iti fac cel mai des prietnii tai?
Ca stiu sa fac complimente

Te crezi nebun/a?
Nu. Vrei sa stii si ce cred despre tine?

Cel mai oribil vis al tau este...
Cel neimplinit.

Unde te simti cel mai bine?
La cap

Cum te distrezi?
Copios

- Cat de destept de consideri?
Indeajuns ca sa stiu scrie corect.

- Daca ai fi o vedeta cine ai fi?
O vedeta!

3.Cum ar fi pentru tine baiatul ideal?
Nu sunt homo!

4.Cum esti imbracata in momentul acesta?
Bine. E rece.

5.Un citat care te reprezinta!
Nu esti citav!

6.Care ar fi idealul tau in viata?
"Ar fi..." daca ce?

7.aici nu era nici o intrebare dar se poate presupune orice...
Ma abtin. Dar data viitoare sterge intrebarile care nu sunt...

8.Ce culoare domina in viata ta?
In viata mea domina nevasta-mea

9.Ai avea curajul sa-ti faci un tatuaj?Daca da, ce ar reprezenta?
Nu. L-as lasa pe meseriasu sa-mi faca.

10.Ce stil vestimentar te reprezinta?
Cu gust.

11.Cum ai parul prins in acest moment?
Parul meu nu-l mai prinde nimeni...

12.Ce lucru nu-ti lipseste niciodata din geanta?
Intotdeauna imi lipseste ceea ce caut.

13.Lucruri care te intristeaza...
Cele triste

14. Melodia in care te regasesti...
Dragostea din tei

15.Care sunt cele mai dese motive pentru care te certi cu parintii?
Ale lor.

16. Urmezi moda sau ai propiul tau stil?
Se scrie cu r. Propriul.

17.Care e cel mai frecvent motiv pentru care chiulesti?
Chelesc.

18.Care e accesoriul nelipsit din vestimentatia ta?
Hainele
завершенный - de cosmacpan la: 26/11/2010 19:34:59
(la: sunt distrus, is terminat, ca concursul s-o gatat)


- Definiti iubirea
urasc definitiile

- Ce mancare preferata ai ?
numai una?

- Ce dulciuri iti plac cel mai mult ?
mmmmm

- Bauturi preferate
hmmmmm

- Ce fel de muzica asculti ?
Sidney Polak

- Formatia / formatiile preferate
Macarale...

- Ce gen de film preferi ?
genul neutru

Care sunt actorii preferati ?
in rolul principal? io

Ce parere ai despre mine ?
cine oare mai stie

Pentru care fete / baieti din clasa ai o simpatie mai mare ?
clasa a doua, randul de la geam

Profesorii preferati
offf

Materiile preferate
ate... ate

Descrie profesorul ideal
este asa ceva?

Un banc scurt
banc

Echipa de fotbal preferata ?
fara

Ti s-a intampalt vreodata sa vorbesti singu?
da acum ce fac?

Ce telefon ti-ai dori?
ultimul

Daca ai castiga la lotto ce ai face cu bani?
vacante, vacante

Cum ti-ai dori sa arata camera ta?
la palat in poarta oare ci9ne bate?

Ce sporturi preferati ?
sezandul

Ce crezi ca intrebare urmeaza?
cate?

Imi lasi ID tau?
lai

Un cuvant frumos de la tine pentru mine de sfarsit
nebunule, n-ai minte?

Ce compliment iti fac cel mai des prietnii tai?
care?

Te crezi nebun/a?
Chaillot?

Cel mai oribil vis al tau este...
viata

Unde te simti cel mai bine?
in mine

Cum te distrezi?
mimezi?

- Ce inseamana pentru tine cuvantul prietenie
?

- Crezi in dragoste la prima vedere...ti s-a intamplat vreodata
prima data

- Cat de destept de consideri?
cel mai cel

- Daca ai fi o vedeta cine ai fi?
io

2.Daca ai mai avea de trait doar o zi, care ar fi ultimele 3 lucruri pe care le-ai face?
rusinica!!!

3.Cum ar fi pentru tine baiatul ideal?
tot io

4.Cum esti imbracata in momentul acesta?
tocmai am iesit din baie

5.Un citat care te reprezinta!
citeaza-ma

6.Care ar fi idealul tau in viata?
este

7.aici nu era nici o intrebare dar se poate presupune orice...
orice

8.Ce culoare domina in viata ta?
rogvaiv

9.Ai avea curajul sa-ti faci un tatuaj?Daca da, ce ar reprezenta?
o penelopa la razboi

10.Ce stil vestimentar te reprezinta?
demis rousos

11.Cum ai parul prins in acest moment?
cu scotch

12.Ce lucru nu-ti lipseste niciodata din geanta?
geanta

13.Lucruri care te intristeaza...
hai mai...

14. Melodia in care te regasesti...
aici esti tu

15.Care sunt cele mai dese motive pentru care te certi cu parintii?
Wkladam Lyzke w Szklanke

16. Urmezi moda sau ai propiul tau stil?
stilul meu de a urma

17.Care e cel mai frecvent motiv pentru care chiulesti?
iar?

18.Care e accesoriul nelipsit din vestimentatia ta?
lenea

second of all - de httbogdan la: 27/11/2010 01:32:33
(la: sunt distrus, is terminat, ca concursul s-o gatat)
Ai prefera sa fii un intelept fara emotii sau un emotiv fara minte ?
Un intelept emotiv.

Iti urmezi propriul drum sau urmezi sugestile celorlalti ?
Pe drumuri de tara nu ma incumet, deci raman cele deja construite.

Vorbesti prea mult sau prea putin ?
Nu suficient.

Castigi prietenii sau gasesti prietenii ?
Ii castig dupa ce ii gasesc.

Ai spus vreodata un '' Te iubesc '' din suflet ?
Am spus doar te iubesc fara suflet.

Iti plac prietenii care iti spun sincer cand gresesti sau cei care te incurajeaza si atunci si nu iti spun asta ? Cum te comporti fata de fiecare ?
Aha! deci m-au mintit. Cum te porti cu oole.

Ai prefera o iubire adevarata de o luna sau o viata de relatii pasagere ?
Cum sa ma iubeasca luna?

Vezi lucruri acolo unde nu sunt sau le vezi pe cele care sunt ?
Uneori vad in ceata, deci sunt ceatovazator.

Ai simtit vreodata ca esti fals si ai suferit din pricina asta ? Cand ?
Chiar am eticheta pe mine, sunt original si nu sufar. Niciodata.

Care este cea mai mare realizare a ta ?
Completarea oracolului.

Plangi cand simti nevoia sau ti-e rusine de ceilalti si te abtii ?
Chiar nu am nevoi de genu asta.

Mai stii sa te joci in natura sau ai fost absorbit de lumea calculatorului ?
Inca mai am ferma pe un site.

Aveti prieten / prietena ? Cum o/ il cheama ?
Am foarte multi prieteni, cu mai multe nume desigur.

Cum v-ati cunoscut iubitul / iubita ( daca aveti acum , daca nu fostul / fosta ) ?
Mergea la bunica ei imbracata in rosu si eu am incremenit...imi venea in minte "lady in red"- Chris de Burgh

Definiti iubirea
Scufita rosie...dupa 15 ani, e minora inca.

Ce mancare preferata ai ?
Prefer manacarea de orice fel.

Ce dulciuri iti plac cel mai mult ?
Cele care sunt putin mai dulci.

Bauturi preferate
Lichid sa fie, de restul ma ocup eu.

Ce fel de muzica asculti ?
La micul dejeun- un fel, la pranza alt fel...depinde

Formatia / formatiile preferate
Imi plac foarte mult cele din armata, sunt de invidiat.

Ce gen de film preferi ?
Eu aleg cardul de memorie.

Care sunt actorii preferati ?
Eu de unde sa stiu ce place lumii.

Ce parere ai despre mine ?
Toate intrebarile...ca sa se ajunga aici. Acum am inteles.

Pentru care fete / baieti din clasa ai o simpatie mai mare ?
Eu sunt de clasa medie, nu prea am simpatii, viata e grele.

Profesorii preferati
Nu i-am cunoscut inca.

Materiile preferate
Materia prima, usor de folosit si la indemana oricui.

Descrie profesorul ideal
Nu pot. Eu nu am idei (idiot)

Un banc scurt
.

Echipa de fotbal preferata ?
Inca nu te cunosc destul de bine ti-am mai spus.

Ti s-a intampalt vreodata sa vorbesti singur?
Niciodata. Vorbesc cu "eu-l" meu.

Ce telefon ti-ai dori?
Telefonul Pamelei Anderson.

Daca ai castiga la lotto ce ai face cu bani?
Te-as cauta sa-mi dai telefonul Pamelei.

Cum ti-ai dori sa arata camera ta?
Rotunda.

Ce sporturi preferati ?
Triatlon.

Ce crezi ca intrebare urmeaza?
Poate "cate intrebari crezi ca mai urmeaza"?

Imi lasi ID tau?
Vrei si seria de la buletin?

Un cuvant frumos de la tine pentru mine de sfarsit
Pot sa ma opresc aici?

Ce compliment iti fac cel mai des prietnii tai?
Mi-i le fac pe toate, nu doar unul.

Te crezi nebun/a?
Nu. Doar doctorul crede asta.

Cel mai oribil vis al tau este...
Sa mai completez odata oracolul.

Unde te simti cel mai bine?
La caldura.

Cum te distrezi?
Ilegal

Cat de destept de consideri?
Nici prea, prea, nici foarte, foarte.

Daca ai fi o vedeta cine ai fi?
Tommy lee

Cum ar fi pentru tine baiatul ideal?
haaaaa???

Cum esti imbracata in momentul acesta?
Nu sunt imbracat.

Un citat care te reprezinta!
Nu sunt, nu ma reprezinta.

Care ar fi idealul tau in viata?
Idealul meu in viata este...pentru ca...

Aici nu era nici o intrebare dar se poate presupune orice...
Aici nu era nici un raspuns, dar sa presupunem ca este.

Ce culoare domina in viata ta?
In nici un caz nu domina culoarea.

Ai avea curajul sa-ti faci un tatuaj?Daca da, ce ar reprezenta?
Nu am aparat. Ceva care sa ma reprezinte.

Ce stil vestimentar te reprezinta?
Ca sa ma cauti pe strada?

Cum ai parul prins in acest moment?
In acest moment e prins de cap.

Ce lucru nu-ti lipseste niciodata din geanta?
Care geanta? de voiaj?

Lucruri care te intristeaza...
Nu pot sa-ti spun, te-as intrista.

Melodia in care te regasesti...
inca 5

Care sunt cele mai dese motive pentru care te certi cu parinti?
4

Urmezi moda sau ai propiul tau stil?
3

Care e cel mai frecvent motiv pentru care chiulesti?
2

Care e accesoriul nelipsit din vestimentatia?
1....o Dumnezeule lung mai fu.
#584412 (raspuns la: #584408) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Unul din cei patru (altul fii - de Ingrid la: 10/12/2003 14:27:34
(la: www.romanialibera.com=Stefan Niculescu-Maier)
Unul din cei patru (altul fiind ,cred Petre Mihai Bacanu, iar restul poate stie Radu mai bine....):
Invitatie

Stefan Niculescu-Maier

Intr-o tara indepartata, a fost odata ca niciodata un grup de patru barbati care au decis sa scoata un ziar clandestin continand articole impotriva dictatorului. Cei patru si alti cativa care li se alaturasera au fost insa denuntati politiei secrete, arestati, inchisi, torturati si, cu exceptia unuia dintre ei, eliberati cu conditia de a domicilia fortat in diferite orase. Apoi in indepartata tara s-a produs o schimbare violenta de regim, pe care unii au numit-o “revolutie”, altii au numit-o “lovitura de stat”. Dictatorul a fost impuscat dupa un simulacru de judecata iar in urma schimbarii cei patru s-au reintalnit si au pus bazele unui ziar independent care, credeau ei la vremea aceea, avea sa aduca mult bine tarii.

