proverbul haina face pe om scurte

E intelept sa te grabesti incet!
Dar cred ca e, pe cat posibil, mai pragmatic si mai eficient sa incerci sa faci lucrurile sa se intample intr-un timp cat mai scurt!

Nici nu cer nimanui sa ma voteze. Iti multumesc fie si numai pt ca m-ai citit si te-ai obosit sa imi raspunzi!

Despre majuscule...am sa incerc sa ma analizez...poate exista ceva adevar in afirmatia ta si e nevoie sa ma schimb...sau poate ai fost un pic cam dur fara sa ai un motiv real si bine fundamentat!

Cauta te rog fondul nu forma!
Spui ca am de lucru cu gramatica...sau ortografia limbii romane...

Crede-ma Core...sunt la birou si scriu pt ca imi pasa!!!! Pt ca simt ca e important sa va raspuns!
Scriu fara sa pregatesc inainte un mesaj, fara sa scriu inainte pasaje..scriu ca si cum as vorbi...liber! Spontan! RAPID!

Nu am timp! Si asa cred ca rapesc destul de mult timp businessului scriind aceste mesaje...dar o fac fiindca aleg sa o fac!
Insa ...nu am timp...sa corectez ce am scris!!

Prefer sa public un mesaj in care am scapat un 'sa fi' in loc de 'sa fii', un 'aa' in loc de 'asa' samd...decat sa recitesc si reeditez.
Marea majoritate din greseli, de gramatica sau ortografie le fac nu din nestiinta ci din graba...nu sunt cel mai bun dactilograf si nu a deveni un dactilograf bun nu e neaparat un obiectiv al meu.

Sper ca ma intelegi un pic!

Cred ca 'desanta' e un cuvant destul de dur...poate nu-l meritam!
Despre economia de piata...
nu sunt un expert, profesor sau specialist. Nu sunt Daniel Daianu, sau Ilie Serbanescu...dar cred ca sunt capabil sa o inteleg!
Sunt om, sunt TANAR si mai fac inevitabil greseli. Daca mi le arati, daca susti cu argumente afirmatiile tale le accept si iti multumesc!!!
Altfel ... nu mi se pare fair!

Doar declaratiile de intentie NU AJUNG! Stii daca m-ai citit ca sunt de aceeasi parere!
Prefer insa o declaratie de intentie pozitiva, entuziasta, sincera, orientata pe actiune, unei declaratii de RESEMNARE, FRUSTRARE sau unor texte revoltate de pasive.

Daca eu unul voi trece la fapte, ceea ce promit...daca eu unul voi reusi (ceva de care nu imi permit sa ma indoiesc!) asta vom vedea!

Dar e posibil ca declaratii, texte, discursuri...sa puna pe ganduri, dea o idee, inspire pe unii...Fie si numai pt asta, cred ca merita sa scriu si sa continui!

NU sunt enul si stiu ca nu voi putea deveni un ignorant...care dispretuieste din Mercedes.

Ramane sa vedem.


Cristian C. FRANCU
-------------------
Just Perform your MAGIC!

S-a facut un studiu acum vreo 20 si ceva de ani in care s-a constatat ca perioada de adaptare in noua societate a unui emigrant dureaza intre 1 si 5 ani dupa care-i ca la inceput ....nah,ca glumesc..dupa 5 ani nu mai e ca la inceput :)
De asemena adaptarea depinde si de tara de unde am venit si in care am venit si cu sechelele cu care am venit sau cit de mult am fost spalati pe creier de doctrina lui ceasca...ciudat unii sau unele dintre noi mai spalati decit altii,subsemnatul venind si cu probleme politice sau politienesc politice ca batalion disciplinar,pasapoarte false, urmarit de securitate ,somer in propria tara unde fiecaruia cica-i era garantat un loc de munca, numai o valiza cu haine si 5 lei in buzunar fara valoare in Germania de Vest ,necunoscind germana,necunoscind pe nimeni ,un tata gasit somer pe ajutoare sociale in Germania.....
Apropo de felul cum se adapteaza fiecare si problemele pe care le avem in realitate dar nu ni le spunem unii la altii poate de rusine sau poate din mindrie
un proverb bun spune referindu-se in general la fiecare persoana cu care te intretii intr-o discutie: " You never know the monkey on his back" !

E un comentariu rautacios, evident al unui om care este frustrat, din cine stie ce motive. In plus, este un comentariu care arata o lipsa de intelegere a substantei a ceea ce am vrut sa spun si sa explic aici. Nu ma pling legat de ceea ce am realizat, ma pling de pretul pe care trebuie sa-l platim, cei care am plecat pentru a reliza ceva, orice ar fi acel ceva. Dilema pe care eu si multi altii in situatia mea o traim este ca nu stim daca ceea ce gasim aici merita dezradacinarea. Inclin sa cred ca am dreptate cind spun ca nu ati inteles mesajul meu pentru ca nu faceti nici o referire la comentariul meu legat de lipsa familiei si a prietenilor. Imi veti replica, poate pe buna drepatate, de ce nu m-am gindit la asta cind am plecat iar eu voi raspunde, cu toata candoarea de care sint capabila, ca nu m-am gindit. Sint anumite rani sufletesti pe care numai timpul le provoaca. Dorul de familie si de prieteni este una din aceste rani.

Cit despre intrebarea, oarecum justificata de ce am ales NY, cred ca am explicat la inceput ca plecarea mea s-a datorat casatoriei, a fost o intimplare, am plecat pentru ca m-am casatorit cu baiatul pe care il stiam de la 19 ani, nu m-am casatorit ca sa plec.

In sfirsit, nu intentionez sa-mi (mai) justific nemultumirile. Discutia a fost initiata de articolul "De ce vreau sa emigrez". Cred ca raspunsul meu la acel articol nu a fost agresiv, nu a avit caracterul de "punctul pe i" si "numai eu am dreptate". A fost o opinie, divergenta, dar numai o opinie. Din pacate sint oameni, ca dvs., al caror instinct este sa sara la jugulara si chiar sa jigneasca, atunci cind o opinie, contrara cu a lor, este exprimata.

Am sa mai subliniez inca o data, de dragul clarificarii: m-am realizat profesional aici, si am facut-o in scurt timp. Cine are o idee despre ce inseamna a fi avocat pledant in California sau NY intelege ce vreau sa spun. Ma bucur atit pentru mine cit si pentru faptul ca inca un roman a aratat societatii occidentale ca sintem capabili si ca romanii nu insemana numai neispravitii care s-au dus in Austria si au mincat lebedele. Cu toate acestea, mi-e dor de Romania, asa inglodata cum este ea, si nu mi-e rusine sa o spun. Am mai spus si o repet: ce ma tine aici este sotul meu si nu cred ca pot fi condamnata pentru faptul ca nu pot sfarima cu usurinta aceasta legatura. Spun asta ca sa se inteleaga ca nu fac parte din acea categorie de emigranti care pleaca, se pling si continua sa ramina. Daca aceasta casatorie ar inceta sa existe miine as lua primul cursa one way spre Bucuresti.

Acestea fiind zise imi dau seama ca, datorita lui Happy, am ajuns de la a exprima trairi, la a le justifica si cred ca nimeni nu trebuie pus in situtia asta.

De aceea, voi considera ca, pe parcursul am trei zile, am spus tot ce aveam de spus si am raspuns, cit am putut de bine, tuturor celor care au avut amabilitatea sa ma citeasca si sa raspunda.

Vreau sa le multumesc tuturor pentru frumosul gest de a ma citi si de a-mi raspunde.

Intai de toate mulumiri pentru consistentul dvs. comentariu pe seama celor scrise de mine. Voi incerca sa comentez pe rand tezele principale pe care le abordati in raspuns : comentariu dvs. Debuteaza cu o distinctie fertila intre, pe scurt, ratiunea inteleasa in chip natural drept limitata(1) si (2) ratiunea in mod natural construita pentru un univers parmenidian, in esenta teza platoniciana in care ratiunea se afla in conditia perfectiunii dar intr-un comert sincopat si fatalmente precar cu lumea sensibila.
I. Nu cred ca din « disimetria » acestor doua sensuri se naste pledoaria conservatorismului pentru traditie. Suntem mai degraba in fata a doua modele de rationalitate, cu supozitii incomesurabile si care opereaza discursuri distincte. Conservatorismul a inteles sa-si asume sensul (1), prin care recunoaste finitudinea, precaritatea, neputinta omului de-a avea acces in mod plenar la adevar. Cu sensul secund conservatorismul se afla intr-o polemica explicita si neechivoca :produsele acestuia sunt « indigerabile » pentru conservatori, iar traditia nu va ajunge niciodata sa le solodifice.
II. « Modelul repetitiv » de care vorbiti nu este tocmai repetitiv, ci reverificat, ceea ce revine la alta semantica : nu se repeta aceleasi lucruri ci se reverifica si confirma judecati similare. Accentul nu cade asadar pe identitatea reluata periodic ci pe confirmarea succesiva a experientei, o confirmare care nu tine cu tot dinadinsul la pastrarea identitatii unei cutume cu orice pret (cu pretul adevarului, e.g.) ci doar la prezervarea proximitatii ei fata de realitatea umana/sociala imediata, tine deci de adevarul ei inteles ca nesfarsita verificare (adevarul e incomplet prin natura sa, nu este accesibil imediat si nemediat, nu este recepatbil dintr-o data si nu exista cai privilegiate spre el).
III. Spuneti ca « evitarea fanatismului Binelui » ar fi un castig conservator redutabil, dar numai al primului inteles pe care-l acordati ratiunii, cea de instanta fundamental finita ; dvs. cred doriti sa sugerati ca ambele sensuri ale ratiunii ar trebui luate in calcul printr-un soi de « summum »…ma tem ca, asa cum ama precizat mai sus, cele doua subantind rationalitati distincte si intr-un fel dependente de supozitii incomesurabile, teza implicarii lor comune mi se pare cuceritoare dar….ilogica ; intorcandu-ne la « fanatismul binelui »…observatia dvs. este justa…nimic de replicat, dar sugerati pe prcursul argumentarii ca acumularea traditiei nu duce la valori consolidate, non-artificiale, puternice (datorita sensului slab acordat ratiunii, sensul (1), care este cel pe care functioneaza conservatorismul) ci risca sa produca « valori rtificiale, neverificabile, slabe si intarite doar de trecerea timpului »….imi permit sa observ ca exigenta dupa care judecati produsele ratiunii slabe este tocmai cea care pleaca de la o ratiune puternica (sensul 2)…ceea ce este ilogic. Conservatorismul isi asuma riscul incompletitudinii explicatiilor sale, a limitarii adevarului cognocibil si a precaritatii care pluteste peste produsele sale. Failibilitatea « dusa la limita », cum spuneti, inseamna (daca va inteleg bine) o failibilitate judecata prin prisma ratiunii puternice, ceea ce cred ca produce confuzii: adevarurile cunoasterii empirice nu sunt mai putin « obiective » decat cele ale cunoasterii « tari », parmenidiene, iar verificarea succesiva prin experienta are marele merit ca oblitereaza avantarile utopice (vezi utopia rationalista/sangeroasa iacobina, vezi utopia rationalista/sangeroasa national-socialista, vezi utopia rationalista/sangeroasa comunista s.a.m.d.).
IV. « O lume a stabilitatii » pe care ar produce-o sensul secund al ratiunii aplicat conservatorismului este o utopie. Lumea conservatoare nu e « stabila », ci previzibila in datele ei legislative si procedurale (Hayek), fara sa fie planificatoare. Nu poti discerne, cum presupuneti, intre bine si rau mai repede intr-o lume « stabila » (gestionata de sensul 2) decat intr-o lume a sensului 1. E o aparenta care—din nefericire—este sursa fascinatiei tuturor utopiilor, o lume a valorilor stabilizate in care te poti misca fara probleme.Problemele persista si ambiguitatile sunt in conformitate cu o alta trasatura a conservatorismului : legatura lui cu spatiul teologic. « Ambiguitatea » distingerii intre bine si rau tine de natura misterioasa a amandurora, pe care conservatorismul si-o asuma. Raul si binele ne scapa in integralitatea lor, e igienic sa fim prudenti cand asertam asupra-le.
V. Hayek si Von Mises au fost asimilati de libertarieni plecand de la doua criterii : individualismul si statul minimal.
VI. « Senzatia vaga de incompletitududine fata de functionarea traditiei » nu o aveti doar dvs., o am si eu. E bine pesemne sa ne impacam cu faptul ca unele lucruri nu pot fi cuprinse cu mintea (demonstratia irefutabila si radicala in opinia mea a produs-o Wittgenstein, peste ea nu se poate trece)
VII. « a sti cum » vs. « a sti ca » nu se « dilueaza », cum spuneti, reciproc ci se completeaza reciproc. In ce priveste conditionarile, necesara si suficienta, sunt de acord cu dvs.

Cu simpatie, Mihai D.

Nu dau doi bani pe ce se poate castiga intr-o tara sau alta.Dar cum ma simt dimineata, cand incep o zi noua? Cum ma simt cand ma uit in jurul meu, la mizeria morala care ma impresoara si ne reprezinta ca natie dincolo de hotare? Am trei slujbe in tara, din care una e voluntariat, castig un binisor pentru un om de varsta si pregatirea mea. Dar asta nu-i suficient pentru mine . De ce nu plec? Gasiti raspunsul in conferinta mea: "A fi roman: virtute, blestem, necesitate"
Hypatia

Inainte de premiera americana de azi,

Filmul lui Mel Gibson, desfiintat de teologi si istorici
Maia Morgenstern a plecat in America pentru premiera filmului

Chiar daca pelicula regizata de cunoscutul actor se lanseaza abia
astazi pe piata, criticile la adresa filmului "The Passion of the
Christ" s-au strans, deja, in numar foarte mare. Teologi,
teoreticieni, istorici reproseaza productiei faptul ca ar fi o
colectie de erori. Reprosurile vizeaza aspecte dintre cele mai
diverse, de la inadvertente privind imbracamintea si stilul coafurii
personajului principal pana la modul in care este infatisata scena
crucificarii. Expertii sustin ca prima greseala a lui Mel Gibson a
fost aceea ca eroii sai vorbesc o limba gresita: "Iisus vorbind cu
Pilat in latina! S-o creada el! Ar fi trebuit sa fie greaca", se
scandalizeaza John Dominic Crossan, profesor de studii religioase la
Chicago. Pe vremea lui Iisus, greaca era limba vorbita in Ierusalim,
laolalta cu aramaica si ebraica. Latina era rezervata redactarii
actelor oficiale si era apanajul elitelor. Expertii sustin ca, pe
langa faptul ca in film se vorbeste o limba gresita, ea mai este si
pronuntata atat de prost, incat devine aproape de neinteles. Faptul
ca Gibson infatiseaza un Iisus cu parul lung este, de asemenea,
sanctionat de oamenii de stiinta. Antropologi care au studiat sute
de schelete descoperite la Ierusalim afirma ca barbatii evrei din
antichitate nu purtau plete. Mai mult, textele ebraice ridiculizau
parul lung, considerat o moda romana sau greceasca. Unul dintre cele
mai controversate aspecte este decizia lui Pilat din Pont de a-l
crucifica pe Iisus. In film, aceasta hotarare ar fi fost luata ca
urmare a presiunilor gloatei si ale preotilor evrei, ceea ce este un
alt neadevar. "Pilat era un om foarte crud si brutal. Nu-i pasa
catusi de putin daca mai executa un evreu, fiindca ucisese atatia
inaintea lui", declara Michael McGarry, rector al unui institut
teologic din Ierusalim. Descrierea momentului crucificarii este cea
mai intesata de erori, dupa parerea antropologului Joe Zias. Acesta
subliniaza ca Iisus n-ar fi putut cara intreaga cruce, care cantarea
in jur de 175 kg. "Ar fi putut, cel mult, sa duca grinda crucii". In
plus, crucificarea era o masura umilitoare, iar victimelor nu li se
mai permitea sa poarte haine (asa cum se intampla in film). Mai
mult, oamenii de stiinta observa si faptul ca nu poti crucifica o
persoana batandu-i piroane in palme, intrucat carnea s-ar sfasia,
neputand sustine greutatea corpului. Piroanele se bateau in
incheieturile mainii. Incoltit de reprosuri, Mel Gibson se apara
invocand opiniile contradictorii pe care le-a gasit printre
specialisti. "Atata vreme cat expertii se anulau unii pe ceilalti,
am fost nevoit sa cantaresc argumentele de tot felul si sa decid de
unul singur". Maia Morgenstern, interpreta Mariei, care l-a sustinut
permanent pe Mel Gibson, se afla zilele acestea in America, pentru
premiera controversatei pelicule.

