comentarii

propozitii cu mai multe intelesuri cuvantul inima


Cauti rezolvarea subiectelor de la simularea bac-ului la matematica?
O gasesti la linkul de mai sus, la cursul 22, sectiunea 22.01 :)
www.prepa.ro
dupa mine, precis ar fi fost - de Alice la: 15/09/2004 00:19:56
(la: sentimente!)
dupa mine, precis ar fi fost util (macar) un dictionar, fiindca eu insami am acum nevoie de explicatii.
- sentimentul pe care-l numesti ‘de drag’ nu are, in viziunea-ti, o ‘cauza palpabila’?
( io stiu clar de ce cutare mi-i drag, de ce icsulescu nu-mi exista si ….cam atat, fiindca pana azi, n-am reusit sa urasc pe nimeni. In mod cert, stiu si de ce iubesc pe cate unii, cam putini, dreptu-i!)
- cuvantul ‘aprehensiune’ (iata si rolul dictionarelor!), prin chiar existenta lui, sta marturie ca nu orice teama are-o cauza ‘palpabila’. Tocmai aceasta strangere de inima nelamurita imi pare cea mai interesanta, fiindca, daca ma-ntreaba careva de ce mi-e frica de gandaci, am imediat raspunsul.
- Daca mintea cuiva genereaza in mod constient scuturi impotriva disperarii, inseamna ca-i mult mai sus decat mine pe-o scara a evolutiei unde io-s la 1 si el la 9. Ar putea, usurel, sa confectioneze aparatori impotriva prostiei, contra fricii, sau vreo idee toxica pentru gandacii mei. Ce-i drept, tind si eu spre asa ceva- doar un vis indepartat, deocamdata.
Oh, la sfarsit, vreu musai a sublinia (ajutor, paianjenule!!! Cum se bolduieste un cuvant???) ca prefer ‘sentimentele animalicesti’, linguselior slobode trimise din varf de limba despicata, de ipocriti.
Am un caine.
Am certitudinea ca n-are pentru mine decat ‘sentimente de drag’ si ca, orice as face, ma va iubi pana la sfarsit.
Iote insa ca, tocmai faptul ca-s constienta de asta, ma determina sa nu-i fac decat bine.
Tacit, ‘treaba’-i reciproca.
Ma tem ca la oameni nu functioneaza mereu asa.

respect, statornicie, adevar, dreptate, modestie, bun-simt …nu-s, vai, sentimente!
Ce misto, de-ar fi!




#22323 (raspuns la: #22135) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dinisor - de carapiscum la: 17/09/2004 12:02:04
(la: Ateu convins!)
Mi-am recitit acum mesajul anterior si mi-am dat seama ca mi-a trebuit mult curaj sa fac acele destainuiri unor persoane straine, pe care nu le cunosc in realitate. Probabil am simtit in adancul sufletului meu durerea si nelinistea de odinioara, atunci cand am citit randurile tale.

Sincer sa fiu nici nu stiu ce ti-as mai putea spune. Se zice ca "nevoia te invata"! Eu cred ca nu se pot trasa niste sabloane peste problemele fiecaruia. Ceea ce ne putem permite in cazul de fata este o teoretizare (ce-si are totusi si unele obarsii practice) la modul general, insa tu, ca si noi toti deopotriva, trebuie sa-ti alegi calea ce-o vei considera potrivita pt. tine si prietena ta. Contrar opiniei unui ante-scriitor aici, eu stiu ca daca n-ai fi apropiata de prietena ta si daca nu i-ai dori binele pe care tu insati il simti in adancul inimii, atunci nu te-ai mai chinui sa incerci ceva in privinta sufletului ei. Ai fi, mai mult ca sigur, nepasatoare. Ori tu, mi-am dat seama de asta de la primele randuri, tu SUFERI pt. ea- o suferinta muta, mai dureroasa uneori decat taietura intr-un ciob de sticla. Sigur ca noi vrem ca in viata sa se intample cam asa: prietenii nostri sa rada atunci cand noi radem si sa planga atunci cand si noi plangem. Dar de cele mai multe ori nu se intampla chiar asa- si ce e mai dureros decat cateva cuvinte aruncate din complezenta? Ce vreau sa zic cu acestea? Ca probabil simti si tu nevoia de "grija" sufleteasca venita din partea prietenei tale, insa ea isi are propriile griji si "tina de pe ochii mintii" o face sa te vada pe tine si eforturile tale printr-o prisma cel putin ciudata, daca nu chiar intunecata. Eu sunt un muritor de rand, un fir de nisip care maine nu mai este, dar imi aduc aminte adesea de un cuvant rostit de Mantuitorul, cuvant care parca imi scrijeleste creierii: "nimic nu este in lume mai mare decat ca cineva sa-si puna viata pt. prietenul/aproapele sau"!!! Prin asta nu se intelege neaparat jertifirea fizica, ci si patimirea sufleteasca.

Iti atrag totusi atentia ca daca ea refuza pana la capat orice fel de "compromis" pe tema aceasta, e posibil sa slabesti si tu in inima si sufletul tau. O sa ajungi sa-ti para atat de rau (din pricina atasamentului, desigur) incat o sa incepi sa "te razbuni" pt. timpul pierdut. Nu va cunosc firile, dar asta se intampla de obicei. E usor sa te pierzi cu firea si intr-un moment de deznadejde sa te lepezi de toate stradaniile tale de pana atunci. Iti spun aceste lucruri nu fiindca o sa vi se intample si voua, ci ca sa fii pregatita dinainte si sa nu disperi in caz ca se adeveresc.

Oricum ideal ar fi sa n-o pisezi la cap cu tot felul de chestii legate de credinta si religie, pomul crescut intr-un anume fel nu mai poate fi indreptat decat daca se altoieste o mladita tanara, un vlastar pe el- ori asta necesita ceva timp, nu-i asa? Mai mult ca sigur ca atunci cand i se taie creanga, un pom geme de durere si plange, dar el nu stie ca e spre binele lui. Abia cand va fi mare si viguros va da roade frumoase si va intelege ce s-a intamplat atunci. ;}

Sa ai spor si ajutor.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#22598 (raspuns la: #22357) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dinisor - de carapiscum la: 18/09/2004 11:01:48
(la: Ateu convins!)
Cu multa placere, dar sincer iti spun ca nu mie trebuie sa-mi multumesti. Ceea ce ti-am spus mai sus vine atat din experienta mea proprie cat si din experienta altora, oameni sfinti, la statura carora nu m-am ridicat niciodata. De asta ti-am zis ca e usor de teoretizat. Practica de zi cu zi difera, ca sa zic asa, de la caz la caz si de la necaz la necaz.

Ce am omis sa te intreb de prima data este urmatorul lucru: ea incearca la randul ei sa-ti demonstreze ca nu exista Dumnezeu? Si inca ceva: cine incepe discutiile despre religie de cele mai multe ori, tu sau ea?

Trebuie sa te gandesti la un aspect f. concludent in cazul de fata, mai exact la o pilda data de Insusi Hristos: El n-a convins pe nimeni numai cu cuvantul, si oricat si-ar fi dorit de mult sa-L primeasca toti carora le-a propovaduit, totusi numai o parte dintre ei s-au convertit. N-a obligat pe nimeni sa creada in El. Insusi faptul ca a fost rastignit de chiar poporul Sau ales spune multe despre aceasta. In plus a mai zis El ceva: "n-am venit sa aduc pace, ci sabie"/razboi (referindu-se la faptul ca El va fi "pricina ridicarii si a caderii multora"); "daca va uraste pe voi lumea ganditi-va ca mai intai M-a urat pe mine, ca sa se implineasca scriptura: M-au urat pe nedrept". Eu nu spun ca prietena ta te uraste, ar fi o dovada de cea mai crasa nerecunostinta, ci spun ca daca uraste credinta ta nu trebuie sa te simti in nici un fel ofensata personal caci ea isi uraste propriul bine, intelegi? Asa ca e demna de "mila" si de ceva mai multa atentie.

Acum..., in final imi pui o intrebare extrem de grea la care nu stiu daca am sa-ti pot da un raspuns adecvat. Chiar vrei sa afli raspunsul la ea? N-am auzit inca pe nimeni sa spuna ca a reusit sa dea/imparta din propria pace sufleteasca altora. Asta pt. ca exista o problema majora: cine poate spune cu mana pe inima ca e atat de linistit sufleteste incat simte ca se ridica de la pamant la cer? Iata, si Psalmistul David zice: "nelinistit e sufletul meu pana la moarte". N-am citit nicaieri ca vreun sfant ar fi asa de linistit incat sa nu mai trebuiasca sa lucreze cuvantul Domnului in el. Si totusi..., si totusi..., la Botezul Domnului martorii aud cuvintele cutremuratoare ale lui Dumnezeu Tatal: "in El Imi gasesc placerea"- si in alt loc: "odihna". Prin urmare cine urmeaza lui Hristos se face partas unei bucurii imense care se rasfrange in jurul sau. Daca iradiza dinauntrul tau aceasta bucurie si liniste amestecata cu neliniste si zbucium interior, spre slava lui Dumnezeu si nu a oamenilor, atunci poti infaptui lucruri incredibile, lucruri despre care Fiul zice ca sunt usor de indeplinit si daca avem credinta macar cat un graunte de mustar. Vorbesc despre o credinta lucratoare, vie, nu despre una moarta, adica inteleasa la modul literal. Credinta trebuie impletita in mod armonios cu fapta buna si smerenia, apoi nu trebuie uitate si celelate doua virtuti cardinale care ne deosebesc de animale: nadejdea si dragostea. Crestinismul autentic le combina pe acestea 3, iar dupa cuvantul Ap. Pavel "dintre toate acestea cea mai mare este dragostea"! Insa, atentie, nu se poate una fara alta: adica numai doua sa fie active.