O vreme, ziarul a reprezentat un sprijin moral si un reper etic pentru milioane de oameni din tara respectiva. Anii au trecut. Astazi, ziarul nu mai este nici pe departe ceea ce a fost. Dintre cei patru unul a murit, unul s-a stabilit in Statele Unite, unul scoate un supliment al ziarului iar unul, cel care a condus in toti acesti ani ziarul, isi contempla - poate cu nerabdare, poate cu anxietate - anii viitori de pensie, controlul ziarului fiind preluat de buna vreme de o firma straina.

Adesea nu realizam ca materializarea viselor noastre nu se produce la capatul unui drum pe care-l construim in minte ci chiar in momentele in care ne luptam pentru un ideal. Ca si in dragoste sau prietenie, sentimentul ca faci un lucru bun si drept se alimenteaza din el insusi, nu din anticiparea rezultatelor actiunilor care decurg din el. De fapt, de cele mai multe ori acest rezultat este neasteptat, pentru ca suntem prea implicati in prezent ca sa avem timp sa ne mai si gandim despre ce va fi. Doar pentru observatorii exteriori soarta celor care au un crez poate fi uneori evidenta. Dragostea neimpartasita si falsa prietenie sunt bune exemple si la acest capitol – greu ne vine sa credem!

Ca si pentru autorul acestor randuri, pentru majoritatea dintre dumneavoastra, stabilirea permanenta in afara Romaniei a reprezentat o salvare. Nu ma refer aici la o salvare economica. Strict material vorbind, destui dintre cei pe care-i cunosc ar fi fost mai bogati daca ar fi ramas in tara. (Desi regula nu se aplica de exemplu profesorilor, oamenilor de stiinta sau inginerilor pe care-i stiu, altor profesionisti intelectuali, care n-ar fi avut sansa de a avea o viata decenta practicandu-si meseria in Romania). Ma refer totusi in primul rand la o salvare morala, la iesirea dintr-o societate in care nimic nu se poate realiza fara relatii, iar ca regula generala valoarea acestor relatii este direct proportionala cu gradul lor de imoralitate, indecenta sau neprincipialitate. In Romania anului 2003, “moartea caprei vecinului” (fenomen natural, aleator) a devenit “uciderea caprei vecinului” (pagubirea vecinului cu premeditare). Iar crima propriu-zisa si pregatirea acesteia a devenit mai mult decat un deziderat pasiv, este o psihoza colectiva.....


Continuarea articolului in arhiva site-ului www.romanialibera.com

#6393 (raspuns la: #6392) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Titlu: am ramas fara cuvinte - de Dinu Lazar la: 26/12/2003 17:18:15
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Va multumesc foarte mult pentru cuvintele Dvs referitoare la sit; sigur ca din punct de vedere al designului se poate face mult mai bine, dar si pentru mine mai importanta e fotografia si nu (inca) designul... si ma bucur ca v-ati indragostit de fotografie.

Mi-ar place ca peste citiva ani sa ma intilnesc cu Dvs la o expozitie de fotografie a Dvs si sa-mi spuneti ca ceva s-a intimplat cind ati vazut niste fotografii cindva pe un sit si ca v-ati apucat de atunci de fotografie.

Aproximativ trei ani am fost profesor de fotografie la sectia de grafica publicitara a Academiei de arte, in anii nouazeci si ceva; au fost si momente frumoase, dar si multe momente mai asa si asa, dar pe ansamblu desi cred ca am incercat mai multe lucruri (...si am adus primul computer in locul cu pricina) nu cred ca am reusit sa fac vreun student de la grafica sa se apuce serios de fotografie, adica full time, si cu succes, si trec asta la seria mea cam lunga de esecuri personale... daca excludem fostul laborant de acolo, care acum e oarecum fotograf de succes in Bucuresti si care si-a scris in CV ca a terminat Academia de Arte, in loc de ca "a terminat cu Academia de Arte"

Daca v-ati indragostit de fotografie, si daca vreti sa faceti fotografie, mi-ar place sa citi si sa nu uitati citeva fraze ale unor mari fotografi:

The magic of photography is metaphysical. What you see in the photograph isn't what you saw at the time. The real skill of photography is organised visual lying. Terence Donovan (b. 1936), British photographer. Guardian (London, 19 Nov. 1983)

The photograph isolates and perpetuates a moment of time: an important and revealing moment, or an unimportant and meaningless one, depending upon the photographer's understanding of his subject and mastery of his process.-Edward Weston

Let us first say what photography is not. A photograph is not a painting, a poem, a symphony, a dance. It is not just a pretty picture, not an exercise in contortionist techniques and sheer print quality. It is or should be a significant document, a pene- trating statement, which can be described in a very simple term - selectivity. -Berenice Abbott

Photographs are perhaps the most mysterious of all the objects that make up, and thicken, the environment we recognize as modern. Photographs really are experience captured, and the camera is the ideal arm of consciousness in its acquisitive mood.-Susan Sontag

You learn to see by practice. It's just like playing tennis, you get better the more you play. The more you look around at things, the more you see. The more you photograph, the more you realize what can be photographed and what can't be photographed. You just have to keep doing it.-Eliot Porter
#7273 (raspuns la: #7259) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
imagine eronata? - de overcast la: 16/04/2004 05:38:32
(la: Neocrestinii)
Dupa cite observ, comentariile tale (gabi) sunt indreptate catre ceea ce creeaza o religie( din cauza oamenilor) si nu catre ceea ce este o religie.Si aici ma refer la pocaiti.Pocaitii sunt toti cei care sunt in afara ortodoxismului si al catolicismului insa sunt si ei impartiti in tot felul de curente.Spre exemplu baptistii nu accepta ca adevarata ideologia iehovista ori mormona.Oamenii din cadrul acestor organizatii religioase sunt opera unor invataturi preluate,asa cum sustine orice lider bisericesc crestin ,din Biblie.Insa de la invatatura si pina la ceea ce creeaza acesta in om e cale lunga.Lipsa unei minti patrunzatoare,a educatiei si a cunostintelor face ca in unele locuri sa apara neconcordante intre ceea ce trebuie sa fie si ceea ce este.Ar fi absurd sa il acopar cu sudalme pe profesorul de filosofie al fiului meu pentru ca acesta a devenit un ingrat in urma unui citat rostit in clasa,la lectia despre adevar, din Nietzche.De ce mi-ar repugna orice vedere a unui om care spune ca este pocait?"Pentru ca am vazut ce fac ei?".Asta e aroganta si ignoranta.In general oamenii au aceasta meteahna ,de a desacraliza orice este suprem,deosebit,frumos(o fac si pocaitii din plin).Sa nu imi spui ca nu esti impresionat de caracterul lui Isus.Uita-te la toate ideologiile politice si vezi ce au ajuns in practica,in Romania si in alta parte.De ce nu s-ar intampla asta si in religie?Dupa cum spuneai, in toate religiile a aparut umanul ,acea dezvelire a zeitatii,a dumnezeirii.Egocentrismul se manifesta cu putere dar nu poti nega idealul din fiecare religie.Iar in crestinism intalnesti suprematia unei stari pe care trebuie sa o atingi,o stare de supraom.
Sa fi crestin inseamna sa accepti nu fericirea asa cum spun multi ci demnitatea.A fi crestin inseamna sa te arunci pe tine si sa creezi un alt om,un om lipsit de mediocritate,un om original,puternic si independent de omenesc.Este greu de aceea zarim tot felul de caraghiosi care ,frecventind si propovaduind o organizatie religioasa ce are ca conceptie ceva corect din punct de vedere teologic si nu numai,se indeparteaza de la aceste idei si incep sa se desfasoare pe ei insisi.

Sa nu crezi ca in cadrul acestor grupari nu intalnesti si oameni deosebiti.Medici,economisti,literati ...Nici nu stii pe unde sunt...poate un actor pe care l-ai admirat face parte din o organizatie care iti provoaca dezgust.De ce imaginea unei entitati ar trebui sa fie influentata mai mult de latura negativa?


M-a facut sa rad tipa care ,uitandu-si prohabul verbal deschis,a inceput sa povesteasca din amintirile copilariei.Chiar crezi ca aia aveau vreo legatura cu neoprotestantismul real?Erau niste bufoni,asta erau.Niste profitori.Pe timpul lui Ceausescu nici nu iti dadeai seama care e crestin autentic(pocait) pentru ca toti vroiau sa zboare catre America...si credeau ca asa va fi mai lesne...Sunt o gramada de exemple negative dar daca ar fi sa le dam si pe cele din alte religii am fi uimiti sa vedem ca procentul celor "rai" este mult mai mare la altii...Si apoi cum poate spune ca pocaiala e pentru prostime...eu cred ca discutam aici nu de o anumita organizatie religioasa ci de chiar crestinism in esenta lui.Stie Zenyatta ce este crestinismul?Sau nu se uita decat la oameni si la televizor?

Probabil lipsa de informatie ne face sa credem ca neoprotestantismul e gresit.
#13923 (raspuns la: #12507) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ISTORIE RECAPATATA(continuare VII) - de DESTIN la: 18/09/2004 06:27:34
(la: Cum gandim?)

-Veniamin Kostaki (1768-1846), strănepotul lui Constantin Costache. Mitropolit al Moldovei şi Sucevei (între 1803 şi 1808; apoi, din 1812 până în 1842),“cel mai înalt prelat al bisericei noastre”, în secolul al XIX-lea.

Om de cultură, el a înfiinţat, în 1805, tipografia de la Mănăstirea Neamţului (unde şi-a tipărit şi propriile traduceri; acolo există un tablou al său de tinereţe, dinainte de a se călugări), Seminarul de la Socola (în 1803) şi multe alte şcoli.

Ctitoriile sale se regăsesc, desigur, şi în domeniul bisericesc: la Mănăstirea Secu a construit, în anul 1823, pe latura de NE, biserica Sfântul Nicolae, ridicată de călugării mănăstirii, având o turlă înaltă pe naos şi fiind zidită pe temelia vechii biserici de lemn de la 1785, care fusese mistuită de foc.

A mai construit aici, pe locul vechii sihăstrii a lui Zosim, biserica Bogoslovul, cu hramul Naşterea lui Ioan Botezătorul, sfinţită în 1832, care este ridicată din zid de piatră şi cărămidă, cu pridvor deschis, spre deosebire de vechea biserică.

În anul 1824, reface Mănăstirea Sihăstria, după ce fusese arsă de turci, în 1821.

La Mănăstirea Agapia ctitoreşte, pe latura sudică, Paraclisul cu hramul Naşterea Maicii Domnului.

Un tablou votiv al său se află în pridvorul Bisericii Trei Ierarhi, din Iaşi, alături de cele ale mitropoliţilor Varlaam, Dosoftei şi Iosif Nanicescu.

Tot Mitropolitul Veniamin Kostaki este cel care a fost iniţiatorul construcţiei Catedralei Mitropolitane din capitala Moldovei unde îşi are, de altfel, şi mormântul, lângă Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva.

La bătrâneţe, Veniamin a demisionat din funcţia de Mitropolit şi s-a retras în pustnicie la Mănăstirea Slatina, unde s-a şi stins.

Veniamin Kostaki nu a fost numai un înalt cleric, ci şi un om preocupat de frământările politice ale vremii.

Între 1 ianuarie 1807 şi 26 iulie 1812 a fost caimacam al Moldovei, împreună cu mai mulţi boieri (aceasta este cea mai lungă căimăcămie din istoria Moldovei !).

Cea de-a doua sa căimăcămie s-a desfăşurat între 29 martie 1821 şi mai 1821.
Mitropolitul Moldovei a fost şi un adept fervent al Eteriei.

El a sfinţit, la biserica Trei Ierarhi, steagul organizaţiei greceşti şi l-a binecuvântat pe prinţul Alexandru Ipsilanti, pe care îl vedea, la 1821, ca pe un eliberator.

Această atitudine l-a ajutat pe Mitropolit să obţină anularea anatemei aruncate de Ţarul Petru cel Mare asupra familiei lui Lupu Costache.

Iată ce scria istoricul francez Edgar Quinet la moartea fostului mitropolit al Moldovei:

“Suflet de o castitate îngerească, frumos şi plin de maiestate, cum n’ am văzut alt bătrân în viaţa mea. Când mitropolitul Veniamin, îmbrăcat în splendoarea bisericei sale orientale, se înfăţişa îmbrăcat cu vestmintele cele aurite, cu pletele-i de zăpadă şi în valuri pe umeri, poporul vedea într’ânsul pe însuşi sfântul patron al Moldovei”.