D. P.

www.adevarulonline.ro

"Totusi, de relativ scurta vreme, de cand am putut citi in Romania libera o stire despre disidenta grupului Bacanu (in legatura cu lansarea unui film cu acest subiect de catre Lucia Hossu Longin), stire in care numele meu nici nu aparea (desi era publicata de RL!)"

Ce motivatie gasesti pentru omisiune?

..................................................................................
"aceste cuvinte ne doare" (sic)

Azi noapte intr-un moment de smerenie am vorbit cu Dumnezeu. Asa... cam vreo jumatate de ora. I-am spus la inceput ca sunt roman, a stat o clipa si mi-a marturisit ca habar nu are pe unde vine asta. I-am spus ca e ok, e pe undeva prin Balcani, si ca in principiu e o tara destul de controversata. Discutia a continuat fada si lipsita de orice substrat ca si comentarile voastre si textul meu.

Schitroc spre exemplu speculeza o greseala de exprimare ca sa ma intrebe de pe ce planeta vin. Ceea ce vroiam sa spun, dar nu am spus, si-mi asum greseala, e ca o Asociatie Romana nu are absolut nici un drept sa faca discriminari pe baza religioasa. Nu vorbesc de Asociatia Adventistilor, sambatarilor sau ¨pocaitilor¨ romani. Ci de una romaneasca. Sau asa autointitulata. In afara faptului ca nu sunt dispusi sa-ti ofere nici macar un minim de interes, te invita la Biserica.

Intr-o alta ordine de idei incepe sa se conturez o noua discutie, respectiv una definitorie conceptului de crestin. Ce sunt, cum sunt, gradul lor de distilare, de purete etc. Din pacate amandoua termina intr-un unanim roaga-te, de parca a emite o opinie cu privire la o secta sau alta, la un mod mai mult sau mai putin critic, ar fi exact biletul meu spre Iad.
E foarte buna definita lumea asta ca final mistic, si e evident ca evanghelic vorbind, sa vorbesti despre Isus, intr-o jalnica oda cu nori grei, din care mai lipsesc poate pasarelele lui Eminescu, nu interzice nici macar un percept biblic, nici unul. Insa ori eu nu reusesc sa scap de un ermetism de nevoie (nu am intodeauna timp sa scriu asa cum as vrea sa o fac), si atunci condeiul meu scartaie, ori din amalgamul asta frazeistic fiecare intelege ce vrea.

Si la final vine ampop, care intr-o scurta cronica revizuieste starea de fapte a Romaniei (totul e adevarat?), juxtapunand textul chinuit de mine intr-un final a la Pavel Coruti.

Eu cred ca doar tampitii nu pot avea un fior mistic, cat de mic, fie el om de stiinta, fie Lena.
Incerc insa sa disting foarte bine intre ceea ce este credinta, intima si intransferabila, exact cum e ea definita in Biblie, adica ca se cladeste in taina sufletului; si o secta care in general unicul ei scop e sa ma faca sa merg la un loc de cult , unde lui Isus i se taie parul, e barberit, tranfigurarea crestina ii dispare intr-un zambet middle-class, iar crucea e inlocuita miraculos printr-un stalp, un stalp minimalist si frivol, pentru ca in asertiunea neocrestinilor astora ¨nu exista nici o dovada ca Isus ar fi fost rastignit pe o cruce¨.
Astfel, cu doar doua palme impreunate pe fatada unei biserici, si cateva noi simboluri iconoclastice, se naste subit o religie noua, am inteles ca de origine americana. Cam de pe la inceputul secolului XX incoace, si probabil dintr-o independentizare totala fata de Europa, adica atat in plan de liderat politic, cat si social, militar si religios. Tot de pe atunci, o noua biserica, presioneaza prin orice mijloc castigarea de noi adepti. Eu am odata la saptamana in cutia postala un astfel de anunt, prin care mi se explica ca ei au secretul vietii, sau ca sa parafrazez un film, ei stiu care e secretul trompetei.

Mie mi se pare definitoriu ca omul crede, plasmuieste, viseaze, transpune, asta e spiritualul din noi. In timp ce adorau, probabil ca cea mai mare parte dintre sentimente avute, oamenii le-au transformat in arta pura si sublima. Ceea ce acum Unesco numara ca patrimoniu universal este in mare parte adoratie religioasa la modul nealterat.
Si nu ma refer doar la crestini, ci la tot ce e fenomen religios. Acum Daniel, partea de propaganda artistica neocrestina reduce tot ceea ce e arta religioasa la gluma, la gag. Sincer, nu inteleg cum un om care etaleaza cultura, ca tine, sa intrebe care e raul evanghelic in ¨Isus si norii negri.¨ E hidosul e kitchul. Sau poate ca nivelul tau de toleranta il depaseste cu mult pe al meu, nu stiu, sincer te-as admira pentru asta.

In mica mea intelegere pricep religia, credinta generata de ea, ca pe o interpretare certa a imediatului cotidian, e mai mult, ¨daca si-ar respecta conditia sa umana, omul nu ar mai trai decat in glorie sau in asceza¨M.Eliade.In istorie maestrii incecau sa predice controlarea dorintei, carnale sau materiale, acum ti sa propovaduieste, in conceptia neocrestina sa muncesti, chiar mai mult decat in epoca feudala, sau chiar in cea protestanta. Si nu ar fi surprinzator sa se fi inspirat chiar de la protestanti, in modul de a percepe lumea. (Pentru cei nefamiliarizati, una dintre discutiile cu privire la imbogatirea sau saracia unor societati, atinge exact influenta religiilor. Saracia musulmana este explicabila de spiritualitatea fanatica a credinciosilor. O alta evidenta e nevoia de individualizare si de autodepasire protestanta. Dar ar fii alta discutie)
Ma repet, dar o religie insemna,de pe vremuri, un scut, iar finalul oricarui dreptcredincios era asceza sau intr-u gloria lui Dumnezeu. In teorie... deci vorbesc la modul general, va rog nu ma rastalmaciti. La noecrestini in schimb nu. Sistemele de valori nu mai sunt aceleasi, ba dimpotriva.
Acum, eu intr-un fel deplang pragmatismul occidental, dar si inteleg foarte bine de ce acest ateism valoric, il gasesc uneori foarte justificat; totusi mi se pare o deturnare totala a sentimentului religios ce inca rezida in noi, directionarea lui in niste directii adventiste, baptiste sau penticostale.

Iar ca sa inchei, sincer, fiecare predica ceea ce simte, o facem de la un nivel personal, la unul de grup, iar ¨pocaiti¨au un drept stipulat legal la asta. Insa nu mi se pare corect ca ei sa ma bombardeze la modul publicitar vorbind cu tot felul invitatii la revelatii, in cadrul privat al comunitatii lor, slujindu-se de tot felul de tertipuri persuasive, negandu-mi retoric si de o oratorie de agenti comercial niste valori tot atat de universale ca bunul simt, iar eu sa tac fara sa-mi exprim frustrarea. Ba mai mult sa-mi arate, de o comapasiune aroganta, sa-ma forteze psihologic ca ei au descoperit secretului trompetei asteia de care va vorbeam si mai inainte. Si nici nu cred ca in fata depersonalizarii umane actuale, pentru ca ampop, aceasta depersonalizare e certa, la fel ca si ecologia, ca si ¨consumerismul¨, mai lipseau sa vina neocrestinii si sa redefineasca pe ¨homo religiosus¨ la modul atat de global incat iar ajungem la depersonalizare. In fine. Nu mai insist. Toate cele bune.

Hello,Belazur,
As avea o gramada de povestit si de fapt m-am gindit ca intr-o zi sa incep sa-mi scriu memoriile,pornind de la viata in Ro.si pina acum.De vreo citiva ani insa nu prea as avea ce povesti pt. ca acum duc o viata retrasa si pt. ca lucrind de acasa si deci stind in casa viata e monotona.
Dar in adevar m-am schimbat si f. mult de 14 ani incoace de cind sint casatorit cu Marilyn,poate m-am maturizat deodata si am lasat in urma viata de nebun ce am dus de parca there was no tomorrow!Eram adeptul acestui motto:
"live for today,tomorrow never comes"asa ca nu ma gindeam la viitor deloc ci imi traiam clipa la maximum.
De aici viata in desfriu si cu droguri in prostie.crede-ma ca nici pina azi nu stiu cum de mai sint inca in viata!
Trebuia sa fiu mort demult!!!!!!

Iti spun ca in afara de Bobby de Niro,ce am cunoscut prin tatal lui(pictorul)de la cursuri caci mi-a fost profesor si m-a simpatizat si pt. ca am fost talentat dar si pt. ca eram diliu si crazy,multi actori si muzicieni am cunoscut prin 1985-1987 prin meseria ce am avut atunci.
Am lucrat ca messenger in Manhattan pt. o firma(Enroute) al carei proprietar a fost actorul de culoare Richard Pryor.F. talentat si poate ai vazut filme cu el.
Toata clientela lui era compusa din celebri actori,actrite,muzicieni,oameni de afaceri milionari.
Eram trimis de firma cu pachete sau scrisori la ei acasa,nu uita ca ei nu au doar o locuinta undeva in Hollywood ori Malibu ci mereu mentin cite un apt. scump in Manhattan.Iti dai seama ca astfel de job a fost o oprtunitate unica pt. mine.
Un reporter sau fotograf nu poate patrunde in sanctuarul acestor personalitati ale lumii!!!Eu am intrat si de f. dese ori au stat la taclale cu mine,am dat mina cu ei,pe atunci inca aveam un accent mai puternic si erau curiosi sa stie de unde sint.
Am facut cred eu un serviciu Romaniei pt. ca le-am spus mereu ca sint roman.
Si atunci ma intrebau despre Ro.si cum am ajuns in USA etc.Unii imi ofereau cafea sau juice si ascultau interesati.Unii chiar stiau destule despre Ro. si nu musai aduceau vorba de Ilie Nastase sau Brancusi ori Nadia.
De ex.Jack Lemmon stia de biserici si icoanele romanesti ori despre actorii de faima romani-americani,John Houseman ori Edward G. Robinson.
In plus imi dadeau bacsisuri grase,Frank Sinatra de ex imi dadea mereu cite 50$,la fel Clint Eastwood sau Charlie Bronson.
Paul Newman un om fantastic si prietenos.Am fost trimis cu haine pt. filmari pt. Lee Remick si am intrat in multe studiouri de fotografi faimosi de fashion,asa am vazut si manechine celebre si unele chiar doar in...bikini si nu se sfiau ca le vad sinii!!HA! UN deliciu pt. mine.Dar citi nu am intilnit?Leonard Bernstein la fel f. prietenos,Billy Joel si Christie Brinkley(erau casatoriti atunci),Michael Landon si am avut privilegiul de a da mina(de fapt am sarutat-o)cu Katharine Hepburn ce a fost miscata de gestul meu si imi aduc si acum aminte ce mi-a zis:"
My,you're a real gentleman...they don't make them anymore these days".
Cum ti-am zis,intr-o zi ma apuc de scris si ii pun pe toti in carte.
Dar cam atitea pt. azi.

LOVE&PEACE,
Ozzy

Vremurile de dupa Revolutia Franceza si dupa Miscarea feminista din America...ne-au cam luat mintile! Am uitat cu totii ca femeia, Eva, a fost creata...pentru ca Omul facut de Dumnezeu era prea singur!
Dragele mele, am luat-o la vale, ca sa zic asa! Am iesit din casa si casa s-a ruinat! Am capatat diplome si titluri si copii nostri au inceput sa se drogheze, sa fure si sa minta, uneori chiar sa ucida! Noi ne imbracam in pantaloni, fuman, bem, suntem libertine si castigam uneori mai mult chiar decat barbatii , ne ucidem pruncii, mergem in localuri sa vedem barbatii dezbracandu-se si uneori cumparam unul, daca ne da mana(!) si, pentru ca suntem pretentioase, vrem sa avem barbati romantici care sa ne adore, sa ne spuna cat suntem de frumoase si de destepte!
Am amestecat rau lucrurile! Tarabele sunt pline de carti si reviste care ne dau retete de "cum sa cucerim barbatii", "cum sa avem orgasm prelungit",ne vorbesc despre "compatibilitatea in cuplu " , "cum sa obtinem o slujba buna" naucindu-ne sefii...si alte tampenii din astea!
Dar cine o sa ne invete sa fim femei cu fusta, mame devotate si sotii care sa-si stimuleze barbatii sa fie puternici si sanatosi, buni, destepti si generosi? Nu mai prididim sa le felicitam pe realizatoarele emisiunilor pentru femei care ne invata sa fim orice altceva mai putin adevarate femei! Suntem altele decat Eva! Lumea se va pierde! Se spune ca in spatele conflictelor armate e mereu o femeie! Se poate vorbi la trecut caci azi se fac razboaie din cauza ca barbatii se plictisesc! Nu-i lasam insa nici aici! Nu ii lasam deloc si i-am transformat in ceva de care, in curand, nu o sa mai avem nevoie!
Vrem barbati de vis? Atunci sa fim mame bune! Sa ne cunoastem copiii, dorintele si frustrarile lor! Fiecare barbat e facut si crescut de o femeie: mama lui!
Cata vreme o sa privim prin geamul curat o sa vedem bine lumea, daca o sa-l vopsim pe una din parti (cu argint) o sa ne vedem doar pe noi! Si poate ca imaginea din oglinda o sa ne placa dar...vom vedea acolo doar...o femeie singura!
Sa lasam geamul neatins de argint (bani) si sa ne intoarcem acasa!

Un proverb arab spune ca:"Desteptaciunea la o femeie este la fel cum este coada lunga la o oaie: nici nu-i creste pretul (valoarea) si o si impiedica la mers!"
In loc de sarbatoarea femeii de 8 martie, mai bine am invata sa sarbatorim familia si cand spui familie asta nu se rezuma la femeie oricat de feministe am fi!

Salutari!

> emisiunea a fost destul de scurta si sugrumata brusc si abia
> cand incepeai sa-ti pui intrebari, de catre moderatoarea ne-
> miloasa.

Daca atit timp are emisiunea... :-(

> pe mine sa ma scuzati, dar acest subtitlu generic mi s-a pa-
> rut de-a dreptul imbecil.

Te scuz, pentru ca si mie mi s-a parut nu imbecil ci foarte,
foarte nepotrivit. Dar asta, parerea, doar pentru ca in general
intrebarea "fotografia - tehnica sau arta?" este nepotrivita.

In cazul de fata, cumva era potrivit pentru ca, dupa cum ai va-
zut, absolventa de arte plastice spunea ca in facultate a facut
prea multa tehnica si prea putina arta...

Probabil realizatorii si-au propus sa taie nodul gordian si
"s-o lamureasca". Chestiunea. Serios!

> ca si cum ar exista vreo arta ce s-ar putea desfasura,
> concepe, realiza in afara vreunei tehnici! ca si cum nu ar
> exista tehnica folosirii penelului, a violoncelului, a
> uneltelor folosite in sculptura s.a.m.d.

O adevarat reconfortare sa citesti rindurile de mai sus stiind
ca au fost scrise de un om (foarte ;-) tinar!
Doar stim ca maaaaarea majoritate nu-si pierde timpul cu
studiul cartilor prafuite, al tehnicii predecesorilor si al
tehnicii propriu-zise.
Cum parca spuse dl. Lazar in emisiune, razi ceva smirghel pe
o bucata de hartie arsa-mpunsa de o floare, tzac-pac si gata
fotografia de arta...

