comentarii

profozitii cu antevorbitor


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Sunt de acord cu antevorbitor - de RSI la: 15/02/2006 09:39:15
(la: De ce se citeste atat de putin in ultima vreme?)
Sunt de acord cu antevorbitorii ;)
Nu cred ca se citeste mai putin, dar cred ca a inceput sa se citeasca si altfel decat eram obisnuiti. Trecem din era Guttenberg in era Gates. Din ce in ce mai multe carti sunt in format electronic, ba mai mult , in afara de accesibilitate sporita se pot obtine combinatii artistice intre lectura, arte plastice, animatie, muzica etc. - multimedia. Recunosc, personal sunt un nostalgic al librariilor, al mirosului de hartie tiparita, si prefer sa "printez" cartile pe care le dau jos de pe net. Aici intervine si problema "ochilor mei obositi". Dar, o data cu progresele electronicii, ecranele vor fi mai mari si cu o rezolutie excelenta la preturi reduse si se va schimba si gustul meu pentru litera tiparita...;)
==================================================
"Eficienta este cea mai inteligenta forma de lene. (David Dunham) "
#106060 (raspuns la: #106057) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Consider ca e printre cele ma - de My la: 24/12/2003 14:26:18
(la: Casatorie in Franta)
Consider ca e printre cele mai faine lucruri care ti s-ar putea întâmpla. Cum spunea un antevorbitor, te duci în Franta, nu în jungla si nici în România.
O sa gasesti oportunitati din domeniul matematicii la fata locului. Ajunge numai sa stai o perioada acolo, sa intri încet-încet în sistem, sa-l cunosti ca sa stii care-s drumurile de urmat. Fii linistit ca sunt drumuri.
Nu te lasa intimidat de cei care spun ca lumea se poarta "naspa" cu imigrantii, pentru ca în primul rând depinde cine esti. Poarta-te natural, fii dezghetat, vorbeste frumos franceza si o sa vezi minune, nu se uita nimeni urât la tine.
Succes.
Idee - de Dinu Lazar la: 31/03/2004 23:41:17
(la: Imaginea Romaniei: un nou scandal in Franta.)
pai, stimate domnule Racovitan,
eu nu am facut poze cu cacati la Paris; am facut acolo pozele pe care le vedeti la
www.fotografu.ro/perswork/travelst
Mie, dar poate sunt subiectiv si dus cu pluta, mi se par chiar si acum, niste imagini bunicele.
Bun, si sperind eu sa fac o expozitie cu ele, madama directoare de la Centrul Cultural Francez de aici din Bucuresti a zis ca sunt neshte porcarii si ca sunt triste si negative si ca nu asa e Parisu` si ca sa plimb ursu de acolo si sa mai vin in stabilimentu` ala cultural cind mai invatz sa fac poze, adica niciodata.
Si fata de pozele cu primavara romaneasca de care vorbim, sint ca cerul si iadul.
Altii stiu deci sa isi apere imaginea, domnu`.
Pe de alta parte, eu merg destul de mult prin tzara, adica in Ro.
Vad multe zone jalnice, mizere, murdare, cumplite.
Ele exista... si se accentueaza pe zi ce trece.
Noi una vorbim si ne dam mari cu NATO si ca sanchi intram in Europa, dar la tzara e prapad.
Exista si peisaje senzationale, dar si imaigni cumplit de dezolante, catastrofale, care sunt generate de o situatie cumplita, o saracie si o incultura si o stare incredibila, pe care nu le putem, cum spune antevorbitorul foarte bine, ascunde sub presh.
Ce treaba avem noi cu Franta si rahatii care se pot vedea si acolo, desigur?
De ce nu face Ministerul Culturii si Ministerul de Externe un plan de cunoastere a Romaniei peste hotare? Se dau sute de milioane de dolari pe proecte culturale de tot plinsu, se sarbatoreste Stefan cel Mare cu faclii de dolari arsi, si vine unu` si face o expozitie cu tzigani, care este, si are un impact mai mare decit toate manifestarile istorice si isterice de pe aici.
Exista o cumplita fractura intre ce este, ce ar trebui, si ce se face.
Se dau aici inutil miliarde de dolari pe proiecte incredibile si asta e rezultatul.
Ceilalti ne vad ca o natie ca in pozele alea, dar faptul ca nu exista nici o fabrica de sapun in Romania nu scandalizeaza pe nimeni.E mizerie mare aici si asta e... daca li se pare interesant, o fotografiaza pe asta.
Vreti sa vedeti o adevarata Romanie? Mergeti la www.7zile.ro
De ce nu sponsorizeaza Ministerul culturii asa ceva minunat si da banii pe timpenii si prostii?
Cit timp cultura si propaganda Romaniei se vor face cu incompetentza, astea vor fi rezultatele.
#13105 (raspuns la: #13099) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
iar imi dau lacrimile - de enigmescu la: 21/06/2004 11:36:28
(la: Notiune, natiune - neamule!)
ca si antevorbitoarea mea pun aceeasi intrebare: care e rostul acestei asertiuni? e doar o complicata schita teo/logica care vrea sa afirme ceva(dar atunci ii lipseste o concluzie) sau o inghesuire de idei ce se vrea constituita intr-un zid de nezdruncinat(si in cazul asta trebuie spus ca orice constructie isi are "surpatorul"/cutremurul ei?
just me
prenumele - de carapiscum la: 02/10/2004 11:21:53
(la: prenumele si influentza lui)
La fel ca si antevorbitoarea mea nu cred ca exista vreo influenta subtila a numelui asupra persoanei. Dar mi s-a intamplat uneori sa afirm despre unele persoane ca nu li se potrivesc numele pe care le au. Cred ca e vorba de rezonanta pe care o au ele in urechile noastre si de "legaturile" pe care le facem intre acestea si unele personaje vazute dinainte- live sau in media.

