comentarii

propozitii cu ortograma lati si l-ati


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
lati l-ati var v-ar las l-as nava na-va - de zaraza sc la: 26/02/2015 10:26:47
(la: Munca voluntara!)
enunturi cu ortograme lati l-ati var v-ar las l-as nava na-va

L-aţi văzut cu umerii laţi?

V-ar trebui nişte var?

L-aş bate, dar e un laş.

Na-vă de mâncare, că o navă a lăsat ceva.



pai o facem lata in acelasi t - de RSI la: 22/11/2005 19:31:54
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
pai o facem lata in acelasi timp !
==================================================
"o idee incepe prin a fi un paradox, continua prin a fi o banalitate si sfarseste prin a fi o prejudecata"
#89679 (raspuns la: #89677) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
e lung pamantul, ba e lat, - de cosmacpan la: 30/01/2006 22:05:30
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
e lung pamantul, ba e lat,
dar cu pelinul faci pacat
e drept ca-i usor amarui
aperitivo parca-i spui
sau digestiv sau... hai ca-i spritz
#103076 (raspuns la: #103059) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
picky - de carapiscum la: 13/09/2006 06:46:30
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
Pentru un om care se dă atotştiutor şi stăpân pe cunoştinţele sale teoretice (ca şi pe misterele vieţii), ai dat dovadă de superficialitate, şiretenie şi rea voinţă răspunzând în doi peri. Asta ca de obicei, ceea ce dovedeşte o dată în plus că tu nu vrei cu adevărat să înţelegi ceva la subiectul ăsta, ci să-i educi pe ceilalţi. Aferim boieri dv-stră!

O să le iau pe căprării şi-o să încerc din nou să-ţi expun un punct de vedere, de data aceasta luând răspunsurile tale ca mărturii scrise.

1. Eu: „când anume în istorie L-a proiectat mintea omului pe Dumnezeu?”
Tu: „de îndată ce i-a ucis pe d-alde Zeus sau Baal-Amon.

În primul rând nu înţeleg un lucru: ăştia de care aminteşti tu n-au fost consideraţi dumnezei? Şi atunci pe ei cine i-a proiectat? Şi pe cei dinaintea lor cine anume i-a inventat? Eu ţi-am pus o întrebare simplă la care n-ai putut răspunde logic şi coerent. Puteai foarte uşor să admiţi că apariţia ideii de Dumnezeu se pierde în cele mai îndepărtate timpuri ale istoriei şi nimeni n-are o dată stabilită pentru aceasta. Ştiinţa zice că încă n-are toate datele necesare formulării unui răspuns concludent şi se foloseşte de şiretlicuri nu prea „ortodoxe”(de obicei scuze imbecile) pe baza cărora ne bagă în şi mai mare ceaţă. Dpdv logic se poate explica totuşi de ce ştiinţa încă n-a reuşit să descopere care este punctul zero al omenirii când fiinţa umană a fost înzestrată cu ideea despre Dumnezeu: acest punct zero nu există! Pe axa timpului ideea de divinitate a existat din totdeauna. Dumnezeu fiind de natură spirituală nu-şi putea găsi locul decât în sufletul omului, adânc sădit în inima sa.

În altă ordine de idei, ca să nu uit înainte de-a trece mai departe, cine anume i-a ucis pe zei? Dacă ai să-mi zici că Dumnezeu, ei bine n-am să te contrazic. I-a dărâmat pe toţi fiindcă a fost unicul Dumnezeu adevărat. Dar apoi se pune întrebarea firească: cum să ucizi nişte zei, mai ales dacă sunt plăsmuiri omeneşti? Si ca să scurtez, Zeus sau Baal-Amon au apărut relativ recent în istoria universală. Ce s-a întâmplat cu primii zei, unde au fost ăştia îngropaţi? Sau poţi să-mi dai numele primului zeu inventat de oameni?

2. Eu: „de unde a avut omul cunoştinţele şi pregătirea intelectuală necesare acestui proiect care avea să-i schimbe viaţa? Cu alte cuvinte unde a găsit zestrea de informaţii necesare creării artificiale a acestui supra-om?”
Tu: „conturarea divinităţii trebuie să fi fost o acţiune colectivă derulată în timp.”

Frumos spus, sună aproape poetic. Conturarea divinităţii… Dintr-o dată te referi la o singură divinitate, nu la mai multe. Păi de ce a fost nevoie de asta, atributele cu care a fost înzestrată iniţial nu erau de-ajuns? Adică a venit un nebun şi-a zis: să inventăm un dumnezeu! , apoi s-au adunat fraierii şi-au adăugat câte ceva în aşa fel încât să le placă tuturor? Şi de ce s-au oprit după aia, nu mai era loc pentru alte atribute, devenise dintr-o dată perfect? În primul rând că omenirea este limitată şi imperfectă, deci cum avea să înzestreze ceva cu perfecţiune? Acţiune colectivă… Fă-mă să înţeleg un lucru: la proiectul ăsta a participat un colectiv condus de anumiţi tovarăşi şi pretini de breaslă puşi pe şotii? La fel cum fac ăia acum la NASSA? Şi cât le-a trebuit să-si termine proiectul?

Dacă admitem că omul se trage din regnul animal, e curios cum poate cineva crede că o fiinţă inferioară, coborâtă din copaci, a ajuns la stadiul acela de conştienţă şi de conştiinţă proprie care i-au cerut să inventeze o fiinţă superioară lor. Vreau să zic, de ce dintr-o dată au simţit nevoia de divinitate, ce simţăminte, ce trăiri interioare le-au dictat să inventeze un dumnezeu? Teama? Teama de ce: de bătaie, sau de lipsa bătăii? Mai exact frica de a nu avea un dumnezeu care să le facă dreptate după nişte legi superioare. Oare omul se teme de bătaie sau asta îl incită şi mai tare? Pedepsirea este folosită peste tot în lume şi în zilele noastre. Dacă oamenii se pedepsesc între ei după anumite legi, de ce n-ar face la fel şi Dumnezeu după legi superioare?

Dar ca să revin la întrebările iniţiale şi să-ţi răspund totodată, în intelectul uman n-ar fi avut de unde să răsară dintr-o dată nici măcar o idee vagă despre Dumnezeu dacă n-ar fi existat mai dinainte în mintea sa un sâmbure. A admite contrariul înseamnă să dezvoltăm un pom din nimic, înseamnă să credem că sâmburele este crescut de rădăcina pomului şi nu invers.

3. Eu: „de ce ar fi proiectat un Dumnezeu inexistent ca să se închine Lui?”
Tu: „de ce creaza tata un bau-bau?”

Răspund mai întâi întrebării tale: pentru că nu exista, de aia îl creează, îl inventează pe bau-bau. Deoarece Dumnezeu există, nu trebuie inventat. Dar probabil că aşteptai să-ţi răspund aşa: ca să-l facă pe copil să se teamă. Ştii ceva, s-a demonstrat de multă vreme că părinţii care procedează aşa greşesc total fiindcă induc odraslelor lor stări de sporită angoasă şi nervozitate, nicidecum de cuminţenie. În plus, odată încuibărit în mintea şi sufletul lor sentimentul de frică au tendinţa de a greşi mai des- tocmai pentru că le e frică să nu greşească. Mulţi dintre aceşti copii ajung să se teamă şi de propria lor umbră. Şi apropo, tu faci comparaţia asta plastică între Dumnezeu şi bau-bau vrând să arăţi că oamenii se tem de El la fel? Te înşeli, cei ce cred în Dumnezeu nu se tem de El de frica bătăii, precum greşit se vehiculează peste tot, ci se tem de consecinţele pe care le-ar avea faptele lor asupra mediului înconjurător, asupra semenilor şi asupra propriei lor stări sufleteşti. Frica asta nu e frică ci o ruşine interioară care vine din respect şi din iubire pentru Cel ce ţi-a dat viaţa. Ăsta e viermele neadormit care roade în conştiinţa ta, sau altfel spus mustrarea de conştiinţă, remuşcarea. Asta vine odată ce înţelegi că ai greşit şi-ţi vezi sufletul hidos în oglindă, nimeni nu-ţi demontează fălcile. Este o vorbă: te baţi singur. În funcţie de calea pe care alegi s-o urmezi în viaţă, vei suferi sau nu.

Întrebarea pe care ţi-o pusesem are o cu totul altă conotaţie: de ce să te închini unui dumnezeu inexistent când ştii că e inventat de tine? Înţelegi, adică de ce s-ar fi complăcut liota aia de oameni să se închine Lui ştiind că ei L-au inventat? Oare nu pe principiul credinţei stă edificiul teologic? Aşadar cum au putut ei crede în ceva sau cineva creat de ei înşişi?

4. Eu: „cum avea să se închine propriei idei despre o persoană inexistentă?”
Tu: „zeul nu e o persoană ci un contur simbolic de…idee.”

Ce drăguţ din partea ta să pui cele trei puncte de suspensie în propoziţie. Atunci dacă au fost „contururi simbolice de idee” (am trăit s-o aud şi pe asta), cum se face că au avut un chip anume, un chip material? De ce au trebuit să fie reprezentaţi şi material când ei puteau păstra în continuare „intangibilitatea conturată a simbolismului ideatic” (ca să mă exprim conform ideii tale)? Şi te rog să faci o distincţie clară: eu când pomenesc de zei nu mă refer la persoane! Vorbesc de o singură persoană doar când vine vorba de Dumnezeu, unic, personal, creator, universal, bun, drept şamd.

5. Eu: „de ce milioane de oameni şi-au sacrificat viaţa pentru o persoană plăsmuită de mintea altor oameni?
Tu: „de ce oile o urmează pe cea care se prăvăleşte într-o prăpastie?”

Pentru că sunt oi şi n-au minte, nu le-au educat părinţii lor cu „bau-bau”. Dar mai nou se întâmplă la fel în societatea modernă care îşi educă indivizii să fie liberi de-a sări în prăpastie dacă vor, ca să fie diferiţi. Oile care au minte ascultă de glasul păstorului lor înţelept. Celelalte nu mai sunt oi, ci capre îndărătnice. De fapt când oamenii se tem de forţele distrugătoare ale naturii nu-L inventează pe Dumnezeu ci-şi aduc aminte de El!

Răspunzând la întrebarea mea vreau să-ţi spun că nimeni pe pământul ăsta nu şi-ar jertfi viaţa decât dacă ar crede din tot sufletul în idealul pe altarul căruia se sacrifică. A muri în chinurile groaznice în care s-au sfârşit atâţia martiri, spune mai multe decât milioane de cărţi şi de studii antropomorfice laolaltă. De aia zice Fericitul Augustin că „sângele creştinilor a devenit sămânţă pentru noi creştini.” De fapt asta înseamnă adevărata teologie: jertfa de sine pentru Dumnezeu şi aproapele tău.

6. Eu: „de ce nu mai sunt oamenii capabili în zilele noastre să inventeze un dumnezeu nou, ci doar să-L re-inventeze pe Acelaşi Care se găseşte în conştiinţa colectivă a tuturor popoarelor?”
Tu: „nu se pune problema capabilităţii ci cea a necesităţii. Nu mai e nevoie de modelarea unei divinităţi. Oricum sunt destule pe piaţă şi concurenţa este acerbă.”

Cum adică nu se pune problema capabilităţii? Nene, dacă n-ai de unde şi mintea nu te duce, poate să te roadă pe matale la rărunchi de necesitate că tot n-ai să fii capabil să-ţi rezolvi problemele. Adică „piaţa religiei” e saturată… Nu ştiu de unde ai obţinut informaţia asta dar se pare totuşi că oamenii încă Îl mai caută pe Dumnezeu, indiferent ce forme ar îmbrăca Acesta. Că unii sunt sătui, asta e altă poveste. Şi concurenţă acerbă între cine? Între zei sau între oameni, că eu încă n-am văzut nici o luptă între zei sau vreo întrecere la jocurile olimpice între ei.

Şi răspunsul la întrebarea mea este următorul: nu putem inventa un alt dumnezeu fiindcă, oricât am căuta noi, n-am reuşi să înzestrăm pe altul cu mai multe atribute decât cele pe care le are adevăratul Dumnezeu.

7. Eu: „care este rezultatul ne-raportării fiinţei umane la un sistem de valori mai presus de lume? Adică înspre ce tinde omenirea în cazul detaşării de o posibilă formă existenţială a unui bine şi adevăr suprem? Iar dacă există (cel puţin dpdv logic) o formă ideală a binelui şi adevărului, atunci unde este aceasta stocată?”
Tu: „omenirea tinde spre cunoaştere şi explicaţii, în dauna credinţelor.”

Se pare că eu trebuie să centrez şi tot eu să dau cu capul. Tu ai fi bun de politician, numai ei răspund la alte întrebări decât cele care le sunt puse. Ştiinţa nu dăunează religiei în nici un fel, o ajută chiar şi atunci când vrea să demonstreze invaliditatea teologiei. Şi apoi credinţa înseamnă tocmai cercetare. La fel cum a făcut Ap. Toma când a cercetat rănile lui Hristos pentru a se convinge de învierea Lui din morţi. Tu le-ai cercetat vreodată în viaţa ta ca să vii acum să ne vorbeşti nouă ca şi cum ai fi făcut acest experiment? Cum poţi vorbi „ştiinţific” despre lucruri pe care nu le cunoşti?

Şi acum răspunsul la întrebările mele. Decadenţa este rezultatul ne-raportării omului la Dumnezeu. Iar forma ideală a binelui şi adevărului nu-şi poate găsi locul decât într-o formă ideală de existenţă, o formă care nu ţine cont de legile fizice sau de altă natură ale Terrei. Altfel nu pot fi ideale.

8. Eu: „dacă omul L-a creat pe Dumnezeu şi nu invers, întrebarea care se pune este pe om cine l-a creat, că doar nu s-a creat pe el însuşi?”
Tu: „pe om l-a creat…Pithecantropus…”

N-am auzit de el. N-o fi ăsta bau-bau? Dar chiar aşa, de unde le-a venit tăticilor ideea asta stranie de bau-bau?

9. Tu: „chiar faptul că participi la această discuţie e un câştig în sensul că…uzezi de neuroni…”

Aha, eu îi uzez pe-ai mei. Dar tu ce faci cu ai tăi, i-ai dat la spălat? Cum unde? La ăia care spală creiere.

10. Tu: „te înşeli când presupui sau afirmi că nu cred în nimic… Cred în Homo sapiens.”

Şi Homo sapiens ăsta e zeul la care te închini tu? Şi crezi în el fără să-l cercetezi? Ca să vezi că până la urmă e mai deştept oul ca găina. Homo sapiens a evoluat de la stadiul de animalitate la cel superior, de divinitate, şi te-a lăsat pe tine acolo unde fusese el mai întâi. Ciudată mai e şi evoluţia asta.

11. Tu: „te înşeli şi atunci când zici că vreau să uzurpez locul Domnului. O nălucă vag conturată şi imprecis dispusă nu poate să tenteze. O asemenea imagine este de-a dreptul hilară.”

Ba află de la mine că năluca asta e foarte bine conturată, dar e conturată pentru cei interesaţi să o cunoască. Îţi dau totuşi dreptate asupra unui aspect: că nu vrei să uzurpezi tronul lui Dumnezeu. Ce vrei tu e să clatini conştiinţele celor care cred în El. Ne-având conştiinţă şi smerenie în gândire n-ai cum ajunge la tron, decât pentru judecată, desigur. O să stea Homo sapiens la aceeaşi coadă cu tine. Iar atunci când năluca vag conturată şi imprecis dispusă te va întreba foarte precis de sănătate, tu ai să-i răspunzi: păi eu am crezut că eşti Homo sapiens.

