comentarii

propozitii cu expresia inima curata


Bacul e aproape: cum stai la mate? Testeaza-te online!
Teste cu rezolvari complete, cursuri cu teorie si exemple explicate
www.prepa.ro
Interesant subiect - de papadie67 la: 24/10/2003 01:17:28
(la: Diaspora.. sa fie chiar 2 tabere ???)
JCC, marturisesc ca m-am surprins trezindu-ma din atzipeala indusa de spanaci cu oua si alte-adormitoare subiecte culinare bogate sau sarace-n omega-oxidanti si alte-americane sfaturi pt viata vesnica...

{ci sa ma ierti, io sunt ruman cam greu de cap, la fel ca tata care-a mancat shorici, pastrama (cand avea si cat incapea), smantana cu borcanu' (idem), sarmale grase, slaninuri, peshte, mici...ma rog, cum apuca! Si totul indoit cu vin (un kil sau doua, dupa posibilitati) sau bere dupa pohta inimii si-a buzunarului putinta, sau ce se mai gasea, cand se gasea. N-a muncit campul si n-a avut "treadmill" acasa. Vorbea Romana (bine!), germana si franceza. Bacu' si l-a luat prin '36, in elina si latina, printre altele. A murit in somn, acasa, deoarece s-o fi saturat saracu' sa traiasca. Fumase Marasesti, cam un pachet pe zi, si-apoi (o, ce oroare!) Carpati cu filtru, timp de vreo 55 de ani, pana prin 2000. N-a fost bolnav decat vreo shaptesh-cinci de zile, la sfarsit.
Avea 87 de ani cand s-a hotarat s-o lase moarta, ca nu mai avea rost...)

Am inchis paranteza si brusc excitat de subiectul ce-ai deschis, ma grabesc sa-i raspund cu remarca urmatoare:

da, este normal sa fim divizati ("trivizati" ?) ca neam intre cei care-au "trecut Dunarea-nnot" pana' n '89, cei care-au plecat dupa '90 cu palma-n c-r si cei care-au "fugit/plecat" inainte si dupa '90 cu misiuni sau/si cu burse de "stat", platite fara de stiinta de-aceia - multi, ce-au "stat de capra" fara stiinta lor, insa din banii lor, pentru ficiori si duducutze de politicieni banditi, ce-acum, "ajunsi" prin Occident, dau cu nerusinare "lectii" dispretuitelor, "tampite" capre de la care-au supt, dealtfel prin viol sadea.
Vezi tu, JCC, nu-i suficient sa ai o inima curata, asa cum cred c-o ai, din cate scrii...mai trebuie sa stii si cum sa scrii, sau cat de des sa scrii, sau cat ne doare despre ce ne scrii, asa cum ai facut-o-aici, acum! Chapeau!

Numai bine
Ah, acest Dumnezeu minunat si - de (anonim) la: 03/10/2004 19:12:32
(la: L-am gasit pe Dumnezeu, stii ce FANTASTIC e?)
Ah, acest Dumnezeu minunat si Imparatia Lui secreta. Cum stie sa-si adune armata... toti oamenii slabi, nerecunoscatori, egoisti, rai si negri la suflet, dintre care primul sunt chiar eu. Si cum stie El atat de bine sa transforme un pumn de tarana razvratit intr-un fiu sau intr-o fiica. Cel Prea Inalt sa-ti tina pasul drept si inima curata!
Marturisirea ta mi-a fost de mare ajutor!
God bless this child! :)
Adrian - de carapiscum la: 17/10/2004 10:19:26
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Stii care este diferenta dintre noi doi? In timp ce eu ti-am facut cunoscute margaritarele ortodoxiei si ti-am expus cateva date concrete despre cum vede aceasta anumite stari de lucruri, tu n-ai venit sa-mi arati cat de frumos este ateismul si ce aduce el bun in lume, ci ai inceput sa-mi combati si sa-mi terfelesti credinta crestina facand din asta teza ta anti-teologica. Reciteste-ti mesajele si gaseste-ti singur cate ocari ai aruncat asupra ei si slujitorilor de pretutindeni, ca ai etichetat-o in fel si chip dupa bunul tau plac. Asa ai manjit cu noroi! Eu unul n-am nimic de impartit cu tine si speram sa fie la fel din partea ta, dar tu nu, vrei cu orice pret sa demonstrezi ca esti mai breaz si mai drept decat toti inapoiatii de ortodocsi- asa-i vezi tu. N-ai decat, da-i 'nainte cu tupeu, ca toti tupeistii de ieri si de azi se bat cu pumnul in piept zicand ca din cauza ortodoxiei nu mai pot ei sa-si traiasca viata si sa si-o manance cu placerile.

Da, prin prisma celor gandite si exprimate de tine am convingerea ca daca tu ai ajunge intr-o oarecare functie de decizie, primul lucru pe care l-ai face ar fi sa te legi de Biserica Romana. Dar stii ceva, nu mai e nevoie, deja ti-au luat-o altii inainte. Eventual poti sa-ti oferi sprijinul in aceasta lucrare.

Nu m-am pierdut deloc cu firea si nici n-as fi avut cum, pur si simplu ma asteptam la mai mult de la tine. Se pare insa ca nu trebuie sa te astepti de la oameni la nimic bun, mai bine ramai realist "d'al capo al fine". Fiindca nu lipsa de argumente ma determina sa iau aceasta atitudine, ci intelegerea unui fapt concret si anume ca orice ti-ar spune cineva acuma, tu n-ai sa crezi si n-ai sa accepti in ruptul capului ca fiind o privire realista si lipsita de ipocrizie.

In plus nu pot sa nu observ ca de fiecare data cand se pun in discutie probleme legate de ortodoxie, absolut toata lumea (neortodoxa) isi uneste eforturile pt. a lovi in ea- atei, protestanti, neoprotestanti, musulmani, evrei/mozaici etc. Toti acestia fac front comun impotriva ortodoxiei. Dar cand vine vorba de vreunul dintre ei, atunci automat se apara intre ei si spun ca se inteleg unii cu altii fiindca se afla in "duhul vremurilor", adica la masa ecumenismului. In opinia mea sincretismul religios (vazut ca ecumenism) si ateismul sunt ratacirea cea mai de pe urma a veacurilor.

Iti dau mai jos cateva randuri pe care am sa te rog sa le citesti cu ceva mai multa luare aminte.

Epistola catre Tit, cap. 3:
"3. Căci şi noi eram altădată fără de minte, neascultători, amăgiţi, slujind poftelor şi multor feluri de desfătări, petrecând viaţa în răutate şi pizmuire, urâţi fiind şi urându-ne unul pe altul;
4. Iar când bunătatea şi iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Dumnezeu s-au arătat,
5. El ne-a mântuit, nu din faptele cele întru dreptate, săvârşite de noi, ci după a Lui îndurare, prin baia naşterii celei de a doua şi prin înnoirea Duhului Sfânt,
6. Pe Care L-a vărsat peste noi, din belşug, prin Iisus Hristos, Mântuitorul nostru,
7. Ca îndreptându-ne prin harul Lui, să ne facem, după nădejde, moştenitorii vieţii celei veşnice.
8. Vrednic de crezare este cuvântul, şi voiesc să adevereşti acestea cu tărie, pentru ca acei ce au crezut în Dumnezeu să aibă grijă să fie în frunte la fapte bune. Că acestea sunt cele bune şi de folos oamenilor.
9. Iar de întrebările nebuneşti şi de înşirări de neamuri şi de certuri şi de sfădirile pentru lege, fereşte-te, căci sunt nefolositoare şi deşarte.
10. De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te,
11. Ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit."

Apoi Evangelia lui Luca, cap. 8:
"4. Şi adunându-se mulţime multă şi venind de prin cetăţi la El, a zis în pildă:
5. Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Şi semănând el, una a căzut lângă drum şi a fost călcată cu picioarele şi păsările cerului au mâncat-o.
6. Şi alta a căzut pe piatră, şi, răsărind, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală.
7. Şi alta a căzut între spini şi spinii, crescând cu ea, au înăbuşit-o.
8. Şi alta a căzut pe pământul cel bun şi, crescând, a făcut rod însutit. Acestea zicând, striga: Cine are urechi de auzit să audă.
9. Şi ucenicii Lui Îl întrebau: Ce înseamnă pilda aceasta?
10. El a zis: Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, iar celorlalţi în pilde, ca, văzând, să nu vadă şi, auzind, să nu înţeleagă.
11. Iar pilda aceasta înseamnă: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu.
12. Iar cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască.
13. Iar cea de pe piatră sunt aceia care, auzind cuvântul îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcină; ei cred până la o vreme, iar la vreme de încercare se leapădă.
14. Cea căzută între spini sunt cei ce aud cuvântul, dar umblând cu grijile şi cu bogăţia şi cu plăcerile vieţii, se înăbuşă şi nu rodesc.
15. Iar cea de pe pământ bun sunt cei ce, cu inimă curată şi bună, aud cuvântul, îl păstrează şi rodesc întru răbdare.
16. Nimeni, aprinzând făclia, n-o ascunde sub un vas, sau n-o pune sub pat, ci o aşează în sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina.
17. Căci nu este nimic ascuns, care să nu se dea pe faţă şi nimic tainic, care să nu se cunoască şi să nu vină la arătare." Aici insist doar asupra ultimului verset: nimic din ce facem sau spunem nu va ramanea ascuns, tainuit sau nebagat in seama de Dumnezeu. Totul isi va primi rasplata cuvenita mai devreme sau mai tarziu.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#25335 (raspuns la: #25261) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
carapiscum, - de desdemona la: 20/10/2004 17:53:47
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
din cuvintele tale "sa capete viata vesnica automat, fara nici un alt fel de efort sau angajament personal" ar reiesi faptul ca Dumnezeu iti da viata vesnica in urma unui 'efort'. Ca si cum ascetii ar 'castiga' ceva ce 'li se cuvine' de la divin, fiindca au facut 'efort'. Dar nu e asa. Un om va fi judecat dupa cat de pura ii este inima. Daca toata viata lui acest om a facut tot ce trebuie (posturi, fapte bune, rugaciuni, etc) dar a uitat sa fie smerit si simte ca 'i se cuvine' un loc in ceruri, s-ar putea sa afle usa inchisa, fiindca nu are si inima curata. Pentru ca exista o mandrie a celui ce face "ceea ce trebuie" care te duce in directia opusa lui Dumnezeu. (Iti amintesti filmul 'avocatul diavolului' in care pacino era diavolul, replica finala a lui pacino era tocmai : "mandria, pacatul meu preferat")? Cineva care vorbeste de religie ar trebui sa fie, inainte de toate, smerit si iubitor fata de altii, nu sa-i certe. Fiindca nimeni nu are acest drept asupra altor fiinte umane.

Desdemonita
#25682 (raspuns la: #25678) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
desdemona - de carapiscum la: 20/10/2004 18:31:59
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Spune Hristos asa: "credinta fara fapte este moarta"!!! Prin fapte se intelege efort propriu, interes manifestat in cunoasterea si mai ales aplicarea normelor crestine. Chestiunea puritatii inimii, cum o numesti tu, este mai degraba un slogan inventat de fratii nostri vitregi intru credinta care afirma ca ajunge sa ai o inima curata ca sa dobandesti raiul. Nimic mai neadevarat si mai inselator. Dealtfel in ce ar mai consta in acest caz dreptatea lui Dumnezeu? Si care ar mai fi rostul poruncilor Legii? N-ajunge sa capatam acea stare de nepacatuire in sensul ca nu fac rau la nimeni si atunci ma mantuiesc. Hristos ne indeamna sa facem ceva mai mult, ceva in plus: sa ne daruim din iubirea noastra celor ce au nevoie, adica sa ne aplecam peste cei bolnavi si vatamati cazuti intre talhari. Poti sa nu fi facut in viata asta nici un rau, dar daca n-ai faptuit binele n-ai un merit mai mare decat al pacatosilor de rand.

Aceste lucruri de care zici tu se numesc ispite si ni se atrage de multe ori atentia sa priveghem si sa umblam pe ziua ca sa nu ne cuprinda intunericul. Inteleg eu ce vrei sa zici, nu te contrazic. Numai ca nu stiu in ce masura un om bland care nu urmeaza Legea poate sa se mantuiasca inaintea unuia care a urmat-o. Mi se pare ca asta e o taina a lui Dumnezeu Insusi, mai exact a lui Hristos pt. ca Lui i s-a dat toata judecata. Nu putem vorbi aici de drepturi asupra altora... Faptul ca vorbesti cuiva si incerci sa-l faci sa inteleaga unele lucruri nu e totuna cu a face judecata.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#25692 (raspuns la: #25682) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
draga cassandra - de wp la: 02/04/2006 10:54:53
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Este greu de ajuns la o concluzie despre divinitate, folosind logica si stiinta. De ce, nu intru in detaliu. Daca observi, nici Domnul nu a apelat la oameni invatati sa-l urmeze, ci in general la oameni simpli si asta nu pentru ca, aceia erau prosti.
Daca Iisus era fiul lui Dumnezeu poti sa o afli, in mod cert, numai prin traire, iar calea este grea si in general lunga. In momentul in care omul dobandeste atributele lui Dumnezeu, macar si in parte si chiar numai din cand in cand, ca un dar al Lui, pentru al intari pe om in urcusul lui duhovnicesc, atunci poti avea, sa-i zicem dovada. Insa si atunci va fi doar dovada ta si a acelor ca tine si nu vei putea arata nimanui nimic.
Noi, oameni de astazi chiar credinciosi fiind, mai mult studiem decat punem in practica. Studiul este bun si el , dar nu inlocuieste nici rugaciunea, nici nevointele, nici renuntarea la duhul lumii, fara de care nu poti inainta.
Si chiar daca am face toate acestea, fara smerenie, fara a ne ingenunchia mintea si a ingenunchia cu mintea, nu ajungem nicaieri.
Este greu de crezut si mai greu de acceptat ca, trebuie sa ajungi "sarac cu duhul" ca sa primesti certitudinea. Insa alta cale nu exista....
Daca tu cauti adevarul si insetezi dupa el, cu inima curata, Il vei primi pentru ca El, nu ramane dator niciodata.

Paul

#114902 (raspuns la: #114894) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dorinteodor & wp - de cattallin2002 la: 06/04/2006 11:10:15
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Si eu raspund lui dorinteodor, dar pornesc o discutie si cu Paul.
Ma refeream la adevar in viata de zi cu zi nu in sensul panteist, ci la modul simplu. De exemplu daca eu ma aflu acum intr-un oras din Romania si rog pe mai multi sa spuna unde ma gasesc, unii zic in Bacau, unii in Timisoara, etc. Eu nu ma aflu in mai multe locuri odata, ma aflu in Brasov. Ceea ce s-a spus de altii sint pareri, impresii, adevarul e unul.
Cum poate fi aflat adevarul asta? Simplu, ori ma intreaba pe mine, ori, daca nu au incredere sau nu ma intreaba cauta sa vada unde e adevarul pina il gaseste. Asa e in orice lucru, domeniu, inclusiv religia. Nu poate fi in acelasi timp, simultan si Dumnezeu si sa nu fie. Sau sa fie si cum zic hindusii si cum zic crestinii. Nu se poate face asta simultan.
Alt exemplu: daca cineva zice la un pahar ca ar fi un cal si altul zice ca este un pahar, nu au amindoi dreptate si adevarul nu se afla la mijloc.
E pahar toata ziua si cel ce zice ca e cal se insala fie ca isi da seama sau nu.
Mai clar de atit despre adevar nu am ce sa scriu.
Pt. Paul, normal ca gasirea adevarului se bazeaza pe descoperirea lui Dumnezeu si luminarea mintii prin cunoastere in ultima faza. Dar, cum scrie si in Biblie, cauta adevarul si il vei gasi. As face eu o interpretare pesonala, la partea cu inima curata, daca inima e curata il vei si accepta. Ca poti gasi adevarul dar sa nu-ti convina sau sa se opuna aspiratiilor si vietii pe care vrei sa o duci si atunci chiar daca stii adevarul nu il accepti sau il marginalizezi.
Astept parerea ta, eu am scris cum m-am gindit.
Toate cele bune


cattallin2002@yahoo.com
#115712 (raspuns la: #115357) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ma plimb de pe o conferinta pe alta pentru a va transmite cele mai calde urari de bine, inimi curate si pline de dragoste! Paste Fericit! :)
Argumentul asta cu preotii nu tine la mine - de thebrightside la: 26/04/2006 09:30:16
(la: Romanii merg la Biserica doar de Craciun si de Paste)
ACEST COMENTARIU NU ARE LEGATURA CU CELE ANTERIOARE, ASA CA NU SARITI REPEDE PE MINE..:)

In general vorbind, mi se pare o scuza cel putin penibila sa spui ca nu mergi la biserica pt ca preotul e "nu s' cum"...Common...Daca vrei cu adevarat sa mergi la biserica, cauti un preot care ti se pare 'ok' si acolo te duci (va garantez eu ca exista;).
Eu recunosc, nu merg din delasare.

Cred ca si educatia are un rol important. Daca ai fost invatat sa mergi cu oarecare regularitate la biserica, faci cumva si mentii acea frecventa...

In alta ordine de idei, e binecunoscut ca cel putin 20% din cei (mai mult cele) care frecventeaza biserica sunt acolo din lipsa de preocupari, obisnuinta sau alte motive, nicidecum din spirit crestin. Mie imi venea sa le scot in suturi afara pe babele care barfeau cu cea mai mare nonsalanta in timpul slujbei... Insa, biserica e pentru toti si nu sunt eu cea mai potrivita pers sa arunce cu pietre...

SI ...Last, but not least... Cred ca bunul Dumnezeu asteapta mai degraba de la noi sa putem sa ne zambim noua insine cu inima curata, decat sa facem prezenta la liturghie...

Ahh.. Inca ceva...Un pic de promo in randul tinerilor ii lipseste bisericii la noi... Cativa oameni cu initiativa si doi gologani ar putea sa faca 'minuni'... Aviz amatorilor, se stiu ei care sunt ;)!
parerea mea - de carapiscum la: 30/04/2006 15:34:05
(la: Romanii merg la Biserica doar de Craciun si de Paste)
am citit toate comentariile scrise pana aici- din dorinta de a mai descoperi noutati in modalitatile de percepere a spatiului religios romanesc (si nu numai). ca sa fiu sincer nimic nu m-a surprins, toate "motivele" invocate imi sunt deja arhicunoscute si-as putea sa la combat pe fiecare in parte "la sange", insa n-am s-o fac. m-am gandit sa scriu la acest subiect fiindca am vazut ca cei mai multi dintre cei ce au postat si-au varsat nervii si supararea pentru faptul ca ori crestinii ori preotii bisericilor sunt intr-un anume fel inadecvati misiunii lor.

astazi e Duminica numita "a Tomei", adica a apostolului care, nefiind de fata la venirea lui Hristos prin usile incuiate la cei 11 ucenici, a spus ca nu va crede in Invierea Lui decat daca-i va pipai mainile si coasta strapunse. exact la opt zile dupa Inviere Hristos revine in acelasi mod la ucenicii Sai, de data aceasta Toma fiind si el de fata. dupa scurta convorbire dintre Iisus si ucenicul numit mai apoi "necredinciosul", Toma raspunde: "Domnul meu si Dumnezeul meu"! si i se raspunde: "pentru ca M-ai vazut, Toma, ai crezut. fericiti cei ce n-au vazut si au crezut"!

el a intrat in memoria colectiva ca ucenicul care s-a indoit de Inviere. realitatea este insa cu totul alta. oricine altcineva ar fi fost in locul lui, si de fapt chiar toti apostolii s-au indoit la inceput de adevarul Invierii din morti. minunea aceasta nemaiauzita si neintalnita pana atunci pur si simplu le-a demolat orice logica si idee preexistenta in mintile lor. ridicarea din morti a dat nastere dealtfel la asa numita "teologie a mormantului gol". cu alte cuvinte (si ca sa facem si o distinctie clara intre ortodocsi si celelalte confesiuni religioase, inclusiv catolica) ortodoxia a pus intotdeauna accentul pe invierea lui Hristos din morti si mai putin pe patimile Lui. dealtfel centrul vietii crestine ortodoxe nu este Vinerea Mare (sau a Patimilor) ci Duminica Invierii, de aceea si comemoram aceasta minune in fiecare duminica, adica o reamintim. revenind la apostolul Toma, trebuie spus aici ca oricare dintre cei ce v-ati dat cu opinia in scris, de v-ati fi aflat in locul lui ati fi procedat la fel. indraznesc sa spun ca unii dintre voi chiar au facut-o in mesajele lor. acest apostol L-a iubit foarte mult pe Invatatorul sau, pana acolo incat a fost martirizat mai tarziu. dar asemeni lui Petru care s-a lepadat de trei ori in momentele acelea critice si confuze, caci se temea pentru propria lui viata, si Toma a avut un moment de slabiciune. interesant e ca gestul lui nu a fost unul personal, propriu, un gest efectiv razlet. gestul lui se regaseste in fiecare dintre noi, mai mult sau mai putin. asta nu pentru ca asa trebuie sa fie. e in natura umana sa ne indoim, de cand sarpele cel viclean a aruncat samanta indoielii in chiar raiul din eden. dar gestul lui are un talc si mai profund, anume ca ne descopera realitatea Invierii, ne reveleaza posibilitatea de a pipai ceea ce nici macar o minte omeneasca nu-si poate inchipui: ranile lui Hristos dupa Inviere. trupul Sau nu mai avea proprietatile naturale ale unui trup, nu mai era mortificat si desigur nu mai putea fi tinut sub legile firii caci devenise spiritualizat- de aceea a trecut prin usile incuiate (si cu toate acestea, ca sa le demonstreze ca nu e vreo naluca, a mancat in fata apostolilor). in acest fel a facut cunoscut Dumnezeu "framantaturii omenesti" in ce chip vor invia insesi trupurile noastre.

trecand acum la un alt plan, un comentariu anterior pe care as vrea sa-l evidentiez apartine "mya"-ei (cred), printre putinele persoane de aici care a scos in evidenta un aspect important: anume ca "nu trebuie sa privim la oameni". in chiar slujba Liturghiei, atat de detestata de unii, pe la inceputul ei se canta cu glas rar si dulce o cantare care incepe exact asa: "toata grija cea lumeasca sa o lepadam"... asta ni se cere sa facem, sa uitam de griji si de cei din jur si sa ne indreptam atentia la cele sfinte. nu la preot (in sensul ca sa ne uitam la el ca la un teatru), nu la babe si mosnegi (care, pentru reamintirea unora, la randul lor au fost ca noi toti), nu la ce zice sau ce face vecinul/vecina. e usor sa ne debarasam de biserica si de cele sfinte pe motive din astea copilaresti, ca si cum cineva ne-ar lua mintile cu forta si ne-ar indrepta atentia in alte parti- de fapt cineva totusi face aceasta, acelasi sarpe. apoi cand ajungi sa "corespondezi" direct cu Dumnezeu prin rugaciune asidua si continua, toate celelalte din jurul tau dispar automat. cine zice ca nu e asa mincinos este sau nestiutor fiindca n-a practicat niciodata.

asadar problema consta in felul cum interactionam noi. si apoi cine ne opreste pe noi sa le atragem atentia celor ce tulbura slujba? rusinea? lor sa le fie rusine, nu noua! teama? pai Dumnezeu ne-a facut indrazneti, cutezatori, chiar prin faptul ca a permis lui Toma sa-L pipaie. si daca greseste chiar si preotul, cine te opreste sa mergi sa-l chestionezi ca sa afli de ce face sau de ce nu face bine un anumit lucru? ce, pentru el nu exista acelasi Dumnezeu? si nu stim noi ca din mana lui se vor cere sufletele noastre la Invierea de obste? da, e adevarat, mai mare osanda isi va lua el daca isi va pierde pastoritii. nu constientizeaza, nu-i pasa?... la unii ca acestia care n-au evlavie si si-au deschis biserica privata sa nu mergi si nici sa nu-i ajuti in vreun fel fiindca sangele pe care-l sug este tocmai cei treizeci de arginti prin care a fost vandut Hristos. biserica se descotoroseste in timp de lichele dar pentru aceasta are nevoie de voi, de noi toti. daca noi vom fi crestini cuminti si adevarati, atunci leprele ori isi vor veni in fire ori se vor lasa de meserie.

un alt aspect pe care as vrea sa-l aduc in discutie este lupa fatisa impotriva crestinismului manifestata acum pe toate canalele media (si nu numai). au aparut concepte noi despre lume si viata in general, despre devenirea noastra ca oameni si despre inceputurile omenirii. unii zic ca venim din maimute... cei ce cred asta sa fie sanatosi, sa se duca sa le cante osanale urangutanilor si cimpanzeilor care sunt mai capabili decat ei fiindca le-au dat nastere. noi cantam osanale unui Creator a toate, inclusiv a maimutelor. altii zic ca ne tragem din extraterestri si ca prin bunavointa lor vom regasi mai devreme sau mai tarziu calea vietii vesnice. acestora noi le zicem sa astepte mult si bine, n-au decat sa se lase luati de navete spatiale multi-luminoase si rotunde care merg in zig-zag. poate in felul acesta vor descoperi in "lumea de dincolo" (adica "paralela") ca omuletii stravezii au fost la randul lor creati de cineva- ar fi prea mult ca si in lumea lor sa se fi intamplat sa ia nastere din vestita "supa organica". dar de ce am amintit de acestea? fiindca eu constat cu surprindere (si cu oarece indignare, marturisesc) ca aceste "teoreme" puse la rezolvarea misterului vietii pe pamant nu sunt altceva decat parvenirea ideii Adamice: de-a fi una cu Insusi Dumnezeu. si la fel a facut, inaintea lui, Lucifer, cel ce s-a razvratit pentru ca voia sa fie egalul Treimii. aceste schite puse la dispozitie de "oameni de stiinta" nu sunt altceva decat niste foiletoane sau, daca vreti, niste episoade in gen "desperate housewives"/"tanar si nelinistit". se vrea din ce in ce mai mult a fi inlocuita religia (de fapt credinta intr-un Dumnezeu unic si personal) cu noua religie care a pus stapanire pe mintile unora, bolnavi saracii. aceasta religie se numeste "religia stiintei" si n-are nici o legatura cu "stiinta religiei". de aceea si multi din cei ce au scris aici s-au gandit ca e bine sa ingroase randurile celor care pun mana pe sabie.

vreau sa inchei aici ca deja, sunt convins de asta, i-am ingretosat pe unii. in orice caz ideea e ca bisericile nu sunt si n-au fost niciodata goale, chiar daca asta inseamna ca se umplu doar la sarbatori. si apropo, noi nu frecventam "institutiile bisericesti", noi frecventam biserica- institutiile bisericesti sunt de mai multe feluri. asta inseamna ca facem parte din trupul lui Hristos si ne recunoastem pe noi insine ca si crestini. apoi biserica nu a fost niciodata intocmita pentru sfinti, sau numai pentru ei, ci mai ales pentru cei cu probleme spirituale care cu inima curata cauta si gasesc raspunsuri. si tot in aceeasi ordine de idei, chiar folosirea celor doi termeni "frecventare" si "sporadic" in titlul temei ("Frecventarea institutiilor bisericesti este sporadica") mi se pare inadecvata deoarece nu poti merge frecvent undeva si in acelasi timp sa insemne ca mergi sporadic.

cam atat deocamdata. nice to read you again guys.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
jeniffer - de clerik22 la: 06/11/2007 21:49:53
(la: Abel, Cain, maneloteca, zorelele.)
nu mi-l pot inchipui, pentru ca 'zeul' acesta este in primul rand ibire; apoi conduita, un cod de reguli, care, paradoxal, e unanim acceptat de majoritatea, unii chiar fara sa stie de el ('sa iubesti pe aproapele...''sa nu furi, sa nu ucizi, sa nu, sa nu / fericiti cei cu inima curata, etc.). ce-i rau in asta?
faza mitica si colorata a crestinismului are semnificatii peste semnificatii, unele dintre ele neputand fi intelese pe deplin de cei ce nu cred, dar asta-i alta poveste.

referitor la: 'Intrebi de ce contrazicem textele celor care cred ca nemurirea si zeul sint reali.'

intelege ca:
NU intreb.
NU conving.
NU inoculez.
NU predic.
NU caut sa fiu inteles.
ar mai fi cateva...

pur si simplu imi spun parerea la fel ca toti (.) punct negru

te iubesc si pe tine, ca esti aproapele meu
:)

Clerik

#252843 (raspuns la: #252793) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
surasul - de giocondel la: 02/01/2008 03:11:45
(la: New Year's Resolution)
mi-l pastrez. voi zambi des si drept, cu inima curata.

iubirea nu mi-o facut nimica, vreau eu sa o las mai moale ca uneori iubesc prea mult si prea cu foc si-mi consum energia. anu' asta o s-o bag ( energia) in masini de curse, sa ma fac voinica si sa-nvat un pic de detasare...pt un timp, ca schimbare de decor.

in rest, stii si poezia cealalta:

unde dragoste nu e, nimic nu e:
nici chin, nici jale
pe la poarta dumitale...

ah, stai ca astea-s doua, le-am ametit:):):)
#270035 (raspuns la: #270030) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
din corespondenta cu Veronica Micle: - de Intruder la: 15/06/2008 11:16:01 Modificat la: 15/06/2008 11:17:08
(la: 15 iunie)
Doamnã,

De mult joc un rol nevrednic de mine însumi ºi nevrednic de simþemintele care le-am avut pentru d-ta, cãci sperez cã nu le mai am. Cât ai fost dusã am avut timp sã reflectez asupra stãrii mele ºi s-o gãsesc nesuferitã. Doi ani de zile, doamnã, n-am mai putut lucra nimic ºi am urmãrit ca un idiot o speranþã, nu numai deºartã, nedemnã. Cãci, într-adevãr, ce am putut spera ? Acum pentr-ntâia datã ai vorbit limpede cu mine, aceasta tocmai nezicând nici un cuvânt, nescriindu-mi nici o literã, cãci se vede cã la mãnãstire nu-þi mai trebuia o manta, cum îþi trebuie la Iaºi, nu-þi mai trebuia un om despre care unii-alþii sã presupuie cã-l iubeºti, pe când în realitate iubeºti pe cine ºtie cine. ªtiu multe de d-ta, eu care pân-a veni în aceastã þarã afurisitã aveam inimã curatã ºi minte deºteaptã. Nu i-ar putrezi oasele cui au dat fiinþã acestor þãri în care cuvântul nu-i cuvânt, amorul nu-i amor ºi frumuseþa e inscripþia unui ... otel.

Zgârcitã în orice zâmbet ºi orice privire cu mine, care mi-aº fi dat viaþa bucuros pentru atâta numai, n-ai fost aºa cu oricine, o ºtiu bine aceasta.

Dar cred cã trebuie sã sfârºim odatã. Nu poþi zice, doamnã, cã eu aº fi dat cauzã la aceastã ciudatã relaþie. În orice caz, pân-a te cunoaºte puþin numai, simþemântul meu nu. era cu mult deosebit de acela dintre Amor ºi Psyche, d-ta erai o idee în capul meu ºi te iubeam cum iubeºte cineva un tablou. Dupã ce singurã ai voit altfel ºi-ai fãcut din visul meu un capriþ al d-tale, nu mai putea rãmânea astfel, pentru [cã] nu mai sunt nici de 16 ani, nici de 70. Ei bine, ce-ai binevoit d-ta a face din mine ? Mi-ai omorât orice idee mai bunã în cap; am stat aicea, în acest oraº pe care nu-l pot suferi, pentru a te vedea en société o datã pe sãptãmânã ºi pentru a fi ridicol în ochii lumii ºi, ceea ce-i mai mult, // în ochii d-tale. Credeam în d-ta, nu mai cred. Cine mã cunoaºte cum m-ai cunoscut d-ta, cine ºtie, cum ºtii d-ta, cã n-am putut iubi nici pe mumã-mea mai mult decum te-am iubit; cã cel mai mic sacrificiu ce binevoiai a mi-l face mai adãogea încã acea iubire, acela va ºti cum au trebuit sã fiu când am cãpãtat siguranþa cã era destul sã ieºi pân-la Varatic (adicã la Piatra) pentru ca sã nu mai gândeºti un moment mãcar la mine.

Ce sã mai continuãm, doamnã, o comedie, pe care d-ta ai ºtiut s-o joci bine, nu-i vorba, dar în care mie rolul de bufon nu-mi convine!

De-mi voi aduce vrodatã aminte de d-ta, fii sigurã cã va fi fãrã urã ºi fãrã amor. Fãrã ura, cãci urându-te þi-aº da o valoare pe care o femeie de uºurinþa d-tale n-o meritã, fãrã amor, // pentru cã aº batjocori simþirea pe care cânii chiar între sine o simt mai mult decât ai simþit-o d-ta pentru mine.

Vei înþelege, doamnã, cã nu voi, n-am vrut, n-oi voi sã-mpart cu nimene nimic. Ce-i al meu e al meu ºi sau erai a mea pe deplin ºi mã urmai oriunde-n lume, lãsând ºi pe Menelaos ºi acea progeniturã fãrã frumuseþe ºi fãrã generozitate, sau îmi spuneai cã voieºti sã guºti viaþa ca femeie tânãrã ºi atuncea mã-nchinam, pentru cã rolul de Cicisbeo nu-mi convine. Pentru asta o secãturã ca Ghika Cogãlniceanu a sau o alta ca ... sunt destui de buni. Eu voi inimã curatã ºi amor vecinic, cãci, d-aº voi sã-mi risipesc viaþa pe curteniri trecãtoare, v-asigur, doamnã, // cã aº putea-o face ºi eu.

Doar nu vei spune cã mi-ai scris ºi din Piatra, cum ai spus cã mi-ai scris din Iaºi ºi n-am primit eu scrisoarea. Nu mi-ai scris, doamnã., nu ºi iar nu. Aceea a fost o vorbã pentru a curma cu mine, numai ar fi fost bine sã fii mai clarã, sã fii aºa de clarã precum ai fost acum.

Nu crede cã-þi fac imputãri. Ce imputãri se pot face unei femei uºoare? Daca am a imputa cuiva ceva este numai mie, mie care am [fost] atât de dobitoc ca sã cred o clipã în vorba d-tale.


sursa: vezi mai sus
#318070 (raspuns la: #318069) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Poveste..... - de cosmacpan la: 23/06/2008 16:05:16
(la: Doi în proză)
Amu, demult, tare demult, pe cand painile se coceau pe vatra si erau mari si pufoase de trebuia sa iei trei ca sa fii sigur ca ajungi cu una acasa, era o brutarie vestita unde se faceau numai rotundele de doua kile si intermediare si negre si mama Doamne, ce gust Dumnezeiesc aveau...
da nu asta e acum problema. problema e ca in acea brutarie nu se cocea paine alba. da de loc. si nu mare era mirarea si curiozitatea oamenilor dar nimeni nu avea curajul sa intrebe. iata ca intr-o zi opreste o caleasca d-asta noua, o Volga pare-mi-se si coboara o duducutza numai nurii si voiosie intr-insa. si ata-ntinsa la ghiseu sa cumpere. intinde banii si cere semeata si guresa:
-Doua roate albe ca zapada.
Mos brutarul, scoate capul pa ghiseu si-i intinde o paine intermediara cu cartofi si-i da si banii.
-Apoi domnita, ia de gusta o paine de la noi, daca v-a place mai veniti daca nu ne uitati, da noi paine alba nu facem.
-Da de ce mai tataie, ce are aia alba?
-Apai asta e, ca n-are. n-are de nici-unele si ce-a avut bun s-o pierdut...
-Pai cum asa?
-Pai cand eram io ucenic o venit o sarmana sa-i dau si ei un dumicat de pita sa aiba cu ce-si inveseli gingiile ostenite. da io nu avui ce face si-i intinsei o painica de cea neagra ca inima omului catranit. babusca ia paine o miroase ca pe sfintele moaste, saruta painea aburinda si incepe sa molfaie din miezul cel dulce si pufos. apoi se intoarce catre mine si-mi sopteste: copile, copile, daca mi-ai dat-o cu inima curata sa te-ajute Al de sus si tata viata numai pita rupta din rai sa-ti iasa, iar de mi-ai dat-o ca sa te bati joc de mine si sa ma necajesti sa nu uiti ca painea e dupa suflet. nu tot ce-i alb are dulceata si binecuvantare si nu tot ce-i negru e doar arsura si amaraciune. fie-ti painea dupa inima ta. si nu stiu daca o fost blestem ori ba dar de atunci painile mele ieseau tot mai albe si mai pufoase dar fara gust, searbede si nepoftite iar cele negre ieseau aburind a minunatie de n-apuca sa mi se raceasca in cos. iar painile intermediare imi ieseau mari ca inimile cele dospite ca dogoarea dragostei si pline de umbra albului ce l-au amestecat cu bucuria si dulceata painilor mele negre. asa ca daca ai pofti pita alba ca zapada cata in alta parte.