În încheiere, un fragment din testamentul lui Veniamin Kostaki; vorbe care exprimă un crez de o viaţă:

“Toate mijloacele câte împrejurările m-au înlesnit, le-am întrebuinţat spre ridicarea naţiei…”.

Ramura Boldur-Lăţescu:
-Iordache Kostaki Lăţescu-Boldur, stră-stră-stră-nepotul lui Lupu Costache.

S-a născut în 1798, la moşia Hudeştii Mari, din ţinutul Dorohoi, ca fiu al armaşului Ioniţă Costache şi al Zoiţei Crupenski, descendentă a Movileştilor şi rudă cu familia Cuza.

A urmat Şcoala de cadeţi din Petersburg şi Theresianum-ul, şcoli militare unde aveau acces numai vlăstarele aristocraţiei.

A fost agă, vornic de Ţara de Sus, polcovnic, comandant al Divizionului de cavalerie de la Iaşi (în 1830), mare-hatman, mare-vornic, inspector general al miliţiei Moldovei şi s-a ocupat de educarea corespunzătoare şi de bunăstarea militarilor.

La iniţiativa sa ia fiinţă, în decembrie 1856, Şcoala Militară din Iaşi.

A fost căsătorit cu o Rosetti, apoi cu o Balş.

Numele de Lăţescu provine de la una dintre moşiile familiei, Lăţeştii (numele ar putea fi denaturat din Lănţeşti; iar moşia ar putea fi cea primită, de către Sima Boldur, de la Ştefan cel Mare, după ce acesta îi învinsese acolo pe polonezi, în 1497; actualmente moşia se află pe teritoriul Republicii Moldova).

Testamentul hatmanului Iordache, care a murit la 9 februarie 1857, este foarte interesant, atât ca sursă genealogică (prin enumerarea copiilor care îl moştenesc), cât şi pentru faptul că oferă informaţii în legătură cu averea imensă deţinută de el la momentul respectiv (avere care, de altfel, s-a risipit foarte repede, în decurs de numai o generaţie: după 40-50 de ani, moşia de cca 30000 ha a ajuns în proprietatea unui fost arendaş, de origine armenească).

Iordache Kostaki Boldur-Lăţescu a înfiinţat la Hudeşti o Şcoală Costăchească, care a funcţionat iniţial ca şcoală de dascăli, şi a fost autorul a numeroase acte de caritate faţă de ţăranii de pe moşiile sale. Ion Ionescu de la Brad scrie, despre el, în Agricultura română în judeţul Dorohoi: “Proprietarul de la Hudeşti este considerat omul cel mai drept şi mai binevoitor către ţărani”.

Din această linie descind, astăzi, doamna Manuela Cernat, critic de film şi domnul Gheorghe (Iordache) Boldur-Lăţescu, fost deţinut politic, profesor universitar la A.S.E., doctor inginer, specialist în teoria deciziilor economice (întemeietor de şcoală) şi autor al unor importante cărţi cu profil memorialistic, dedicate crimelor regimului comunist (“Genocidul comunist în România”, în trei volume).

D-l Gheorghe Boldur-Lăţescu este fiul colonelului de cavalerie, Ioan Boldur-Lăţescu şi al Marinei Stroici, descendenta marelui cărturar Luca Stroici, membru al Dietei poloneze, rudă apropiată a Movileştilor şi traducătorul în limba română a Rugăciunii Domneşti, Tatăl nostru (traducerea lui este foarte aproape de forma în care se rosteşte rugăciunea la ora actuală).

Multe alte personalităţi de prim rang au ascendenţă Costache.

Printre acestea, Grigore Gafencu (mama sa, Raluca Costachi, era o Costache atât după mamă, din ramura Pătrăşcan, cât şi după tată, din ramura Talpan) şi Nicolae Iorga (înrudit cu neamul Costăcheştilor prin bunicul său matern, un Arghiropol).

Un fapt inedit este, conform mărturiilor de familie, acela că, prin intermediul rudeniei cu Simeon Movilă, Costăcheştii se înrudesc cu familii nobiliare poloneze şi, de departe, cu familia de Bourbon şi cu toate marile familii domnitoare ale Europei.

Stema familiei Costache, întocmită conform tradiţiei de familie pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea sau începutul celui de-al XIX-lea136 , arată astfel: un scut spintecat, pe care se află, în partea superioară, pe fondul smaltului jumătate roşu, jumătate azur, un vultur căruia nu i se văd ghearele şi care are, deasupra capului, o coroană.

În partea inferioară, pe fondul smaltului de aur, se găseşte o mână cuirasată, ţinând în pumn o ramură verde, o spadă şi o cruce. Deasupra scutului se află o coroană contală, totul fiind acoperit de o mantie princiară.

Preocupat fiind de istoria familiei Boldur-Costache, am cules informaţii din diferite surse.

În timp, am simţit nevoia unei reorganizări a datelor şi a unei comparaţii între diferitele unghiuri de receptare. Astfel, lucrarea încearcă să atragă atenţia asupra unor elemente prea puţin folosite, până acum, în aria demersului istoriografic.

Studiul genealogic, oricât de pasionant, nu poate avea finalitate în sine.

El este cu adevărat roditor doar atunci când contribuie în mod semnificativ la îmbogăţirea cunoaşterii istorice.

Filiaţiile şi înrudirile pot rezolva multe necunoscute şi pot clarifica multe dintre abordările istoriografice insuficient fundamentate.

Finalitatea ideală a spiţelor genealogice este realizarea unui portret cât mai puţin trunchiat al societăţii din epoca la care ele fac referire.

Genealogia are şansa şi datoria de a îmbina viziunea sincronică, cu cea diacronică.

Lucrarea de faţă se doreşte o încercare în acest sens.

Am urmărit rădăcinile şi traseul istoric al uneia dintre cele mai interesante familii ale boierimii moldovene, la studiul căreia îmi propun să revin.

Probleme precum continuitatea dintre Boldureşti şi Costăcheşti vor provoca şi în continuare vii polemici în rândul specialiştilor.

Alte elemente, precum rolul jucat de Lupu Costache în 1711, merită o mult mai concentrată atenţie. Ceea ce se desprinde cu deosebită claritate este rolul esenţial pe care marile familii boiereşti, prin personalităţile lor de marcă, l-au avut în istoria Moldovei şi a Munteniei.

Studiul aprofundat şi imparţial al istoriei lor, în cadrul căruia genealogia poate avea un aport de primă importanţă, va avea ca efect tocmai acea mult căutată facilitare a realizării unui portret cât mai fidel al epocii şi societăţii în care elitele boiereşti deţineau rolul conducător şi, în plus, va înlesni înţelegerea structurilor şi factorilor determinanţi ai regimului boieresc de la noi.

Bibliography(continuare):

Informaţii obţinute prin bunăvoinţa domnului prof. univ. dr. Gheorghe Boldur-Lăţescu, descendent direct din Gavriliţă şi Lupu Costachi.

Adeptul tradiţiei este şi colonelul Ilie Culişniuc Olaru, un pasionat cercetător al Costăcheştilor.

Spiţă considerată de Ion T. Sion, în studiul citat, drept o exagerare a lui Iordache Mălinescu, din 1842, spre slăvirea Mitropolitului Veniamin Kostaki (opinie în linia lui Gheorghe Ghibănescu)


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22776 (raspuns la: #22589) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Hypatia: DE LEGIBVS - de AR la: 26/10/2004 10:49:46
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
...Pe rand:

Da, am citit Legea Invatamantului (inainte de publicare si dupa republicare) si o consider perfectibila, ca orice lege data de oameni...
In lege se lasa "mana libera" C.N.C.-ului sa elaboreze Programele. Nu cred ca era oportun ca in Legea Invatamantului sa se prevada toate posibilele probleme care ar putea aparea in studiul tuturor disciplinelor.
In plus, pana si Constitutia suporta amendamente, tocmai fiindca se recunoaste caracterul ei perfectibil
Cu atat mai mult Programele ar trebui sa fie optimizate, mai ales in conditiile existentei unui OMEC care prevede descongestionarea...
Altfel spus, nu scrie in Legea Invatamantului ce sa faca profesorul la clasa. Exista insa destule alte normative (poate chiar prea multe !), nu intotdeauna suficient de bine gandite, care sa se ocupe cu asta. Esential este, cred, ca toti cei "din sistem" (de la ministru pana la maistru-instructor) sa admita ca sunt oameni care pot invata, nu statui pe soclu, si ca a-si recunoaste/indrepta greselile nu denota slabiciune, ci maturitate.
Imi permit sa ma pronunt in legatura cu aceste probleme ale scolii (de stat, bugetare) in calitate de contribuabil la Buget...
Pe e alta parte, asa cum am mai spus, nu sunt impotriva studiului religiei in scoli (am aratat intr-un mesaj anterior ce cred eu ca ar fi trebuit sa contina Programa); dimpotriva, cred ca o cultura religioasa generala solida este absolut necesara intelegerii culturii umaniste (si nu numai). Sunt, insa, cu hotarare, impotriva propagandei (cine are peste 30 de ani si a trait in Est stie de ce). In particular, as prefera ca fiica mea sa afle de la orele de Religie mai multe despre religiile popoarelor (si despre implicatiile acestora in arta universala) si mai putine despre cele mai recente vindecari miraculoase de la Manastirea Frasinei (unde se duce saptamanal domnisoara de Religie, impreuna cu "respectivul dumneaei")... Desigur, ar fi putut sa aiba noroc de o persoana mai inzestrata cu har (nu numai pedagogic) pe post de profesor.
Asa cum am mai spus, cred ca exista mijoacele sa se transforme orele obligatorii de Religie in ore mai interesante si mai utile. Asta e tot !

"De unde vin legile?" Interesanta intrebare...
De la Socrate incoace, raspunsurile au fost diverse, mergand de la postularea obiectivitatii si a originii lor divine (de-aia a baut, saracul de el, cucuta), pana la negarea obiectivitatii lor (economistii moderni, de la Keynes citire).
Dintr-o asa larga paleta ce sa aleg ?
Pai, in privinta legilor morale, sociale, politice etc., imi mentin declaratia (cu regret ca v-a deranjat referirea la Decalog): sunt norme inventate in anumite conjuncturi, menite sa conserve o ordine care convine unui grup. In conditiile globalizarii, acest grup tinde sa se extinda tot mai mult, dar asta nu face ca normele "comune" sau "comunitare" sa fie legitimate altfel decat prin numarul votantilor ("cu cat suntem mai multi, cu atat suntem mai culti !"). Altfel spus, esenta/sorgintea lor profund umana nu poate fi schimbata intr-una divina, oricate viziuni ale nu-stiu-carei-divinitati ar aparea in pustiu/sat/metropola, dictand textual legi si decrete...

