comentarii

prop cu cuv frunze ruginii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Eh...totusi sunt iubita! - de ofemeie la: 27/10/2003 20:08:57
(la: A venit toamna...)
Merci la voi toti.Sunteti draguti.
Nu am trait toamna in Bahamas dar...am trait toamna sufletului meu.Mi-am privit lacrimile argintii inundandu-mi sufletul si firele de zambet cazand vested.Am simtit vestejirea de gand si sunetul de dor.Am gustat reteta lipsei de plin si cules singuratatea de mine.Am trait toamna sufletului si inca mai vine cateodata.Poate ca trece,poate ca ramane...dar e cea mai gra toamna si tot odata cea mai trista.Vreau o toamna vesela ,cu ploi adevarate si frunze ruginii.Locuiesc in centrul orasului si programul in depozit si seara in fata calculatorului nu-mi permite a alerga dupa frumusetea naturii,dar,spre fericirea mea,nici nu-mi lasa toamna mea sa revina.Merci.Sunteti minunati.Simt razele primaverii.Si totusi toamna adevarata e superba!Alexandra
Ati fost toamna la Iasi? - de (anonim) la: 28/10/2003 19:10:22
(la: ATI FOST TOAMNA LA IASI?)
Am fost toamna la Iasi.
Am fost si eu studenta in Iasi, mi-am petrecut si eu acolo cateva toamne. Sunt pline de poezie, de doruri multe, de emotii puternice, de frunze ruginii si miros de tinerete nebuna, toamnele din Iasiul studentiei mele.
Si asa vor ramane mereu, oricate toamne vor urma si indiferent unde voi numara frunzele acestui anotimp.
Raspuns la un mesaj...(continuare) - de DESTIN la: 27/01/2005 00:26:24
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
Iubesti cu adevarat atunci cand:

chipul persoanei iubite il porti in gand,adormi si te trezesti dimineata cu straluciri in priviri.

doresti din intreaga ta fiinta sa-i oferi toate florile din lume, cu speranta de a zarii cum infloreste pe fata ei un zambet.

nu lasi niciodata persoana iubita singura la nevoie.

Cand iubesti cate oare nu suntem gata a infaptuii?

Iubirea, ea trebuie cautata si traita de fiecare dintre noi ca semeni.

Teama ca nu vom gasi iubirea sau teama ca o vom pierde,trebuie eliminata din gandirea noastra.

Iubirea o intalnim pretutindeni, in toate cele care ne inconjoara.

Iubirea o regasim:

intr-o raza de soare ce-ne lumineaza chipul.

intr-o roua a zorilor primaverii timpurii.

intr-o picatura a ploilor de vara.

intr-o frunza ruginie a toamnei tarzii.

intr-un fulg de zapada ce pluteste alene catre chipul tau.

Iubirea este viata, acel ceva care ne face cu adevarat unici.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#34651 (raspuns la: #33557) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
servus RSI, - de Jimmy_Cecilia la: 20/09/2005 10:07:24
(la: Trancaneala Aristocrata "5")
ce vreme tâmpita.. si nenoroc pt tine...
cred ca viile vo fi sub apa... asa ca frunzele ruginii..
îmi pare rau pt tine.. i-ati haine pt frig si ai grija sa nu iei
un microb pe acolo...

si mama cu sora inca -s la deva-timisoara... n-au terminat treaba
pe care o aveau acolo...

nush ce naiba sa fac...as fi facut un drum dus-intors in masina
pâna in RO.. dar mi-s blocata, blocata...

de luni voi fi absenta pt o saptamana;;;trebuie neaparat si
n-am incotro...
apoi revin o zi-doua si voi trebui sa plec din nou... o luna sau 2...

o sa se intoarca cu vagonul lit, este direct pâna la venetzia,
apoi tot cu trenul...

in orice caz, RSI, profita de ai tai din plin, odihneste-te si vacantza
placuta...
#73303 (raspuns la: #73295) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intr'o sambata seara... - de Roberta la: 10/10/2005 23:03:35
(la: Vrei să ne-ntâlnim sambătă seară?)
..Frunzele au inceput sa cada..al meu trup fragil incet incet incepe sa se ridice spre cer...un parfum de iubire ne inconjora...totul a disparut si nu am mai ramas decat noi.Cu pasi inceti dar siguri strazile deabia pavate le strabatem..incercam sa ne cunoastem..vrem sa ne soarbem din priviri..
Creiem o poezie..o piesa de teatru..dam viata unui vis...
Pe covorul de frunze ruginite vom scrie istoria nasterii fericirii...Incepi sa atingi cerul, luna ne zambeste...universul in palma l'am cuprins...
Doua vieti se contopesc pentru a demonstra lumii ca exista iubire...
cu ce va hraniti sufletul? - de ancuta morar la: 09/07/2006 21:14:48
(la: Cu ce va hraniti sufletul?)
Da, chiar si sufletul, poate mai mult el are nevoie de hrana! Muzica este o solutie cand esti singur, cand lumea ta se prabuseste incet si nu o poti opri. Muzica este pentru momentele cand esti fericit si acest preaplin nu mai are loc in tine. Muzica este solutia de margine cand vrei sa fugi de tine si te asimilezi cu oricine si oriunde numai sa nu te mai vezi in oglinda virtuala a nedreptatilor care ti s-au facut, a pierderilor,care pentru moment pare irecuperabile. Muzica este balsam universal, ne petrecem cu muzica bunele si relele din viata, ne defineste ca mod de identificare cu cei din jur, ne acopera cand nu vream sa fim cunoscuti cu adevarat.
Cu ce ne mai hranim sufletul, azi, cand pe fiecare ne coplesesc griji si intrebari fara raspunsuri imediate, sau cu raspunsuri care ne sperie?
V-ati intrebat vreodata de ce tot mai multe persoane recurg la acest mod de comunicare impersonal, care este internetul? Oare nu pentru ca isi cauta o hrana pentru suflet?!
Dorim sa ne identificam cu noi insine tot timpul vietii; unii au curajul sa se dezvaluie public, sa afirme ce doresc, ce simt, de ce au nevoie si poate nevoile le sunt recunoscute si satisfacute,pentru simplul motiv ca
tin de natura primara a individului; altii, realizeaza ca pentru a-si hrani sufletul au nevoi speciale, unele privite ca ciudatenii si manifestari maladive de cei din jur si atunci cauta drumuri indirecte acoperiti de masca omului comun care merge la munca si participa la viata sociala etic si doar atat.
Normele impuse de mediu ne incatuseaza inca. Mentalitatile epocilor ne directioneaza inca. Ce ramane de facut? Undeva, cumva trebuie sa fii tu, sa te regasesti si sa-ti oferi un premiu pentru ca existi. Acel premiu este hrana pe care o dam fiecare sufletului nostru.
Nestiuti de nimeni, sau oricum de cei foarte putini care ne accepta neconditionat, cautam insula noastra pierduta unde renastem in interior.
Care este insula fiecaruia? O stie fiecare. Acolo sufletul noastru de dezvolota asemenea unei crisalide si apare un fluture a carui timp de viata este conditionat de terte imprejurari, dar acel zburator este sufletul nostru adevarat, puternic si real in timp si spatiu.
Ce reprezinta covorul frunzelor ruginite de toamna pentru cei mai multi dintre noi? Gunoi, munca, amentarea unei perioade complicate din an.
Pentru un suflet iubitor de natura este frumusetea culorilor, belsug de amintiri din lunile care au trecut, bilant al anilor pentru ca este toamna.
Si fiecare culoare ne alinta cu cromatica ei, ne intareste la gandul ca mai vine o regenerare la primavara.
Ce hrana ieftina pentru suflet si cat de durabila!
Mediul acesta virtual imi hraneste sufletul pentru posibilitatile multiple de a comunica dupa nevoi. Am gasit persoane care simt la fel ca mine, care nu ma judeca. Mi-am satisfacut curiozitati despre care cu greu as fi cerut cuiva parerea de teama ridicolului.
Cand totul parea pierdut, fara sanse am gasit hrana pentru sufletul disperat in rugaciune. Credinta este hrana nobila pentru orice suflet, dar oferita cu daruire si nicidecum ca un exercitiu ritualic.
Ce sa va oferiti sufletului drept hrana?
Orice are nevoie, o floare, un miros de parfum, o culoare, o melodie, o cuvantare biblica, un film, intr-un cuvant, orice, dar oferiti-i ceva care sa-l renasca, sa-l implineasca, sa-l odihneasca.
Comunicati virtual cu amicii, daca asta va doriti si va jenati sa o faceti!
Hraniti-va cu tot ce va face sufletul mai bun, mai indurator, mai aproape de imaginea perfecta care ne-am creat-o fiecare despre noi.
Alexu - de andre_ la: 23/09/2007 11:21:49
(la: Cafegiilor, unde sunteti? )
;)) pifanimea te salutant

Alexuuu ... uite o frunza ruginie, am adus-o pentru tine.
#236197 (raspuns la: #236184) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ora de des-compunere - de anisia la: 19/05/2008 11:56:56
(la: ora de des-compunere)
viata este compusa din trei parti: nasterea, trairea si des-compunerea. nu partea de sus, partea de jos si partea de mijloc cum binecunoscut a zis cineva inaintea mea, referindu-se la pusca.

pusca impusca neimpuscatele vise, idei, dorinte, vieti. si le curma. pe nepusa-masa. si fara de mila.

nasterea este o incurajare - a speciei sa se (re)compuna din factori primi intr-un tot unitar de sine statator.

statator, s-o crezi tu!
e pur si muove...

trairea este un amalgam de inceputuri si sfarsituri (ne)continuate voit sau nevoit, intrerupte de tulburari de diferite dimensiuni si origini.

des-compunerea este compunerea prea de(n)sa de cutremure compuse din miscari teutonice, celulare sau neuronice, (sic!), populare sau impuse (paralele, deci implicit indepartate unele de altele).

de la generalitati la particularitati e cale de-o imaginatie, si-atat. des-compunerea-mi o vad ca pe un zbor inspre ceruri, intr-o seara de toamna tarzie, cu frunze ruginii trepte conturandu-mi, pasind granita dintre acum si niciodata printr-un inalt atotcuprinzator salt dincolo de infinitul invincibil. o seara in care pasarile cerului vor fi imbracand verdele pinului de brad, norii vor fi cernand liliac inflorit, luna va fi stralucind neumbrita de furtuni incetate, iar pamantul va fi rasufland usurat de povara nedumeritelor scormoniri, intrebari, temeri. in drumu-mi catre dincolo de prezentul imediat, voi fi strabatand fiecare centimetru de vazduh candva umblat, voi fi salutand fiecare suflet candva intalnit si voi fi plangand fiecare clipa candva nadajduita.

(stiai ca spiritul fiecarui om calatoreste lumea-n lung si-n lat chiar inainte sa-si porneasca lunga calatorie inspre univers? de o saptamana incoace tot ma framanta ideea asta. si observ, cand mai putin ma astept, ca regasesc oamenii candva indragiti traind, pentru o clipita bineinteles, in strainii din jurul meu. un zambet, o framantare a palmelor, un spate adus, un profil, o voce, o alura. e ciudat, dar imi lasa impresia ca regasesc spiritul celor lasati in urma, din graba-mi inspre nicaieri.)

des-compunerea este inceputul unei noi compuneri. cel putin asa imi doresc.

incerc si eu - de juli la: 09/09/2008 11:06:44
(la: Poeme pe o tema data)
...un gand toamnei.

Mai este vreme hoinara balada!
Strai amurgului frunze rugina.
Nu-mi fac griji, nu se cuvine.
Toamna mi-a lăsat un sărut pe gene
Imbracand zilele-n acorduri de vioara
Sa cânte romanţe...
sa dansez tangouri in ploaie
Si… uit de bruma ce-o sa vie.

rolia


om - de INSULA ALTUIA la: 25/09/2008 17:22:01
(la: NDE de toamna)
toamna imi imbalsameaza sufletul
intr-un cocon de frunze ruginii



Mie mi-a placut,imi place toamna .

NDE =INTERESANT.

sancho - de thebrightside la: 14/11/2008 21:58:52
(la: Da Bucurestiului mai mult verde!)
dam cu frunze ruginii, ca nu suntem aminale. :)
#362821 (raspuns la: #362792) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de INSULA ALTUIA la: 11/09/2010 19:06:04 Modificat la: 12/09/2010 19:06:40
(la: Fugar în timp)
oki doki iti zic tu
sa mergem in cismigiu
tu sa te imbraci in frac
iara eu sa-ti fiu pe plac
imi pun palaria noua
mi-e frica ca ma ploua
cu frunze ruginii
hai sa ne jucam copii
pe sahisti sa-i facem mat
ca doar no fi cu banat
vezi de suna pe mobil
sa ne-nvselim putin
un cadooo ai de la mine
o cravata cu buline
ca io sunt tare fidea
c-ai trecut tu Dunarea
sper ca n-ai intrat la apa
sa nu te vad niciodata
te astept aici pe banca
cu palarioara roata.

ps.
da-mi un beep si ma ridic
ca sa ma inalt un pic.

:)))
#567759 (raspuns la: #567749) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de bybya la: 26/09/2011 20:29:11 Modificat la: 26/09/2011 20:30:17
(la: cu genunchii zdreliți și sufletul în lejer balans)
imi plac ritmicitatea versului si felul in care ai zugravit toamna...chiar daca, afara, abia zaresc ici-colo cate-o frunza ruginie, tabloul meu e completat de mirosulul merelor si al vantului ce face sa danseze frunzele cazute.
lelitule, - de anisia la: 07/10/2011 01:50:07
(la: cu genunchii zdreliți și sufletul în lejer balans)
m-am hotarat sa scriu despre tine doamna
cuvinte simple, ca mi-i dor.

sandale impletite-n roua
purtai candva, cin' si-aminteste,
si-un sal croit dintr-o iubire
pe umeri ti-atarna voit.

un vant tomnatic te imbie
cu frunze ruginind la tample
cu doruri atarnand chiorchine
si-un soare bland, cam mucalit.

din iarna sa culegi foloase
un fulg
un bulgar
o minune
iar carul tras de boi
caleasca
sa se transforme-mparateste

sa nu privesti un pas in urma
din salt in salt punti ca sa treci
vazduhuri sa-mpletesti cununa
asa cum m-ai obisnuit.

iar primavara cand se va asterne
sa ma astepti
ca am sa vin
sa despicam iar firu'n patru
c-un ceai fierbinte
zulufit.



3 - de Tot Areal la: 31/12/2011 14:35:38
(la: Apartamentul)
-Şi dacă intră cineva?
-Eeee... Cine să intre aşa, ziua în amiaza mare, mai ales într-o casă din asta. Eu zic că nu-i nicio problemă.
-Ok! Dacă spui tu!
Vremea era nespus de călduroasă pentru acest sfârşit de septembrie. Cerul se menţinuse mai mult senin deşi uneori norii cenuşii, grei, par că se vor abate cu urgie asupra pământului, acompaniaţi de un vânt sălbatec ce ridică praful, frunzele şi ierburile uscate aidoma unei mici tornade.
Trecuse de ora şapte seara când se întoarseră cu cele cumpărate. Carmen smulge folia de pe pat şi se trânteşte fără fasoane rămânând aşa fără să mişte. Se vedea cum respiră doar după spatele care i se ridica şi cobora ritmic.
-Vezi, acum ştiu ce ne lipseşte cu adevărat, zice ea cu vocea estompată de pătura groasă în care îşi vârâse nasul.
-Ce?
-O baie. Un duş.
-Mda... Acum, trei zile n-om muri. Ne spălăm şi noi cum putem.
-Mă i-a cu frig, se plânge ea ridicându-se greu.
-Şi normal. Ai venit încălzită şi aici e răcoare. Casa asta ţine frig dar nici afară nu-i mai aşa cald.
-Vrei să încercăm să facem focu’ în sobă?îi vine ei ideea.
-Vrei să faci ceva de mâncare?
-Ştiu şi eu...
-Sau vrei mai mult să vezi dacă merge soba?
-Şi una şi alta. Ai văzut ce fain îi ceaunul ăsta, îl pipăie ea ca pe nu ştiu ce lucru de preţ. Oare nu-l vinde?
-Nu ştiu. Dacă vrei o să-l întrebăm.
-Mi-ar place să-l am, de ce să mint, se uită ea la obiect ca la un lucru de mare preţ.
-N-avem nici o crenguţă aici, dar merg să adun din curte, oricum trebuie să merg la baie.
-Mergi acum?
-Păi...
-Aaa, ok. Numai bine despachetez.
Ştefan ieşi fluierând pe casa scărilor, ecoul amplificând melodia ce-o fredona. Carmen trânti pe pat cele două rucsacuri răsturnându-le şi golindu-le de toate lucrurile ce le căraseră după ei.
Începu să le aranjeze. Abia sfârşi cu hainele că şi începe să aranjeze în bucătărie cele cumpărate plus ceea ce aduseră cu ei. Câteva minute mai târziu îl aude pe Ştefan cum fluieră din curte. Aruncă o privire pe geam şi-l vede cum aduna ceva de pe lângă tulpina groasă şi scorojită a unui copac înalt şi bătrân. Zâmbeşte şi deschide gura să-l strige...
Bruummm...!! Bumm...!!
Tresare speriată. Ceva căzuse undeva cu atâta forţă încât parchetul îi trepidă sub picioare. Îi trebui câteva clipe până să înţeleagă de unde se auzise. Din camera încuiată, cea fără curent. Un fior de frig îi străbătu sira spinării făcând-o să se scuture ca pătrunsă de un şoc electric. Se îndreaptă cu paşi mici şi temători spre uşa ce dă spre hol şi spre camera aia. Nu are curaj să se apropie şi se uită de departe, dintr-o parte. Uşa neagră a camerei se vede nemişcată pe fundalul întunecos. O linişte de moarte a pus stăpânire pe loc. După ce o mai scutură un fior ca de frig, închide încet înapoi uşa bucătăriei. Fuge la geam, dar Ştefan nu mai e în curte. Vede doar vântul ce parcă se joacă ridicând de la pământ frunzele ruginii şi praful adunat cu anii din tencuiala căzută de pe clădire. Spre liniştea ei, lasă totul deoparte şi iese pe casa scărilor unde îl vede pe Ştefan că urcă mai mult gâfâind decât fluierând, dar cu braţele pline de crengi, frunze şi alte vreascuri.
-Gata masa? strigă el de la un etaj mai jos, zărind-o.
-Cum să fie gata dacă abia acum aduci lemne alea!
Ştefan râde. Duce braţul de vreascuri şi-l varsă în bucătărie lângă sobă, îndreptându-se apoi greoi de spate. Ve de faţa ei ce parcă forţează un zâmbet. I se pare ciudat.
-Ce ai? o întreabă el, stergându-şi cu braţul bruboanele de sudoare ce-i lunecau pe frunte, netezindu-şi apoi spre spate cu degetele firele de păr ce-i coborâseră până peste ochi.
-Am auzit ceva, face ea nesigură.
-Ce anume? devine el curios.
-Ca şi cum ar fi căzut ceva greu la pământ. Nu ştiu ce a fost, dar a tremurat podeaua sub mine.
-Ce-a căzut? Unde?
#626569 (raspuns la: #626567) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pe deal la - de proud la: 12/03/2014 10:41:58
(la: Fotografiile noastre din natura)
Oravita, pe valea Nerei le vedeam in starea lor naturala. Atat de sfioase si izolate. Intre primele care strabat frunzele ruginii.
#651267 (raspuns la: #651234) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O scrisoare de la Muselim-Selo - de monte_oro la: 08/09/2008 13:21:47
(la: Cosbuc...de azi...)
O scrisoare de la Muselim-Selo

Măicuţă dragă, cartea mea
Găsească-mi-te-n pace!
Pe-aici e vânt şi vreme grea,
Şi-Anton al Anei zace
De patru luni, şi-i slab şi tras,
Să-l vezi, că-ţi vine plânsul,
Că numai oasele-au rămas
Şi sufletul dintr-însul.

Apoi, să ştii c-a fost război
Şi moarte-aici, nu şagă:
Cădeau pe dealuri, dintre noi,
Ca frunza, mamă dragă.
Şi-acolo-n deal, cum fulgera,
Un plumb simţii că vine
Şi n-avu loc, cât larg era,
Decât în piept la mine.

Mi-e bine-acum, şi-aşa socot
Că nu va trece luna
Şi-oi fi scăpat de-aici de tot.
Dar vezi te rog de una:
Să nu mai faci cum ai făcut
S-aduni la tine satul,
De veselă că ţi-ai văzut
Acasă iar băiatul!

Să vezi pe-aici şi ciungi şi-ologi!
Hristos să-i miluiască!
Tu mergi la popa-n sat să-l rogi
O slujbă să-mi citească.
Puteri de nu vei fi având
De plată, vorba-i lasă,
Că-i voi lucra o zi, oricând,
La-ntorsul meu acasă.

Pe Nuţu vi-l lăsasem mic,
Cu creştetul cât masa -
O fi acum ştrengar voinic
Şi vă răstoarnă casa?
Făcutu-i-aţi şi lui la fel
Căciulă, cum am vrut-o?
Aveam o piele-n pod, de miel,
Doar nu veţi fi vândut-o?

Nevestei mele să-i mai spui
Să-mi cumpere o coasă,
Cea veche nu ştiu este-ori nu-i
Şi-o fi acum şi roasă
De când rugina scurmă-n ea.
Să-mi văd, o date-ar sfântul,
Cum cade iarba-n faţa mea
Şi-mi bate-n plete vântul!

Ea lupte-se cum biet o ştii,
C-aşa ne dete soartea,
Că şi noi ne-am luptat pe-aci
Cu greul şi cu moartea;
Dar l-a ajuns şi pe harap
Blestemele şi plânsul,
Că noi i ne-am ţinut de cap
Şi-ntrarăm după dânsul.

Şi i-am făcut, măicuţă, vânt!
L-am scos detot din ţară,
Măcar stătea pe sub pământ
Şi nu ieşea pe-afară.
Şi-am prins şi pe-mpăratul lor,
Pe-Osman nebiruitul,
Că-l împuşcase-ntr-un picior
Şi-aşa i-a fost sfârşitul.

Păi, ne ţinea pesemne proşti,
Să-şi joace hopa-tropa,
Că nu puteam să batem oşti!
Dar poate taica popa
V-a spus de prin gazeturi tot -
El cum şi-a dat juncanii?
Acum i-aş cumpăra, să pot,
Dar nu mai am, azi, banii.

Mă doare-n piept, dar nu să ţip,
Şi-aşa mi-e dor de-acasă,
Şi-aş vrea să plec, dar nu e chip
Că vodă nu mă lasă.
Dar uite, nu e nu ştiu cât
O lună chinuită,
Şi-o să te strâng de după gât,
Măicuţa mea iubită...

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Aşa mi-a spus Ion să-ţi scriu,
Iubească-ţi-l pământul!
Şi-am tot lăsat, pân-a fost viu,
Şi-mi ţin acum cuvântul.
Să te mângâie Dumnezeu,
C-aşa e la bătaie -
Şi-am scris această carte eu,
Căprarul Nicolae.
Coralie, frumos peisaj de toamna.... - de lmm la: 24/10/2003 01:08:25
(la: A venit toamna...)
Ce descrii tu ar putea fi aici unde louiesc eu... Dealuri acoperite cu vita de vie inconjoara orasul.
Vinurile albe sint premiate international !!
Primele frumze mi-au adus in memorie vechiul cintec, ´´a ruginit frunza in vii si rindunelele au plecat´´..
Un cadou pentru Catalina - de Zamolxe la: 07/11/2003 21:20:35
(la: ROMANIA)
Limba noastra

Limba noastra-i o comoara
In adîncuri înfundata
Un sirag de piatra rara
Pe mosie revarsata.

Limba noastra-i foc ce arde
Intr-un neam, ce fara veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.

Limba noastra-i numai cîntec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zari albastre.

Limba noastra-i graiul pîinii,
Cînd de vînt se misca vara;
In rostirea ei batrînii
Cu sudori sfintit-au iara.

Limba noastra-i frunza verde,
Zbuciumul din codrii vesnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfesnici.

Nu veti plînge-atunci amarnic,
Ca vi-i limba prea saraca,
Si-ti vedea, cît îi de darnic
Graiul tarii noastre draga.

Limba noastra-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Si citindu-le 'nsirate,
- Te-nfiori adînc si tremuri.

Limba noastra îi aleasa
Sa ridice slava-n ceruri,
Sa ne spiue-n hram si-acasa
Vesnicele adevaruri.

Limba noastra-i limba sfînta,
Limba vechilor cazanii,
Care o plîng si care o cînta
Pe la vatra lor taranii.

Inviati-va dar graiul,
Ruginit de multa vreme,
Stergeti slinul, mucegaiul
Al uitarii 'n care geme.

Strîngeti piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde
- Si-ti avea în revarsare
Un potop nou de cuvinte.

Rasari-va o comoara
In adîncuri înfundata,
Un sirag de piatra rara
Pe mosie revarsata.

Alexei Mateevici

(imnul Republicii Moldova)
Cum ma simt? - de Jay la: 10/05/2004 09:03:49
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Am fost acum un an si ceva,iarna. Lumea a pierdut zambetul de pe fatza.
De parca a zambi e ceva inutil,ca si cum ai face bine unui dusman.
Femei elegante,cu blanurile scoase de la naftalina,au uitat
sa zambeasca.Dar n-au uitat sa se dichiseasca de parca tristetzea
te vrea elegant ca sa se plimbe cu tine.
Intr-o dimineatza m-am dus sa cumpar ziarele.O vanzatoare de ziare
in forma de sloi,la vreo minus 15 grade,dansa tontoroiul si vindea fitzuicile alb negru sau colorate.
-Ce sa va dau?
-Azi vreau,Minciuna,Evenimentul Noptzii,Romania Incatusata si Noaptea.
-hihihihihihihihihihihihihihihihihih...un zambet i-a rasarit pe fatza.

Pentru o clipa m-am simtit bine.Pe shosea ,20 de Dacii ruginite erau parca frunzele uscate de pe un lac cu lebede.Lebedele erau Mercedesurile ,BMW-urile si Porcheurile parvenitilor din noua Romanie.
Si colac peste pupaza am vazut in vitrina pite mucegaite si la supermarket mi-au batut de 2 ori acelasi produs.Din gresala.
Nu ma grabesc sa vizitez Romania in curand.Eu sunt un om vesel si acolo
oamenii au uitat sa fie veseli.








-----------------------------------------------
B free just B



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...