Oricum tu nu ai nevoie de predici si nici nu sunt eu cel chemat sa-ti predic. Cuvintele acestea izvorasc din adancul sufletului meu si sper ca din multitudinea lor sa poti scoate macar cateva de folos pt. tine sau/si prietena ta. Iti spun un secret: cine isi salveaza prietenul/aproapele de la moarte (in sens spiritual), "acela isi va mantui propriul suflet din moarte si va acoperi multime de pacate"! Asta nu inseamna ca trebuie sa ne fortam sa facem din ea scopul vietii noastre. Ceea ce ai inceput sa faci pt. ea continua si pe mai departe, nici nu stii cand se va produce un miracol.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#22780 (raspuns la: #22637) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Inima are ratiuni pe care ratiunea nu le cunoaste" - de dinisor la: 22/09/2004 14:10:12
(la: sentimente!)
Iata, in sfarsit, o vorba de duh! dar ce faci cu reciproca ei? Cand ratiunea are "ratiuni" pe care inima nu le cunoaste...?
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#23021 (raspuns la: #22833) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Denysa - de carapiscum la: 23/09/2004 05:08:54
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Pt. mine personal Eminescu a fost, inainte de a fi numit geniu, cel mai mare teolog al timpurilor sale, unul aproape desavarsit, care s-a incumetat sa puna in versuri ceea ce este aproape inexprimabil in cuvinte- originea lumii/inceputurile ei, infinitatea lui Dumnezeu si atributele Sale...

Imi permit sa fac un mic comentariu pe marginea catorva versuri din aceasta poezie.

"Pe cand nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici samburul luminii de viata datator,
Nu era azi, nici mane, nici ieri, nici totdeuna,"...

Va sa zica spatiul si timpul nu existau, materia inca nu primise forma fiindca "era din randul celor ce n-au fost niciodata". "Pe-atunci", adica intr-un moment nestiut de nimeni fiindca, normal, nu exista nimeni, "era El singur"- Dumnezeu (zeu). Acest "zeu" suprem "statut-au inainte de-a fi zeii"- asadar toti zeii de dupa El sunt simple nascociri ale mintii umane. Vine apoi cu indemnul de a-I aduce toti cantari in inimile noastre fiindca "El este-al omenimei isvor de mantuire". Cata simtire interioara trebuie sa fi avut el personal ca sa poata scrie asa niste versuri, atat de adevarate si de "personale"... SI nu se sfieste sa si-o exteriorizeze intr-un fel de elan de bucurie ce surprinde placut, mai ales ca obisnuieste sa faca apologia mortii aproape pretutindeni in scrierile sale.

Strofa a treia continua ideile de mai inainte, cu amendamentul ca acum vorbeste explicit despre sine, despre cum a luat el fiinta si cum "inima i-a fost umpluta de farmecele milei". Va sa zica este fermecat de mila divina, asa dupa cum putem interpreta ca el insusi este un om milos. "In vuietul de vanturi auzit-am al lui mers"... O fi vorba aici de "glasul Domnului" din Psalmii lui David? In Psalmi gasim nenumarate expresii referitoare la fenomene naturale prin care Dumnezeu se face cunoscut oamenilor. Tot in aceasta strofa "cerseste inc-un adaos: / Sa-ngaduie intrarea-i in vecinicul repaos!" Prin urmare EL se roaga, el personal "cerseste" sa intre in vesnicie la odihna vesnica, exact cum fac bunii crestini care asteapta sa intre in bucuria mantuirii.

Urmatoarele 3 strofe vorbesc despre zbuciumul si chinul sau interior, cu un fel de ura fata de propria persoana, sau mai bine zis fata de propriul destin uman. Pt. cineva neinitiat, cererile pe care le exprima el intr-un stil dramatic sunt intr-un anume fel de neconceput, parca nedemne de insasi conditia de om si de crestin. Dar IERTAREA de care dispune el si pe care vrea s-o imparta tuturor, chiar dusmanilor sai cei mai temuti, este expresia vie a lucrarii iubirii de semeni, ca ultim gest inainte si chiar dupa moarte. De unde toata aceasta pornire spre autodistrugere? Raspunsul il da chiar el: ""Poate-oi uita durerea-mi si voi putea sa mor". Se prea poate ca el sa fi simtit ca nu va putea muri pana ce nu va face acest ultim gest de smerenie si de mila crestina. Dar e f. probabil ca sa fi stiut ca iubirea si iertarea ADUC PACEA SUFLETEASCA DORITA atat de mult de noi toti, si in mod special de el. De fapt toate aceste versuri ale sale pot fi intelese deplin numai prin prisma si in contextul religios din care si-au luat fiinta, de buna seama.

Ultima strofa vine cu un fel de conciliere/impacare (cu sine si cu Dumnezeu), daca o putem numi asa, prin faptul ca multumeste pt. norocul de-a trai ce i-a fost daruit. Dincolo de mesajul anterior care poate lesne sa ne induca in eroare, versul al doilea din ultima strofa pune intr-o noua lumina si da la iveala intelesurile nebanuite ale acestei rugi. Asadar nu vrea sa se autodistruga, altfel ce rost ar mai avea sa zica: "Ca tu mi-ai dat in lume norocul sa traiesc."? EL MULTUMESTE PT. TOATE, deopotriva bune si rele. Mai mult decat atat da dovada si de un neasemanat spirit crestin zicand ca nu cere daruri care l-ar putea face nedemn, ci "ura si blestemuri" prin care el s-ar putea "lamuri ca aurul in foc". "Genunchi si frunte nu plec" nu inseamna refuz de a I se inchina Domnului, ci refuzul in a primi bunatati pe care nu le-ar merita sau care l-ar face sa cada in ispite- bineinteles, asta se subintelege, nu se zice in mod direct.

Contemplatia sa sfarseste intr-un ton aparent sumbru, insa in realitate unul plin de semnificatii teologice: "Sa simt ca de suflarea-ti suflarea mi se curma / Si-n stingerea eterna dispar fara de urma!" Pare a fi o aluzie la cuvintele Ap. Pavel care vorbeste despre a doua venire si invierea mortilor ce vor avea loc "la glasul Domnului si la trambita arhanghelului". Stingerea de care vorbeste se refera la distrugerea lumii acesteia pt. eternitate iar "disparitia fara de urma" poate fi privita ca o rupere a oricaror relatii/legaturi cu materia.

Ca o concluzie finala personala, suferinta si chinurile indurate l-au facut sa perceapa lucruri care in mod normal putini le percep fiind extrasenzoriale. De ce s-a numit poezia "Rugaciunea unui dac"? In primul rand pt. ca este o rugaciune. In al doilea rand as raspunde tot cu o intrebare: de ce nu a numit-o "Rugaciunea unui roman"? In opinia mea, chiar daca in poezie nu gasim nici o referire la vreun aspect legat de trecutul nostru istoric, inclin sa cred ca s-a numit pe sine dac, ca urmas al celor ce credeau in nemurirea sufletului, viata vesnica si un singur zeu suprem. Privita asa poezia capata inca un inteles tainic si anume bucuria prin care aceia isi dadeau viata cu zambetul pe buze fiindca aveau acel sentiment pre-crestin, aceasta bucurie de plecare spre eternitate o regasim in mod vadit la Eminescu. De aceea s-a numit pe sine "dac" si nu roman, om, crestin sau altfel.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#23126 (raspuns la: #22764) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sa ramanem la subiectul initial - de carapiscum la: 27/09/2004 13:40:12
(la: Jena de a fi roman? - Andrei Vartic)
Cinstite autorule, fara a ma da roman-verde tin sa-ti spun ca ai in mine un iubitor de patrie si de neam, poate mai mult decat altii de aici sau de aiurea. Sigur, asta nu se afirma, cat mai ales se dovedeste prin fapte. Dar fiindca e vorba de fapte, sunt mandru ca am la activ cateva experiente personale care daca nu ma fac vrednic de demnitatea de roman, cel putin ma pot lasa sa vorbesc liber despre cum vad eu acest subiect.

Asadar am avut sansa si in acelasi timp cinstea de a ma afla in cateva randuri printre romanii adevarati, romanii de dincolo de Prut si cei din satele sasesti de prin Covasna si Harghita... Acuma nu ca doar acolo s-ar afla romani adevarati, ce vreau sa spun e ca acolo i-am intalnit pe putinii romani care stiu ce inseamna patriotism, dragoste de tara si de neam- la modul concret. I-am vazut plangand si cantand romaneste, plangand si vorbind romaneste, plangand si traind romaneste. De ce plangand intotdeauna? Hmmm, motivele sunt atat de multe... De dorul tarii mama?! Din cauza deziluziilor pe care le traiesc zilnic?! Din cauza neputintei lor de a mai face ceva care sa conteze in istorie?! Oricum, sigur e faptul ca plansul pe romaneste este cel mai bine cunoscut de toti acestia. Asta au toti romanii in comun: plansul- si de aici doinele.

Imi amintesc de parca a fost ieri: o intreaga comunitate dintr-un sat cernautean adunata la un praznic al bisericii locale, prilej nu numai de bucurie (fiindca le-au venit oaspeti mari din Romania: o parte a unei comunitati ortodoxe) ci si de in/cantare dupa datina strabuna. A auzit cineva de Hruseuti, com. Voloca? Eu atunci am auzit pt. prima data de acest sat- ironia consta in aceea ca nici macar nu e departe de granita. Nu as putea niciodata descrie in cuvinte ce am trait in acele momente pe viu.