Ce mi se pare insa important este faptul ca e bine sa ne placa numele pe care le avem. Ca se mai intampla sa nu ne placa, asta nu-i mai putin adevarat. Si vina pt. o alegere proasta o au de cele mai multe ori parintii care ori se lasa influentati din exterior, ori pur si implu nu-i duce capul la mai mult- imi cer scuze daca cineva se simte vizat/ofensat. Eu am doua nume de botez: primul imi place f. mult si consider ca ma reprezinta, cel de al doilea mi-a fost pus la insistentele moasei spitalului- ciudat e ca intr-un anume fel si acest nume ma reprezinta, desi nu-mi place si nu-l folosesc.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
Pacat Spirit Intelept... - de ampop la: 18/10/2004 11:02:24
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
ca ceilalti asa-zis "yoghini" nu au IQ-ul tau. Stii, m-am cam saturat de spalatorii de creiere cu IQ de 100, de orice parte or fi ei...:). Ba mai mult, care devin amenintatori. Ce, o sa ma duca securitatea la beci daca nu sunt de acord cu antevorbitorul tau, ala cu "tic-tac"...penibil, zau asa...Toate cele bune :).

Mario
#25406 (raspuns la: #25234) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daniela, - de desdemona la: 20/10/2004 11:55:46
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Cred si eu, la fel ca unii din antevorbitorii mei, ca ai pus problema cu prea mare patima ... si partinire. E drept ca domnii (romani sau nu) de multe ori mai au de invatat in ce priveste munca in casa (fie considera ca nu e necesar sa speli pe jos atat de des, fie cand o fac 'uita' de colturile mai dificile) dar nu cred ca un barbat cu bun simt si o inteligenta normala nu poate fi facut sa inteleaga cand e cazul sa puna si el mâna. Nici instinctul nici traditia nu ii dedica pe barbati in special muncilor din casa, rolul lor (de la natura si prin traditie) este altul. Asta insa nu inseamna ca sunt scutiti de a ajuta. Dar nu trebuie sa ii condamnam si acuzam in bloc pentru ceva de care nu sunt vinovati mai mult ca altii de acelasi temperament. Chiar si in tarile civilizate si cu femei emancipate lucrurile de care te plangi se produc inca. Dar cred ca e gresit sa fii atat de inversunata impotriva barbatilor romani.

Desdemonita
#25657 (raspuns la: #25639) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PT. VOI TOTI, DAR IN SPECIAL SOTIEI MELE!!!!!!! - de carapiscum la: 10/01/2005 05:00:47
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Mai intai de toate vreau sa jur pe ce am mai sfant ca cele ce urmeaza sa le scriu aici sunt purul adevar, adica acelasi adevar pe care l-am ascuns cu buna stiinta, intai de mine insumi apoi de ceilalti.

De aici a inceput totul:
EU- "Sa-ti spun ceva: eu am fost multi ani pe cont propriu, inainte de a ma casatori, si singur m-am intretinut fara vreo greutate, sa stii. Dupa fericitul eveniment lucrurile nu s-au schimbat prea mult, in sensul ca nu intotdeauna m-a asteptat mancarea calda intinsa pe masa- si asta nu m-a suparat. Nu m-au suparat f. multe lucruri desi in sinea mea nu le-am agreat niciodata. Si ce s-a intamplat cand am avut curajul si nasabuinta de a rosti ce gandesc? Sa fiu considerat un fel de intrus in viata ei. Am stat atunci si m-am intrebat: de fapt cine este intrusul aici, eu sau ea? Cine mi-a invadat viata cu iubirea pe care apoi a uitat-o? Cine s-a gasit sa-mi zica mai apoi ca nu-mi da socoteala unde merge si ce face, asta in conditiile in care eu ii spuneam cu f. mici exceptii unde sunt si ce fac? Femeia care s-a folosit de iubirea mea pt. ea!!!"
Daniela M.- "in cuvintele tale vad ciuda de mascul respins din barbatul roman fata de barbatul strain care "are mai mult succes". si nu ai facut decit sa iti ungi orgoliul ranit cu acelasi balsam: cu alte cuvinte "aha, daca nu ma vrea pe mine si il vrea pe altul, asta nu e din cauza ca nu sunt eu bun de nimic sau ca nu stiu cum sa ma port cu ea, cum sa o respect si cum sa o tratez ca egala mea pt ca e si ea o fiinta umana care merita acelasi respect ca si mine, ci pt ca are altul mai multi bani ca mine! asta-i motivul, nu altul". este o autoamagire masculina, tocmai pt ca DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii, si atunci judeca si femeia dupa calapodul sau. sau ii este barbatului mai usor sa dea vina pe bani decit sa se "uite in oglinda" si sa vada ca ii lipsesc anumite calitati.

lamureste-ma si pe mine: vrei ca femeia sa fie "si desteapta si frumoasa si banoasa si devreme acasa" (sau ma rog, asta o fi idealul) ... ok, dar tu, barbat roman, ce ii oferi?"

PRECIZARE NECESARA: nu e vorba de o a treia persoana in cazul nostru!

Nici nu stiu cu ce ar trebui sa incep. Am recitit ce am scris eu si ce au scris altii despre mine la acest forum si va spun cu toata onestitatea de care mai pot da dovada ca MI-A FOST EXTREM DE RUSINE DE MINE INSUMI!!! Dar ce urmeaza sa va spun tuturor sub forma de marturisire publica, spre stupefactia unora si spre extazul altora, tin sa precizez ca nu cauta sa atraga nici compasiune/compatimire, nici incurajari si nici altceva. Este pur si simplu vorba de nevoia mea interioara de a restaura cat de cat dreptatea si de-a ma putea impaca- cu Dumnezeu si cu oamenii, semenii mei- in special cu sotia mea. De iertat eu singur nu ma pot ierta! Ramane la latitudinea voastra sa ma judecati cum vreti. Pe langa asta, consider ca o mai mare umilire decat insusi faptul ca ne vom desparti anul asta nici nu pot concepe.

Decizia de a scrie aceste lucruri aici si acum vine intr-un context cu totul special din viata mea, asa cum deja v-am spus- pe fondul unei imense deznadejdi si pareri de rau pt. ceea ce am facut in trecutul nu tocmai indepartat. Va scriu acestea si cu greu imi pot retine lacrimile care deja mi-au inundat cararile vietii, zile si nopti la rand.