12. Tu: „idem când concluzionezi că sunt foarte mulţumit de mine. Nici nu ai habar câte pot să-mi imput…”

Nici nu vreau să am habar. Dar aşa, în treacăt, îţi impuţi faţă de cine? , că nu crezi decât în maimuţa cocoţată în copacul divinităţii. Faţă de tine însuţi? Inutil, asta nu te schimbă în bine. Faţă de alţii? E trecător şi la fel de inutil câtă vreme altora nu le pasă. Aşadar unde îţi este etalonul conştiinţei, cine îţi trasează idealul în subconştient?

13. Tu: „nu lupt împotriva nimănui. Nici nu combat.”

Ştii, iartă-mă că te-am atacat dar eram beat, n-am nici o vină! Sau: crede-mă pe cuvânt că nu eu sunt cel ce ţi-am învineţit fălcile, dar dacă mă superi te ciomăgesc mai rău decât am făcut-o prima dată!

14. Tu: „acel final e posibil doar atunci când apa nu va mai fi udă!”

Acel final e posibil dacă apa se evaporă, adică trece din stare lichidă în stare gazoasă şi prin urmare nu mai e apă ci abur. Aşa că săriţi fraţilor, puneţi ibricul pe foc!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
misiobere - de maan la: 08/04/2007 18:37:06
(la: Despre poeme)
substantivu' asta e feminin ori masculin?

MIC adj., s. 1. adj. v. mărunt. 2. adj. crud, necrescut, nedezvoltat. (Plantă ~.) 3. adj. v. redus. 4. adj. v. scurt. (Un text ~.) 5. adj. v. minuscul. 6. adj. v. îngust. 7. adj. v. nespaţios. 8. adj. prost, redus. 9. adj. îngust. (Pălărie cu boruri ~.) 10. adj. v. subţire. 11. adj. v. scund. 12. adj. jos, mărunt, scund, (reg.) pitulat. (Casă ~.) 13. adj. v. pitic. 14. adj. scurt. (Creion ~.) 15. s. v. mititel. 16. adj. v. neadânc. 17. adj. subţire. (Buze ~.) 18. adj. v. ieftin. 19. adj. limitat, redus. (Un câştig ~.) 20. adj. v. neînsemnat. 21. adj. v. nevârstnic. 22. adj. v. mezin. 23. adj. scurt. (Vara, noaptea-i ~.) 24. adj. v. slab. 25. adj. redus, slab, (fig.) anemic. (O lumină ~.) 26. adj. v. scăzut. 27. adj. v. secundar. 28. adj. v. neimportant. 29. adj. v. inferior. 30. adj. puţin, redus, slab. (~ nădejde să ...) 31. adj. insuficient, puţin, redus, slab. (Are posibilităţi ~ de realizare.)

ŞI adv., conj. A. Adv. (Stă înaintea părţii de vorbire la care se referă; fiind vorba de verbe reflexive sau de forme verbale compuse, stă între auxiliar, pron. refl. etc. şi verb) I. (Cu sens modal) 1. Chiar, în adevăr, cu adevărat. ♦ Întocmai, exact. Precum a zis, aşa a şi făcut. 2. Pe deasupra, în plus, încă. După ce că e urâtă o mai cheamă şi Neacşa. 3. Chiar, încă, pe lângă acestea, de asemenea. Vezi să nu păţeşti şi tu ca mine. ♦ (Pe lângă un adjectiv sau un adverb la gradul comparativ, intensifică gradaţia) O cameră şi mai mare. ♢ Loc. adj. (Cu valoare de superlativ) Şi mai şi = mai grozav, mai straşnic. 4. (În propoziţii negative) Nici. Însă şi de voi nu mă îndur ca să vă părăsesc. II. (Cu sens temporal) 1. Imediat, îndată, pe loc. Cum îl zări, îi şi spuse. 2. Deja. Masa se şi pune în grădină. B. Conj. I. (Marcă a coordonării copulative) 1. (Leagă două părţi de acelaşi fel ale unei propoziţii) Este voinic şi tânăr. 2. (Împreună cu prep. „cu“ exprimă relaţia operaţiei matematice a adunării) Plus. Doi şi cu trei fac cinci. ♦ (Ajută la formarea prin adiţie a numeralelor de la douăzeci şi unu până la nouăzeci şi nouă) Şaizeci şi opt. ♦ (Ajută la formarea numeralelor care exprimă numere zecimale, legând partea zecimală de întreg) Trei şi paisprezece. ♦ (Indică adăugarea unei cantităţi) Plus. Unu şi jumătate. 3. (Leagă două substantive între care există o corespondenţă sau o echivalenţă) Binele şi răul. 4. (Aşezat înaintea fiecărui termen al unei enumerări, ajută la scoaterea lor în evidenţă) A adus şi vin, şi mâncare, şi cărţi. ♦ (În repetiţii, ca procedeu stilistic) Ia cuvântul şi vorbeşte şi vorbeşte. 5. (Leagă două propoziţii de acelaşi fel, indicând o completare, un adaos, o precizare nouă) Deschide uşa şi intră. 6. (Accentuat, în corelaţie cu sine însuşi) Atât..., cât...; nu numai..., ci şi... Are în mână şi pâinea, şi cuţitul. 7. (În stilul epic şi popular, mai ales în povestire, se aşază la începutul frazei, indicând continuitatea desfăşurării faptelor) Şi a plecat fiul de împărat mai departe. ♦ (Întrebuinţat înaintea unei propoziţii interogative sau exclamative, subliniază legătura cu cele povestite anterior) Şi ce vrei să faci acum? ♢ Expr. Ei şi? = ce-mi pasă? ce importanţă are? (Întrebuinţat singur, în dialog, ca îndemn pentru continuarea unei povestiri) Se aude cineva bătând în uşă... – Şi? – Mă duc să deschid. (Precedat de adv. „ca“ are funcţie comparativă) a) La fel ca, întocmai ca. Se pricepe la pescuit ca şi la multe altele; b) aproape, aproximativ. Treaba este ca şi sfârşită. II. (Marchează coordonarea adversativă) Ci, iar, dar. Aude vorbindu-se şi nu pricepe nimic. 3. (Marcă a coordonării concluzive) Deci, prin urmare. E o glumă şi nu o lua în serios. – Lat. sic.

BÉRE1, (rar) beri, s.f. 1. Băutură slab alcoolică, obţinută prin fermentarea unei infuzii rezultate din fierberea în apă a malţului şi a florilor de hamei. 2. (Eliptic) Ţap, halbă, sticlă de bere1 (1). – Din germ. Bier (influenţat de bere2).


deci, sancho, nu te face ca nu intelegi.

#185363 (raspuns la: #185347) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
domnule latul draga - de picky la: 12/07/2007 10:39:14
(la: Vineri si 13! Imi poate cineva da vreun sfat?)
Am aflat cu stupuoare chiar acuma ca ucigal Toaca impreunat cu uoamenii din suptordinea lui nu sastampara inca cand deja am patruns in profunzimea mileniului care a inceput.

Ieu sunt un vechi si nenfricat dujman si luptator pentru distrugerea deochiului si deocheatelor si pot ca sa ma laud cu multe multiple rapuneri a-le asemenea cum descri dumneata domnule draga latul. desigur ca conditia ca covirsirea entitatii draconice trebuie este si presupune anumite celtuieli inerentice din cauza ca nuputem porni atacul entitati decit cu cele ce trebui sa avem la noi. Asa ca total desinteresant tu dumneata sami trimeti degraba pentrunceput suma de numai 999 de dollari in bancnoturi mici. Apoi noi vom purcede la impreuna cu tovarasi mei distrugerea varaji care tia nenorocit copilarie si tineretea minunata care na fost.
Toamne ajuta la noi.

Expediaz cec la P.O.Box 898989, Vaşinton de ce. Bun asa, apoi mai vorbin.
de ce am facut-o lata? - de Horia D la: 07/02/2008 15:14:46
(la: Pune şi tu un vers !)
romeaza, asta-i tot ce conteaza:))
"i-am dat la cap cu o lopata
si acuma nu mai este fata
ca am lasat-o lata"

na, azi sunt poet:)
#283056 (raspuns la: #283055) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Aualeu ! Ma confuzasi de tot ! Tu esti ?
Sa nu te recunosc, nu lata. Alta mama in lata traista. Sau aia-i ratza, ca gasca nu poate fi neam. Ca neam de neamu nostru sfant si bun si drept si destept a fost vegetarian si a supt numai clorofila de la sanul mamei natura. Acu te vaz cu jumere si alte potoluri grele si incarnate si-s verde de suparare ! De la haita ti se trage. Ti-am zis io sa nu te bagi in troaca ca te manca porcii si vulpile. Azi-maine o sa te apuci sa scrii si versuri. Ptiu, drace ! Doamne iarta-ma !
Acuma fa bine si stai la rand la comp, ca urmeaza maica tereza in disguise !

ma iscalesc
picky, maan, prole, monte, rodica, honey etc., etc. (use your imagination !)
#376095 (raspuns la: #376090) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
trei piese mari si late - de Intruder la: 31/10/2010 00:19:20 Modificat la: 31/10/2010 00:44:36
(la: Concurs de proza ultrascurta. Votul)
dar nu foarte mari si nu foarte late. :PP

(update)

1. "vaza verde" de zaraza (221 caractere, excluse spatiile si titlul)

2. "pictorul" de Bucu (179 de caractere, excluse spatiile si titlul)

3. "doua saptamani" de mazariche (228 caractere, excluse spatiile si titlul)

PS: commul asta are 251 de caractere, pff!
Coasta de Argint-Camargue - de JCC la: 04/09/2003 08:20:41
(la: Felicitari pt casa noua, Daniel)
Este plaja care o prefer la Coasta de Azur, insa evit Grau du Roi si La Grande Motte, sunt unii peste altii, nu sunt multe dusuri pe plaja publica
prefer 7 Km mai incolo, directia Montpellier, (iesire Le Petit Travers), la Carnon, sunt dusuri si WC la fiecare 400 metri, in centru Carnon, in fatza Post de Secours, este loc mult de garare si gasesti intotdeauna, parcking public gratuit, plaja si mai frumoasa si mai lata, curatzita si greblata in fiecare dimineatza, in plus sunt o multime de scoici mari si frumoase si in apa si pe plaja, pt Julia ar fi o placere sa le culeaga. :-)
Am fost 3 zile acolo in in 1,2,3 august si doua in week-endul trecut.
Le Pont du Gard nu este departe. L-ai vizitat? Merita.
sunt si multe manade la cativa Km, se pot vizita taurii, calare pe cai..La 2-3 Km de la Grande Motte este Manade Gre.
#151 (raspuns la: #148) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
altoit - de sanjuro la: 24/10/2003 02:04:39
(la: Pt Sanjuro)
Pentru altoit trandafiri:
Portaltoiul, (maces, trandafir urcator) trebuie sa fie tanar, si sa aiba ramura portaltoi din anul precedent, (verde). Se altoieste in lunile iunie-iulie, cand deja prima generatie de flori s-a scuturat, (altoire in verde).
Pregatirea portaltoiului:
Pe ramura, (diametrul de 10...15mm)la mijlocul intervalului dintre doua frunze, cu ajutorului briceagului de altoit se practica o incizie sub forma de cruce, pe adancime cat sa ajunga la partea alba, (coaja este verde). Dimensiuni: longitudinal 15mm, si transversal 10mm. In paralel se pregateste mugurele pe care vrem sa-l altoim, (altoiul) astfel:
Se decupeaza mugurele cu o parte din coaja, inclusiv cu partea alba, (baza arata ca un varf de lance). Apoi se desprinde usor partea alba FARA A ATINGE PARTEA VERDE pe dedesupt, se departeaza usor marginile taiate in cruce ale portaltoiului, dupa care se aseaza la loc, peste altoiul introdus. Se leaga strans, spira usor petrecuta pe spira precedenta, fasia de rafie, (lata de 3...4mm)incepand cu 1cm sub baza "crucii", se ocoleste usor mugurele altoi, si se continua pana la 1cm peste "cruce", si se face nod. Pentru etansare se foloseste un amestec de ceara de albine, (in lipsa merge si parafina) si colofoniu, (saciz), care se amesteca in parti egale intr-un mic vas, (cutie de conserva goala)deasupra flacarii de aragaz. Se aplica peste legatura de rafie cand este usor caldut, NU FIERBINTE! Dupa o saptamana-doua de la altoire, se observa daca altoiul s-a prins, (se dezvolta). Daca s-a prins, dupa ce apare prima frunza, care trebuie sa aiba cam 2...3cm, se reteaza ramura la 1cm deasupra rafiei. Dupa inca o saptamana-doua, se indeparteaza toti ceilalti muguri de pe portaltoi, lasand doar altoiul.

In cazul lamaiului este ceva mai complicat. Se reteaza de la inceput portaltoiul, (obtinut din sambure pus in pamant), si se cresteaza in profunzime, la mijlocul sectiunii. Altoiul trebuie prelucrat sub forma de "pana". Se rascracara portaltoiul, si se introduce pana cu altoiul. Se leaga strans cu rafie, si se etanseaza cu acelasi tip de amestec.

Conditia de baza pentru ca o altoire sa fie reusita este ca sa recoltam altoiul cat mai proaspat, (seva sa nu se usuce).

Vitza de vie nu am altoit, si sincer, m-ar interesa cum se face.

Succes!

sanjuro
ficaciori pe canapele, (pentru JCC) - de sanjuro la: 24/10/2003 02:19:40
(la: GRASIME? Da, dar grasime buna!)
Pai am castigat la un concurs de retete culinare, (scoici cu ciuperci) un bax cu toata gama de cafea SATI...dar asta-i alta poveste.

Sa-ti dau o reteta simpla si gustoasa:

Ficaciori pe canapele:

Se iau ficaciori de pui, se spala si se scurg. Se oparesc intr-un vas cu apa clocotita, si se scurg din nou. Separat se taie fasii subtiri de bacon, kaizer sau costita, (trebuie sa fie late cam de trei degete, si lungi de 15...20cm). Se sareaza putin ficateii si se pipereaza, si se infasoara in bacon prinzandu-se cu cate o scobitoare, sa nu se desfaca. Se taie franzela, (bagheta) felii cam de 1cm, si se unge fiecare bucatica cu putin unt. Se ia un vas de sticla termorezistent, (Jena) care se unge pe fund cu putin unt, si se pun feliile de franzela, cu ruloul cu ficatei asezat vertical. Se da la cuptor, (foc moderat) si se tin cat sa inceapa sa se rumeneasca putin bacon-ul. Se seveste cu cartofi piure sau piure de spanac.
Vinul, unul demisec, usor aromat, sauvignon blanc sau sauvignon fumee, servit frapat.

Pofta buna!


sanjuro
#2020 (raspuns la: #1939) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Speranta ca sau din principiu? - de Alice la: 25/10/2003 01:12:59
(la: Diasporeanul si Mellinndda)
Intreb dupa un execitiu de observatie din care am iesit usor "descumpanita".
Nu voi cere sa spui de partea cui esti - ai fost clar.
Mi-e de asemenea limpede ca stii ca ambii au sperante si idealuri.
Eu cred ca dezvoltand aici, hiperbola ar da valoare antitezei!
Deci: cum "vede" speranta Diasporeanu’ si cum o percepe Mellinndda?(e o invesunare si-n numele asta, rostit asa, cu limba lata-n cerul gurii...):)
...nu va speriati, nu eu am f - de SB la: 28/10/2003 14:57:41
(la: Tablitele de la Tartaria)
...nu va speriati, nu eu am fost pe-acolo! Merita totusi citit.

Ca toate popoarele primitive, Maya erau foarte religiosi fiind sclavi ai superstitiilor proprii. Ei credeau ca Hunab au creat lumea itzamna fiind domnul Raiului si prietenul oamenilor. Mitul creatiei la Maya este foarte ingenios. Creatorul a strigat “Pamant” si Pamantul a aparut. El l-a plantat cu pomi si animale, a creat barbatul care devenind prea inteligent, iar asta neplacandu-i Creatorului, acesta i-a acoperit ochii. Mai tarziu el a creat si femeia.

Cand am fost in Guatemala nu am putut intelege cum aceeasi Maya, pe care ii intalneam pe strazi, azi ca si atunci, demult au putut fi ingenunchiati asa de usor. Efectiv ei nu se impotrivesc. Om fi noi romanii mioritici dar ei ne intrec cu mult. Sunt scunzi, cu o fata lata mongoloida, si prietenoasa. Incearca sa-ti vanda tot felul de lucruri dar nu sunt agresivi ori cersetori; o fac, ca sa spun corect, cu demnitate.

Atentie, cea mai perfecta estimare a anului o gasim la Maya: 365,2420!!! Calendarul lor fiind mai perfect decat cel gregorian din 1782 de 365,2425 ori Romano Julian de 365,250. Azi se stie ca lungimea exacta a anului este de 365,2422.

In anii 1480 o teribila epidemie de “small pox” a locuit Yucatanul decimandu-i pe locuitori, transformand locurile in pustiuri, templele ramanand ca abandonate. Sa fie acesta “misterul” locului? In felul acesta, in 1526-1535 conchistadorilor spanioli le-a fost usor sa-i cucereasca.

Plimbandu-ma printre ruinele templelor Maya ma gandeam ,la noi acasa, la daci, la Sarmi-seget-usa ( care in sanscrita vedica inseamna eu ma grebesc sa curg ) ; la acei fantastici daci care, cu 2-3000 de ani inainte de Maya au construit temple, acolo in nori, in masivul Surya-nului ( Surya a fost numele Zeului Soare la vechii vedici), pe Godeanu, cu mult mai grandioase decat acestea, avand un calendar chiar mai perfect decat cel maya, temple care nu sunt puse nici pana azi in circuitul mondial de informatii, a caror descriere lipsesti pana si din manualele scolare romanesti.

De ce oare la romani le este “rusine” sa se mandreasca cu stramosii lor , cu cei ce au descoperit: roata, plugul, jugul, caruta cu doua si cu patru roti, cu cei ce ne-au lasat primul mesaj scris din istoria omenirii, cel de la Tartaria !





#2470 (raspuns la: #2467) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mersi JCC. Ai in punct inter - de relu la: 30/10/2003 09:04:15
(la: Romani in strainatate)
Mersi JCC. Ai in punct interesant despre romanii din Anglia, Germania, si as adauga Austria. Oare tara gazda are un efect asupra romanilor care s-au stabilit acolo? Cuvintele "comunitate" si "Germania" poate ca nu prea merg in aceeasi propozitie. Ma bucur pentru tine JCC ca ai gasit un grup de oameni cu care sa-ti imparti viata in mod prietenos si omenesc. E rar, cred. Imi aduc aminte acum vreo 3 ani, in Kitchener-Waterloo (aici in Canada) unde am fost scolit un timp, e o comunitate romana destul de activa si mare. Cred ca sint majoritatea uniti prin credinta (biserici) dar nu sint sigur. Noi stim o familie de pocaiti, si daca caut in lung si-n lat nu cred ca o sa gasesc oameni mai de treaba decit ei. Jos palaria. Oricum, eu nefiind bisericos si foarte ocupat, nu m-am chinuit sa ma intilnesc cu aceasta comunitate. Dar in acea vara am auzit ca o sa fie un picnique romanesc la o arie de conservatie linga oras (foarte frumos, mare, cu lac, curat lacrima, copaci multi, iarba si tintari). M-am dus si eu cu prietena mea (nu vorbeste romaneste), sa-l ascultam pe Hrusca si vedem care-i treaba cu romanii nostri. A fost un success deplin. Au fost mici si suc (consumul de alcool este interzis in locuri publice) oamenii erau prietenosi, respectuosi, umoristi, veseli, si nici n-au clipit cind au trebuit sa vorbeasca engleza cu prietena mea, samd. Intr-adevar, m-am simtit mindru de romanii nostri. Apoi, cind a iesit Hrusca la mijloc in iie alba si pantaloni negri, cu chitara'n mina, si-anceput sa cinte cu vocea lui puternica "Treceti batalioane romane Carpatii...", mie, macho man, cu sufletul tare ca piatra, imi curgeau lacrimile girla! Oh boy. M-a uns pe suflet.

Apoi am stat la o coada de 30m sa cumpar un CD si sa dau mina cu Hrusca si sa-i spun ca a fost excelent. Apropos, vreau sa adaug ca profesionalismul lui Hrusca este impecabil. What a guy! E cumva din Ardeal? Ca asa se pare.

Numai bine,
-R
#2718 (raspuns la: #2685) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce este greu de priceput? - de Zamolxe la: 04/11/2003 05:45:41
(la: Israelul, amenintarea cea mai mare pentru pace...)
Intre extremist si Peres este un semne de punctuatie, o virgula, asa ca numai cine nu pricepe limba româna intelege altceva.
Si semnele de punctuatie au un rol in constructia propozitiilor si frazelor si nu doar un rol ornamental artisitic.

Asa ca sa ma ierte adminu' daca folosesc pentru cine nu stie gramatica limbi române un cuvint care incepe cu V si termina cu ACA.
#3115 (raspuns la: #3114) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sa ma pazeasca Bunul Dumnezeu... - de JCC la: 07/11/2003 11:34:39
(la: sindromul catalina...)
c-asa diaree verbala n-am vazut de cand mama m-a nascut... ca nu numai bate câmpii, cum spunea cineva pe aici, da-ti face tzara in lung si lat.. sau poate globul lumii..

Am pierdut ore intregi, un timp pretios sa sterg sute de mesaje ale acestui utilizator "catalina bader" asta mi-a fost sansa, ca am multe subiecte pe forum
am primit si multe mp de la utilizatori care nu locuiesc in sudul Frantei (!) care ma rugau sa sterg "aiurelile offtopic", de pe subiectele mele..

Am s-o banez si eu de pe toate subiectele mele, sper s-o faca si altii, ca poate asa ne scapam si se duce poate in alta parte...

#3596 (raspuns la: #3567) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt Zabriski - de ninel la: 11/11/2003 14:28:47
(la: 4000 de caractere despre cenzura de la Luneta)
In primul rand, scuze ca te-am numit altfel de cum te cheama.

Recunosc ca am exagerat si ceva filtrare este necesara. Un filtru setat de fiecare ar fi suficient, dar se pare este neacceptabil pt admin(i) si majoritatea celor care si-au dat cu parerea.

Cat despre intrebarea ta despre "cati pleaca din cauza banarilor abuzive si cati din cauza ca “legea banarii” nu se aplica la timp", nu crezi ca solutia stil slashdot.org propusa de mine ar fi un compromis acceptabil care ar elimina in mare cel putin prima necunoscuta (banarile abuzive)?

Iar despre reinceperea discutiei daca esti banat pe nedrept, in teorie suna bine insa in practica e cu totul altfel... Adica, daca exista un subiect de discutie pe care s-a discutat de cateva zile (sa zicem despre antisemitism), si gazda decida sa blocheze pe cineva (sa zicem JCC blocheaza pe valentinb), crezi ca persoana blocata are vreo sansa sa continue discutia pe acelasi subiect cand majoritatea deja si-a dat cu parerea de prima data? Majoritatea oamenilor prefera sa ignore pe cei castigati dintr-un reflex conformist, deci in general evita reluarea discutiei cu cei ce au fost "banati". Am dreptate sau nu? Cati au continuat discutia reinceputa de valentinb dupa ce a fost blocat de JCC?

Pt mine solutia propusa de tine, de repornire a discutiei in cazul banarilor injuste, e o eschivare etica de proportii asemanatoare cu cea din mass-media in care un ziar publica cu litere de schioapa o gogoasa pe prima pagina si cateva zile, saptamani sau luni mai tarziu publica o retractie de doua propozitii jos intr-un colt pe pagina a saptesprezecea. E prea putin, prea tarziu, prea strutist. La putini le mai pasa...
#3991 (raspuns la: #3981) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tunick : oamenii ca o turma - de Dinu Lazar la: 14/11/2003 09:50:06
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
aaa...sigur ca arta ar trebui sa transmita idei, da` fiecare arta cu meshteshugu` sau... una e meshteshugu` si alta e ideea... una fara alta nu se poate... ai o gara cu o suta de femei goale? Asta e o idee. Si? In conceptia mea asta nu ajunge... trebuie lumina, cadru, atmosfera... iacata ce spun cei mari:

"Simply look with perceptive eyes at the world about you, and trust to your own reactions and convictions. Ask yourself: "Does this subject move me to feel, think and dream? Can I visualize a print - my own personal statement of what I feel and want to convey - from the subject before me?"

-Ansel Adams

It is light that reveals, light that obscures, light that communicates. It is light I "listen"
to. The light late in the day has a distinct quality, as it fades toward the darkness of evening. After sunset there is a gentle leaving of the light, the air begins to still, and a quiet descends. I see magic in the quiet light of dusk. I feel quiet, yet intense energy in the natural elements of our habitat. A sense of magic prevails. A sense of mystery. It is a time for contemplation, for listening - a time for making photographs.

-John Sexton
#4248 (raspuns la: #4243) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Top 3 - de Dinu Lazar la: 16/11/2003 07:17:46
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Din pacate nu stiu...efectiv nu stiu care fotografii imi plac. Fac citeva imagini care ma lasa pe moment lat de placere si in doua saptamini vad ca sunt niste jafuri...sau imagini aparent banale facute acum 10 ani acum mi se par superbe... cine stie. Teoretic eu propun imagini, ramine ca cei care vad cite ceva sa retina sau nu sau sa spuna...
#4399 (raspuns la: #4378) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: