comentarii

propoziție cu cuvantul a schimba


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
picky - de carapiscum la: 13/09/2006 06:46:30
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
Pentru un om care se dă atotştiutor şi stăpân pe cunoştinţele sale teoretice (ca şi pe misterele vieţii), ai dat dovadă de superficialitate, şiretenie şi rea voinţă răspunzând în doi peri. Asta ca de obicei, ceea ce dovedeşte o dată în plus că tu nu vrei cu adevărat să înţelegi ceva la subiectul ăsta, ci să-i educi pe ceilalţi. Aferim boieri dv-stră!

O să le iau pe căprării şi-o să încerc din nou să-ţi expun un punct de vedere, de data aceasta luând răspunsurile tale ca mărturii scrise.

1. Eu: „când anume în istorie L-a proiectat mintea omului pe Dumnezeu?”
Tu: „de îndată ce i-a ucis pe d-alde Zeus sau Baal-Amon.

În primul rând nu înţeleg un lucru: ăştia de care aminteşti tu n-au fost consideraţi dumnezei? Şi atunci pe ei cine i-a proiectat? Şi pe cei dinaintea lor cine anume i-a inventat? Eu ţi-am pus o întrebare simplă la care n-ai putut răspunde logic şi coerent. Puteai foarte uşor să admiţi că apariţia ideii de Dumnezeu se pierde în cele mai îndepărtate timpuri ale istoriei şi nimeni n-are o dată stabilită pentru aceasta. Ştiinţa zice că încă n-are toate datele necesare formulării unui răspuns concludent şi se foloseşte de şiretlicuri nu prea „ortodoxe”(de obicei scuze imbecile) pe baza cărora ne bagă în şi mai mare ceaţă. Dpdv logic se poate explica totuşi de ce ştiinţa încă n-a reuşit să descopere care este punctul zero al omenirii când fiinţa umană a fost înzestrată cu ideea despre Dumnezeu: acest punct zero nu există! Pe axa timpului ideea de divinitate a existat din totdeauna. Dumnezeu fiind de natură spirituală nu-şi putea găsi locul decât în sufletul omului, adânc sădit în inima sa.

În altă ordine de idei, ca să nu uit înainte de-a trece mai departe, cine anume i-a ucis pe zei? Dacă ai să-mi zici că Dumnezeu, ei bine n-am să te contrazic. I-a dărâmat pe toţi fiindcă a fost unicul Dumnezeu adevărat. Dar apoi se pune întrebarea firească: cum să ucizi nişte zei, mai ales dacă sunt plăsmuiri omeneşti? Si ca să scurtez, Zeus sau Baal-Amon au apărut relativ recent în istoria universală. Ce s-a întâmplat cu primii zei, unde au fost ăştia îngropaţi? Sau poţi să-mi dai numele primului zeu inventat de oameni?

2. Eu: „de unde a avut omul cunoştinţele şi pregătirea intelectuală necesare acestui proiect care avea să-i schimbe viaţa? Cu alte cuvinte unde a găsit zestrea de informaţii necesare creării artificiale a acestui supra-om?”
Tu: „conturarea divinităţii trebuie să fi fost o acţiune colectivă derulată în timp.”

Frumos spus, sună aproape poetic. Conturarea divinităţii… Dintr-o dată te referi la o singură divinitate, nu la mai multe. Păi de ce a fost nevoie de asta, atributele cu care a fost înzestrată iniţial nu erau de-ajuns? Adică a venit un nebun şi-a zis: să inventăm un dumnezeu! , apoi s-au adunat fraierii şi-au adăugat câte ceva în aşa fel încât să le placă tuturor? Şi de ce s-au oprit după aia, nu mai era loc pentru alte atribute, devenise dintr-o dată perfect? În primul rând că omenirea este limitată şi imperfectă, deci cum avea să înzestreze ceva cu perfecţiune? Acţiune colectivă… Fă-mă să înţeleg un lucru: la proiectul ăsta a participat un colectiv condus de anumiţi tovarăşi şi pretini de breaslă puşi pe şotii? La fel cum fac ăia acum la NASSA? Şi cât le-a trebuit să-si termine proiectul?

Dacă admitem că omul se trage din regnul animal, e curios cum poate cineva crede că o fiinţă inferioară, coborâtă din copaci, a ajuns la stadiul acela de conştienţă şi de conştiinţă proprie care i-au cerut să inventeze o fiinţă superioară lor. Vreau să zic, de ce dintr-o dată au simţit nevoia de divinitate, ce simţăminte, ce trăiri interioare le-au dictat să inventeze un dumnezeu? Teama? Teama de ce: de bătaie, sau de lipsa bătăii? Mai exact frica de a nu avea un dumnezeu care să le facă dreptate după nişte legi superioare. Oare omul se teme de bătaie sau asta îl incită şi mai tare? Pedepsirea este folosită peste tot în lume şi în zilele noastre. Dacă oamenii se pedepsesc între ei după anumite legi, de ce n-ar face la fel şi Dumnezeu după legi superioare?

Dar ca să revin la întrebările iniţiale şi să-ţi răspund totodată, în intelectul uman n-ar fi avut de unde să răsară dintr-o dată nici măcar o idee vagă despre Dumnezeu dacă n-ar fi existat mai dinainte în mintea sa un sâmbure. A admite contrariul înseamnă să dezvoltăm un pom din nimic, înseamnă să credem că sâmburele este crescut de rădăcina pomului şi nu invers.

3. Eu: „de ce ar fi proiectat un Dumnezeu inexistent ca să se închine Lui?”
Tu: „de ce creaza tata un bau-bau?”

Răspund mai întâi întrebării tale: pentru că nu exista, de aia îl creează, îl inventează pe bau-bau. Deoarece Dumnezeu există, nu trebuie inventat. Dar probabil că aşteptai să-ţi răspund aşa: ca să-l facă pe copil să se teamă. Ştii ceva, s-a demonstrat de multă vreme că părinţii care procedează aşa greşesc total fiindcă induc odraslelor lor stări de sporită angoasă şi nervozitate, nicidecum de cuminţenie. În plus, odată încuibărit în mintea şi sufletul lor sentimentul de frică au tendinţa de a greşi mai des- tocmai pentru că le e frică să nu greşească. Mulţi dintre aceşti copii ajung să se teamă şi de propria lor umbră. Şi apropo, tu faci comparaţia asta plastică între Dumnezeu şi bau-bau vrând să arăţi că oamenii se tem de El la fel? Te înşeli, cei ce cred în Dumnezeu nu se tem de El de frica bătăii, precum greşit se vehiculează peste tot, ci se tem de consecinţele pe care le-ar avea faptele lor asupra mediului înconjurător, asupra semenilor şi asupra propriei lor stări sufleteşti. Frica asta nu e frică ci o ruşine interioară care vine din respect şi din iubire pentru Cel ce ţi-a dat viaţa. Ăsta e viermele neadormit care roade în conştiinţa ta, sau altfel spus mustrarea de conştiinţă, remuşcarea. Asta vine odată ce înţelegi că ai greşit şi-ţi vezi sufletul hidos în oglindă, nimeni nu-ţi demontează fălcile. Este o vorbă: te baţi singur. În funcţie de calea pe care alegi s-o urmezi în viaţă, vei suferi sau nu.

Întrebarea pe care ţi-o pusesem are o cu totul altă conotaţie: de ce să te închini unui dumnezeu inexistent când ştii că e inventat de tine? Înţelegi, adică de ce s-ar fi complăcut liota aia de oameni să se închine Lui ştiind că ei L-au inventat? Oare nu pe principiul credinţei stă edificiul teologic? Aşadar cum au putut ei crede în ceva sau cineva creat de ei înşişi?

4. Eu: „cum avea să se închine propriei idei despre o persoană inexistentă?”
Tu: „zeul nu e o persoană ci un contur simbolic de…idee.”

Ce drăguţ din partea ta să pui cele trei puncte de suspensie în propoziţie. Atunci dacă au fost „contururi simbolice de idee” (am trăit s-o aud şi pe asta), cum se face că au avut un chip anume, un chip material? De ce au trebuit să fie reprezentaţi şi material când ei puteau păstra în continuare „intangibilitatea conturată a simbolismului ideatic” (ca să mă exprim conform ideii tale)? Şi te rog să faci o distincţie clară: eu când pomenesc de zei nu mă refer la persoane! Vorbesc de o singură persoană doar când vine vorba de Dumnezeu, unic, personal, creator, universal, bun, drept şamd.

5. Eu: „de ce milioane de oameni şi-au sacrificat viaţa pentru o persoană plăsmuită de mintea altor oameni?
Tu: „de ce oile o urmează pe cea care se prăvăleşte într-o prăpastie?”

Pentru că sunt oi şi n-au minte, nu le-au educat părinţii lor cu „bau-bau”. Dar mai nou se întâmplă la fel în societatea modernă care îşi educă indivizii să fie liberi de-a sări în prăpastie dacă vor, ca să fie diferiţi. Oile care au minte ascultă de glasul păstorului lor înţelept. Celelalte nu mai sunt oi, ci capre îndărătnice. De fapt când oamenii se tem de forţele distrugătoare ale naturii nu-L inventează pe Dumnezeu ci-şi aduc aminte de El!

Răspunzând la întrebarea mea vreau să-ţi spun că nimeni pe pământul ăsta nu şi-ar jertfi viaţa decât dacă ar crede din tot sufletul în idealul pe altarul căruia se sacrifică. A muri în chinurile groaznice în care s-au sfârşit atâţia martiri, spune mai multe decât milioane de cărţi şi de studii antropomorfice laolaltă. De aia zice Fericitul Augustin că „sângele creştinilor a devenit sămânţă pentru noi creştini.” De fapt asta înseamnă adevărata teologie: jertfa de sine pentru Dumnezeu şi aproapele tău.

6. Eu: „de ce nu mai sunt oamenii capabili în zilele noastre să inventeze un dumnezeu nou, ci doar să-L re-inventeze pe Acelaşi Care se găseşte în conştiinţa colectivă a tuturor popoarelor?”
Tu: „nu se pune problema capabilităţii ci cea a necesităţii. Nu mai e nevoie de modelarea unei divinităţi. Oricum sunt destule pe piaţă şi concurenţa este acerbă.”

Cum adică nu se pune problema capabilităţii? Nene, dacă n-ai de unde şi mintea nu te duce, poate să te roadă pe matale la rărunchi de necesitate că tot n-ai să fii capabil să-ţi rezolvi problemele. Adică „piaţa religiei” e saturată… Nu ştiu de unde ai obţinut informaţia asta dar se pare totuşi că oamenii încă Îl mai caută pe Dumnezeu, indiferent ce forme ar îmbrăca Acesta. Că unii sunt sătui, asta e altă poveste. Şi concurenţă acerbă între cine? Între zei sau între oameni, că eu încă n-am văzut nici o luptă între zei sau vreo întrecere la jocurile olimpice între ei.

Şi răspunsul la întrebarea mea este următorul: nu putem inventa un alt dumnezeu fiindcă, oricât am căuta noi, n-am reuşi să înzestrăm pe altul cu mai multe atribute decât cele pe care le are adevăratul Dumnezeu.

7. Eu: „care este rezultatul ne-raportării fiinţei umane la un sistem de valori mai presus de lume? Adică înspre ce tinde omenirea în cazul detaşării de o posibilă formă existenţială a unui bine şi adevăr suprem? Iar dacă există (cel puţin dpdv logic) o formă ideală a binelui şi adevărului, atunci unde este aceasta stocată?”
Tu: „omenirea tinde spre cunoaştere şi explicaţii, în dauna credinţelor.”

Se pare că eu trebuie să centrez şi tot eu să dau cu capul. Tu ai fi bun de politician, numai ei răspund la alte întrebări decât cele care le sunt puse. Ştiinţa nu dăunează religiei în nici un fel, o ajută chiar şi atunci când vrea să demonstreze invaliditatea teologiei. Şi apoi credinţa înseamnă tocmai cercetare. La fel cum a făcut Ap. Toma când a cercetat rănile lui Hristos pentru a se convinge de învierea Lui din morţi. Tu le-ai cercetat vreodată în viaţa ta ca să vii acum să ne vorbeşti nouă ca şi cum ai fi făcut acest experiment? Cum poţi vorbi „ştiinţific” despre lucruri pe care nu le cunoşti?

Şi acum răspunsul la întrebările mele. Decadenţa este rezultatul ne-raportării omului la Dumnezeu. Iar forma ideală a binelui şi adevărului nu-şi poate găsi locul decât într-o formă ideală de existenţă, o formă care nu ţine cont de legile fizice sau de altă natură ale Terrei. Altfel nu pot fi ideale.

8. Eu: „dacă omul L-a creat pe Dumnezeu şi nu invers, întrebarea care se pune este pe om cine l-a creat, că doar nu s-a creat pe el însuşi?”
Tu: „pe om l-a creat…Pithecantropus…”

N-am auzit de el. N-o fi ăsta bau-bau? Dar chiar aşa, de unde le-a venit tăticilor ideea asta stranie de bau-bau?

9. Tu: „chiar faptul că participi la această discuţie e un câştig în sensul că…uzezi de neuroni…”

Aha, eu îi uzez pe-ai mei. Dar tu ce faci cu ai tăi, i-ai dat la spălat? Cum unde? La ăia care spală creiere.

10. Tu: „te înşeli când presupui sau afirmi că nu cred în nimic… Cred în Homo sapiens.”

Şi Homo sapiens ăsta e zeul la care te închini tu? Şi crezi în el fără să-l cercetezi? Ca să vezi că până la urmă e mai deştept oul ca găina. Homo sapiens a evoluat de la stadiul de animalitate la cel superior, de divinitate, şi te-a lăsat pe tine acolo unde fusese el mai întâi. Ciudată mai e şi evoluţia asta.

11. Tu: „te înşeli şi atunci când zici că vreau să uzurpez locul Domnului. O nălucă vag conturată şi imprecis dispusă nu poate să tenteze. O asemenea imagine este de-a dreptul hilară.”

Ba află de la mine că năluca asta e foarte bine conturată, dar e conturată pentru cei interesaţi să o cunoască. Îţi dau totuşi dreptate asupra unui aspect: că nu vrei să uzurpezi tronul lui Dumnezeu. Ce vrei tu e să clatini conştiinţele celor care cred în El. Ne-având conştiinţă şi smerenie în gândire n-ai cum ajunge la tron, decât pentru judecată, desigur. O să stea Homo sapiens la aceeaşi coadă cu tine. Iar atunci când năluca vag conturată şi imprecis dispusă te va întreba foarte precis de sănătate, tu ai să-i răspunzi: păi eu am crezut că eşti Homo sapiens.

12. Tu: „idem când concluzionezi că sunt foarte mulţumit de mine. Nici nu ai habar câte pot să-mi imput…”

Nici nu vreau să am habar. Dar aşa, în treacăt, îţi impuţi faţă de cine? , că nu crezi decât în maimuţa cocoţată în copacul divinităţii. Faţă de tine însuţi? Inutil, asta nu te schimbă în bine. Faţă de alţii? E trecător şi la fel de inutil câtă vreme altora nu le pasă. Aşadar unde îţi este etalonul conştiinţei, cine îţi trasează idealul în subconştient?

13. Tu: „nu lupt împotriva nimănui. Nici nu combat.”

Ştii, iartă-mă că te-am atacat dar eram beat, n-am nici o vină! Sau: crede-mă pe cuvânt că nu eu sunt cel ce ţi-am învineţit fălcile, dar dacă mă superi te ciomăgesc mai rău decât am făcut-o prima dată!

14. Tu: „acel final e posibil doar atunci când apa nu va mai fi udă!”

Acel final e posibil dacă apa se evaporă, adică trece din stare lichidă în stare gazoasă şi prin urmare nu mai e apă ci abur. Aşa că săriţi fraţilor, puneţi ibricul pe foc!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
nyx, - de botteugen74 la: 10/01/2011 15:51:19
(la: Încotro(II))
nu știu cine din noi doi are mai mare tupeu: tu sau eu? Și asta pentru că în momentul în care vii sub textul meu și mă insulți și mai aduci și înjurăturile după tine, consider că nu mai avem ce discuta. Discuția sub un text sau se face pe un ton civilizat, fără atacuri la persoană, sau nu se mai poate face deloc.
În al doilea rând, textul postat în original, fusese publicat inițial pe blogul meu personal: http://boteugen74.wordpress.com, unde în primul rând al primei strofe figura „Calea inimii” . esti in stare să accepți că uneori se mai strecoară și greșeli de tehnoredactare?
sau în loc să accepți varianta aceasta, preferi să insulți pe cineva, făcându-l analfabet, care nu știe că într-o propoziție trebuie să existe subiect și predicat? Mai mult decât atât, aduci și înjurăturile după tine, care, sub acest text chiar nu au ce căuta.

Și nu în ultimul rând, arată-mi mie comentariul unde eu am zis ca tu suferi de orbul găinilor. Nu cred că vei găsi. faptul că tu ai tras concluzia asta, schimbă radical lucrurile.

Și încă ceva: dacă tot ți-ai făcut o părere despre mine, că eu sunt un analfabet tupeist, am să te rog frumos să nu mai intri cu comentarii sub textele mele. În definitiv, nimeni nu te obligă să o faci.

#590898 (raspuns la: #590868) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intruder - de ondine la: 24/11/2005 14:44:20
(la: "Bobul de mazare")
Ce idee draguta! Povestea asta e una din preferatele mele.
Eu ma inscriu la categoria "intuitie". Nu pot spune ca m-a inselat vreodata. M-am inselat cand nu am ascultat de ea. De asemenea, ceea ce e mai greu cu intuitia este sa discerni care anume din semnalele negative sunt datorate felului de a fi al persoanei si care se datoreaza numai felului in care persoana respectiva te percepe pe tine.
Intuitia o inteleg ca o functie de sinteza - se poate baza pe informatii vizuale, de limbaj, de idei, etc. Dar este mai mult decat suma acestor perceptii si impresii. Si apoi, poate ca mai e si ceva inexplicabil. Mie mi s-a intamplat inclusiv sa stiu dinainte de oameni pe care inca nu-i cunoscusem, dar care aveau sa joace un rol important in viata mea. Cred ca rar un flux de informatii nu este insotit si de un flux energetic. Cateodata e aproape palpabil, desi nu stiu daca asta e cuvantul cel mai bun. Dar ca sa simti asta trebuie sa hotarasti sa nu-ti pui nici o piedica la sensibilitate. Adica sa accepti in egala masura sa fii ranit pana si de un cuvant, in schimbul capacitatii de a vedea ce sau cine se ascunde in spatele acelui cuvant. Altfel spus, sa risti sa te chinuie pana si un bob de mazare pus sub saltea, pentru sansa de a te numara printre alesii printilor:)
Agora, again - de Eugen Nedelcu la: 21/04/2006 18:17:06
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Eugen Nedelcu: taticule, nu vrei matale sa faci o vizita la Ocnele Mari?
Cica face bine la ficat apa sarata. Oi fi si mata vre-un Tutea, vre-un
Cioran al fotografiei romanesti. Io in locul mataluta, decat sa scriu
tampenia aia cu "forumu' slab", mancam un cremvursti cu magion de
caprioara si taceam din gura.
Agora chiar a adus ceva nou pe piata forumurilor foto. Si anume am
incercat sa incropim o scoala pentru incepatori. Gratuita si fara obligatii.
"
Domnule Constantinescu, cred ca o mica revizuire a tonului ar fi bine venita. N-am jignit pe nimeni (spre deosebire de dumneavoastra), doar am spus ca imi pare bine (care e destul de diferit de "ma bucur") ca s-a intamplat CEVA cu un forum care era in cadere libera. Daca puteti intelege ce am vrut sa spun acolo, fara a va lasa orbit de spumele tipice fotografului roman, totul e bine. Daca nu, recititi pana propozitiile scrise de mine isi schimba sensul.
Iar despre comportamentul administratorilor imi pastrez parerea. Locul telenovelelor ieftine e pe posturile proaste de la televizor, nu pe internet.

Sanatate si virtute,
Hiena imbracata in haine de fotograf amator

ps: n-am spus niciodata ca as fi un fotograf bun, dar macar stiu sa recunosc niste imagini slabe
#118366 (raspuns la: #118350) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Vlad, - de Dora_10 la: 24/04/2006 20:23:34
(la: ce va enerveaza?)
"bucurestenismul" - explică termenul, te rog. Dacă te vei stabili în Bucureşti îl vei mai folosi?
"miticismul" bănuiesc că face aluzie la schiţa "Mitică" a lui Caragiale...Bineînţeles că ardelenii care trebuie să călătorească mult până să ajungă în Capitală folosesc acest cuvânt inventat de ei în sens peiorativ, dar se pare că uită ultima propoziţie din schiţa respectivă: "Al
dracului Mitică"!
Sau cumva "miticismul" e un termen colectiv pentru cei botezaţi "Dumitru" ? În Ardeal şi Banat nu există acest nume?
Şi, de fapt, de ce nu e Capitala în Ardeal? Eu sunt născută în Braşov, deci ştiu şi ce e dincolo de munţi...
#118734 (raspuns la: #118676) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
-ce faci când nu poţi să i - de om la: 09/01/2007 22:21:43
(la: joc nou)
-ce faci când nu poţi să ieşi din groapă? =schimb unghiul de privire

Ce faci cand stai pe un convex in devenire concav?
---------------------------------------------------------
lui Fat Frumos i s-a stricat calul si n-are bani sa-si cumpere lamborgini, by Yuki :DD
#167476 (raspuns la: #167458) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
scuze, Homo S. - de Astoniu la: 02/04/2007 00:08:27
(la: De întâi aprilie)
... da mai stai puţin, că io-s ardjelean şi nu pricep care ţi-i supărarea. Subiectul nu erai tu nici în propoziţie, nici în conforinţă. Că io ieram. N-o zâs nime că "sa nu ajungi si tu ca Homo Stultus", n-o zâs nime "Homo Stultus cu butonul" şî nişi n-o zâs nime "Homo Stultus conopida!". Ba io chiar îmi puneam întrebarea dacă n-ai şi tu dreptate cu stersu'.
Aşe că lasă-ţi supărările în gară la Humor şi mai bine zi-i şi tu un banc cu ardeleni, că-i "apriluş bolondiuş", cum să zîce pă la noi! Uite , cosmacpan o intrat în joc. Noa' hai la voie bună!
maan - de alex andra la: 08/05/2007 16:30:42
(la: Reîntoacere)
îi punem picături în nări ori îl lăsăm pe vulpoi să se perpelească cu gândul la medalioanili şele di care fusăsă vorbă în propoziţie ?
#195112 (raspuns la: #195099) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Roman Haduch la: 24/11/2007 13:59:49
(la: Apa de cascada)
Ana are pere . Sigur ca este o propozitie profunda. Din profunzimile ei sa nasc intrebari ca "De unde are Ana pere? " şi ipoteze " de la parinţi." Consecinţe prompte: Ana are părinţi, Ana are familie, Ana are fraţi. Ana este binecuvântată, celebră şi frumoasă.
Ma bucur, stimate Intruder, ca Ana are pere.
Perele au vitamine. Rezultă că : Ana are vitamine.
Frumoasa Ana are pere . Apreciez că până în prezent nu am remarcat să o invidieze cineva pe Ana pentru perele pe care le are . Ana are vila , e cu totul alta propoziţie ,alt subiect, alte consecinţe.
Va doresc multa fericire si de ce nu !? si multe pere, care totusi sunt fixate in rafturi, cu numere de ordine (pretzuri) care le înnobilează cu "aura perei intangibile". Nu exagerez cand afirm ca, in marile magazine, perele sunt expuse ca intr-un real muzeu de pere.
cu respect Roman Haduch , inrait consumator de apa de cascada .
#259342 (raspuns la: #259173) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sancho Panza - de Roman Haduch la: 28/11/2007 19:58:03
(la: spasm nocturn)
am vrut să exprim o consecinţă a lecturii frumoasei tale relatări, dar... şugubeaţă... muza s-a pitit,.. între secunde, şi-a făcut urechea pâlnie să prindă sunetul castanei rostogolindu- se pe ţiglele lumii şi, pentru a nu fi îngenuncheată de stress , a pus zgomotul pe note , a compus o melodie extraterestră pe care a început să o fredoneze uşor, dintre secunde .
Muzo , te rog frumos lasă mi gândurile să aşterne o părere în propoziţie pentru prietenul S.P. întrucât sunt şi eu neam de Mitică, nu? . Muza : st! şi fredona senina .
Odihnă bună . felicitări.
Cu drag Roman Haduch
01 12 2007 - de Roman Haduch la: 01/12/2007 16:27:03
(la: Deschide mi ochii)
Doamne Tată,
Îndură-te de mine, te rog frumos, în numele sfânt şi glorios al Domnului Iisus Hristhos, Mântuitorul meu , personal.Vin în faţa Ta şi arăt că regret senzaţia că, parcă stau pe fugă, îmi pare rău de sentimentul alert, de faptul că nu am timp, de aceea , Te rog binecuvântează- mă să îmi fac timp să citesc Biblia, binecuvântează sesiune din Capelă şi pe toţi care participă la aceasta, ajută-mă să îmi pun gândurile în ordine şi să pot pune în propoziţie sentimentul meu faţă de ţară. Mulţumesc pentru Duhul Tău Sfânt prin care îmi aduc aminte că astăzi este Ziua României şi cred că este frumos să mă rog ca Tu să binecuvântezi România şi pe români oriunde s-ar afla aceştia. Trezeşte Doamne România şi începe cu noi.
Îţi mulţumesc pentru că prin psalmul 37 aflu că orişicine locuieşte în ţară şi face binele este binecuvântat. Încă odată Te rog să biencuvântezi toţi participanţii la sesiunea duhovnicescă din Capelă şi toate familiile reprezenate în această locaţie deosebită.
Îndură-te Doamne bun şi atinge Te de Jeniffer şi binecuvânteaz-o cu o inimă sensibilă şi cu descoperirea că Tu Eşti Creatorul şi nu o închipuire.
Îţi mulţumesc , În numele Lui Iisus Hristhos. Amin!.
intruder - de anisia la: 12/01/2008 21:41:34
(la: ce este iubirea?)
ie-te ca nu schimb nimic. atata m-o dus mintea, atata scrisei :D
lasa, ca mai sunt si alte texte cu titluri asemanatoare si n-a murit nimeni...
#274316 (raspuns la: #274311) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latu - de Giordano Bruno la: 17/05/2008 23:48:50
(la: Moonlight Sonata)
uite pe ce imi bat eu capu
Da' io...
= e clar... suntem doua persoane odihnite :)

e clar! Sunt varza
Daca-i atat de clar...
= inca nu-i clar :P

"creatura ingrata" = nu intodeauna... vrem nu vrem suntem in umbra lui
Daca o sa sustii ca ai inteles ce-am scris, am sa rad.
= creatura este cititorul... nu ma mai considera ingrat :P ulterior am facut o volta spre Eminescu

latu zice ca halucinez datorita dragostei prea mari.
Nu stiu daca asta se intelege din ce-am scris eu.
= daca vrei caut si argumente.

Stii care-i problema?
Am incercat sa port un dialog argumentat. Raspunsurile tale n-au trecut de categorii ca divagatie, tergiversare, sharjari, invinuire. Ai incercat pe alocuri sa te prefaci in victima ("Sunt varza" e doar un exemplu), te-ai zbatut ca un pastrav in dorinta de a aluneca din ceea ce ti s-o fi parut a fi o plasa.
= eram doar agitat din diverse motive...

Te intreba cineva mai sus, daca vrei sa ai ultimul cuvant.
In ce ma priveste, il poti avea.
Alternativa ar fi, sa economisesti niste vorbe care stralucesc doar daca nu le e scrijelita suprafata.
= am avut o discutie cu lafemme pe alta confa in care am zis: Sunt nebun sa cred ca o femeie poate sa-mi acorde ultimul cuvant... si acuma ea m-a intrebat... cu ton ironic.. nefiind sigura pe ea... crezand ca vreau ultimul cuvant... in schimb eu voiam trancaneala.

#311076 (raspuns la: #311075) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cher - de zaraza sc la: 20/05/2008 13:54:39
(la: Dumnezeu si Extraterestrii )
Zic si eu cum mi se pare in momentul asta.
In ce sens sa ne schimbam? Totul e sa vrem cu adevarat, restul vine de la sine.
Am vazut filmul documentar The Secret si legea atractiei se verifica in realitate. Iti orientezi mintea, gandurile spre ceva anume si atragi in viata ta acel ceva. Lucrurile de care esti convins prind viata. Am vazut "What the bleep, do we know" si incerc sa vad altfel lumea; putem iesi dintr-o realitate rigida si sa facem mai multe in viata, daca vrem cu adevarat. Este evident ca stiinta nu si-a spus ultimul cuvant. In schimb, crestinismul admite ca realitatea e mai complexa si mai greu de incadrat in normele rigide din trecut.
Ce este religia ortodoxa, o dogma sau o "oferta" a divinitatii pentru ca omul sa-si cunoasca indatoririle si sa stie cum sa aiba o viata frumoasa?

#311428 (raspuns la: #311420) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
N-a învăţat pentru că nu a ştiut cum, când şi mai ales de ce, iar de la un moment dat nici n-a mai vrut.
N-a învăţat fiindcă pseudo-părintele-Stat nu a stat niciodată să-i explice ce-i ăla predicat nominal sau cum să conceapă o propoziţie inteligibilă
N-a învăţat pentru că lângă ea n-a fost (în cele mai multe situaţii, nu generalizez) nici o voce care s-o mângâie, nici o mână care să-i şteargă lacrimile provocate de colegii uniţi în inconştienţă, care i-au strigat la şcoală în cor: “ proasta, proasta, proasta!” ( O să spuneţi probabil că acest exemplu este o exagerare. Eu vă spun că este copiat în întregime după comportamentul pe care fiul meu şi colegii lui îl au faţă de o colegă a cărei singură vină este culoarea pielii.)
Încă mai credeţi că ea avea şanse egale cu celelalte candidate? Hai să introducem un alt factor pe care deloc întâmplător o să-l numesc Domnul Argintiu. Domnul Argintiu e un căminist care o ştie pe fata noastră, a trăit mulţi ani alături de ea, aşa se face că sunt destul de apropiaţi. Când ea îi povesteşte eşecurile în a-şi găsi un loc de muncă, el îi repetă iar şi iar să renunţe. Să i se alăture lui şi prietenilor lui, căci n-are rost să se chinuie, n-o vor accepta niciodată. Îi tot oferă punga lui. Ea îl refuză până într-o zi când descoperă că aurolacul amorţeşte oboseala paşilor în van, împrăştie dezamăgirea uşilor închise şi face decorul străzii murdare dezirabil unei societăţi care o respinge, o respinge, o respinge de când se ştie pe lume. În plus, mai e şi Domnul Argintiu care îi vorbeşte, o alină, o acceptă, o place, o numeşte de-a lui.
Cum naiba să faci o alegere înţeleaptă în condiţiile astea? Cum naiba poate spune vocea piţigăiată din spate că a avut şanse egale? Dă-mi voie, drag moralist legat la ochi, să te trimit doar cinci minute la naiba. Poate dacă îl cunoşti pe naiba, o să vii înapoi cu o altă perspectivă asupra acestor copii. Poate o să-ţi dai seama ca e ABSURD să crezi că un copil crescut de o instituţie, fără grija şi dragostea părinţilor, într-un cămin în care se leagă doar de cei asemeni lui, cei destinaţi aceluiaşi drum către stradă şi aproape niciodată altuia, are şanse egale cu majoritatea.
Aş vrea să-mi explicaţi voi, cei care susţineţi “omnipotenţa şanselor egale”, cum Doamne iartă-mă să aleagă munca şi cinstea un copil care învaţă întâi poezia pentru cerşit şi practica de şparlit?! Spuneţi-mi acum că acel copil de patru ani pe care l-am văzut la metrou întrebându-şi mama când vor pleca acasă şi căruia i s-a răspuns “după ce facem un milion” AR FI TREBUIT SĂ DISCEARNĂ ŞI SĂ ALEAGĂ MUNCA ŞI CINSTEA. Spuneţi-mi că a avut şanse egale, puteţi?
Cei pe care-i vedeţi pe stradă la cerşit sau poate în magazine la furat sunt adeseori precis acel copil. Unul şi acelaşi copil, captiv în trupul unor adulţi handicapaţi social. Dezmeticiţi-vă.
NIMENI NU ALEGE STRADA. STRADA ÎI ALEGE PE EI PENTRU CĂ TOŢI CEILALŢI ÎI RESPING.

#313053 (raspuns la: #313052) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pornografia blândeţii - de cosmacpan la: 18/12/2008 00:53:18
(la: de unul singur........)
Pornografia blândeţii

Pot fi numiţi pornografi ai blândeţii toţi aceia care le dau nefericiţilor lipsiţi de ea iluzia că vor putea să trăiască blândeţea fără a se smulge cu violenţă din tot felşul de alienări. Această pornăgrafie poate atinge culmi de neînchipuit pentru un neofit. Unul dintre cei mai abjecţi reprezentanţi ai acestei tendinţe ar putea să scrie, de pild㪠„Tandreţea nu are vârstă, nu are sex, nu are rasă.” Iată o propoziţie care ar putea să inspire, spontan, o anumită simpatie; dar întâmplarea face să trăim într-o lume unde vârstele, sexele şi rasele există. De fapt, a defini astfel tandfreţea înseamnă a-i nega orice existenţă reală. Nu, tandreţea nu poate face, în chip magic, abstracţie de real, decât dacă rămâne o fantasmă idealistă sortită insatisfacţiei. Această frustrare, pornograful blândeţii trebuie s-o întreţină, dacă vrea să i se cumpere cărţile. Iată de ce scrie lucruri de felul acesta (jur solemn că nu inventez nimic): „Tandreţea înseamnă a învăţa să conjugi verbul TU. Un verb foarte rar, care se cuvine şoptit cu respect. Este singurul verb de relaţie care trebuie conjugat cu verbul - a iubi – întotdeauna la prezent: Tu eşti iubit(ă).”
(Stephane Audeguy - Mic elogiu al Blandetii)
*** - de modigliani la: 02/04/2009 17:45:52
(la: CE MAI FACETI )
bun asa
o halim direct la stina
da' trebuie sa ducem ridicile cu noi ca la stina nu creste ridicile pe motive de sol nepotrivit, lipsa de enteres si indiferenta tocma' fata si raportat la produsul culinar mentionat
ie buna ceapa in schimb
de telemea nu mai zic
#423921 (raspuns la: #423918) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maimu - de cuminte la: 22/09/2009 23:12:21
(la: Concurs foto, luna septembrie)
Maimuţa, misterul s-a dezlegat. Să nu ne obrăznicim mai mult decât e cazul, s-o lăsăm aşa: greşeala te e că ai făcut o glumă nepotrivită, a mea e că n-am văzut emoticonu' care râde-n hohote şi mi s-a părut jignire, nu ghiduşie.

A presupune că TOŢI cei care au votat n-au cap pentru această îndeletnicire, e totalmente nepoliticos.
Ai dreptul, da' nu te aştepta să fii mângâiată pe creştet.

Dar acum să ne dăm mâna, era doar o propoziţie poznaşă, s-o luăm ca atare.
#484315 (raspuns la: #484312) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
( 3/7 ) - de Tot Areal la: 10/03/2010 15:04:56
(la: Pensia de moarte ( 3 ))
Au ajuns şi la colectivizarea agriculturii.
- Tovarăşi, să ştiţi că acest lucru nu s-a făcut uşor...
- Cu japca! a strigat cineva.
- Cu pumnul! se auzi un alt glas.
În câteva clipe strategia colectivizării era demascată spontan. „Cu lanţuri”, „la pârnaie” „cu biciul” „ cu puşca”. Profesorul speriat şi derutat, roşu ca un rac strigă disperat şi scurt:
- Tăcere!!!
După o clipa de linişte reveni:
- Cine a început?!... Să se ridice în picioare!
Nu s-a ridicat nimeni, dar Mona presimţea că e vorba de George. Avea 24 de ani şi ea nu auzise niciodată de astfel de lucruri. „Numai el poate fi!...” gândea ea uitându-se atent spre partea opusă a sălii. În tăcerea aceea grea privirile lor se întâlniră şi timpul se dilata copleşit de frică, disperare, iubire...
- S-au făcut şi greşeli... reluă profesorul pe un ton moale.
Monei i se părea cunoscută această propoziţie.
Profesorul a devenit mai circumspect, mai aspru şi nu s-a mai întâmplat vreun alt incident de acest fel.
După ce o cuceri precum o cetate, l-a întrebat pe George dacă el a fost la originea incidentului şi a confirmat.
- Cum de nu te-au demascat ceilalţi?
- Am spus că dacă ies de la răcoare, îi tai! Mă cam temeam de nepotul generalului, dar norocul meu a fost că m-am împrietenit cu el.
- Dar tu de unde ştii lucrurile astea?
Mona afla pentru prima dată multe din tainele PCR. Treptat avea să priceapă ce însemnau unele vorbe „din popor”, cum ar fi fost „puţini am fost, mulţi am rămas”, „noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc”, cele zece porunci proletare şi altele. La fel cum nu prea înţelegea de ce o colegă de birou nemţoaică purta corespondenţă codificată cu rudele din Germania spunând că pe maică-sa o doare burta ca să le trimită cafea.

Aveau seminar. Profesorul asculta o „sudistă” care încerca să înveţe pe dinafară, neavând capacitatea de a pricepe cum stau lucrurile şi făcea numai gafe. Noţiunile erau aproape abstracte, utopice. Nu era simplu să le pătrunzi. Profesorul plictisit şi enervat poate de nepriceperea ei îi puse întrebarea de genul:
- Era un câine mort pe trotuar şi nimeni nu voia să-l ia. De ce?
- Nu era eficient, a răspuns fata.
O cascadă de râsete a umplut atmosfera sălii. Termenul de „eficient” era în mare vogă, se dezbăteau ore în şir peste tot. Dar, la urmă a râs „sudista” care a avut grijă să se...”pună bine” cu profesorul şi să termine cu diplomă de onoare şi cu media zece. Şi nu a fost singura „tufă” premiată. Mona, bine pregătită şi ...atotştiutoare, primi nouă la acea disciplină şi a suferit cumplit simţindu-se nedreptăţită şi umilită. Diriginta, o femeie cu bun simţ îi spuse:
- Nu mai plânge pentru un fleac! Eşti studentă şi pe lângă facultate, asta e un rahat! Nu ştii cum se dau notele?
Desigur, aflase că o parte din instructori aveau şi ideologii... „intime” cu unele cursante. O fată frumuşică, puţin grăsuţă, cu un păr creţ, lung şi roşcat, cu ochiii mari şi o privire tâmpă era se zice partea „leului”, a instructorului şef de curs.
Nu prea ştia de ce se ia mereu de ea acel şef de curs. I se părea că ar căuta parcă să o umilească. I se părea că vede în ochii lui ură şi simţea din nou teamă.
#530351 (raspuns la: #530349) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
RE- Intruder la: 08/09/2010 13:26:28 - de thegodra la: 13/09/2010 01:28:11
(la: (1)A gandi e lucru mare a privi e o intamplare, sa citesti numai ce-ti place e ca sarea pe os crud)
Vad ca nu ai inteles. si ma simt obligat sa iti explic.
"Orice propoziţie (frază) conţine doar jumătate de adevăr, intrebarea este care jumătate?" -Nietzsche-

Am incercat sa echilibrez "adevarul" si sa indic calea prin care poate fi obţinut de oricine (liberulo arbitru).
Daca luam textul adliteram si nu il asociem cu propriile trăiri si experienţe nu obţinem nimic.
#567920 (raspuns la: #567140) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...