comentarii

propozitii despre iarna alcatuite din mai multe cuvinte


Cauti rezolvarea subiectelor de la simularea bac-ului la matematica?
O gasesti la linkul de mai sus, la cursul 22, sectiunea 22.01 :)
www.prepa.ro
Photomagazine - de Dinu Lazar la: 21/09/2005 17:55:11
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Extrem de interesant... multumim...
Asa cum il stiu eu pe domnul respectiv, cred ca este chiar dinsul, il caracterizeaza sinceritatea si spusul direct al lucrurilor.
Faptul ca s-a sters postarea este o prostie, o mare eroare fundamentala, o chestie de probitate si de seriozitate; daca faci un forum numai pentru cititori molcomi care sa te laude sau sa aiba pareri soft...vai de comunicarea cu cititorii...
Domnul Bumbutz este singurul fotograf mare roman care s-a tinut demn departe de publicatia respectiva, si, ca cel mai mare fotograf roman, dupa parerea mea, este o o chestie de putere si de verticalitate, pe care multi nu o au, sau care la multi nu se vede.
Chiar si parerea asta stearsa de pe forum e importanta si ar trebui practic facuta o masa rotunda pe chestia asta.
In loc sa se faca o masa rotunda si sa se extraga parerile critice si sa se aplice pentru bunul mers al redactiei, in loc sa il invite la Oradea la redactie si sa il tina la bazine la Felix cu cafelute si sa il intrebe ce parere are si ce s-ar putea face, domnii ii sterg mesajul.
Incalificabil.
Pe de alta parte, revista Connect, scoasa de aceeasi redactie, arata foarte bine si - din cite am vazut - are texte foarte bune... si nu pot sa nu vad si la actualul Photomagazine o incercare soldata in timp cu rezultate relativ si oarecum vizibile de a depasi catastrofa abisala a textelor primelor numere.
Sigur ca pina la eleganta, nobletea, corectitudinea si profesionalismul condeierilor de la revistele straine, mai e o cale lunga.
Cel mai simplu pentru redactia citata ar fi sa aiba un critic de arta sau de fotografie, angajat sau colaborator, bun cunoscator al fotografiei dar nu partizan al unei grupari sau al alteia din cele care se taie cu cutzite pe forumuri, care sa dirijeze partea cu interviurile, pentru ca se vede ca intrebarile sunt puse neselectiv si cind nu sunt foarte generale nu sunt nici de natura sa scoata ce se poate scoate...
Si partea tehnica ar trebui de asemeni sa treaca pe la un inginer de optica sau un fizician fotograf macar amator care sa dea cursivitate limbii si corectitudine cuvintelor, si sa faca din partea tehnica o tribuna importanta, mai ales vazind ce cacastrofa sunt testele foto din revistele de IT.
Asa ca stergerea mesajului, tinind seama si de cine e scris, este incalificabila, nu da bine intregii structuri redactionale si ar trebui dimpotriva, sa creeze o discutie fulminanta pe forum acolo, sa se indrepte lucrurile, nu sa le ascunda sub pres, pentru ca si la un cazan cu abur, daca astupi supapa ca te enerveaza si fluiera, cazanul face bum si se duce dracu` tzevaraia - si vine si iarna.
Si chiar daca nu era Bumbutz, nu iese fum fara foc...
#73707 (raspuns la: #73695) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
@ampop - de darkdream la: 14/10/2005 23:30:19
(la: Cine suntem noi, romanii?)
Cu mici exceptii as descrie viitorul romaniei dupa aderarea la UE aidoma cu cele scrise de tine.
Poate ma insel, dar cred ca si tie ti-e clar, ca cele descrise nu sunt decat un inceput de drum. Drumul spre libertatea democratica de tip occidental, unde discriminarea este doar o realitate indepartata dinafara granitelor proprii, unde saracii - in masura in care mai exista saracie - si elita sunt tratati in mod egal cu ajutorul unei legislatii stabile, aplicata corect si nepreferential.
Drumul este pietros, ascunde capcane si produce o mare cantitate de praf in ochii mariti de asteptari. Cat de neintemeiate sunt asteptarile mai descrie unul sau altul dintre "curajosii" care au plecat dupa 90 "in exil" si care a descoperit ca lumea "normala" pe care a sperat s-o gaseasca in vest, este doar normala pentru elita sau pentru bastinasi. Pentru restul lumii pot sa continui cu cuvintele tale.
Si drumul este telul...

"Nu ne vindem tara pentru un pumn de dolari" a fost o alta vorba de prin 90. "Mai bine asteptam 15 ani pana vin altii si ne-o iau pe gratis" ar fi intregit pe-atunci un profet. Dar noi n-am avut profeti, sau cei pe care i-am avut am reusit sa-i ignoram.
"Psihologia gloatei" a fost intr-adevar bine folosita. Dar a fost - poate inca este - manipulata intr-un mod mai putin pervers decat o face capitalul. Capitalul care iti da tot ce-ti doresti.
Ok, sanatatea ruinata de stress nu ti-o poate reda, si nici ceea ce pierzi pe plan spiritual nu poti cumpara. Dar in rest poti avea tot ce cuprinde lumea viselor: Celular, iarna rosii din Olanda, un Jeep...
Nu poti pretui ceea ce ai, dacat dupa ce nu mai ai...

"Capul plecat sabia nu-l taie" este o maxima pe care fiecare roman trebuie s-o ia cu el pe drumul democratizarii crestine, ca si fiecare roman care se uita cu jind la soferul fara centura de siguranta al Jeep-ului din descrierea ta.

Dar daca am invatat undeva ce este duplicitatea, atunci aici, in occident unde nu-mi cunosc vecinul, unde dupa ce se intuneca nu mai am ce cauta pe strada intr-un oras mare ca Berlinul. Aici unde pericolul de a trage scurta in jocul cu prefacatoria m-a facut neincrezator in semenii mei, unde masina si chiria imi mananca trei sferturi din salar.

Nici un roman nu trebuie sa se teama, ca Romania nu va putea adera la UE, indiferent de IQ sau alte criterii care tin de logica sau de scara valorilor asa cum o cunoastem. Dimpotriva, Romania ca si Bulgaria vor fi primite cu bratele deschise, ca noi piete de productie si desfacere, ca noi zone unde orele de munca se vand cu pret de talcioc. Iar acest aspect se preteaza foarte bine la santaj cand e vorba de salariul meu, al proletarului din occident.
Si pentru ca vorbeam de IQ: Cei de la Bruxelles au intr-adevar und "IQ mai mare de 70". Acesta este argumentul de baza in rationamentul privitor la aderare.
Si ce va urma?
Simplu: Firme din vest vor descinde la fata locului cu cecurile completate, vor cumpara tot ce tine de infrastructura, vor rationaliza resursele (adica vor da afara cu nemiluita) si daca nu vor face intreprinderea una cu pamantul, o vor restructura de n-o va mai recunoaste nimeni. Intreprinderile moderne vor fi cumparate de Concerne, Concernele vor fi cumparate de Grupuri de investitii, productivitatea va creste direct proportional cu calificarea personalului si in acelasi timp va scadea necesarul de forta de munca.
Atunci, cei cu Jeep-uri nu vor mai putea fi categorisiti in "elita de partid si de stat" ci in "cei care au".
Iar cei care n-au, nu vor avea nici atunci. Si de asta au grija - printre altii - cei de la Bruxelles.

Cum spuneam: Este un inceput de drum.
Si drumul este telul...

...
#78819 (raspuns la: #15542) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
da... - de Ivy la: 15/11/2005 22:28:19
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
cred ca am mai scris pe subiectul asta..sau poate nu..

eu am doi copii si amindoi vorbesc romaneste. Unul are 7 ani si celalalt 12..Unul nascut in tzara de adoptie, altul adus aici la 2 ani..

Studieaza amindoi in scoala de lb. franceza..deci vorbesc si scriu cursiv in limba franceza..vorbesc engleza cu prietenii si peste tot in cursul zilei..(vorbesc, scriu si citesc carti in engleza)..si vorbesc cu noi in limba romana, scriu in limba romana si citesc in limba romana (mai ales cel de 12 ani)

M-am straduit sa-i invatz limba romana?!?! La inceput m-am straduit cu cel mare...apoi am renuntzat pentru ca erau prea multe de facut...in prea multe limbi..:-)

Amindoi parintii vobim romaneste cu ei..si cerem sa ni se raspunda in romaneste..Corectam atunci cind auzim greseli..DAAR desigur ca nu au un vocabular bogat..Ne mai uimesc din cind in cind cu propozitii sofisticate in limba romana..Scriu scrisori lungi bunicilor si i-am indemnat sa-si faca prieteni in Romania cu care sa corespondeze..

De ce am cerut sa ne raspunda in romaneste?? Pentru ca mi se pare aiurea sa vorbesc acasa o alta limba decit limba mea materna.

Ce vor face ei cu copiii lor?!?! E treaba lor..eu mi-am facut datoria si i-am invatat limba..Ei sunt mandrii sa spuna peste tot ca sunt romani si sa spuna colegilor cuvinte in romaneste...so, se poate, dar nu e o necesitate pentru unii..pentru mine/noi a fost.
Limba romana e foarte importanta..face parte din...NOi.
#87860 (raspuns la: #87790) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despartirile" 1" - de casyana la: 18/11/2005 20:04:21
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
cred ca mi-ar trebui o noapte intreaga sa pot scie despre despartirile pe care le-am avut pana acum.o sa scriu putin cate putin.despartirile sunt un lucru inevitabil si trebuie sa ne conformam si sa mergem mai departe.unele ne marcheaza,altele ne lasa reci.
prima despartire si una dintre cele mai importante:de tatal meu.parintii mei s-au despartit cand aveam 6 ani.pt mine era totul asa de frumos dar habar nu aveam ca mama mea traia un cosmar si indura totul pt ca noi,eu si fratele meu sa avem un tata.pt mine totul era simplu:aveam aproape tot ce imi doream pt ca tatal meu era inginer in combinatul din calarasi si pe atunci mergea f bine.imi aduc aminte ca in fiecare zi la ora 4 dupa masa il asteptam la coltul blocului (mai departe nu aveam voie ca treceau masini) sa imi dea bani de inghetata.eram atat de incantata cand il vedeam in costum si atat de mandru de el.cand mergeam la balci ,noi doi eram sufletul targului.ma lua in brate si imi facea toate placerile.si-a dorit f mult o fata si cand m-a avut m-a rasfatat din cap si pana in picioare.sa nu intelegeti gresit ,fratelui meu ii acorda aceeasi atentie,numai ca eu fiind mai mica ma alinta o "tzara" mai mult.in iarna dinainte sa merg la scoala imi aduc aminte ca mi-a cumparat o geaca de iarna, rosie cu un mos craciun pe o maneca,doamne ce bucurie.in noaptea ceeea am dormit cu geaca pe mine,nu a fost chip sa ma comvinga sa o dau jos.mergeam peste tot cu el:duminica pe terenul de fotbal unde se intalnea cu ceilalti colegi la un meci,la piata cand il trimitea mami,cand era pana peste cap cu treburile si nu avea timp,ma mai lua si pe la birou cand nu avea mult de lucru.pt mine toate bune si frumoase.in schimb parintii mei aveau mari probleme dar de dragul nostru niciodata nu s-au certat de fata cu noi.pana intr-o zi cand lipseau cateva zile ca sa implinesc 6 ani,i-am auzit certandu-se.dupa putin timp l-am vazut facandu-si valiza si dus a fost.am ramas ingenuncheata si cu fata de lacrimi pt ca nu stiam ce se intampla.si in mintea mea de copil ,urma sa vina ziua mea si trebuia sa suflu cu el in lumanarile de pe tort.nu intelegeam nimik.fratele meu nu era acasa.am inceput sa tip la mami"numai tu esti de vina ca a plecat".fara sa imi dau seama cat suferea mami din cauza cuvintelor mele de copila fara minte.m-a luat in brate si mi-a spus doar atat"ai sa intelegi tu mai tarziu"
si iata ca au trecut anii,la inceput a tinut legatura cu noi,mai ales cu mine,pt ca fratele meu fiind mai mare a inteles care era situatia.
este despartirea care m-a marcat cel mai mult.nu cred ca are rost sa spun care sunt motivele despartirii parintilor mei dar cert este ca mama mea avea dreptate cand a spus ca am sa inteleg mai tarziu.inca regret cuvintele pe care i le-am adresat mamei mele pt ca ea era cea care suferea cel mai mult dintre noi toti.a indurat saraca multe pt noi,dar pana la urma a ajuns la limita.cam atat pt azi ca am inceput sa devin melancolica si nu vreau sa indispun pe nimenui cu povestea mea.imi cer scuze daca v-am plictisit.


---------------------------------------------------------------------
"uitarea si mersul mai departe sunt cea mai buna intelepciune"
PLEONÁSM, pleonasme, s.n. Er - de gigi2005 la: 27/11/2005 01:42:25
(la: Pacatele Evei - pleonasm?)
PLEONÁSM, pleonasme, s.n. Eroare de exprimare constând în folosirea alăturată a unor cuvinte, construcţii, propoziţii etc. cu acelaşi înţeles. [Pr.: ple-o-] – Din fr. pléonasme.

Ce cred despre restul? Sa fim seriosi!
contrariile... provoaca - de Sibipot la: 04/12/2005 15:29:33
(la: sa facem un film!)
Sa imi fie scuzata interventia anterioara dar nu am avut nici o clipa intentia sa va descurajez, ba din contra... si ca sa argumentez cele sustinute am sa va scriu o mica istorioara care sa inspire in initiativa voastra

Bunicul meu, taran cu ceva avere si mai citit un pic avea o mare placere cand mergea la Bucuresti cu deiverse treburi, si astea se intampla de cateva ori pe an. Intotdeauna se imbraca in "haine nemtesti" elegant şi ferchezuit de doar mainele batatorite de plug il tradau si dupa ce-si termina treburile musai mergea pe Lahovari unde era un birtulet tare intim si placut "LA profir", unde consuma o cinzeaca de mastica, o friptura garnisita cu cartofi prajiti si doi mici si o salata nemteasca si o sticla de Fancusa de Dragasani. Atunci uita de toate treburile si necazuirle si se simtea "boier" cum ii placea sa spuna. Toate aste pana intr-o zi cand a descoperit cine-i patronul birtului si cand cu obida a hotarat sa nu-i mai calce pragul.
In urbea noastra prin anii 30, din secolul trecut, in fiecare zi de sambata si duminica in Piata mare cersea unul Dinu, poreclit pe drept Milogu. Avea un anume fel de a cersi si toti il simpazizau si nu era trecator să nu-i puna un bănut in palma intinsa, curata, nu ca a altor cersatori mizerabili si zdrenturosi, in care pastra era mereu o moneda. Omul cersea dar cu o anumita demnitate:
"Di dai vere si matale,
ceva parale,
ca-i ziua matale,
ca sa traiesc si eu,
dati-ar Dumnezeu
mii si milioane
in buzunar.."
De aceia ii se mai spunea si "poietul" iar multi sustineau ca ar fi de vita nobila, scapatat.
Intr-una din zilele de vizita la Bucureşti, ca deobicei a mers la birt"la Profir". Era plin ochi. Chelnerii, care-i luase seama ca era un client cu dare de mana, de cum l-au vazut au facut pe dracu-n patru si i-au asezat intr-un colt o masuta nu mai mare decat o batista, probabil un piedesta de flori si i-au adus ceea ce stiau ca are obiceiul fara sa apuce sa dea comanda. Vazand atata clientela a intrebat ce se intampla. "Patronul sarbatoreste zece ani de cand a cumparat birtul si si-a invitat prietenii la sarbatoare. Asa ca, nene Ghiorghita, azi consumatia e pe gratis." "Si ciene-i patronul?" "Rabdare că o sa apara imediat." Si bunicul mai mult privea spre usa de unde banuia ca o sa apara patronul. Tare mult dorea sa-l cunoasca, tinand cont de bucuria pe care o avea cand era servit "boiereste" si uita ca-i un amarat de taran.
Sosi clipa mult asteptata. In pragul usii ce ducea spre birouri aparu patronul, elegant imbracat insotit de doua cadane, una blonda si una bruneta cam oachesa. Bunuicului intai i-a picat ochii pe madame si cand s-a uitat spre insiotitor, sa-i pice plombele (nu prea avea ca avea o dantura de spargea samburi de maslina). S-a frecat la ochi si mai privi inca odata mai cu atentie. Nu, nu-i posibil, mai curand o asemanare. S-ar putea sa fie fratele geaman a lui Dinu Milogu. S-a dumirit doar cand seful de sala a anuntat ca "Domnul Dinu doreste sa va adreseze cateva cuvinte, rog liniste!"
Cand domnul Dinu a treminat spiciul toti s-au ridicat in picioare si au aplaudat si aclamat pe vorbitor, numai el a ramas pironit pe scaun, cu imbucatura inca neinghitita. Un chelner s-a apropiat si l-a intrbat la ureche: "Nene Ghiorghita ori iti e rau?" Simtea cum il apuca nabadaile si asta nu-si vede de treburi il intreaba tampenii. "Ba foarte rau draguta si nu-mi trece decat daca patronul vine la masa mea." "Se face nene. Ma duc sa-i spun dorinta dumitale" si s-a trezit cu patronul la masa lui cu insotitoare cu tot. Bunicu a inghitit imbucatura si doar atat a spus: "Tu?.."holbandu-se ca apucatul la viztatorul din fata lui ramanand cu ochii pironiti pe chipul lui. Nu, nu-i greseala el este sigur Dinu Milogu, confirmare care veni si din partea celuilalt. "Da, Ghiorghita... Hai pan' la mine in birou" si facu semn unui chelner sa-i mute tacamul in biroul lui.
Dinu a fost sarac si venit de la tara cand razboiul era in toi. A muncit pe unde a apuca, munca cu rupere de oase si castig putin. Intr-o zi facand un pariu cu alti colegi de munca cine castiga mai bine timp de o saptamana s-a apucat sa caute si alte slujbe, dar tot cam fara bani. Se apropia ziua scadentei si nu prea castigase mare lucru si ca orice oltean ambitios si de frica sa nu piarda pariul i-a venit ideia sa se apuce de cersit in colt la Coltea. La inceput nu pre il baga nimeni in seama si nu castigase decat doua monede si alea de la niste babe care-l priveau cam pofticioase. I-a venit ideia sa zica si ceva nu sa stea ca mutu. Incet, incet a compus si cunoscuta-i "poiezioara", e drept nu prea academica, dar acum ii aduce o gramada de bani. Bineanteles ca a castigat pariul, mai ales ca ce castigase intr-o saptamana acum castigase intr-o zi. Asa ca s-a lasat de munca si a inceput sa cerseasca zilnic pana intr-o zi cand l-a vazut un consatean, oltean de-al lui si a simtit ca-i crapa obrazul de rusine. Asa a hotarat sa cerseasca in alta parte, ca Bucurestiul e plin de olteni si mai stii... S-a urcat in tren si cersind din compariment in compariment (niciodata nu a inteles de ce nasu' nu-i cerea biletul) asa a ajuns si la Buzau unde in fiecare sambata si duminica este in Piata mare. In restul saptamanii cersea in alte orase. Afacerea mergea si prinsese chiag, dar se purta tot imbracat modest si curatel sa nu atraga atentie. Intr-o zi de iarna geroasa a vrut sa intre in birt sa bea un vin fiert. La usă un chelner l-a oprit, vezi doamne ca nu este imbracat decent. Atunci si-a propus sa puna mana pe birt si sa intre in el cand va dori si mai ales sa-l dea afara pe nesimtitul de chelner sa ramana pe drumuri. Mai intai a inceput sa se intereseze al cui este. Asa afla ca este al unuia Profir Bundala, care avea doar o mostenitoarea cam tanta, sluta si urata ca muma padurii. Bietii oameni erau inebuniti ca nu scapa de tuta din casa, nimeni nu se incumeta s-o ia de nevasta. Asta mai putin l-a preocupat pe Dinu, ba din cotra era un atu in plus. Si ce daca e urata, noaptea si muma paduri e frumoasa.
Dinu a inceput sa dea tarcoale casei, imbracat la trei ace cu garoafa la butoniera, plimbandu-se pe trotuarul de vizavi cat era ziulica de mare. Safira, fata birtarului, l-a vazut o data, de zece ori si i-a cazut cu tronc baiatul. I-a spus ma-si si aceasta la instiintat pe barbate-su, care greu s-a lasat induplecat sa-l abordeze pe flacau. "Ce, fa, crezi ca ala este chior? Uitate ce chipes e." La insistentele femeii s-a lasat induplecat ca stia ca Retuta lui nu o sa-i dea pace pana cu face ca ea. Ca din intamplare intr-o zi Dinu si cu Profir s-au intalnit, au schimbat cateva cuvinte si Profir l-a invitat acasa sa-l cinsteasca asa, cum se cade pe o caldura de foc, cu o inghetată, lucru pe care Dinu atata astepta şi cam greu s-a lasat comvins sa accepte invitatia. De atunci nu a mai plecat din casa lor, iar el vedea in Safira nu urata si tampa, care de cum scoatea o vorba da cu maciuca in oale, ci averea din carca ei. Ii deveni draga. Spre toamna au facut sui nunta. Dupa nunta Dinu i-a propus socrului sa se ingrijeasca el de birt apoi sa i-l vanda lui oferindu-i ceva banuti, cam la jumatea valorii. Mai tarziu s-a felicitat ca a avut aceata ideie cand dupa nici un an jumatate scumpa lui nevasta a fost intelpata de o viespe si in cateva ore, din cauza socului anafilactic produs de intepatura, s-a petrecut in lumea celor drepti.
Pe chelnerul care nu l-a lasat sa intre l-a ridicat la rang de sef de sala, ca o rasplata ca l-a abitionat si nu l-a dat afara cum isi propusese catranit ca nu-l lasase sa intre in acea zi geroasa.
Cu toate astea el tot venea la Buzau, mai ales ca isi gasise acolo o vaduvioara cu trei copii, care era tare frumoasa si focoasă. De cersit cersea acum din placere, altfel simtind ca ii lipseste ceva, dar mai ales ca vaduvioara asta stia despre el.
Intr-un din zilele pe cand cersea in Piata mare a intalnit un micut cersator pe care l-a luat sub obladuriea lui. I-a placut baiatul ca era tare fasnet si simtitor. L-a invatat cum sa castige simpatia trecatorilor si cum sa se chivernisească si sa puna bani de-o parte, pentru zile negre. Intr-un fel l-a adoptat si mai tarziu l-a indemnat sa faca scoala, ba chiar sa mearga si la facultate, ajutandu-l dupa puteri si avea, mai ales ca atunci cand il vedea isi aducea aminte de copilaria lui. Nicuta, asa il chema pe micul cersator, l-a ascultat si il considera al doilea parinte alui ca parinti cu avea.
Au venit coministii si a ramas fara birt. Nu l-au lasat nici macar sa lucreze in birtul lui asa ca s-a intors mai abitir le meseria de cersator, dar numai in Piata mare din Buzau. Aici era si singura lui bucurie, Nicuta, acum profesor la o scoala dintr-o comuna limitrofa si care nu uitase ajutorul pe care l-a primit. Nicuta niciodata nu l-a ocolit si ici nu a tinut secret relatia lor. Cand s-a asezat la casa lui, casa facuta cu mainele lui dar si cu bani de la Dinu, Nicuta l-a asezat in capul mesii alaturi de tata socru, care se uita cam urat la el ca stia ceine-i. Nicuta si sotioara lui l-a iubit ca pe un parinte si acesta cersea mai putin in Buzau acun schimbandu-si locul de munca la Braila si Galati, unde isi luase si o camaruta. A murit singur doar cu gandul la Nicuta al lui, cam prin anii 1965-66 caruia , simtind ca ii vine sfarsitul i-a lasat o scrisoare si un testament si se spune ca in camaruta lui s-au gasit sub saltea 43 de cecuri cu castiguri in masini si patru cu cate 10000 de lei, toate pe numele lui Nicuta, copilul lui de suflet. Ganditi+va ce valoare aveau cand o casa bunicica in noile cartiere muncitoresti, costa intre 50-60 de mii lei

Si maine este o zi... poate mai buna!
#92779 (raspuns la: #92721) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ai văzut? - de Viorel 1963 la: 09/12/2005 19:54:36
(la: In curând Craciunul..)
Dragă Mario, mă bucur pentru că nu ai reuşit să sesizezi unda de cruntă amăreală din cuvintele mele! Iisus e prietenul tău? Şi atunci de ce te grăbeşti să arunci cu piatra cuvintelor? De ce nu ţi-ai dat seama că pe mine mă doare acest popor care îşi uită tradiţiile, inclusiv Naşterea Mântuitorului, înlocuindu-le cu fuga după materialităţile şi deziluziile financiare ale unor sărbători de iarnă virate direct spre teoria consumismului? Da, ai dreptate, sunt născut în '63 da' nu am fost membru de partid deşi eram vânaţi cu arcanu', toţi cei care sub diverse pretexte refuzam să uităm că în fiecare an, pe 25 decembrie se naşte Mântuitorul şi nu vine Moş Gerilă! Pace ţie!
#94066 (raspuns la: #94032) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspuns lui embrio - de Nanina la: 19/12/2005 11:51:00
(la: cum ii vedeti pe cei deprimati?)
Este imposibil sa cunosti oamenii daca nu cunosti forta cuvintelor.
Confucius
Depresiile se agraveaza primavara si toamna. Iarna cand deja nu mai avem parte de soare,toti avem stari mai proaste.Atunci ne trebuiesc mici ajutoare, care dupa parerea mea, sunt la indemana.Alegerea culorilor care ne fac sa ne simtim bine, atat in vestimentatie cat si in amenajarea locului in care traim si muncim.
#95848 (raspuns la: #95748) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un an si 5 luni... - de oberon la: 21/12/2005 10:55:53
(la: Amintiri din armata)
Doua ierni nenorocite, cand dezapezeam de la 4 dimineata cu lopata nameti de un metru...
La transmisiuni, alergand cu statia R-104T in spinare, si cu cutia de alimentare. Impreuna cu armanentul, masca, lopata de infanterie, foaia de cort si ratia de alimente pe o zi insumau exact 42 de kg. Iar eu aveam aproape 60. Cand am dat examenul pentru clasa a 2-a, am mers iarna la -15 grade prin padurea inzapezita, vreo 5 km. Dupa care m-am catarat intr-un copac sa-mi intind antena filara, pentru ca nu aveam semnal cu cea normala, fiind ecranat de o biuta. M-am frecat cu zapada cateva minute pe maini pana s-au facut rosii si s-au incalzit. Apoi am inceput sa manipulez butonul inghetat, iar inceputul radiogramei suna intotdeauna la fel: trei "v"-uri si o "separatie": ti-ti-ti-ta/ti-ti-ti-ta/ti-ti-ti-ta/ta-ti-ti-ti-ta...Imi inghetasera lacrimile pe obraz, si as fi dat orice pe o gura de tuica fiarta...
Cu trei zile pana sa ne liberam, in februarie, ne-au strans pe toti in club si ne-au anuntat ca au intrat rusii in Afganistan, ca sunt masuri speciale si ca ne vor mai tine minim 35 de zile in plus. A fost jale...Cand a terminat de citit comunicatul, comandatul a incheiat cu cuvintele: "semneaza General de armata X-ulescu". Iar din fundul salii s-a auzit limpede un glas: "-Baga-si-ar p..a in ma-sa!" In linistea mormantala ce se lasase, comandatul a adaugat. "Asa-i, da' n-avem ce face..."
Mimica e dialogul fara cuvint - de mya la: 21/12/2005 23:05:08
(la: joc)
Mimica e dialogul fara cuvinte.

Ce e lumina?
#96487 (raspuns la: #96294) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cintec cuvinte - de iulian1941 la: 07/01/2006 20:16:39
(la: Cine stie sau are, muzica si versurile cintecului asta?)
Va rog daca aveti cuvintele sa mi le trimiteti si mie
miulian77@yahoo.com.
Multumesc anticipat
#99007 (raspuns la: #64556) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de iarnă - de Popescu Cezar la: 19/01/2006 11:42:31
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
am apucat să ies duminica trecută la pozat iarna de pe lîngă orăşelul meu.
http://www.popescoo.net/cezar/main.php?g2_view=core.ShowItem&g2_itemId=497
#101076 (raspuns la: #101009) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cer scuze cititorilor care au - de Nonverba la: 22/01/2006 11:45:47
(la: Premiile pentru literatura – Cafeneaua.com 2005 - Rezultatele!)
Cer scuze cititorilor care au votat intrucat au fost pusi fata in fata cu o mana de texte mediocre, dintre care au trebuit sa-l aleaga pe cel jalnic intr-un mod mai cosmetizat/suportabil. Stiu cel putin alte 2 texte de o valoare incontestabil mai mare decat cele alese pt votare, care insa nu au trecut de pre-selectie. Se va folosi argumentul subiectivitatii. Minunat! Atunci, straduiti-va pe viitor sa creati un juriu cu mai inalte simturi critice, iar nu unul alcatuit in pripa prin auto-nominalizare.

Clubul dvs de discutii imi pare a fi o joaca de-a libertatea cuvantului, de-a "priveste, gandesc!", de-a "uite perla, nu e perla" (ocazie cu care rog administratorul site-ului sa modifice linkul de creare a unui cont, cel care apare ţanţoş pe prima pagina; "creeaza-ti un cont", e corect).

Inca o data, cer scuze "publicului" si rog ca textul meu sa nu fie introdus in mirobolanta colectie de texte premiate. Cu alte cuvinte, renunt la premiu. Felicitari, intruder, destinul vrea sa stralucesti.

Succes la viitoarele editii,
nonverba
#101598 (raspuns la: #101524) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Uite cine vorbeste! - de 1octav la: 25/01/2006 09:43:18
(la: "TIGANIADA"- o istorie nestiuta si improprie poporului roman?)
Lupul moralist :))
In limba romana si in orice alta limba cred, cuvintele de la inceputul propozitiei se scriu cu litera MARE.
Dar lasand chestiunile legate de forma la o parte, as vrea sa spun ca sunt nemultumit de felul in care este privata / abordata problema Romilor. Nu sunt suprins, cunosc de ce sunt in stare co-nationalii mei, dar sunt ... nemultumit. In primul rand termenul de "tigan" este incorect si derogator. Cam la fel cum "ghiaur" (adica necredincios) trebuie sa fi fost o denumire jignitoare pentru bastinasii acestor plaiuri. Cat este de greu sa intelegi ca "tigan" este o denumire data din afara comunitatii si orice comunitate trebuie sa aiba privilegiul de a-si alege numele??
Cat este de greu sa iti dai seama ca un cuvant care are numai conotatii negative este un cuvant urat, un cuvant ce transmite o atitudine?? Tigan nu este un cuvant nevinovat, neutru, este derogatoriu! La fel ca poponar, bozgor, handicapat etc.
Dragi si stimati co-nationali, puneti mana si invatati sa vorbiti politicos... si romaneste!
Sa auzim de bine!
#102092 (raspuns la: #102072) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sa dau un exemplu, pentru uni - de Daniel Racovitan la: 30/01/2006 11:18:18
(la: Romanii din tzara vs. diaspora)
Sa dau un exemplu, pentru unii poate parea frivol, dar e destul de relevant.

Imi amintesc cum eram in iarna lui 1999-2000 la Paris, in preajma Anului nou, prin magazinul de parfumuri Sephora de pe Champs-Elysées. Eram in Franta de doar 3 saptamani. In magazin, atmosfera de sarbatori à la Sephora, glitz and glamour. Am stat inauntru cam o ora, invartindu-ne la intamplare si incercand zeci de parfumuri.

Din cand in cand intalneam cate o persoana care avea presarat pe par si pe fatza un praf sclipicios, argintiu. Mai intalnisem cateva capete sclipiciose si inainte sa intram in magazin, pe strada. Ne-am mirat teribil, si am decis pufnind a dispretz ca este vorba despre un prost gust desavarsit. Peste nici zece minute, am intalnit si "sursa" sclipiciului, un tinerel foarte efeminat, angajat de-al magazinului, care, cu gesturi "zglobii" si "jucaushe", presara respectivul praf de paiete argintii pe crestetele clientilor, alesi la intamplare.

Acum, shpilul povestii. Tinerelul face un gest inspre noi; noi, oripilati la ideea de a ne trezi cu sclipiciul infam pe noi si sa ne facem de ras pe strada, facem doi pasi inapoi; efeminatul sprintzar si jucaush face doi pasi spre noi, aproape urmarindu-ne; noi, inca trei pasi inapoi, aproape fugind de el si facand gesturi disperate "no-no" cu degetul.

Ne-au trebuit vreo doi ani de trai la Paris ca sa realizam cat de ridicoli, cat de incuiati am putut fi (dupa mentalitatile de aici). Acum poate sa ne presare tinerelul de la Sephora tone de sclipici daca are chef, ne va amuza intotdeauna si vom sti sa participam la atmosfera de sarbatori.

Si exemplele pot continua...

___________________________________________________________________
"aceste cuvinte ne doare" (sic).
Iarna - de doctors la: 06/02/2006 08:57:45
(la: Valul de temperaturi scazute se intoarce)
Imi amintesc de o iarna cumplit de geroasa de acum 21 de ani;eram eleva si-mi degerasera picioarele la scoala.Nu eram singura degerata,mai aveam 2 colege in situatia asta.Poate erau mai multi in situatia noastra,cina poate sti?Si totusi nu s-a facut atata caz de asta.
iarna pe degeratura sa nu pu - de cosmacpan la: 06/02/2006 10:34:53
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
iarna pe degeratura
sa nu pui gellato-n gura
mai bine un vinisor
fiert, cu zahar ca-i usor
sau o tzuica cu piper
pe microbi sa ii disper
hai ca-i buna dimineata
si se trece-incet ceata
mai cu-un ger mai cu o nea
asta e zicala mea:
iarna nu-i ca vara.
alex andra - de picky la: 07/02/2006 09:22:33
(la: Plată)
Adrian Fuchs :

Fugi d'aci surioara !
Ce-i aia complezenta ?
Nu cunosc termenul si n-am nici vr'o 'ciclopedie la-ndemana.
Comentariul e pe bune si te asigur ca nu l-am luat dintr-o crestomatie de studii sau critici literare.
E rezultatul efortului meu 'telectual :) .
"Fructele maniei", din "Iarna vrajbei noastre" naste "Oameni si soareci" pe "Pasunile raiului" in "Tortilla flat", "Pe strada sardelelor", unde "Perla" rasare la "Rasarit de Eden", in "Joia dulce", in timpul "Scurtei demnii a lui Pepin al IV-lea" ... ?
Cu alte cuvinte, chiar ai "construit" o bucata bine conturata.
Nu mai gasesc cuvinte sa-ti t - de gabi2377 la: 14/02/2006 19:38:53
(la: As vrea...)
Nu mai gasesc cuvinte sa-ti trimit
caci toate sunt de-acum la tine,
Cu inima, cu gindul te-am iubit
Pribeag e sufletul de mine
si doar un trup nevolnic imi mai apartine.
astept acum. Se face frig
Si nici o veste nu mai vine
pe final de iarna - de Alin Neamtu la: 19/02/2006 18:40:21
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
frumoasa iarna... m-am intors si eu de la o mica drumetie in Austria. si am testat nikonul meu in zapada, in apa, pe partie si la -16 grade. neclintit. http://www.insomnia.ro/blog
#107006 (raspuns la: #106989) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cauti rezolvarea subiectelor de la simularea bac-ului la matematica?
O gasesti la linkul de mai sus, la cursul 22, sectiunea 22.01 :)
www.prepa.ro
loading...