Cautati-o pe Mirela in ultimul (sau penultimul) numar al
"agoraONline", http://www.aol.ro, asta asa, ca m-a ajutat si
ea c-un link mai exact. ;-)

db

Dragos Bora

Hi anonimule,

Pt. ca ai adus vorba de mine si "laudarosenia" mea de care am avut "tupeul" sa scriu,iti spun ca tot ce am scris este ADEVARAT!!!Nu imi dau seama DE CE este atit de greu de crezut ca pot cistiga multi bani? Oare chiar gindesti ca un om(ca mine de ex.)nu se poate realiza in America si a-si implini visele?Ori poate esti invidioasa(banuiesc ca esti femeie dupa semnatura Renate)ca totusi SE POATE ca cineva sa reuseasca in viata?
Traiesc aici de 23 ani si am venit fara un cent in buzunare si am trait prost la inceput citiva ani buni si cunosc f. bine lipsa banilor!
Cu mari greutati si sacrificii am reusit sa-mi vad visele implinite si consider ca merit pe deplin banii ce-i cistig si viata mea ar putea fi un exemplu cum se poate ca cineva sa devina ceea ce vrea pornind de la ZERO total!!!
De ce NU m-as lauda?Am reusit prin propriile mele puteri si fara relatii sau pile.
Pt. ca in USA daca ai talent(ca artist vorbind)usile ti se deschid singure fara sa bati la ele!De aceea am si plecat definitiv din Romania,unde NU aveam nici un viitor.
Referitor la casa,in USA este cunoscut si aplicat de TOATA lumea din punct de vedere de real estate,ca este cel mai intelept sa cumperi casa in rate si pe termen lung cu imprumut bancar la cel mai mic procent de dobinzi posibil(cu cit alegi un termen lung de plata,maxim fiind 30 ani cu atit economisesti mai mult si taxele catre guvern si impozitele sint reduse in fapt...guvernul iti DA in fiecare an bani inapoi,pt. ca aici a fi proprietar iti da multe drepturi recunoscute de constitutia tarii!).E cel mai intelept lucru sa faci>Daca vei cumpara casa cu banii jos vei plati o gramada de bani in taxe la guvern si de fapt pierzi dind mai mult decit ai plati pe termen lung,ajungi sa platesti pretul + inca o jumate din el!
Si sa-ti mai spun ceva ce poate nu stii:MILIONARI in USA CUMPARA vilele lor in RATE pe termen lung!!!!!Oare crezi ca NU ar putea cumpara vilele lor cu banii jos???Dar DE CE sa faca asta cind pot plati mai putin?Dupa 3-4 ani daca vrei iti iei un al doilea mortgage de la banca si imprumutul va deveni si mai mic decit primul!!!!!De ex. daca eu platesc acum 1600$ la banca lunar,in luna Mai cind o sa facem al doilea mortgage,desigur ca tot pe 30 ani,acest imprumut se va reduce la 1200$ lunar,deci vom economisi 400$!!!De aceea in USA e bine sa fii proprietar,Guvernul te scuteste de multe taxe si impozite!Doar in America.
Cumnatul meu care am scris ca e milionar plateste vila lui gigantica in rate lunare!Este la al doilea mortgage.Crezi ca e prost cumva sa o cumpere cu banii jos sau pe un termen scurt?El este sef executiv la o mare firma de stock market pe Wall Street si incheie afaceri de vinzari-cumparari pt. mari corporatii
din USA si Japonia,in afara de salariu ia comisioane grase din incheierea afacerilor.Este expert in brokerage (real estate!!!) asa ca stie f. bine de ce este f. convenabil sa platesti in rate casa!!!
Ca si el noi investim lunar in actiuni printr-o firma ce NU plateste taxe la guvern.Deci guvernul nu ne percepe taxe!Toate alte firme de investitii si burse iti percep taxe ,ele fiind taxate de guvern!In USA trebuie sa fii smart!
Desigur ca cumnatu-meu ne-a aranjat accesul la aceasta firma si toata familia investeste prin ea.
Aici cu cit ai bani mai multi cu atit vrei sa NU platesti in taxe si impozite.
Dupa ce terminide platit ratele,casa e a ta,pina atunci ea este a bancii,e ca si cind inchiriezi o masina,ceea ce iar este un ex. smart de a face in loc s-o cumperi cu banii jos.E acelasi principiu!Ca si la casa,pui jos o suma,de ex. unul din Volvo-urile noastre(S60 Turbo,model 2004)cumparindu-l la pretul total costa 28.000$,am pus jos 1500$ pt. a reduce din rateel lunare,si actul de inchiriere e pe 3 ani,DAR in 3 ani NU vei ajunge sa platesti cei 28.000$ ci mult mai putin.Dupa 3 ani ai doua optiuni:
1.)Sa cuntinui a plati ratele pina platesti masina in totalitate si desigur va fi a ta.
2.)Sa inchiriezi o alta,eventual noul model al anului 2006 si o iei de la capat cu rate noi pe 3 ani
Care crezi tu oare ca e preferinta TUTUROR americanilor?Evident ca a doua.Masina veche e preluata de firma de la care ai inchiriat-o fixata ori reinchiriata altuia la un pret mai mic,nimeni NU are de pierdut nimic din astaci de cistigat!Deci Conduci o masina care nu e a ta dar platesti mult mai putin de ai cumpara-o cu banii jos!Si evident ca in 2006 inchiriem alt Volvo modelul nou.
Sintem la al doilea schimb acum.Cumnatul meu de ex.conduce numai Mercedes ultimul model si la fel INCHIRIAZA!La fiecare 3 ani alt Mercedes model nou.Sotia lui la fel are Mercedes sport model 2004,iar copii(nepotii mei)
Gina are model 2004 sport BMW,si Alex la fel BMW sport 2004,pt. ca anul asta si-au schimbat cu totii masinile incepind alti 3 ani de inchiriat.
Hai sa fiu si mai explicit:
Deci unul din Vovo-uri costa 28.000$ daca-l cumperi cu banii jos(o prostie ai face!).Ratele lunare la el sint de 328$x36 luni=11.808$+1500$banii jos la inchiriere=13.308$in total.Dupa 36 luni inchiriez altul nou,economisesc deci...
14.692$!!!Si o tin asa mereu la fiecare 3 ani.In plus mereu conduc modele noi
Volvo!In plus,fiind inchiriata am asistenta GRATUITA din partea firmei Volvo,orice reparatii sau defectiuni,duc masina la firma ce are si atelier si o vor repara gratuit,atita timp cit NU eu am creat defectiunile,de ex. accident.
Cind inchiriezi este necesar insa in contract sa NU depasesti 12.000 mile pe an,ceea ce oricum e greu sa faci.
Cu casa e la fel daca vreau s-o vind si sa cumpar alta,ratele sint transmise noului proprietar si o iau de la capat cu bani jos alta casa si alti 30 ani de rate noi.De ex. vila noastra a costat 300.000$,am pus jos 15.000$,daca o vindem primim inapoi jumate din acest aconto mai punem jumate si intram in alta casa.Totul aici este creat astfel cum ti-am descris mai sus si la fel spun astea si pt. toti ceilalti din forum sa stie de curiozitate,daca nu stiu deja,mai ales cei ce traiesc in USA.ei cunosc astea.
Nu stiu cum e-n Germania ori Franta,pot fi lucruri diferite,dar tu ai scris din experienta ta de acolo asa ca nu-i necesar sa ma critici daca nu stii despre ce vorbesti!
A sta cu chirie e o solutie proasta pt. ca platesti mult si NU economisesti nici 1$.Cine e proprietarul plateste taxe la guvern si atunci mareste chiria an de an.Am locuit cu chirie cu ani in urma si plateam 1700$ lunar pt. 1 dormitor,living-room,baie si dining-room+un mic balconas....De ce sa fac pe proprietar bogat cind pot avea casa mea si sa si ECONOMISESC multi bani anual care sa-mi intre in buzunarul MEU si nu al lui?
Cum am scris cu 1200$ pe luna incepind Cu Mai a.c.nu doar ca economisesc 400$lunar dar primesc si reduceri din impozite si taxe in bani de la guvern si in plus am o vila mare,gradina mare in spatele casei natura in jur,liniste si ma simt f. fericit!De ce NU as fi fericit in viata???
Iti mai spun inca ceva.De ex.dau anual 3000$ pt. pensie printr-o firma mare ce investeste banii in actiuni si deci cistig in plus la ei anual 1500$.Daca as plati mai putin de 3000$,guvernul m-ar taxa 600$ deci as pierde acesti bani,si in loc sa pun acesti bani in buzunarul meu,ei merg la guvern!DE CE sa las guvernul sa-mi ia acesti bani?Pun 3000$,guvernul IMI DA inapoi 600$ si firma restul pina la 1500$.Asa ca eu sint in cistig!
Legat de "prietena"ta din Australia ce sa spun?Unii romanasi se dau mari,si am intilnit si eu pe aici destui,NU am prieteni romani in USA,doar americani,sint mult mai sinceri si corecti cu tine.Am citiva amici romani prin Canada si Paris si Germania(Hamburg),vechi colegi de liceu sau prieteni din Ro de peste 27 ani,cu ei corespondez email,ii cunosc f. bine si sint f. onesti si nu se dau mari.Nici eu NU m-am dat mare scriind despre mine,am scris pur si simplu adevarul,daca tu il consideri o minciuna e treaba ta,eu ma cunosc si CUNOSC mai bine realitatea mea in care traiesc zi de zi decit tine,asa ca consider ca te-ai pripit cu critica la adresa mea.
Si trebuie sa stii la fel ca in USA ca artist in advertising ilustrind reclame pt.TV,
dupa care regizorul se ghideaza cind filmeaza reclamele respective,cistigi f. multi bani!!!E o meserie f. bine platita pt. ca in USA ...reclama e sufletul comertului!!!Eu inca fac mai PUTIN decit colegii mei si prieteni totodata pt. ca NU vreau sa ma omor prea mult muncind in dusmanie!Unii din ei cistiga chiar 20.000$ pe luna!!!!Dar sint si mai tineri cu 10 -15 ani ca mine si pot face asta.
Dar pt. mine e de ajuns cit cistig si NU muncesc mai mult de 60-80 ore PE LUNA!!!!Chiar vineri de ex.am muncit 12 ore nonstop si am cistigat 1500$
In doar atita timp!!!Am mai lucrat marti vreo 10 ore,si sapt. trecuta in doar 22 ore am cistigat 3100$,in restul zilelor NU AM muncit deloc!!!
DAR ca sa ajungi sa cistigi acesti bani in scurt timp....trebuie sa fii f.f.f.talentat in meserie si rapid!Crezi ca ma laud iar degeaba?Sa stii ca firma noastra compusa din 8 artisti si un rep(agent-impresar care ne da de lucru comenzi diverse prin agentiile de adv. care ne foloseste mereu)"Greenlight studios inc"
este cea mai BUNA din tara si cautata de clienti renumiti.Sintem toti 8 considerati in meserie drept crema cremelor,cei mai buni intre cei mai buni si NU e o laudarosenie!!!
E UN FAPT!!
Inchei aici si sper ca te-am edificat destul.

LOVE&PEACE,
Ozzy

Un om matur, emotional sanatos

- isi planifica venitul
-are bani pusi deoparte ca siguranta
-are un buget pt. cheltuieli spontane
-poate cheltui bani fara remuscari
-leaga o viata comoda de o viata sigura
-are bani economisiti si asigurari
-nu ia credite pt. Speculatii
-nu aduna banii ca un avar
-nu risipeste banii
-nu este invidios
-ajuta din cind in cind pe cei nevoiasi

Multe salutari
Renate

Omul de rand este cel care a indurat si va indura intotdeauna.Asupra lui se rasfrang toate deciziile luate de cei sus pusi si asta fara ca el sa-si doreasca acest lucru sau sa fie implicat in vreun fel.
Eu fac parte din categoria "om de rand" si sunt constienta ca voi fi nevoita sa indur si sa trec cu vederea multe aberatii,dar asta este "menirea" omului de rand.
As pute cu aceasta afirmatie sa imi atrag critici de genul "daca toti ar fi asa inerti , unde s-ar mai ajunge",dar eu raman la parerea mea.

Se pare ca discutia pe acest subiect a deviat in multe directii. Eu vreau sa fac o scurta sugestie: Cui nu-i place in US, drum bun spre alte meleaguri, iar celor care nu sunt aici si isi dau cu parerea, va rog, lasati-ne in pace, pentru ca noi ne-am obisnuit cu "mizeria" de aici.
horia

Sa stii ca doare mai mult la inceput.
Cu timpul te vei obisnui cu viata pe care o duci, sau cu viata pe care ti-o faci
Nu uita fiecare tara are partea ei rea, si orice padure are copaci sai uscati.
Nu judeca doar prin partea negativa.
Sunt sigura ca intr-o zi vei cunoaste oameni interesanti si iti vei schimba opinia ,caci omul sfinteste locul.

Eu nu am asteptat ca oameni sa vina la mine,am incercat sa frecventez galerii, am inceput un curs la colegiu,joined a gym ;am incercat sa evit locurile unde stiu ca voi gasi drogati sau ignoranti, si asa am cunoscut oameni minunati care mi-au deveni prieteni ...si mi-am cunoscut sotul .
Cred ca peste tot exista cluburi care se refere la anumite clase, sint sigura cu nu vrei sa mergi la acele cu drogati dupa 6 luni de cind esti acolo.Mie mi-ar fi frica, cred...

Iubesc Romania, dar am plecat de 6 ani si totul s-a schimbat.Imi place sa merg sa-mi vad parinti, sa revad locurile...dar stiu ca imi va fi foarte greu sa ma intorc permanent...acum aici e casa mea.

Prietenii au viata lor, copii...problemele lor...nicidata nu va mai fi la fel.

Si nu uita ca si tu te-ai schimbat..stiu ca poate vei spune ca nu e adevarat ,dar in subinconstient ai strins multe lucruri care te-au schimbat fara sa vrei.

In tara nu am putut intra la facultate pentru ca nu am avut deajuns dolari,am inceput sa muncesc 10 ore pa zi ...si a trebuit sa astept 3 luni sa primesc primul salariul (si asta a fost cu radio 21), nu mi-am permis masina, mobil pc, internet...sa arunc bani pe haine, papuci.
Aici am gasit tot ce nu am avut acasa.
Concluzia mea; in afara romanei te poti realiza daca vrei cu adevarat ..

Iti doresc sa ai o viata fericita

Adelina

Moldova, Romania si provocarile regionale ale integrarii euro-atlantice

Romania si provocarile regionale ale integrarii euro-atlantice

- relatia cu Republica Moldova si posibile consecinte pe termen scurt si mediu -

DAN DUNGACIU

"Anumite actiuni si evenimente recente din viata politica a Rusiei si din politica externa a Rusiei ne-au pus pe ganduri... Prezenta trupelor ruse [in Georgia si Moldova] nu se conformeaza angajamentelor asumate la Istanbul. Doresc sa le spun rusilor inca o data ca, in opinia noastra, trebuie sa depuna mai multe eforturi pentru aplicarea obligatiilor pe care si le-au asumat la Istanbul. Rusia nu a respectat calendarul retragerii".(Colin Powell, ianuarie 2004, Moscova)

"Pentru prima data in istorie, interesele Romaniei coincid cu cele ale Occidentului in ceea ce priveste Republica Moldova... O data la doua generatii (1918, 1940, 1991), Moldova este cap de lista a prioritatilor agendei diplomatice internationale si aproape de fiecare data Occidentul este prins pe picior gresit, pentru ca nu a existat o analiza profunda a acestui spatiu. Acum ne aflam intr-un astfel de moment. Si, pentru prima oara, Romania are posibilitatea de a influenta deciziile internationale". (Vladimir Socor, 28.01.2004, Bucuresti)

"Replica pe care urmeaza sa o dea Occidentul politicii externe agresive, promovate de Moscova in spatiul post-sovietic, o poate constitui extinderea treptata a Aliantei Nord-Atlantice si a Uniunii Europene, pana cand acestor organizatii li se vor alatura, intr-o forma sau alta, tarile din imediata lor apropiere, Ucraina, Belarus, Republica Moldova, Georgia si Azerbaidjanul". (The Wall Street Journal, ianuarie, 2003)

Republica Moldova - o prezenta absenta

Republica Moldova are un statul paradoxal pe agenda publica a dezbaterilor din Romania. Este invocata, dar nu discutata, este pomenita (rar!), dar nu analizata. Este o prezenta, dar o prezenta discontinua, fara substanta, fara efect. O prezenta... absenta.

Acest text apare nu doar din dorinta de a inventaria un an de evolutii politice si geopolitice din Republica Moldova, ci de a evidentia, prin recul, o realitate care devine evidenta pentru orice observator de la Bucuresti sau aiurea. In anul 2004, una dintre mizele cele mai insemnate de pe agenda de politica externa a Romaniei va fi chestiunea Republicii Moldova, respectiv prestatia Chisinaului fata de Bucuresti si reactia pe care Romania va trebui sa o aiba fata de sfidarile puterii politice comuniste de peste Prut. Caruselul provocarilor la adresa Romaniei a inceput deja, si exista toate motivele sa credem ca el va continua. In plus, evolutia evenimentelor din Republica Moldova sugereaza ca dosarele geopolitice deschise in 2003 sunt departe de a fi solutionate, iar efectele acestei stari vor afecta, pe termen scurt si mediu, conditia Romaniei de membru NATO si aspirant la un loc in Uniunea Europeana. Faptul ca 2004 este an electoral pentru ambele tari (in primavara lui 2005 vor avea loc in Republica Moldova alegeri parlamentare) nu face decat sa complice ecuatia.