In privinta legilor naturii (olelei, venii acas' !), problema e si mai simpla: facand abstractie de orgoliul suficient (autist !?) al unui P.A.M. Dirac ("Marea carte a naturii e scrisa in limbaj matematic" si "Legea fizica trebuie sa aiba o frumusete matematica"), cred ca singura lege a cunoasterii Universului este continua regandire si reevaluare a premiselor.
Sa ma explic: ceea ce numim noi azi "legea gravitatiei" (adica existenta unei proportionalitati simultane intre forta de atractie dintre doua corpuri punctiforme si produsul maselor si intre aceasta forta si inversul patratului distantei dintre corpuri) este, de fapt, forma simbolica a rezultatului unor observatii.
Las la o parte faptul ca mai toate "legile" fizicii se intemeiaza pe aproximatii care ignora 99% dintre fenomenele lumii reale, pentru a aduce in limite multumitoare erorile de masura asupra acelui 1% studiat. Altfel spus, constructiile teoretice inventate de fizicieni si chimisti ca sa-si faca viata mai usoara (tot lenea, saraca !), de tipul: punct material, miscare rectilinie uniforma, gaz perfect, gaz ideal, lichid ideal, sarcina electrica punctiforma, lumina coerenta si multe altele, sunt SINGURELE situatii in care legile Naturii, in forma lor enuntata de catre diversi oameni cu nume de ecuatii, se aplica riguros matematic. Iar matematicienii au dat fuga sa teoretizeze instrumentele acestor constructii (asta cand n-au facut deja acest lucru insisi fizicienii si chimistii ca Newton si Lavoisier).
In viata reala, cand fenomenele (re)cunoscute si cele ne(re)cunoscute interfera, rezultatele masuratorilor fiind afectate de o sumedenie de erori de cele mai diverse origini, se utilizeaza pe scara larga "constanta lui Skinner" (cea care adunata la/scazuta din/inmultita cu/impartita la rezultatul obtinut conduce la rezultatul scontat)... Culmea perversiunii e ca aceasta "constanta" este adesea teoretizata, sub numele pompos de "factorul de corectie X" (evident, X este un nume propriu, de laureat Nobel pentru fizica/chimie)!
Lasand gluma la o parte, istoria stiintelor prezinta nenumarate cazuri de "legi" infirmate de masuratori mai exacte sau pur si simplu de "descoperirea" unor fenomene ignorate la vremea elaborarii minunatelor "legi". Si credeti ca legile au fost abandonate cand li s-a descoperit "ilegitimitatea"? Nu, in cea mai mare parte, ele se regasesc si astazi in manuale, fireste, insotite de celebrii factori de corectie, din ce in ce mai multi (nu insa si mai culti)...
Singurul lucru care se poate afirma cu certitudine este ca, in prezent, cu mijloacele de care dispunem, putem verifica anumite dependente intre diverse marimi masurabile care caracterizeaza unele fenomene ale lumii inconjuratoare. A teoretiza aceste dependente poate fi util (pentru "muschii mintii", ca si jocul de sah, bridge sau go), dar a le numi "legi" este, cred, o impardonabila lipsa de modestie.
Progresele majore din domeniile cele mai "fierbinti" din stiintele naturii (nu din domeniile strict aplicative, pentru care progresul se masoara in USD/om/an) sunt, de cateva decenii, cam rare, de nu cumva inexistente, "oamenii de stiinta" fiind in situatia de a admite, deschis sau nu, ca s-au apropiat de ceea ce numea L. Blaga "cenzura transcendenta".
Adevaratele legi ale Universului nu ne sunt cunoscute, nu sunt scrise in limbaj matematic, matematica ne ajuta doar sa ne reprezentam intr-o maniera coerenta fractiunea observabila a Universului. Cred ca aceste legi au origine necunoscuta (poate fi chiar divina, in acceptiune lui B. Spinoza - "Deus sive natura"), dar descoperirea lor nu mai este domeniul stiintei, ci al revelatiei, ceva calitativ diferit, pentru care nu sunt necesare studii uniersitare.
A propos de revelatie, cand A. Kekule a propus formula ciclica a benzenului (toate hidrocarburile cunoscute pana atunci au catena deschisa), a pretins ca a visat un sarpe care-si musca coada. A beneficiat de atuul revelatiei asupra comunitatii chimistilor din acea vreme: dupa 100 de ani, argumentul revelatiei ar fi fost nul. Dar chiar a visat Kekule sau n-a indraznit sa-si exprime ideea (de altfel, geniala) fara girul moral al revelatiei?

... Sau poate tot ce ni se cere - prin nici o lege, din pacate ! - e sa fim seriosi in ceea ce facem ?
#26238 (raspuns la: #26163) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intr-o lume ideala, ONU ar fi - de mya la: 06/11/2004 18:53:04
(la: Alegerile in USA)
Intr-o lume ideala, ONU ar fi intr-adevar organizatia care ar avea rolul de politist. In realitate insa ONU nu este o organizatie care sa poata prelua atributiile unui politist. Cele mai bune exemple le gasim chiar in deceniul trecut: criza umanitara din Somalia, genocidul din Ruanda si razboiul civil din fosta Iugoslavie. ONU nu a facut absolut nimic ca sa stopeze aceste crize. ONU in prezent, este buna pentru ajutorarea oamenilor in zone de conflict, dar doar DUPA ce conflictul respectiv a fost mai mult sau mai putin rezolvat de catre altii.

Asta nu este parerea mea personala ci pur si simplu realitatea demonstrata clar de catre evenimentele din trecutul nu foarte indepartat. Pe langa cele enumerate mai sus, ONU mai este si putin corupta pe aici pe colo, prin locurile esentiale. Ma refer la renumitul scandal "Oil-for-Food", prin care Irakul a cumparat pe bani grei bunavointa unor tari din ONU. Daca te intereseaza chestia cu "Oil for Food" gasesti informatii pe Internet. Aici nu este vorba de teorii ale conspiratiei la adresa ONU, ci de coruptia crasa din aceasta organizatie.
#27948 (raspuns la: #27947) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Concluziile mele- raport de cercetare - de Hypatia la: 16/11/2004 18:59:25
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTE ALE EDUCATIEI
MASTER PSIHOLOGIE SOCIALA
MODULUL : ANALIZA SI INTERVENTIA IN GRUPURI SI ORGANIZATII
PSIHOLOGIA REZOLVARII CONFLICTULUI
CONFERENTIAR DR. ANA STOICA-CONSTANTIN
STUDENT: PLAESU TEODORA
ANUL II SEMESTRUL I




CONFLICTUL RELIGIOS PE INTERNET


Lumea internetului, relativ nouă mai ales pentru cetăţenii planetari care trăiesc in România, aduce cu sine o problematica aparte: comunicarea în mediul virtual.
Psihologia confictului în mediul virtual pune în discuţie problematica legată de grup si de conflict, în contextul comunicării la distanţă şi/sau prin intermediul internetului. Scopul cercetării este de a pune în evidenţă modul în care au loc interacţiunile din cadrul grupului constituit prin intermediul internetului, precum şi dobândirea informaţiilor necesare prevenirii şi/sau rezolvării conflictelor pe teme religioase care apar în mediul virtual.
Pentru început, mă voi referi la “grup” si la “conflict”, în încercarea de a fixa cadrul teoretic al cercetării, prin apelul la studiile existente. Ulterior, voi descrie cercetarea întreprinsă în mediul virtual şi apoi voi prezenta rezultatele cercetării.
Plecăm de la considerarea grupului ca fiind “constituit dintr-un
ansamblu de persoane dependente unele de altele în realizarea propriilor
scopuri.” Starea de conflictualitate (intrapsihică, între grupuri sau
subgrupuri, între persoane) este parte integrantă din structura
grupurilor. Raporturile care se dezvoltă aici vor fi în acelaşi timp
fundamental complementare şi conflictuale . Situaţiile de grup
reactivează în special conflictele în raport cu identitatea. Aceasta este unică şi colectivă în acelaşi timp. Dezvoltarea identităţii s-a efectuat, după cum indică S. Freud, prin identificare: “Fiecare individ face parte din mai multe grupuri şi, cu ajutorul identificărilor celor mai variate, s-a orientat prin aceste legături, în multiple direcţii şi şi-a construit idealul Eului propus după modelele cele mai diverse.” Pluralitatea identificărilor posibile şi a imaginilor reflectate de privirea altora face ca fiecare să se confrunte cu propriile sale reprezentări diferite sau cu diversele părţi ale lui însuşi. O referinţă unificatoare se poate găsi doar ca o “verigă dintr-un lanţ”, după expresia lui S. H. Foulkes, în identitatea familială trecută şi prezentă. Aceasta se află la originea legăturilor sociale şi permite situarea şi plasarea în cadrul interacţiunilor ce dau naştere respectivului grup nou. Este vorba, de fapt, nu numai despre o referinţă la interacţiuni şi la un teritoriu familiar, ci şi de introducerea în grup a unei părţi din acest teritoriu familiar, adică a unei părţi din sine, fiecare încercând să structureze realitatea acestei noi situaţii plecând de la propria sa istorie, de la obiectele sale şi de la personajele interne. Dacă şi alte apartenenţe sunt menţionate (profesională, religioasă, politică...), acestea sunt în mod frecvent subordonate cauzalităţii raporturilor familiale: cariera profesională, alegerea religioasă sau politică sunt explicate în termenii unei investiţii sau a unei contra-investiţii legate de moştenirea familială pe care fiecare o poartă în sine.
Din perspectiva psihologiei sociale, organizaţiile sunt grupuri de persoane care interacţionează în baza unor reguli sau norme şi care au o identitate colectivă. Eficienţa grupurilor este apreciată în lumina conceptelor de influenţă socială, comportament de lider, conformitate, coeziune, climat. Integrarea problematicii grupului social în context organizaţional este mai evidentă în domeniul comportamentului grupului în relaţie cu alte grupuri. Tipologia comportamentului grupurilor ori strategiile de management al comportamentului grupurilor sunt tratate din perspectiva interveniei organizaţionale.
GRUPUL ELECTRONIC este grupul ai cărui membrii sunt legaţi între ei prin reţea electronică şi nu dispun de interacţiuni de tip “faţă în faţă”. In mod tipic, grupurile electronice interacţionează prin reţeaua de poşta electronică, trimiţând mesaje. Astfel de grupuri găsim şi în cadrul forumurilor de pe cele mai diverse site-uri (situri). Organizarea acestora este în principal aceeaşi, diferenţele constând în tematicile propuse de administratorii forumurilor sau în chestiuni legate de modalitatea de accesare a sitului. Spre exemplu, pe pagina www.itemsoft.ro , forumul este orientat pe teme de psihologie şi se adresează mai ales psihologilor, studenţilor si profesorilor universitari de la Facultăţile de Psihologie. www.crestini.ro este situl care propune forum pentru cei preocupaţi de problemele religioase şi se adresează în primul rând creştinilor, iar www.poezie.ro este un sit pentru poeţii contemporani şi pentru iubitorii de poezie.
www.Cafeneaua.com este un forum complex prin diversitatea temelor abordate, adresânsu-se tuturor românilor din lume. Aici, fiecare utilizator înregistrat- cu numele real sau pseudonim- are posibilitatea să citească şi să posteze mesaje şi chiar conferinţe pe cele mai diverse teme. “Cafeneaua” este uşor de accesat şi chiar şi un începător al utilizării reţelei electronice de tip internet, poate citi şi scrie foarte uşor. Dezavantajul constă în faptul că utilizatorii- de sex, vârstă şi pregătire diferită-formează un grup foarte mare, neomogen, cu interese foarte diferite.
“Compararea grupurilor electronice cu cele “faţă în faţă” evidenţiază câţiva factori care pot afecta deciziile electronice. In primul rând, membrii au posibilitatea să introducă informaţiile anonim. Şi chiar dacă contribuţiile nu sunt anonime, oamenii se pot simţi oarecum mai anonimi decât într-un grup “faţă în faţă”. In al doilea rând, lipsesc sursele de informare vizuală despre ceea ce simt altii, constând în limbajul corpului şi tonul vocii. In fine, în grupurile electronice pot mai mulţi inşi o dată. După cum vom vedea, aceste diferenţe influentează structura socială a grupurilor şi, în consecinţă, procesul decizional.”
2.CONFLICTUL, aşa cum este definit de Mayer, “este un fenomen psihosocial tridimensional, care implică o componentă cognitivă (gândirea, percepţia situaţiei conflictuale), o componentă afectivă (emoţiile şi sentimentele) şi o componentă comportamentală (acţiunea, inclusiv comunicarea)”. In forma sa clasică, un conflict implică atitudini şi comportamente antagonice. In ce priveşte atitudinile, părţile în conflict îşi cultivă antipatia reciprocă, se consideră reciporc nerezonabile şi dezvoltă stereotipuri negative despre oponenţi. Comportamentele antagonice includ porecle insultătoare, sabotajul sau agresiunea fizică. Probabilitatea conflictului creşte pe măsură ce factorii la care ne vom referi mai jos pătrund in relaţiile dintre grupuri:
a.interdependenţa , atunci când persoanele dintr-un grup/organizaţie sunt reciproc dependente pentru îndeplinirea propriilor obiective, există potenţial pentru conflict.Interdependenţa necesită interacţiunea părţilor astfel încât acestea să-şi poată coordona interesele. Conflictele nu apar dacă fiecare “se descurcă singur”. Apoi, interdependenţa inseamnă că fiecare parte are o anumită putere asupra celeilalte şi este relativ uşor pentu una din ele să abuzeze de puterea sa şi să creeze antagonism.
b.diferenţele de putere, statut şi cultură; conflictele pot erupe acolo unde părţile diferă semnificativ în putere, statut şi cultură. Dacă dependenţa nu este reciprocă ci unidirecţionată, creşte potenţialul de conflict. Diferenţele de statut impulsionează conflictul atunci când activitatea într-un grup/organizaţie decurge astfel încât să fie cazul ca oameni care, tehnic vorbind, au un statut inferior şi sunt puşi în situaţia de a lua decizii, de a da ordine sau de a controla pe cei cu statut superior. Când două sau mai multe culturi foarte diferite se dezvoltă într-o organizaţie, ciocnirea dintre convingeri şi valori poate genera conflict deschis.
c.ambiguitatea. Scopurile, jurisdicţiile şi criteriile de performanţă ambigue sunt sursă de conflict. In ambiguitate se distrug regulile formale şi informale care guvernează interacţiunile. In plus, este greu să împarţi laude şi critici în cnformitate cu rezultatele când nu ştii precis cine de ce răspunde.
d.resurse insuficiente: diferenţele de putere se măresc atunci când resursele devin deficitare. Asta nu se întâmplă fără luptă şi conflictele ies la suprafaţă în timpul manevrelor. Insuficienţa resurselor are capacitatea de a transforma conflictele mascate sau lente în conflicte deschise şi acute.
e.identificarea cu grupul şi parţialitatea intergrupuri. Identificarea cu un grup sau clasă de oameni pregateşte terenul pentru conflictul organizaţional. Ei au tendinţa de a dezvolta păreri mai bune despre membrii grupului “lor” şi păreri mai proaste despre grupurile ai căror membri nu sunt. Această parţialitate este legată de buna părere despre sine şi este un factor esenţial. Identificarea cu succesele grupului propriu şi disocierea de eşecurile celor din afară încurajează stima faţă de sine şi oferă sentimente plăcute de solidaritate socială. Atribuirea comportamentului pozitiv propriului grup de lucru contribuie in mod normal la buna părere despre sine. Există mai multe grupuri sau clase cu care oamenii se pot identifica. Ele pot fi bazate pe caracteristici personale, tipul de funcţie sau nivelul funcţiei şi, de aceea, prevalenţa parţialităţii intergrupuri sugerează că organizaţiile vor trebui să acorde o atenţie specială modului în care tratează relţiile între aceste grupuri.
Sursele conflictului pot fi:
a) diferenţele şi incompatibilităţile dintre persoane;
b) nevoi/interese umane;
c) comunicarea defectuoasă sau absentă;
d) lezarea stima de sine ;
e) valorile persoanelor;
f) nerespectarea normelor explicite sau implicite;
g) comportamente neadecvate;
h) agresivitatea;
i) competenţele sociale;
j) cadrul extern;
k) statutul, puterea, prestigiul, “principiile”; utilizarea şi comunicarea culturii şi a informaţiilor.
Tipuri de conflicte: după intensitate,
-disconfortul, adică sentimentul intuitiv că ceva nu este în ordine, chiar dacă nu se poate preciza ce anume;
-incidentul, adica fapte minore, care întristează sau irită un timp, pentru ca în câteva zile să fie uitate;
-neînţelegerea, care are la bază concluzii eronate în legătură cu o situaţie, datorată comunicării neclare sau lipsei de legături dintre preopinenţi. Uneori neînţelegerea survine pentru că situaţia provoacă irascibilitate cuiva. Gândul îi revine obsedant la acelaşi lucru şi perceptiile asupra problemei sunt alterate.
-tensiunea, simptom evident al conflictului, distorsionează percepţia asupra altei persoane şi aproape tote acţiunile aceleia. Relaţia este afectată de atitudini negative şi opinii fixe, iar sentimentele pe care le are faţă de cealaltă persoană se înrăutăţesc semnificativ. Relaţia devine o sursă de îngrijorare permanentă;
-criza este cel mai evident simptom al conflictului. Este momentul în care se întrerupe o relaţie, când apare violenţa, când cearta se înfierbântă, iar oamenii se lasă dominaţi de sentimente, e momentul când se plănuiesc şi se săvârşesc acte necugetate.
Cele mai multe conflicte se reduc la câteva tipuri de bază sau combinaţii ale acestora:
disputele asupra obiectivelor,
disputele asupra faptelor,
disputele asupra procedurilor, se concentreză în general asupra aşteptărilor cuiva legate de comportamentul partenerului.Sunt alimentate de chestiunile de etică, onestitate şi respectarea ierarhiei şi statutului social şi organizaţional.
Conştientizarea acestor diferite tipuri de conflict ne atrag atenţia asupra nevoii de a înţelege exact ce este de fat un episod conflictual. De exemplu, diferenţele fundamentale de obiective nu se rezolvă obligatoriu prin clarificarea disputei asupra faptelor. Se poate produce şi suprapunerea domeniilor. Un conflict factual poate duce la conflict procedural, dacă una din părţi este percepută ca sabotândmunca celeilalte. Când se întâmplă aşa, adevărata rezolvare a conflictului are loc atunci când sunt tratate toate aspectele. In căutarea rezolvării este bine să avem în vedere categoriile de referinţă ale oponentului. Organizaţiile sunt comunităţi umane care se comportă ca oricare alte comunităţi. In interiorul lor, oamenii concurează pentru putere şi resurse; există diferenţe de opinii şi valori, conflicte de priorităţi şi de scopuri; există confruntarea dintre cei care vor să schimbe lucrurile şi cei care doresc să ducă o viaţă liniştită în organizaţie; există grupuri de presiune, clici şi cabale, rivalităţi şi contestări, incompabilităţi între caractere şi alianţe. Diferenţele pot fi necesare, pentru ca o organizaţie să se poată adapta la o lume înconjurătoare în continuă schimbare. Ele alcătuiesc “varietatea necesară” receptarii complexitaţii acestei lumi. Sarcina liderului este să capteze aceste energii şi să folosească difrenţele din interiorul organizaţiei, pentru dezvoltarea ei.Rezolvarea conflictelor presupune şi adoptarea unui stil de management al conflictului corespunzător situaţiei:
-Dacă intervine ceva neînsemnat sau lipseşte informaţia, oamenii trebuie calmaţi, iar dacă oponentul este foarte puternic şi foarte ostil, ocolirea conflictului poate fi un răspuns înţelept -stilul ocolitor;
-In cazul unor greşeli intervenite în managementul conflictului, cooperarea cu cealaltă parte în scopul îndeplinirii dorinţelor acesteia şi nesusţinerea interesului propriu, este semnul distinctiv al stilului îndatoritor, foarte eficace pentru a construi o relaţie de bunăvoinţă.
-Stilul competitiv maximizează impunerea interesului propriu şi minimizează cooperarea. De aceea, specialiştii recomandă adoptării acestui stil atunci când suntem siguri de realitatea faptelor, într-o situaţie de tipul câştig/pierdere sau când nu mai avem de a face cu oponentul în viitor.
-stilul concesiv sau compromisul între competiţia pură şi curtenia pură nu dă conflictului răspunsul cel mai creativ, dar este o reacţie înţeleaptă la conflictele rezultate din insuficienţa resurselor şi o bună poziţie de retragere când alte strategii eşuează.
-In stilul colaborativ, atât impunerea interesului propriu cât şi cooperarea sunt maximizate în speranţa obţinerii unui acord integrativ, care să satisfacă interesele ambelor părţi. Accentul se pune pe o solutie tip câştig/câştig, în care se presupunerea că soluţionarea conflictului poate aduce ambele părţi într-o situaţie mai bună.
Gary Johns şi alţi cercători (Helena Cornelius şi Shoshana Faire) vorbesc despre conflictul pozitiv şi conflictul negativ, în sensul că în grupurile care sunt centrate pe rezolvarea sarcinii, este de dorit prezenţa unui conflict care să ducă la identificarea erorilor, la sufocarea ideilor ilogice, prevenirea gândirii de grup şi buna informare a managerilor, la motivarea oamenilor să accepte competiţia şi schimbarea. In astfel de cazuri, conflictul este o circumstanţă naturală în organizaţii şi nu ia totdeauna o formă deschisă şi extremă. Insă, pentru grupurile care sunt centrate pe relaţiile dintre membrii, competiţia nu este lucrul cel mai indicat, iar pentru a transforma certurile în distracţie, pentru a învăţa că certurile noastre şi diferenţele individuale fac parte din viaţă, că şi pentru anticiparea conflictului potenţial şi tratarea sa în mod constructiv, avem nevoie de pregătire specială. Rezolvarea conflictelor depinde în mare măsură de conştientizarea lor.Vorbim despre conflictul negativ, pentru că de cele mai multe ori, “în conflict omul nu acordă nevoilor celeilalte persoane atenţia pe care o acordă propriilor sale interese.” Abandonul, reprimarea, adoptarea stilului victorie/înfrângere şi compromisul sunt tot atâtea exemple pentru conflictul negativ, pentru că este blocată flexibilitatea, apar dificultăţi, în special atunci când perseverăm în încercarea de a demonstra punctul nostru de vedere, în loc să calmăm lucrurile, sau când pretindem ca totul să fie perfect. Confruntarea cu problema poate fi traumatizantă pentru cei implicaţi în conflict. Uneori ne definim valorile prin semenii şi problemele faţă de care ne opunem; furia şi jignirea sunt cele doua feţe ale medaliei, indiferent dacă sunt sau nu exprimate.
“Voinţa de a soluţiona conflictul este un factor-cheie în rezolvarea conflictelor”, spun cercetătoarele mai sus citate, iar aceasta este suficientă, uneori, căci acolo unde există dorinţă, există şi posibilitatea realizării sale în fapt. “Este incitant să ai această disponibilitate şi totodată să-i ajuţi şi pe alţii să şi-o cultive.” Dar ce-i împiedică pe oameni să dorească rezolvarea conflictelor? Specialiştii au identificat opt atitudini care pot fi răspunsurile la această întrebare: necinstea, stima de sine/orgoliul, nevoia de scuze, dorinţa de răzbunare, lezarea, supărarea, resentimentul, “eu am avut dreptate, tu nu ai avut”.
Dezvoltarea dorinţei de a rezolva problema presupune să se schimbe ceva în interiorul nostru, să ne întoarcem la priorităţi. Atunci când cineva doreşte să rezolve situaţia problematică, nu înseamnă că acea persoană este cea vinovată, ci înseamnă că a renunţat să-l învinuiască pe celălalt, luând-o de la capăt, înseamnă că recunoaşte că satisfacţia pe care i-o oferă o bună relaţie este mai importantă decât aceea de a-şi demonstra punctul de vedere. Pentru a rezolva un conflict în mod civilizat trebuie ca toţi participanţii să dorească soluţionarea lui. Este important să formulăm problema în termeni largi, să identificăm cine sunt persoanele (părţile) implicate în conflict şi să aflăm care sunt nevoile şi temerile importante, care au semnificaţie pentru problema aflată în discuţie, după care urmeaă proiectarea variantelor de soluţionare a conflictului, în trei etape:
generarea soluţiilor;
alegerea soluţiilor
transpunerea in practică a variantelor selectate.
Morton Deutsch vorbeşte despre trei tipuri de bază ale orientării motivaţionale faţă de un conflict: de cooperare- partea are un interes pozitiv pentru binele celuilalt, precum şi pentru al său; individualistă- patea are interes să facă tot posibilul pentru sine şi nu este preocupată de celălalt; şi competitivă- partea are interes să reuşească mai bine decât celălalt şi în acelaşi timp să facă totul pentru sine. Iar “legea simplă a lui Deutsch despre relatiile sociale” indică faptul că: “procesele si efectele caracteristice provocate de un tip dat de relaţii sociale (de exemplu, de cooperare sau de competitivitate) tind să provoace la rândul lor acel tip de relaţie socială”. Inţelegerea condiţiilor care dau naştere la procesele sociale de cooperare şi de competitivitate, precum şi caracteristicile lor, este esenţială pentru înţelegerea circumstanţelor care dau naştere proceselor constructive sau distructive în cadrul soluţionării conflictelor. Un proces constructiv de soluţionare a conflictelor este, în esenţa sa, similar unui proces de interacţiune competitivă. Din moment ce se cunosc o mulţime de date despre natura proceselor de cooperare si de competitivitate si despre condiţiile ce dau naştere la fiecare, multe din aceste cunoştinţe pot fi aplicate pentru înţelegerea factorilor care hotărăsc dacă un conflict va lua un curs constructiv sau unul distructiv.




Tema cercetării a fost aleasă tocmai datorită interacţiunilor de tip internet în domeniul religios pe care le-am putut surprinde mai bine de un an pe forumurile românesti. Am constatat că multe conferinţe erau închise de administratorii sitului pentru că cel mai adesea dezbaterea degenera în conflict. Astfel, mi-am propus să verific ce determină conflictele şi dacă discursul utilizatorilor forumurilor se schimbă o dată cu adoptarea unei comunicări pozitive, plecând de la ipoteza că participanţii la dezbaterile din mediul virtual vor intra mai puţin în conflict dacă vor conştientiza conflictul şi consecinţele sale.
Inţelegem prin “mai puţin” conflicte mai rare şi de intensiune mai scăzută decât cele care sunt acum în forum.
Am formulat următoarele obiective:
1.Chestionarea utilizatorilor unui site, www.Cafeneaua.com, despre modul în care este perceput conflictul şi rezolvarea sa în spaţiul virtual.
2.Identificarea modului în care poate fi evitat/rezolvat conflictul în spaţiul virtual.
Ca metodă, am ales brainstormingul, prin care să colectez de la utilizatori informaţii despre conflict şi ideile lor în legătură cu posibilităţile de prevenire şi de rezolvare a conflictelor. Astfel, am deschis o conferinţă cu titlul “CONFLICTUL;vă rog să mă ajutaţi!” şi în deschidere le-am prezentat celorlalţi participanţi la dezbatere problema aşa cum o văd eu:
“Am constatat de multe ori că dezbaterile din conferinţele Cafenelei se soldează cu conflicte. Pentru că mă preocupă foarte tare acest fenomen, vă propun să-l cercetăm împreună. Pentru început, vreau să ştiu ce credeţi D-voastră despre conflictele din Cafenea. De ce credeţi că apar? De ce sunt "predispuse" conflictului anumite teme? Care sunt aceste teme?
Cum credeţi că ar trebui gestionate conflictele? Vă rog tare mult să mă ajutaţi să facem această cercetare, pentru a evita pe viitor situaţiile conflictuale, pentru a învăţa împreună cum să le rezolvăm, să ajungem la acea parere unanimă care să reprezinte politica sitului faţă de acest tip de interacţiuni. Mulţumesc tuturor celor ce vor colabora! La urma urmei, suntem o comunitate. După cum unii deja bănuiesc, cercetarea aceasta o fac în calitate de student în ştiinţele sociale.”
Deşi conferinţa este publică şi orice utilizator şi vizitator al Cafenelei are posibilitatea să-şi exprime punctul de vedere în legătură cu conflictele din conferinţele Cafenelei, am trimis invitaţii personale, prin mesageria privată, mai multor utilizatori despre care ştiam că se află în conflict cu una sau mai multe persoane, iar aceştia au răspuns invitaţiilor mele.
Am ales ca metodă brainstormingul pentru că şi în mediu virtual, această metodă se foloseşte pentru a atinge aceleaşi obiective ca si metoda tradiţională: generarea de idei noi, fără evaluare. Cercetarea de faţă demonstrează încă o dată studiile efectuate despre grupurile electronice: “Dacă au mai mult de doi membri, grupurile acestea sunt mai performante în brainstorming decât cele tradiţionale, atât în calitate cât şi în cantitate. Pe măsură ce grupurile electronice devin mai mari, ele tind să producă mai multe idei, dar raportul idei/persoană rămâne constant. In contrast, când grupurile “faţă în faţă” se măresc, sunt generate din ce în ce mai putine idei de persoană. Ce explică succesul tehnici electronice? Reducerea inhibării legate de participare şi posibilitatea de a comunica ideile fără a-i mai aştepta pe alţii par să fie motivele principale.”
Statistic, după două săptămâni de la deschiderea conferinţei, situaţia se prezenta astfel:
sunt 2612 afisari, 198 de comentarii, făcute de 39 de utilizatori ai Cafenelei, 12 femei si 27 bărbaţi. Din cei 39 de utilizatori, 19 sunt români stabiliţi peste hotare, 11 s-au prezentat ca români rezidenţi în România, iar despre ceilalţi nu putem spune de unde sunt, întrucât nu şi-au dat datele lor personale.
Dezbaterea despre conflict s-a dovedit o ocazie de a răbufni in conflict, pentru membrii Cafenelei care s-au certat de-a lungul timpului, s-au între care s-a adunat mai multă tensiune, prin imposibilitatea exprimarii unor puncte de vedere la un moment dat. Astfel, după primele două mesaje, pline de idei şi încurajările venite din partea gadzei, au urmat alte şapte mesaje, în care participanţii şi-au expus părerile lor. Au urmat apoi trei mesaje din partea gazdei prin care s-a întărit disponibilitatea unora mai timizi de a-si exprima punctul de vedere. Urmează alte sapte mesaje orientate spre aducerea câtor mai multe idei despre conflict, însă apar şi primele nemulţumiri în legătură cu dorinta gazdei de a ajunge la un punct de vedere comun faţă de tratarea conflictelor şi mai ales faţă de prevenirea lor. Işi face loc şi primul conflict, între doi adversari declaraţi: Jimmy_Cecilia şi Anita47: dacă la început fiecare îsi exprima nemulţumirea faţă de temele care ne aduc în conflict, în cearta lor intervine un al treilea participant, AlexM, supărat pe atitudinea poliţienească a lui Anita47 şi postează un mesaj extrem de dur la adresa etniei evreieşti. Conflictul se derulează apoi între cei din urmă şi un alt participant, Axel, încearcă “să liniştească” atmosfera, fără succes. Intervenţia gazdei nu a fost eficientă pentru a opri atacul lui Anita 47. Fiindcă a intervenit şi un alt adversar declarat al său, SB, inflamând şi mai mult atmosfera, unul dintre administratori decide închiderea temporară a conferinţei. Discuţiile purtate pe cale particulară între gazda conferinţei şi celălalt administrator au avut sorţi de izbândă si după apoximativ 24 de ore, conferinţa s-a redeschis, cu eliminarea celui găsit vinovat de starea de conflict: AlexM. Această decizie a fost contestată. In primul rând de Axel, unul dintre artizanii stării de conflict. Anita 47 îl atacă din nou pe SB şi, treptat şi alţi participanţi încep să-şi exprime nemulţumirea faţă de eliminarea lui AlexM, ceea ce determină replici tăioase din partea aceluiaşi Anita47, care îşi îndreaptă furia către unul dintre cei care cereau revenirea lui AlexM, Florin şi atât. Conflictul ia amploare prin intrarea în conflict a unui alt participant, Destin, adversar al lui Anita47. Pentru că administratorii iau dreptul de publicare lui Anita47, conflictul se poartă între ceilalţi doi protagonişti. Incep să intervenă şi alţi participanţi, în încercarea de a linişti spiritele. Interventiile gazdei şi ale altor participanţi duc dezbaterea mai departe, dar şi conflictul. Astfel, Florin şi atât continuă conflictul cu gazda, acuzând-o de intoleranţă. Lui i se alătură Gabi Boldiş, care alimentează conflictul religios, care se va transfoma într-un conflict personal cu Hypatia, gazda conferinţei. Revin Anita47 şi SB, mai calmi, cu câte un banc, menite să relaxeze dezbaterea, dar intervenţia lui Ikoflexer îl aduce în conflict cu Anita47, moment în care Anita 47 este considerat troll de majoritatea participanţilor. “Trollul” este participantul care blochează cu bună intenţie discuţiile, abătându-le de la subiect şi luând la atac persoanele participante. Acum Anita47 este în conflict cu SB, Ikoflexer, Păianjenul şi Adrian Marchidan. Ideea gazdei de a discuta conform unor reguli, anunţate şi ele, a fost foarte rău primită, drept pentru care gazda a fost înfruntată de mai mulţi participanţi. Un alt motiv de conflict cu gazda, a fost neînţelegerea unei alte propuneri din partea gazdei: abordarea problemelor sau subiectelor de dezbatere ca dileme, iar al treilea motiv de conflict a fost prezentarea unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, care interzice anumite abordări legate de chestiunea evreiască. E momentul în care conflictele dintre ceilalţi membrii se conservă, iar gazda devine vinovatul numărul 1 pentru starea de conflict. Are un singur susţinător: SB.
Participanţii la dezbatere au indicat drept cauze ale conflictului în mediu virtual urmatoarele:
-educaţia si autoeducaţia (Axel, 24835)
-diferenţele dintre oameni, greşelile de interpretare (Daniela Manolescu, 25398)
-anonimatul utilizatorilor (Daniel Racoviţan, 24810)
-ideile preconcepute si răutatea (Sonia, 24866)
-atitudinea comentatorilor (Desdemona, 25398)
-aţâţarea din partea unora şi activitatea trollilor (SB, 25313) -“trollii” sunt persoanele care deturnează dezbaterea spre ceartă, de dragul contrazicerii şi de a face şicanii celorlalţi)
-Anita47 ( mai mulţi utilizatori au indicat această persoană ca fiind provocatoare de tensiuni şi conflicte)
-lipsa ruşinii faţa de Dumnezeu şi de semeni (Carapiscum, 25164)
-orgoliul (LCM, 25211)
-subiectele de actualitate (Jimmy_Cecilia, 24969)
-discuţiile despre istorie, religie, politică (Florin şi atât 25213)
-subiecte fără zona de mijloc, de armistiţiu
-dogme diferite
-ambianţa NET: fără frică, fără respect (anonim, 25222)
-natura virtuală (Păianjenul)
-evitarea monotoniei (Daniela Manolescu)
-Oamenii îşi dau cu parerea despre lucruri pe care nu le cunosc (AndreiS, 25598)
-intoleranţa (Adela, 25424)

Ca forme sau tipuri ale conflictului sunt enumerate: dezbaterea de idei, pe care unii o identifică cu conflictul, neînţelegerile, criticile.
Nivelurile atinse de intensitate a conflictului sunt sesizate ca : jigniri, insulte, calomnii, ameninţări, certuri, atacuri la persoană.

Comportamente în conflict: defularea, “tonul” ridicat, replici tăioase, hazul de necaz. De la un timp, şi-au făcut loc în variante diferite şi asumarea responsabilităţii pentru conflict şi, pe alocuri, încercări de a se scuza, ceea ce a condus la atitudini mai apropiate de împăciuire, pe de o
parte, dar şi la escaladarea virulenţei mesajelor, pe de altă parte.

Părţi implicate:
mai intâi persoanele implicate în conflict din alte conferinţe, e.g. Anita- Jimmy_Cecilia, Anita-SB, Hypatia-Gabi.Boldiş;
apoi participanţii la această conferinţă, e.g. Destin- Florin şi atât, Anita-AlexM,
urmând ca tensiunea să crească între gadza conferinţei si participanţii nemultumiţi de ideea şi de soluţiile avansate până aici, e.g.: Hypatia-Gabi.Boldis, Mary, Florin şi atât.

Posibile rezolvări:
-recunoaşterea conflictelor existente, SB 25721, Ikoflexer 25642, Anita 25734, Gabi.Boldiş 25723
-renunţarea la controversă, Păianjenul, 25649
-banarea producătorilor de conflict (mai mulţi utilizatori)
-limbaj civilizat şi bun simţ, Sanjuro 24955
-negociere după plan, Hypatia 25402
-hazul si ironia: Axel, Daniela Manolescu.

Deşi participanţii la brainstorming au avansat idei valoroase, atât cantitativ cât şi calitativ, pot spune că rezolvarea conflictelor în mediul virtual şi prevenirea lor a rămas o problemă de cercetat in continuare, pentru că soluţiile propuse au fost aspru criticate şi respinse de participanţi. Cercetările studiate arată că “grupurile electronice înclină să fie mai echilibrate decât cele “faţă în faţă”. Barierile de statut tind să dispară şi participarea este mai uniform distribuită între membri”, pe de o parte, însă “comunicarea electronică a încurajat mesajele impulsive, dure şi exprimarea unor păreri extremiste ()”. Fiind un grup constituit ad-hoc, în care unii participanţi sunt membri mai vechi, iar alţii sunt membri mai noi în “Cafenea”, conferinţa nu s-a soldat cu rezultate mulţumitoare, care să poată fi folosite. “Interacţiunea electronică încetineşte invariabil procesul şi duce la dificultăţi în privinţa atingerii consensului. poate fi o explicaţie parţială, dar lipsa semnalelor verbale şi nonverbale face dificilă recunoaşterea tendinţelor subtile pentru ajungerea la consens. Aceasta sugerează nevoia pentru o versiune electronică a abilităţilor de lider de discuţie” care să conducă grupul ca în maniera tradiţională:
-El este cel care convoacă grupul şi conduce discuţiile;
-pune problema într-o manieră nondefensivă, obiectivă, fără a sugera soluţii sau preferinţe;
-lucrează cu toţi membrii; previne dominarea de către o singură persoană şi protejează membrii grupului de atacuri sau critici severe;
-furnizează date concrete, esenţiale şi clarifică orice restricţii asupra soluţiilor;
-nu face sugestii şi nu pune întrebări care să orienteze discuţia într-un
anume sens;
-pune întrebări stimulative, care să facă discuţia să înainteze;
-rezumă şi clarifică problematica, în câteva puncte, pentru a marca
progresul dezbaterii;
-dispune de răbdare când apar pauze.
Analizând din această perspectivă problema conflictului în mediul virtual,
consider că unele din intervenţiile avute în cadrul conferinţei, au fost
greşite, sporind procesul de “inflamare” a participanţilor. Astfel, planul
sugerat de Hypatia este o astfel de greşeală, care a adus-o în conflict cu Gabi.Boldiş, Florin şi atât, Mary.
Ceea ce mi se pare extrem de interesant este că mulţi utilizatori consideră că pentru Cafenea, conflictul este calea către progres, confundând conflictul cu controversa, şi, de aceea, s-au opus cu vehemenţă încercărilor de rezolvare a conflictului în general, prin practicarea trollării utilizatorilor şi mai ales, a gazdei conferinţei despre conflict, Hypatia.
Ce a determinat pe participanţii la conferinţă să intre în conflict cu gazda?
A fost o întrebare care m-a frământat mai mult timp. Din analiza mesajelor postate, se pot identifica trei aspecte:
1.Dorinţa Hypatiei de a ajunge la un punct de referinţă comun tuturor utilizatorilor “Cafenelei” şi implicit, a conflictelor. Se pare că “acea părere unanimă care să reprezinte politica sitului faţă de acest tip de interacţiuni”, a fost interpretat ca o încercare de uniformizare a opiniilor despre conflict -aspectul manifest- şi refuzul declarat faţă de evitarea, respectiv rezolvarea conflictelor- aspectul latent, la început. Ulterior, aspectul latent iese la suprafaţă, demonstrând rezistenţa la schimbare a mentalităţii participanţilor.
2.Apelul la respectarea regulilor şi a legii, în genere, a displăcut total participanţilor, care au criticat şi regulile şi legea, considerând că dacă sunt imperfecte, nu sunt obligaţi să le respecte.
3.Disponibilitatea diferită de înţelegere şi de acceptare a problemei şi respectiv a soluţiilor, pot fi tot atâtea motive.
Incercarea noastră practică de a dezamorsa conflictul dintre diferiţii utilizatori ai Cafenelei, a evidentiat faptul că oamenii conştientizează conflictul. Problema pusă în termeni de nevoi a reusit să-i transforme pe protagonişti în parteneri, cel puţin pentru un scurt timp. Ei au identificat corect cauzele care i-au adus în conflict şi au căutat să indice şi posibile căi de rezolvare, chiar dacă nu toţi participanţii doresc rezolvarea lui. Proiectarea demersului practic pentru schimbarea atitudinilor în procesul comunicării dintre membrii grupului, a fost sortit eşecului, pentru că unii paticipanţi au simţit noi relaţii de autoritate cu propunătorul şi nu sunt pregătiţi să-şi asume noi responsabilităţi, declarându-se pro comportamentului liber şi neîngrădit de reguli, în care fiecare să-şi exprime personalitatea aşa cum consideră de cuviinţă. In timpul brainstormingului, unii participanţi au reacţionat critic faţă de ideile deja avansate, neacceptând unele dintre idei din pricina prejudecăţilor cărora le sunt tributari. Cercetarea s-a oprit în stadiul alegerii soluţiilor, căci participanţii au refuzat punerea în acord cu privire la rolul conflictului în cadrul grupului. Teama de uniformizare, teama faţă de instalarea gândirii de grup, a determinat pe mulţi să considere că starea conflictuală alungă monotonia, indiferent de costuri. Se pare că lipsa de practicare a deprinderii de a aborda conflictul în maniera victorie/victorie, face ca partenerii de conflict să propună şi să accepte stilul victorie/ înfrângere, în maniera “cui nu-i place ce se discută, să se mute la o altă conferinţă”, făcând abstracţie de faptul că în acest fel de abordare a conflictului, disconfortul pricinuit de reprimarea propriilor opinii faţă de un subiect sau altul, va spori tensiunea între membrii grupului; neînţelegerea provenită din întelegerea greşită a mesajelor şi a adevăratelor intenţii ale partenerului de dialog nu fac altceva decât să sporeasca tensiunea şi să apară situaţiile de criză, de agresivitate verbală, când “comportamentul normal zboară pe fereastră”, aşa cum a fost cazul lui AlexM şi al lui Anita47. Soluţiile, de tipul banării unuia sau altuia dintre participanţi, ignorarea, demonstrează cum un incident greşit perceput, poate fi escaladat.
Incă o data, dacă mai era nevoie, cercetarea noastră a pus în evidenţă faptul că “părţile implicate într-un conflict se angajează adesea în perpetuarea conflictului prin investiţiile pe care le-au făcut în desfăşurarea conflictului; de asemenea, cei ce au căpătat puteri speciale, profit, prestigiu, slujbe, cunoştinţe sau abilităţi pe parcursul conflictului se pot simţi ameninţaţi de diminuarea sau încetarea conflictului.” Perceperea inexistenţei unor alternative sau substitute satisfăcătoare pentru realizarea intereselor aflate în joc în cadrul conflictului determină rigiditatea problemei. “Uneori, limitările motivaţionale şi intelectuale pot face ca părţile să perceapă problemele într-un mod mai rigid decât dictează realitatea, astfel încât ele îngheaţă pe ”.

CONCLUZII
Cercetarea noastră şi-a atins parţial scopul: putem spune că mediul virtual este un cadru propice pentru aparţia conflictelor şi oamenii conştientizează acest lucru, însă în cultura românească se impune o nouă dimensiune a educaţiei, şi anume, educaţia pentru prevenirea şi rezolvarea conflictelor, de la o vârstă cât mai fragedă. Conflictul poate fi o ocazie minunată pentru întărirea relaţiilor interumane, însă numai atunci când partenerii de conflict au abilitatea de a-l fructifica în sens constructiv. Specialiştii ne spun că nu înţeleg o societate fără conflicte, în care viaţa s-ar desfăşura ca în “Minunile Sfântului Sisoe”, a lui Topârceanu: ‘îngerii serafici se întrec în politeţuri şi în fapte bune, sufocând pe bietul muritor!’ “Din păcate, credem că nu putem ignora potenţialul de agresiune şi chiar violenţă ce caracterizează indivizii şi grupurile în societatea actuală. Dar sperăm să-i ajutăm să-şi evalueze corect atitudinile în cazul unor situaţii conflictuale şi să-i consiliem în efortul lor de controlare a unor asemenea conflicte. Conflictul bine gestionat poate deveni factor de progres şi angajament, pe când conflictul stihinic, dezorganizat, are efect devastator, aruncă în hăul arbitrajului oamenii şi grupurile.”





BIBLIOGRAFIE:
1.Chirică, Sofia, 1996, “Psihologie organizaţională; modele de diagnoză şi intervenţie”,Casa de Editură şi Consutanţă, Cluj-Napoca.
2.Cornelius,Helena şi Faire,Shoshana, 1996, “Stiinţa rezolvării
conflictelor”, Editura Stiinţă şi Tehnică, Bucuresti.
3.Deutsch, M, 1998, “Soluţionarea conflictelor constructive, Principii,
instruire şi cercetare”, în volumul “Psihologia rezolvării conflictelor”,
Polirom, Iaşi.
4.Johns, Gary,1998, “Comportament organizaţional”, Editura Economică, Bucureşti.
5.Rouchy, Jean-Claude, 2000, “Grupul- spaţiu analitic”, Polirom,Iasi
6. Stoica-Constantin, Ana, 2004, “Conflictul interpersonal”,Polirom, Iasi
7. Stoica-Constantin, Ana, Neculau, Adrian, 1998, Prefaţă la “Psihologia
rezolvării conflictului”, Polirom, Iasi.

Hypatia
Profesorul meu de scenarii... - de Dinu Lazar la: 09/09/2005 13:27:31
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Sau facultatea devine o conditie la un moment dat?"

Judecind dupa ce vad sau aud si dupa si ce ecouri am, la noi, in domeniul fotografiei si al elementelor legate de imagine, nu prea vad profesori remarcabili si cu charisma si mai ales cu opera vizibila si importanta si activi in viata culturala fotografica ( ma refer desigur la fotografia clasica, editoriala, ) a cetatii, in facultatile romanesti... poate ca or fi, dar nu stiu eu de ei...
Cei care au fost mari pe felie si au format generatia anilor `70 nu mai sunt... cind eram tinar aveam fluturi in cap dar acum imi dau seama ce epocale erau cursurile lui Radulet de optica, ale lui Pivniceru de sensitometrie, ale lui Carabat de scenarii, ale lui Litera...
Dupa mii de ore de studiu cum sa nu ma scandalizez in sinea mea cind vad un timpit cum scrie in reviste la popor ca un cutare aparat are color fringeul asa si asa... sau ca lentilele este de dimensiuni mici(!) si nu se extinde in afara... dar asta e alta discutie.
Mediul academic de acum la noi e bun ca te pune in legatura cu felia asta si cu burse si, prea rar, cu conferentiari care mai pica din cind in cind de afara.
Orice facultate este un lucru grozav, departe de mine de a submina invatamintul superior romanesc, desi in sinea mea cred ca acesta cam este la pamint...
Cred ca cine are bani poate sa invete poate mai bine si mai eficient si mai la zi on line, la una din multele facultati de afara, si cine nu are bani poate sa invete din multele situri foto cu explicatii si atitea pagini didactice si importante pentru cultura oricarui fotograf...
Perfectionarea in fotografie la ora asta se poate face si astfel: realizarea de imagini, postarea pe cit mai multe forumuri si locuri unde se discuta fotografie, afilierea la fotocluburi, participarea la toate concursurile posibile, afilierea la citeva grupuri de discutii serioase, lecturi aprofundate de arta plastica si istoria picturii, lecturi in general... si multe cunostinte de marketing pentru cine vrea sa traiasca din asta.
#70883 (raspuns la: #70866) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zarazei - de maan la: 21/09/2005 22:01:18
(la: ai carte, ai parte (?!))
promovabilitatea la bacalaureat

in acest moment examenul de bacalaureat se desfasoara cam asa:
1. proba orala la lb.romana
2. proba orala la lb. moderna
exista doi profesori examinatori, care noteaza fiecare individual pe un borderou iar media celor doua note trebuie sa fie cinci, ca sa asigure promovabilitatea la urmatoarele, scrise:
1. limba romana (de fapt literatura romana)
2. disciplina de profil
3. discipilina la alegere (poate fi orice disciplina studiata, chiar si educatia fizica sau a doua limba de studiu)
ca si-n cazul probelor orale, nota cinci asigura elevului accesul in proba urmatoare.
nu va obtine insa bacul decat daca media tuturor probelor este SASE.

lucrarile scrise se corecteza-n paralel de doi profesori, conform unor criterii stricte si nu se va face media decat daca notele nu vor diferi cu mai mult de un punct.
profesorii au obligatia sa bifeze numarul de puncte acordat la fiecare criteriu indeplinit, pe borderoul de notare, cate unul pentru fiecare teza in parte.

conform povestilor de mai sus, obiectivitatea profesorilor examinatori la probele orale este influentata mai putin de presiunile politice sau ierarhice si mai curand de criteriile de notare, care urmaresc evaluarea unui elev model, care a invatat in fiecare zi si a primit educatia ideala in toti cei patru ani de studiu.
in aceste conditii, daca li s-ar aplica respectivele criterii, promovabilitatea la acest examen n-ar depasi 20% din numarul elevilor inscrisi, intrucat doar la limbile moderne nivelul e extrem de redus, mare parte din canditati neputandu-si insusi o limba straina, din pricina cunostintelor reduse de limba materna.

in alta ordine de idei, sunt de-acord cu-aproape tot ce-ai scris.
amendamentele se refera la:
"elevii putin dotati au parte de profesorii care accepta jobul respectiv. "
n-ai ce face, zaraza, trebuie sa accepti jobul, in conditiile-n care intr-un judet, la nivel liceal, exista doar trei colegii de renume...in fiecare dintre acestea sunt maximum patru profesori care predau aceeasi materie.
un calcul sumar, ma determina sa intreb, ce fac ceilalti dascali, care ar merita si ei sa predea in unitati de elita?
mai mult decat atata, ani de-a randul, absolventi de facultate obtin note foarte mari la titularizare, dar nu si posturi, intrucat acestea NU EXISTA.
in aceste conditii, n-ai decat sa stai la coada si sa te rogi sa mai iasa la pensie cate unul dintre cei care s-au eternizat pe vreun post bun, ca sa ai si tu ocazia sa-ti demonstrezi potentialul.

"parca scapasem de comunism si de eterna egalitate.
nu vorbesc de egalitate ci de corectitudine.
ideea cu remunerarea diferita nu-i rea.
as zice insa ca-i corect sa fie platiti in functie de REZULTATE, iar nu de PERFORMANTA!
un dascal care isi crapa creierii cu o grupa de copii mediocri, care la testele initiale au obtinut media trei pe clasa, reuseste sa-i aduca pe-acestia la nivelul notei sase, trebuie platit si RASplatit, pentru ca deja e cunoscut ca-i mult mai usor sa lucrezi cu un copil care pricepe imediat ce-i spui, decat cu unul caruia ii trebuie doua saptamani pentru fixare.

nu resping nicidecum ideea ca profesorii cu elevi medaliati la olimpiade sa nu fie recompensati, dar aceasta trebuie sa se concretizeze in premii si gradatii si nu trebuie sa aiba nici o legatura cu leafa.
pregatirea olimpicilor se realizeaza-n ore de mediatii sau in asa numitele ore suplimentare (care nu sunt platite niciodata, cum nu-s platite nici orele de pregatire pentru bac, pe care unii directori le impun), nu doar la clasa.
#73779 (raspuns la: #73584) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Referitor la subiectul dezbat - de INCUBUS la: 04/11/2005 12:01:49
(la: Codul-... bunelor maniere.)
Referitor la subiectul dezbatut aici de catre domniile voastre, la un curs de turism profesorul ne atragea atentia ca atunci cand intentionam sa facem o excursie undeva, intr-o alta tara mai ales, sa ne interesam despre obiceiurile si traditiile respectivelor zone geografice. Banui ca o firma de turism serioasa care organizeaza astfel de excursii au si ghiduri sau barem recomandari culese din normele de conduita si 'bun-simt' prezente in acele zone. La fiecare excursie in strainatate ghidul ne spunea cateva reguli fundamentale de urmat, lucruri care de altfel le-am constatat si pe propria piele.
greva profesorilor - de miraz la: 28/11/2005 21:30:25
(la: Greva profesorilor o nenorocire pentru elevi!!)
in primul rand, eu una ii sustin pe profesori. am prieteni care sunt profesori si care isi fac treaba cu constinciozitate. problema este ca meseria de profesor s-a deteriorat intr-un hal fara de hal, chiar mai rau decat conditia de profesor. profesori care pun conditia elevilor sa vina la meditatii daca vor sa treaca, profesori si cadre didactice care pun conditii parintilor sa cotizeze la fondul scolii si al clasei (nu ma refer la cotizatiile pe care le platesc toti parintii, ci in plus), profesori care negociaza cu alti profesori sa dea note mari la clasa ca sa nu le cada lor imaginea de diriginte al celei mai bune clase. si multe altele. sunt profesori care pe langa salariul lor mai fac milioane bune (neimpozitate) din meditatii. alti profesori care nu fac nici un leu pt ca materia lor nu se cere. parintii au luat-o razna rau de tot, nici nu ajunge copilul la scoala ca il dau la meditatii la lb eng. pana in clasa IV, nu ami ai ce sa il inveti. stie copilul eng mai bine decat profesorul. in scoli nu se respecta intodeauna principiul meritului propriu (ma refer la acordarea catedrelor). daca te ai bine sau esti ruda cu directorul, ai catedra, daca nu...... ajungi undeva la sat. analfabetismul e in floare, unii profesori fac ore doar cu 4-5 elevi din clasa, care merg la meditatii, altii nu mai fac nici cu aia, ca oricum vin la medidatii, copiii is plictisiti de moarte la scoala, cel putin astia din zalau (stiu niste copii care tot timpul imi spun ca se plictisesc, ca scoala e pierdere de vreme, si sunt copii cu rezultate bune la scoala). si mai e ceva. profesorii au vacante, au zile libere. pai cel putin 3 luni din an, fara sambete si duminici, is liberi. (nici nu mai stiu de unde am plecat, asa ca o sa pun capat. si ca intodeauna, pestele de la cap se-mpute. adica lipsa banilor a a avut o influenta clar negativa asupra invatamantului, dar obiceiurile proaste din sistem sunt la fel de vinovate).
sandtrout - de Homo Stultus la: 06/09/2011 13:35:19
(la: TEDtalks)
În mare parte, sunt de acord cu exprimările din comentariu. Mi-am permis să subliniez dimensiunea de eliberare în ceea ce priveşte activitatea umană (fie că ne referim la un tip de exprimare cognitiv sau la unul afectiv). Ceea ce aveam în minte (nu ştiu în ce măsură am reuşit să şi exprim asta) este faptul că omul nu trebuie să se simtă încorsetat sau ruşinat, chiar dacă ceea ce spune nu are nici o valoare (afirmaţia asta se aplică doar atunci când procesul de educaţie formală este în desfăşurare – în sensul că acesta e contextul în care o folosesc). Când eram mic şi am văzut prima dată un glob pământesc, eram convins că oamenii trăiesc în acel glob, şi nu pe el. Raportarea asta este acceptabilă şi chiar simpatică atunci când ai cinci ani. Dacă aş folosi acelaşi tip de exprimare acum, aş fi doar ridicol. Sir K defineşte creativitatea într-un mod specific. În definiţia din discurs (după înţelegerea mea) creativitatea nu este acelaşi lucru cu originalitatea. Ăsta e un lucru care trebuie subliniat.

În legătură cu remarcabilul. Tocmai faptul că foarte puţini oameni pot opera cu lucruri remarcabile mă eliberează. Îmi permit să fiu eu însumi. Plec de la ideea că eu nu sunt remarcabil şi că nu voi putea niciodată consemna ceva remarcabil. Asta e cu adevărat eliberator. Dacă am asta în minte, îmi pot permite să dau drumul unor lucruri pe care altfel nu aş avea curaj să mi le exprim nici mie. Acest tip de eliberare mă face să reacţionez mult mai bine la încorsetările realităţilor sociale şi la critică. Din moment ce eu nu am iluzii, nu pot să fiu constrâns de aşteptări. În felul ăsta dacă, în ciuda premizelor mele, voi sfârşi consemnând ceva valoros, surpriza cea mai mare (şi plăcută) va fi în primul rând pentru mine.

Ideea centrală din prima parte a discursului (cel puţin pentru mine) este depăşirea fricii de greşeală. Este bine să greşeşti. Acrivia (are acelaşi sens cu acribia în context) este adevăratul inhibitor aici. Realităţile sociale au doar o importanţă secundară. Rolul educatorului este acela să te facă să greşeşti cât mai aproape de adevăr. Normal că până la urmă trebuie să descoperi cum e de fapt corect. Parcurgând o parte din drum (chiar dacă asta te duce într-o direcţie greşită) cu mijloace proprii, ajungi să ai o înţelegere mult mai adâncă (prin raportare personală) în cele din urmă. Cel care primeşte educaţie trebuie lăsat să greşească până când înţelege cum se ajunge la ceva care este relativ corect sau acceptat în general ca fiind corect. Cu adevărat interesante sunt situaţiile în care se ajunge la ceva despre care nu se poate spune că e corect, dar care nu încalcă niciun principiu esenţial. Abia ăsta este punctul în care s-a ajuns la acea supleţe mentală despre care vorbeam.

Teama de greşeală poate să vină împreună cu ruşinea. Până la o anumită vârstă, am fost un elev impecabil, nu din teamă, ci de ruşine. Îmi era ruşine să nu ştiu răspunsul la o întrebare. Teama are rolul ei. În urma unei palme pe care am primit-o de la un profesor în generală, pot fi trezit noaptea din somn şi răspund impecabil că la nivel de gimnaziu dilatarea este liniară şi în volum. Un revers al acestui lucru a fost că multă vreme nu m-a interesat procesul. Mă mulţumeam să ştiu concluzia. Cred că vreau să spun, pe scurt, că adevărul impus este acceptat, dar rareori investigat.

Sir K propune în fapt o lărgire, o abordare a fiinţei umane în ansamblu, în integralitate şi (foarte important) într-un mod nou. Multe din ideile mari au fost considerate utopii până în momentul în care nişte încăpăţânaţi le-au adus la împlinire. Dispariţia sclaviei (să acceptăm asta de dragul discuţiei), zborul, automobilul, diversele evoluţii tehnologice, toate astea au fost utopii la un moment dat. E drept că pentru înfăptuirea lor a fost nevoie de oameni remarcabili. Dar (cu asta închei şi îmi cer scuze că am abuzat de răbdare) chiar şi “William Shakespeare a fost elevul cuiva”. Ideal ar fi ca educatorul să vadă în fiecare învăţăcel un Shakespeare sau un Picasso sau un Einstein. Asta, în ciuda faptului că probabil în toată cariera lui nu va avea ocazia. (Subliniez că sunt perfect conştient cât de uşor şi cât de justificat se pot combate afirmaţiile mele.)

Pun încă două discursuri. Unul despre ciori şi unul despre originarea ideilor.



#620043 (raspuns la: #619860) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ma refeream la Luneta, situl - de Daniel Racovitan la: 22/08/2003 10:15:12
(la: Decoleaza!)
ma refeream la Luneta, situl :)

e in faza de decolare si ia din ce in ce mai multa altitudine, hehe :)
#38 (raspuns la: #37) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"cine n-are nici un dor, lele, traieste pe lume usor, ba" - de (anonim) la: 18/09/2003 20:59:34
(la: Prejudecata despre cuvantul "dor")
De multe ori am fost intrebat if I miss my country, sau if I long for my friends, sau if I wish to go back. Raspunsul meu a fost intotdeauna No. Si totusi, si atunci si intotdeauna mi-a fost dor de tara unde m-am nascut, de prieteni.
Profesorii nostri se referau la folosinta cuvintul “dor” in folclorul si literatura romana. Gasiti un singur cuvint in alt grai, care sa-l inlocuiasca, spre satisfactia tuturor, in totalitatea sensurile intilnite la noi.

Dorul, ca si iubirea sint greu de definit. De mii de ani poeti si scriitori incearca s-o faca, spre delectarea noastra.
“Mi-a plecat mindra de luni, mi-a lasat dorul prin pruni si dragostea prin aluni.”

Iata cum am distrus toata “poezia” mesajului meu anterior, …da, cel cu fasolea.



Cauti rezolvarea subiectelor de la simularea bac-ului la matematica?
O gasesti la linkul de mai sus, la cursul 22, sectiunea 22.01 :)
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: