proverb cu cuvantul suflet

"- ce este "sufletul omului" ?... (definitie va rog!...)"

Cuvantul "suflet" provine de la suflare, respiratzie. In antichitate oamenii corelau viatza cu respiratzia (in mod eronat) pe care o considerau o fortza vitala misterioasa. In prezent mecanismul shi rolul respiratziei au fost elucidate, dar oamenii au simtzit nevoia de a completa golul ramas, de a spera ca moartea nu este sfarshitul. Astfel sufletul a devenit un concept abstract, fara corespondent in plan real shi lipsit de o baza logica, prin urmare indefinibil. Se incadreaza daca vrei alaturi de cuvinte ca Dumnezeu, corp astral, energie vitala, etc. Definitzii se pot gasi insa la o analiza atenta se dovedesc a fi intemeiate pe un ratzionament circular.

"- poate sa existe si sa se manifeste (gindeste? simte? vorbeste?) ca entitate separata de trupul material al individului?

- este muritor sau nemuritor?"

De vreme ce este un concept abstract este absurd a vorbi despre caracteristicile lui.

"nu discutam la acest capitol despre sensurile:

suflet = individ, persoana, etc.
suflet = suflare de viata, energie vitala care mentine pulsul inimii, etc....

ci exclusiv despre acea a doua componenta care impreuna cu trupul material defineste o fiinta umana!..."

Se pare ca ai shi dat o definitzie, "a doua componenta care impreuna cu trupul material defineste o fiinta umana".

Pe ce itzi bazazi afirmatzia ca "trupul material" in sine nu poate "defini o fiinta umana"?

Numai bine.

"Lost without music in a world of noises"

Intrebare: Ce este cantecul?
Raspuns: Cantecul este cuvantul sufletului si sunetul spiritului

Ce este mandragora?

Ioan 11:11-14: Isus compara moartea cu un somn.

Biblia compara moartea cu somnul in peste 50 de versete;
....Cei adormiti in Isus vor invia la cea de-a doua Sa venire;

...Fiintele omenesti nu au nemurirea, numai Dumnezeu o are;

Biblia foloseste de 1600 de ori cuvantul “suflet” dar nu spune niciodata “suflet nemuritor”;

...Mortii nu-L lauda pe Dumnezeu

...Cel care moare nu-si mai aduce aminte de Dumnezeu

...Mortii nu stiu nimic;

Apoc. 22:12: Atunci cand Isus vine, El aduce cu Sine rasplata Sa, care este viata vesnica;

si avem exemplul invierii lui Lazar?ce le-a spus Isus?,,lazar doarme..."

viata...dupa moarte?(2)
#143607, de Bygot la Wed, 06/09/2006 - 19:43


Ioan 11:11-14: Isus compara moartea cu un somn.

Biblia compara moartea cu somnul in peste 50 de versete;
....Cei adormiti in Isus vor invia la cea de-a doua Sa venire;

...Fiintele omenesti nu au nemurirea, numai Dumnezeu o are;

Biblia foloseste de 1600 de ori cuvantul “suflet” dar nu spune niciodata “suflet nemuritor”;

...Mortii nu-L lauda pe Dumnezeu

...Cel care moare nu-si mai aduce aminte de Dumnezeu

...Mortii nu stiu nimic;

Apoc. 22:12: Atunci cand Isus vine, El aduce cu Sine rasplata Sa, care este viata vesnica;

si avem exemplul invierii lui Lazar?ce le-a spus Isus?,,lazar doarme..."

Cuvantul ''suflet''folosit in Biblie se refera la viata unei persoane sau a unui animal.Definitia pe care o da Biblia termenului''suflet''este simpla,logica si libera de filozofii complicate si de superstitii.Dar ce se intampla cu sufletul la moarte?Pentru a raspunde la aceasta intrebare,trebuie mai intai sa intelegem de ce murim.....
Adam si Eva au incalcat legea lui Dumnezeu,devenind pacatosi si au pierdut speranta vietii eterne,deoarece ''plata pacatului este moartea''(Romani6:23).In ziua in care au pacatuit,Adam si Eva au inceput incet,dar sigur sa moara(Geneza3:19,23,24),iar descendentii lor nu au mai fost perfecti.
Ce se intampla cu sufletul dupa moarte,este o alta replica...

- Conform unor opinii, sufletul poate sa existe si ca o entitate separata de trupul material al omului, fiind astfel capabil sa continue sa existe si sa se manifeste (sa gindeasca, sa simta, sa se emotioneze, etc.) independent de acesta si dupa moartea trupului-gazda. Unii merg pina acolo incit sustin ca sufletul unui individ exista de fapt chiar inainte de momentul conceptiei individului... dar nu mai au nici o explicatie atunci cind vine vorba de originea lui (a sufletului individului)... Altii invoca ideea (re)incarnarilor succesive, care si ea presupune pina la urma un start/origine a respectivului suflet.

Fara a ma erija in atoatestiutor, eu insist ca sufletul/spiritul unui individ apare dupa momentul nasterii!... doar in faza in care creierul individului este suficient de dezvoltat pt. ca individul sa fie constient de existenta sa ca individ... doar in faza in care creeierul sau devine capabil sa proceseze (reflecteze, analizeze, sintetizeze) idei... sa manifeste sentimente/emotii... Abia intr-o asemenea faza se poate vorbi cu adevarat de inceputul dezvoltarii personalitatii/caracterului - sufletului/spiritului unui individ.

(...Pentru a evita confuzie in mintea cititorilor acestui comentariu, precizez ca in contextul de mai sus


notiunea de "suflet" nu este sinonima cu notiunea de "suflare de viata"/energie vitala...

referirile facute la functiile creierului vizeaza exclusiv procesele mentale care au de-a face cu personalitatea individului... si nicidecum cele care raspund de restul functiilor fiziologice din organism...

multumesc! Mi-ai adus bucurie prin ceea ce-ai spus...

"Mi-au dat lacrimile cand a inceput sa-si ceara iertare Irina."

:)denota ca nu mazgalesc degeaba.
inseamna ca am atins fara sa-mi dau seama prin cuvant suflete delicate.

rolia

unde-i sexul? adica, ce se-ntampla cu tunelul? nu se primesc pe site scriituri eroice?

ma gandesc la o continuare cu titlul "falusul falnic" in care sa vorbesti despre cum fericirea nu te mai neaga, dimpotriva, iti patrunde in suflet si ti-l umple... fraza asta era construita fara cuvantul "suflet" initial.

acelasi rezumat care se aplica la toate textele tale: "nimeni nu ma iubeste". schimba foaia. cuvintele mari nu ascund neaparat idei stralucite. or fi bune pentru profa de romana la teza, dar pe mine personal nu ma misca, dimpotriva, ma cam plictisesc.

Sufletul romanesc - conditii istorice si trasaturi psihologice ale romanilor
de Lucian Hetco. 09.12.2001 - Göppingen bei Stuttgart

Ingaduiti-mi sa prelungim infatisarea metaforica a poporului roman - neam romanesc la rascruce de drumuri pe o placa turnanta aflata la gurile Europei, copil orfan al istoriei europene, fara neamuri aproape, lasat singur in calea tuturor neamurilor migratoare, vadit razboinice. Sintem un popor de oameni toleranti (prima noastra caracteristica care a influentat decisiv istoria noastra, voi arata mai incolo cum am ajuns aici), care cu intelepciunea taranului pamantean ( taran vine de la latinescul "terra" care inseamna pamant, aceasta denumire o avem doar noi romanii), s-a adaptat conditiilor neprielnice ale vremii reusind sa-si pastreze fiinta etnica prin intermediul culturii si limbii sale de tip latin. Sintem insa un popor in genele caruia intalnim si elemente ramase din trecerea si asimilarea altor popoare care ne-au stapinit vremelnic si partial, sintem adevarati europeni - autentici si nu veniti de prin pustiile eurasiatice. Insusi limba noastra poseda elemente din limbile Europei, pe fondul ancestral traco-moesic, cu preponderenta latinei vulgare, cu influentele puternice slave, germanice de devreme (gepizii, gotii si de mai tarziu, ale sasilor transilvaneni) , mai tarziu urmate de cele turane (pecenegii), ugro-finice (ungurii), cumane (inruditi cu pecenegii), turcice, ruse, franceze etc. Cultura romana a trait toate fatetele si inrauririle vremilor reusind sa se omogenizeze intr-o spiritualitate coplesitoare.
Insasi vocabularul limbii noastre moderne, atesta consistenta si suculenta vorbei noastre, asa cum spunea Ciulei. Succesiunea neamurilor care s-au perindat prin spatiul carpato-dunareano-pontic se regaseste inca si acum dupa sute de ani in fiinta noastra. Nu ramane decat sa constientizam origini, toponimii, denumiri si obiceiuri - sintem intr-adevar un unicat in Europa. Contrar teoriilor de natura politica prin care neamul nostru ar fi un neam de contrabanda, teorii vehiculate cu atata dezinvoltura si nonsalanta in occident de cei ostili noua romanilor, de parca falsificarea istoriei ar fi un fapt firesc, putem argumenta astazi, dincolo de subiectivism si interese nationaliste ca autenticitatea noastra este un fapt real si ca autenticitatea noastra e data si nu facuta. Mult hulitul (nu de istoriografia romana) cronicar anonim al regelui Bela atesta prezenta formatiunilor romanesti la navalirea brutala a triburilor ungurilor spre Europa, (dupa multi ani de existenta ungara in "Ätelküz" in sudul actualei Basarabii) este un fapt real si confirmat, existenta sa nu poate fi pusa la indoiala, iar faptele nu se pot contesta.
Mai intai de toate insa sintem traci si nu oarecum ci... cei mai buni dintre traci - daci romanizati prin destinele istoriei, neamului nostru trac ale carui gene le purtam azi in noi impreuna cu celelate popoare balcanice autentice, cum ar fi bulgarii si albanezii, ii fusese dat insasi de Herodot urmatoarea descriere:" ...neamul Tracilor este, dupa acela al Inzilor, cel mai numeros din lume. Daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile".
Coplesitor acest:"..daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile". Actuala si mai adevarata ca oricand aceasta a doua caracteristica a noastra. Istoria se repeta, iar noi romanii purtam aceasta caracteristica a strabunilor nostri mai departe cu noi, de parca am fi dorit sa o avem ascunsa in subconstientul nostru. Sa constientizam un alt element al spiritualitatii noastre, tipic spatiului nostru carpato-moesic atestandu-i autenticitatea istorica si prelungirea mentalitatii trace de-a lungul secolelor pina in zilele noastre.
Am luat de la slavi o multime de elemente, fapt de altfel firesc, caci in Tara Romaneasca ( Oltenia, de exemplu) romanii asimilara pe slavi, in Moesia ( actuala Bulgarie si Serbia) populatia vlaha sau valaha fu asimiliata de acestia. De la inraurirea slavona pe la anul 600-1000, ne-au ramas denumirile de institutii de tip cnezat sau voievodat, (totusi aici parerile difera, multi istorici vazind in cnezate continuarea vechii judecii de origine romana, numele de origine slava " cneaz" suprapunindu-se cu acesta, de la slavii care traiau impreuna cu romanii) . Institutiile crestine de tip roman, dupa 500 de ani de crestinism apropiat de Roma, au fost violent trecute la ritul grec ortodox sub "apasarea violenta a bulgarilor" (Xenopol). Trebuie insa sa fie si ceva adevarat in teoria dlui. Xenopol. De la vechiul imperiu bulgar, ne-au ramas cel putin in sudul tarii influente slavone de tip bulgaresc. Crestinismul slavon ne-a slavizat partial mentalitatea pe mai departe, intr-o propaganda activa. Slavii insa au acelasi rol in formarea poporului roman si a limbii romane neolatine, precum l-au avut germanicii in procesul de formare a limbilor neolatine occidentale.
Aceeasi origine slavona o avura mai tarziu toate dregatoriile politice, pe fondul carora se organizara principatele de mai tarziu. Numele dregatoriilor sunt de exemplu: Logofat, Ban, Vornic, Postelnic, Paharnic, Stolnic, Clucer, Jitnicer, Parcalab etc, care cu exceptia logofatului sint toate de origine slava. Nu cred sa fie multi romani astazi care sa poata sa descrie explicit functiile acestea. Inclusiv birul este tot de origine slava, inlocuind latinescul "tributum", dar aseaza deja darea pe cap a poporului de rand, si este un element rudimentar, premergatorul impozitelor de astazi, ca element de baza in constituirea constienta a unei societati oricat de rudimentara ar fi fost ea.
Elementul slav este deci un adaos, nu este insa implicit hotarator, adaosul venind destul de tarziu, pentru ca poporul roman tinar atinsese deja, in romanitatea sa nord-dunareana un grad de definitie si delimitare, de structurare si omogenizare, care nu mai permitea asimilarea de catre noii migratori. In concluzie - au fost ei (slavii) cei asimilati, cel putin la nord de Dunare. Etnicitatea noastra este un faptor complex si de necontestat. De sorginte tracica, mentionate si in timpul stapinirii romane, obstile teritoriale daco-romane erau esentialmente deosebite si superioare obstilor gentilice ale neamurilor slave sau germanice. Obstile se reuneau in uniuni de obsti, aceste "Romanii populare" cum le-a denumit Nicolae Iorga. Acestea au cunoscut o dezvoltare spre forme social-politice superioare, administrative si militare. ( P.P. Panaitescu). Deci in final datoram romanitatii noastre supravietuirea noastra.
Este o trasatura din vechiul caracter al dacilor si al romanilor , ramasa noua proprie in ciuda nefericirilor istoriei noastre: o dorinta nestirbita de libertate, o pornire excesiva spre neatarnare. Ne-au ramas toate acestea din vremea invaziilor, cele de devreme ale pecenegilor, gepizilor, cumanilor, ungurilor si cele de mai tarziu ale turcilor sau ale rusilor. Neiubiti: grecul si evreul sint in mentalitatea romaneasca de tip viclean si sint lacomi. Boierii (cuvant slav), tipul de mic stapinitor local, sint neiubiti si haiducii de mai tarziu care se ridica impotriva exceselor acestora sint adevarati eroi, elogiati si iubiti, adapostiti si ridicati la rang de eliberator, mici "Zapata" intr-un perimetru al tolerantei traditionale tipice noua romanilor.
Nici primele secole de dupa anii 1000 si nici Evul Mediu nu ne-au fost prea prielnice. Stransi intre chezarimea austriaca cu iz unguresc in Ardeal, cu vasalitatea principatelor romane in fata turcimii ce asfixia mijlocul Europei, cu polonezii si cu rusii in Est am stat la confluenta intereselor puterilor vremii. Ne-am plecat deseori capul spre a supravietui, dar de fiecare data l-am si ridicat afirmand demnitatea noastra. Am fost si mai tarziu adeseori umiliti si batjocoriti, sa nu uitam de moartea lui Mihai si tradarea lui Basta, groaznicele chinuri pe care ardelenii Horia, Closca si Crisan au trebuit sa le indure inainte de moartea lor ca martiri ai neamului. Ne-au umilit fanariotii, slugarnicia iar demnitatea noastra a fost calcata in picoare: sa nu uitam de macelul familiei Brancoveanu, de cei patru fii ai sai care au murit sub ochii tatalui. O fiica de-a familiei Safta (Elisabeta)se refugiaza in Ardeal, astfel ca, in mod contrar dorintei Portii otomane singele familiei Brancoveanu nu s-a pierdut si inca mai curge inca in venele unor romani ardeleni.

De pierdut insa nu ne-am pierdut noi romanii niciodata, nici nu aveam cum, de vreme ce eram un popor cu o natalitate demna de invidiat, fapt subliniat de altfel si de istoricul american Milton G. Lehrer in lucrarile sale despre Romania. Ne-au trebuit umilintele vremii, pierderea Basarabiei pentru prima data la 1812, barbaria grecilor fata de Tudor Vladimirescu, dispretul lui Kossuth fata de romanimea lui Avram Iancu si inca multe altele pentru a putea constientiza prin carturarii vremii sensul primei unitati noastre nationale faurite cu sute de ani in urma de primul strateg al neamului, banul Craiovei, principele Mihai Viteazul. Si nu numai de aici ne-au ramas idea de unitate si suflet, caci si simbolicele batalii de la 1877 au antrenat si pe romanii ardeleni. Prin hazardul istoriei am avut sansa unui prim rege de sorginte germana care a continuat constientizarea treptata spre Europa si sub care am reusit sa devenim in sfarsit independenti.

Repulsia romanilor de a servi pe altii, in special a vechii taranimi romane este un alt element tipic. Tocmai toleranta taranului roman in simplitatea sa a ingaduit excesele boierimii, iobagii, robii moderni au oferit de-a lungul istoriei noastre exemple suficiente. Romanii sunt un popor superstitios, mai superstitios chiar decat rusii, in ciuda vioiniciunii si istetimii spiritului sau. Calitatile mentale ale romanului nu stau la suprafata, el fiind de multe ori subapreciat - trebuind sa cobori in sufletul sau pentru a-l descoperi cu adevarat. Un german va fi cu siguranta mai silitor si mai muncitor, dar romanul va fi mai patrunzator si spiritul sau va fi mai vioi decat al germanului. Taranul roman, baza poporului roman, este latin autentic, asemanindu-se cu taranul francez, spaniol sau italian. Defavorabila este pina azi imaginea romaneasca cel putin in spatiul de limba german unde filo-germanitatea altor natiuni nu ne-au ingaduit o imagine corespunzatoare realitatii.
Ospitalitatea traditionala a romanilor si bunatatea caracterului sau o atesta calatori ai secolului trecut care relateaza ca romanii au obiceiul de a pune pe marginea drumurilor vase cu apa, pentru calatorii care pot trece si seara dinaintea portilor. Linga vasele cu apa, cei bogati mai pun si paine pentru cei ce vor veni noaptea. In bilciuri, fetele tinere se plimba cu vasele lor de lut pline cu apa si dau sa bea la cei insetati. Ospitalitatea noastra este o alta caracteristica a poporului nostru. In sfarsit scriitorul francez Le Cler rezuma admirabil in aceste cuvinte firea si psihologia romanilor: "rasa este occidentala, caci aminteste in privinta limbii si fizionomiei de italieni si spanioli, obiceiurile ei sunt orientale". Stramosii noastri, atacati mereu de cate vre-un neam mai puternic fura de multe ori invinsi... cu timpul renuntara de a mai ataca, devenind toleranti, au evitat luptele cautand sa reziste defensiv. O tactica care s-a confirmat in rezistenta pasiva vizavi de dominatia ideologiei comuniste timp de 50 de ani. Pentru noi romanii a fost o intrebare care a tinut de factorul timp.
Lipsa noastra de metoda ne-a fost adeseori fatala, atmosfera morala a orientului in care dominatia turceasca si greco-fanariota, bacsisurile si aceasta expresie: " de a te descurca..." coplesi si enerva spiritualitatea noastra. Mai apoi imprumutul sovietic: "omul nou", de tip comunist, o creatie a unor minti bolnave, modelat in spirit neo-sovietic de tip slav a pus pecetea sa asupra mentalitatii romanesti. De distrus insa nu poate fi vorba. Mentalitatea romana s-a imbogatit cu o noua experienta. Patima noastra de mai tarziu in a face politica este coplesitoare; rar intalnim o natiune europeana care sa discute cu atita patima problemele sale si sa se piarda la randu-i in detalii, coruptie si balcanism. Sintem o natiune europeana care se redescopera astazi cu tot optimismul, avand un trecut zbuciumat. Si meritam sansa istorica ce ni se acorda. Avem destule minti luminate, ar fi pacat sa nu ne trezim definitiv pe muzica imnului nostru national "desteapta-te romane" , acum cand poarta e deschisa.
O ultima observatie: avem in sufletul romanesc o sumedenie de contraste, nedesavirsiri si provizorate. Am trait mai multe umilinti decat oricare alt popor european. Nici imaginea noastra in spatiul european nu ne-a fost decat rareori favorabila. Avem insa si capacitatile noastre nationale, care vor modela si armoniza aprecierea spiritului romanesc la adevarata sa valoare si pe viitor. Nu avem voie sa ne vindem usor niciunde in Europa si niciunde in lume. Sa afirmam existenta noastra si a spiritului nostru pe plan international cu argumente si cu o imagine favorabila Romaniei in lume. Numai asa vom reusi sa tinem pasul cu alte natiuni care au invatat din mersul istoriei sa culeaga elementele favorabile lor si sa le sublinieze cu elocventa. Si noi avem potentialul necesar, sa o facem deci cu totii. Indemnul meu: Sa nu uiti ca esti roman - si daca poti sa faci ceva pentru poporul tau, oriunde ai fi - acasa sau in strainatate - sa o faci fara ezitare! Avem nevoie de fiecare suflet.

Apreciez si respect comentariile prezentate in cadrul acestei conferinte.Ganduri exprimate,ce pot alcatuii in ansamblul lor imagini ale existentei noastre spirituale si nu numai...
Cum intelegeti urmatoarele versete din BIBLIE?nu voi comenta acum sa nu influientez intr-un fel ...
I CORINTENI 15
35.Dar va zice cineva:"cum inviaza mortii?Si cu ce trup se vor intoarce?"
36.Nebun ce esti!Ce sameni tu,nu inviaza,daca nu moare mai intai.
37.Si cand sameni,sameni nu trupul care va fi,ci doar un graunte,cum se intampla:fie de grau,fie de alta samanta.
38.Apoi Dumnezeu it da un trup,dupa cum voieste;si fiecarei seminte ii da un trup al ei.
39.Nu orice trup este la fel;ci altul este trupul oamenilor,altul este trupul dobitoacelor,altul este trupul pasarilor,altul al pestilor.
40.Tot asa,sunt trupurile ceresti si trupurile pamantesti;dar alta este stralucirea trupurilor ceresti,si alta a trupurilor pamantesti.
...
42.Asa este si invierea mortilor.Trupul este semanat in putrezire,si inviaza in neputrezire;
43.este semanat in ocare,si inviaza in slava;este semanat in neputinta,si inviaza in putere.
44.Este semanat trup firesc,si inviaza trup duhovnicesc.Daca este un trup firesc este si un trup duhovnicesc.
45.De aceea este scris:"Omul dintii Adam a fost facut un suflet viu."Al doilea Adam a fost facut un duh datator de viata.
46.Dar intai vine nu ce este duhovnicesc,ci ce este firesc;ce este duhovnicesc,vine pe urma.
47.Omul dintai este din pamant,pamantesc;omul al doilea este din cer.
48.Cum este cel pamantesc,asa sunt si cei pamantesti;cum este Cel ceresc,asa sunt si cei ceresti.
49.Si dupa cum am purtat chipul celui pamantesc,tot asa vom purta si chipul Celui ceresc.
...
51.Iata,va spun o taina:nu vom adormi toti,dar toti vom fi schimbati,
52.intr-o clipa,intr-o clipeala din ochi,la cea din urma trambita.Trambita va suna,mortii vor invia nesupusi putrezirii,si noi vom fi schimbati.
53.Caci trebuie ca trupul acesta,supus putrezirii,sa se imbrace in neputrezire,si trupul acesta muritor sa se imbrace in nemurire.
54.Cand trupul acesta supus putrezirii,se va imbraca in neputrezire,si trupul acesta muritor se va imbraca in nemurire,atunci se va implini cuvantul care este scris:"Moartea a fost inghitita de biruinta.
55.Unde iti este biruinta ,moarte?Unde iti este boldul,moarte?"

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

DESTIN,

"Privind raportul dintre trup si suflet, trebuie sa recunoastem ca exista diverse doctrine."

Poti fi mai explicit ? Care sunt aceste doctrine ?

Din cate stiu eu stiintza lucreaza cu modele, ipoteze, teorii dar nu cu doctrine. Religia se foloseste de doctrine. Din pacate religia este confuza si in aceasta privintza. In Vechiul Testament ideea de suflet abia daca apare. Nu exista judecata de apoi, rai sau iad. De fapt, ideea unui suflet nemuritor pare a fi combatuta de Vechiul Testament:

Geneza 2:7

"Domnul Dumnezeu l-a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata si omul s-a facut astfel un suflet viu"

A se remarca faptul ca omul insusi este sufletul, nu o parte separata, un balast al sufletului.
Cuvantul ebraic tradus in romaneste ca suflet este " nephesh". Este folosit pentru oameni si animale si sensul sau este de creatura vie, care respira.

Ideea de suflet in sens modern a fost probabil preluata de crestinism din filozofia greaca. Nu vad de ce ideile unor oameni de acum 2-3000 de ani trebuie pretuite mai mult decat concluziile stiintzei moderne. Fara indoiala inteligenti, acei oameni erau lipsiti de cunostinte elementare in ceea ce priveste functionarea organismului uman. Creierul era considerat un organ de mica importanta. Nu este de mirare ca ei au putut emite ipoteze greshite.

"Insa atentie ele doctrinele in acest context sunt la nivel de ipoteze, fara nici o legatura cu faptele observate."

Nimic mai adevarat. Nu numai ca doctrinele religioase nu au nici o legatura cu faptele, dar sunt contrazise de fapte.

"Putem afirma cu certitudine ca exista legaturi intre procesele mentale si cele fiziologice.

Din nefericire referitor la natura si modul de functionare al acestor conexiuni stim putin, sau chiar nimic."

Este adevarat ca modul in care este stocata memoria la nivel neuronal este inca un mister. Nimeni insa nu contesta ca ea este stocata in creier. Nu vad cum ignoranta unuia care nu stie cum este scrisa informatia pe un CD poate sa-i dea sperante ca dupa ce distruge CD-ul respectiv ea va continua sa persiste independent. In nici un caz ignoranta cu privire la un anumit subiect nu se poate constitui intr-un argument.

"Sa privim judecatile de valoare concrete si actiunile umane specifice,acestea nu se preteaza la a fi analizate dincolo de ele insele."

Cum ai ajuns la aceasta concluzie ? De vreme ce inca nu cunoastem in detaliu procesele la nivel neuronal nu ne putem, cred, pronunta in aceasta privinta.
Chiar daca ar fi asa, eu nu sustin ca universul este strict determinist si nici mecanica cuantica nu sustine asta. Nu vad insa cum un creier ce nu functioneaza pe baze deterministe ar implica un suflet nemuritor.

"De acord,putem crede sau presupune destul de bine ca ele sunt absolut dependente si conditionate de anumite cauze.

Insa atata vreme cat nu cunoastem cum produc faptele externe,cele fizice si fiziologice,anumite ganduri si volitiuni in mintea umana, care se soldeaza cu acte concrete, suntem nevoiti sa ne confruntam cu un dualism metodologic insurmontabil."

Aceeasi ideie ca mai sus. Faptul ca nu cunoastem cum anumite procese mentale sunt produse nu ne indeamna sa presupunem ca ele se produc in afara creierului. Dupa cum am mai spus, exista argumente solide care sustin originea lor in creier.

Poti sa detaliezi in ce consta "dualismul metodologic insurmontabil" ?

"Nu putem trai in afara spiritualitatii,a dragostei...este parerea mea,referitor la ce tu ai zis:

"Sufletul este un produs al creierului, asa cum imaginea pe care o vezi in fata este un produs al monitorului.""

Folosesti aici un argument circular. Presupui ca dragostea sau spiritualitatea nu pot lua nastere decat in afara creierului pentru ca mai apoi sa arati necesitatea sufletului. Ce te face sa crezi ca un creier nu este capabil de generarea acestor sentimente? Si de ce crezi ca localizarea lor in creier le-ar diminua valoarea?

Observ si un alt tip de argument, de asemeni eronat, acela ca o ipoteza indezirabila trebuie sa fie falsa si una dezirabila adevarata. Este un argument des folosit de biserica pentru a-i atrage pe oameni. Eu cred ca este bine sa facem abstractzie de dorintzele noastre si sa privim cu curaj adevarul in fatza.

Daca prin spiritualitate te referi la religie sunt de acord cu tine. Inexistenta unui suflet nemuritor face religia inutila. Asta este. O teorie falsa ramane falsa oricati oameni ar dori contrariul. Sa nu pierdem timpul, cum am facut mii de ani, peticind-o sau ignorand faptele.

P.S.

Probabil analogia cu monitorul nu este intocmai corecta. Ce am vrut sa spun este ca sufletul este un proces, produsul activitatii unei entitati materiale (creierul) si nu o entitate de sine statatoare. Nu a fost in intentia mea sa sustin o analogie totala (gresita de altfel) intre modul de functionare al creierului si cel al calculatoarelor.

Astept raspunsul tau, poate si parerile altora. Pe curand.

Dear Hypatia,

In primul rand iti multumesc mult pt. mesajul trimis demult...si imi cer iertare ca abia acum iti scriu...cand Daniel si Admin vor publica textul meu scris azi,iti vei da seama de ce am tacut o mare bucata de vreme.
In al 2lea rand,nu ma mai lua cu Dvs ca-ti iau scalpul,okay?Iti repet in limba Lakota:mitakuye oyasin,adica we are all related!Astea fiind intelese intre noi acum ,hai sa vedem care ar fi problema cu acest drum al conflictului la cafenea ce a devenit o poteca ce in final se pierde in desisul padurii...

In primul rand si deja stii,orice subiect scris ori text si raspunsuri incep sa zicem normal,dupa o zi insa nu mai exista nici o relatie cu textul,fiecare scrie ce-l doare pe el/ea personal,deci avem de-a face cu ego-ul uman in final,un val pe chipul sufletului.
De aici se nasc diversificari de opinii si calmul dispare fiind inlocuit de ...conflicte.
Nu zic ca nu-s bune discutiile,daca sunt constructive e si mai bine,din pacate mereu trenul deraiaza si cade-n sant.Nu duce la nimic bun ci doar la un esec total de angoasa si nemultumiri ce nu-si au locul daca sunt pornite din rautate,mandrie si proprie denominatie a acestui SELF ce de multe ori isi pierde controlul,de parca eu personal nu stiu de la mine insumi,dar cat traieste, omul invata.

Sa eviti conflictele e practic imposibil,normal ar fi sa dispara precum se nasc dar ele fac din ordine dezordine =haos intelectual si spiritual.
Indienii au si respecta figura geometrica de cerc pt. ca ea uneste oamenii intre ei,in schimb..patratul si cubul deci il izoleaza pe om si pierde intelesul aproapelui sau ca om=frate sau sora,pt. ca toti sunt deopotriva frati si surori,comunitatea este deschisa si mai ales se pune mare pret pe sinceritate.Cafeneaua este zic eu un cerc virtual in care fiecare isi spune problema sau discuta, da sfaturi etc.
La o zi de discutii fiecare isi are randul la vorba si parere,iar apoi trage concluziile marele Chief insa Wicasa Wakan(Medicine Man) va avea ultimul cuvant si atunci cum spune el asa va fi,pt. ca el este inteleptul tribului.

Un great Chief trebuie sa faca in asa fel incat cuvintele lui sa patrunda in inimile tuturor ca razele soarelui.Asa ca acest rol cam ingrat pe undeva cade pe umerii lui Daniel.
Eu zic ca suntem civilizati indeajuns incat sa ne putem respecta unii pe altii si in loc sa ne certam,sa radem si sa fim prieteni,oare chiar asa de greu este?

Dar stiu ca nu-i usor...conflictele vor fi mereu Hypatia de vrei sau nu,asa cum este zi si noapte,dualitatea vietii continua existenta ei de la inceputurile Creatiei,ce trebuie sa facem noi?
Sa mai uitam de ego si sa deschidem mai larg ochii in jur.Inca suntem orbi.
Temele nu conteaza,orice tema din cafenea devine pe la mijlocul discutiilor departe de realul subiect,eu cred ca bine ar fi sa luam orice aspect al vietii si deci si cel virtual al textelor din cafenea drept Zen or the beginner's mind.
Sa vedem si sa gandim mereu orice aspect al vietii ca pe un inceput indiferent ca suntem la jumate sau sfarsit de drum.

In acest cerc,draga Hypatia,atat am avut de spus.

Nu uita,
LOVE&PEACE,

Ozzy/Ovi

"You can't wake a person who is pretending to be asleep."

Arikara Cheyenne proverb

Pana la urma tot ceea ce crezi despre nemurirea sufletului este direct legat de ceea ce constituie baza pe care iti cladesti parerea. Exista atatea variante si atatea raspunsuri si atat de multi oameni care sunt gata sa iti garanteze ca ceea ce spun ei este adevarat incat daca nu ai un punct de referinta clar stabilit te pierzi si nu afli decat "mort" ce se intampla cu tine dupa ...

Daca ar fi sa ceri o parere cuiva despre nemurirea sufletului ai din punctul meu de vedere doar doua optiuni>
1. sa il intrebi pe creatorul tau
2. sa intrebi o creatura

in primul caz singurul mod in care o poti face este sa "accesezi " invatatura biblica care este sursa informatiilor pe care le avem despre Dumnezeu si despre ce ne-a transmis El noua. In primele capitole din biblie poti citi ca Dumnezeu l-a luat pe om din tarana, a suflat suflare de viata peste el si astfel omul a devenit un suflet viu.

Tarana + suflare de viata = suflet viu.
Suflet viu - suflare de viata = tarana.

Este tot asa cum ai lua cuie si scanduri si ai face o lada. Fara cuie sau fara scanduri lada nu mai e lada. poate exemplul este mai nesofisticat dar este cinstit.

aceasta varianta este insa foarte nepopulara. Daca moartea nu este decat un somn cum spune Biblia (v. invierea lui Lazar, v. eclesiastul,etc) atunci prin moarte pierdem prea mult. Pierdem sansa de a repara ceea ce am stricat in viata. Nu mai putem sa traim oricul pentru ca nu mai avem ocazia sa indreptam ceea ce am facut

Nu e de mirare ca cei mai mari filozofi au fost atat de preocupati de aceasta problema si ca au aparut atatea teorii depre acest subiect.

Vreau insa sa-ti spun ca cea mai veche teorie a aparul tot in Eden: satana ispitind-o pe Eva. Eva ii raspunde: Dumnezeu mi/a spus ca voi muri daca voi manca din fruct. Satana are deja raspunsul pregatit: Negresit nu veti muri ci veti fi ca Dumnezeu cunoscand binele si raul.

intr-o forma sau alta acesta este mesajul pe care il transmite si astazi. este acelasi autor cu acelasi scop: sa te faca sa te concentrezi asupra formei in care iti vei petrece existenta dincolo de moarte si sa nu te concentrezi asupra felului in care iti traiesti viata astazi.

recomandare: fa-ti rost de o fundatie pe care sa cladesti ceea ce crezi. daca alegi sa-ti cladesti credinta pe cuvantul lui Dumneyeu, creatorul tau, care stie cum ai fost creat si cum trebuie sa traiesti, vei fi foarte linistit ca soarta ta este in mana lui si te vei preocupa de ceea ce este nu de ceea ce vei fi. Si vei fi astfel UN INTELEPT

rezultatul cautarilor de raspuns oriunde altundeva te va epuiza si te vei trezi ametit de atatea variante, obosit, si poate nepregatit pentru clipa in care vei adormi...

Sufletul este LUMINA, este pura energie, e clar ca e infinit."Nemuritor", nu poate fi,cuvantul nu e corect.Mai bine:sufletul e un continuum...
Socrate a fost un iluminat de aceea cunostea adevarul, Pitagora,Siddharta si altii la fel si au promovat idea inaintea lui.

Desi nu am avut placerea sa vad aceasta cuvantare, citind textul si imaginandu-mi acest domn band o gura de sampanie din sticla simt intradevar si pentru prima oare ca, in calitate de romanca, sunt reprezentata in fata lumii. Ii multumesc pentru naturaletea de care da dovada, pentru sufletul lui mare, pentru sinceritatea si iubirea pe care o are fata de acest popor.
Sunt foarte mandra ca avem un astfel de presedinte.

Sufletul este reflexia lui Dumnezeu in om (oameni).

Cine a spus aceasta?

In cartile despre vietile sfintilor se spun chestii de genul asta, sfintii le-au zis fiindca ei le-au trait.

Ca axioma, afirmatia nu rezista criticii - nu e nici pe departe evidenta, ba inca contine, implicit, afirmatii, care trebuiesc demonstrate ele-insele. Existenta lui Dumnezeu, de exemplu.
Dar si in cazul, ca o acceptam nedemonstrata, nu vad cum ar riesi din ea, ca
"D-aia e nemuritor, vesnic, in fericire deplina etc etc etc. "

Sfintii nu au simtit nevoia sa demonstreze ca la circ existenta lui Dumnezeu pentru masele de oameni. Cine vrea sa afle adevarul despre sensul vietii si al mortii il cauta singur si afla in cele din urma. Acum, sincer...daca ar veni unul iluminat si ar zice: "Ascultati mai oameni buni ce va zic: sufletul e precum Dumnezeu, sunteti toti ca Dumnezeu dar nu o stiti inca. Sunteti mai fericiti decat va imaginati da' nu stiti. Iesiti din "haina" ego-ului, a simturilor, a aparentelor si treziti-va la viata....etc, etc" zice lumea ca e cazut in cap. Cine-l crede pe cuvant? Vor toti dovezi. Si dupa ce-ar primi dovezile in cauza, tot nu l-ar crede, l-ar lua lumea de dement, bolnav psihic. D-aia se zice ca fiecare om trebuie sa-si gaseasca adevarul in el insusi, in sine...sa caute in el (prin introspectie) ceea ce-i lipseste si nu in afara, mediu si imprejurari, societate sau altii. Daca ar fi asa de usor, sa vina unul din afara (spiritual pe bune) si sa-ti explice ce sa faci, sa-ti faca demonstratii asa pe loc, la botul calului...nu s-ar mai chinui numeni sa ajunga la introspectie, adevar, sine, suflet, Dumnezeu, nu? Stiu ca toti vor "instant satisfaction" da' uite ca nu merge asa de usor, deh.

Apar si intrebari: care este diferenta dintre "nemuritor" si "vesnic"? "fericirea deplina", unde ai vazut-o?.

Nu e nici o diferenta intre nemuritor, vesnic si fericire deplina. Sunt insiruiri/caracteristici ale sufletului fiecarui om. Daca sufletul e precum Dumezeu in fiecare om, atunci e nemuritor (ca Dumnezeu), e vesnic (precum Dumnezeu) si e in fericire deplina (iar ca Dumnezeu). Nu are nevoie de "distractii" ca sa fie fericit, are tot ce-i trebuie :))

Sfintii sunt fericiti tot timpul si apoi mare parte dintre calugari si calugarite (dar nu tot timpul, se straduiesc intens insa ;-)). La ei am vazut-o.

Un om normal intotdeuana doreste mai mult decat are, tanjeste dupa ceva nu tocmai realizabil - dragoste nemarginita, frumusete absoluta, nemurire de asemenea...

De acord. Tanjeste mereu dupa ceva care sa-i dea fericire deplina, frumusete vesnica, viata fara de moarte...adica Dumnezeu ;-). Da' nu stie dupa ce tanjeste, cauta in afara si nu inauntru.

Exista o singura categorie de oameni pe deplin fericiti, dar nu sunt sanatosi psihic

E drept ca exista si bolnavi psihic care traiesc intr-un fel de stare de fericire. Am citit despre, am cunoscut. Sufletul lor e oarecum mai blocat la chestiile exterioare si mai "in tune" cu interiorul. D-aia uneori pot sa fie mai receptivi la chestii divine. Oricum, chestia e mai subtila, se intampla rar si depinde de boli. Am citit despre asta, tot in carti despre sfinti. Da' nu sunt singurii cu fericire absoluta, fara discutie ca nu.

"Simplu" este un cuvant, care inlocuieste, intr-o conversatie politicoasa, cuvantul "prost", pentru a nu ofensa bietii oameni neinstruiti, fara prea multa carte, fara idei etc.etc.etc
Salut!.

Sigur, fiecare cu interpretarile lui. Eu cand am zis simplu m-am gandit la simplu ca in "pur/necomplicat/clar"...ceva de genul asta. Nu am vrut sa fac pe desteapta, nici vorba. Si pe urma partea cu "mai multa carte" nu e relevanta, exista sfinti analfabeti asa ca...e loc pentru toata lumea. Norocul nostru...al astora mai fara scoala ;-) (intru si eu aici, recunosc!).

Intr-un anume fel mi-ai dat o mica gura de aer, nimic de zis, dar nu trece mult si iar ma apuca disperarea. As vrea sa strig din toate puterile mele dar ma tem ca astia or sa ma bage pe undeva pe la cei cu probleme la cap... As vrea sa pot zice cu seninatate ca nu e sfarsitul lumii (si asa este), dar daca lumea mea s-a naruit inseamna ca restul e egal cu zero. Ce sa fac, necugetat si pripit cum sunt am distrus ceea ce semana cu o idila iesita din comun la inceput. Cu toate astea cred ca blestemul si in acelasi timp atu-ul meu este faptul ca sunt un sufletist, pun mult suflet in tot si ca urmare am pus si in relatia asta. Insa m-am rezumat doar la a pune suflet- in sensul ca iubesc o femeie careia TREBUIA sa-i ofer protectie mai ales dpdv social, nu numai sentimental, asa cred. Si daca a vazut ca nu-i pot oferi aceasta siguranta... Apoi increderea pe care am distrus-o... Poate au dreptate cei care aduc aminte de vorba proverbului: "lupul paru-si schimba, dar naravul ba." Pana la urma cred ca la asta se si rezuma in buna masura toata tarasenia: la acordarea sau neacordarea increderii. Pt. ca m-am gandit mult in ultima vreme si mi-am dat seama ca asta este cel mai important aspect intr-o relatie de lunga durata: INCREDEREA. Daca unul sau celalalt isi pierde increderea, automat isi pierde si rabdarea, si interesul in comunicare, si dorinta de a mai face vreun compromis. Intr-un cuvant isi pierde interesul pt. consoarta. Si iata cum omul iubit dinainte, omul fara care nu putea nici dormi, nici visa, nici sta treaza, acest om i-a devenit dintr-odata nesuferit si antipatic. Asa cum se spune e usor a trece de la iubire la ura, dar de la ura la iubire e f. putin probabil si aproape imposibil.
In ce priveste iesirea in afara razei de actiune a acestor ganduri, ca sa zic asa, in cazul meu nu prea e la indemana fiindca am emigrat intr-un loc in care pt. a te intalni cu cineva trebuie sa-ti faci programare. Nu am pe nimeni alaturi de mine si tocmai in asta consta tragedia mea, ca unicul om pe care il aveam alaturi la bine si la rau, care-mi era cu adevarat prieten neconditionat, era sotia mea. Traiesc pot spune ca un pustnic dar plecat in lume, ceea ce-i aberant privit din toate unghiurile. Pe de-o parte atunci cand o vad imi vine sa ma sui pe ea, s-o devorez pur si simplu de draga ce-mi este, pe de alta parte trebuie sa ma port cu ea ca si cu un strain si, pe langa asta, nu ma atrage nici o alta femeie din nici un pdv. Intre aceste coordonate mi se desfasoara zilele si infernul noptilor. Pasiunea pe care am facut-o pt. aceasta femeie aproape nu are margini, cu atat mai mult acum cand am reusit sa inteleg ce si cum s-a intamplat, cu atat mai mult cu cat ea ma respinge dezgustata. Multi mi-au spus ca prima data e mai greu, dupa aia... Asa o fi pt. unii, dar la mine nu prea cred ca e tocmai asa. N-am fost si nu cred ca sunt un om usuratic, adica muieratic, chiar daca trebuie sa recunosc ca intorc si eu capul dupa cate o femeie care are ce arata. Asa precum am mai spus mi s-a intamplat sa ma uit la alte femei si aproape intotdeauna s-o vad pe ea de fapt. Nu pot explica asta, pur si simplu se intampla la mine.
Acuma dincolo de toata vorbaria asta o sa trebuiasca totusi sa iau niste masuri concrete. Am cateva in minte si sper sa le aplic intocmai pe viitor. Am o mare dorinta de-a indrepta pe cat posibil unele rele, sau macar sa-mi recastig increderea pierduta cu atata usurinta.
Sper sa ai dreptate, de fapt ma rog la Dumnezeu sa se intample asta: "candva o sa stam de vorba..." Spune multe aceasta fraza si sincer sa fiu cred ca tocmai asta a fost fraza care mi-a dat gura de aer.
Multumesc pt. tot si sper sa ne reauzim pe aceleasi coordonate.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

...mi-ai dat o idee, daca ma gandesc bine, LIBERTEATA (mare cuvant!) e ceea ce face notiunea de suflet atat de pretioasa.......la urma urmei doar in dimensiunea noastra spirituala avem SANSA de a fi cu adevarat liberi, eu cel putin doar sufletul mi-l simt liber, nelegat de nimimeni si de nimic si in acelasi timp cuprinzand pe toti si toate....si numai prin suflet ma simt om, cu viata si ganduri, nu doar o marioneta....

Dumnezeu la inceput la facut pe Adam, pe om si apoi ia facut O FEMEIE si a aduso la el. Deci daca Dumnezeu care a creeat tot universul acesta perfect, nu cred caci pe om putea sa-l faca altfel. Dar tot ce este rau vine de la cel rau. Si noi oamenii am acceptat mai mul raul dcat binele. Am acceptat homosexualitatea si lizbianismul si nu am acceptat cuvantul lui Dumnezeu, care ne da viata.Noi cu mainile noastre am intodus homosexualitatea in casele noastre pri intermediul televziunii.Am lasat ca acest canal de gunoi sa se reverse in casele noastre si in sufletele copiilor nostri.Inteleptul Solomon spune in cartea Proverbe 22:6 "invata pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, si cand va fii batran nu se va abate de la ea."Deci ce semanam in inimile copiilor nostri,aceea vom semana.

“Se-ncolacea destinul, ca sarpele, pe noi
Batand cu aripi cerul, usoare, el greoi.

Tot ocolind secunda mereu, de-nec si foc,
Iar ne gasiram singuri si tineri, la un loc.

Tacerea ta supusa imi soptea – “ma ia si du,
Si mantuie-mi o data durerea de-a fi tu!”

Dar hotarat si crancen sa-l curm, frangadu-i chinul
Am rupt din cer secunda si i-am strivit destinul.”
(seara de mai)


“doamne, tu singur vad ca mi-ai ramas
dar si tu vad ca-ncepi glumi cu mine
nu mai am suflet, nici inima, nici glas
is buruiana. sunt un maracine.
Tu rabzi sa m-asupreasca greu dusmanii
Astept cu ceasul si tu rabzi cu anii.
Ma ocolesc privind incoace toti
Parc-as fi fost o gazda de derbedei si hoti.”
(psalm)

“Pribeag prin noaptea lunii nelinistea ma fura
M-am intlanit cu mine la cate-o cotitura

M-am despartit in doua c-o pravila-nteleapta::
unul colinda lumea si celalalt asteapta

Ve-astepti intre morminte de piatra si statui?
Vorbirea si cuvantul din urma-al nu stiu cui.

S-a luminat de ziua, de fac? Nu stiu ce fac.
Imi suna parca ceasul, lasati-ma sa zac.

La mine asteptarea-I a trmabitii din porti
Ma voi scula odata cu cei raniti si morti.

N-ai auzit cantarea sunand din alaute?
Aud o alauta: cantarea nu s-aude.

Veni in goana calul sa ne aduca veste.
As vrea samanai calul, ca vine din poveste.

De cand te-astept I-o viata, tu calule, sa vii,
Eu nu mai stiu poveste. Tu, poate, o mai stii.

Ar fi ca o poveste ne noapte-ntr-un proverb.
Eu mi-am ales drept stema pe steagul meu un cerb.

Hai, calule-mpreuna, sa colindam odata
Prapastiile negre din culmi si lumea toata.”
(pribegie)

...Dar el nu e prietenul meu, nici nu ştiu dacă există, şi nici cum… e doar un ID. Sau, poate, doar un vis. Nu mi-am imaginat că aş putea simţi căldură fără o îmbrăţişare, suflet fără suflare, frumuseţe fără imagine, sau că lacrimile dispar fără a fi şterse…

ai grija... ID-uri de-astea fara chip si asemanare, fara glas si fiinta sunt doar fata morgana... si cand afli adevarul, nu-ti ramane decat un pustiu, un gol si un amar in tine.
ai grija... si pune-ti mai bine visele in palmele cuiva real, care sa aibe curajul, increderea in tine si dorinta sa se arate in carne si oase. in spatele unui ID se poate ascunde oricine. versuri si proza poate scrie ori ce mestesugar in ale vorbei. si te pomenesti ca puterea cuvantului te-a invaluit si te-a subjugat, cand defapt amagire e totul si nimic e totul. oamenii se joaca, jocuri pe care nici nu le banuim.
ai grija... si mergi si viseaza in lumea reala. lasa virtualul sa fie doar un mijloc de comunicare cu cei pe care i-ai cunoscut in carne si oase. altfel, iei riscul sa vorbesti cu... nici tu nu stii cu cine...
ai grija, deci...
___________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...