progresul individual al fiecarui elev

m-ai facut curioasa.:)
si uite ce-am primit, de data asta punand intrebari, nu ...ascultand activ.

"Pedagogia Waldorf
Prima scoala care a propus o alternativa sistemului educational clasic a fost scoala Waldorf. Intemeiata de catre Rudolf Steiner la Stuttgart, ca urmare a sugestiei facute de conducatorul fabricii de tigarete Waldorf Astoria, pentru copiii salariatilor, Rudolf Steiner va pune bazele pedagogiei Waldorf. In Romania dupa 1991, Ministerul Educatiei si Cercetarii recunoaste pedagogia Waldorf ca alternativa educationala.

- Esenta pedagogiei waldorf este "copilul privit ca o entelehia" - fiinta care-si poate poarta telul in sine, fiind alcatuita din trup, suflet si spirit, si nu doar rezultat al ereditatii - dupa cum precizeaza insuti autorul;

- Baza pedagogiei Waldorf este cunoasterea omului si mai ales a copilului in cele doua momente dificile, respectiv 9 si 9-13 ani (adevarate treceri ale rubiconului);
- Exploatarea fortelor spirituale si creative din fiecare copil;
- Planul de invatamant elaborat in concordanta cu aceste particularitati;
- Respectarea ritmului individual al fiecarui copil;
- Spiritul de initiativa, creativitatea;
- Mobilitatea in gandire sunt cai spre libertatea omului;
- In cazul acestei metode educatie se pune accent pe autoritatea dascalului in fata elevilor.

Spre deosebire de sistemul traditional aplicat la noi in Romania waldorf isi propune o sensibilizare a factorului educational, insa nu trebuie uitate urmatoarele aspecte:
- societatea romaneasca se afla inca in plina tranzitie poate de aceea este inca refractara la ceea ce este nou;
- sursele de documentare si informare care se potrivesc acestui tip de educatie sunt inca putine;
- piedica cea mai mare o constituie lipsa banilor, de aceea fiind preferat sistemul traditional unde invatamantul este gratuit."

am impresia ca ai o conceptie gresita cu privire la ce e aia democratie.
majoritatea hotaraste, dar trebuie sa respecte si dreptul minoritatilor.
in momentul in care scoala nu poate asigura fiecarui elev lectii cu profesori specializati dupa religia pe care declara ca o practica, inseamna ca legea e inaplicabila. si daca s-a aplicat e antidemocratica.

nu traiesc in romania de multi ani, dar cunoscand continutul ideologic - nu lipsit de instigare contra altor religii chiar surori- al religiilor practicate (budismul si bahaa'i nu se practica in romania ca religii majoritare), si mai ales ingustimea intelectuala a celor care predau materii cu continut ideologic nu doresc nimanui ca sa aibe un copil 'minoritar'. nici macar celor care sustin cu vehementa ideea predarii religiei in scoala. :)

comentariul tau ma ispiteste, si cum sant un tip mai vulcanic nu pot sa nu erup in fraze scurte tipice filozofiei manualului de citire anul 1980 pentru clasa a doua primara unde "Ana" se infatisa ca o frumoasa muncitoare calificată în prelucrarea pieselor la strung, pe scurt strungarita, iar desenul "pere" se alungea duios in jurul nurilor celei de mai sus, formand impreuna o fraza bine cladita, demna de introdus in occipitalul fiecarui elev ce asteapta cuminte pauza mare sa se indulceasca cu doua bucati de caramea in pachet verde bulgaresc cu iz insipid de rahat turcesc multicolor. Hm, ce vroiam sa spun?
...tii, fir-ar sa fie, ce m-am pierdut de miezul problemei...

Am oaresice dubii privind respectul pentru viata individuala, fie la rusi, fie la americani, oricat de iudeo-crestini ar fi ei. Era un banc pe vremea lu’ odiosu’ foarte actual :

Invatatoarea ii intreaba pe elevi: “Copii, care dintre voi poate sa-mi spuna care este deviza socialismului?”
Deruta generala, nimeni nu raspunde, pana cand se ridica Bula si zice: “Deviza socialismului este «Totul pentru om » ”
Invatatoarea: “Bravo, Bula! Nota 10.”
Se asaza la loc Bula, se mai gandeste si se ridica iar: “Tovarasa, daca mai imi dati un 10, va zic si care-i omul.”.

Tot asa si cu respectul pentru viata. Categoric nu l-au manifestat americanii in Iugoslavia, chiar daca bombardatii erau albi si crestini. Ca sa nu mai vorbim de rusi care s-au masacrat si intre ei in fericire, au masacrat si pe altii fara probleme. Mi se pare tare ciudat sa ne apucam sa-i jelim pe rusi cand si acuma suntem cu teritoriul impartit dupa Yalta.
Si nu-i vorba de islam contra crestinism, nici de mentalitati savant atribuite, ci numai de lupta unei tari mici impotriva unui agresor mult mai puternic.
Mai interesant mi se pare ce va urma. Cum vor exploata rusii chestia asta care-i o mana cereasca din punct de vedere politic.

Cred ca vina apartine tot noua,adultilor.Se vehiculeaza in ultimii ani recomandarea ca elevii,copiii in general,sa nu fie tracasati,traumatizati.Ideea este buna pana la un punct-nici unul dintre noi nu ar trebui sa fie stresat mai mult decat este necesar.Dar de aici si pana la a renunta la impunerea unor reguli,de altminteri de foarte mult bun simt,pe un ton mai mult sau mai putin autoritar,este o distanta cam mare.Impunerea unor reguli in relatiile interumane este absolut necesara-nu degeaba se spune ca libertatea fiecarui dintre noi se intinde pana acolo unde se ingradeste libertatea celui de langa noi.Si impunerea de astfel de reguli este cu atat mai benefica cu cat se face mai devreme.

Nu stiu daca elevii ar trebui sa se bazeze pe ce li se preda la ore-din cate stiu eu,mai exista si ceea ce se numeste "studiu individual";cu alte cuvinte,"maria-sa elevul" ar putea sa citeasca foarte mult si de unul singur.Profesorul ar putea,in acest caz,sa-i explice lucrurile mai dificile,sa-i dea o anumita orientare pentru studiu,sa-i verifice din cand in cand si sa-i evalueze pregatirea.Numai ca,din pacate,in zilele noastre elevul a cam uitat ce inseamna studiu individual.

Diferentele osatentative dintre omul traditional si omul modern (mai corect ar fi sa spunem dintre stilurile de viata caracteristice lor) sunt in masura se ne ingrijoreze pana in puctul in care ajungem sa construim polemici interminabile si sa nastem dileme perpetue. Aceasta maniera de abordare a problemei (ea exista, e cert!) nu si-a dovedit si nu cred ca-si va dovedi vreodata eficienta. Discutia asta se poarta de foarte multi ani si nu de catre oricine, ci de catre cei investiti cu puterea necesara de a schimba realmente ceva. Si iata, nici un rezultat totusi!

Ce nu inteleg eu este de ce stiinta si credinta sunt plasate pe pozitii opuse. Tendinta de depasire a limitelor, de progres (uneori fortat) de care da dovada omul nu poate izvori dintr-o ambitie meschina. Ea este o caracteristica distinctiva a omului, este ceea ce-l defineste ca fiinta. Un mare psiholog spunea ca omul trebuie sa devina tot ceea ce el poate sa devina - o afirmatie complet logica, care socheaza prin firescul ei. Ori, ideea de devenire implica existenta unui punct terminus, a unui varf, cum spunea cineva mai devreme. Este firesc atunci sa presupunem ca existenta omului nu este nici intamplatoare si nici autodistructiva, ci urmeaza o cale cu o infinitate de posibilitati, care insa converg spre una si aceeasi realitate. Insasi complexitatea acestei existente este o dovada a non-intamplarii.

De-a lungul istoriei omul L-a negat de foarte multe ori pe Dumnezeu, insa de fiecare data, in cicluri aproape egale, s-a intors spre ceea ce-l inalta pe cea mai inalta treapta a evolutiei - spiritualitatea. Timpurile pe care le traim par sa reprezinte apogeul negarii. Se vocifereaza ca ne indreptam spre formarea si consolidarea unei adevarate culturi nihiliste. Se vorbeste tot mai mult despre extinctie, despre un viitor sumbru - apocaliptic, nuclear, nici nu mai conteaza! Pluteste atat de mult negativism in aer, incat negativul in sine pare sa fie anulat: asa se ajunge in situatia in care pentru indepartarea unui rau se foloseste un rau si mai mare! (vezi exemplul bombei atomice).
Eu cred cu tarie ca negarea nu poate deveni a doua natura a omului. La un moment dat roata timpului se va intoarce si ciclul se va relua, iar omul va iesi, ca de fiecare data, mai intelept si mai capabil de a se conecta, de a comunica cu dimensiunile sale mai inalte. O astfel de schimbare nu se poate produce insa la nivel individual-rational. Istoria omenirii este istoria fiecarui om in parte si a toturor in acelasi timp! Indiferent cat de suficienti ne-am parea noua insine, indiferent cat de departe ne va duce valul descoperilor stiintifice si cat de pregnant va fi sentimnetul puterii astfle obtinut, faptul ca ne supunem unor legi imuabile este si va ramane o certitudine care nu-si gaseste contraargumente nici in stiinta, nici in religie. Iar ceea ce este cu adevrat imbucurator (dar, dintr-un motiv sau altul este trecut cu veredea) este ca in tot acest context, omul are libertatea de a se manifesta cum, cat si oriunde doreste, libertatea de a se indrepta spre propriul ideal.

Imi permit sa introduc inca un mesaj scris de unu Ostrov in acelasi thread de pe FanClub, unde a scris si Codrin.

Na-m avut timp sa parcurg toate mesajele . . . . insa vreau sa-mi spun si eu punctul de vedere.
Mai inainte vreau sa spun ca pentru orice individ cu o sofisticare mentala mai mare de cinzeci de carti citite (din care nici una sa nu fie de suruburi, adica inginerie, sau cu liniute de dialog, adica beletristica, “argumentele” preluate de pe site-uri “subterane”, fac exact zero. Pe probate . . . .
Mai vreau sa-mi exprim dezgustul pentru unele pozitii copilaresti, pentru care daca unu’ ii aduce un contra-argument, atunci acesta e naiv ca ar crede in acel contra-argument, in schimb da dovada de o incetineala in rationament extreeeema, caracteristica, cand face o astfel de afirmatie:

<>


Pai de ce sa nu fie acelasi lucru, mosule!??
Principial, e acelasi lucru. NU cantitatea face diferenta . . . . Apoi stii de ce sunt atat de putini evrei (dar si alte minoritati religioase in pamantul islamului? O sa-ti zic eu:

Tu uiti ca imediat dupa evenimentul din ’48, cand 7 armate arabe au atacat de-abia mosita entitate statala evreiasca, leaderii natiunilor acestor armate, au lansat o chemare populatiei arabe locale, palestinienilor adica, de ‘a se tine de-o parte’, de “a se refugia” mai exact, pe teritoriile statelor lor, ‘temporar doar’ ziceau ei, pana cand ei, cei multi, cei viteji, cei “'cu Dumnezeu de partea lor”, au sa-i arunce pe “fii porcilor si maimutelor” - asa numeste “cartea sfanta” Coranul, pe evrei - in mare. N-a fost sa fie insa . . . . . iar “vitejii”, s-au ales cu un “cartof fierbinte’, pe care de atunci insa, au stiut sa-l transforme, cinic, in arma politica, in pion intru fermentarea urii pentru Israel si Occident. Pentru ca refugiatii, in ciuda miilor de miliarde venite din petrol in visteriile tarilor arabe, in ciuda imensului teritoriu de vreo 17 milioane de km patrati (Mai mult de ‘o Europa de la Urali la Atlantic’ si inca o jumatate) de care lumea araba dispune, au ramas ‘cantonati’, inchisi adica, in tabere mizere de refugiati, lipsiti fiind de drepturi umane, ce sa mai vorbim de cele cetatenesti, eventual, discriminati de autoritati, urati de populatiatia acestor tari (vezi cazul Iordaniei sau Libanului anilor ‘70). Daca arabilor din jur nu le trecea prin cap neinspirata idee de ‘ai arunca in Mediterana pe porci si maimute’, refugiati ioc azi. O belea in minus, adica. Minoritatea dintre arabii palestinieni care au ramas in ciuda incitarilor tampe ale leaderilor statelor arabe, au primit drepturi depline de cetateni ai noului constituit stat evreu, avand partide politice, reprezentare in Kneset, drepturi culturale si de educatie superioara, cum in alte locuri, nu zic care, nici macar prin anii 2000 nu se poarta . . . . . E bizar, caracteristic, dar ridicul sa vezi, ca singurii arabi din lumea Orientului care au drepturi civile si traiesc practic intr-o democratie, sunt palestinieni de pe teritoriul statului evreu. Risul piticului . . . . . . MAI INTERESANT INSA ESTE CE S-A INTAMPLAT CU MINORITATILE EVREIESTI - destul de numeroase - DE PE TERITORIUL STATELOR ARABE, DUPA MOMENTUL-SOC 1948.
Acum, pentru un est-european citit, care stie soarta tragica a minoritailor crestine ortodoxe de pe teritoriul “califatului”, nu cred ca poate fi vreo surpriza. Sa nu uitam, palestinieni, maroniti, vechii siriaci, fenicieni, copti, sarbi, rusi, armeni, greci, romani, toti au disparut sau au suferit pierderi imense de pe urma statutului de dimitudine - sau “doar” vasalitate, dupa caz - impus de statul islamic in perioada sa araba sau turca.
Pai evreii din statele arabe imediat dupa 1948, au fost ‘ciuca bataii’, tapul ‘ispasitor’, persecutatii, tinta facila a fanatismului impotent si prostiei moaienajoaze a arabilor si regimurilor lor arhaice. Un imens val de refugiati, adevaratul val de refugiati in sensul propriu in Orient, au fost evreii. Matematica e cruda: In doar cativa ani, intre 600 si 800 de mii de evrei, se refugiaza, plecand din tarile in care existau de sute de ani, doar cu ce aveau pe ei. In ciuda lipsei de mijloace, in ciuda inerentelor dificultati ale inceputurilor unui stat, acestia sunt integrati si absorbit, cu costuri imense insa. 140 000 evrei in Algeria in 1948, mai putin de 100 azi. 75 000 de evrei in Egipt in 1948, doar 200 azi. 265 000 de evrei in Marocul anilor ’48, mai putin de 4000 azi. Evident, e insa o greseala sa afirmi ca doar evreii sunt sau au fost victimele persecutiilor in statele arabe. Sa fim sinceri, toate minoritatile sunt discriminate acolo, majoritatea insesi ‘auto-discriminandu-se’ si ca.ca.ndu-se efectiv, in continuu, in propriul ei viitor. Islamul nu poate rabda altceva decat musulmani, iar lumea in viziunea musulmanilor neputand sa fie, finalmente (binecunoscutul principiu al ‘dar-el-islam’ si ‘dar-el-harb’), decat musulmana, pana atunci la fel, dar ‘fara sa stie’ saraca asa cum ne explica Coranul . . . . . iar datoria fiecarui credincios fiind, sa aduca constiinta pe . . . . "inconstienti"; cu centura de trotil prin cafenea, sau avionul prin zgarie-nori, inshalah!

Istoric deci, discriminarea facuta de arabi contra minoritatilor lor evreiesti, precede "discriminarea" minoritatilor arabe din statul Israel, discriminare care in fapt nici nu exista: arabii din statul Israel, sunt populatia araba cu cele mai multe drepturi cetatenesti si politice (de ex. primarul celui mai mare oras evreiesc este un arab), din zona, lumea araba fiind recunoscuta pentru caracterul ei retrograd si primitiv in materie de drepturi; da o tura cand te mai manca degetul sa citesti mizerii de pe site-uri underground si pe site-ul Natiunilor Unite, Agentia numita PNUD (programul natiunilor unite pentru dezvoltare), si citeste ultimul raport asupra lumii arabe, intocmit de intelectuali arabi: indici de libertate cetateneasca mai mici decat in africa neagra . . . . femei oprimate, religie care interzice traducerea cartilor, 300 de milioane traduc annual cat Grecia, si au trades in ultima mie de ani cat Spania intr-un an, etc.
Nu face confuzia intre populatia araba din teritoriile ocupate sau din taberele de refugiati, cu arabii din Israel. In privinta ocuparii teritoriilor, ei bine, si Romania ar ocupa un teritoriu de pe care se fac atacuri impotriva cetatenilor lui, si inca IMPOTRIVA POPULATIEI CIVILE. Simti nuanta, sau iti fac desen? Nu il ocupa ca sa-l cotropeasca, ci ca sa aresteze sau omoare niste teroristi, nu ucid nediscriminat si intentionat populatie civila!!!
Apoi refugiatii, trebuie sa le stii istoria: cum au aparut ei?

Dar sa-mi zic parerea despre anti-semitism: el exista, si bizar, azi el este apanajul stangii europene. El este insa si traditional calul de bataie al dreptei extreme.
Daca e “pui al inculturii”? Raspunsul poate fi “Da!”, insa se impun oarece bemoluri. El a aparut si din cauze care nu tin de incultura, ca de exemplu lupta pentru un loc mai in fata in societate: secole la rand, populatia autohtona s-a batut sa dizloce evreii din meserii si functii considerate “traditioanle”, asta ducand datorita nerabdarii unora la nationalism excesiv si anti-semitism. E greu sa-i judeci pana nu le intelegi lumea si situatia Romaniei, de ex. pe un Alecsandri, Goga, Hasdeu, Eminescu, Helliade-Radulescu sau Nicolae Iorga. E mai putin greu sa-i judeci si acuzi pe un Nae Ionescu sau Paulescu (ala cu insulina). Ideea este ca meseriile asa-zis traditional-evreiesti, medic, bancher, carciumar, inalt-functionar, camatar, etc. isi au explicatii istorice pentru care nu evreii sunt responsabili, ci insasi dogma crestina si biserica, care i-a alungat candva, la inceput, undeva la marginea societatii medievale, fiind singurii, de ex., carora nu li se interzicea practicarea camatei, nefiind crestini, camata care insa devenise necesara etapei de evolutie a societatii (forma istorica incipienta a sist. bancar, azi recunoscuta ca responsabila progresului Europei).


Ultima data editat de Evgheni Ostrov pe 09-11-2003 la 02:56

...ca cei de jos s-au facut de atatea ori de ras prin simulacrele de procese intentate abuziv, fie post-mortem, fie in niste contexte socio-politice care au permis asta cat au fost in viata anumite "personalitati". si tot la acest capitol: pe sotii Ceausescu de ce nu i-a judecat un tribunal international? si cine se face vinovat de uciderea lor din culpa? si la urma urmelor de ce nu se mai tine cont si de justitia divina?!
am vazut imaginile cu Saddam Hussein care era cautat in gura ca si calul de dar... nu stiu ce au simtit altii dar eu am vazut un simplu om, trecut si ca putere de viata si ca putere de lupta, un om care poate nu merita o soarta mai buna decat a celor pe care i-a ostracizat dar care merita in schimb sa fie tratat corect tocmai pt. a i se putea demonstra ca a gresit si ca dincolo de incredera lui in forta pumnului de fier exista o forta care nu da gres niciodata si in plus e corecta, e justa: forta adevarului si a dreptatii legata de acesta!!! poate parea paradoxal dar un tiran trebuie tratat cu blandete pt. a putea face el insusi diferenta dintre el si altii. binele este bine in compania raului...! in lipsa lui e tot bine dar e un bine aproape ascuns vederii.
si as vrea sa mai supun opiniei publice un aspect care mie mi se pare important: nimeni n-ar trebui sa-si aroge dreptul de a-i judeca pe altii cand ei fac parte din structuri de mutilare a dreptatii universale, din structuri care se autointituleaza aparatoare ale drepturilor omului si in fond nu sunt decat niste instrumente de indus opiniei publice anumite sentimente pe baza carora isi pot implementa mai tarziu propriile lor adevaruri fabricate. sa ne fie cu iertare dar uitam prea repede de scandaluri la cele mai inalte niveluri politice mondiale... de documente contrafacute pe care s-au sprijinit asa-zisele lupte cu terorismul si slujitorii lui... care este diferenta dintre asa-numitul terorist si militarul care da navala in casele oamenilor omorandu-i in somn? care este diferenta dintre teroristi si securistii care au activat (iar multi inca activeaza in structuri de conducere la noi)? asta nu inseamna oare ca terorismul are diferite fatete iar ca noi nu vedem decat...ceea ce vor altii sa vedem?! sa nu fim creduli. am inghitit multe minciuni de-a lungul timpului, poate o sa mai inghitim si de acum incolo, dar sa nu i se para cuiva ca dreptul la autodeterminare al unui popor poate sa fie si va fi obtinut prin incalcarea drepturilor individuale! se tot vorbeste atat despre comunicare, despre capacitatea de intelegere si despre limitele lor, dar nimeni, absolut nimeni nu-si mai da seama ca in fond nu se iau niciodata in considerare aceste aspecte. vi se pare corect sa se vorbeasca la infinit despre chestiuni capitale dar in realitate nu raman decat vorbe goale?
poate ca amplific prea mult tema adusa in discutie, poate ca inca nu am invatat ce inseamna sa fii mic si sa trebuiasca sa asculti de cei mai mari care intotdeauna au dreptate...! insa eu cred pana la moarte in puterea fiecarui om de a decide asupra propriei vointe. daca nici Dumnezeu nu trece peste vointa noastra, altii de ce sa o faca? si pt. ca am ajuns aici cu divagatia, oare am uitat cumva ce a spus Hristos, ca "cine va scoate sabia, de sabie va pieri"? raman in continuare la convingerea ca poporul roman ar fi trebuit sa nu se faca partas unor fapte aparent bune prin trimiterea de trupe DE OCUPATIE- fiindca mie, unuia, imi seamana cu asa ceva. ce-ar fi fost daca am fi fost si noi sub ocupatia armiei straine cand am vrut sa inlaturam regimul socialist? ne-am fi simtit in largul nostru...?
atat deocamdata. sper ca n-am stresat pe nimeni. am vrut doar sa va fac sa ganditi mai mult decat de obicei, sa ganditi in fond lucrurile si nu numai in aparenta, ca de obicei. nu uitati: martirii nu se nasc, ei se fabrica!!!

Doamna Cancicov ne-a salvat!“



Nu era un fapt neobisnuit pentru acei ani. Numerosi alti români au procedat la fel. Oamnei simpli, intelectuali, politicieni, si erarhi ai bisericilor crestine au actionat, individual sau în grup, pentru salvarea semenilor lor supusi persecutiilor rasiale. Sunt fapte de omenie care merita sa fie scoase la lumina, mai ales în momente în care adevarul este înca stânjenit de patimi si resentimente.

In arhivele Comunitatii evreilor din Bacau am descoperit un document, care arunca o raza de soare pe chipul celei care a fost Georgeta Cancicov (1899-1984), sotia fruntasului liberal Mircea Cancicov (1884-1959).

Avocatul D. Ionas, presedintele Comunitatii evreilor din Bacau, îi scria prefectului F.N.D. al judetului respectiv, aducându-i la cunostinta numeroasele interventii pe care scriitoarea Georgeta Cancicov le facuse pe lânga autoritatile române în favoarea evreilor din Bacau. Documentul este de fapt un apel al comunitatii evreiesti bacaoane catre prefect, implorându-l sa repare nedreptatea pe care comandamentul sovietic local o facuse rechizitionând casa familiei Cancicov din Bacau. Dar sa facem loc documentului, care nu mai necesita nici un fel de comentarii.

Teodor Wexler

Bacau, 9 septembrie 1945.

Domnule Prefect,

Subsemnatul D. Ionas, avocat din Bacau, ca presedinte al Comunitatii evreilor din Bacau, respectuos supun domniei voastre urmatoarele:

O datorie de onoare si de constiinta ma determina sa va adresez prezenta.

Faptele ce relatez sunt cunoscute exact doar de câteva persoane, folosul lor l-a avut întreaga evreime din Moldova. Aceste fapte au constituit salvarea vietii unui mare numar de evrei moldoveni. Pot afirma si veti judeca si dumneavoastra ca fara ele ar fi fost zeci de mii de alte jertfe.

In aprilie 1944, odata cu participarea armatelor aliate [sovietice] de linia Iasilor, comandantul armatei întrunite cu dl. generel Racovita a venit la Bacau. Din conducerea obstei evreiesti au plecat aproape toti, ramânând diar dl. Schiller Manascu si înca doi, trei. In luna mai încep ordonantele cu restrictii evreiesti, restrictii ce trebuie sa mearga progresiv. Oarecum dezorientat si în orice caz împovarat, dl. Schiller ma cheama, împreuna cu doi prieteni (L. Schullersohn si B. Garniceanu,), ca sa formam un sfat politic si sa conducem opera de salvare a evreilor din Bacau. S-a dovedit apoi ca opera noastra s-a referit la evreii din întreaga Moldova.

Evident ca toate acestea erau lucruri ce nu trebuia sa intre în public si au ramas necunoscute maselor evreiesti. Prima mare chestiune a fost ordinul d-lui Pichi Vasiliu [subsecretar de stat la Ministerul de Interne] de a se face ghetouri în Moldova. Am hotarât ca prin dl. Schiller, ce avea rol oficial, sa intervenim la d-na Cancicov. Am gasit la ea deplina întelegere, mai mult decât ne asteptam. Primele ei cuvinte au fost: „Nu se vor face ghetouri, iar daca se vor face merg si eu cu voi în ghetou“.

Profitând de împrejurarea ca maresalul Antonescu când venea la Bacau locuia în casa d-sale si de relatiunile ce le avea cu domnia-sa, doamna Cancicov a intervenit cu toata energia si a obtinut sa nu se faca ghetouri.

Apoi, cum de la Bucuresti veneau ordine de ghetou, continuu s-a intervenit si într-adevar în Moldova nu au fost ghetouri.

S-a pus apoi chestiunea muncii femeilor evreice, sub forma unei munci în oras. S-a intervenit din nou la d-na Cancicov si maresalul Antonescu, pe un memoriu al nostru, a luat hotarârea ca femeile evreice vor munci dupa pregatirea si capacitatea lor, ceea ce însemna un câstig total al cauzei.

Cel mai dureros a fost când la scurt timp s-a pus chestiunea formarii de echipe de câte 500 femei evreice care sa lucreze în dosul frontului, la transee. Va închipuiti ce batjocura s-ar fi facut cu ele si ce se alegea din ele în mijlocul trupelor hitleriste. La Roman au fost scoase 200 femei care au lucrat doua zile la scosul pietrelor din râul Moldova. La Piatra Neamt s-au format echipe de femei, printre care si intelectuale, în câteva rânduri, si care urmau sa fie trimise în dosul frontului. S-a intervenit la d-na Cancicov si ea a obtinut, la început, amânari din partea comandamentului local si, apoi, pe un memoriu al nostru, a reusit sa obtina o rezolutie a maresalului Antonescu ca femeile evreice sa munceasca conform normelor stabilite anterior, adica în oras, dupa pregatirea si capacitatea lor, si aceasta pentru toata Moldova.

Evident ca în tot acest timp, în afara acestei chestiuni mari, au fost zeci de chestiuni marunte, în care d-na Cancicov a aparut ca îngerul protector si salvator al evreimii nenorocite si obidite.

Mai relatez un ultim fapt si las totul la judecata dvs.

La 22 august 1944, seara, mi se aduce la cunostinta ca s-a dat ordin ca evreii din detasamentele de munca sa fie evacuati. In dimineata zilei de 23 august a fost adunat în curtea bisericii Precista un detasamen de 6oo de evrei ce urmau sa fie evacuati. Va închipuiti starea lor când trebuiau sa-si paraseasca familiile, iar ei sa peregrineze printre trupele lui Hitler. Am intervenit la d-na Cancicov care mi-a dat în scris ca evreii sa nu plece, prezentându-ma cu acest ordin comandantului. Acesta a mers la d-na Cancicov, care i-a spus ca, pe raspunderea ei, sa nu plece nimeni, iar acesta a dat drumul la oameni. In baza acestui fapt, nici la celelalte detasamente n-au mai fost luati evrei.

Domnule prefect acestea vi le-am relatat ca sa întelegeti ca d-na Cancicov reprezinta pentru noi Providenta Salvatoare din acele vremuri si, într-adevar, ne-a salvat.
(itcnet.ro)

3)"Biserica a pierdut foarte multi adepti in zilele noastre. Numai cu o atitudine mai flexibila fata de "pacatosi" ar putea sa ii aduca inapoi pe acestia, daca nu la calea cea buna, macar in bancile bisericilor."

..."FIRUL DE AUR" al teologiei crestine este restaurarea rasei umane


DE LA starea de PACAT - in care au cazut, prin gestul lor de neascultare, Adam si Eva, parintii rasei umane -

LA starea de SFINTENIE (in acceptiunea cea mai PROPRIE a cuvintului!) - in care Adam si Eva au fost creati dintru inceput...

Sau, altfel spus, planul initial al lui Dumnezeu a fost acela de a crea pe planeta PAMINT o societate alcatuita din fiinte pe a caror INTEGRITATE MORALA sa poata CONTA in orice moment.... o societate in care sa nu fie nevoie de POLITIE, ARMATA, TRIBUNALE, INCHISORI, LACATE, SAFE-uri, etc... Adam si Eva au pierdut acea INTEGRITATE MORALA, cazind simplul test cu "marul" (?)... dar asta nu-L va determina pe Dumnezeu sa RENUNTE la scopul initial pentru care a creat - deci - rasa umana pe PAMINT.

DELICATA - si in acelasi timp DURA -... misiunea de REEDUCARE a oamenilor pentru o asemenea societate, a fost incredintata de Dumnezeu BISERICII!...
Se aud multe voci, astazi, care afirma ca BISERICA a devenit o institutie IRELEVANTA pentru societatea moderna... Pe cit de TRIST... pe atit de ADEVARAT!... Cum e posibil asa ceva?!... TOCMAI pentru ca, in loc sa fie FERMA, CONSECVENTA si EXIGENTA fata de STANDARDELE MORALE ale membrilor sai (de CALITATEA acestora, adica...), BISERICA este mai degraba ingrijorata de scaderea NUMARULUI membrilor... (care poate sa insemne faliment financiar...)... este preocupata de ipostaza penibila creata de aparentza "irelevantzei" ei in societatea moderna, etc... si ca sa "salveze" situatia recurge la tot felul de... COMPROMISURI/CONCESII... care o fac si mai IRELEVANTA... Asa se face ca, majoritatea "sfintilor" care frecventeaza bisericile crestine de astazi - INDIFERENT la care cult sau denominatiune religioasa crestina ne referim - nu sint neaparat mai... sfinti decit omul obisnuit de pe strada care nu merge niciodata la biserica... pe care nici macar nu-l intereseaza daca EXISTA sau NU EXISTA Dumnezeu... sau daca, existind, acest Dumnezeu ar avea vre-un plan de viitor cu omenirea....
Daca deci, BISERICA nu reuseste sa-si onoreze chemarea de a-i aduce pe "pacatosi" la "calea cea buna" - viata de SFINTIRE - ci doar sa-si mentina bancile (mai mult sau mai putin) pline cu... pacatosi... atunci ea NU MAI este BISERICA, ci doar un soi de CLUB... cu un oarecare profil religios, si.... ATIT!...

(...Ideea ca omul nu poate sa atinga starea de PERFECTIUNE MORALA - in cooperare cu Duhul Sfint... sau mai bine zis prin... "CAPITULARE" benevola in fata acestuia - este teologie FALSA!... Ca drumul spre SFINTENIE are multe portiuni de "via dolorosa"... cu teste care SPERIE natura umana... e adevarat!... Dar ca ATINGEREA unei asemenea tinte este IMPOSIBILA - e FALS!... Sau daca totusi nu e fals... atunci toata religia crestina este un NONSENS...)...

4)"Cunosc persoane de orientare sexuala diferita de a mea. Important e sa incercam sa fim "open minded" si sa le respectam alegerea...
In ciuda parerii generale, homosexualii nu sunt doar niste obsedati sexuali gata sa se culce cu orice persoana purtatoare al aceluiasi sex. Doar analizand lista pe care ai afisat-o, putem realiza ca si acestia sunt oameni sensibili, iubitori de frumos. Din pacate, paradele "gay pride" induc doar ideea de promiscuitate. Eu cred ca si in relatile homosexuale exista notiunea de decenta."

...NICI EU n-am sa apuc de "guler" pe un homosexual... si sa-l iau la rost pentru "preferintele" sale sexuale... Nici n-am sa-i neg calitati sau virtuti de caracter, daca le are... Ce ma deranjeaza la UNII homosexuali insa, este faptul ca... daca-i lasi tu in pace pe ei... incep EI sa te cicaleasca pe tine cu tentative de a te convinge ca homosexualitatea nu este de fapt o perversiune sexuala... ba dimpotriva - citind o lista de nume celebre - incearca sa-ti demonstreze ca ei ar fi un fel de "varietate superioara"... ca statutul lor de "high achievers" are totul de a face cu orientarea lor sexuala... si eventual sa-ti sugereze ca - incercind sa fii putin mai "deschis" inspre "nou" - ai putea si tu ajunge la nivelul lor "elevat"...

Parerea MEA:

- privinta din punct de vedere (EVOLUTIONIST-)ATEISTA, homosexualitatea nu are de ce sa fie rea... dupa cum... NIMIC nu mai e rau... Nici avortul, nici incestul, nici pedofilia, nici furtul, nici escrocheria, nici minciuna, nici crima... fie ea si doar de dragul divertismentului... pentru ca... dupa CE criterii stabilim, pina la urma, ce e BINE sau ce e RAU... devreme ce am aparut "accidental" pe aceasta planeta... si sintem expusi in orice secunda riscului de a dispare la fel de "accidental" (..."spulberati" - sa zicem - de impactul unui meteorit hoinar cu planeta noastra?... etc...)...
Ajuns la cel mai inalt nivel pe scara evolutiei (?), omul ramine de fapt tot un ANIMAL... supus aceleiasi "reguli de aur" a evolutiei (cu litera si spiritul ei): cel mai puternic ELIMINA pe cel mai slab din competitia pentru

hrana cea mai buna,
locul cel mai prielnic pentru vietuit...
"femela" cea mai frumoasa...
etc....

...sau pur si simplu il calca in picioare, pentru ca asta il amuza... neexistind - oricum - NIMENI ca sa-l traga la raspundere pentru un asemenea act...

(...Insista cineva ca "regulile jocului" s-au inversat la un anume punct in cursul evolutiei?... Daca DA... CIND anume s-au inversat... si PE CE CHESTIE?...)....

- privita din perspectiva CREATIONISTA, homosexualitatea ar putea fi condamnata pentru cel putin doua motive:

1. Creeaza un sentiment de REPULSIE lui Dumnezeu! (...Nu ma intrebati pe MINE de ce!....)...

2. ...INAINTE de a crea pe Adam si pe Eva, Dumnezeu a creat un alt ordin de fiinte - INGERII - dintre care PRIMUL creat a fost LUCIFER. Datorita


actului de rebeliune, pe care l-a initiat la un moment dat acest LUCIFER - si in care a reusit sa implice o TREIME din toata ostirea ingerilor creati de Dumnezeu...

cit si

datorita naturii RECALCITRANTE a acestui act de rebeliune colectiva,


aceasta TREIME din ostirea ingerilor urma sa fie IREVERSIBIL destinata DISTRUGERII. Acest incident

(PREVAZUT de Dumnezeu, dealtfel, dinainte de creatiune ca POSIBIL... data fiind VOINTA LIBERA cu care INTENTIONAT i-a dotat pe acesti ingeri...

si

acceptat CU BUNA STIINTA de catre EL ca un RISC...)...

aparea ca un ESEC al scopului pentru care Dumnezeu i-a creat pe acesti ingeri. Cum insa la Dumnezeu nu exista RENUNTARE la realizarea a ceea ce-si propune, aceasta treime rebela trebuia INLOCUITA. In ACEST scop a fost creata rasa umana pe planeta PAMINT... de data asta, spre deosebire de ingeri, un ordin SEXUAT - parte barbateasca si parte femeiasca - care urma sa se inmulteasca pina cind avea sa completeze numarul acelei treimi de ingeri cazuti...

Din pacate trista experienta a rebeliunii impotriva lui Dumnezeu s-a repetat SI pe planeta PAMINT (...tot sub influenta ACELUIASI Lucifer...) dar... NICI de data asta Dumnezeu nu se da "batut"... Fiintele umane continua inca sa se nasca, sa creasca, sa se maturizeze, sa-si formeze un CARACTER... apoi, la un moment dat sa ia ATITUDINE (...fie PENTRU Dumnezeu... fie IMPOTRIVA lui Dumnezeu...)... apoi sa moara... iar apoi, cu caracterul pe care si l-au format AICI, in ACEASTA viata, sa astepte verdictul: se vor califica, sau nu se vor califica pentru acea societate de SFINTI cu care Dumnezeu va RE-POPULA planeta PAMINT dupa REINNOIREA acesteia...

In prezent, data fiind lipsa de interes pe care umanitatea il manifesta pentru starea de SFINTENIE, planul lui Dumnezeu de a reinlocui "treimea" pierduta avanseaza agonizant de incet... dar AVANSEAZA totusi... si scopul Lui VA FI realizat... Aceasta implica (printre altele) insa, SI continuitatea procesului "Cresteti , INMULTITI-va si umpleti PAMINTUL".... proces la care homosexualitatea are contributia ZERO!....

(...BIBLIA nu mentioneaza NIMIC despre ideea inlocuirii acelei treimi de ingeri cazuti, prin crearea rasei umane... Aceasta este doar o interpretare teologica "speculativa"... dar eu PERSONAL o accept ca fiind perfect logica - ATITA TIMP CIT creationismul ESTE acceptat ca raspunsul cel mai rezonabil la intrebarile: "DE UNDE venim?"... "CE 'cautam' aici?"... "INCOTRO ne indreptam?"!...

Ramine, evident, la latitudinea fiecarui cititor al acestui material sa traga concluzia - in dreptul sau - in ce masura aceasta interpretare face sens, sau nu...).

În statul multinational al Imperiului sovietic, tendinta ruseasca în directia statului centralizat a intrat în coliziune cu renasterea constiintei nationale a mai mult de o suta de minoritati din republicile autonome. În cazul Republicii Moldovenesti, raportul dintre crearea statului si crearea natiunii era chiar mai complex, deoarece atât identitatea nationala, cât si cea statala, erau creatii artificiale. Natiunea moldoveneasca fusese inventata de rusi pentru a preveni (re)nasterea unei constiinte nationale românesti la populatia basarabeana. Statul moldovean fusese creat în Imperiul sovietic în 1924.”
Wilhelmus Petrus Van Meurs,1
„Ideea ca moldoveni sunt o natiune distincta, în sensul obisnuit al cuvântului, e problematica astazi. Limba pe care o vorbesc ei este româna, chiar daca a fost numita mult timp moldoveneasca de locuitorii din zonele rurale si este în continuare numita astfel în constitutia republicii post-sovietice. Istoria Moldovei moderne este o parte ce nu poate fi ignorata a istoriei mai largi a latinitatii rasaritene, regiune ce se întinde de la padurile Transilvaniei si dealurile Bucovinei, în nord, pâna la Câmpia Dunarii si Marea Neagra, în sud, si pâna la dealurile rotunde si stepele ce se întind de-a lungul Nistrului, în est. Toate aceste regiuni, incluzând teritoriul de astazi al Republicii Moldova, au apartinut României Mari aparute dupa primul razboi mondial si distruse de cel de-al doilea. Moldovenii de astazi nu au reusit sa se afle în acelasi stat cu românii mai mult de câteva decenii, dar cultura, limba si traditiile folclorice provin incontestabil din aceleasi radacini. Eroii nationali si marile personalitati dintr-o regiune sunt, cu siguranta, recunoscute si în cealalta. În acest sens, din punct de vedere cultural, sunt astazi doua state 'românesti’ în Europa de Est, chiar daca ambele adapostesc si multe alte minoritati etnice – unguri, ucraineni, rusi, romi si turci.”
Charles King 2

„Cei care încearca sa dezvolte o constiinta moldoveneasca ar putea sa revina, astfel, la interpretarile sovietice de alta data privitoare la istoria si cultura Basarabiei. Prin urmare, putem fi martorii unei renasteri a unor pareri comuniste cu privire la trecutul Moldovei si ai unei reactii concomitent a românilor fata de ele.”
Denis Deletant3

Preambul. Republica Moldova – spatiu de frontiera euro-atlantica

Acest text va vorbi despre asa numita Conceptie a politicii nationale de stat a R. Moldova si Dictionarul moldovenesc-românesc a lui Vasile Stati încercând sa le aseze pe fundalul geopolitic adecvat. Nu doar informatia legata de aceste chestiuni lipseste astazi în România, dar si cadrul geopolitic just în care aceste evolutii sa fie plasate si citite. Caci, dincolo de amprenta locala pe care aceste evenimente o au neîndoielnic, ele sunt parte a unor evolutii politice si geopolitice mai ample care nu pot fi ignorate în nici o analiza. De prea multe ori aspectele legate de Republica Moldova sunt abordate într-o grila provinciala, în care actorii principali sunt personajele politice de la Chisinau iar evenimentele majore - alegerile locale sau parlamentare (vag, este pomenita si Rusia). În realitate, toate evenimentele de la Chisinau poarta, mai mult sau mai putin, amprenta unor evolutii geopolitice globale. Mai concret, ele sunt determinate de înaintarea frontierei NATO si UE spre Republica Moldova, de decizia acestor institutii de a fixa granita pe Prut si de reactia pe care aceste evolutii le genereaza.4

Frontiera ar însemna, în cadrul teoretic utilizat aici, aspectul dinamic al unei evolutii geopolitice, respectiv totalitatea proceselor prin care se manifesta o expansiune istorica, un popor, o civilizatie sau un imperiu etc. Frontiera, ca aspect dinamic, declanseaza si întretine o gama larga de procese spirituale sau institutionale, pe care le denumim procese ale frontierei. Granita este aspectul static, stabil (stabilit) al înaintarii unei frontiere. Înaintarea unei frontiere se fixeaza (este fixata) undeva, pe o granita. Dar asta nu înseamna, automat, ca, o data fixata granita, dinamica procesului de înaintare a frontierei dispare sau ca este suspendata. Dimpotriva. Atunci când avem de a face cu o fixare artificiala (politica, geo-strategica) a unei granite vom asista la perpetuarea manifestarilor de frontiera, iar spatiul în care asemenea evolutii se petrec îl numim spatiu de frontiera 5 . Aceste spatii de frontiera6 sunt, geopolitic vorbind, de multe ori, spatii de criza, de turbulenta geopolitica, care nu pot fi decriptate sau întelese just fara a lua în considerare aceste aspecte7.

Un asemenea spatiu de frontiera este astazi Republica Moldova. Nimic nu se poate întelege acolo daca se ignora înaintarea frontierei euro-atlantice si consecintele pe care aceasta înaintare – si, mai ales, fixarea granitei artificiale pe Prut - le genereaza. Republica Moldova este astazi un spatiu de frontiera euro-atlantic. Decizia politica (geo-strategica) de a fixa granita înaintarii frontierei euro-atlantice pe Prut, cuplata cu refuzul majoritatii populatiei din Republica Moldova de a accepta aceasta decizie sunt responsabile de evenimentele care au loc acolo. Razboiul din Transnistria, refuzul Moscovei de a retrage armata si armamentul de acolo, proiectul de federalizare, manifestarile din Piata Marii Adunari Nationale sau din fata Ambasadei Ruse, Conceptia presedintelui Voronin, chiar si Dictionarul lui Stati etc. sunt consecinte directe sau indirecte ale acestei decizii8.

Acesta este cadrul în care momentele punctate mai jos trebuie citite si percepute.

„Conceptia politicii nationale de stat a Republicii Moldova”

„Proiectul Conceptiei politicii nationale de stat a R. Moldova, inclus pe agenda de lucru a parlamentului R. Moldova, este un document politic, în esenta provocator, ce îsi propune, în ansamblul sau, sa anuleze Declaratia de Independenta din 27 august 1991, ca act juridic de nastere a celui de al doilea stat românesc, si sa-i confere R. Moldova o noua identitate etno-culturala, istorica, lingvistica si politico-juridica. El reprezinta suma tentativelor ideologice privind crearea unei doctrine nationale de stat si ideologizarea fortata a întregii societati. Axul respectivei doctrine îl constituie preceptele false din punct de vedere stiintific, cultural si istoric al existentei unui asa-numit popor moldovenesc si a unei limbi moldovenesti, camuflate inabil si de o maniera totalitara cu notiuni la moda, precum ‘multiculturalismul’, ‘multilingvismul’, ‘polietnicismul’ - toate amalgamate si ambalate sub drapelul tolerantei’, ‘pacii interetnice’ si ‘concordiei civice’”.9

Într-o ancheta a publicatiei Contrafort pe tema asa-zisului Dictionar moldovenesc-românesc, academicianul Mihai Cimpoi facea urmatoarea constatare: „Ma întristeaza atât aparitia, sustinuta oficial, a Dictionarului cât si atentia extraordinara pe care i-o acorda posturile TV din România (o ora la Pro TV, doua ore la Realitatea) fapt care nu s-a întâmplat cu nici o carte a vreunui scriitor basarabean” 10.

Naduful reputatului academician trebuie înteles corect: nu doar dezamagire fata de liderii de opinie din România care se întrec în a neglija si uita performantele culturale autentice ale carturarilor de peste Prut (supararea ar fi fost justificata fie si numai din aceasta pricina!), dar si deceptie fata de cecitatea vadita a acelorasi personaje care, lipsite de perspectiva si viziune, au transformat un eveniment minor, totusi, în eveniment de presa ignorând vinovat ca gestul ridicol al lui Stati – „renumit criminal al culturii noastre, plastograf si plagiator de cea mai joasa speta” cum numeste academicianul pe autorul acestei „monstruozitati” – este numai vârful de aisberg, expresia rizibila a unei evolutii politice mai profunde care se petrece în Republica Moldova si care, ea, ar fi trebuit sa se afle în colimatorul presei sau a societatii civile de la Bucuresti. O evolutie politica si geopolitica inedita, ale carei expresii reale si consistente sunt, pe de-o parte, asa numita Conceptie a politicii nationale a Republicii Moldova – document programatic complet ignorat, cu rarisime exceptii, în România! - si, pe de alta, dezbatere în jurul problemei federalizarii (incluzând aici chestiunea transnistreana). Aparitia Dictionarului lui Stati nu este decât partea cea mai putin consistenta a acestor evolutii ce se desfasoara astazi si despre care asa zisa „societatea civila” din România (analistii, jurnalistii si „purtatorii ei de cuvânt”) sau politicienii de la Bucuresti se încapatâneaza sa nu vorbeasca sau sa nu stie nimic. Ciudata reactie a celor chemati sa ghidoneze opinia publica a unei societati care sta sa se integreze în NATO si UE, adica institutiile a caror granita viitoare va fi, într-o prima instanta, tocmai Prutul...

Proiectul legii numit Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova a fost publicat pe 25 iulie în oficialul guvernamental, Moldova Suverana. Este un proiect de lege initiat de presedintele Voronin. Cum se va vedea mai departe, exista o legatura evidenta între aceasta conceptie si Dictionarul moldovenesc-românesc al lui V. Stati, publicat, în aceeasi zi, în ziarul partidului de guvernamânt, Comunistul. Validarea lui de catre guvernul de la Chisinau s-a facut recent, fara a stârni, nici de data asta, o discutie atât de necesara la Bucuresti.

Textul este aproape necunoscut publicului din România, astfel ca remarcile si comentariile vor fi flancate de ample apeluri la text .11

Axul definitoriu al documentului este indicat în deschidere: „Conceptia politicii nationale de stat a Republicii Moldova, denumita în continuare conceptia, reprezinta totalitatea principiilor, obiectivelor si sarcinilor prioritare privind integrarea si consolidarea poporului unic multicultural si multilingv al Republicii Moldova prin armonizarea intereselor nationale generale cu interesele tuturor comunitatilor etnice si lingvistice din tara”. Baza juridica este si ea sugerata din plecare: „Conceptia se bazeaza pe prevederile Constitutiei Republicii Moldova, pe normele legislatiei nationale si ale dreptului international, inclusiv ale: Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, Pactului International cu privire la drepturile civile si politice, Pactului International cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, Conventiei europene pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ale altor acte internationale referitoare la drepturile omului si ale persoanelor apartinând comunitatilor etnice si lingvistice la care a aderat Moldova”. Temeiul elaborarii proiectului este acesta: „Actualitatea elaborarii si adoptarii conceptiei este determinata de necesitatea de a stabili principiile si sarcinile politicii nationale de stat, orientata spre consolidarea independentei si suveranitatii tarii noastre, crearea unor conditii favorabile pentru dezvoltarea libera a tuturor comunitatilor etnice si lingvistice, spre integrarea lor în poporul unic al Republicii Moldova”. Despre importanta textului vorbeste limpede un paragraf întreg: „Conceptia este documentul de baza pentru autoritatile publice la promovarea politicilor social-economice si culturale în domeniul dezvoltarii si consolidarii independentei si suveranitatii tarii, a poporului multietnic, multicultural si multilingv al Moldovei. Tot de aceste principii trebuie sa se conduca organele de stat ale Republicii Moldova în activitatea de sustinere a eforturilor de edificare a unei societati civile”.

Urmeaza apoi cinci sectiuni care cuprind: I. Dispozitii generale; II. Principiile politice nationale de stat; III. Scopurile politicii nationale de stat; IV. Sarcinile politicii nationale de stat; V. Asigurarea politicii nationale de stat.

Sa vedem însa ce spune, în detaliu, acest text, dincolo de protocolarele declaratii de intentii.

O declaratie explicita de politica interna si externa

Atmosfera textului este data deja de paragrafele citate. Înainte de a intra însa în substanta (!) lui, sa sesizam contextul în care se lanseaza documentul: momentul aparitiei proiectului coincide, practic, pe plan intern, cu demararea campaniei electorale în Republica Moldova (este vorba de alegerile parlamentare din primavara lui 2005), proiectul servind, implicit, drept platforma electorala pentru Partidul Comunistilor aflat la guvernare. Cel putin al acelei factiuni din acest partid care va merge neconditionat cu actualul presedinte, Vladimir Voronin, chiar daca, pentru asta, va fi necesara o scindare a partidului între linia dura si cea „moderata”, capabila sa faca o alianta cu partide necomuniste de genul Partidului Democrat al lui Diacov. Proiectul initiat de presedintele Voronin este un semnal clar si o conditie explicita pentru viitorii sai suporteri.

Pe plan extern, aparitia proiectului vine în consonanta cu presiunile pe care Rusia le face din ce în ce mai insistent asupra republicii, presiune „stimulata” tot mai mult de dorintele exprimate insistent în ultima vreme de catre UE de implicare a acestui organism în solutionarea conflictului din Transnistria, deci într-o chestiune care afecteaza direct interesul Rusiei în zona. Proiectul este, din acest punct de vedere, o declaratie de politica externa, cel putin prin atentia si grija deosebite care se acorda limbii ruse în document sau încapatânarii de a ignora organismele europene în care Moldova ar putea nazui sa fie parte12 .

Un text nul din punct de vedere academic

Conceptia este în primul rând un text politic, dar „argumentatia” sa deriva însa dintr-o perspectiva ce se vrea „stiintifica” asupra proceselor de formare si dezvoltare a natiunilor.

În primul rând, textul este parte a unui proces mai amplu de „nation building” (demarat însa în Basarabia de ocupantul sovietic si continuat astazi de Partidul Comunistilor). Ideea care fundamenteaza argumentatia este una de tipar modernist (inventionist, instrumentalism etc.) dupa care natiunile se nasc prin proiect (by design), ca o creatie de sus în jos si în care un rol crucial trebuie sa revina statului si institutiilor acestuia. Agresivitatea cu care este promovata o asemenea perspectiva în document este cel putin stranie, mai cu seama ca este vorba despre un teritoriu care, vreme de mai bine de 60 de ani a fost supus de catre puterea sovietica, cu sistem si încrâncenare, unui proces de nation building (asta este, în esenta, moldovenismul), respectiv de creare a unei Republici Moldovenesti de limba, traditie si istorie rusesti. Procesul a esuat, dupa cum evenimentele de la 1989 au demonstrat-o cu prisosinta. Acest esec trebuie sa faca pe cei care pariaza fara rest pe asemenea abordari mult mai circumspecti.

Cert este însa ca perspectiva constructivista a demersului – „Am creat Moldova, acum sa-i cream pe moldoveni...” –, lipsita de minimale precautii sau spirit critic, sfideaza ridicolul când încearca sa justifice tentativa.

În al doilea rând, frapeaza în text confuzia (voita sau nu) si inconstienta cu care autorii textului se joaca cu vorbele si conceptele. Un text care nu urmareste decât sa „legitimeze” un stat, o limba si o etnie nu gaseste de cuviinta decât sa.... vitupereze „nationalismul”. Iata o mostra inclusa în „Expunerea de motive la proiectul Conceptiei politici nationale de stat a Republicii Moldova”: „Însa evenimentele de la sfârsitul anilor ‘80 si începutul anilor ‘90 ai secolului trecut, inspirate, în republica de fortele politice radicale de orientare nationalista, au dus le dezintegrarea statului si societatii moldovenesti, la confruntarea interetnica si la scindarea teritoriala a tarii, scindare care mai persista. Din aceiasi perioada dateaza tentativele, care continua si astazi, de a nega existenta natiunii moldovenesti si a limbii moldovenesti, de a discredita istoria Moldovei - bazele politico-juridice si national culturale ale statului moldovenesc”13.

Prin urmare, tot ce s-a petrecut în perioada indicata este manifestarea fortelor „de orientare nationalista” împotriva carora Conceptia îsi propune sa lupte. Sofismul este aici la ele acasa: caci Conceptia, care îsi propune, cum spuneam, explicit, sa impuna un stat, o limba, o etnie, o limba etc. reprezinta, dupa toate normele sociologiei natiunii si nationalismului, chintesenta unui proiect sau program nationalist, în ciuda lipsei de consistenta si a falsului pe care se bazeaza argumentatia. Pentru autorii conceptiei, a fi nationalist moldovean nu e nationalism, dar a sustine limba, natiunea si etnia româna... da! Utilizarea atributului cu conotatii negative - nationalist – doar pentru ceea ce înseamna „românesc” nu este, în fond, decât o tehnica de propaganda sau proba unei confuzii majore care fundamenteaza acest document.

În al treilea rând, documentul se bazeaza pe o manipulare grosolana a textelor si conceptiilor europene privind drepturile omului sau ale comunitatilor etnice. În pofida filosofiei de la care pretinde ca se revendica, Conceptia nu face decât sa impuna de sus o carcasa identitara unei comunitati (populatia Republicii Moldova), ignorând nepermis dreptul individual la optiune al fiecarui cetatean. Altminteri spus, în loc sa plece de la drepturile omului pentru a ajunge la drepturile colective (multiculturalismul), textul le decreteaza pe cele din urma neglijându-le sistematic pe cele dintâi! În ciuda retoricii, este exact invers decât traseul european pe care documentul îl invoca cu obstinatie. Cum bine a sesizat un comentator de la Chisinau: „...atât actele privind drepturile si libertatile fundamentale ale omului, cât si actele referitor la drepturile minoritatilor etnice si nationale, vizeaza doar individul si autonomia sa ireductibila. Drepturile culturale si lingvistice sunt considerate drepturi individuale, dar care se exercita în mod colectiv. Ceea ce înseamna ca unui grup etnocultural i se acorda drepturi nu pentru a pastra si perpetua cu orice pret existenta acestui grup, indiferent de optiunile membrilor grupului. Dimpotriva, grupului i se acorda drepturi deoarece pentru persoanele respective apartenenta la acest grup este plina de sens si importanta pentru exercitarea libertatii lor”. În opozitie, cum sugeram deja, Conceptia, dimpotriva, propune o viziune si un sistem de valori care ar trebui împartasite de catre toti cetatenii. Autorii Conceptiei considera drept scop strategic: "afirmarea unui sistem de valori nationale la baza carora se afla constientizarea de catre toti cetatenii tarii noastre a apartenentei lor la poporul unic al Republicii Moldova" (partea IV, Sarcinile politicii nationale de stat)”14.

În esenta, este vorba despre „un proiect totalitar”, cum îl numea academicianul Cimpoi, care nazuieste sa impuna, de sus în jos, o unica identitate tuturor cetatenilor Republicii moldova, indiferent de optiunile sau dorintele lor. Indiferent, adica, de ceea ce comunitatea internationala numeste „drepturile omului”...

Mitul „fondator” al Republicii Moldova: moldovenismul

Axul principal al textului este ideologia modovenismului. Documentul vizeaza, în esenta, impunerea „moldovenismului” ca ideologie de stat. Cu vorbele unor reprezentanti ai societatii civile de la Chisinau: „Moldovenismul ca doctrina a asa-zisului specific national al ‘poporului moldovenesc’, cu istorie, cultura si limba diferite de cele ale poporului român, este, precum se stie, o fabricatie a regimului tarist de ocupatie si, în special, a ideologiei sovietice staliniste, menita sa justifice anexarea provinciei românesti Basarabia de catre Rusia tarista si, ulterior, prin aplicarea prevederilor Protocolului aditional secret la Tratatul sovieto-german din 23 august 1939 (Pactul Ribbentrop-Molotov) de catre Uniunea Sovietica”15.

Nu avem spatiu suficient pentru a descrie evolutia acestei ideologii relativ la teritoriul dintre Prut si Nistru (dar nu numai). Genealogia aceste idei indica limpede emitentul: Moscova si Kominternul, iar aparitiile ei pe scena istoriei – dupa cum sugereaza un comentator de la Chisinau - nu este lipsita de semnificatii: „De fapt, aceasta teza conceptie cominternista a mai fost formulata în aceiasi termeni si în noiembrie 1988, când au aparut faimoasele teze ale Comitetului Centra al PCM si cuvântarea lui N. Bondarciuc, la acea vreme secretar al CC al PCM, azi fruntas al aceluiasi partid, care se încheia cu celebrul ‘niet, niet I niet’. Anume acele teze au catalizat miscarea de emancipare nationala a românilor basarabeni si procesul de acordare a limbii române a statutului de limba de stat si de revenire la alfabetul latin”16.

Fenomenul moldovenismului a fost resuscitat în Republica Moldova mai ales dupa venirea la putere a Partidului Comunist, dar el nu este, în nici un caz, apanajul acestei formatiuni politice, caci versiunile în care acesta este livrat pe piata sunt diferite (cazul Partidului Democrat Agrar si a reuniunii acestora din 1994 – „Casa Noastra – Republica Moldova” – este primul care vine în minte). Recent, fenomenul a beneficiat de o analiza pertinenta sub forma unei teze de doctorat si care merita tata atentia. Una dintre concluziile lucrarii merita reluata: „ ... moldovenismul nu este ‘minciuna întreaga’, ci o semiminciuna. De aceea, demontarea acesteia nu este un lucru usor: a afirma ca basarabenii nu sunt moldoveni ar fi la fel de gresit cu a afirma ca ei nu sunt români. Într-o eventuala disputa privind tezele moldoveniste, este foarte important a nu se ataca partea asa-zis pozitiva a moldovenismului – faptul de a fi moldovean nefiind o contradictie cu a fi român. Pe de alta parte, faptul existentei statului Republica Moldova implica recunoasterea politonomului ‘moldovean’, care nu este o emanatie a moldovenismului, ci o realitate geopolitica. În calitatea lor de cetateni ai Republicii Moldova, si românii basarabeni si minoritarii sunt moldoveni. Speculând însa pe chestiunea identitara, moldovenistii comit în mod deliberat tot felul de confuzii, mizând pe deruta si ignoranta. (...) Astfel, moldovenismul se prezinta ca o manifestare a crizei identitare în Republica Moldova (urmare a politicilor de rusesti de deznationalizare si rusificare), dar si ca o continuare a acestor politici”17.

Miturile fondatoare ale Republicii Moldovenesti (2)

Proiectul de constructie se bazeaza pe câteva „axiome” repetate obsesiv. „Republica Moldova constituie continuarea politico-juridica a procesului multisecular de statalitate continua a poporului moldovenesc. Moldovenii - nationalitatea fondatoare a statului, împreuna cu reprezentantii altor etnii: ucrainenii, rusii, gagauzii, bulgarii, evreii, românii, belorusii, tiganii (romii), polonezii si altii constituie poporul Moldovei, pentru care Republica Moldova este Patria lor comuna”.

Textul este uluitor. În primul rând, prin acreditarea ideii ca actuala Republica Moldova ar fi succesoarea de drept a Principatului Moldova, principat al Tarilor Române care a participat la fondarea României moderne în 1859. Mai mult, acreditarea unui „proces secular de statalitate” este rizibila când implica un teritoriu (actual Republica Moldova) care nu a participat, de fapt, nici la unirea din 1958 (se afla atunci sub ocupatia Imperiului Rus). A doua chestiune, contradictorie, se refera la compozitia etnica a populatiei: acreditarea unui „melanj etnic” într-o republica care are, conform recensamântului în vigoare, o majoritate clara de circa doua treimi, nu face decât sa reia o ideea mai veche, de sorginte cominternista, referitoare la acest spatiu.

Românii ca „minoritate etnica”

O alta intentie clara a autoritatilor de la Chisinau este transformarea românilor într-o minoritate etnica. Plasarea „românilor” undeva între evrei si belorusi în textul Conceptiei sugereaza clar unul dintre obiectivele strategice ale Chisinaului. Unul dintre instrumentele cu care se va realiza acest obiectiv este recensamântul din 2004, unde confuzia etnie/cetatenie – se spera – va transforma „românii” într-o minoritate etnica, covârsita de... „moldoveni”. Textul Rezolutiei este relevant la acest punct: „Beneficiarii respectivei conceptii vor fi Rusia si diaspora rusa din R. Moldova: Rusia îsi va asigura astfel, pentru decenii înainte, dominatia sa în regiune si realizarea intereselor geostrategice în raport cu Uniunea Europeana si NATO. Pentru mentinerea statutului de mare putere în afacerile europene, Rusia impune R. Moldova, prin intermediul actualilor guvernanti comunisti de la Chisinau, un plan de deznationalizare definitiva a românilor basarabeni, de creare a unui "popor unic" în care elementul românesc majoritar va fi "dizolvat" în asemenea masura încât va putea fi ignorat. Diaspora rusa, care are la ora actuala suprematia economica si mediatica, va dobândi oficial si suprematia cultural-lingvistica si îsi va prezerva toate drepturile politice necesare pentru realizarea scopurilor geopolitice ale Rusiei. Astfel, R. Moldova i se pregateste, prin aceasta conceptie funesta si prin tentativa de federalizare, statutul de enclava rusa la frontiera Uniunii Europene si NATO, dupa modelul regiunii Kaliningrad”.

Aceasta idee ca românii sunt o minoritate etnica nu este noua în Republic Moldova, dar, odata cu recensamântul, va capata o confirmare „stiintifica”. Cu voie sau fara, aceasta ideea a mai fost invocata la Chisinau chiar de gazetari aflati în tabara democratica . Cea mai importanta „contributie” la impunerea acestui sofism periculos apartine însa lui Renate Weber, Valentin Stan si Gabriel Andreescu cei care, în studiul „Relatia României cu Republica Moldova”19 sustineau acelasi lucru: optiunile cetatenilor care se declara români sau a celor care se declara moldoveni trebuie respectate deopotriva etc., etc. Nu e de mirare ca textul a fost republicat rapid de catre publicatiile guvernamentale de la Chisinau!

Consecintele unei asemenea evolutii sunt extrem de grave si periculoase, pe termen scurt, iar pe termen lung insolubile. Pe termen scurt va exista atunci „baza legala” pentru impunerea limbii ruse ca a doua limba de stat – limba româna va deveni a limba a minoritatilor – a eliminarii cursului de „istoria românilor” sau chiar a... etnicizarii Mitropoliei Basarabiei prin transformarea ei într-o biserica româneasca, deci minoritara. Pe termen lung, însa, acest multiculturalism extrem – caci pulverizeaza bazele consensuale ale oricarui stat - nu are nici o solutie, pentru ca intra într-o serie de contradictii din care nu se mai poate iesi. Inutil sa spunem ca acest mod de gândire nu este acreditat de nici un document european si, mai ales, nu este practicat (caci este imposibil!) de nici un stat de pe continent20.

Multiculturalismul sau noul „marxism-leninism”

Socheaza aproape, în textul Conceptiei, abundenta termenului „multiculturalism”, „multicultural”, „multilingv”. În primul rând, e ciudata aceasta strategie pentru un text care vrea sa promoveze unitatea unui stat si a unei „natiuni”. Se vadeste însa în acest document – veritabila struto-camila din acest punct de vedere – dorinta de a pune cap la cap tezele mai vechi si mai noi ale internationalismului proletar, pe de-o parte ideologia moldovenismului, pe de alta, cea a multiculturalismului. Dupa cum comenta un ziarist de la Chisinau: „Daca în perioada sovietica politica de deznationalizare si rusificare a popoarelor ocupate se desfasura sub acoperirea ideologica a internationalismului proletar, iar temelia doctrinara o asigurau Marx, Engels si Lenin, astazi politica de asimilare, promovata de Rusia prin intermediul comunistilor, utilizeaza terminologia împrumutata din limbajul occidental despre societatea civila multinationala, stat polietnic, popor multicultural si multilingv”21.

Este limpede însa ca aceasta incoerenta doctrinara nu poate pretinde pretentii de document fondator.

O limba, doua limbi...

O alta contradictie ce brazdeaza textul se refera la limba. Iata textele: „Limba moldoveneasca, având statutul de limba de stat, se foloseste în toate sferele vietii politice, economice, sociale si culturale. Una din prioritatile nationale ale Republicii Moldova este asigurarea însusirii limbii moldovenesti”. Dar si: „Limba rusa care, în conformitate cu legislatia în vigoare, are statutul de limba de comunicare interetnica, se aplica si ea în toate sferele vietii statului si societatii. Pentru Moldova este caracteristic bilingvismul moldo-rus si ruso-moldovenesc statornicit istoriceste, care, în actualele conditii, este necesar sa fie dezvoltat si perfectionat”. Pe de-o parte: „crearea neîntârziata a conditiilor necesare pentru însusirea limbii moldovenesti de catre o parte a populatiei Moldovei”, pe de alta: „neadmiterea restrângerii sferei de folosire a limbii ruse în toate domeniile vietii statului si societatii” si „asigurarea de conditii pentru pastrarea si dezvoltarea în continuare a functiilor oficiale ale limbii ruse”22.

Textul este cel putin ambiguu. Pe de-o parte, daca, programatic, „limba moldoveneasca” va deveni o „prioritate nationala”, ce sens mai are acordarea unui statut egal limbii ruse? Care este, în mod real, intentia celor care au lansat documentul? Publicatia Flux, ziarul de limba româna cu cel mai mare tiraj, încearca sa raspunda: „autorii acestui plan cauta sa mentina, în mod artificial, situatia când majoritatea româneasca si toate minoritatile, cu exceptia celei ruse, vor cunoaste si vor vorbi obligatoriu limba rusa, în timp ce minoritarii reprezentând fosta natiune dominanta a imperiului sovietic vor cunoaste doar limba rusa. Prin urmare, avem de-a face cu un asa zis bilingvism cu totul distorsionat, care ar trebui numit mai corect aparhaid, adica dominatia discriminatorie a unei minoritati asupra majoritatii. Sa nu uitam ca aceasta majoritate include atât majoritatea româneasca cât si minoritatile ruse” .

O conceptie represiva a unui regim represiv

Chestiunea cea mai grava, probabil, si care ridica semne serioase de întrebare asupra acestui demers, este maniera în care acesta va fi implementat în societatea moldoveneasca. Indiferent de parerea pe care o avem fata de tezele documentului, o discutie sau dezbatere democratica pe aceasta tema nu are, în principiu, a dauna. În fond, democratia presupune si dreptul la eroare: poti gresi, te poti însela, dar pentru asta nu poti fi eliminat din spatiul discursului public.

Alta este însa problema grava – apropo de democratie – care apare relativ la acest document. Ea tine de maniera în care puterea politica propune si vrea sa impuna acest proiect. O discutie reala lipeste si, mai mult, textul stipuleaza explicit pedepse pentru cei care se vor opune. Acesta este principalul motiv pentru care academicianul Cimpoi o definea, la conferinta deja invocata, „cu caracter totalitar”: „Conceptia pusa în discutie este, de fapt, o anticonceptie, deoarece ignoreaza adevarul stiintific despre românii moldoveni si limba româna. Este construita pe un temei de nisip, o utopie ce nu tine cont de realitate. Ea nu are nici o sansa de a fi transpusa în practica, fiindca nu se tine cont de parerea intelectualitatii. Asa-zisul dialog fructuos între autoritatile publice si societatea civila s-a dovedit a fi o farsa mincinoasa. Aceasta conceptie nu respecta drepturile fundamentale si principiile democratice recunoscute pe plan european si international, libertatea de gândire si exprimare, valorile democratiei, drepturile omului etc. Este o conceptie cu caracter totalitar”23.

Textul contine, explicit, avertismente limpezi si deloc linistitoare în legatura cu viitorul Republicii Moldova. Astfel, documentul sustine orientarea politicii de stat catre: „neutralizarea juridica si politica a necontenitelor tentative de demoldovenizare, de negare a existentei natiunii moldovenesti si a statalitatii moldovenesti, de discreditare a istoriei moldovenesti, de negare a etnonimului „moldoveni” si glotonimului „limba moldoveneasca””. social-economica a tuturor regiunilor Republicii Moldova. Dupa cum s-a exprimat presa democratica de la Chisinau, „într-o singura propozitie avem concentrata dorinta expresa a comunistilor de a neutraliza, din punct de vedere juridic si politic, pe toti cei care vor îndrazni sa împartaseasca o alta opinie. Însusi faptul ca Voronin urmareste neutralizarea juridica si politica a celor pe care îi considera indezirabili, arata, fara putinta de tagada, adevarata fata a regimului comunist de la Chisinau. Acesta a ramas fidel traditiilor marxist-leniniste si staliniste de practicare a terorii ca norma politica si a violentei ca mijloc de anihilare a oponentilor. Aceste rânduri sinistre trebuie privite în contextul tuturor ajustarilor legislative operate de comunisti în ultimii doi ani, prin care sunt distruse în mod premeditat si metodic institutiile democratice si suprimate drepturile fundamentale ale omului”24.

Aceste planuri apar si mai periculoase daca ne gândim la initiativa comunista de modificare a Constitutiei care urmareste introducerea unui regim de functionare a unor legi speciale si extraordinare, ce ar anula, de fapt, principiile constitutionale democratice si ar distruge statul de drept, ca si prin Legea privind combaterea activitatii extremiste. Dupa prognoza aceluiasi ziarist: „Ar fi de asteptat ca dupa intrarea în vigoare a acestui document monstruos sa urmeze modificarea Codului Penal si a altor legi care sa permita lichidarea Opozitiei si a presei incomode”.

Dictionarul moldovenesc-românesc

„A promova sub orice forma o limba moldoveneasca deosebita de limba româna este, din punct de vedere lingvistic, ori o greseala naiva, ori o frauda stiintifica; din punct de vedere istoric si practic, o absurditate si o utopie; din punct de vedere politic, e o anulare a identitatii etnice si culturale a unui popor si, deci, un act de genocid etnico-cultural”
Eugen Cosariu25

Vineri, 25 iulie, în Partidului Comunistilor din Moldova Comunistul se putea citi o prezentare oficiala a straniului Dictionar moldovenesc-românesc. Evident, textul este scris de „neobositul detractor al culturii românesti V. Stati” (cum îl numeste presa de la Chisinau), tot el autor al dictionarului. Textul este plasat la rubrica „raftul de carti” si poarta supratitlul „Senzational! Prima data în istorie! A aparut dictionarul moldovenesc-românesc!” Nu e nici o coincidenta ca si Dictionarul si i au fost tiparite, practic, concomitent. Cum am scris deja, Dictionarul este parte organica a Conceptiei si cine nu îl percepe asa este în teribila eroare.

Un jurnalist de la Chisinau comenta astfel aparitia lui: „În fata unei tiparituri de acest fel, am înteles în sfârsit cum se descifreaza sigla comunistilor de azi, în care pe lânga secera si ciocan, mai e plasata si o carte deschisa. Negresit, cartea din sigla bolsevica, monument al prostiei si deopotriva al arogantei si agresivitatii împotriva bunului simt, este dictionarul lui Stati (...) Într-adevar o astfel de scriitura de sorginte stalinista apare în premiera si împinge dincolo de limitele absurdului vechea teorie comunista prin care se neaga unitatea etnolingvistica si culturala a românilor. Noi, românii de dincoace de Prut, am suportat din plin efectele nefaste ale politicii expansioniste rusesti, care si-a acoperit dintotdeauna invaziile din 1812, 1940 si 1944 cu „misiunea eliberatoare” a armatei de ocupatie, care salva „moldovenii” de ocupantii români”26.

Cartea presupune, practic, mai multe etaje de lectura, inclusive. În primul rând, volumul a fost o provocare organizata tocmai în acel moment (si) cu scopul de a stârni reactia oficialitatilor de la Bucuresti în preajma întâlnirii între Iliescu si Voronin27 . Pe lânga aberatiile inserate acolo sau strofele inepte semnate de acelasi V. Stati28 sunt inserate în prefata jigniri la adresa României sau a primului-ministru, România fiind, de fapt, ortografiata „Rromânia”.

Dincolo de mitocanie si provocare se afla al doilea nivel e lectura. Acesta justetea justetea, în sine, a întreprinderi. Care e, fireste, nula. Cel putin la acest capitol. Daca nu la altele, unanimitatea intelectualilor români de dincolo de Prut e clara si fara echivoc. Alaturi de textele din publicatii precum Flux29 sau Timpul30, grupajul realizat de publicatia Contrafort31 da radiografia reactiei intelectualilor de la Chisinau. Vasile Gîrnet scrie despre „... Vasile Stati, personaj grotesc, mândru purtator al unei prostii flamboiante, dublate de o impertinenta pe masura, care produce periodic diversiuni în mediul cultural si politic de la Chisinau”; Nicolae Negru spune ca „e rodul unei crize de schizofrenie antiromâneasca (cu foarte posibile radacini kaghebiste) combinate cu complexul lui Herostrat”; Mihai Cimpoi comenteaza: „Asa numitul Dictionar moldovenesc-românesc al lui Vasile Stati, renumit criminal al culturii noastre, plastograf si plagiator de cea mai josnica speta, este o monstruozitate care nu ar merita nici o atentie daca nu ar reprezenta o mentalitate ce tine de moldovenismul primitiv si nu ar avea sustinere oficiala”; Eugen Lunga avertizeaza ca „efectul stiintific al acestui op este nul”, dar ca „dictionarul semnaleaza... întoarcerea la era troglodita, când cutuma politica si ideologica scârnavea adevarul istoric si stiintific”; Vasile Romanciuc îl numeste „un certificat al prostiei ajunsa la paroxism”; Leo Butnaru scrie despre „sfertodoctul cu sistem” si despre dictionar ca „un mod de a scotoci în pubelele de gunoi ale ideologiei comunist-tariste”; Lidia Codreanca argumenteaza despre „fobia glotonimica”, aceasta „pecingine veche pe trupul Moldovei dintre Prut si Nistru, al Basarabiei noastre”; Constantin Cheianu îl numeste, simplu, „o escrocherie”; Andrei Burac scrie ca „V. Stati este o persoana care a sfidat deseori istoria, a scuipat în fata unui întreg neam din care face si el parte”; Iuria Colesnis afirma ca „nici chiar comunisti ortodocsi sovietici n-au îndraznit sa faca o asemenea mojicie sau ceva similar”; Ion Ciocanu scrie ca „în loc sa combata rusismele care s-au latit asemenea unei pecinegi pe corpul limbii noastre stramosesti, autorul „dictionarului” le considera piloni ai unei limbi distincte – „moldovenesti””; Nicolae Rusu crede ca „acest dictionar este o aberatie atât de evidenta, încât, probabil, nici autorul nu crede cu adevarat în „teoria” pe care, de mai multe decenii, o promoveaza cu atâta tupeu”; Grigore Chiper afirma ca „în noile conditii, când la putere au acces radicalii comunisti, pro-rusi si românofobi declarati, ideea moldovenismului a devenit doctrina de stat. În acest sens, V. Stati este expresia a ceea ce s-ar numi comanda politica”; Iurie Bodrug scrie ca „Antiromânismul veninos al celor care au pus la cale acest kitsch monstruos i-a impus sa scoata pe piata un asemenea produs cu o denumire atât de bizara”; Nicolae Spataru considera ca „sa le oferi basarabenilor un asemenea dictionar înseamna sa-ti bati joc de ei în modul cel mai mojicesc, sa nesocotesti în mod criminal soarta lor vitrega si faptul ca mai bine de jumatate de secol au fost îndobitociti, batjocoriti, umiliti si deznationalizati”; iar Iulia Ciocan crede ca „este în natura lucrurilor sa apara ineptii într-un stat în care domneste dezmatul, sa existe românofobie într-o republica condusa de fostii nomenclaturisti”. Alte comentarii sunt, cu siguranta, inutile... Vom încheia aceasta sectiune cu un pasaj din articolul directorului publicatiei Timpul, Constantin Tanase, deja citat: „Aparitie Dictionarului moldovenesc-românesc m-a facut sa-mi schimb parerea despre V. Stati. Dupa mine, Stati merita cu prisosinta un loc de cinste în Aleea Clasicilor din Chisinau. Stati, editând mult blamatul dictionar, a facut pentru clarificarea definitiva a problemei limbii române în R. Moldova mai mult decât academiile de la Chisinau si de la Bucuresti. Prin acest dictionar, Stati demonstreaza cp asa-zisa „limba moldoveneasca”, diferita de cea român, NU EXISTA! Si punctum, aplicând astfel o lovitura mortala (sa speram, ultima) moldovenismului primitiv anti-românesc”.

Al treilea nivel de lectura a dictionarului lui Stati este cel al semnificatiei lui dincolo de provocare si fals. Iar semnificatiile ultime sunt de esenta geopolitica. Nu doar în sensul ca este parte si expresia a proiectului numit Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova, ci ca ilustreaza întreaga fobie occidentala pe care un regim de extractie comunista înca o încarneaza si ilustreaza. România este pentru Republica Moldova, geopolitic vorbind, Uniunea Europeana si NATO. Un gazetar de la Chisinau a surprins excelent ideea ca atacul regimului comunist de la Chisinau nu este doar asupra României, ci asupra Occidentului pe care, în raport cu R. Moldova, România îl ilustreaza: „Dupa ce s-au tot facut glume pe seama inexistentei unui dictionar moldo-român, iata ca provocatorul de serviciu Stati ajunge sa materializeze un banc, care, devenind realitate, înceteaza sa fie comic si devine sinistru. V. Stati îsi bate joc cu nerusinare de România, îi prezinta pe români ca pe niste tigani si îl insulta mitocaneste pe premierul Adrian Nastase. Cliseul batjocoritor este cunoscut. Întreaga propaganda sovietica împotriva Occidentului se facea dupa acelasi tipar, acesta fiind un element de baza al „razboiului rece” dintre URSS si lumea libera. Denigrarea si insulta porcoasa erau procedeele predilecte ale propagandistilor sovietici. Asa cum R. Moldova de azi a devenit un URSS în miniatura, România este identificata cu Occidentul, prin urmare devine tinta unor atacuri sordide. Prin aceasta scriitura abominabila, puterea de ocupatie a Federatiei Ruse, exercitata de catre un partid de ocupatie, cel comunist, urmareste si testarea capacitatii de reactie a societatii” 32.

Razboiul regimului comunist nu este doar cu România, ci cu valorile euro-atlantice pe care (si) aceasta le reprezinta si semnifica. Aceasta este explicatia ca, în Piata Marii Adunari nationale sau în fata Ambasadei se pot auzi si cântece românesti, si drapele NATO sau ale Uniunii Europene...

Concluzii. Ce se întâmpla acolo? Dar ce se întâmpla aici...

“Desi pare convenabila, trebuie sa recunoastem ca este falsa sau cel putin incompleta ideea ca în Basarabia de azi discutiile despre glotonimul ‘limba româna’ si etnonomul ‘popor român’ ar purta doar un caracter stiintific… Aici, în Basarabia, afirmatia ca esti român constituie un act politic… La noi poti fi foarte bine orice, dar daca te îndaratnicesti sa fii ceea ce esti, adica român, exasperezi toata tagma de artizani ai unei noi natiuni”
Tara, 1995

Doua concluzii, redate succint, vor încheia acest material si vor tine deschis un dosar care este departe de a fi epuizat:

Criza identitara a Republicii Moldova

Recentele decizii ale autoritatilor comuniste sunt doar expresia unui razboi mai adânc care se petrece peste Prut. Genealogia conflictului si radacinile crizei trebuie cautate mult mai departe. Batalia aceasta culturala la care asistam – sa ne reamintim ca una dintre putinele, daca nu unica, miscare de protest care a pornit de la explicite revendicari culturale s-a petrecut anul acesta la Chisinau – a început demult în Basarabia si s-a acutizat odata cu aparitia statului Republica Moldova. Nu e cazul sa insist aici asupra unei istorii, în general, stiute33 .

Care este, de fapt, esenta chestiunii? Citatele au sugerat deja: una identitara. Întrebarea “Cine sunt eu?” ramâne una dintre mizele cruciale ale oricarui pariu existential. Nu vom intra aici în complicate chestiuni de sociologia natiunii si nationalismului sau de geopolitica, dar merita reamintit – apropo de statul moldovean - ca unul dintre elementele constitutive ale unei asemenea entitati este cel pe care Anthony Smith îl numea “etno-istorie” (etno-history). Intra aici suma tuturor elementelor – mituri, memorie comuna, simbolistica etnica, legatura cu teritoriul, asumarea trecutului etc. – care constituie si configureaza legitimitatea implicita a statului în cauza (pe care se bizuie, apoi, prestatia lui politica, culturala, economica etc.). Este vorba despre aceea parte necontractuala a contractului despre care vorbea clasicul sociolog francez Emile Durkheim si care constituie, în esenta, orice proiect comunitar (national), respectiv fixeaza bazele acelui consens care nu este – nu poate fi – doar de natura rationala. De aceea nu poate fi inventat rational, de sus în jos. În lipsa unui asemenea fond sau a neasumarii celui “oficial” (promovat de sus de o putere politica), criza este perpetua sau, în orice caz, recurenta. Acesta este cel putin verdictul lui Anthony Smith si a celora din scoala lui. Mai mult: în conditiile unor discursuri identitare paralele si/sau concurentiale – mai cu seama când unul dintre ele ale girul statului – ne aflam în situatia numita de geopoliticieni “tara sfâsiata” (torn-country). Instabilitatea, în asemenea conditii, este endemica, iar criza perpetua, în ciuda unor momente de aparenta stabilitate. Pe de o parte, oricând pot aparea noi generatii care sa urce pe scena publica si sa revendice sau sa impuna un alt discurs identitar, sau, pe de alta parte, niciodata discursul identitar forjat de oficialitate nu va reusi sa se impuna cu adevarat. Criza normalitatii se transforma în asemenea situatii în normalitatea crizei. Pe acest fundal se joaca, mai mult sau mai putin coerent, celelalte evolutii (Republica Moldova nu e în nici un caz unicat: nici Macedonia – FYROM sau Bosnia-Hertegovina, printre altele, nu o duc mai bine…)

Într-o asemenea situatie pare sa se gaseasca astazi Republica Moldova si de aici precaritatea statului de peste Prut. Conflictul la care asistam este de esenta identitara. Razboiul cultural si identitar este nu doar concomitent, ci sinonim cu Republica Moldova.

Momentele descrise aici sunt parte a acelei crize profunde34...

Integrarea euro-atlantica si obligatiile României

Ce e de facut? Paradoxal – doar pentru cei are gândesc raportul problematicii cu integrarea europeana ca incompatibil - extrem de mult. Si tocmai acum ceva e de facut, pentru ca trebuie sa fie facut! Altminteri spus, tocmai apropierea României de structurile euro-atlantice aduce, intempestiv, chestiunea Republicii Moldova în prim plan.

Din doua motive. Pe de-o parte, ca formula de angajare europeana. Integrarea în structurile institutionale europene nu aduce numai beneficii, dar si obligatii. Iar una dintre ele se refera strict la protectia minoritatilor si a drepturilor omului. Asa cum România din acest punct de vedere are, poate, cea mai liberala constitutie, excedând chiar baremurile impuse de procesele de integrare, ea trebuie sa-si asume rolul de curea de legatura între ce se întâmpla în alte spatii pe care, lingvistic cel putin este cel mai bine pregatita sa le abordeze, si institutiile europene. O încalcare a drepturilor unei minoritati vorbitoare de lima româneasca si traitoare în tari care se afla înca mai prost plasate în raport cu UE trebuie facuta publica si semnalata la nivel european. Este, în esenta, una dintre obligatiile care deriva (si) din conditia de candidat al României. România nu îsi poate asuma un rol de lider regional în zona daca nu va deveni lider regional si la nivelul respectarii drepturilor omului. Si asta nu înseamna numai legislatie interna – de departe cea mai liberala din zona -, ci si atentie la ceea ce se petrece în jurul ei din acest punct de vedere si colaborare sistematica cu structurile europene din acest punct de vedere. Activismul european pe aceasta directie este, deci, nu doar o optiune, ci o obligatie.

Daca prima motivatie are în vedere chestiunea integrarii în UE, a doua ratiune majora se refera la integrarea si locul României în NATO. Integrarea – este un lucru prea putin constientizat - a accelerat masiv interesul pentru populatia româneasca risipita în jurul frontierelor. Românii se întind nu doar în Balcani, Ucraina sau Republica Moldova, dar si în Georgia, tarile baltice, Armenia sau Moscova… Rolul pe care România îl va dobândi din punct de vedere strategic va spori, geometric, importanta acestor comunitati. Si contemplata pe acest versant, problema poarta, iarasi, stigmatul obligativitatii, nu cel al simplei optiuni…
Daca ce e de facut este, nadajduim, limpede, cum e de facut pare mai dificil de abordat. Dar nu e. Tinând seama de defectiunile lesne reperabile în acesti 13 ani, în ciuda unor gesturi laudabile, desi singulare, poate ca cel mai bun punct de plecare este… evitarea lor. Asta înseamna, înainte de toate, suprematia proiectului asupra proiectelor, coerenta institutionala si, mai ales, mutarea accentului – cantitativ vorbind – de la politic la civic, respectiv de la actiuni guvernamentale la cele prin intermediul asociatiilor non-guvernamentale (ONG, publicatii, cercuri de dezbateri etc.). În lipsa unor fundatii local (nationale) care sa aiba pe agenda aceasta chestiune, guvernul, prin fondurile pe care le aloca – nu o data complet aiuritor si pe niste directii absolut hazardate – va trebui sa-si asume plasarea problematicii în zona de interes a publicului român (finantare de publicatii de acest profil, cercetari, seminarii nationale si internationale, ONG cu activitati în zona etc.).

Si înca o observatie. Doar o redefinire a pozitiei problemei românilor Republica Moldova în spatiul civic poate sa redeschida cu succes acest dosar. Numai transformarea ei în chestiune cheie o poate impune atât la nivelul interesului public, dar si – prin recul - la nivelul interesului politicienilor. (Politicianul român de astazi, cu rarisime exceptii, ignora sistematic aceasta problematica. Si nu exista vreo speranta pe termen scurt ca lucrurile se schimba. Dar, indirect, prin plasarea chestiunii în spatiul public, deci ca problema care poate mobiliza o parte de public sau anumiti lideri de opinie, aceasta poate intra si pe agenda de interese a politicianului român, cel putin din motive pragmatice. La rându-i, acesta va putea perpetua atentia asupra problemei în mediile politice în care evolueaza).

Textul de fata nu vrea, fireste, sa epuizeze gama de solutii, cât, mai ales, sa deschida problema. Care, cum am sugerat, nu mai tine doar de registrul optiunilor României, ci de cel al obligatiilor ei – ca sa nu mai pomenim aici, excesiv, de vetusta… demnitate nationala35.


--------------------------------------------------------------------------------

Chestiune Basarabiei în istoriografia comunista, Editura Arc, Chisinau, 1996.
Moldovenii, România, Rusia si politica culturala, Editura Arc, Chisinau, 2002.
„Prefata” la Chestiune Basarabiei în istoriografia comunista, Editura Arc, Chisinau, 1996.
Cadrul conceptual utilizat în aceasta analiza l-am dezvoltat în alta parte. Vezi Ilie Badescu, Dan Dungaciu, Sociologia si geopolitica frontierei, Editura Floarea albastra, 2 vol., Bucuresti, 1995.
Numai în cazul în care fixarea granitei înaintarii unui proces frontalier este naturala, deci organica, spatiul de frontiera înceteaza sa existe. Cazul tipic aici este, de pilda, înaintarea frontierei protestante în Europa. Aceasta înaintare s-a oprit, organic, la marginea spatiului ortodox, deci fixarea granitei protestante s-a petrecut de la sine (de ce stau lucrurile asa nu e locul sa detaliem aici).
Este vorba despre acele zone care emit – justificat sau nu - pretentii la apartenenta la acel spatiu.
Este vorba mai ales despre acele spatii de frontiera refuzate, respectiv acele spatii care emit, justificat sau nu, pretentii la includere în interiorul granitei.
Chiar si exodul masiv al populatiei din Republica Moldova spre Occident – circa 1 000 000 de persoane – este explicabila doar în acesti termeni. Caci acesti oameni, care vor – si demonstreaza ca pot – sa munceasca si sa traiasca în spatiu occidental sunt adeptii si electoratul partidelor din Opozitie, deci anti-comuniste, care refuza programatic locul în care cancelariile politice au stabilit ca trebuie fixata granita înaintarii frontierei euro-atlantice. Ne aflam astazi în situatia în care acesti emigranti – activ socio-politic si anti-comunisti ca structura – ajung sa sustina regimul Voronin atât economic – prin valuta pe care o aduc în tara sau o trimit regulat familiilor lor – cât si politic – prin deprivarea partidelor din opozitie, anti-comuniste, de sectiunea cea mai activa a electoratului lor! Gestul acestora de a pleca a fost generat, din pacate, trebuie sa repetam, si de mesajele cinice pe care unele cancelarii europene (inclusiv OSCE) le-au transmis în legatura cu viitorul „ne-european” al Republicii Moldova. Principalul mobil pentru emigrare este astazi un amestec de lipsa de proiect, necredinta si sentiment de abandonare. Lipsa de încurajare sau declaratiile de respingere a Republicii Moldova formulate de membrii importanti ai institutiilor europene (Prodi este doar unul dintre acestia), lipsa de proiect si de angajare a României – ca virtuala punte spre Europa sau NATO a Moldovei – au facut mai mult rau populatiei de dincolo de Prut decât toate tancurile Armatei a XIV stationata în Transnistria.
Din Rezolutia conferintei „Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova”, desfasurata duminica, 14 septembrie, în sala mare a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Moderator a fost academicianul Mihai Cimpoi, presedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova. Au participat savantii si profesorii: Anatol Ciobanu, Gheorghe Bobâna, Andrei Esanu, Mihai Purice, Ion Barbuta, Ana Bantos, Anatol Petrencu, avocatul Gheorghe Susarenco, scriitorii Mihail Gheorghe Cibotaru si Ion Ciocanu, Stefan Urâtu, presedintele Comitetului Helsinki Moldova. În dezbateri au mai luat cuvântul academicienii Petru Soltan si Alexandru Mosanu, scriitorii Haralambie Moraru, Serafim Saka, Valeriu Matei, Ion Hadârca, Pavel Balmus s.a.
Contrafort, Anul X, nr. 7-8 (105-106), 2003.
Conceptia politicii nationale de stat a Republicii Moldova a fost examinata miercuri, 11 septembrie, în cadrul Clubului de presa de la Chisinau, participantii la dezbateri apreciind documentul elaborat de institutia prezidentiala drept „batjocura fata de natiunea titulara”. Potrivit presedintelui Uniunii Jurnalistilor, Valeriu Saharneanu, conceptia respectiv trebuie tratata în modul cel mai serios, deoarece „principalul scop al conducerii de vârf este ca Republica Moldova sa nu se integreze în Europa”. O atitudine similara fata de conceptie a exprimat-o liderul Partidului Social Democrat, Oazu Nantoi, desi considera ca „acest proiect nu merita o abordare academica, deoarece este o provocare politica cam rasuflata”. „Prin intermediul lui, conducerea de vârf încearca, de dragul succesului, sa faca vrajba interetnica. Faptul ca partidul de guvernamânt intentioneaza sa implementeze aceasta conceptie începând cu luna ianuarie 2004 este o dovada ca actuala guvernare comunista se pregateste de viitoarele alegeri parlamentare. Aceasta conceptie, elaborata la Presedintie, contravine flagrant prevederilor legislatiei internationale”, a conchis Nantoi. Comentatorul politic Vasile Botnaru a mentionat la rândul sau ca autorii conceptiei „nu si-au propus sa gaseasca o solutie pentru politica relatiilor interetnice, ci încearca sa satisfaca ambitiile puterii”. „Aceasta conceptie este o utopie care nu tine cont de realitate, de istorie si de procesul de deznationalizare, autorii urmarind o mentinere a limbii ruse si a realitatilor din perioada sovietica”, a declarat academicianul Mihai Cimpoi, care evidentiind contextul lingvistic al Conceptiei politicii nationale, a mentionat ca în cazul în care limba rusa va fi proclamata de stat, limba natiunii titulare va fi desconsiderata. Cu aceste opinii nu a fost de acord liderul partidului "Ravnopravie", Valerii Klimenko, caruia, desi „nu-i place aceasta conceptie”, articolul privind proclamarea limbii ruse ca limba de stat „ar fi o perspectiva”. „O treime din populatia Republicii Moldova vorbeste limba rusa si aceasta ar fi o solutie pentru rezolvarea conflictului transnistrean, deoarece transnistrenii nu vor accepta sa se reintegreze daca limba rusa nu va fi proclamata de stat in Republica Moldova”, a conchis Klimenko.
În ciuda unei retorici „europene”, documentul nu pomeneste nici o institutie euro-atlantica careia Republica Moldova ar dori sa i se alature în viitor.
Merita citat aici comentariul din Rezolutie la aceasta chestiune: „Între alte scopuri nedeclarate, dar urmarite de proiectul conceptiei, este denaturarea adevarului despre ampla miscare nationala din anii 1989-1991, definita ca fiind un "conflict civil", precum si anularea tuturor cuceririlor democratice din anii de renastere nationala a românilor basarabeni”.
Tamara Caraus, „Despre politica nationala în Republica Moldova: între bilingvism si unilingvism”, în Timpul, vineri 5 septembrie, pp. 12-13.
Din Rezolutia conferintei „Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova”.
Igor Burciu, „Revansa bolsevica în actiune. Conceptia impunerii minciunii prin teroare”, Flux, Editia de vineri, 1 august, 2003, p. 5.
Argentina Gribicea, National si politic în Republica Moldova. Contributii de sociologie si geopolitica regionala, teza de doctorat, Universitatea Bucuresti, Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala.
Vezi în aceasta chestiune polemica dintre publicatiile Literatura si Arta si Tara din iulie-august 1994.
Texul a fost tiparit în „22 Plus”, 25 ianuarie 1995.
Vezi, pe aceasta chestiune, articolul Tamarei Caraus, deja citat.
Burciu, articol citat. Sau, cum spune Rezolutia deja citata: „Proiectul conceptiei impune, de fapt, o maniera sfidatoare, fara precedent, de desconsiderare si umilire a românilor basarabeni – natiunea de baza a statului, prin promovarea ideii potrivit careia nu cultura, limba, istoria si jertfa pentru aceste valori eterne sta la temelia Republicii Moldova, ci amalgamul de "culturi" ale diasporei, de fapt, cultura si limba rusa. Realizarea acestei idei revansarde ne-ar situa în anii '50 din secolul trecut si ar fi de natura sa arunce în aer "pacea interetnica" si "concordia civica", declarate cu atâta emfaza în proiectul conceptiei ca valori fundamentale ale R. Moldova. Mai mult decât atât, o asemenea politica nationala urmareste si scopul izolarii societatii din R. Moldova de România si de poporul român, aflate într-un benefic proces de integrare în Uniunea Europeana”.
Burciu, articol citat.
Iar academicianul Alexandru Mosanu avertiza, în aceiasi idee, asupra persecutia românilor basarabeni: „În baza acestei conceptii, care prevede "formarea de catre stat a unei politici de cadre bazata pe criteriile profesionalismului, competentei si devotamentului fata de patrie", românii basarabeni vor fi discriminati pe motive de lipsa de patriotism ruso-comunist. Conceptia are drept scop transformarea celui de-al doilea stat românesc într-un stat antiromânesc, într-un stat-focar de tensiune la granita cu NATO si UE. Societatea civila trebuie sa creeze un centru de coordonare a luptei împotriva tentativelor de rasturnare a ordinii constitutionale în R. Moldova, de transformare a ei într-o enclava a Rusiei”.
Burciu, articol citat.
Apud. Gheorghe Ghimpu, Constiinta nationala a românilor, Editura Garuda-ART, Chisinau, 2002, p. 438. Eugen Cosariu este unul dintre marii savanti ai lumii: filolog, filosof, sociolingvist, cunoscator a circa treizeci de limbi ale lumii, Doctor Honoris Causa a 17 universitati si membru titular si membru de onoare al mai multor Academii.
Vitalie Calugareanu, „O carte între secera si ciocan”, în Flux, Editia de vineri, 1 august, 2003.
În plus, poate fi si un soi de praf în ochi pentru a distrage atentia de la initiativa politica mult mai grava si mai periculoasa pe care o ilustra, respectiv Conceptia presedintelui Voronin.
Iata o mostra a gândirii „savantului” Stati (în versuri de data asta) care te lasa fara glas: „Unii zic ca e otrava,/Dar de stai sa te gândesti,/Limba noastra cea moldava-i/Mama limbii românesti”.
Articolul lui Vitalie Calugareanu deja citat.
Vezi Vlad Pohila, „Când limba nationala e lasata la cheremul unor cârpaci” si, mai ales, textul nemilos al lui Constantin Tanase, „De neamul si limba moldovenilor”, nr. 29(91), p. 9 si, respectiv, 6,10.
Anul X, nr. 7-8 (105-106), 2003, pp. 16-19.
Calugareanu, articol citat.
Vadit, unul dintre momentele cele mai semnificative ale acestui conflict s-a derulat acum zece ani. Atunci, un “Ordin” semnat de Adrian Usatâi, directorul general al Radioteleviziunii, interzicea folosirea notiunii de “Basarabia” în institutia asupra carui rusii, vorba lui Eminescu, “l-au pus nacialnik”. Iata un fragment dintr-un text de la fata locului si intitulat “Fiecarui român – câte un calus în gura”: “Unul pentru Eminescu, altul pentru Iorga, se vor mai gasi câteva si pentru Kogalniceanu, Hasdeu, Russo. De azi înainte, adio Basarabie!… La nevoie se va gasi câte un calus si pentru Matcovschi cu Basarabia lui cu tot, care (ce neobranzare), chipurile, ar fi fost ‘trecuta prin foc si prin sabie, furata, tradata mereu’. Îi vine rândul si lui Vieru, facem rost de un cep si pentru ura lui. Sa astupam cu pamânt si gurile lui Ion si Doina Aldea Teodorovici, sa nu mai rasune din eternitate vocile lor anti-constitutionale care si de dincolo de mormânt submineaza statalitatea Republicii Moldova” (Tara, Chisinau, 1 iunie, 1993).
Daca 60 de ani de dominatie sovietica – iar regimul comunist a fost si un proiect identitar al unui stat care încalca orice reguli si avea la dispozitie toate institutiile culturale pentru a reusi – nu au fost capabile sa modifice si sa obliter

Draga Desdemona,

Pentru a face ceva nu este nevoie nici de experienta, nici de savoir-faire, nici de varsta, nici de bani. Este nevoie de exact ce poti oferi chiar tu: minte deschisa si atitudine pozitiva. Sunt destul de copt la minte si am petrecut destul timp in comunism ca inchisoare generalizata si in inchisoarea cat se poate de concreta numita "Rahova", dar si destul timp in lumea capitalista si a reactiilor ei specifice, ca sa nu sfatuiesc pe nimeni sa apuce pe o cale mesianic-revolutionara. Lumea contemporana nu mai are loc nici pentru un nou Iisus, nici pentru o noua Jeanne D'Arc (devenita obiect de atractie turistica, nu-i asa?), nici macar pentru un nou Mao. Am vazut cu ochii nostri la ce duce paranoia si individualismul, cand partidul comunist roman si sotia lui au fost impuscati de partidul comunist roman, pe 25 decembrie 1989.
Insa tot lumea asta nu mai are prea mult loc nici pentru cercetatori individuali... abia daca mai apar individualitati in arta (in fine, e o lunga discutie si n-as divaga prea mult).

Asa cum se vede uneori din poarta casei mele... lumea anului 2004, pentru a progresa, are nevoie de valuri de oameni organizati, capabili sa respecte legile si vazand in aceasta mai multe avantaje decat dezavantaje. Prin legi inteleg atat legile locului cat si legile pe care si le aleg ei insisi. Anticiparea mea este ca viitorul apartine retelelor de oameni onesti care se cauta unii pe altii, se organizeaza, comunica unii cu altii (sa nu confundam cu asa-numitele Multi-Level Marketing sau cu schemele piramidale!) si transcend regiei aproape perfecte in care antreneaza viata noastra politicienii, teroristii si mijloacele de informare in masa - SI RETELELE LOR. (Te rog citeste editorialul de la romanialibera.com pentru a intelege mai bine ce vreau sa spun - detest sa ma autocitez, dar nici n-as mai scrie o data...).

Adresa mea, editor@romanialibera.com este tot timpul deschisa. Primesc o groaza de virusi la adresa asta, deci daca exista si rauvoitori care citesc "Cafeneaua" (desi ar trebui sa n-o faca, pentru ca risca sa devina oameni intregi la minte ajungand printre noi) doresc sa le reamintesc ca sunt inginer in calculatoare si sunt foarte atent, virtual imun la atacuri via Internet.

Adresa poate fi folosita pentru a se lua legatura cu mine direct. Nu voi da curs insa corespondentei anonime, atata tot.

In fine, ca sa raspund la intrebarea "Ce-i de facut", as spune: sa ne constituim intr-o retea. Care sa nu-si propuna deocamdata decat sa fie curata, lipsita de orice forme de propaganda, iar oamenii sa capete incredere unii in altii. In timp, ei vor avea si experienta, si savoir-faire, si varsta, si bani. Nu exclud ca o parte semnificativa din punctele 1, 2 si 4 sa se dobandeasca tocmai prin aceste forme de organizare in retele. Cat despre varsta, daca as sti cum NU se obtine, as da toate celelalte pe acest mic secret :-)

Rompres-01.05.04

Elevii români - premianţi ai Concursului Internaţional de Proiecte Informatice

Bucureşti, 29 apr /Rompres/ -

Elevii români au reuşit să câştige trei medalii de aur din patru posibile la a doua ediţie a Concursului Internaţional de Proiecte Informatice - InfoMatrix 2004 la care au participat reprezentanţi din 22 de ţări.
Astfel, Vlad Lapatadescu şi Livia Bacaian de la Liceul Teoretic "Mihai Eminescu" din Petroşani au câştigat locul I la secţiunea Creerea şi folosirea unui sistem cu proiectul "Virtual Keyboard". Totodată, Andrei Niciu şi Ciprian Zăvoianu, de la acelaşi liceu din Valea Jiului, şi-au adjudecat premiul I la secţiunea Programare cu soft-ul "Virtual Architect". În plus, Delia Constantinescu şi Popescu Dragoş de la Colegiul Naţional "Mihai Viteazul" din Bucureşti, autori ai proiectului "Cnmv-promotion", la secţiunea desktop publishing, au reuşit să impresioneze foarte mult juriul format din profesori şi specialişti de la firmele de IT încât le-a fost acordat nu numai primul loc pe secţiune, ci şi Marele Premiu al concursului.
Premiul I la secţiunea Computer Art a fost câştigat de Klimova Ekaterina de la Şcoala Economică din Moscova. Medalii de argint şi bronz au mai fost câştigate de elevi de la Liceul de Informatică din Petroşani, Liceul Teoretic "Ovidius" din Constanţa şi Colegiul Naţional "I.L. Caragiale" din Ploieşti. Premiile au constat din laptopuri, MiniPC-uri şi alte componente IT oferite de sponsorii concursului.
La ediţia din anul acesta a InfoMatrix s-au înscris 421 de participanţi din 33 de ţări de pe cinci continente, fiind evaluate 272 de proiecte. Dintre acestea au fost selectate pentru etapa finală 30 de proiecte concepute de elevi români şi 38 ale unor tineri din 22 de ţări pentru etapa finală.




SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !

Elevi romani, premiati de NASA


Flaviu Birsan si Andrei Costea, doi dintre constantenii care i-au uimit pe americani




Maria Petrean
Leila Florescu
Sambata, 08 Mai 2004


Flaviu Birsan si Andrei Costea, de la Liceul “Ovidius” din Constanta, si Carmen Sigovan, de la Colegiul National “Mircea cel Batrin”, sint cistigatorii marelui premiu pentru crearea unei statii orbitale independente, oferit de NASA. In concursul initiat de Agentia Spatiala Americana s-au inscris 122 de proiecte, realizate de 444 de elevi si studenti din tari cu experienta in activitatea spatiala, printre care SUA, Japonia, Germania si Rusia.
La inceputul anului, Agentia Spatiala Americana (NASA) lansa un concurs pentru tinerii cu virste intre 11 si 18 ani, din toata lumea, al carui subiect era proiectul unei statii orbitale. Absolut din intimplare, trei elevi din Constanta, olimpici la fizica si matematica, inscrisi la Centrul de Excelenta, navigau pe Internet in cautarea unor concursuri care sa le testeze cunostintele si l-au descoperit pe cel lansat de NASA. Cei interesati aveau la dispozitie trei luni sa elaboreze proiectul unei statii orbitale. Flaviu Birsan si Andrei Costea, ambii de la Liceul “Ovidius” din Constanta, si Carmen Sigovan, de la Colegiul National “Mircea cel Batrin”, au inceput atunci activitatea de cercetare pentru participarea la competitie. Timp de doua luni au consultat peste 60 de surse de informare, de la literatura de specialitate la paginile web, apoi a urmat o luna de concepere a proiectului, cu munca asidua, cite 12 ore zilnic. Coordonati de profesorul Ion Bararu, directorul Centrului de Excelenta Constanta, cei trei tineri - toti elevi in clasa a XI-a - au reusit sa imagineze o statie orbitala care sa se sustina independent de Pamint. Ei au numit proiectul LEDA, dupa nimfa din mitologie care lua forma unei lebede, dar si ca o prescurtare a numelui statiei, Life sustaining Environment Designed for Artificial habitats si plecind de la premisa ca statia imaginata de ei are forma unei lebede. Copiii spun ca partile cele mai complicate au fost imaginarea modelului matematic dupa care sa functioneze statia si redactarea proiectului in limba engleza, in termeni de specialitate.
Dupa ce au trimis proiectul LEDA, constantenii au asteptat raspunsul, dar, dupa cum sustin chiar ei, nu se asteptau la marele premiu deoarece in concurs s-au inscris 122 de proiecte, realizate de 444 de elevi si studenti din tari cu experienta in activitatea spatiala: SUA, Canada, Japonia, Germania, Franta si Rusia. Dintre toate proiectele inscrise in concurs, LEDA a fost apreciat drept cel mai bun si recompensat cu marele premiu. Flaviu, Andrei si Carmen vor fi invitati la sediul NASA, unde vor petrece zece zile la Centrul de Cercetari AMES. Acolo isi vor prezenta si proiectul, in cadrul unor sesiuni stiintifice. Pentru a ajunge in Statele Unite le trebuie insa bani de drum, NASA asigurindu-le doar sumele necesare cheltuielilor de cazare, masa si transport intern.




Copyright © 1996-2004 Evenimentul Zilei Online.





SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !

Draga domnule Dr. Samarascu,

Progresul unei societati este o suma a progreselor individuale a celor care o compun. Daca in Romania o mare parte dintre cei care progreseaza individual vor continua sa plece pentru a se putea realiza (dar si pentru scopuri mult mai urgente, cum ar fi pentru a-si hrani copiii si a le plati educatia) in alte tari, atunci vor progresa tarile in care ei pleaca, iar Romania va stagna si va ajunge (in extremis vorbind si peste multi ani) o combinatie intre o pepiniera de talente pentru tarile mai bogate, o armata de culegatori de capsuni din care se vor naste cand si cand tinere talente, dar mai ales noi culegatori de capsuni... si un azil de batrani care vor trai din economiile pe care le-au facut asudand la cules capsuni.

Ca sa progresam, ar trebui ca noi cei din afara sa dam inapoi o parte din ce-am primit, dar in mod organizat - sa-i invatam pe cei din Romania sa "prinda peste" nu sa le trimitem conservele noastre expirate, hainele pe care nu le mai purtam si gandurile noastre pline de frustrare in legatura cu cine stie ce. Trebuie sa colaboram cu ei, cu dragoste dar si cu fermitatea experientei pe care ne-au dat-o anii de existenta in societati mai structurate.

De d-l Bacanu nu eu m-am separat... fenomenul a fost mai degraba invers. Dar am scris despre asta, cred ca tot aici in "cafenea"...

La ambasada erau si din "mafie" cum o numiti dv., si din afara ei. Insa acolo reprezentam tara. Misiunea asta am indeplinit-o. Si am legat si prietenii de-o viata cu unii dintre cei care, ca si mine, nu erau "din mafie". A pune intreaga diplomatie romaneasca sau pe toti politicienii romani in aceeasi oala e prima mare greseala care se poate face in perceperea Romaniei asa cum este ea azi...

L-am cunoscut personal pe Mihai Botez. Un om extraordinar. Am publicat de altfel si un interviu cu el in 1990, in Romania libera...pacat ca s-a stins atat de timpuriu!

Intrebarea daca sunt multumit este cea mai grea. Uneori sunt multumit ca am ramas si acum nemultumit. Nemultumirea este un motor de progres. Comentam cu cineva chiar asta-seara intr-o discutie la resedinta ambasadorului roman in SUA, data in onoarea Comisiei Wiesel pentru studiul Holocaustului in Romania... in ziua in care cineva se vede "cu sacii-n caruta"...chiar si intr-o relatie conjugala sau de prietenie... lucrurile sunt aproape pierdute.

Nu vreau sa va dau raspunsuri mafaldice. Tragand o linie totusi, gandul meu este ca fiecare trebuie sa dam cate putin. Permiteti-mi sa va intreb - e prima data cred, cand adresez, la randul meu, o intrebare aici (nu neaparat dv.):

Stimate cititoare si stimati cititori ai textelor din prietenoasa Cafenea a lui Daniel Racovitan, dv. sunteti dispusi sa dati ceva?

Sint de parere ca succesul unei societati se datoreste in foarte mare masura systemului de invatamint.
Bineintels ca invatamintul singur nu este de ajuns. Societatea trebuie sa respecte valorile stabilite de systemul de invatamint.

Cred ca este destul de dificil sa compari scolile din Romania cu alte tari. Totusi daca comparatia este ceruta Bella, cred ca ar trebui sa se faca cu tarile asemanatoare ( i.e. din punct de vedere al culturi, religiei) cu Romania.

Traiesc in Anglia si am copii care au inceput scoala. Am invatat ca sint scoli foarte bune sau mai putin bune (ca sa fiu politicos). Si in Romania este la fel.
Stiu multi parinti care se dau aici peste cap sa-si dea copiii la cele mai bune scoli...si noi sintem la fel.
Sint 'sacrificii' pe care trebuie sa le faci dar sint convins din toata inima ca merita. Nu le insir aici ca n-are rost...:).

As mentiona insa un lucru foarte important pe care il apreciez la scoala unde imi sint baietii... m-as aventura sa spun ca asta ar fii peste tot:
Nu exista copii mai slabii sau prosti...asa cum era cind eram in tara. Fiecarui copil i se da atentie; se urmareste progresul personal. Exista un curiculum dupa care te ghidezi.
Si mai mult, copil este respectat si i se da atentie ca personalitatea lui sa se dezvolte liber. Se pune baza mare pe creativitate, imaginatie, initiativa etc.
Nu sint manuale ca in Romania. Baiatul meu mai mare este in clasa a-III-a si nu a avut manuale de scoala pina acum...:)
Unul din dezavantaje este faptul ca se incepe scoala la 5 anisori. Cel mai mic nici nu avea 5 ani cind a inceput (avea inca biberon in gura dar te rog sa nu spui la nimeni).
Multi cu care am vorbit aici cred ca este rezultatul societatii competitive. Se pare ca UK este singura din Europa cu acest sistem. Eu nu sint de acord. Virsta este prea frageda.

Personal nu vreau sa condamn invatamintul din Romania. M-a educat si, in mare parte, a contribuit la ceea ce si cine sint acum.
Daca ar fii insa sa aleg intre cele doua sisteme pentru copii meu nu as sta deloc pe ginduri: sistemul de invatamint este cel mai bun in tara unde locuieste. Cel putin pina la facultate.
Parerea mea este ca trebuie sa faci pe dracu in patru sa-ti pese pentru ca copii sa fie la cele mai bune scoli, cu o singura conditie: Sa faci ce este cel mai bine pentru copii tai. Sa le stii posibilitatile si limitele si mai presus de toate...uita ce vrei tu fara sa-i consideri pe ei.

Pe curind.

Draga Desdemona, ma bucur ca incepem sa avem un limbaj comun, cel putin in privinta anumitor termeni yoghini. Am sa-ti raspund pornind de la doua aspecte fundamentale:
1. Legat de energia Kundalini, cred ca trebuie sa mai reflectezi la fraza: "Kundalini este energia cea mai pura din corpul subtil, nu o poti face sa se ridice prin nici un act mental sau fizic". Asta ar insemna ca toate tehnicile yoga care sunt destinate chiar specific trezirii lui Kundalini ar fi ineficiente. Chiar ramuri intregi de yoga, care studiaza procesul trezirii acestei energii prin diferite metode si apoi ascensiunea ei in Sahashrara, ar fi din start eronate. Din fericire nu este asa si de fapt situatia este chiar pe dos. Aceasta trezire a lui Kundalini are loc in multe cazuri la aspirantii spirituali si este insotita de multe fenomene conexe, psihofiziologice si parapsihologice. Chiar exista cazuri de practicanti yoga care practicand fara un maestru spiritual autentic, si-au trezit aceasta energie colosala dar nu au putut-o stapani si astfel au fost afectati de multe probleme, nevindecabile de catre medicina actuala. Oricum, in cazul unei treziri controlate a lui Kundalini, si in aceasta directie in literatura universala exista o multime de exemple foarte concludente (vezi de exemplu descrierea foarte elaborata pe care o face Muktananda, sau explicatiile lui Ramakrishna, Paramahamsa Yogananda, Swami Shivananda (care a fost maestrul lui Eliade), etc), fenomenele declansate sunt profund spirituale si benefice, asa cum ai remarcat si tu. Si intr-adevar finalizarea ridicarii complete a lui Kundalini in centrul coronar si stabilizarea lui acolo sunt marca atingerii perfectiunii spirituale.
2. Din formularea "Pentru ca Kundalini sa se trezeasca, trebuie sa existe dorinta pura si inocenta". Trecand peste contradictia cu fraza anterioara, am impresia ca pentru tine energia sexuala si in general sexualitatea nu este ceva curat, pur ci mai degraba murdar si pacatos. Aici se pare ca intri in greseala anumitor interpretari jalnice a textelor spirituale, care se manifesta chiar in crestinism si prin care sexualitatea este vazuta mai degraba ca unealta diavolului decat ca ceva firesc, uman, lasat de Dumnezeu in fiinta umana (facuta dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu).
Deci in primul rand as dori sa-ti reamintesc faptul ca in orice disciplina spirituala in care este folosita energia sexuala, se specifica in mod foarte clar ca orice angrenare erotica trebuie insotita de IUBIRE, transfigurare si spiritualizarea acelui act. Si in acest sens o angrenare amoroasa intr-un cuplu tantric se realizeaza cu multa iubire, spontaneitate, pregatirea unui cadru minunat (muzica, lumini, betisoare parfumate, etc), cei doi urmaresc chiar sa simta fiecare in celalalt prin transfigurare un arhetip perfect masculin respectiv feminin, energiile sexuale sunt controlate si orientate ascendent, fiind transformate in energii mult mai elevate, afective, mentale si spirituale, etc. Compara aceasta cu situatia unui cuplu obisnuit in care cei doi fac dragoste obositi, pe fuga, eventual chiar sub influenta alcoolului, in care datorita complexelor si blocajelor mentale evita sa se uite unul la celalalt si chiar sting complet lumina, in care el se descarca dupa cateva minute si ea ramane neimplinita, etc. Din acest exemplu poti sa realizezi chiar implinirea si echilibrul emotional psihic si mental profund care apare ca urmare a practicilor amoroase vazute la un mod mult mai profund, spiritual. Dincolo de acestea tehnicile sexuale tantrice chiar sunt foarte puternice si in momentul in care se declanseaza sublimarea energiilor sexuale, printr-un efect de aspiratie este trezit si Kundalini si facut sa ascensioneze. Daca vrei iti pot da foarte multe marturii in acest sens, din literatura mondiala si chiar din relatarile unor practicanti de yoga din Romania, care s-au convins prin practica de eficienta acestor procedee, atat pentru implinirea personala cat si in cazul evolutiei spirituale. Asa cum spuneai si tu, nu ideile si discutiile te ajuta sa progresezi si sa te transformi in bine, ci practica inteleapta si sustinuta.

Draga Desdemona, ma bucur ca incepem sa avem un limbaj comun, cel putin in privinta anumitor termeni yoghini. Am sa-ti raspund pornind de la doua aspecte fundamentale:
1. Legat de energia Kundalini, cred ca trebuie sa mai reflectezi la fraza: "Kundalini este energia cea mai pura din corpul subtil, nu o poti face sa se ridice prin nici un act mental sau fizic". Asta ar insemna ca toate tehnicile yoga care sunt destinate chiar specific trezirii lui Kundalini ar fi ineficiente. Chiar ramuri intregi de yoga, care studiaza procesul trezirii acestei energii prin diferite metode si apoi ascensiunea ei in Sahashrara, ar fi din start eronate. Din fericire nu este asa si de fapt situatia este chiar pe dos. Aceasta trezire a lui Kundalini are loc in multe cazuri la aspirantii spirituali si este insotita de multe fenomene conexe, psihofiziologice si parapsihologice. Chiar exista cazuri de practicanti yoga care practicand fara un maestru spiritual autentic, si-au trezit aceasta energie colosala dar nu au putut-o stapani si astfel au fost afectati de multe probleme, nevindecabile de catre medicina actuala. Oricum, in cazul unei treziri controlate a lui Kundalini, si in aceasta directie in literatura universala exista o multime de exemple foarte concludente (vezi de exemplu descrierea foarte elaborata pe care o face Muktananda, sau explicatiile lui Ramakrishna, Paramahamsa Yogananda, Swami Shivananda (care a fost maestrul lui Eliade), etc), fenomenele declansate sunt profund spirituale si benefice, asa cum ai remarcat si tu. Si intr-adevar finalizarea ridicarii complete a lui Kundalini in centrul coronar si stabilizarea lui acolo sunt marca atingerii perfectiunii spirituale.
2. Din formularea "Pentru ca Kundalini sa se trezeasca, trebuie sa existe dorinta pura si inocenta". Trecand peste contradictia cu fraza anterioara, am impresia ca pentru tine energia sexuala si in general sexualitatea nu este ceva curat, pur ci mai degraba murdar si pacatos. Aici se pare ca intri in greseala anumitor interpretari jalnice a textelor spirituale, care se manifesta chiar in crestinism si prin care sexualitatea este vazuta mai degraba ca unealta diavolului decat ca ceva firesc, uman, lasat de Dumnezeu in fiinta umana (facuta dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu).
Deci in primul rand as dori sa-ti reamintesc faptul ca in orice disciplina spirituala in care este folosita energia sexuala, se specifica in mod foarte clar ca orice angrenare erotica trebuie insotita de IUBIRE, transfigurare si spiritualizarea acelui act. Si in acest sens o angrenare amoroasa intr-un cuplu tantric se realizeaza cu multa iubire, spontaneitate, pregatirea unui cadru minunat (muzica, lumini, betisoare parfumate, etc), cei doi urmaresc chiar sa simta fiecare in celalalt prin transfigurare un arhetip perfect masculin respectiv feminin, energiile sexuale sunt controlate si orientate ascendent, fiind transformate in energii mult mai elevate, afective, mentale si spirituale, etc. Compara aceasta cu situatia unui cuplu obisnuit in care cei doi fac dragoste obositi, pe fuga, eventual chiar sub influenta alcoolului, in care datorita complexelor si blocajelor mentale evita sa se uite unul la celalalt si chiar sting complet lumina, in care el se descarca dupa cateva minute si ea ramane neimplinita, etc. Din acest exemplu poti sa realizezi chiar implinirea si echilibrul emotional psihic si mental profund care apare ca urmare a practicilor amoroase vazute la un mod mult mai profund, spiritual. Dincolo de acestea tehnicile sexuale tantrice chiar sunt foarte puternice si in momentul in care se declanseaza sublimarea energiilor sexuale, printr-un efect de aspiratie este trezit si Kundalini si facut sa ascensioneze. Daca vrei iti pot da foarte multe marturii in acest sens, din literatura mondiala si chiar din relatarile unor practicanti de yoga din Romania, care s-au convins prin practica de eficienta acestor procedee, atat pentru implinirea personala cat si in cazul evolutiei spirituale. Asa cum spuneai si tu, nu ideile si discutiile te ajuta sa progresezi si sa te transformi in bine, ci practica inteleapta si sustinuta.

nu comentez aici faptul in sine fiindca e inutil. ce vreau sa spun e ca inca nu s-a gasit nimeni sa APRECIEZE astfel de "perle"!!! DA, DE CE NU? este o dovada a faptului ca romanul ramane inventiv chiar si atunci(sau mai ales atunci) cand trebuie sa dea teste la niste subiecte nepregatite in prealabil. conteaza mai putin motivele. daca cineva din acesti elevi ar fi scris "perlele" pe vremea unui Caragiale sau Creanga, sunt convins ca ar fi avut cine sa-i promoveze si sa-i indemne la a scrie. in fond nu e decat o punere in miscare a rotitelor mintii si a capacitatii de creatie, nu-i asa? ori, vedeti dv-stra, in occident exact pe asta se pune mare pret, pe capacitatea de creatie si pe inventivitate. numai noi gasim de cuviinta sa radem. asta pt. ca am fost invatati ca "trebuie sa invatam cele mai noi cunostinte ale stiintei si tehnicii", "sa invatam, sa invatam si iar sa invatam"! adica sa invatam fara a mai incerca sa fim noi insine si fara a mai cuteza sa gandim singuri. elevii nu sunt atrasi prin programe educative adecvate si prin lectii interactive- de aceea aleg jocurile pe calculator si internetul si lasa la o parte studiul individual. sunt satui de lectii inutile si labartate pe zeci de pagini de manual- asta in afara bibliografiei cerute pe deasupra. deci intreb: cum sa invete comentarii si povestiri pe de rost pt. teze si teste cand nici marile capacitati intelectuale nu merg intotdeauna nepregatite fie si cu o schema de idei scrisa pe o fituica?
just me