Se apropie cu pasi repezi sarbatoarea nationala a Romaniei... Cu ceva ani in urma, in ajun de sarbatorile Domnesti ale iernii, cutreieram impreuna cu cateva zeci de romani, tineri si indrazneti ca mine, plaiurile care candva au fost rascolite de vuietul si valmaseala luptelor pt. neatarnare. Asa trecand din sat in sat si din comuna in comuna pana in Mun. Sf. Gheorghe, nu pot sa nu-mi amintesc cum eram primiti de romanii de acolo si sa nu mi se stranga pielea pe spate si acum: prapuri, cruci, mese pline cu tot felul de bucate (de post, ca era vremea postului), sateni calari pe cai si purtand drapele... Doamne, ce fior, sa te prinzi in Hora Unirii ca la Alba-Iulia si sa reeditezi acele momente unice ale Romaniei Mari! Si apoi sa tragi o dusca de vin nobil din plosca lasata de la daci incoace, din tata-n fiu... Si Imnul National cantat din toate piepturile..., marsul tinerilor care plecau la lupta... Nu e nici vreme si nici decent cred sa-mi vars pasiunea aici. Dar pot sa mai adaug ca aceste intamplari, chiar in momentele in care le traiam aievea, erau in plus si aducerea aminte a celor jertfiti pt. idealul suprem de reintregire a neamului romanesc. Da, ei s-au indoliat pt. ca noi sa putem astazi purta vesminte/straie de sarbatoare. Ei au purtat drapelul intr-o mana, arma in cealalta si crucea in inima. Unii dintre ei mai traiesc si azi, uitati de lume sau pur si simplu nebagati in seama, si cu unii dintre ei ma intalnesc din cand in cand cu promisiunea de a depana amintirile istoriei "live".

Dar care este rostul acestora, ce ma face sa scriu asa? Tocmai titlul subiectului. Nu-mi pot retine acum, asa cum nici atunci nu mi-am putut retine, acel sentiment ciudat cand in fata statuii lui Mihai Viteazu (din Sf. Gheorghe) se canta Imnul National si doar cativa dintre romanii adunati acolo au avut curajul de a intra in Hora Mare. Le-am vazut expresia de pe chipuri, un fel de teama de "imprejurimi"... Si i-am inteles atunci fiindca doar cu cateva zile inainte nu-mi putusem cumpara un film foto de la un magazin- nu stiam decat limba materna, adica romana! Si iar nu pot sa nu amintesc un aspect: noi cantam si hoream in piata iar "oficialii" si-au facut datoria de ochii lumii, au depus coroanele de flori si-au plecat "la vestiare"- ca era frig si pe masa primariei zgribulea un godac cum numai prin filmele despre timpurile medievale mai poti vedea. Si oricum cu putini te puteai intelege, ca nici ei nu stiau (?) romaneste. Iar noi, romanii din toate colturile Romaniei Mari, mersesem sa-i colindam dupa datina strabuna... Mai are rost sa va spun si ce ingretosati am fost la vazul acestora?

Una peste alta, "bucurosi le-om duce toate, de e pace, de-i razboi". La intrebarea daca am cu cine sau cu ce ma mandri ca roman pot raspunde intr-un singur fel: nu mi-e rusine de neamul meu, nici chiar de as ramane singurul care mai tine la el. Si daca prin absurd as admite ca nu m-am nascut in Romania, ochii mei tot spre ea s-ar indrepta fiindca nu are asemanare pe lume. S-o fi umplut de uscaturi si de lepre, ca asa a lasat Dumnezeu ca dupa potop gunoaiele sa fie ridicate de umflatura apelor si sa fie duse unde nu merita si unde nu se asteapta, dar mai stiu pe de alta parte ca dupa potop vine si soarele dogoritor care le usuca si le face netrebnice- nici macar pt. foc nu mai sunt bune. De aici si cuvantul Psalmistului: "cand se ridica sus oamenii de nimic, nelegiuitii misuna pretutindeni"!

P.S. Imi plac morile, cu noroc sau fara, plutind sau nu pe ape; imi place cantecul greierilor si dezmierdarea lebedelor; imi place culoarea cerului romanesc mai mult decat a celui strain; imi plac muntii nostri milenari pe care de cate ori i-am vazut am vrut sa-i iau acasa... Prea multe imi plac, ca sa le scriu aici. Am sa admit insa ca sunt si lucruri ce nu-mi plac: parvenirea, stilul "copist de pretutindeni", ingamfarea, tiganeala, cersetoria profesionalizata, vinderea pe un blid de linte s.a. E adevarat, nu suntem sfinti, dar avem cel putin datoria de onoare de a urma celor ce au scris cu sangele lor istoria noastra. Stiti ce zice in Scriptura atunci cand Cain il ucide pe fratele sau Abel: "iata, sangele fratelui tau striga la Mine din pamant". Asa sa stim, ca sangele inaintasilor nostri striga la Dumnezeu cerand dreapta rasplatire pt. ce se intampla cu tara. Si cine va fi aflat nevrednic...
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
romana vorbita de un strain care o invata - de desdemona la: 05/10/2004 12:13:13
(la: O noua limba de circulatie internationala)
Ca sa fiu sincera, eu pot vorbi corect si engleza si franceza si romana, dar cu ceva efort (si mici ezitari) ca sa imi amintesc toate cuvintele ce apar in conversatie. Insa acasa, cand ma relaxez, utilizez o enlgeza 'condimentata' cu cuvinte si expresii franceze si romanesti (cele pe care le intelege sotul meu). Nu-i nici snobism nici necunoastere a limbilor respective, e un pic de comoditate si lene intelectuala. Sa fim seriosi, cand ne incaltam cu papucii de casa avem voie sa ne lasam si limba sloboda, sa se descurce cum o vrea.
In vremea cand traiam in Anglia imparteam casa cu inca 4 romani, si vorbeam romaneste cu cate 20-30 de cuvinte engleze: mai ales cele legate de activitatea profesionala (toti fiind colegi la aceeasi universitate). Normal ca ne refeream la cantina ca 'refectory' si la nivelul 7 din cladirea facultatii ca 'level 7'. Pentru ca ar fi fost nostim sa il numesti 'etajul 7' cand el era de fapt la demisol. Nici aici nu era vorba de incultura sau snobism, ci mai ales de ceea ce era practic.
De cand locuiesc in Franta si continui sa vorbesc engleza acasa, confuzia lingvistica e si mai mare. Cuvintele legate de servici vin in franceza, si cele legate de mancare in romana. Aici trebuie sa mentionez ca sotul meu (francez) invata singur romana (de ceva ani, dupa un manual englez de invatare a limbii romane plin de greseli). Nu vorbeste decat cate un cuvant-doua, si mai rar leaga propozitii, dar cunoaste mai multe cuvinte. Il amuza sa le plaseze din cand in cand in conversatie, asa ca deseori poti sa auzi ceva de genul: "When do you cook the 'varza cu porc' ? Bring me a 'ceapa' or a shallot. Let's add some 'slanina' and ham. Do you fancy some 'tzuica' ?". E foarte amuzant si pentru mine, dar eu m-am obisnuit, insa cand fratele meu ne aude conversand asa se amuza si mai tare. De asemenea, hamsterul nostru are privilegiul de-a purta apelative romanesti : dihanie, monstruozitate, bandita (mica).
In concluzie, cred ca oriunde se amesteca doua sau trei limbi, se produce o difuzie de cuvinte intre ele, in mod natural, si mai ales cand vorbitorii sunt neglijenti (sau relaxati).


Desdemonovici
#24225 (raspuns la: #24124) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
souris - de carapiscum la: 08/10/2004 14:25:50
(la: Guvernul american împotriva fabricantilor de tigari)
Eu cred ca daca ai pus fumatul in locul altui lucru care pe deasupra mai este si bun, mai ales ca si constientizezi acest aspect, atunci e cu atat mai rau. Exista mai multe scnerarii posibile: 1. in fiecare dimineata si seara in loc sa-ti faci rugaciunile de rigoare iti pui mustiucul in coltul gurii si tragi cu sete din tabacioc de zici ca vrei s-o inghiti deodata- va sa zica renunti la rugaciune in folosul tigarilor si a satisfacerii nu unei necesitati, cum zic multi, ci a unui viciu personal care te tine legat in chinga lui amara (renunti la dragostea lui Dumnezeu pt. un lucru nefiresc); 2. iti faci rugaciunile necesare dar dupa ce te ridici din genunchi te duci intins spre pac-ul cu cartuse neconsumate si-ti tragi cate un glonte direct in inima plamanilor- ar fi mai multe explicatii plauzibile aici si mai multe motivatii de la care pleaca gestul respectiv, eu insa vreau sa scot in evidenta un alt aspect f. important si anume ca nerenuntarea la acest viciu chiar in conditiile in care suntem mai apropiati de viata bisericii, face ca rugaciunile noastre sa-si piarda aproape in mod automat efectul. 3. nici nu te rogi si nici nu fumezi- ultimul lucru e bine ca nu-l faci, dar daca esti crestin numai cu numele (sau poate ca nici macar asa) atunci trebuie ca cineva sa-ti spuna pe sleau ca "vamesii si pacatosii vor intra primii in imparatia lui Dumnezeu" iar tu te vei uita la ei cum se bucura; ultima categorie, a patra, este a oamenilor care implinesc cuvantul Scripturii intocmai si nu-si intineaza viata cu fumuri de nici un fel- fumatul lor consta in consumarea zilnica in rugul aprins al rugaciunii, in post si smerenie.

Concluzia mea e ca daca ai pus fumatul in locul a ceva bun si folositor, atunci e cazul sa pui acel "ceva" bun si folositor la locul lui de cinste de mai inainte si sa scoti de la tine tabaciocul. Vorbesti de "pionieza in loc de cui"... De unde stii tu sigur ca fumatul e mai degraba o pionieza in comparatie cu altele, de unde stii tu cum va judeca Dumnezeu? In fond si la urma urmelor problema nu e neaparat tigara, ci faptul ca ne lasam prada unui viciu. Aminteste-ti: bogatia nu e un rau in sine, ci reaua ei folosire duce la pierderea sufletului.

Acest principiu se aplica peste tot in viata: depinde in ce scopuri folosim anumite lucruri, chiar si vorbe. Si aici vin cu argumente ca fumatul este un rau in sine, un pacat. Sa-mi zici mie acum cam care ar fi scopul fumatului, ce aduce el benefic in noi? Nimic, numai desertaciunea fumurilor. Ca daca am sta sa socotim pana si cheltuiala care se face cu tigarile, asta sa stii ca un fumator sadea ar putea f. bine sa-si cumpere in vreo 20 de ani o masina destul de buna cu banii ce i-ar economisi din tigari. Ca sa nu mai pomenesc de aspectul moral al problemei si anume ca in timp ce parintii stau la cafele si tigari, copiilor lor le refuza placerea unei prajituri pe motivul lipsei de bani. Dar ce-ar fi ca in loc sa fumam o saptamana sa punem banii in celalalt buzunar, sa-i economisim si sa facem o fapta de milostenie unui amarat care moare de foame? Sau ce-ar fi daca nu numai ne-am lasa noi de fumat, dar si pe altii i-am indemna sa faca la fel si n-am incuraja viciul? Vezi tu, am vorbit despre ce nu aduce bun fumatul... Stii tu oare cam cate rele aduce in schimb? Sa zicem ca lasam la o parte problema majora a cancerului de plaman pe motiv ca multi afirma ca pot sa traiasca cu el (ca oricum cu o moarte suntem datori) dar fara tigari nu pot. Ok. Sa vedem totusi ce mai influenteaza fumatul: respiratia, vazul, auzul, culoarea pielii (in special in zonele frecvent atinse de caldura degajata din chistoc), culoarea dintilor si smaltul de pe ei, papilele gustative, mirosul gurii, parului si imbracamintei, sputa ce se elimina (scuipatul- majoritatea fumatorilor sunt flegmatici, in sensul ca scuipa pe unde apuca), circulatia periferica a vaselor sangvine, inima, ficatul, rinichii... Am uitat ceva? Se prea poate, toate organele interne si externe ale omului sunt afectate mai mult sau mai putin de fumat. Si nu in ultimul rand cei de langa noi care nu fumeaza sunt cel mai puternic afectati pt. ca inhaleaza gazele expirate din gura fumatorilor- fumatul pasiv este considerat si mai nociv.

Crezi ca e mai pacat sa bei o cafea? Ma indoiesc. In primul rand depinde si in acest caz care sunt motivatiile tale. Daca la cafea adaugi si o tigara, si daca in loc sa o bei din necesitate (desi aspectul este totusi discutabil) tu te duci si o bei la vecina/vecinul ca sa mai poti barfi un picut... Sau daca cafeaua (ca sa folosesc o cacofonie ce-mi place sa o aud la unii) se lungeste cat o zi de post si te face sa uiti de indatoririle tale...

Eu te pot asigura, ca fost fumator si consumator ocazional de cafea (adica o data la cateva luni), ca simptomele care ma aprind cand vin in contact cu persoane din acestea afumate la propriu sunt f. neplacute. Culmea e ca fumatorii si cafengiii, betivii sau desfranatii, toti au impresia ca ei sunt cei care nu gresesc si ca eu, care ma abtin de la asa ceva, sunt "impotriva firii". Cum adica, Doamne ma iarta, de cand ne-a facut pe noi Dumnezeu locomotive cu aburi de scoatem fumul pe gura mai ceva ca furnalele de minereuri? Pai daca ar fi vrut ca noi sa fumam, vorba parintelui Cleopa, atunci ne-ar fi facut cate un burlan in cap ca sa putem scoate fumul pe acolo.

Precizez ca in unele locuri am folosit exprimarea la modul general.


-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#24468 (raspuns la: #24409) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
The Passion of the Christ - de (anonim) la: 08/10/2004 22:04:31
(la: Filmul "The Passion of the Christ" si antisemitismul)
Nu, nu consider filmul antisemit si nici nu este. Filmul este o capodopera, o adevarta poveste de iubire, ierate, sacrificiu care mi-a ajuns pana la inima asa cum nici un film nu a mai facut-o. Acest film mi-a schimbat modul de gandire, viata, starea de spirit, mi-a salvat viata! Caci Dumnezeu inseamna VIATA! Si odata ce te-ai intors la El, totul devine mult mai usor, stii ca ai un Prieten care nu te pareseste in nici o secunda din viata ta, caruia poti sa Ii spui problemele tale fara teama. Niciodata nu am fost mai aproape de Dumnezeu decat acum...si cand ma gandesc ca totul se datoreaza unui film care mi-a deschis ochii, nu-mi vine sa cred...
Sunt foarte tanara si ma bucur ca de acum inainte voi avea o relatie stransa cu Creatorul, ma bucur ca L-am (re)gasit si nu-mi gasesc cuvintele ca sa spun ceea ce simt. Desi cred ca as putea sa exprim totul intr-un cuvant: IUBIRE....
Multor emigranti le vine greu - de mya la: 10/10/2004 15:26:53
(la: O noua limba de circulatie internationala)
Multor emigranti le vine greu sa invete limba noii tari. Nu toti oamenii au talent la limbi straine (uite Iliescu!), iti trebuie ureche muzicala si rabdare si perseverenta ca sa ajungi sa comunici fluent intr-o limba total noua. Mai conteaza si varsta in multe cazuri, la 60 de ani e mai greu sa inveti franceza sa zicem...decat la 20. Depinde. Unii pot, altii nu. Totul e sa vorbesti corect si sa te faci inteles. Slefuirea accentului se face pe urma, in timp (daca se mai face...) da´nu e musai in fond.

Marea majoritate a oamenilor au retineri la inceput sa-si dea drumul la conversatie intr-o limba straina, indiferent daca o stiu mai bine sau mai prost. Cei mai dezinvolti au de castigat, chiar daca vorbesc mai prost (cu greseli multe) insa vorbesc! Cu timpul mai prind. O data ce-ti dai drumul mai repede la conversatie ai mai multe sanse sa comunici, sa te integrezi, sa-ti gasesti de lucru, etc. Daca taci ca sa nu gresesti e cel mai prost. Iar daca incerci sa vorbesti din prima mai destept, cu exprimari mai elevate dar nu-ti iese/te balbai...iar e prost.

Putini dintre imigrantii (romani sau neromani) cu care am avut de-a face au pus efectiv mana pe manuale de gramatica si studiat sistematic noua limba a tarii de emigratie (zilnic, ani la rand). Nu mai vorbesc de casete sau CD-uri speciale pentru pronuntie si accent. Marea masa ramane cu nivelul conversatiei cam la acelasi treapta (cea initiala) - pana la moarte. Oamenii gasesc de lucru si cu asta basta, se mai prinde limba de ei in timp, in ani. Da, se prinde! Unii insa raman cu carente in exprimare, cu greseli de gramatica si cu formulari nefiresti (traduc din limba lor nativa in cea noua si nu merge mereu!).

Daca esti foarte bun in meserie ti se iarta toate astea, daca insa esti la nivel mediu...si vrei sa avansezi intr-o firma sa zicem...trebuie sa ai o exprimare ceva mai desteapta/sa ai vocabular mai bogat. Tre´sa pui osul la treaba si sa-ti perfectionezi limbajul, conversatia, exprimarea. Musai!

Despre romanii care emigreaza si vorbesc intre ei in rogleza...sau chinezii in chinoengleza etc....nu am de zis decat ca nu fac bine. Ajung sa se invarta pana la urma numai in comunitati de romani, chinezi, etc....si nu se integreaza cu adevarat in noua societate/lume. De aici apar frustrarile inerente.

Cat despre schimbarea numelor din Marghioala in Maggie sau Ion in John...fiecare face ce-i pofteste inima. Oamenii sunt liberi sa aleaga precum vor, e viata lor.

Mie personal nu-mi plac aia care sunt plecati din tara lor de bastina de scurt timp si "uita" multe cuvinte din limba materna printr-o amnezie subita atunci cand vorbesc/isi scriu cu rude sau prieteni din tara (pe forumuri, la telefon, etc.). Aia sunt cu adevarat ridicoli, parerea mea.

Eu sunt plecata de ceva timp din Romania si inca nu am avut "amnezii" de acest tip. Am schimbat ceva tari si totusi cand vorbesc romaneste nu "condimentez" cu nimic strain. Mi se intampla insa sa uit cate un cuvant (in conversatia rapida) si sa-mi vina in schimb altul in alta limba. Asta tine cam 2 secunde, pana fac conexiunea in creier si dau drumul la gura zicand cuvantul in romaneste (daca mi-a venit in creier) sau schimb exprimarea si cu asta basta.

Sunt cuvinte care intr-o limba exprima mai clar o stare si care in romaneste nu exista (sunt sub forma de expresii lungi). Asa este. La astea am dificultati de regula. Dar se poate controla treaba.

Pentru cei care insa au parteneri neromani si cu care nu discuta in romaneste - e mai greu. In timp isi uita limba materna, mai mult sau mai putin. Asta e adevarul, asa e viata...dupa formula "Ochii care nu se vad - se uita!"

Hai ciaaaao si la mai biiiig! Sanatate multa si sehhhhr viel plaisirrrr!