Din conversatia mea cu gazda acestui subiect, stand acum si judecand mai pe indelete, am dedus ca am facut pe interesantul la momentul postarii raspunsurilor mele. Eram intr-o pasa proasta, asta pot sa-mi amintesc, nici nu mai stiu ce am gandit atunci. Nu-mi caut scuze, am facut ce-am facut si acum suport consecintele faptelor mele. Am pozat in drept si sfant, am facut pe lupul moralizator, m-am impaunat cu tot felul de citate care nici macar nu aveam caderea necesara de a le lua in gura mea. Nu stiu cat de cerebral mai pot fi sau daca am fost vreodata, insa stiu ca mi-e dor de demnitatea mea pe care ca un nebun eu singur am profanat-o.

Nici unul dintre voi nu mi-ati atras atentia, cand i-am raspuns Danielei si i-am pomenit de deziluziile mele, ca prin afirmatiile acelea am jignit-o crunt pe sotia mea, mai ales ca nu era de fata sa-si poata lua apararea. Imbecil, nerod, ipocrit bicisnic ce sunt, sa ma ierte Dumnezeu ca spun asta dar mai bine mi-ar fi fost in ziua aceea sa-mi fi pierdut o mana ca sa nu mai pot redacta elucubratiile alea! Cum adica s-a folosit de dragostea mea? Iubindu-ma si iertandu-mi toate mojiciile, trecand cu vederea impasibilitatea unui trantor care-i sugea mierea sufletului, suportand absolut eroic traiul alaturi de un om care a dezapreciat-o si i-a calcat demnitatea in picioare in numele iubirii lui parsive??? Pai asta n-a fost casnicie pt. ea, a fost temnita grea in care cu ferocitate si fata schimonosita de ranjetu-mi salbatic am aruncat-o ca pe-un gunoi nefolositor. Si pt. faptul ca m-am considerat cel drept, care nu savarseste nici o faradelege asupra ei, am indraznit sa-i cer si ultima picatura de inima ce-i mai ramasese, am adus-o pana la stadiul acela de epuizare psihica si fizica in care a cazut bolnava. Iar cand am vazut asa ceva ce credeti ca am facut? NIMIC, oameni buni, NIMIC!!! Am lasat-o ca pe-un gard ce sta sa se prabuseasca si nici macar un leat de compasiune nu i-am pus in sprijin. De apa si de alte cele nici nu mai vorbesc. Sigur, in sinea mea ma gandeam atunci ca am dreptate sa ma port asa. ...Ah, nesuferitul de mine, dar cum poti lasa un bolnav sa zaca in patul de suferinta in care de fapt chiar tu l-ai infundat, mai ales ca este vorba de consoarta ta, cand legea crestina pe care ai invocat-o de atatea ori spune ca pana si pe dusmanii tai esti dator sa-i ajuti la vreme de necaz??? Si uite-asa mi-am dat singur dreptate si m-am intaratat in propria-mi inima pana ce am devenit dusmanul dinauntru- cariul ce roade in nestire si subrezeste lemnul de cea mai buna calitate. Zice o vorba: "pazeste-ma, Doamne, de prieteni/(casnici), ca de dusmani ma pazesc eu singur!"

Vreau in contextul asta sa vorbesc si despre ceva ce n-am vorbit cu nimeni niciodata. E vorba de vizionarea unor scene sexy sau porno, din reviste sau filme. Stiu ca e greu de crezut, chiar pt. mine insumi este pur si simplu inexplicabil, dar niciodata revistele porno sau sexy n-au avut alta insemnatate pt. mine decat ca material informativ, de documentare. Nu stiu cum priviti voi lucrul asta, insa eu in afara de sotia mea, de formele trupului ei frumos si curat, n-am dorit mai mult. Exista instinctual in fiinta mea dorul de ea, nu de femeie straina, pt. ca fantezii erotice nici macar nu mi-am putut inchipui sa am cu altcineva in afara ei. Si poate ca n-ar fi rau de spus un lucru aici, anume ca ea a fost prima femeie din viata mea si a ramas singura! Cred ca totusi i-am ramas fidel pana la capat, in pofida aparentelor care m-au tradat de inselator. Dar, sigur, asta ramane o afirmatie neverificabila. Cred ca ei i s-a parut a fi hidoasa aceasta fata ascunsa a mea, insa mie mi s-a parut a fi in regula fiindca oricine isi doreste sa aiba o viata sexuala normala, mai ales cand e vorba de inceputurile acestei vieti. Asta nu m-a facut instabil in sentimentele mele fata de ea si nici in dorintele mele pasionale pt. ea ca femeie. Daca macar ar fi existat posibilitatea citirii gandurilor...

Revenind la conversatia mea cu gazda, stiti cum s-a intamplat atunci cand mi-a zis verde-n fata cine sunt? Am scuturat din cap si-am zis: NU, eu cu siguranta nu sunt asa! NU sunt eu cel zugravit aici! Cata mascarada, ce oglinzi diforme am trebuit sa folosesc pt. a-mi canta singur in struna...! Pai e normal de vreme ce ego-ul uman si in special cel masculin nu poate accepta ideea ca daca ai gresit cumva trebuie sa recunosti asta cat mai curand, nu sa dai din colt in colt doar-doar s-o gasi o portita de scapare din fata propriei constiinte. Cand nu-ti joaca nimeni dupa cum ii canti, crezi ca nu vrea sau nu stie sa joace, nu te gandesti niciodata ca muzica ta e proasta si ca are ritmul stricat. In plus uiti ca fiecare are anumite afinitati pt. probabil lucruri diferite decat ale tale.

Mi-am zis la un moment dat ca de s-ar deschide pamantul sub mine si pe loc m-ar inghiti, nu mi-ar parea rau. Merit cu varf si indesat o bataie crunta, dar daca s-ar intampla asa n-as mai avea vreme sa indrept pe cat posibil greselile trecutului. Si apoi cui i-ar folosi un asa sacrificiu? Ei, asta-i o intrebare mai dificila. Poate ca in felul asta ar scapa lumea de tirania si de mandria mea...

Stiti ce e cel mai dureros in amintirile astea? Ca unele persoane din apropierea ei mi-au atras atentia inca de la inceput sa n-o ranesc, fiindca e o fiinta sensibila si a indurat destule la viata ei. Dar nesimtitul de mine a dat din cap atunci ca un natang ca intelege, a raspuns sa nu-si faca griji pt. ea si i-a asigurat ca o iubeste nespus de mult. Sigur ca o iubeam, insa indiferenta mea in a applica in practica acest sentiment rafinat si uitarea rugamintilor ei si ale prietenilor ei a facut din mine cel mai josnic si lipsit de constiinta barbat de care ar fi putut avea parte. Si nu pot sa nu ma intreb acum: de ce mi-au atras atentia atunci, ce au vazut acele persoane in viitorul nostru...?

Cred insa ca cea mai mare greseala pe care am putut-o face a fost aceea de a-i reprosa unele lucruri, asta fara a ma gandi in prealabil ca era necesar sa-mi aplic intai mie aceleasi reprosuri. M-am grabit sa ridic piatra si sa arunc asupra ei cu manie, n-am cautat niciodata cu adevarat sa inteleg si logica dupa care isi randuia ea propria viata. Si chiar sa fi avut dreptate, oare nu puteam macar sa fiu mai blajin, mai bland, mai temperat??? Sigur ca n-au existat numai zile negre, totusi ce folos de toate celelalte zile bune daca atunci cand a fost mai mare nevoie de mine eu am lipsit cu desavarsire la apelul cel mai important??? Vedeti voi, eu am gandit (superficial ca intotdeauna) ca ea n-a vazut decat partea goala a paharului... Insa nu m-am gandit niciodata ca in fapt eu n-am turnat nimic in respectivul pahar, ea mi l-a intins plin si eu am sorbit pana la ultima picatura apoi am uitat de asta si m-am trezit ca cer din nou sa beau- ceva in genul: "muieti ti-s posmagii?". In imaginatia mea bogata eu il vedeam plin, dar in el sufla vantul deznadejdii ei, nu era iubirea sau vreun rod al iubirii mele, ci numai un gol imens- si iata ca acum asta se razbuna fiindca acest gol s-a transferat pe deplin in propria-mi inima ca sa vad si eu cum e...

Stiti ce regret cel mai mult? In primul rand zambetul ei cald, dragastos, aproape nelumesc, acel zambet care incetul cu incetul s-a intunecat, apoi a disparut fara urma de pe fata ei obosita de atata chin sufletesc. In al doilea rand regret enorm timpul ei irosit in van in incercarea ei supraomeneasca si inutila de a mentine viabila o casnicie pe care eu o daramam prin orice mijloace. Apoi regret noptile pierdute in fata monitorului sau a televizorului, nopti care cel putin teoretic ar fi trebuit sa i le dedic in totalitate. Imi vine acum sa ma dau cu capul de toti peretii, sa-mi sfasii pieptul ca sa-mi scot inima si sa mi-o arunc la caini, dar cred ca nici cainii n-ar manca asa o inima neagra si stricata. Si cate regrete nu s-au ancorat acum in sufletul meu..., cate pareri de rau... Ce folos, sunt tardive.

A avut anumite pretentii pe care m-am grabit sa le accept gandindu-ma ca chiar daca unele nu-mi prea convin va trebui sa invat sa le respect ca atare. Dar bineinteles ca nu i le-am respectat nici o clipa; cum adica ea sa ridice pretentii si eu nu? Pai bine, mai golane, atunci de ce-ai mai acceptat? Si daca ti-a cerut s-o respecti si sa nu-i incalci anumite reguli pe care ea le avea deja in practica, tu te-ai gasit sa terfelesti totul fara zabava in dorinta de a-ti impune tu propriile legi? Adica tu sa-ti hranesti orgoliul masculin pana crapa iar ea sa taca si sa inghita ineptiile tale? Ce te asteptai, sa-ti puna cununi de lauri pe tamplele-ti intelepte??? A avut dreptate sa afirme ca ai incercat sa manipulezi in fel si chip unele situatii de asa maniera incat, normal, ea sa apara ca o scolarita prinsa cu copiatul si pedepsita- pusa la colt. Dar stii ceva interesant? N-ai facut decat sa te manipulezi pe tine insuti, pana la urma.

Stiu acum ca nu mai exista cale de intoarcere din voiajul de...despartire, incerc sa ma impac cu ideea asta. Acum..., acum ce-i de facut? Nimic nu mai e de facut decat bineinteles luarea aminte pe viitor si indreptarea copacului crescut stramb. Mai este posibil oare? Minuni se mai intampla, dar se spune ca tin doar 3 zile. Socotesc ca mie mi s-au oferit din partea sotiei mele mai mult decat suficiente zile pt. minuni (fara a mai pune la socoteala noptile) si daca ineptia si inertia nu m-ar fi dus in continuare pe acelasi val pierzator, azi n-as mai fi avut ce scrie aici. De aia va spun ca daca este cineva de care trebuie sa va fie mila in toata povestea asta sordida, acea unica persoana este sotia mea.

O singura dorinta mai am acum in viata, indiferent pe ce drumuri vom apuca fiecare din noi: anume sa reuseasca in cele din urma sa-si calce (inca o data, pt. a cata oara???) pe inima si sa ma ierte- nu cu sensul de a ma primi inapoi in viata ei, n-as merita asa ceva. Recunosc totusi ca sufletul meu nu mai are pace de cand ne-am separat si ca singura alinare mai rasare in sufletu-mi hain doar atunci cand o zaresc, altfel viata mi se pare lipsita de sens, lipsita de culoare, de farmec... Vioiciunea de altadata m-a parasit definitiv in ultima vreme iar de reusesc sa uit pt. o clipa si zambesc, atunci vine glasul acesta cumplit care ma intreaba: mai poti zambi? Si ca un facut, chiar de vad o femeie mai frumoasa in fata mea, ma uit la ea ca prin sticla- fiindca dincolo de ea o vad tot pe frumoasa si nevinovata mea sotie!!!

Am avut un noroc orb sa dau peste asa o femeie care sa ma iubeasca sincer, si asa cum spunea un antevorbitor aici (care nu stie cum sa-si mai arate aprecierea fata de propria sotie) eu n-am stiut/n-am invatat sa-i apreciez calitatile decat dupa ce am pierdut-o.

Cred ca pe aceasta cale am raspuns inclusiv cererilor mai vechi de a-mi cere iertare fata de unele persoane de pe forum.

Vreau sa inchei prin copierea unuia din ultimele mesaje aparute la acest topic fiindca mi se pare ca se potriveste f. bine acestei situatii.
"Barbatii nu sunt cele mai importante fiinte de pe Pamant ,caci in fata lui Dumnezeu toti suntem egali ,si daca va iubim-noi femeile ,nu inseamna ca nu mai avem si alte prioritati in aceasta viata.Imi pare indaratul acestei afirmatii o unda de aroganta.DA, sigur gresim ca sunteti centrul universului nostru ,ca va iubim cu disperare ,ca sunteti lumina ce ne ghideaza pasii prin intunericul vietii,ca suntem orbite de dragoste sub influenta careia se sterg toate supararile provocate,dar nu e greseala noastra ca sentimentele nu sunt impartasite ,ca suntem tratate necorespunzator, pentru ca barbatii habar nu au ce este respectul in primul rand pentru ei si apoi pentru cei din jur.Suntem sclave ale iubirii da ,si deci si ale barbatilor spre rusinea noastra.Oare nu ar trebui sa mai iubim?Ar trebui sa ne schimbam sufletele, materia creierului nostru,caci doar asa stim sa iubim oferind tot ce este inlauntrul nostru.
Atat a avut de spus o romanca din Ploiesti."

Asadar uitati ce ati citit in carti sau ati vazut prin filme, asta e povestea adevarata a doua vieti irosite si a unei iubiri distruse de un barbat roman- damnat sa fie in veci!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#33058 (raspuns la: #31644) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Optiunea de a fi sau a nu fi homosexual - de lupdestepa la: 29/05/2005 21:36:30
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Rabdare, rabdare cer!!!

Dintru inceput va previn ca trebuie sa aveti rabdare!!!

O sa incerc sa-mi fac cunoscuta si a mea parere. Am citit o parte dintre postari. Din ce reiese din titlul site-ului eu unul inteleg, fara un efort considerabil datorita tocmai exprimarii laconice, concise si la obiect, ca scopul lui este impartit: sa ofere prilej de conversatie si sa determine procesul gandirii. Si mai inteleg ca aceste obiective nu sunt alternative, ci cumulative.
Facand o sinteza a celor ce s-a spus pana acum constat, nu in ce priveste esenta celor spuse, ci in ce priveste “haina” cu care au fost “scoase la plimbare” in vazul lumii ideile unora (cazurile fericite) sau lipsa de idei a altora (si, implicit automatismele de gandire), anume ca exista un spirit solid revendicativ al adevarului in cazul unora dintre preopinentii mei. Mai apoi constat o lupta a multor orgolii, multe rabufniri de orgolii si ma opresc. Iar unii se vindeca psihic de complexe, fie ele de superioaritate sau din contra.
Revenind la topic, observ mai intai titlul, care circumscrie intrebarea care urmeaza imediat, la societate si moravuri. Notam cu (1). Apoi incerc sa inteleg intrebarea: “Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?”. Notam cu (2).
Din (1) si (2) rezulta o sumedenie de idei, care mi se pare ca au fost neglijate, voit sau mai degraba fara voie.
Si nu o sa incerc in continuare sa dau raspuns la aceasta intrebare, ci mai degraba sa ridic niste semen de intrebare care se circumscriu temei in discutie care, in situatia in care sunt pertinente, ar putea valora aproape ca si un raspuns.

Inteleg deci ca discutia are legatura cu societatea si cu moravurile. Si este correct ca s-a afirmat asa ceva, deoarece nu se discuta daca Robinson Crusoe a fost homosexual, nici daca Vineri a fost homosexual, nici daca, desi nu era nici unul dintre ei, au devenit homosexuali. Nu se discuta nici daca Adam si Eva au fost homosexuali, nici daca vreunul dintre ei au devenit…; nici daca pustnicii, de oriunde, sunt sau nu homosexuali, sau daca devin homosexuali; sau (cu toata evlavia si cuviinta) nici nu se discuta daca Dumnezeu este homosexual, daca a fost homosexual, sau daca o sa devina samd. I think I made my point!
Afirmam deci ca atributul acesta de a fi homosexual tine, intr-un fel oarecare, de individ privit nu in esenta lui ca OM, ci ca parte a unei colectivitati, a unui grup social, a unei societati in genere. Ma intreb si va intreb in acelasi timp ce orientare sexaula a avut (daca a avut o orientare de asemenea natura) copilul-lup, vestitul caz de copil salbatec???
Mai inteleg apoi ca fiind parte a unei colectivitati, individul se circumscrie intr-un mod reflex unui sistem de valori proprii colectivitatii, fara a-si nega propria identitate. Deci individul este ceea ce el reprezinta in cadrul si pentru acel grup/colectivitate. Din acest motiv, unii se recomanda (in cazul in care o fac) cu numele, iar apoi adauga, parca intr-un mod necesar, si profesia, sau functia sau ocupatia. Nu o sa auzim un taran, in toata splendoarea simplitatii sale si a bunului-sau-simt ca se recomanda “Sunt Gheorghe Pana, taran!” dar avem destul de des sansa sa auzim “Sunt avocat Popescu”, sau “Inginer Iacob” samd. Pentru acestia, si unii dintre noi putem chiar face parte din aceasta din urma categorie, este important acest atasament al numelui. Acest lucru nu inseamna ca, el insusi, numele nu valoreaza sau valoareaza mai putin (caci primul lucru pe care l-a facut, a-propos de Crusoe, a fost acela de a-l “boteza” pe Bunul Salbatec). Ori vedem ca numele este un atribut de pret al omului ca individ social. Curios lucru est urmatorul, ca desi IN ESENTA NOASTRA CA FIINTE DE ACEEASI NATURA noi oamenii nu ne diferentiem intre noi (caci toti compunem aceeasi specie) luati ca INDIVIZI (deci ca elemente ale unui grup social) ne diferentiem intre noi tocmai prin aceste lucruri care ne definesc in aparenta si nu in esenta. Numele pe care-l port nu ma face mai mult sau mai putin OM, dar el ma face un individ diferit de altii, imi poate conferi un anumit statut in raport cu ceilalti samd. Dar la un moment dat (contrar teoriei sustinute de Maiorescu, si cunoscute noua inca din clasa a X-a), formele acestea, invelisul acesta, care nu detine nimic din natura noastra de a fi om, incepe sa-si produca substanta. Sau ca sa fiu mai concis si mai exact, nu o produce ci o reproduce, o modifica, o remodeleaza in acord cu diferiti factori. (Auzim asfel marturii ale unora: “Pe X banii l-au schimbat”; “Pe Y puterea l-a facut arogant, zemflemitor…”; Pe Z tradarea l-a transformat intr-un nebun si intr-un crud criminal”) etc. Caci nu tine de ESENTA de a fi om faptul de a fi bogat, sau de a detine o dregatorie publica etc. Si fiecare dintre noi poate gasi macar un exemplu concret la exemplele generale de mai sus.

Ce concluzie pot trage din cele afirmate mai sus? Ca faptul de a fi homosexual tine de natura mea de a fi, adica homesexualitatea sau heterosexualitatea este un atribut al naturii mele umane CA OM, sau ca, dimpotriva, aceste lucruri privesc mai degraba pe INDIVID, ca parte a unui grup? Rezum: eu ca om nu sunt heterosexual sau homosexual; eu ca individ sunt sau nu sunt homesexual, sunt sau nu sunt heterosexual. In raport cu OMUL nu iau in calculul identitatea mea sexuala; in raport cu un INDIVID eu sunt homosexual sau din contra. Homosexualitatea este deci un atribut social. Notam cu (3).

Inteleg mai apoi ca nu orice relatie si raportare a mea la grupul din care fac parte este pusa in discutie, ci una care se circumscrie unor relatii care anreneaza moravurile acelui grup social. Adica un set de reguli de conduita care s-au fixat de-a lungul timpului in constiinta colectiva a grupului, ce-l diferentiaza intr-un mod specifica de alta colectivitate sau grup. Pentru exemplu: moravuri occidentale-moravuri balcanice-moravuri orientale. Ori vedem ca prin definitie moravurile sunt ceva care se adauga intr-un mod oarecum natural (am spune, pentru mai multa exactitate, social) omului in traiectoria devenirii sale CA INDIVID. Acest lucru poate sa insemne ceva, poate sa nu insemne ceva. Moravurile tin, ca si celelalte expuse mai sus (ca profesia, functia, indeletnicirea, orientarea sexuala), de ceea ce se intampla omului ca individ, in mijlocul altor indivizi, fie ca sunt semeni ai sai fie ca sunt straini, in interioarul unei colectivitati. Notam cu (4).

Dar sa revenim la intrebare: “Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?” Trebuie remarcat de la bun inceput ca intrebarea se refera la “oameni”, adica la multi indivizi, la mine, la cel ce a scris inaintea mea, la cel ce va scrie dupa, ea nu trebuie inteleasa decat potrivit gradului de generalitate pe care-l cuprinde in mod implicit. Totusi sa schimbam perspectiva! Ea nu se refera, din acest nou punct de vedere la mine (personal), nici la antevorbitorul meu, si, in general la nici unul dintre cei pe care-i cunoastem, ori, si mai in general, la nici un om aparte (luat ca individ, deci) si nici la toti oamenii deopotriva (luati impreuna). Ea intreaba deci despre OM, ca specie a viului, daca se naste sau daca devine homosexual. Notam cu (5).

(O mica rectificare: in limba romana termenul de homosexual acopera semantic orice individ, indifferent de sex, care are atractie catre indivizi de acelasi sex; este deci nepotrivit de a vorbi de “homosexual” si “lesbiana” ca de doua attribute ce acaracteriazeaza aceeasi orientare sexuala. Deci toti cei care au atractie fata de indivizi de acelasi sex sunt homosexuali si acestia se impart, dupa criteriul sexului, in homosexuali barbati si homosexuale femei, cu adaugarea ca celor din urma li se mai spune si lesbiene, asa cum celor dintati li se mai spune pederasti). Scuzati digresiunea!

Ne intrebam daca omul s-a nascut homosexual sau a devenit homosexual. Daca nu s-a nascut homosexual inseamna ca a devenit homosexual. Daca s-a nascut homosexual exista totusi o contradictie care apare si care poate fi cu greu depasita.

Anume, ca din moment ce din punct de vedere creationist, Dumnezeu l-a creat dupa chipul si asemanarea Sa, iar noi oamenii avem ca parinti pe Adam, este imposibil de conceput ca insusi Dumnezeu sa comita o asemenea “greseala” in ordinea creatiei sale doar ca apoi sa condamne po oameni pentru ea. Acest lucru ar presupune un Dumnezeu sadic. Si din motive mai mult sau mai putin evidente, aceasta ramane totusi ca o imposibilitate, am spune, absoluta. Cum, deci, va fi putut ca din Adam (se intelege ca Eva, fiind cea care i-a propus sa guste din dulcele si atragatorul fruct al placerii carnale, era orice altceva, mai putin homosexuala) sa se nasca chiar si un singur homosexual??? (6)

Din punct de vedere stiintific (asa-zis darwinist-stiintific) daca omul si maimuta au un stramos comun inseamna ca existau inca de pe vremea existentei acelei specii, astazi disparuta, indivizi homosexuali. Dar este in afara cunostintelor mele ca in randul maimutelor sa existe un comportament homosexual in asemenea masura comparabil cu cel existent la om. De altfel, cred ca, fara a se putea indigna cineva, ca putem extinde aceasta concluzie la intreaga lume vie, anume ca nu exista in tot Existentul un comportament homosexual, mai putin in cazul omului. Acest lucru il notam cu (7) si cred ca e o chestiune c ear trebui sa retina atentia si care ar trebui sa ne ridice ceva semne de intrebare!!!
Raportat deci la Lumea Vie, homosexualitatea ca orientare sexuala se constituie intr-o exceptie, iar homosexualismul ca atitudine se pare ca devine un fenomen acceptat (ca sa nu spun tolerat) si devine in acelasi timp si o cultura. Ori aici devine clar ca, raportat la intreaga omenire, homosexualitatea devine un fenomen, in comparative cu alte perioade istorice (cand putem presupune ca nu a avut amploarea pe care o are astazi). Si este usor de acceptat ca un fenomen de o asemea amplare atrage dupa el o anumita cultura a fenomenului. A fi homosexual nu mai insemna (asa cum, ca sa fim onesti ,de altfel, nicioadata nu a insemnat simpla atractie fata de indivizi de acelasi sex). Cineva enunta, undeva mai inante, ca exista doar o predispozitie si nu o determinare catre homosexualitate. (O sa vedem ca aceasta ipoteza/teorie cu privire la asa-zisa „predipozitie” este o teorie falsa). Ori acest lucru ne duce la urmatoarea concluzie: ca cel predispus spre homosexualitate nu este (inca) homosexual (chiar daca se simte atras de indivizi de acelasi sex), ci el va deveni homosexual atunci cand, in mod constient, deliberat isi va insusi un intreg set de valori, atitudini, comportamente integrate intr-o cultura specifica. Aceasta cultura este cultura fenomenului despre care vorbeam. Ea nu lipseste astazi. Ea nu a lipsit la romani; ea nu a lipsit la greci; ea nu a lipsit nicioadata acolo unde a existat un fenomen homosexual. Doi homosexuali fac o pereche, dar nu constituie homosexualism. Homosexualismul este deci o cultura. (8)

Daca la nivelul individului stim ce inseamna, la nivelul grupului social ce inseamna homosexualismul? La nivelul unei intregi societati ca insemna a fi homosexual? Daca luam grupul social ca o entitate, atunci homosexualismul reprezinta un anume fel de raportare a ei la o anumita valoare – la sexualitate. Si in acest punct trebuie sa remarc faptul ca homosexualii se plang de un anumit gen de agresivitate din partea restului grupui social. Si li se pare ca aceasta agresivitate este nedreapta si chiar ilegala, ca ea incalca drepturi fundamentale ale persoanei etc. Ori din punct de vedere macro-social aceasta este o atitudine fireasca. In raport cu sexualitatea, a fi homosexual insemna cam acelasi lucru cu a fi liberal, sau social-democrat; a fi cu Basascu sau a fi cu Iliescu si Nastase; a fi filooccidental sau a fi filoslav samd. Din punct de vedere social, homosexualismul nu reprezinta decat o orientare sociala. Depinde daca aceasta orientare este a majoritatii sau a unei minoritati. Ori minoritatea este si a fost tot timpul sub presiunea majoritatii, intr-o societate democratica. Si acest lucru este un lucru firesc! (9)

La greci si la romani acest fenomen a capatat amploare in momentul de maxima inflorire al respectivelor societati, ceea ce ne poate naste presupunerea ca homosexualismul a luat amploare in periada decadentei lor, iar decadenta acestor sociatati s-a amplificat din cauza homosexualismului.
De acord - de RSI la: 13/06/2005 17:08:57
(la: Comentariile lungi)
cu antevorbitorii. Sunt destui cronofagi pe sit.

==============
"- Cum putem face imposibilul?"
"- Cu entuziasm!"
Paulo Coelho-Al 5-lea Munte
de acord - de zaraza la: 20/10/2005 14:38:53
(la: Bunul simt si bunul gust)
de acord cu antevorbitorii cand vine vorba de vanzatoarele din romania. mi s-a intamplat de nenumarate ori sa cer sa mi se arate un obiect, iar vanzatoarea sa ma priveasca chioras si sa ma intrebe "da' il cumparati?". de parca nu merita efortul ei de a scoate din raft obiectul respectiv decat daca era sigur ca-l voi cumpara. ma intreb care e chestia, de unde mentalitatea asta ca vanzatorul tre' sa bage ordinea si disciplina in clienti. vorba aia, economia de piata se practica de vreo 15 ani si e oricum la mintea cocosului ca vinzi mult mai mult daca te arati cat de cat prietenos si serviabil.

cat despre replica data teodorei, cred ca il locul ei as fi ramas interzisa. nu mi-ar fi venit nici o replica inteligenta, poate doar o injuratura de mama. tu ce i-ai raspuns, teodora?

oricum, cea mai tare faza mi s-a intamplat la magazinul victoria. eram in cautare de producatori de pielarie in romania, si o pornisem prin magazine ca sa vad care e oferta si cum lucreaza fiecare. daca mi se parea interesant, imi notam numele firmei producatoare. vazand ca studiez etichetele, un vanzator mi s-a pus efectiv in fata, bariera, si ma intreaba "da' ce faceti aici?". pai zic "ma uit la eticheta, sa vad cine produce geanta asta. da' de ce, nu e voie?". "pai nu e, zice el, ca daca vedeti cine o face cumparati direct de la el, si nu mai luati de la mine". si mi-a luat geanta din mana, si a pus-o in spatele lui. pe mine m-a pufnit rasul, si am dat din umeri. ce sa-i mai zic...

zaraza
Aberatio in integrum - de ampop la: 15/05/2006 07:13:55
(la: A fost Adolf Hitler vinovat?)
Teorii conspirationiste motiveaza actiunea lui Hitler, aruncand vina pe societatile secrete, care, chipurile ar fi stat la baza nazismului. Urmasi ai templierilor sau a unor alti initiati, societatea Thule cauta Graalul din sangele pur arian. Bull shit! "Dragutzu" de Hitler ar fi asadar nevinovat de Holocaust...care, zic ciracii moderni ai Fuehrerului, nici n-ar fi existat...caci, cica nu aveau cuptoarele capacitatea termica de a arde atati evrei. Bla, bla, blaa...and lot of SHIT. Vinovatia lui Hitler e axiomatica, cum zicea un antevorbitor. Causa finita!
Mario
---------------------------------------------------------
"He who refuses to learn deserves extinction" Rabbi Hillel
Frumoasa varsta... Eu sunt u - de ARTEMISS la: 30/08/2006 19:34:48
(la: Maturitatea vine odata cu varsta?)
Frumoasa varsta...
Eu sunt un pic mai tinerica si imi pun exact aceleasi intrebari.Am intrat la facultate pe locurile cu taxa si parintii imi spun sa invat in primul an sa trec pe locurile fara taxa; cred ca pana la urma o sa-mi caut un loc de munca sa strang bani pentru taxa anului 2.
Eu am foste colege de liceu care se marita, fac si facultatea si au in plan si un copil; n-as face asta acum pentru nimic si pentru nimeni.
Fratele meu nu a vrut sa lucreze vara (e tot student) pentru ca "E prea cald in Bucuresti!"; un prieten bun de-al meu, coleg cu fratele meu, a schimbat deja 3 locuri de munca si primeste mail-uri incontinuu cu oferte.In cazul acesta, unii se numesc "paraziti", altii se numesc "copii buni". Acum, depinde ce vrei si tu sa fii.
Experienta este importanta, insa anii acestia nu cred ca ti-i poti recupera cumva. Cum a spus si un antevorbitor/antescriitor: e bine sa te distrezi, e bine sa si muncesti;trebuie numai sa gasesti doza perfecta din fiecare.
Presupun ca mai ai putin si iti dai licenta, asa ca iti urez succes.
Ma intreb ce s-ar intampla cu - de ckerstin la: 14/11/2006 19:48:51
(la: De ce ai decis sa emigrezi?)
Ma intreb ce s-ar intampla cu Ro daca toti am gandi la fel; cred ca depinde de noi sa devenim mai civilizati, mai ordonati, mai atasati de normele europene.
Am incercat o "evadare" din Romania timp de 3 ani...undeva tot in Germania. La inceput mi s-a parut foarte greu, dar cum spunea un antevorbitor "cu binele te obisnuiesti repede". Ceea ce insa nu a disparut a fost sentimentul de dezradacinare...destul de complicat de descris. Si mai trist a fost la reintoarcerea in tara, unde toate mi se pareau mizerabile si haosul de nedescris.
Intre timp, am reusit sa ma readaptez si sa incerc sa schimb cate ceva la cei din jurul meu...nu pretind ca am reusit prea multe, dar macar incerc.
#157157 (raspuns la: #68951) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
picky...:))) - de Sancho Panza la: 24/11/2006 07:50:53
(la: FRICA DE OGLINDA)
"Cine nu crede in minuni, nu e realist."

Nu pooot...nu as putea sa explic fenomenele in termeni atat de ...limpezi, ca antevorbitorii mei...:)))))
#159101 (raspuns la: #159099) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sancho Panza - de picky la: 24/11/2006 08:41:30
(la: FRICA DE OGLINDA)
Adrian Fuchs :

Nu pooot...nu as putea sa explic fenomenele in termeni atat de ...limpezi, ca antevorbitorii mei...:)))))
Al dreacu' limpezime ! Cam ca o ... crisalida.
#159149 (raspuns la: #159101) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
DRAJILOR, RESPECTABILILOR, FRUMOSILOR SI DESTEPTILOR - de zeroita la: 31/01/2007 20:47:28
(la: Institutul de mistocarie !)
"Mergi tot inainte, iar daca pamintul pe care il cauti nu exista, fii sigur ca Dumnezeu il va crea inadins pentru a-ti rasplati indrazneala"

Pentru ca studentii sint in plina sesiune, iar eu n-am fost niciodata in primul semestru la cursuri tocmai ca sa prind o bursa, vin la dvs. cu rugamintea sa-mi eliberati o adeverinta ca-s "boboc" la institutia dvs.Nu "boboc" ca domnu bobocea, antevorbitorul meu daca pot sa zic asa ci "boboc cu bursa", despre care va rog sa faceti mentiune in adeverinta ce urmeaza sa o eliberati.
Solicit aceasta pentru a o prezenta fiicei mele, astfel incit, de acum incolo, sa-mi lase si mie in portofel bani pentru mijloacele de transport.
Va multumesc mult!
..........................................................................
Nu trage dom' comisar, sint eu Lascarica!Da, dom' comisar hirtia e pentru doamna secretara,ruju ista rosu aprins tot pentru mneaei. Nu-mi mai da bre pisti cap, ci dracu, ii spuni doamna secretara lu' doamna Rodica si la decan.
Schizofrenia si "Beutiful minds" - de ampop la: 07/05/2007 13:33:24 Modificat la: 07/05/2007 13:35:19
(la: schizofrenie)
Este greu sa-ti dau un sfat, dar am avut un coleg inginer electronist, genial de altfel, diagnosticat cu schizofrenie. El a inteles de ce sufera, are familie de mai bine de 25 de ani, se trateaza, ia zilnic si constiincios medicatia prescrisa. Stie ca este schizofrenic. Din cand in cand (slava Domnului destul de rar, la 5-10 ani) se decompenseaza si se interneaza la sectia de psihiatrie. Are trei copii, pana acum normali. Dar schizofrenia se pare ca este ereditara iar copii nu au inca varsta de declansare a maladiei.
Oricum, este necesar ca bolnavul sa constientizeze boala, pe care o poate invinge...vezi "Beutiful minds" si Nash amintite de antevorbitori, chiar de e fictiune partial. Succes!G-d bless you!
Marite Picky - de munteanu rodica la: 31/05/2007 19:35:54
(la: Pantomimă pe fundul heleşteului)
si mult dragi antevorbitori minus Limpede care e doar judecator.
Cu umilinta-n glas si-n suflet va implor a ma primi la curtea Voastra, pentru a-mi rotunji si eu in mod cinstit ,prin
nesfirsita-mi linguseala formele si interesele,ba chiar sper ca si veniturile(pe apa simbetei)dus(cu pluta) ,intors(cu ce o fi sa fie ca-s modesta...sau modista?)
Nu incape-ndoiala ca voi fi recunoscatoare:)))
subscriu la parerea Domnului antevorbitor... - de cosmacpan la: 25/01/2008 23:15:00
(la: Concurs...fara premii)
chiar daca n-am catat de ie litere mancati...hai neamule...care mai incearca...
#278554 (raspuns la: #278400) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...