O conferinta si mai multe semne de intrebare

Pozitia Romaniei fata de Republica Moldova nu va fi de aici inainte benevola si nu o va implica numai pe ea, caci Romania este plasata acum la granita celei mai mari aliante militare pe care a cunoscut-o omenirea si care are interese geo-strategice in Istmul Ponto-Baltic si Caucaz. De aici sarcinile ce-i incumba. Toate evolutiile indica o crestere treptata - teoretica, cel putin! - a importantei Romaniei pe aceasta axa, si pozitia ei in viitoarea arhitectura de securitate regionala va depinde, in buna masura, de competenta si hotararea ei de a gestiona adecvat aceasta somatie iminenta. Dincolo de adeziunile fervente si retorica integrarii in NATO, urmeaza, in 2004, testul implicarii si evolutiei efective in aceasta regiune.

Poate Bucurestiul sa isi asume un asemenea rol? - este pana la urma interogatia majora pentru 2004. Din nefericire, semne de intrebare relativ la putinta sau abilitatea Bucurestiului au aparut prea repede. Intre 19-22 ianuarie 2004, la Niederpöcking, Lacul Starnberg, Germania, sub egida Pactului de Stabilitate in Europa de Sud Est, in cooperare cu Ministerul de Externe German (si organizata de Asociatia pentru Europa de Sud Est) s-a desfasurat conferinta "Perspectivele europene ale Republici Moldova". Este prima conferinta de asemenea anvergura dedicata explicit Republicii Moldova, iar participarea a fost numeroasa - aproape o suta de reprezentanti ai asociatiilor sau institutiilor politice sau nepolitice cu interese in Republica Moldova sau regiune - si de inalt nivel: Erhard Busel, Coordonator special al Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud Est, William Hill, Seful Misiunii OSCE la Chisinau, Vladimir Filipov, reprezentantul Consiliului Europei la Chisinau, reprezentanti ai Ministerelor Afacerilor Externe ale unor tari europene, experti internationali, liderii politici de la Chisinau (Nicolae Dudau - Ministru de Externe - Iurie Rosca, Dumitru Braghis, Oleg Serebrian, Oazu Nantoi etc.).

In cadrul conferintei, trei grupuri de lucru au discutat strategii europene, politici economice si sociale, precum si aspecte de securitate referitoare la Republica Moldova. Aceste comisii vor pregati terenul pentru intrunirile viitoare si pentru elaborarea unor proiecte sau strategii care sa includa si recomandari concrete pentru factorii de decizie d la Bruxelles sau Chisinau. O conferinta, asadar, de o importanta strategica indiscutabila. Din partea Romaniei a fost invitat, intr-o prima instanta, doar Gabriel Andreescu, Centrul de Studii Internationale, Comitetul Helsinki ("expertul favorit" al liderilor politici sau de opinie ai Partidului Comunistilor aflat acum la putere la Chisinau). Textul preferat al echipei istoricilor oficiali ai regimului comunist este, de departe, Renate Weber, Valentin Stan si Gabriel Andreescu, "Relatia Romaniei cu Republica Moldova", text tiparit in 22 Plus la 25 ianuarie 1995, in care autorii acreditau ideea unei "minoritati romanesti" in Republica Moldova. Pentru o valorificare recenta a lui Gabriel Andreescu in presa oficiala de la Chisinau, se poate vedea Haralambie Corbu, "Culegem ceea ce semanam", serial tiparit pe prima pagina a Moldovei Suverane, ianuarie 2004. Al doilea favorit al istoriografiei comuniste si revizioniste de la Chisinau este Lucian Boia, considerat de Vasile Stati, autorul penibilului Dictionar moldovenesc-romanesc, drept "cel mai obiectiv istoric roman". In principala lucrare revizionista a lui Vasile Stati, Istoria Moldovei, "Vivar-Editor", Chisinau 2002 - pe a carei coperta troneaza fara jena imaginea "Moldovei Mari" - Lucian Boia este gratulat cu atributele cele mai inalte: "prestigiosul istoric roman" etc. Invocarea lui Lucian Boia este, totusi, inepta si frauduloasa: istoricul oficial al revizionismului "moldovenesc" utilizeaza demersul lui Lucian Boia in litera, nu in spiritul lui. Stati utilizeaza deconstructia (de-mitizarea) istoricului de la Bucuresti doar pentru istoria Romaniei, niciodata pentru ceea ce el considera a fi "istoria Moldovei").

Revenind acum la invitati, nu poti sa-ti reprimi perplexitatea (pe care unii au exprimat-o public acolo!): vecina Moldovei, Romania, reusea "performanta" diplomatica de a avea un invitat din cei aproape o suta! In ultima clipa, s-a reusit introducerea pe lista invitatilor, ca observator, a unui reprezentant al Ministerului Afacerilor Externe. Cam putin pentru o tara care are ca sarcina gestionarea viitoarei frontiere estice a NATO si UE si care nazuieste sa devina locomotiva Republicii Moldova in demersurile acesteia - cate sunt! - de integrare europeana. Iar aceasta prezenta debila spune ceva despre strategia (existenta sau nu) a Bucuresti-ului in raport cu Republica Moldova sau despre institutiile care sunt puse in miscare (sau nu) pentru aplicarea acesteia. Cu atat mai mult cu cat la Niederpöcking, reprezentatii altor doua tari, Polonia si Lituania, au declarat explicit intentia de a deveni ele locomotiva Republicii Moldova in eforturile acesteia de integrare in structurile europene! Cuplata cu refuzul obstinat al Chisinaului de a colabora cu Bucurestiul - de aici, firesc, disponibilitatea institutiilor occidentale de a gasi un inlocuitor -, propunerea pare amenintator de plauzibila, iar consecintele geopolitice pentru Romania sunt incomensurabile: in esenta, este vorba despre a doua deposedare a Romaniei - dupa "pierderea" flotei din Marea Neagra - in ceea ce priveste capacitatea Bucurestiului de a actiona pe frontul de Est (Marea Neagra si Caucaz). O Romanie care pierde initiativa spre Est devine un actor figurant si nesemnificativ in orice initiativa a Washingtonului sau a UE in Caucaz sau Istmul Ponto-Baltic. Aceasta este, geopolitic vorbind, miza confruntarilor Chisinau - Bucuresti si aici sta, se pare, explicatia razboiului declansat de puterea comunista la adresa Romaniei.

Inainte de a detalia, sa urmarim, rapid, cateva repere ale acestei campanii.

"Aria calomniei". Chisinaul ataca Romania la institutiile europene

Doar cateva mostre: "In timpul celor 1213 zile cat Moldova s-a aflat sub ocupatia Romaniei, un evreu era ucis la aproape fiecare doua minute" (din "Plangerea 435" depusa de Andrei Neguta, deputat comunist, la Consiliul Europei, 2003); "Romania a ramas unicul imperiu in Europa, constituit din Moldova, Dobrogea si Transilvania" (Presedintele Vladimir Voronin, Postul de televiziune NIT, decembrie, 2003); "Scopul lui Rosca [liderul PPCD] este crearea provinciei romanesti si invadarea acesteia cu sute de mii de romi" (Moldova Suverana, publicatie oficiala a guvernului Republicii Moldova, 14 ianuarie 2004)... Sunt doar cateva exemple dintre zecile care invadeaza astazi spatiul public sau politic de la Chisinau sau aiurea. Razboiul declansat de Chisinau - flancat, probabil, de alti "prieteni" traditionali ai Romaniei - au adus relatiile dintre cele doua state in faza cea mai delicata din 1990 incoace. Dupa o perioada de relativ inghet de dupa 2001, a doua jumatate a anului 2003 a marcat apogeul acestei confruntari. Iata cateva momente ilustrative ale acestui dosar care nu pare ca se va inchide curand.

In 2002, relatiile bilaterale romano-moldovene fusesera, practic, suspendate o data cu anularea vizitei la Chisinau a primului-ministru Adrian Nastase in urma unor neinspirate declaratii belicoase ale unor oficiali moldoveni. In aprilie 2003, Ministrul roman de Externe, Mircea Geoana, si omologul sau moldovean, Nicolae Dudau, declara la Chisinau ca Tratatul de baza dintre Republica Moldova si Romania ar putea fi incheiat pana la finele anului curent. Ministrul romana prognoza chiar ca posibila o vizita a Presedintelui Iliescu, in toamna, in Republica Moldova. (Ca gest de bunavointa, Mircea Geoana anunta re-esalonarea datoriilor din importul de curent electric ale Republicii Moldova.) Chisinaul astepta de la aceasta vizita semnarea Tratatului de baza moldo-roman - vizita nu va mai avea loc.

Declaratiile belicoase ale comunistilor nu se opresc; dimpotriva. La 25 iulie 2003, la Chisinau, apare Dictionarul moldovenesc-romanesc, semnat de Vasile Stati, care afirma ca aceasta carte "demonstreaza existenta obiectiva a celor aproximativ 19.000 de dovezi de netagaduit ale individualitatii si dainuirii seculare a limbii pe care moldovenii o numesc moldoveneasca". Institutul de Lingvistica al Republicii Moldova anunta ca il va actiona in judecata pe Vasile Stati, pentru compilatie si furt intelectual. In acelasi zi, ziarul guvernamental Moldova Suverana publica celebra "Conceptie nationala de stat a R. Moldova" a Presedintelui Voronin. Unul dintre scopurile acestor gesticulatii politice era provocarea autoritatilor romane inaintea intalnirii dintre cei doi presedinti. La inceputul lunii august, Presedintele Ion Iliescu se intalneste, la Costesti-Stanca, cu omologul sau moldovean, Vladimir Voronin. Cei doi sefi de stat nu fac referinte la "Tratatul politic de baza moldo-roman", despre care Voronin afirma cateva zile inainte ca ar trebui discutat in mod obligatoriu.

Odata cu preluarea presedintiei Consiliului de Ministrii al Consiliului Europei, Moldova incepe o campanie sistematica de denigrare a Romaniei. Alexei Tulbure, reprezentantul permanent al Moldovei la Consiliul Europei acuza Romania de opozitie fata de planurile de "federalizare" ale Republicii Moldova si de implicare in manifestatiile anti-rusificare si anti-comuniste din anul 2002. (Prestatia oficialului de la Chisinau a fost uluitoare. Nu doar ca nu a adus vreo proba in sprijinul celor afirmate, dar a incheiat emfatic: "Noi vom considera astfel pana nu ne vom convinge de contrariul in baza intregii acelei informatii pe care trebuie sa ne-o prezinte Guvernul roman"). Urmeaza apoi acuzele de "anti-semitism" si "xenofobie". Seful Comisiei pentru Relatii Externe din Parlamentul moldovean, Andrei Neguta, reia argumentele de "anti-semitism", depunand o cerere catre Comitetul de Ministri al Consiliului Europei pe aceasta tema. (In reuniunea din 21 ianuarie 2004, Comitetul de Ministrii a dat un raspuns negativ interpelarii lui Neguta, infirmand acuzele parlamentarului moldovean.) Actorii acestei campanii sunt insa mult mai numerosi decat cei invocati. Victor Stepaniuc, Seful grupului parlamentar al comunistilor, a adresat o interpelare - Interpelarea Nr. 434 - referitoare la situatiei Bisericii Ortodoxa de Stil Vechi din Romania, acuzand Guvernul Romaniei de incalcare a drepturilor omului. Si exemplele pot continua.

In septembrie, premierul roman Adrian Nastase anunta ca Romania nu este interesata sa incheie un "Tratat politic de baza cu Republica Moldova", pentru ca Bucurestiul a recunoscut independenta R. Moldova si "respecta principiile dreptului international in relatiile bilaterale". In noiembrie 2003, Ministrul roman de Externe Mircea Geoana declara la Chisinau ca Romania va sprijini in continuare Republica Moldova pe calea integrarii in structurile europene, fara a tine cont de declaratiile care "au incercat sa puna o umbra in relatiile bilaterale", lansate de oficiali moldoveni. La finele lunii decembrie, Presedintele Voronin completeaza aceasta campanie anti-romaneasca declarand, printre altele, ca "Romania este azi unicul imperiu din Europa, constituit din Moldova, Dobrogea si Transilvania..." (Presedintele Voronin nu si-a ascuns niciodata anti-romanismul, "doctrina" preferata, in fapt, al Partidului Comunistilor al carui lider este. In 2000, de pilda, actualul presedinte al republicii solicita inlocuirea denumirii "limba romana" cu "limba materna" in proiectul de nomenclator al specialitatilor pentru predarea in institutiile de invatamant superior si caracteriza drapelul de stat al Republicii Moldova drept "fascist", datorita identitatii sale cu cel romanesc.) Urmeaza cateva atacuri la persoana Presedintelui Romaniei. Presedintele Iliescu riposteaza: declara ca partidul de guvernamant din Republica Moldova este un partid comunist cu "naravuri staliniste" si condamna "campania antiromaneasca" promovata de partidul comunistilor condus de Vladimir Voronin. In cadrul ceremoniei de inaugurare a Anului Stefan cel Mare si Sfant de la Vaslui (10 ianuarie 2004), presedintele roman respinge conceptul de "Moldova Mare" lansat de autoritatile Republica Moldova. Relatiile nu sunt inghetate, insa, cel putin din partea Bucurestiului: "Relatia Romaniei cu Republica Moldova va ramane o relatie prioritara si extrem de importanta pentru tara noastra in pofida recentelor declaratii ale presedintelui tarii vecine", a declarat la 12 ianuarie 2004 intr-o conferinta de presa, ministrul roman de Externe, Mircea Geoana. Zece zile mai tarziu, in cadrul unei intalniri cu membrii corpului diplomatic acreditat in Republica Moldova, Presedintele Voronin declara ca relatiile cu Romania poarta un caracter "destul de destructiv".

Romania "cade" de pe harta?

Avem acum tabloul intreg. Fie si rapid conturata, campania declansata de Chisinau nu are nimic intamplator, nimic din atitudinea conjuncturala si reactiva sau din lipsa de fermitate a Bucurestiului. La Chisinau exista strategii, la Bucuresti - nu suntem siguri; la Chisinau este o campanie concertata, la Bucuresti sunt riposte sporadice si fara coerenta. Acuza care a deschis seria, cea de "interventie" a Romaniei in treburile interne ale Republicii Moldova este ridicola, cel putin pentru motivul ca in momentul in care Chisinaul arunca pe piata aceasta poveste Romania era cel mai putin implicata in Republica Moldova de la declararea independentei acestei republici incoace.

Constatarea sugereaza ca scopurile campaniei sunt altele, cu atat mai mult cu cat atacurile impotriva Romaniei cresc direct proportional cu apropierea Romaniei de structurile euro-atlantice. Credem ca tinta acestei campanii este discreditarea Romaniei pe plan international si scoaterea ei din joc de pe spatiul geo-politic in care este destinata sa evolueze. Daca Romania nu mai lucreaza cu Republica Moldova, nu (mai) are motive substantiale sa se implice pe axa Istmul Ponto-Baltic - Caucaz. Va deveni dintr-o pozitie geopolitica un simplu amplasament - eventual, pentru diverse baze militare.

In pofida isteriei insuportabile si a retoricii neghioabe, Chisinaul are un proiect infinit mai coerent decat al Bucurestiului in zona. La 15 ianuarie 2004, Vasile Sturza, ambasadorul Republicii Moldova in Bulgaria, a inmanat la Tirana scrisorile de acreditare presedintelui albanez, devenind astfel si ambasador al Republicii Moldova in Albania, cu sediul la Sofia. In ziarul oficial Moldova Suverana aparuse cu o zi inainte un amplu material a lui Vasile Sturza: "Pentru Republica Moldova cooperarea si parteneriatul cu tarile din Balcani reprezinta unul dintre obiectivele sale strategice in regiunea Europei de Sud-Est" - veritabil plan de actiune in viitorul apropiat. Pe relatia Chisinau - Sofia, evenimentul cel mai important l-a constituit vizita de stat a presedintelui Republicii Bulgare in Republica Moldova: 17-19 ianuarie 2003. De atunci relatiile au luat o turnura ascendenta, fiind semne ca anul acesta relatiile se vor intensifica. Reamintim ca Bulgaria exercita in 2004 presedintia OSCE, institutie cu atributii decisive in solutionarea problemei transnistrene. Insa nu doar relatia cu Bulgaria este vizata. (In prima jumatate a anului 2004, de pilda, presedintele Republicii Macedonia va vizita Chisinaul.) In sectiunea "Prioritatile politicii externe ale Moldovei in Balcani" din textul citat se precizeaza ca dezinteresul fata de regiune "ar distanta Republica Moldova de spatiul european". De aceea, "pentru Republica Moldova valorificarea potentialului de cooperare si parteneriat cu tarile din Balcani reprezinta unul din obiectivele sale strategice in regiunea Europei de Sud-Est". Una dintre actiunile strategice ale Chisinaului decurge firesc: "Semnarea acordurilor inter-guvernamentale, in special a Acordului cu privire la liber schimb, ceea ce va permite Republicii Moldova sa se incadreze in regiunea de liber schimb a Pactului de stabilitate pentru Europa de Sud-Est".

Daca adaugam relatiile bune ale Chisinaului cu Budapesta, intelegem ca integrarea Republicii Moldova in UE are legatura cu oricare alt stat, cu exceptia Romaniei. Fie Polonia, fie Lituania, fie Bulgaria, fie - poate - Ungaria sunt candidatele Chisinau-lui la parteneriat pe coordonatele UE, Sud-Estului Europei sau Caucazului. Romania risca sa "cada" de pe harta strategica a zonei.

Relatia Bucuresti-Chisinau are dimensiuni politice si geopolitice care vizeaza pozitia geopolitica a Romaniei in viitoarea configuratie strategica pe una dintre directiile cruciale de inaintare a frontierei NATO, respectiv Eurasia. Este fundamental ca realitatile de peste Prut sa intre, competent, pe agenda civica sau politica a dezbaterilor de la Bucuresti. Anul 2004 va fi, din acest punct de vedere, un test crucial atat pentru diplomatia romaneasca cat si pentru societatea civila.

http://www.yam.ro/articles/2004/martie/23/1.html

În statul multinational al Imperiului sovietic, tendinta ruseasca în directia statului centralizat a intrat în coliziune cu renasterea constiintei nationale a mai mult de o suta de minoritati din republicile autonome. În cazul Republicii Moldovenesti, raportul dintre crearea statului si crearea natiunii era chiar mai complex, deoarece atât identitatea nationala, cât si cea statala, erau creatii artificiale. Natiunea moldoveneasca fusese inventata de rusi pentru a preveni (re)nasterea unei constiinte nationale românesti la populatia basarabeana. Statul moldovean fusese creat în Imperiul sovietic în 1924.”
Wilhelmus Petrus Van Meurs,1
„Ideea ca moldoveni sunt o natiune distincta, în sensul obisnuit al cuvântului, e problematica astazi. Limba pe care o vorbesc ei este româna, chiar daca a fost numita mult timp moldoveneasca de locuitorii din zonele rurale si este în continuare numita astfel în constitutia republicii post-sovietice. Istoria Moldovei moderne este o parte ce nu poate fi ignorata a istoriei mai largi a latinitatii rasaritene, regiune ce se întinde de la padurile Transilvaniei si dealurile Bucovinei, în nord, pâna la Câmpia Dunarii si Marea Neagra, în sud, si pâna la dealurile rotunde si stepele ce se întind de-a lungul Nistrului, în est. Toate aceste regiuni, incluzând teritoriul de astazi al Republicii Moldova, au apartinut României Mari aparute dupa primul razboi mondial si distruse de cel de-al doilea. Moldovenii de astazi nu au reusit sa se afle în acelasi stat cu românii mai mult de câteva decenii, dar cultura, limba si traditiile folclorice provin incontestabil din aceleasi radacini. Eroii nationali si marile personalitati dintr-o regiune sunt, cu siguranta, recunoscute si în cealalta. În acest sens, din punct de vedere cultural, sunt astazi doua state 'românesti’ în Europa de Est, chiar daca ambele adapostesc si multe alte minoritati etnice – unguri, ucraineni, rusi, romi si turci.”
Charles King 2

„Cei care încearca sa dezvolte o constiinta moldoveneasca ar putea sa revina, astfel, la interpretarile sovietice de alta data privitoare la istoria si cultura Basarabiei. Prin urmare, putem fi martorii unei renasteri a unor pareri comuniste cu privire la trecutul Moldovei si ai unei reactii concomitent a românilor fata de ele.”
Denis Deletant3

Preambul. Republica Moldova – spatiu de frontiera euro-atlantica

Acest text va vorbi despre asa numita Conceptie a politicii nationale de stat a R. Moldova si Dictionarul moldovenesc-românesc a lui Vasile Stati încercând sa le aseze pe fundalul geopolitic adecvat. Nu doar informatia legata de aceste chestiuni lipseste astazi în România, dar si cadrul geopolitic just în care aceste evolutii sa fie plasate si citite. Caci, dincolo de amprenta locala pe care aceste evenimente o au neîndoielnic, ele sunt parte a unor evolutii politice si geopolitice mai ample care nu pot fi ignorate în nici o analiza. De prea multe ori aspectele legate de Republica Moldova sunt abordate într-o grila provinciala, în care actorii principali sunt personajele politice de la Chisinau iar evenimentele majore - alegerile locale sau parlamentare (vag, este pomenita si Rusia). În realitate, toate evenimentele de la Chisinau poarta, mai mult sau mai putin, amprenta unor evolutii geopolitice globale. Mai concret, ele sunt determinate de înaintarea frontierei NATO si UE spre Republica Moldova, de decizia acestor institutii de a fixa granita pe Prut si de reactia pe care aceste evolutii le genereaza.4

Frontiera ar însemna, în cadrul teoretic utilizat aici, aspectul dinamic al unei evolutii geopolitice, respectiv totalitatea proceselor prin care se manifesta o expansiune istorica, un popor, o civilizatie sau un imperiu etc. Frontiera, ca aspect dinamic, declanseaza si întretine o gama larga de procese spirituale sau institutionale, pe care le denumim procese ale frontierei. Granita este aspectul static, stabil (stabilit) al înaintarii unei frontiere. Înaintarea unei frontiere se fixeaza (este fixata) undeva, pe o granita. Dar asta nu înseamna, automat, ca, o data fixata granita, dinamica procesului de înaintare a frontierei dispare sau ca este suspendata. Dimpotriva. Atunci când avem de a face cu o fixare artificiala (politica, geo-strategica) a unei granite vom asista la perpetuarea manifestarilor de frontiera, iar spatiul în care asemenea evolutii se petrec îl numim spatiu de frontiera 5 . Aceste spatii de frontiera6 sunt, geopolitic vorbind, de multe ori, spatii de criza, de turbulenta geopolitica, care nu pot fi decriptate sau întelese just fara a lua în considerare aceste aspecte7.

Un asemenea spatiu de frontiera este astazi Republica Moldova. Nimic nu se poate întelege acolo daca se ignora înaintarea frontierei euro-atlantice si consecintele pe care aceasta înaintare – si, mai ales, fixarea granitei artificiale pe Prut - le genereaza. Republica Moldova este astazi un spatiu de frontiera euro-atlantic. Decizia politica (geo-strategica) de a fixa granita înaintarii frontierei euro-atlantice pe Prut, cuplata cu refuzul majoritatii populatiei din Republica Moldova de a accepta aceasta decizie sunt responsabile de evenimentele care au loc acolo. Razboiul din Transnistria, refuzul Moscovei de a retrage armata si armamentul de acolo, proiectul de federalizare, manifestarile din Piata Marii Adunari Nationale sau din fata Ambasadei Ruse, Conceptia presedintelui Voronin, chiar si Dictionarul lui Stati etc. sunt consecinte directe sau indirecte ale acestei decizii8.

Acesta este cadrul în care momentele punctate mai jos trebuie citite si percepute.

„Conceptia politicii nationale de stat a Republicii Moldova”

„Proiectul Conceptiei politicii nationale de stat a R. Moldova, inclus pe agenda de lucru a parlamentului R. Moldova, este un document politic, în esenta provocator, ce îsi propune, în ansamblul sau, sa anuleze Declaratia de Independenta din 27 august 1991, ca act juridic de nastere a celui de al doilea stat românesc, si sa-i confere R. Moldova o noua identitate etno-culturala, istorica, lingvistica si politico-juridica. El reprezinta suma tentativelor ideologice privind crearea unei doctrine nationale de stat si ideologizarea fortata a întregii societati. Axul respectivei doctrine îl constituie preceptele false din punct de vedere stiintific, cultural si istoric al existentei unui asa-numit popor moldovenesc si a unei limbi moldovenesti, camuflate inabil si de o maniera totalitara cu notiuni la moda, precum ‘multiculturalismul’, ‘multilingvismul’, ‘polietnicismul’ - toate amalgamate si ambalate sub drapelul tolerantei’, ‘pacii interetnice’ si ‘concordiei civice’”.9

Într-o ancheta a publicatiei Contrafort pe tema asa-zisului Dictionar moldovenesc-românesc, academicianul Mihai Cimpoi facea urmatoarea constatare: „Ma întristeaza atât aparitia, sustinuta oficial, a Dictionarului cât si atentia extraordinara pe care i-o acorda posturile TV din România (o ora la Pro TV, doua ore la Realitatea) fapt care nu s-a întâmplat cu nici o carte a vreunui scriitor basarabean” 10.

Naduful reputatului academician trebuie înteles corect: nu doar dezamagire fata de liderii de opinie din România care se întrec în a neglija si uita performantele culturale autentice ale carturarilor de peste Prut (supararea ar fi fost justificata fie si numai din aceasta pricina!), dar si deceptie fata de cecitatea vadita a acelorasi personaje care, lipsite de perspectiva si viziune, au transformat un eveniment minor, totusi, în eveniment de presa ignorând vinovat ca gestul ridicol al lui Stati – „renumit criminal al culturii noastre, plastograf si plagiator de cea mai joasa speta” cum numeste academicianul pe autorul acestei „monstruozitati” – este numai vârful de aisberg, expresia rizibila a unei evolutii politice mai profunde care se petrece în Republica Moldova si care, ea, ar fi trebuit sa se afle în colimatorul presei sau a societatii civile de la Bucuresti. O evolutie politica si geopolitica inedita, ale carei expresii reale si consistente sunt, pe de-o parte, asa numita Conceptie a politicii nationale a Republicii Moldova – document programatic complet ignorat, cu rarisime exceptii, în România! - si, pe de alta, dezbatere în jurul problemei federalizarii (incluzând aici chestiunea transnistreana). Aparitia Dictionarului lui Stati nu este decât partea cea mai putin consistenta a acestor evolutii ce se desfasoara astazi si despre care asa zisa „societatea civila” din România (analistii, jurnalistii si „purtatorii ei de cuvânt”) sau politicienii de la Bucuresti se încapatâneaza sa nu vorbeasca sau sa nu stie nimic. Ciudata reactie a celor chemati sa ghidoneze opinia publica a unei societati care sta sa se integreze în NATO si UE, adica institutiile a caror granita viitoare va fi, într-o prima instanta, tocmai Prutul...

Proiectul legii numit Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova a fost publicat pe 25 iulie în oficialul guvernamental, Moldova Suverana. Este un proiect de lege initiat de presedintele Voronin. Cum se va vedea mai departe, exista o legatura evidenta între aceasta conceptie si Dictionarul moldovenesc-românesc al lui V. Stati, publicat, în aceeasi zi, în ziarul partidului de guvernamânt, Comunistul. Validarea lui de catre guvernul de la Chisinau s-a facut recent, fara a stârni, nici de data asta, o discutie atât de necesara la Bucuresti.

Textul este aproape necunoscut publicului din România, astfel ca remarcile si comentariile vor fi flancate de ample apeluri la text .11

Axul definitoriu al documentului este indicat în deschidere: „Conceptia politicii nationale de stat a Republicii Moldova, denumita în continuare conceptia, reprezinta totalitatea principiilor, obiectivelor si sarcinilor prioritare privind integrarea si consolidarea poporului unic multicultural si multilingv al Republicii Moldova prin armonizarea intereselor nationale generale cu interesele tuturor comunitatilor etnice si lingvistice din tara”. Baza juridica este si ea sugerata din plecare: „Conceptia se bazeaza pe prevederile Constitutiei Republicii Moldova, pe normele legislatiei nationale si ale dreptului international, inclusiv ale: Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, Pactului International cu privire la drepturile civile si politice, Pactului International cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, Conventiei europene pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ale altor acte internationale referitoare la drepturile omului si ale persoanelor apartinând comunitatilor etnice si lingvistice la care a aderat Moldova”. Temeiul elaborarii proiectului este acesta: „Actualitatea elaborarii si adoptarii conceptiei este determinata de necesitatea de a stabili principiile si sarcinile politicii nationale de stat, orientata spre consolidarea independentei si suveranitatii tarii noastre, crearea unor conditii favorabile pentru dezvoltarea libera a tuturor comunitatilor etnice si lingvistice, spre integrarea lor în poporul unic al Republicii Moldova”. Despre importanta textului vorbeste limpede un paragraf întreg: „Conceptia este documentul de baza pentru autoritatile publice la promovarea politicilor social-economice si culturale în domeniul dezvoltarii si consolidarii independentei si suveranitatii tarii, a poporului multietnic, multicultural si multilingv al Moldovei. Tot de aceste principii trebuie sa se conduca organele de stat ale Republicii Moldova în activitatea de sustinere a eforturilor de edificare a unei societati civile”.

Urmeaza apoi cinci sectiuni care cuprind: I. Dispozitii generale; II. Principiile politice nationale de stat; III. Scopurile politicii nationale de stat; IV. Sarcinile politicii nationale de stat; V. Asigurarea politicii nationale de stat.

Sa vedem însa ce spune, în detaliu, acest text, dincolo de protocolarele declaratii de intentii.

O declaratie explicita de politica interna si externa

Atmosfera textului este data deja de paragrafele citate. Înainte de a intra însa în substanta (!) lui, sa sesizam contextul în care se lanseaza documentul: momentul aparitiei proiectului coincide, practic, pe plan intern, cu demararea campaniei electorale în Republica Moldova (este vorba de alegerile parlamentare din primavara lui 2005), proiectul servind, implicit, drept platforma electorala pentru Partidul Comunistilor aflat la guvernare. Cel putin al acelei factiuni din acest partid care va merge neconditionat cu actualul presedinte, Vladimir Voronin, chiar daca, pentru asta, va fi necesara o scindare a partidului între linia dura si cea „moderata”, capabila sa faca o alianta cu partide necomuniste de genul Partidului Democrat al lui Diacov. Proiectul initiat de presedintele Voronin este un semnal clar si o conditie explicita pentru viitorii sai suporteri.

Pe plan extern, aparitia proiectului vine în consonanta cu presiunile pe care Rusia le face din ce în ce mai insistent asupra republicii, presiune „stimulata” tot mai mult de dorintele exprimate insistent în ultima vreme de catre UE de implicare a acestui organism în solutionarea conflictului din Transnistria, deci într-o chestiune care afecteaza direct interesul Rusiei în zona. Proiectul este, din acest punct de vedere, o declaratie de politica externa, cel putin prin atentia si grija deosebite care se acorda limbii ruse în document sau încapatânarii de a ignora organismele europene în care Moldova ar putea nazui sa fie parte12 .

Un text nul din punct de vedere academic

Conceptia este în primul rând un text politic, dar „argumentatia” sa deriva însa dintr-o perspectiva ce se vrea „stiintifica” asupra proceselor de formare si dezvoltare a natiunilor.

În primul rând, textul este parte a unui proces mai amplu de „nation building” (demarat însa în Basarabia de ocupantul sovietic si continuat astazi de Partidul Comunistilor). Ideea care fundamenteaza argumentatia este una de tipar modernist (inventionist, instrumentalism etc.) dupa care natiunile se nasc prin proiect (by design), ca o creatie de sus în jos si în care un rol crucial trebuie sa revina statului si institutiilor acestuia. Agresivitatea cu care este promovata o asemenea perspectiva în document este cel putin stranie, mai cu seama ca este vorba despre un teritoriu care, vreme de mai bine de 60 de ani a fost supus de catre puterea sovietica, cu sistem si încrâncenare, unui proces de nation building (asta este, în esenta, moldovenismul), respectiv de creare a unei Republici Moldovenesti de limba, traditie si istorie rusesti. Procesul a esuat, dupa cum evenimentele de la 1989 au demonstrat-o cu prisosinta. Acest esec trebuie sa faca pe cei care pariaza fara rest pe asemenea abordari mult mai circumspecti.

Cert este însa ca perspectiva constructivista a demersului – „Am creat Moldova, acum sa-i cream pe moldoveni...” –, lipsita de minimale precautii sau spirit critic, sfideaza ridicolul când încearca sa justifice tentativa.

În al doilea rând, frapeaza în text confuzia (voita sau nu) si inconstienta cu care autorii textului se joaca cu vorbele si conceptele. Un text care nu urmareste decât sa „legitimeze” un stat, o limba si o etnie nu gaseste de cuviinta decât sa.... vitupereze „nationalismul”. Iata o mostra inclusa în „Expunerea de motive la proiectul Conceptiei politici nationale de stat a Republicii Moldova”: „Însa evenimentele de la sfârsitul anilor ‘80 si începutul anilor ‘90 ai secolului trecut, inspirate, în republica de fortele politice radicale de orientare nationalista, au dus le dezintegrarea statului si societatii moldovenesti, la confruntarea interetnica si la scindarea teritoriala a tarii, scindare care mai persista. Din aceiasi perioada dateaza tentativele, care continua si astazi, de a nega existenta natiunii moldovenesti si a limbii moldovenesti, de a discredita istoria Moldovei - bazele politico-juridice si national culturale ale statului moldovenesc”13.

Prin urmare, tot ce s-a petrecut în perioada indicata este manifestarea fortelor „de orientare nationalista” împotriva carora Conceptia îsi propune sa lupte. Sofismul este aici la ele acasa: caci Conceptia, care îsi propune, cum spuneam, explicit, sa impuna un stat, o limba, o etnie, o limba etc. reprezinta, dupa toate normele sociologiei natiunii si nationalismului, chintesenta unui proiect sau program nationalist, în ciuda lipsei de consistenta si a falsului pe care se bazeaza argumentatia. Pentru autorii conceptiei, a fi nationalist moldovean nu e nationalism, dar a sustine limba, natiunea si etnia româna... da! Utilizarea atributului cu conotatii negative - nationalist – doar pentru ceea ce înseamna „românesc” nu este, în fond, decât o tehnica de propaganda sau proba unei confuzii majore care fundamenteaza acest document.

În al treilea rând, documentul se bazeaza pe o manipulare grosolana a textelor si conceptiilor europene privind drepturile omului sau ale comunitatilor etnice. În pofida filosofiei de la care pretinde ca se revendica, Conceptia nu face decât sa impuna de sus o carcasa identitara unei comunitati (populatia Republicii Moldova), ignorând nepermis dreptul individual la optiune al fiecarui cetatean. Altminteri spus, în loc sa plece de la drepturile omului pentru a ajunge la drepturile colective (multiculturalismul), textul le decreteaza pe cele din urma neglijându-le sistematic pe cele dintâi! În ciuda retoricii, este exact invers decât traseul european pe care documentul îl invoca cu obstinatie. Cum bine a sesizat un comentator de la Chisinau: „...atât actele privind drepturile si libertatile fundamentale ale omului, cât si actele referitor la drepturile minoritatilor etnice si nationale, vizeaza doar individul si autonomia sa ireductibila. Drepturile culturale si lingvistice sunt considerate drepturi individuale, dar care se exercita în mod colectiv. Ceea ce înseamna ca unui grup etnocultural i se acorda drepturi nu pentru a pastra si perpetua cu orice pret existenta acestui grup, indiferent de optiunile membrilor grupului. Dimpotriva, grupului i se acorda drepturi deoarece pentru persoanele respective apartenenta la acest grup este plina de sens si importanta pentru exercitarea libertatii lor”. În opozitie, cum sugeram deja, Conceptia, dimpotriva, propune o viziune si un sistem de valori care ar trebui împartasite de catre toti cetatenii. Autorii Conceptiei considera drept scop strategic: "afirmarea unui sistem de valori nationale la baza carora se afla constientizarea de catre toti cetatenii tarii noastre a apartenentei lor la poporul unic al Republicii Moldova" (partea IV, Sarcinile politicii nationale de stat)”14.

În esenta, este vorba despre „un proiect totalitar”, cum îl numea academicianul Cimpoi, care nazuieste sa impuna, de sus în jos, o unica identitate tuturor cetatenilor Republicii moldova, indiferent de optiunile sau dorintele lor. Indiferent, adica, de ceea ce comunitatea internationala numeste „drepturile omului”...

Mitul „fondator” al Republicii Moldova: moldovenismul

Axul principal al textului este ideologia modovenismului. Documentul vizeaza, în esenta, impunerea „moldovenismului” ca ideologie de stat. Cu vorbele unor reprezentanti ai societatii civile de la Chisinau: „Moldovenismul ca doctrina a asa-zisului specific national al ‘poporului moldovenesc’, cu istorie, cultura si limba diferite de cele ale poporului român, este, precum se stie, o fabricatie a regimului tarist de ocupatie si, în special, a ideologiei sovietice staliniste, menita sa justifice anexarea provinciei românesti Basarabia de catre Rusia tarista si, ulterior, prin aplicarea prevederilor Protocolului aditional secret la Tratatul sovieto-german din 23 august 1939 (Pactul Ribbentrop-Molotov) de catre Uniunea Sovietica”15.

Nu avem spatiu suficient pentru a descrie evolutia acestei ideologii relativ la teritoriul dintre Prut si Nistru (dar nu numai). Genealogia aceste idei indica limpede emitentul: Moscova si Kominternul, iar aparitiile ei pe scena istoriei – dupa cum sugereaza un comentator de la Chisinau - nu este lipsita de semnificatii: „De fapt, aceasta teza conceptie cominternista a mai fost formulata în aceiasi termeni si în noiembrie 1988, când au aparut faimoasele teze ale Comitetului Centra al PCM si cuvântarea lui N. Bondarciuc, la acea vreme secretar al CC al PCM, azi fruntas al aceluiasi partid, care se încheia cu celebrul ‘niet, niet I niet’. Anume acele teze au catalizat miscarea de emancipare nationala a românilor basarabeni si procesul de acordare a limbii române a statutului de limba de stat si de revenire la alfabetul latin”16.

Fenomenul moldovenismului a fost resuscitat în Republica Moldova mai ales dupa venirea la putere a Partidului Comunist, dar el nu este, în nici un caz, apanajul acestei formatiuni politice, caci versiunile în care acesta este livrat pe piata sunt diferite (cazul Partidului Democrat Agrar si a reuniunii acestora din 1994 – „Casa Noastra – Republica Moldova” – este primul care vine în minte). Recent, fenomenul a beneficiat de o analiza pertinenta sub forma unei teze de doctorat si care merita tata atentia. Una dintre concluziile lucrarii merita reluata: „ ... moldovenismul nu este ‘minciuna întreaga’, ci o semiminciuna. De aceea, demontarea acesteia nu este un lucru usor: a afirma ca basarabenii nu sunt moldoveni ar fi la fel de gresit cu a afirma ca ei nu sunt români. Într-o eventuala disputa privind tezele moldoveniste, este foarte important a nu se ataca partea asa-zis pozitiva a moldovenismului – faptul de a fi moldovean nefiind o contradictie cu a fi român. Pe de alta parte, faptul existentei statului Republica Moldova implica recunoasterea politonomului ‘moldovean’, care nu este o emanatie a moldovenismului, ci o realitate geopolitica. În calitatea lor de cetateni ai Republicii Moldova, si românii basarabeni si minoritarii sunt moldoveni. Speculând însa pe chestiunea identitara, moldovenistii comit în mod deliberat tot felul de confuzii, mizând pe deruta si ignoranta. (...) Astfel, moldovenismul se prezinta ca o manifestare a crizei identitare în Republica Moldova (urmare a politicilor de rusesti de deznationalizare si rusificare), dar si ca o continuare a acestor politici”17.

Miturile fondatoare ale Republicii Moldovenesti (2)

Proiectul de constructie se bazeaza pe câteva „axiome” repetate obsesiv. „Republica Moldova constituie continuarea politico-juridica a procesului multisecular de statalitate continua a poporului moldovenesc. Moldovenii - nationalitatea fondatoare a statului, împreuna cu reprezentantii altor etnii: ucrainenii, rusii, gagauzii, bulgarii, evreii, românii, belorusii, tiganii (romii), polonezii si altii constituie poporul Moldovei, pentru care Republica Moldova este Patria lor comuna”.

Textul este uluitor. În primul rând, prin acreditarea ideii ca actuala Republica Moldova ar fi succesoarea de drept a Principatului Moldova, principat al Tarilor Române care a participat la fondarea României moderne în 1859. Mai mult, acreditarea unui „proces secular de statalitate” este rizibila când implica un teritoriu (actual Republica Moldova) care nu a participat, de fapt, nici la unirea din 1958 (se afla atunci sub ocupatia Imperiului Rus). A doua chestiune, contradictorie, se refera la compozitia etnica a populatiei: acreditarea unui „melanj etnic” într-o republica care are, conform recensamântului în vigoare, o majoritate clara de circa doua treimi, nu face decât sa reia o ideea mai veche, de sorginte cominternista, referitoare la acest spatiu.

Românii ca „minoritate etnica”

O alta intentie clara a autoritatilor de la Chisinau este transformarea românilor într-o minoritate etnica. Plasarea „românilor” undeva între evrei si belorusi în textul Conceptiei sugereaza clar unul dintre obiectivele strategice ale Chisinaului. Unul dintre instrumentele cu care se va realiza acest obiectiv este recensamântul din 2004, unde confuzia etnie/cetatenie – se spera – va transforma „românii” într-o minoritate etnica, covârsita de... „moldoveni”. Textul Rezolutiei este relevant la acest punct: „Beneficiarii respectivei conceptii vor fi Rusia si diaspora rusa din R. Moldova: Rusia îsi va asigura astfel, pentru decenii înainte, dominatia sa în regiune si realizarea intereselor geostrategice în raport cu Uniunea Europeana si NATO. Pentru mentinerea statutului de mare putere în afacerile europene, Rusia impune R. Moldova, prin intermediul actualilor guvernanti comunisti de la Chisinau, un plan de deznationalizare definitiva a românilor basarabeni, de creare a unui "popor unic" în care elementul românesc majoritar va fi "dizolvat" în asemenea masura încât va putea fi ignorat. Diaspora rusa, care are la ora actuala suprematia economica si mediatica, va dobândi oficial si suprematia cultural-lingvistica si îsi va prezerva toate drepturile politice necesare pentru realizarea scopurilor geopolitice ale Rusiei. Astfel, R. Moldova i se pregateste, prin aceasta conceptie funesta si prin tentativa de federalizare, statutul de enclava rusa la frontiera Uniunii Europene si NATO, dupa modelul regiunii Kaliningrad”.

Aceasta idee ca românii sunt o minoritate etnica nu este noua în Republic Moldova, dar, odata cu recensamântul, va capata o confirmare „stiintifica”. Cu voie sau fara, aceasta ideea a mai fost invocata la Chisinau chiar de gazetari aflati în tabara democratica . Cea mai importanta „contributie” la impunerea acestui sofism periculos apartine însa lui Renate Weber, Valentin Stan si Gabriel Andreescu cei care, în studiul „Relatia României cu Republica Moldova”19 sustineau acelasi lucru: optiunile cetatenilor care se declara români sau a celor care se declara moldoveni trebuie respectate deopotriva etc., etc. Nu e de mirare ca textul a fost republicat rapid de catre publicatiile guvernamentale de la Chisinau!

Consecintele unei asemenea evolutii sunt extrem de grave si periculoase, pe termen scurt, iar pe termen lung insolubile. Pe termen scurt va exista atunci „baza legala” pentru impunerea limbii ruse ca a doua limba de stat – limba româna va deveni a limba a minoritatilor – a eliminarii cursului de „istoria românilor” sau chiar a... etnicizarii Mitropoliei Basarabiei prin transformarea ei într-o biserica româneasca, deci minoritara. Pe termen lung, însa, acest multiculturalism extrem – caci pulverizeaza bazele consensuale ale oricarui stat - nu are nici o solutie, pentru ca intra într-o serie de contradictii din care nu se mai poate iesi. Inutil sa spunem ca acest mod de gândire nu este acreditat de nici un document european si, mai ales, nu este practicat (caci este imposibil!) de nici un stat de pe continent20.

Multiculturalismul sau noul „marxism-leninism”

Socheaza aproape, în textul Conceptiei, abundenta termenului „multiculturalism”, „multicultural”, „multilingv”. În primul rând, e ciudata aceasta strategie pentru un text care vrea sa promoveze unitatea unui stat si a unei „natiuni”. Se vadeste însa în acest document – veritabila struto-camila din acest punct de vedere – dorinta de a pune cap la cap tezele mai vechi si mai noi ale internationalismului proletar, pe de-o parte ideologia moldovenismului, pe de alta, cea a multiculturalismului. Dupa cum comenta un ziarist de la Chisinau: „Daca în perioada sovietica politica de deznationalizare si rusificare a popoarelor ocupate se desfasura sub acoperirea ideologica a internationalismului proletar, iar temelia doctrinara o asigurau Marx, Engels si Lenin, astazi politica de asimilare, promovata de Rusia prin intermediul comunistilor, utilizeaza terminologia împrumutata din limbajul occidental despre societatea civila multinationala, stat polietnic, popor multicultural si multilingv”21.

Este limpede însa ca aceasta incoerenta doctrinara nu poate pretinde pretentii de document fondator.

O limba, doua limbi...

O alta contradictie ce brazdeaza textul se refera la limba. Iata textele: „Limba moldoveneasca, având statutul de limba de stat, se foloseste în toate sferele vietii politice, economice, sociale si culturale. Una din prioritatile nationale ale Republicii Moldova este asigurarea însusirii limbii moldovenesti”. Dar si: „Limba rusa care, în conformitate cu legislatia în vigoare, are statutul de limba de comunicare interetnica, se aplica si ea în toate sferele vietii statului si societatii. Pentru Moldova este caracteristic bilingvismul moldo-rus si ruso-moldovenesc statornicit istoriceste, care, în actualele conditii, este necesar sa fie dezvoltat si perfectionat”. Pe de-o parte: „crearea neîntârziata a conditiilor necesare pentru însusirea limbii moldovenesti de catre o parte a populatiei Moldovei”, pe de alta: „neadmiterea restrângerii sferei de folosire a limbii ruse în toate domeniile vietii statului si societatii” si „asigurarea de conditii pentru pastrarea si dezvoltarea în continuare a functiilor oficiale ale limbii ruse”22.

Textul este cel putin ambiguu. Pe de-o parte, daca, programatic, „limba moldoveneasca” va deveni o „prioritate nationala”, ce sens mai are acordarea unui statut egal limbii ruse? Care este, în mod real, intentia celor care au lansat documentul? Publicatia Flux, ziarul de limba româna cu cel mai mare tiraj, încearca sa raspunda: „autorii acestui plan cauta sa mentina, în mod artificial, situatia când majoritatea româneasca si toate minoritatile, cu exceptia celei ruse, vor cunoaste si vor vorbi obligatoriu limba rusa, în timp ce minoritarii reprezentând fosta natiune dominanta a imperiului sovietic vor cunoaste doar limba rusa. Prin urmare, avem de-a face cu un asa zis bilingvism cu totul distorsionat, care ar trebui numit mai corect aparhaid, adica dominatia discriminatorie a unei minoritati asupra majoritatii. Sa nu uitam ca aceasta majoritate include atât majoritatea româneasca cât si minoritatile ruse” .

O conceptie represiva a unui regim represiv

Chestiunea cea mai grava, probabil, si care ridica semne serioase de întrebare asupra acestui demers, este maniera în care acesta va fi implementat în societatea moldoveneasca. Indiferent de parerea pe care o avem fata de tezele documentului, o discutie sau dezbatere democratica pe aceasta tema nu are, în principiu, a dauna. În fond, democratia presupune si dreptul la eroare: poti gresi, te poti însela, dar pentru asta nu poti fi eliminat din spatiul discursului public.

Alta este însa problema grava – apropo de democratie – care apare relativ la acest document. Ea tine de maniera în care puterea politica propune si vrea sa impuna acest proiect. O discutie reala lipeste si, mai mult, textul stipuleaza explicit pedepse pentru cei care se vor opune. Acesta este principalul motiv pentru care academicianul Cimpoi o definea, la conferinta deja invocata, „cu caracter totalitar”: „Conceptia pusa în discutie este, de fapt, o anticonceptie, deoarece ignoreaza adevarul stiintific despre românii moldoveni si limba româna. Este construita pe un temei de nisip, o utopie ce nu tine cont de realitate. Ea nu are nici o sansa de a fi transpusa în practica, fiindca nu se tine cont de parerea intelectualitatii. Asa-zisul dialog fructuos între autoritatile publice si societatea civila s-a dovedit a fi o farsa mincinoasa. Aceasta conceptie nu respecta drepturile fundamentale si principiile democratice recunoscute pe plan european si international, libertatea de gândire si exprimare, valorile democratiei, drepturile omului etc. Este o conceptie cu caracter totalitar”23.

Textul contine, explicit, avertismente limpezi si deloc linistitoare în legatura cu viitorul Republicii Moldova. Astfel, documentul sustine orientarea politicii de stat catre: „neutralizarea juridica si politica a necontenitelor tentative de demoldovenizare, de negare a existentei natiunii moldovenesti si a statalitatii moldovenesti, de discreditare a istoriei moldovenesti, de negare a etnonimului „moldoveni” si glotonimului „limba moldoveneasca””. social-economica a tuturor regiunilor Republicii Moldova. Dupa cum s-a exprimat presa democratica de la Chisinau, „într-o singura propozitie avem concentrata dorinta expresa a comunistilor de a neutraliza, din punct de vedere juridic si politic, pe toti cei care vor îndrazni sa împartaseasca o alta opinie. Însusi faptul ca Voronin urmareste neutralizarea juridica si politica a celor pe care îi considera indezirabili, arata, fara putinta de tagada, adevarata fata a regimului comunist de la Chisinau. Acesta a ramas fidel traditiilor marxist-leniniste si staliniste de practicare a terorii ca norma politica si a violentei ca mijloc de anihilare a oponentilor. Aceste rânduri sinistre trebuie privite în contextul tuturor ajustarilor legislative operate de comunisti în ultimii doi ani, prin care sunt distruse în mod premeditat si metodic institutiile democratice si suprimate drepturile fundamentale ale omului”24.

Aceste planuri apar si mai periculoase daca ne gândim la initiativa comunista de modificare a Constitutiei care urmareste introducerea unui regim de functionare a unor legi speciale si extraordinare, ce ar anula, de fapt, principiile constitutionale democratice si ar distruge statul de drept, ca si prin Legea privind combaterea activitatii extremiste. Dupa prognoza aceluiasi ziarist: „Ar fi de asteptat ca dupa intrarea în vigoare a acestui document monstruos sa urmeze modificarea Codului Penal si a altor legi care sa permita lichidarea Opozitiei si a presei incomode”.

Dictionarul moldovenesc-românesc

„A promova sub orice forma o limba moldoveneasca deosebita de limba româna este, din punct de vedere lingvistic, ori o greseala naiva, ori o frauda stiintifica; din punct de vedere istoric si practic, o absurditate si o utopie; din punct de vedere politic, e o anulare a identitatii etnice si culturale a unui popor si, deci, un act de genocid etnico-cultural”
Eugen Cosariu25

Vineri, 25 iulie, în Partidului Comunistilor din Moldova Comunistul se putea citi o prezentare oficiala a straniului Dictionar moldovenesc-românesc. Evident, textul este scris de „neobositul detractor al culturii românesti V. Stati” (cum îl numeste presa de la Chisinau), tot el autor al dictionarului. Textul este plasat la rubrica „raftul de carti” si poarta supratitlul „Senzational! Prima data în istorie! A aparut dictionarul moldovenesc-românesc!” Nu e nici o coincidenta ca si Dictionarul si i au fost tiparite, practic, concomitent. Cum am scris deja, Dictionarul este parte organica a Conceptiei si cine nu îl percepe asa este în teribila eroare.

Un jurnalist de la Chisinau comenta astfel aparitia lui: „În fata unei tiparituri de acest fel, am înteles în sfârsit cum se descifreaza sigla comunistilor de azi, în care pe lânga secera si ciocan, mai e plasata si o carte deschisa. Negresit, cartea din sigla bolsevica, monument al prostiei si deopotriva al arogantei si agresivitatii împotriva bunului simt, este dictionarul lui Stati (...) Într-adevar o astfel de scriitura de sorginte stalinista apare în premiera si împinge dincolo de limitele absurdului vechea teorie comunista prin care se neaga unitatea etnolingvistica si culturala a românilor. Noi, românii de dincoace de Prut, am suportat din plin efectele nefaste ale politicii expansioniste rusesti, care si-a acoperit dintotdeauna invaziile din 1812, 1940 si 1944 cu „misiunea eliberatoare” a armatei de ocupatie, care salva „moldovenii” de ocupantii români”26.

Cartea presupune, practic, mai multe etaje de lectura, inclusive. În primul rând, volumul a fost o provocare organizata tocmai în acel moment (si) cu scopul de a stârni reactia oficialitatilor de la Bucuresti în preajma întâlnirii între Iliescu si Voronin27 . Pe lânga aberatiile inserate acolo sau strofele inepte semnate de acelasi V. Stati28 sunt inserate în prefata jigniri la adresa României sau a primului-ministru, România fiind, de fapt, ortografiata „Rromânia”.

Dincolo de mitocanie si provocare se afla al doilea nivel e lectura. Acesta justetea justetea, în sine, a întreprinderi. Care e, fireste, nula. Cel putin la acest capitol. Daca nu la altele, unanimitatea intelectualilor români de dincolo de Prut e clara si fara echivoc. Alaturi de textele din publicatii precum Flux29 sau Timpul30, grupajul realizat de publicatia Contrafort31 da radiografia reactiei intelectualilor de la Chisinau. Vasile Gîrnet scrie despre „... Vasile Stati, personaj grotesc, mândru purtator al unei prostii flamboiante, dublate de o impertinenta pe masura, care produce periodic diversiuni în mediul cultural si politic de la Chisinau”; Nicolae Negru spune ca „e rodul unei crize de schizofrenie antiromâneasca (cu foarte posibile radacini kaghebiste) combinate cu complexul lui Herostrat”; Mihai Cimpoi comenteaza: „Asa numitul Dictionar moldovenesc-românesc al lui Vasile Stati, renumit criminal al culturii noastre, plastograf si plagiator de cea mai josnica speta, este o monstruozitate care nu ar merita nici o atentie daca nu ar reprezenta o mentalitate ce tine de moldovenismul primitiv si nu ar avea sustinere oficiala”; Eugen Lunga avertizeaza ca „efectul stiintific al acestui op este nul”, dar ca „dictionarul semnaleaza... întoarcerea la era troglodita, când cutuma politica si ideologica scârnavea adevarul istoric si stiintific”; Vasile Romanciuc îl numeste „un certificat al prostiei ajunsa la paroxism”; Leo Butnaru scrie despre „sfertodoctul cu sistem” si despre dictionar ca „un mod de a scotoci în pubelele de gunoi ale ideologiei comunist-tariste”; Lidia Codreanca argumenteaza despre „fobia glotonimica”, aceasta „pecingine veche pe trupul Moldovei dintre Prut si Nistru, al Basarabiei noastre”; Constantin Cheianu îl numeste, simplu, „o escrocherie”; Andrei Burac scrie ca „V. Stati este o persoana care a sfidat deseori istoria, a scuipat în fata unui întreg neam din care face si el parte”; Iuria Colesnis afirma ca „nici chiar comunisti ortodocsi sovietici n-au îndraznit sa faca o asemenea mojicie sau ceva similar”; Ion Ciocanu scrie ca „în loc sa combata rusismele care s-au latit asemenea unei pecinegi pe corpul limbii noastre stramosesti, autorul „dictionarului” le considera piloni ai unei limbi distincte – „moldovenesti””; Nicolae Rusu crede ca „acest dictionar este o aberatie atât de evidenta, încât, probabil, nici autorul nu crede cu adevarat în „teoria” pe care, de mai multe decenii, o promoveaza cu atâta tupeu”; Grigore Chiper afirma ca „în noile conditii, când la putere au acces radicalii comunisti, pro-rusi si românofobi declarati, ideea moldovenismului a devenit doctrina de stat. În acest sens, V. Stati este expresia a ceea ce s-ar numi comanda politica”; Iurie Bodrug scrie ca „Antiromânismul veninos al celor care au pus la cale acest kitsch monstruos i-a impus sa scoata pe piata un asemenea produs cu o denumire atât de bizara”; Nicolae Spataru considera ca „sa le oferi basarabenilor un asemenea dictionar înseamna sa-ti bati joc de ei în modul cel mai mojicesc, sa nesocotesti în mod criminal soarta lor vitrega si faptul ca mai bine de jumatate de secol au fost îndobitociti, batjocoriti, umiliti si deznationalizati”; iar Iulia Ciocan crede ca „este în natura lucrurilor sa apara ineptii într-un stat în care domneste dezmatul, sa existe românofobie într-o republica condusa de fostii nomenclaturisti”. Alte comentarii sunt, cu siguranta, inutile... Vom încheia aceasta sectiune cu un pasaj din articolul directorului publicatiei Timpul, Constantin Tanase, deja citat: „Aparitie Dictionarului moldovenesc-românesc m-a facut sa-mi schimb parerea despre V. Stati. Dupa mine, Stati merita cu prisosinta un loc de cinste în Aleea Clasicilor din Chisinau. Stati, editând mult blamatul dictionar, a facut pentru clarificarea definitiva a problemei limbii române în R. Moldova mai mult decât academiile de la Chisinau si de la Bucuresti. Prin acest dictionar, Stati demonstreaza cp asa-zisa „limba moldoveneasca”, diferita de cea român, NU EXISTA! Si punctum, aplicând astfel o lovitura mortala (sa speram, ultima) moldovenismului primitiv anti-românesc”.

Al treilea nivel de lectura a dictionarului lui Stati este cel al semnificatiei lui dincolo de provocare si fals. Iar semnificatiile ultime sunt de esenta geopolitica. Nu doar în sensul ca este parte si expresia a proiectului numit Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova, ci ca ilustreaza întreaga fobie occidentala pe care un regim de extractie comunista înca o încarneaza si ilustreaza. România este pentru Republica Moldova, geopolitic vorbind, Uniunea Europeana si NATO. Un gazetar de la Chisinau a surprins excelent ideea ca atacul regimului comunist de la Chisinau nu este doar asupra României, ci asupra Occidentului pe care, în raport cu R. Moldova, România îl ilustreaza: „Dupa ce s-au tot facut glume pe seama inexistentei unui dictionar moldo-român, iata ca provocatorul de serviciu Stati ajunge sa materializeze un banc, care, devenind realitate, înceteaza sa fie comic si devine sinistru. V. Stati îsi bate joc cu nerusinare de România, îi prezinta pe români ca pe niste tigani si îl insulta mitocaneste pe premierul Adrian Nastase. Cliseul batjocoritor este cunoscut. Întreaga propaganda sovietica împotriva Occidentului se facea dupa acelasi tipar, acesta fiind un element de baza al „razboiului rece” dintre URSS si lumea libera. Denigrarea si insulta porcoasa erau procedeele predilecte ale propagandistilor sovietici. Asa cum R. Moldova de azi a devenit un URSS în miniatura, România este identificata cu Occidentul, prin urmare devine tinta unor atacuri sordide. Prin aceasta scriitura abominabila, puterea de ocupatie a Federatiei Ruse, exercitata de catre un partid de ocupatie, cel comunist, urmareste si testarea capacitatii de reactie a societatii” 32.

Razboiul regimului comunist nu este doar cu România, ci cu valorile euro-atlantice pe care (si) aceasta le reprezinta si semnifica. Aceasta este explicatia ca, în Piata Marii Adunari nationale sau în fata Ambasadei se pot auzi si cântece românesti, si drapele NATO sau ale Uniunii Europene...

Concluzii. Ce se întâmpla acolo? Dar ce se întâmpla aici...

“Desi pare convenabila, trebuie sa recunoastem ca este falsa sau cel putin incompleta ideea ca în Basarabia de azi discutiile despre glotonimul ‘limba româna’ si etnonomul ‘popor român’ ar purta doar un caracter stiintific… Aici, în Basarabia, afirmatia ca esti român constituie un act politic… La noi poti fi foarte bine orice, dar daca te îndaratnicesti sa fii ceea ce esti, adica român, exasperezi toata tagma de artizani ai unei noi natiuni”
Tara, 1995

Doua concluzii, redate succint, vor încheia acest material si vor tine deschis un dosar care este departe de a fi epuizat:

Criza identitara a Republicii Moldova

Recentele decizii ale autoritatilor comuniste sunt doar expresia unui razboi mai adânc care se petrece peste Prut. Genealogia conflictului si radacinile crizei trebuie cautate mult mai departe. Batalia aceasta culturala la care asistam – sa ne reamintim ca una dintre putinele, daca nu unica, miscare de protest care a pornit de la explicite revendicari culturale s-a petrecut anul acesta la Chisinau – a început demult în Basarabia si s-a acutizat odata cu aparitia statului Republica Moldova. Nu e cazul sa insist aici asupra unei istorii, în general, stiute33 .

Care este, de fapt, esenta chestiunii? Citatele au sugerat deja: una identitara. Întrebarea “Cine sunt eu?” ramâne una dintre mizele cruciale ale oricarui pariu existential. Nu vom intra aici în complicate chestiuni de sociologia natiunii si nationalismului sau de geopolitica, dar merita reamintit – apropo de statul moldovean - ca unul dintre elementele constitutive ale unei asemenea entitati este cel pe care Anthony Smith îl numea “etno-istorie” (etno-history). Intra aici suma tuturor elementelor – mituri, memorie comuna, simbolistica etnica, legatura cu teritoriul, asumarea trecutului etc. – care constituie si configureaza legitimitatea implicita a statului în cauza (pe care se bizuie, apoi, prestatia lui politica, culturala, economica etc.). Este vorba despre aceea parte necontractuala a contractului despre care vorbea clasicul sociolog francez Emile Durkheim si care constituie, în esenta, orice proiect comunitar (national), respectiv fixeaza bazele acelui consens care nu este – nu poate fi – doar de natura rationala. De aceea nu poate fi inventat rational, de sus în jos. În lipsa unui asemenea fond sau a neasumarii celui “oficial” (promovat de sus de o putere politica), criza este perpetua sau, în orice caz, recurenta. Acesta este cel putin verdictul lui Anthony Smith si a celora din scoala lui. Mai mult: în conditiile unor discursuri identitare paralele si/sau concurentiale – mai cu seama când unul dintre ele ale girul statului – ne aflam în situatia numita de geopoliticieni “tara sfâsiata” (torn-country). Instabilitatea, în asemenea conditii, este endemica, iar criza perpetua, în ciuda unor momente de aparenta stabilitate. Pe de o parte, oricând pot aparea noi generatii care sa urce pe scena publica si sa revendice sau sa impuna un alt discurs identitar, sau, pe de alta parte, niciodata discursul identitar forjat de oficialitate nu va reusi sa se impuna cu adevarat. Criza normalitatii se transforma în asemenea situatii în normalitatea crizei. Pe acest fundal se joaca, mai mult sau mai putin coerent, celelalte evolutii (Republica Moldova nu e în nici un caz unicat: nici Macedonia – FYROM sau Bosnia-Hertegovina, printre altele, nu o duc mai bine…)

Într-o asemenea situatie pare sa se gaseasca astazi Republica Moldova si de aici precaritatea statului de peste Prut. Conflictul la care asistam este de esenta identitara. Razboiul cultural si identitar este nu doar concomitent, ci sinonim cu Republica Moldova.

Momentele descrise aici sunt parte a acelei crize profunde34...

Integrarea euro-atlantica si obligatiile României

Ce e de facut? Paradoxal – doar pentru cei are gândesc raportul problematicii cu integrarea europeana ca incompatibil - extrem de mult. Si tocmai acum ceva e de facut, pentru ca trebuie sa fie facut! Altminteri spus, tocmai apropierea României de structurile euro-atlantice aduce, intempestiv, chestiunea Republicii Moldova în prim plan.

Din doua motive. Pe de-o parte, ca formula de angajare europeana. Integrarea în structurile institutionale europene nu aduce numai beneficii, dar si obligatii. Iar una dintre ele se refera strict la protectia minoritatilor si a drepturilor omului. Asa cum România din acest punct de vedere are, poate, cea mai liberala constitutie, excedând chiar baremurile impuse de procesele de integrare, ea trebuie sa-si asume rolul de curea de legatura între ce se întâmpla în alte spatii pe care, lingvistic cel putin este cel mai bine pregatita sa le abordeze, si institutiile europene. O încalcare a drepturilor unei minoritati vorbitoare de lima româneasca si traitoare în tari care se afla înca mai prost plasate în raport cu UE trebuie facuta publica si semnalata la nivel european. Este, în esenta, una dintre obligatiile care deriva (si) din conditia de candidat al României. România nu îsi poate asuma un rol de lider regional în zona daca nu va deveni lider regional si la nivelul respectarii drepturilor omului. Si asta nu înseamna numai legislatie interna – de departe cea mai liberala din zona -, ci si atentie la ceea ce se petrece în jurul ei din acest punct de vedere si colaborare sistematica cu structurile europene din acest punct de vedere. Activismul european pe aceasta directie este, deci, nu doar o optiune, ci o obligatie.

Daca prima motivatie are în vedere chestiunea integrarii în UE, a doua ratiune majora se refera la integrarea si locul României în NATO. Integrarea – este un lucru prea putin constientizat - a accelerat masiv interesul pentru populatia româneasca risipita în jurul frontierelor. Românii se întind nu doar în Balcani, Ucraina sau Republica Moldova, dar si în Georgia, tarile baltice, Armenia sau Moscova… Rolul pe care România îl va dobândi din punct de vedere strategic va spori, geometric, importanta acestor comunitati. Si contemplata pe acest versant, problema poarta, iarasi, stigmatul obligativitatii, nu cel al simplei optiuni…
Daca ce e de facut este, nadajduim, limpede, cum e de facut pare mai dificil de abordat. Dar nu e. Tinând seama de defectiunile lesne reperabile în acesti 13 ani, în ciuda unor gesturi laudabile, desi singulare, poate ca cel mai bun punct de plecare este… evitarea lor. Asta înseamna, înainte de toate, suprematia proiectului asupra proiectelor, coerenta institutionala si, mai ales, mutarea accentului – cantitativ vorbind – de la politic la civic, respectiv de la actiuni guvernamentale la cele prin intermediul asociatiilor non-guvernamentale (ONG, publicatii, cercuri de dezbateri etc.). În lipsa unor fundatii local (nationale) care sa aiba pe agenda aceasta chestiune, guvernul, prin fondurile pe care le aloca – nu o data complet aiuritor si pe niste directii absolut hazardate – va trebui sa-si asume plasarea problematicii în zona de interes a publicului român (finantare de publicatii de acest profil, cercetari, seminarii nationale si internationale, ONG cu activitati în zona etc.).

Si înca o observatie. Doar o redefinire a pozitiei problemei românilor Republica Moldova în spatiul civic poate sa redeschida cu succes acest dosar. Numai transformarea ei în chestiune cheie o poate impune atât la nivelul interesului public, dar si – prin recul - la nivelul interesului politicienilor. (Politicianul român de astazi, cu rarisime exceptii, ignora sistematic aceasta problematica. Si nu exista vreo speranta pe termen scurt ca lucrurile se schimba. Dar, indirect, prin plasarea chestiunii în spatiul public, deci ca problema care poate mobiliza o parte de public sau anumiti lideri de opinie, aceasta poate intra si pe agenda de interese a politicianului român, cel putin din motive pragmatice. La rându-i, acesta va putea perpetua atentia asupra problemei în mediile politice în care evolueaza).

Textul de fata nu vrea, fireste, sa epuizeze gama de solutii, cât, mai ales, sa deschida problema. Care, cum am sugerat, nu mai tine doar de registrul optiunilor României, ci de cel al obligatiilor ei – ca sa nu mai pomenim aici, excesiv, de vetusta… demnitate nationala35.


--------------------------------------------------------------------------------

Chestiune Basarabiei în istoriografia comunista, Editura Arc, Chisinau, 1996.
Moldovenii, România, Rusia si politica culturala, Editura Arc, Chisinau, 2002.
„Prefata” la Chestiune Basarabiei în istoriografia comunista, Editura Arc, Chisinau, 1996.
Cadrul conceptual utilizat în aceasta analiza l-am dezvoltat în alta parte. Vezi Ilie Badescu, Dan Dungaciu, Sociologia si geopolitica frontierei, Editura Floarea albastra, 2 vol., Bucuresti, 1995.
Numai în cazul în care fixarea granitei înaintarii unui proces frontalier este naturala, deci organica, spatiul de frontiera înceteaza sa existe. Cazul tipic aici este, de pilda, înaintarea frontierei protestante în Europa. Aceasta înaintare s-a oprit, organic, la marginea spatiului ortodox, deci fixarea granitei protestante s-a petrecut de la sine (de ce stau lucrurile asa nu e locul sa detaliem aici).
Este vorba despre acele zone care emit – justificat sau nu - pretentii la apartenenta la acel spatiu.
Este vorba mai ales despre acele spatii de frontiera refuzate, respectiv acele spatii care emit, justificat sau nu, pretentii la includere în interiorul granitei.
Chiar si exodul masiv al populatiei din Republica Moldova spre Occident – circa 1 000 000 de persoane – este explicabila doar în acesti termeni. Caci acesti oameni, care vor – si demonstreaza ca pot – sa munceasca si sa traiasca în spatiu occidental sunt adeptii si electoratul partidelor din Opozitie, deci anti-comuniste, care refuza programatic locul în care cancelariile politice au stabilit ca trebuie fixata granita înaintarii frontierei euro-atlantice. Ne aflam astazi în situatia în care acesti emigranti – activ socio-politic si anti-comunisti ca structura – ajung sa sustina regimul Voronin atât economic – prin valuta pe care o aduc în tara sau o trimit regulat familiilor lor – cât si politic – prin deprivarea partidelor din opozitie, anti-comuniste, de sectiunea cea mai activa a electoratului lor! Gestul acestora de a pleca a fost generat, din pacate, trebuie sa repetam, si de mesajele cinice pe care unele cancelarii europene (inclusiv OSCE) le-au transmis în legatura cu viitorul „ne-european” al Republicii Moldova. Principalul mobil pentru emigrare este astazi un amestec de lipsa de proiect, necredinta si sentiment de abandonare. Lipsa de încurajare sau declaratiile de respingere a Republicii Moldova formulate de membrii importanti ai institutiilor europene (Prodi este doar unul dintre acestia), lipsa de proiect si de angajare a României – ca virtuala punte spre Europa sau NATO a Moldovei – au facut mai mult rau populatiei de dincolo de Prut decât toate tancurile Armatei a XIV stationata în Transnistria.
Din Rezolutia conferintei „Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova”, desfasurata duminica, 14 septembrie, în sala mare a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Moderator a fost academicianul Mihai Cimpoi, presedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova. Au participat savantii si profesorii: Anatol Ciobanu, Gheorghe Bobâna, Andrei Esanu, Mihai Purice, Ion Barbuta, Ana Bantos, Anatol Petrencu, avocatul Gheorghe Susarenco, scriitorii Mihail Gheorghe Cibotaru si Ion Ciocanu, Stefan Urâtu, presedintele Comitetului Helsinki Moldova. În dezbateri au mai luat cuvântul academicienii Petru Soltan si Alexandru Mosanu, scriitorii Haralambie Moraru, Serafim Saka, Valeriu Matei, Ion Hadârca, Pavel Balmus s.a.
Contrafort, Anul X, nr. 7-8 (105-106), 2003.
Conceptia politicii nationale de stat a Republicii Moldova a fost examinata miercuri, 11 septembrie, în cadrul Clubului de presa de la Chisinau, participantii la dezbateri apreciind documentul elaborat de institutia prezidentiala drept „batjocura fata de natiunea titulara”. Potrivit presedintelui Uniunii Jurnalistilor, Valeriu Saharneanu, conceptia respectiv trebuie tratata în modul cel mai serios, deoarece „principalul scop al conducerii de vârf este ca Republica Moldova sa nu se integreze în Europa”. O atitudine similara fata de conceptie a exprimat-o liderul Partidului Social Democrat, Oazu Nantoi, desi considera ca „acest proiect nu merita o abordare academica, deoarece este o provocare politica cam rasuflata”. „Prin intermediul lui, conducerea de vârf încearca, de dragul succesului, sa faca vrajba interetnica. Faptul ca partidul de guvernamânt intentioneaza sa implementeze aceasta conceptie începând cu luna ianuarie 2004 este o dovada ca actuala guvernare comunista se pregateste de viitoarele alegeri parlamentare. Aceasta conceptie, elaborata la Presedintie, contravine flagrant prevederilor legislatiei internationale”, a conchis Nantoi. Comentatorul politic Vasile Botnaru a mentionat la rândul sau ca autorii conceptiei „nu si-au propus sa gaseasca o solutie pentru politica relatiilor interetnice, ci încearca sa satisfaca ambitiile puterii”. „Aceasta conceptie este o utopie care nu tine cont de realitate, de istorie si de procesul de deznationalizare, autorii urmarind o mentinere a limbii ruse si a realitatilor din perioada sovietica”, a declarat academicianul Mihai Cimpoi, care evidentiind contextul lingvistic al Conceptiei politicii nationale, a mentionat ca în cazul în care limba rusa va fi proclamata de stat, limba natiunii titulare va fi desconsiderata. Cu aceste opinii nu a fost de acord liderul partidului "Ravnopravie", Valerii Klimenko, caruia, desi „nu-i place aceasta conceptie”, articolul privind proclamarea limbii ruse ca limba de stat „ar fi o perspectiva”. „O treime din populatia Republicii Moldova vorbeste limba rusa si aceasta ar fi o solutie pentru rezolvarea conflictului transnistrean, deoarece transnistrenii nu vor accepta sa se reintegreze daca limba rusa nu va fi proclamata de stat in Republica Moldova”, a conchis Klimenko.
În ciuda unei retorici „europene”, documentul nu pomeneste nici o institutie euro-atlantica careia Republica Moldova ar dori sa i se alature în viitor.
Merita citat aici comentariul din Rezolutie la aceasta chestiune: „Între alte scopuri nedeclarate, dar urmarite de proiectul conceptiei, este denaturarea adevarului despre ampla miscare nationala din anii 1989-1991, definita ca fiind un "conflict civil", precum si anularea tuturor cuceririlor democratice din anii de renastere nationala a românilor basarabeni”.
Tamara Caraus, „Despre politica nationala în Republica Moldova: între bilingvism si unilingvism”, în Timpul, vineri 5 septembrie, pp. 12-13.
Din Rezolutia conferintei „Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova”.
Igor Burciu, „Revansa bolsevica în actiune. Conceptia impunerii minciunii prin teroare”, Flux, Editia de vineri, 1 august, 2003, p. 5.
Argentina Gribicea, National si politic în Republica Moldova. Contributii de sociologie si geopolitica regionala, teza de doctorat, Universitatea Bucuresti, Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala.
Vezi în aceasta chestiune polemica dintre publicatiile Literatura si Arta si Tara din iulie-august 1994.
Texul a fost tiparit în „22 Plus”, 25 ianuarie 1995.
Vezi, pe aceasta chestiune, articolul Tamarei Caraus, deja citat.
Burciu, articol citat. Sau, cum spune Rezolutia deja citata: „Proiectul conceptiei impune, de fapt, o maniera sfidatoare, fara precedent, de desconsiderare si umilire a românilor basarabeni – natiunea de baza a statului, prin promovarea ideii potrivit careia nu cultura, limba, istoria si jertfa pentru aceste valori eterne sta la temelia Republicii Moldova, ci amalgamul de "culturi" ale diasporei, de fapt, cultura si limba rusa. Realizarea acestei idei revansarde ne-ar situa în anii '50 din secolul trecut si ar fi de natura sa arunce în aer "pacea interetnica" si "concordia civica", declarate cu atâta emfaza în proiectul conceptiei ca valori fundamentale ale R. Moldova. Mai mult decât atât, o asemenea politica nationala urmareste si scopul izolarii societatii din R. Moldova de România si de poporul român, aflate într-un benefic proces de integrare în Uniunea Europeana”.
Burciu, articol citat.
Iar academicianul Alexandru Mosanu avertiza, în aceiasi idee, asupra persecutia românilor basarabeni: „În baza acestei conceptii, care prevede "formarea de catre stat a unei politici de cadre bazata pe criteriile profesionalismului, competentei si devotamentului fata de patrie", românii basarabeni vor fi discriminati pe motive de lipsa de patriotism ruso-comunist. Conceptia are drept scop transformarea celui de-al doilea stat românesc într-un stat antiromânesc, într-un stat-focar de tensiune la granita cu NATO si UE. Societatea civila trebuie sa creeze un centru de coordonare a luptei împotriva tentativelor de rasturnare a ordinii constitutionale în R. Moldova, de transformare a ei într-o enclava a Rusiei”.
Burciu, articol citat.
Apud. Gheorghe Ghimpu, Constiinta nationala a românilor, Editura Garuda-ART, Chisinau, 2002, p. 438. Eugen Cosariu este unul dintre marii savanti ai lumii: filolog, filosof, sociolingvist, cunoscator a circa treizeci de limbi ale lumii, Doctor Honoris Causa a 17 universitati si membru titular si membru de onoare al mai multor Academii.
Vitalie Calugareanu, „O carte între secera si ciocan”, în Flux, Editia de vineri, 1 august, 2003.
În plus, poate fi si un soi de praf în ochi pentru a distrage atentia de la initiativa politica mult mai grava si mai periculoasa pe care o ilustra, respectiv Conceptia presedintelui Voronin.
Iata o mostra a gândirii „savantului” Stati (în versuri de data asta) care te lasa fara glas: „Unii zic ca e otrava,/Dar de stai sa te gândesti,/Limba noastra cea moldava-i/Mama limbii românesti”.
Articolul lui Vitalie Calugareanu deja citat.
Vezi Vlad Pohila, „Când limba nationala e lasata la cheremul unor cârpaci” si, mai ales, textul nemilos al lui Constantin Tanase, „De neamul si limba moldovenilor”, nr. 29(91), p. 9 si, respectiv, 6,10.
Anul X, nr. 7-8 (105-106), 2003, pp. 16-19.
Calugareanu, articol citat.
Vadit, unul dintre momentele cele mai semnificative ale acestui conflict s-a derulat acum zece ani. Atunci, un “Ordin” semnat de Adrian Usatâi, directorul general al Radioteleviziunii, interzicea folosirea notiunii de “Basarabia” în institutia asupra carui rusii, vorba lui Eminescu, “l-au pus nacialnik”. Iata un fragment dintr-un text de la fata locului si intitulat “Fiecarui român – câte un calus în gura”: “Unul pentru Eminescu, altul pentru Iorga, se vor mai gasi câteva si pentru Kogalniceanu, Hasdeu, Russo. De azi înainte, adio Basarabie!… La nevoie se va gasi câte un calus si pentru Matcovschi cu Basarabia lui cu tot, care (ce neobranzare), chipurile, ar fi fost ‘trecuta prin foc si prin sabie, furata, tradata mereu’. Îi vine rândul si lui Vieru, facem rost de un cep si pentru ura lui. Sa astupam cu pamânt si gurile lui Ion si Doina Aldea Teodorovici, sa nu mai rasune din eternitate vocile lor anti-constitutionale care si de dincolo de mormânt submineaza statalitatea Republicii Moldova” (Tara, Chisinau, 1 iunie, 1993).
Daca 60 de ani de dominatie sovietica – iar regimul comunist a fost si un proiect identitar al unui stat care încalca orice reguli si avea la dispozitie toate institutiile culturale pentru a reusi – nu au fost capabile sa modifice si sa obliter

Sa fie clar de la inceput ca Dumnezeu a creat pentru barbat femeia pentru om asa ca El a lasat ca omul sa aiba linga el in relatii,femeia si nicidecum barbatul.Relatiile barbat barbat sunt condamnate de Dumnezeu in mod direct,fara ocolisuri .In Sodoma si in Gomora care erau doua localitati din vechime, spune Biblia ca acolo oamenii si-au schimbat intrebuintarea fireasca si traiau barbat cu barbat, ba mai mult cind Dumnezeu s-a dus sa vada ce se intimpla de fapt in acele localitati oamenii aceia nu si-au dorit fetele lui Lot ci pe oamenii veniti in vizita la el.Insa biblia spune ca Dumnezeu animicit aceste localitati astfel ele nu exisa astazi.
Daca Dumnezeu ii iubeste pe homosexuali asa cum sunt de ce a distrus aceste doua localitati???Cu toate acestea Dumnezeu ii iubeste pe homosexuali dar, El vrea ca ei sa se intoarca din calea lor cea rea si sa vina la El pentru ca Biblia spune :"Fiind ca Dumnezeu nu vrea moartea pacatosilor ci ar vrea sa se intoarca din calea lor cea rea si sa vina la MINTUIRE"

"Schitele astea scurte, au un nume anume in literatura?"

Yep. In engleza le zice "short story" iar in romaneste "povestiri". Daca sunt intr-adevar foarte scurte, se pot chema si "flash story" sau "schite". Reprezinta un gen aparte, in care Cehov e magister-ul.
Daca un roman sau o nuvela sunt felul principal, atunci un short story e desertul. :)

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va! regele e gol!"