Despre Conflicte - de LMC la: 12/10/2004 20:14:39
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
De ce sint conflicte? Pentru ca toti sintem diferiti unul de celalalt. Toti ne-am format o ideie oarecare despre X sau Y, si in momentul cind avem o persoana in fata care combate sau contrazice ceea ce noi credem din toata inima noastra sau stim din propriile noastre experiente ne simtim intr-un fel sau altul atacati, iar noi vrem sa ne aparam pozitia. Nu-i nici o problema atunci cind conversatia este decenta, este problema atunci cind cel ce scrie nu stie sa-si aleaga cuvintele in asa fel incit sa nu fie inteles gresti. Voi stiti cum vorba Romanului este totdeauna cu doua intelesuri. Eh, sugestia mea este ca atunci cind scrii sa-ti citesti si recitesti pasajele pentru ca niciodata nu stii cum se strecoara un cuvint aiurea. Tonul, de multe ori poate fi inteles gresit, si asta are de-a face cu cultura fiecaruia in parte. Ce consider eu un ton calm si jucaus, altul il vede sarcastic si nepoliticos. Aici intervine talentul tau de a scrie, si nu multi pot spune ca au talent la scris. Dar cel ce citeste te poate ajuta prin a se uita la pasajele scrise din mai multe puncte de vedere, nu numai cel care pare a fi suprafata "iceberg-ului". Face sens ce vreau eu sa spun?
#24850 (raspuns la: #24849) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
trecere in revista - de Belle la: 14/10/2004 18:46:41
(la: Cafengii din toate tarile, adunati-va!)
“Rasfoind” cele 182 de comentarii de pana acum, iata un scurt rezumat ar optiunilor exprimate de cei foarte putini care au avut amabilitatea sa contribuie constructiv la idea nascuta din bunavointa si sinceritate, pentru care ne-am oferit timpul cu placere desi unii au considerat ca li se cuvine si ca am fi obligate cu ceva.

Oriunde in Europa – desdemona, ivy (optiune Franta), florin
Romania – anisia, hypatia, pasagerul, adso, dear, pisicutza, LMC
Austria – LMC, mirelavus, irina
USA sau RO – destin
USA sau Canada – belle, mirelavus, ikoflexer, florin (Canada)
Indecisi – cosmacpan, alex

Ca perioade au fost sugerate lunile iunie, iulie sau chiar noiembrie. O propunere foarte interesanta (si absolut fezabila) a fost cea a intalnirilor regionale, date fiind posibilitatile si timpul disponibil al celor care au raspuns.

Urmarind cafeneaua de ceva vreme, si in special in ultima saptamana, am fost surprinsa ca romanii in general, oriunde s-ar afla, au pasiunea sa-si dea in cap cu prima ocazie si pentru orice nimic, putini fiind cei care gandesc de doua ori inainte de-a da cu parul.

Cativa au deschis cutia Pandorei cu buna stiinta, pe subiecte care era evident ca vor da nastere la interminabilele certuri ca la usa cortului. Altii deschid astfel de certuri si cand nu e cazul, dar in schimb sunt primii care-i acuza pe ceilalti de "deturnarea de la tema discutiilor si insulte, cu singurul scop de a strica atmosfera".

Pentru unii, placerea de-a isi arata “muschii” si de-a avea ultimul cuvant este inegalabila si le da un aer de superioritate care ii face sa-si imagineze ca ar fi un fel de justitiari ai cafenelei, datori sa faca ordine si disciplina si sa ne dicteze ce si cum sa gandim si sa exprimam.

Din fericire sunt doar cateva cazuri (izolate sper… si sper sa ramana izolate) si multi participa la discutii nu numai cu placere dar si demonstrand ca n-au uitat cei 7 ani de-acasa.

Personal, am fost numita “troll” si am fost acuzata de limbaj “tare ales”, am fost pusa la colt ca sa nu ma amestec cu “oamenii mari” si am fost ignorata sau trimisa scolareste la buchia cartii, atunci cand am vrut sa ajut atat cat m-am priceput.

Peste multe am trecut insa cu vederea si-am lasat de la mine… ce sens ar fi avut sa procedez altfel. Dar, cu toate acestea, sunt putine persoane pe care as dori sa le intalnesc si in realitate (as putea sa le numar pe degete). Timpul a demonstrat ca prima impresie e de multe ori gresita si cativa cred ca atunci cand esti sincer si prietenos e fiindca le esti dator si li se cuvine.

Sunt convinsa ca cine doreste cu adevarat sa se intalneasca si cu ceilalti, va actiona ca atare si nu va sta cu mainile in san.

Din aceste multiple motive nu doresc sa ma mai simt obligata a incerca sa “organizez” (multi asteapta probabil servicii comparabile cu cele ale unei agentii de turism) sau sa conving pe cati mai multi sa ni se alature… sper sa nu fiu inteleasa gresit, dar data fiind calitatea si viteza de reactie precum si lipsa entuziasmului care ar crea o atmosfera mai putin nociva (in fond este o lume virtuala, de ce atata pasiune si indarjire) nu pot sa ma voluntariez la o astfel de “actiune” daca simt ca nu o voi face din toata inima.

Personal, cu mare placere ma voi intalni cu anumite persoane atunci cand distanta o va permite… si-atat.





~~~~ I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it
#25081 (raspuns la: #25066) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daniela - de carapiscum la: 24/10/2004 15:16:04
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Ce faci, nu mai zici nimic? Nu vezi ce spun "parashii tai" (adica cei ce invinovatesc)? Puteam sa jur ca ai sa continui pe latura abrupta pe care ai purces la acest drum virtual. Optiunea ta, daca vrei sa te poticnesti si sa te rostogolesti in gol, n-ai decat. Da' nu ne mai pune pe noi dupa aia sa-ti cautam oasele goale, ca abia atunci ai sa vezi tu injuraturi adevarate. Si apoi isteria poate fi cronica sau nu, dupa cum poate sa fie un simplu acces de furie pe moment sau o stare indelungata de orbire interioara care duce la ura aceea din neputinta. Asa ca n-ai nici un motiv sa te simti jignita, intelesurile cuvintelor romanesti (sau cel putin ale unora dintre ele) nu le stapanesti prea bine, ca sa nu mai spun ca ceea ce intelege unul dintr-un cuvant, altul interpreteaza total aiurea.

"daca nu esti in stare sa aduci argumente logice cu care sa ma combati in mod civilizat, nu-ti cere nimeni sa iti calci pe orgoliu si sa recunosti acest lucru." Dar eu la ce-am mancat ciuperci aici pe forumul tau, ca sa fac act de prezenta? Ca doar nu striga nimeni catalogul. Fa bine si reciteste ce am scris, cu seriozitate si fara idei preconcepute, apoi vino de-mi da raspunsuri la intrebarile pe care ti le-am pus- nu ma intereseaza viata ta particulara, dar dupa cum vezi au mai fost si altii dupa mine care au cam tras aceleasi concluzii. Asa ca treci de fa un dus rece si revino aici cu intentii mai bune. Lasa-i pe idiotii de barbati romani sa moara in mizeria lor, nu stiu chiar de ce dintr-o data a inceput sa-ti pese de ei si incerci sa le schimbi mentalitatile. Si cu ocazia asta iti repet o intrebare fundamentala: daca esti atat de fericita si te simti in largul tau langa cel pe care l-ai gasit intre straini, care mai este rostul acestui forum? Amorul/orgoliul propriu, leganarea pe o panza de paianjen, autosuficienta...? Fii buna si demonstreaza intai tu cat esti de indreptatita sa vorbesti la modul general despre o intreaga comunitate masculina. Altfel, asa mi se pare mie, ai luat o piatra in mana si te-ai gandit s-o arunci in mijlocul lacului ca sa faci valuri- si de aia se caznesc acum toti inteleptii sa o scoata!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#26093 (raspuns la: #25395) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Paianjenul - de ueit la: 25/10/2004 10:05:38
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
"- ce este "sufletul omului" ?... (definitie va rog!...)"

Cuvantul "suflet" provine de la suflare, respiratzie. In antichitate oamenii corelau viatza cu respiratzia (in mod eronat) pe care o considerau o fortza vitala misterioasa. In prezent mecanismul shi rolul respiratziei au fost elucidate, dar oamenii au simtzit nevoia de a completa golul ramas, de a spera ca moartea nu este sfarshitul. Astfel sufletul a devenit un concept abstract, fara corespondent in plan real shi lipsit de o baza logica, prin urmare indefinibil. Se incadreaza daca vrei alaturi de cuvinte ca Dumnezeu, corp astral, energie vitala, etc. Definitzii se pot gasi insa la o analiza atenta se dovedesc a fi intemeiate pe un ratzionament circular.

"- poate sa existe si sa se manifeste (gindeste? simte? vorbeste?) ca entitate separata de trupul material al individului?

- este muritor sau nemuritor?"

De vreme ce este un concept abstract este absurd a vorbi despre caracteristicile lui.

"nu discutam la acest capitol despre sensurile:

suflet = individ, persoana, etc.
suflet = suflare de viata, energie vitala care mentine pulsul inimii, etc....

ci exclusiv despre acea a doua componenta care impreuna cu trupul material defineste o fiinta umana!..."

Se pare ca ai shi dat o definitzie, "a doua componenta care impreuna cu trupul material defineste o fiinta umana".

Pe ce itzi bazazi afirmatzia ca "trupul material" in sine nu poate "defini o fiinta umana"?

Numai bine.
Pt. Hypatia - de Little Eagle la: 27/10/2004 00:14:35
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
Dear Hypatia,

In primul rand iti multumesc mult pt. mesajul trimis demult...si imi cer iertare ca abia acum iti scriu...cand Daniel si Admin vor publica textul meu scris azi,iti vei da seama de ce am tacut o mare bucata de vreme.
In al 2lea rand,nu ma mai lua cu Dvs ca-ti iau scalpul,okay?Iti repet in limba Lakota:mitakuye oyasin,adica we are all related!Astea fiind intelese intre noi acum ,hai sa vedem care ar fi problema cu acest drum al conflictului la cafenea ce a devenit o poteca ce in final se pierde in desisul padurii...

In primul rand si deja stii,orice subiect scris ori text si raspunsuri incep sa zicem normal,dupa o zi insa nu mai exista nici o relatie cu textul,fiecare scrie ce-l doare pe el/ea personal,deci avem de-a face cu ego-ul uman in final,un val pe chipul sufletului.
De aici se nasc diversificari de opinii si calmul dispare fiind inlocuit de ...conflicte.
Nu zic ca nu-s bune discutiile,daca sunt constructive e si mai bine,din pacate mereu trenul deraiaza si cade-n sant.Nu duce la nimic bun ci doar la un esec total de angoasa si nemultumiri ce nu-si au locul daca sunt pornite din rautate,mandrie si proprie denominatie a acestui SELF ce de multe ori isi pierde controlul,de parca eu personal nu stiu de la mine insumi,dar cat traieste, omul invata.

Sa eviti conflictele e practic imposibil,normal ar fi sa dispara precum se nasc dar ele fac din ordine dezordine =haos intelectual si spiritual.
Indienii au si respecta figura geometrica de cerc pt. ca ea uneste oamenii intre ei,in schimb..patratul si cubul deci il izoleaza pe om si pierde intelesul aproapelui sau ca om=frate sau sora,pt. ca toti sunt deopotriva frati si surori,comunitatea este deschisa si mai ales se pune mare pret pe sinceritate.Cafeneaua este zic eu un cerc virtual in care fiecare isi spune problema sau discuta, da sfaturi etc.
La o zi de discutii fiecare isi are randul la vorba si parere,iar apoi trage concluziile marele Chief insa Wicasa Wakan(Medicine Man) va avea ultimul cuvant si atunci cum spune el asa va fi,pt. ca el este inteleptul tribului.

Un great Chief trebuie sa faca in asa fel incat cuvintele lui sa patrunda in inimile tuturor ca razele soarelui.Asa ca acest rol cam ingrat pe undeva cade pe umerii lui Daniel.
Eu zic ca suntem civilizati indeajuns incat sa ne putem respecta unii pe altii si in loc sa ne certam,sa radem si sa fim prieteni,oare chiar asa de greu este?

Dar stiu ca nu-i usor...conflictele vor fi mereu Hypatia de vrei sau nu,asa cum este zi si noapte,dualitatea vietii continua existenta ei de la inceputurile Creatiei,ce trebuie sa facem noi?
Sa mai uitam de ego si sa deschidem mai larg ochii in jur.Inca suntem orbi.
Temele nu conteaza,orice tema din cafenea devine pe la mijlocul discutiilor departe de realul subiect,eu cred ca bine ar fi sa luam orice aspect al vietii si deci si cel virtual al textelor din cafenea drept Zen or the beginner's mind.
Sa vedem si sa gandim mereu orice aspect al vietii ca pe un inceput indiferent ca suntem la jumate sau sfarsit de drum.

In acest cerc,draga Hypatia,atat am avut de spus.

Nu uita,
LOVE&PEACE,

Ozzy/Ovi

"You can't wake a person who is pretending to be asleep."

Arikara Cheyenne proverb








































Axel - de carapiscum la: 02/11/2004 11:48:33
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Vezi ca se poate vorbi si altfel?
Ce-am inteles eu din toata tarasenia asta e ca, asa cum pe vremuri ai luptat pt. o cauza dreapta, si astazi lupti pt. o cauza dreapta- dar tu vrei sa starpesti pacatul cu tot cu purtatorul lui, ceea ce e nedemn inclusiv si de un pagan, nu numai de un crestin! Iti spuneam in mesajul meu precedent ca unele acuze sunt de-a dreptul nefondate si de aceea rauvoitoare, insa vina pt. asta nu-ti apartine tie, ci celor care au rastalmacit realitatile si le-au dat nuanta pe care au vrut-o: gri spre intunecat. E omeneste a gresi si dumnezeieste a te ridica, nu sta in puterea noastra sa ducem cruciade solitare in numele adevarului si dreptatii, am dreptate? Fiindca nu se tine cont de aceste aspecte, iata cum dintr-o eroare umana se ajunge unde se ajunge: se loveste intr-un organism intreg, nu doar intr-un madular al acestuia. Trebuie sa intelegem odata pt. totdeauna ca fiecare om are slabiciunile lui, inclusiv apostolii au gresit si s-au lepadat, dar in timp ce un Iuda s-a dus si s-a spanzurat din deznadejde, Petru a plans cu amar. Iata in ce consta puterea ortodoxiei (inclusiv romanesti) ca nu-si alunga crestinii ce gresesc, dimpotriva ii aduce la ea ca sa-i mantuie! Zice Hristos: "de cate ori am vrut sa va adun asa cum isi aduna closca puii ei"... Si rostea asta cu amaraciunea celui care timp de mai bine de 3 ani le-a fost pilda prin cuvant si fapta dar care a fost mai apoi batjocorit si omorat ca le-a facut bine. In opinia mea, chiar de-ar fi vinovat Patriarhul Romaniei de ce se spune, el tot trebuie sa ramana acolo- intai pt. a-si indrepta greselile si a recupera vremea petrecuta in ratacire, apoi pt. a nu cadea in deznadejde ca Iuda. Tine cont ca pt. Dumnezeu fiecare suflet, patriarh sau crestin de rand, este mai important decat lumea intreaga- vezi pilda oii ratacite. Vrei sa tai ceva? Taie pacatul din sufletul tau, taie egoismul, cearta, invidia, neplecarea, dusmania, rautatea, multa vorbire, si cand vei fi neprihanit si alb ca zapada vei avea cinstea de a ne deveni indrumator spiritual- nu neaparat sfintit. Dar daca inca n-ai ajuns la acea stare de nepacatuire, iti recomand cu toata caldura sa nu adaugi inca un pacat la cele pe care deja le-ai agonisit. Si facand acestea vei simti linistea, pacea aceea interioara care in vremea chinurilor ii facea pe crestini sa rada si sa se bucure cu inima indiferent ce s-ar fi intamplat cu ei. Ti se pare ca tu, spre ex., induri prea mult? Sa nu crezi asa ceva nici daca ar vreni vreun inger de lumina la tine sa-ti sopteasca! Ce te-ai fi facut tu daca acum ar fi existat vreo prigoana ca acelea cand au fost omorati crestinii in atat de neinchipuite feluri groaznice? Eh, stiu ce-ai sa zici, ca de vreme ce ai suportat inchisorile si bataile comuniste, se prea poate sa fi trecut si peste asa ceva. Numai ca vezi tu, una e sa mori pt. o cauza dreapta, pt. un tel faurit dinainte, si alta e sa mori pt. Hristos.

Nu ti-a lipit nimeni etichete, zic eu. Cei mai multi de aici se plang de asa ceva atunci cand de fapt ei singuri se eticheteaza, si ca sa-si spele cumva rusinea striga la ceilalti: ce aveti, bah, cu mine? E un fel de cerc vicios in care ne invartim de cele mai multe ori, dam vina una pe altii ca sa ne impacam in constiinta proprie. E cel mai usor de facut asta, decat sa cautam sa ne indreptam greselile.

Fiecare urmeaza doctrinele ce i se muleaza pe suflet, ca sa zic asa. Pt. cei mai multi cred ca nazismul este o poveste veche si fara prea multa logica, poate de aia nici n-o iau destul de in serios. Personal nu judec oamenii dupa aparente si dupa cercurile in care se invart fiindca, nu-i asa, fiecare om este o entitate-unicat de care insasi cercurile respective tin cont. Am incercat si incerc sa disting cauzele si premisele de la care pleaca unele mentalitati, dupa principiul cauza-efect. Daca dintr-o cauza buna se naste ceva bun, e ok; daca se naste insa ceva rau, indiferent de cauzalitate, voi zice cu curaj intotdeauna ca nu e corect. Deocamdata ma ghidez pe principiul "cred dupa ce cercetez".

Eu cred ca s-a plecat gresit de la o premisa falsa si anume ca discutia despre religie duce in mod inevitabil la conflicte!!! Nimic mai stupid si mai neadevarat. Nu religia (sau discutia despre ea) duce la conflict, ci mandria si egoismul din noi, nimic mai mult!!! Daca vei citi mesajul meu catre Hypatia ai sa gasesti probabil acolo si un rationament ce explica intrucatva starea lucrurilor de acum. Eu sunt de acord sa discut despre orice, inclusiv DESPRE EVREI si despre istoria noastra, inclusiv despre biserica si Hristos, insa in momentul in care mi se incalca libertatea de achizitionare a cunostintelor reale ma revolt si strig cat imi premite gusa: NU FITI IPOCRITI!!!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#27300 (raspuns la: #27153) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anisia, - de desdemona la: 10/11/2004 15:15:08
(la: Oameni cu insusiri paranormale)
Ai dreptate, iti poti folosi mintea pentru a realiza orice iti doresti, dar trebuie sa fii intotdeauna capabila sa ii pui si o limita. E ca o sabie cu doua taisuri, daca iti dezvolti prea mult capacitatile mentale ajungi sa fii dependenta de activitatea mentala, si se ea iese de sub control. E bine sa fii mereu constient ca mintea e doar un instrument subordonat sinelui. Cine este acest 'sine' ? E identitatea umana cea mai profunda, de care multi nu sunt constienti (nu o pot simti ei insisi). E forta (energia) care guverneaza sistemul nervos autonom (care functioneaza in afara mintii constiente). Inima continua sa bata chiar daca nu ne gandim la ea. In aceste conditii exista mai multe feluri de cunoastere: cea mentala, constienta, cea venita din subconstient si aflata in legatura cu spirite moarte si evenimente din trecut, cea supraconstienta (legata de evenimente din viitor), si cea inconstienta (intr-un sens impropriu numita astfel doar fiindca e dincolo de constiinta si e diferita de celelalte). Cunoasterea inconstienta e cel mai des asociata cu intuitia, si e legata de capacitatea creierului nostru de-a 'simti' un lucru care exista deja, fara a ajunge la el prin rationamente. Se mai numeste 'gut feeling' sau 'feeling in the bones'.
Exista o conexiune cu religia tocmai in cunoasterea inconstienta. Dar cand spun religie nu ma refer la institutia care cuprinde cladirile si oamenii, cartile si invataturile din ele, ci la experienta personala de comuniune cu divinul. Cand aceasta se produce, un om devine ca un receptor al realitatii, fara ca aceasta sa treaca prin instrumentul mintii si proiectiilor mentale. Se spune ca e iluminat, trezit, sau ca are har. In sensul cel mai pur (si arhaic) al cuvantului.
Ai vazut bine ca e vorba de omul in stare pura, fara lucruri artificiale (intre care ideile conceptiile si convingerile mentale). Dar nu de instinctele animalice (animalele nu sunt constiente de bine sau rau, ele traiesc fara a putea alege intre doua cursuri de actiune).Asa vad eu lucrurile.
Numai bine!
Desdemona
#28265 (raspuns la: #28249) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Si eu zic ca exista iubire ad - de mya la: 20/11/2004 23:09:30
(la: Iubirea adevarata exista, nu cautam noi prea bine...)
Si eu zic ca exista iubire adevarata. Poti sa publici ce poftesti aici, da' vin si te intreb...nu pierzi ceva, daca publici aici cele mai intime scrisori de dragoste de la persoana iubita? Cu ce te incalzeste faptul ca iti vor citi scrisorile mii de oameni necunoscuti?

Te cred pe cuvant ca exista iubire (precum zici), eu personal, nu tin neaparat sa citesc "dovezile' tale. Nu stiu de ce...dar nu-mi vine sa citesc chestii intime, personale. Am o retinere asa...ma mir mereu cum oamenii pot sa-si faca publice scrisorile sau convorbirile sau starile intime si personale.

Poti insa sa faci ce-ti dicteaza inima, fireste. Tu alegi. Imi cer scuze daca te-am inoportunat in vreun fel.
pentru UEIT - de giocondel la: 27/11/2004 09:18:42
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
UEIT: Cred ca argumentele pe care le aduci privitor la relatia stiinta religie nu sunt fondate. Iata de ce:
"Intotdeauna va exista un punct in care stiinta se va bloca, facand loc nespusului si inexplicabilului, a ceea transcende Limitarile umane."
1) Faptul ca anumite lucruri sunt necunoscute astazi nu implica faptul ca maine nu vor fi explicate pe cale naturalista. Experienta de pana acum ne sugereaza acest fapt"miscarea nu poate exista fara existenta unei forte la fel cum nu exista efect fara de cauza"

GIO: Faptul ca ,prin inspiratie divina, oamenii gasesc metode de a numi si a identifica anumite fenomene in univers , nu demonstreaza nimic..tot ce face omul este sa devina constient de legile perfecte ale creatiei, sa puna etichete si sa pretinda ca detine adevarul suprem…In viitor stiinta se va dezvolta din ce in ce mai mult, oamenii vor deveni constienti de aspecte pe care noi nu le putem inchipui inca, insa rationamentul dumneavoastra pica la fel de usor cum spuneti ca pica al meu: mergand inapoi pe linie stiintifica, pana la originea lucrurilor, tot la un pct mort se ajunge, la punctul primordial si Unic al existentei

UEIT-1) Fizica cuantica ne spune ca exista efect fara de cauza.

GIO-Si stiinta isi are limitarile ei..probabl ca sunt lucurri mult mai subtile la mijloc, de care inca fizica cuantica nu a devenit constienta.de asemeni,realitatea divinitatii si createi in sine este rupta atat de cauza si efect, transcendand aceste aspecte ce limiteaza si divizeaza, dupa un anume punct.

UEIT-4) Daca nu exista efect fara cauza atunci pe Dumnezeu cine l-a cauzat?

GIO-Lumea existentei fizice , este o lume Cauzala, supusa transformarii, alterarii si continuei evolutii..Dumnezeu este Imuabil,ne creat , etern, impersonal,atotcuprinzator, atoatestiutor si auto-suficient.EL nu are nevoie de noi, se afla dincolo de dorinta sau orice limitare umana.Pana si faptul ca il numim si ii atribuim anumite atribute este absolut ridicol, considerand adevarata natura a divinitatii.

UEIT-Nu cunosc nici un exemplu de vis premonitor sau "deja-vu" care sa nu poata fi explicat decat prin existenta transcedentului. Din cate stiu eu toate studiile stiintifice care au abordat aceste fenomene au avut rezultate negative. Intuitia nu are nimic miraculos.

GIO-Eu cunosc exemple clare, chiar personale!NU vi s-a intamplat niciodata sa visati un loc pe care nu l-ati vazut niciodata sau o situatie anume si mai tarziu, peste ani, sa va aveti ocazia sa vizitati chiar acel loc si viata sa ava duca in eact situatia de mult visata??Mie da!Si nu o singura data.Dar banuiesc ca asta tine de perceptiile spirituale, aferente sufletelor deschise spre Mister.


"daca intr-adevar nu ar fi nici un Creator si sufletul nu ar exista sau ar inceta sa existe odata cu degradarea corpului fizic, atunci intreaga istorie a umanitatii nu ar fi decat un circ,iar marile minti si spirite ale diferitelor epoci, niste clovni!"

UEIT-1)Un argument foarte slab. Multe lucruri sunt neplacute (bolile, dezastrele naturale) si cu toate astea sunt reale. Universul nu pare a fi interesat de sperantele noastre.

GIO-Universul cauzal este direct interesat de sperantele noastre si mai ales de actiunile noastre.Prin ceea ce facem , noi insine devenim clipa de clipa creatori, prin simpla exercitare a liberului arbitru.

UEIT-3)As spune dimporiva ca in cazul in care religia crestina de exemplu este adevarata istoria este un circ. Viata tuturor oamenilor nu a avut valoare intrinseca, a fost doar o insiruire de teste la care Dumnezeu i-a supus asemeni unor cobai intr-un labirint (desi evident stia de la inceput rezultatul) pentru ca mai apoi marea majoritate sa fie trimisi spre tortura eterna in timp ce cativa isi vor petrece eternitatea cantand imnuri de slava si bucurandu-se la vederea suferintei pacatosilor din iad (care pot fi frati, parinti, copii, prieteni).

GIO-Personal nu cred in existenta raiului si a iadului in sensul dezvoltat de credinta crestina(in interpretarea data de unii si altii)…argumentul dumneavoastra are sens atata timp cat as fi de acord ca unii merg in rai si unii in iad .Dar asta ar dovedi limitare din partea creatorului insusi, si este un alt subiect , la fel de vast.

UEIT-1) Este fals ca, in caz ca Dumnezeu nu exista nu pierzi nimic. Pierzi timp, bani, crezi toata viata intr-o minciuna, unii si-au pierdut chiar viata.

GIO-MeSajul de baza al tuturor marilor religii si cai spirituale este :Iubirea,pacea si unitatea!IN general cei ce practica o anume credinta sau macar admit existenta unui creator suprem, iubesc pe cei din jurul lor cu dezinteres, isi servesc semenii cu devotiune, incearca sa devina mai desavarsiti in fiecare zi, nu ucid, nu se ataseaza de partea materiala pana la obsesie, nu mint , sunt generosi , muncesc cu devotiune, in permanenta lucrand pentru dezvoltarea umanitatii.Iar cei care isi pierd si viata, din dragoste de Dumnezeu, sunt cei mai norocosi dintre noi, si chiar acest fapt este o dovada esentiala a existentei lui Dumnezeu.Daca dumnezeu nu exista pierzi: bani,timp, crezi intr-o iluzie, si unii chiar au murit pentru asta…Dar daca Dumnezeu exista?? Poti pierde aspecte mult mai pretioase decat cele practice pe care le-ati dat dvoastra exemplu.printre care confort sufletesc, intr-un plan nesupus timpului, unde vei sta intr-o stare de involutie spirituala si indepartare de dumnezeu ..si e mult mai dureros decat a crede in ceva ce poate nu exista,pierzand timp si bani, dar traindu-ti viata curat si frumos.

UEIT-2) Justetea argumentului depinde de probabilitatea existentei lui Dumnezeu, care este mult sub 50%. Daca neglijam acest fapt ar trebui sa credem si in Mos Craciun, ca, nu-i asa, daca nu exista nu pierdem nimic, iar daca exista ne aduce daruri

GIO-.-probabilitatea existentei lui Dumnezeu este de 100 la suta.Dumneavoastra ce sursa ati folosit pentru aceasta afirmatie(50 la suta)?Eu am folosit puterea ratiunii mele, ani de cautare si milioane de intrebari, inima si chiar sufletul pe care El mi l-a daruit.

UEIT-3) Exista mii de religii, majoritatea incompatibile. Nu poti fi si crestin si musulman, iar daca alegi gresit, desi crezi, mergi tot in iad. Este posibil ca religia corecta sa fi disparut sau sa nu fi aparut inca. Prin urmare nu ai de ales intre doua ci mii de posibilitati, sansele de reusita fiind prin urmare aproape nule.

GIO-Daca alegi cu un ochi vigilent, sansele sunt mai mari decat doriti dumneavoastra sa credeti ca sunt de fapt.Cuvantul lui Dumnezeu insusi, are putere creatoare si insamantat in inima la momentul potrivit poate trezi din punct de vedere spiritual, pana pe cel mai intunecat ,ignorant si indepartat de adevar suflet.De fapt , poti fi de toate de odata …Eu cred ca : moise, noe, avram, budha, krishna, zoroastru, mohammed,bab, baha’u’llah si multi alti profeti de care istoria nu este constienta, au adus acelasi mesaj umanitatii, in esenta lui unic si neschimbat.Singura incompatibilitate a diferitelor mari religii consta in legile sociale ,ce au fost schimbate si denaturate, in timp, chiar de oameni(de obicei chiar de liderii lor spirituali) in scopuri egoiste ,sau care pur si simplu sunt diferite pentru ca la momentul revelatie, necesitatile societatii din respectivele timpuri, erau diferite.Asadar eu sunt crestin, musulman, zoroastrian,hindu…totul la un loc,pentru ca vad unicitatea creatie dar mai ales unitatea ei.Si asta se numeste ca sunt baha’i

UEIT-4) Este posibil ca Dumnezeu, chiar daca exista, sa aprecieze ratiunea si nu credulitatea, iar credinta sa fie astfel un alt test la care oamenii sunt supusi. In aceasta ipoteza, crezand mergi in iad.

GIO-Este posibil ca Dumnezeu,daca exista, sa aprecieze atat permanentii cautatori, cat si pe cei care pur si simplu cred.Ideala este o moderatie intre cele doua. A fi cautator dar nu a lasa puterea ratiunii sa te duca pe fagasuri pur materialiste si a crede dar nu orbeste, in traditii si dogme neverificate ci doar transmise din generatie in generatie.Noi nu putem stii ce apreciaza El,pentru ca se afla dincolo de astfel de limitari. La fel de bine, Stiinta poate fi testul cel mai de pret la care omul este supus..(vezi clonarea, unde oamenii au inceput sa se creada dumnezei,NEGAND EXISTENTA DIVINITATII, pentru simplul fapt ca au descoperit cum sa creeze viata singuri, …folosind totusi ceva preexistent, ce nu depinde de puterea omului de a crea.

UEIT-5) Nu poti crede la comanda si e o prostie sa crezi ca Dumnezeu nu-si da seama ca nu crezi cu adevarat si ca ai facut un calcul egoist.

GIO-Corect, de aceea drumul unui cautator este intortocheat dar in final atat de frumos.Cred ca dumneavoastra sunteti un cautator

UEIT-6) Credinta nu este suficienta. Fiecare religie are o serie de alte conditii necesare salvarii.

GIO-Adevarat ; a marturisi apartenenta la o anume religie sau cale spirituala,nu este de ajuns.Este timpul faptelor,ci nu al cuvintelor.Numai bine!
#29982 (raspuns la: #29970) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. giocondel - de ueit la: 29/11/2004 23:37:47
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
" Faptul ca ,prin inspiratie divina..."

Faptul ca doar afirmi ca este o inspiratie divina nu este suficient. Care sunt argumentele ca asta e realitatea?

"mergand inapoi pe linie stiintifica, pana la originea lucrurilor, tot la un pct mort se ajunge, la punctul primordial si Unic al existentei"

Deocamdata nu am ajuns la acel punct. Nu are rost sa facem speculatii asupra viitorului. Argumentatia trebuie bazata pe informatiile pe care le avem, nu pe ceea ce credem ca vom afla in viitor.

"Si stiinta isi are limitarile ei..probabl ca sunt lucurri mult mai subtile la mijloc, de care inca fizica cuantica nu a devenit constienta."

Poate da, poate nu. Deocamdata cuantica ne spune ca anumite fenomene nu respecta o cauzalitate stricta. In afara de cazul in care poti demonstra ca fizicienii momentului se inseala trebuie sa accepti acest fapt.

"de asemeni,realitatea divinitatii si createi in sine este rupta atat de cauza si efect, transcendand aceste aspecte ce limiteaza si divizeaza, dupa un anume punct."

De unde ai aceasta informatie?

"Lumea existentei fizice , este o lume Cauzala"

Cum demonstrezi acest lucru?

"Dumnezeu este Imuabil,ne creat..." versus
"Pana si faptul ca il numim si ii atribuim anumite atribute este absolut ridicol"
si
" considerand adevarata natura a divinitatii."

O tripla contradictie. Hotaraste-te, cunosti atributele divinitatii, ii cunosti "adevarata natura" sau este imposibil de aflat?

"Eu cunosc exemple clare, chiar personale!NU vi s-a intamplat..."

S-au studiat stiintific astfel de fenomene (de pilda pretentiile de amintiri din viata anterioara in India), dar s-au gasit in toate cazurile explicatii "pamantesti" (franturi de amintiri din copilarie, coincidente, frauda, etc.). Daca stii de un astfel de caz documentat stiintific da-mi de veste.

"MeSajul de baza al tuturor marilor religii si cai spirituale este :Iubirea,pacea si unitatea!"

Nu stiu care este mesajul de baza, dar vad rezultatele. Si comunismul era minunat in teorie. Totusi cred ca si in ceea ce priveste mesajul te inseli.

"IN general cei ce practica o anume credinta sau macar admit existenta unui creator suprem, iubesc pe cei din jurul lor cu dezinteres, isi servesc semenii cu devotiune, incearca sa devina mai desavarsiti in fiecare zi, nu ucid, nu se ataseaza de partea materiala pana la obsesie, nu mint , sunt generosi , muncesc cu devotiune, in permanenta lucrand pentru dezvoltarea umanitatii."

Te referi la inchizitie sau la talibani? Sau poate la Bush? Si cum ai dedus ca ateii nu pot avea astfel de calitati?

"Iar cei care isi pierd si viata, din dragoste de Dumnezeu, sunt cei mai norocosi dintre noi"

Ai vorbit cu vreunul de ai aflat aceasta informatie?

"si chiar acest fapt este o dovada esentiala a existentei lui Dumnezeu."

Toate religiile (si nu numai) au martirii lor. Asta nu dovedeste decat credinta sincera a lor, nu si faptul ca este o credinta adevarata.

"probabilitatea existentei lui Dumnezeu este de 100 la suta."

Inseamna ca ai reusit sa demonstrezi matematic existenta lui Dumnezeu, primul om care reuseste asta. Poti detalia?

"Dumneavoastra ce sursa ati folosit pentru aceasta afirmatie(50 la suta)?"

Am zis ca e mult mai mica decat 50%. Lipsa evidentelor in favoarea existentei lui Dumnezeu imping probabilitatea spre 0.

"Daca alegi cu un ochi vigilent, sansele sunt mai mari decat doriti dumneavoastra sa credeti ca sunt de fapt."

Cum ai demonstrat ca religia egiptenilor sau a grecilor e falsa?

"Cuvantul lui Dumnezeu insusi, are putere creatoare"

Unde ai gasit "Cuvantul lui Dumnezeu"?

"Singura incompatibilitate a diferitelor mari religii consta in legile sociale..."

Nu este adevarat, exista diferente substantiale in ceea ce priveste calea de salvare.

"Asadar eu sunt crestin, musulman, zoroastrian,hindu…totul la un loc"

Sigur, poti crede asta, dar te inseli. Crestinismul iti cere sa ai un singur Dumnezeu, sa nu ai idoli, etc. Hinduismul este exact pe dos. Daca Iisus este Calea nu poate fi si Mohamed.

"Este posibil ca Dumnezeu,daca exista, sa aprecieze atat permanentii cautatori, cat si pe cei care pur si simplu cred.Ideala este o moderatie intre cele doua."

Cum ai ajuns la concluzia asta?

" A fi cautator dar nu a lasa puterea ratiunii sa te duca pe fagasuri pur materialiste..."

Un adevarat cautator se lasa condus de ratiune oriunde. Daca stii de la inceput ce vrei sa gasesti cautarea este un simulacru.

"Stiinta poate fi testul cel mai de pret la care omul este supus..(vezi clonarea, unde oamenii au inceput sa se creada dumnezei,NEGAND EXISTENTA DIVINITATII, pentru simplul fapt ca au descoperit cum sa creeze viata singuri"

Stiinta isi urmeaza cursul si bine face. S-ar putea ca la un moment dat viata ta sa fie salvata cu ajutorul clonarii. Divinitatea nu trebuie negata pentru ca in primul rand nimeni nu a adus dovezi ca exista. Nu cred ca tu crezi in zane sau cai cu sapte inimi insa nu-ti pot reprosa ca negi aceste lucruri.

"Ueit,exista o religie care , dimpotriva, incurajaeaza credinciosul sa nu cada in capcana ignorantei si tradititiei, si in caz de boala sa combine cele doua resurse de vindecare (fizica, prin consultarea unor medici competenti si spirituala ,prin rugaciune, meditatie etc)."

Ai statistici care sa arate ca cei ce urmeaza aceasta religie au un procent mai mare de vindecare?

"tot in scrierile baha'i ni se spune ca in viitor... "

De ce crezi ca aceste scrieri sunt si adevarate?

Numai bine!

Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi.
(Ioan 8:32)
#30163 (raspuns la: #29982) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cauti rezolvarea subiectelor de la simularea bac-ului la matematica?
O gasesti la linkul de mai sus, la cursul 22, sectiunea 22.01 :)
www.prepa.ro
loading...