Si am luat o pita mare
cat era dunga din soare
si-am gata-o pan-acasa
si n-avui nimic pa masa.

pi colea mai pi carare
intalnii o turta mare
Hai turtitza si ne-arata
cum gatam mancarea toata.
#319739 (raspuns la: #319704) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Litera ''I'' ( continuare ) - de Areal la: 14/09/2008 13:59:43
(la: DICTIONAR DE CUGETARI)
INFRANARE
Este mult mai usor sa-ti opresti prima pornire, decat sa le stapanesti pe toate celelalte care-i vor urma.
-Benjamin Franklin
INJURATURA
Pentru multi oameni, Dumnezeu este subiectul predicii de duminica si tema injuraturilor din cursul saptamanii.
Orice injuratura este un fel de rugaciune adresata diavolului.
In literele cuvantului "injuratura" se afla scris de doua ori cuvantul: "ura!"
Unii oameni isi duc hainele la curatat, altii ar trebui sa-si duca ... mintea.
Nu se apote sa ai inima curata si sa spui vorbe murdare.
Injuraturile dovedesc ca si vocabularul si creierul ne sunt reduse.
INTREBARI
Nu toate intrebarile merita un raspuns ...
Daca vrei un raspuns intelept, trebuie sa pui o intrebare intelepata.
INTELEPCIUNE
Daca intalnesti un om care este de acord cu tine intotdeauna,
trebuie sa fi cu ochii pe el caci s-ar putea sa te minta si in alte privinte.
Fii fericit - este un fel de a arata ca esti intelept.
Un om intelept nu se asteapta ca viata sa merite sa fie traita; el stie ca este datoria lui sa o faca sa fie asa!
A fi intelept nu inseamna intotdeauna sa sti ce trebuie sa spui; cel putin tot de atatea ori inseamna sa sti ce "nu trebuie" sa spui!
Fii mai destept decat ceilalti daca poti si daca trebuie, dar nu le-o spune!
Este o mare diferenta intre fericire si intelepciune. Cel ce se crede cel mai fericit om din lume, de obicei chiar este, dar cel ce se crede cel mai intelept om din lume este deobicei cel mai mare prostanac.
Intelepciune este sa sti ce sa faci; pricepere este sa sti cum s-o faci; iar virtute este atunci cand te apuci de lucru.
Inteleptul gandeste in tacere, prostul vorbeste fara sa gandeasca.
Adevarata inteligenta este mult mai mult decat o acumulare de cunostinte. Ea este masurata in felul creator in care poate folosi cunostintele acumulate. Unul care gandeste incet, dar care stie sa ajunga la niste concluzii proprii folositoare este cu mult mai inteligent decat acele "enciclopedii ambulante" care plutesc in deriva pe marea vietii.
Necazul cu o sumedenie de oameni este ca sunt interesati mai mult de viteza cu care inainteaza, decat cu directia in care se duc.
Un intelept a raspuns unuia care l-a intrebat cum de a ajuns sa stie atatea lucruri: "Nu mi-a fost niciodata rusine sa recunosc ca nu stiu si sa pun intrebari".
De multe ori "darul tacerii" este la fel de duhovnicesc ca si "darul limbilor".
O dovada de intelepciune este si sa fi ignorant in lucrurile care nu merita sa le tii minte.
Sunt ocazii cand trebuie sa-ti schimbi glasul ca sa ramai in armonie.
Intelepciunea e "a ta" doar cand o dai si altora; altfel ea este numai "in tine".
"Unde vei fi maine? Esti sigur?"
Intelepciunea adevarata este sa ajungi sa privesti viata din punctul de vedere a lui Dumnezeu.
Nu trageti in sinucigasi!
Un om intelept este unul care stie sa asculte, cauta sa inteleaga si numai in urma stie sa dea un sfat bun. Invatati sa ascultati cu atentie ce va spun ceilalti. Veti afla astfel nu numai ce au de spus, dar si ce-i framanta, ce-i intereseaza, ce credinte si convingeri au si cu ce unitati de masura socotesc viata.
Oamenii simpli ajung la intelepciunea inteleptilor prin forta practicii lor, nu prin rasucirea firului in patru. (Radu Cosasu)
Omul este suma secretelor pe care le ascunde.
"Opreste-te! Priveste in jur! Asculta! Unde vei fi peste o suta de ani?"
Adevarata intelepciune inseamna a sti ce sa faci, cum sa faci, cand sa faci,
si mai ales, ce sa nu faci!
Intelepciunea a fost intotdeauna constanta pe pamant. Doar populatia a fost in crestere ...
Intelectualii nu se definesc prin numarul cartilor citite.
#342160 (raspuns la: #341615) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Visul preotului Francesco - de Areal la: 27/09/2008 09:10:57
(la: POVESTIRI CU TALC (III))
Intr-o noapte, un preot a avut un vis ciudat... Iata ce povesteste...
... dintr-odata ma aflam intr-un lan de grau pentru ca ma chemase cineva.
Spicele erau cele care aveau nevoie de mine. ”Te-am cautat pentru ca de cativa ani multe dintre noi se imbolnavesc si stim ca tu esti expert in ingrijirea noastra. Au incercat multi, dar pana astazi nimeni nu a reusit sa ne vindece”.
Am inceput sa observ cu atentie spicele pentru a descoperi despre ce boala era vorba. Cam toate sufereau, aveau tijele cojite si frunzele de un verde palid. Visul a durat multa vreme, imi amintesc ca m-am straduit din zori si pana in seara sa le ingrijesc pe cele bolnave.
Numai ce am ajuns catre sfarsitul insanatosirii lor, si unul dintre spice mi-a multumit: “Bravo Francesco, ai facut o treaba buna! Incepem sa ne revenim, campul este fericit, si la fel suntem si noi. Continua sa tii la noi, iubindu-ne pe noi, il vei iubi pe Dumnezeu”.
Visul a luat sfarsit, m-am trezit in timp ce prima raza de lumina a rasaritului patrundea pe fereastra.
Trebuie sa ascultam intotdeauna de chemarea naturii cu o inima curata si sa asteptam sa cresca in jurul nostru florile simplitatii care imbobocesc numai daca o dorim cu ardoare. Trebuie sa ramai in asteptarea acelei chemari, fie si numai pentru a ingriji o planta mica…

***

Pe varful unui munte, pacea naturii se filtreaza in noi ca lumina soarelui printre copaci. Vantul ne comunica prospetimea lui, furtunile, forta lor. John MURI
#345552 (raspuns la: #345342) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De ce s-a facut parintele Silvano calugar? - de Areal la: 30/09/2008 15:35:17
(la: POVESTIRI CU TALC (III))
Il intreb pe parintele Silvano de ce s-a facut calugar.
Aceasta este o poveste lunga. Inainte de a ma inchide intre aceste ziduri, am dus o viata tumultoasa. Lumea vede in noi persoane mai presus de orice banuiala, cu o viata curata in urma noastra. Din pacate, nu este intodeauna asa: multi vin din infern, dar oamenii nici nu isi imagineaza.
Povestea noastra este adesea aceea a unei intoarceri la viata dupa o calatorie obositoare printre nenumarate intamplari, printre vise de libertate, grabite indepartari de suflet si cautare disperata a lui Dumnezeu.
Binele si raul, viata si moartea, durerea si continua cautare de sine ne-au insotit de-a lungul unui rozariu de amintiri, de prieteni desprinsi precum stelele stinse din universal vietii.
Mergand inapoi in timp, in pacea unei manastiri, se poate intelege ca logica si revenirea asupra unor ganduri sunt cele mai reale instrumente pentru a intelege adevarata esenta a credintei si a maretiei lui Dumnezeu.
Ca multi altii, noi incercam sa strabatem calea renasterii si sa simtim emotiile care sunt punctul de referinta constant al existentei noastre. Ceva care rezuma dimensiunea noastra de exploratori ai unei lumi de sentimente sfaramate.
Intre timp s-a ridicat un vantecel usor. Frunzisul copacilor se clatina, iar pescarusii pe stanci isi reiau zborul cu truda. La fiecare pas adulmec atmosfera unei lumi necunoscute.
Privesc frunzele, ascult murmurul padurii, incerc sa-mi imaginez zilele departe de toti si de toate.
Parintele Silvano este mereu alaturi de mine. Cu el am mers, cu gandul, peste mare, unde te mai poti juca pe malul lumilor fermecate si mai poti asculta vocea tacerii.
Adontarile din caiet ma urmeaza pas cu pas.
Exista o liniste a cerului inainte de furtuna, a padurilor inainte de a se ridica vantul, a marii calme pe inserat, a celor care se iubesc, a sufletului nostru; apoi exista o liniste care cere numai sa fie ascultata.

Romano BATTAGLIA – O inima curata.
#346426 (raspuns la: #346054) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Parintele Dominique despre copaci si padure - de Areal la: 05/10/2008 09:56:56
(la: POVESTIRI CU TALC (IV))
Ai observat cat de schimbatoare este natura primavara? Anotimpul trezirii, al schimbarilor...Chiar si marea valureste pe neasteptate si apoi se calmeaza. Noi insine suntem cuprinsi de o liniste neobisnuita.
Am vrea sa fim departe, dar nu stim unde; am vrea sa fim diferiti, fara sa stim cum.
Chiar si copacii isi infing radacinile in pamant cu toata forta lor, incercand sa afle scopul pentru care au crescut.
Cine stie sa comunice cu ei si este in stare sa ii inteleaga, descopera adevarul si credinta care ii sustine.
De la copaci invatam sa dorim numai ceea ce ni se da si sa luptam cu furtunile anotimpurilor.
Eu imi petrec multe ore sub cires. Ma invata cum sa indeplinesc datoria care mi-a fost data pe acest pamant de catre Dumnezeu, imi aminteste scurgerea timpului.
Un calugar tibetan batran, pe care l-am cunoscut cu multi ani in urma, mi-a povestit ca atunci cand era trist, se plimba prin paduri pana ce gasea aceea forta misterioasa, care, punandu-i stapanire pe minte, il readucea la seninatate.
Avea o mare veneratie pentru copaci si definea padurile drept "locuri de rugaciune".
Traia in contact cu natura, sapa terenul, curata copacii de ramurile uscate, si, toamna, aprindea focuri pentru a arde frunzele uscate.
Era convins ca si copacii vorbeau; de fapt, odata, s-a oprit indelung sa asculte povestirea unui fag batran.
"Cine stie sa ii asculte, spunea el, descopera multe adevaruri..."

A te ruga este ca si cum ai parasi pamantul pentru cateva clipe.

Sursa: Romano BATTAGLIA- O inima curata
#347749 (raspuns la: #347629) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
,,Usa interzisa,, - de geocrist la: 13/10/2008 09:12:56
(la: Gabriel Liiceanu)
II. 1. Pt.inceput imi cer scuze daca am divagat de la subiect.De fapt nu am la mine cartea - as fi avut cateva comentarii care ar fi surprins poate; pe unii in mod placut, pe altii dimpotriva.
2. Totusi socotesc ca fiind minor acest aspect.Pentru ca, cel mai important lucru din viata unui om ar trebui sa fie virtutile, dreptatea, adevarul, curatia inimii.3. Doar cei drepti,sinceri pana in adanc,cei cu inimi curate Il vor vedea. Nu doar in eternitate, ci inca de acum, prin tot ceea ce le e dat sa treaca in aceasta vreme a existentei-4. care nu e decat un examen ( ,,ascuns privirii,,- vezi A.de Saint Ex.), cu probe diverse, ca un labirint in care cei mai multi se ratacesc...
#350216 (raspuns la: #349760) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Drumul eternitatii - de Areal la: 11/11/2008 17:44:19
(la: POVESTIRI CU TALC (IV))
Toti ne punem intrebari despre ce va fi dincolo si ne intrebam daca suntem pregatiti... Nu, niciodata nu suntem pregatiti si, indiferent de varsta, intotdeauna e prea devreme. Mi-a placut eseul de mai jos si cred ca multi dintre noi ar avea ceva de adaugat...

De multe ori, omul isi pune multe intrebari despre eternitate, despre lumea de dincolo, si se teme de moarte. Ar putea fi existenta pe pamant numai un vis lung, in timp ce sfarsitul nostru, o trezire intr-o lume mai buna?

Sub anumite aspecte, existenta noastra este o viziune onirica. Chiar daca evanescenta in structura ei, ne face constienti in privinta lumii de dincolo, a eternitatii. Cu puterea imaginatiei creative, omul crede ca a construit mecanisme stiintifice splendite. Inventiile nu sunt altceva decat materializari ale gandului. In timpul acestei calatorii terestre, omul trebuie sa descopere sensul vietii, care este acela de a-L servi pe Dumnezeu, de a crede in EL, in mila Lui, in marea Lui dragoste. Noi suntem fiii Lui, suntem parte din El. Perspectiva mortii, suferinta, neplacerile trezesc mari temeri in om. Acestea pot fi invinse numai daca ne refugiem in bratele Lui invizibile. Trebuie sa-L cautam pe Dumnezeu si sa ne ancoram in El. Cand va veni momentul sa lasam acest pamant, El va fi acolo sa ne astepte, pentru a ne indruma pe drumul eternitatii, tinandu-ne de mana. Nimeni nu s-a intors vreodata de pe lumea cealalta. Sufletele noastre, spiritele noastre sunt nemuritoare, valuresc precum un fir de-a lungul broderiei vietii pentru a se raspandi in eternitate, in spatiul fara timp, fara durere, fara mahnire, unde totul este liniste si pace.

Sursa: Romano BATTAGLIA – O inima curata
#361331 (raspuns la: #359507) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Bacul e aproape: cum stai la mate? Testeaza-te online!
Teste cu rezolvari complete, cursuri cu teorie si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: