proza si versuri

Mai ca as zice - dom'le, faina proza in versuri :))
Forfoteste de idei si de sarcasm. Parca te biciuieste. Taiata in piatra seaca. Nu scapa nici o unda de lirism. Si asta e departe de a fi un repros.
Imi vine sa-mi iau lirismul la subtioara si sa circul:)))

Lost without music in a world of noises

Scrie in proza, in versuri, cum vrei:)

Eu cand te citesc nu vad poezie sau proza ci filme. La plural pentru ca se intersecteaza, se schimba pornesc flashback-uri.
Forma n-are importanta pentru ca oricum cuvintele tale se incetoseaza, se desprind si creeaza imagini. Care cred eu ca e cel mai nobil scop al cuvintelor:)

ba mie-mi da diabet mental.si e de rau. in rest fiecare cu mitu' lui. d-aia exista doctori cica sa explice cum ca sarea pe piept nu te vindeca de tbc si nici sufletul mare de imaginatie redusa...
de la dulce inteleg: nu se face.dar zacusca? paneurile? nu dauneaza grav sanatatii, consumate in exces?

plus:cred ca e nasol sa te ineci in miere. se moare greu si chinuit. in proza sau versuri.

Continutul, continutul înteleg că s-ar vrea o frescă sugestivă a oamenilor si
moravurilor din ultimii douăzeci de ani.Tencuiala-i umedă încă, dar nu cred
ca vom schimba uşor ceva.
Mai greu este pentru cei veniti din urma care vor avea de ales şi care uneori nu vor întelege cum trebuie făcut.
Asta ca interpretare a ceea ce eu am priceput, cu mentiunea ca partea tehnica(proza sau versuri??) eu, nixen, pixen.
Dar se ştie deja.

Singurul lucru care nu-mi place este ca nu ai scris in rima. Poezia pana la urma asta e, o rima. Este arta de a ilustra proza in versuri, dar tu ai doar forma de versuri...in rest esenta-i pierduta.
Ideea e frumoasa.

eu cred ca poezia se naste atunci cand poetul reuseste sa exercite control asupra tumultului sau interior, doar atat cat sa poata transforma sentimentul in cuvintele potrivite, in dozajul care trebuie, cu nivelul de transparenta care trebuie...bine, vorbim acuma despre poezie aia adevarata, arta pura care te misca launtric.

cred ca fara autocontrol, poezia (armonioasa, cum trebuie) nu are cum sa iasa in forme coerente. cred ca de fapt asta e problema generatiei mele. suntem nevorbiti, si nu stim sa ne exprimam, dar daca ne chinuie trairea, ii dam drumu in proza sau versuri cum stim si ne pricepem - mai impinsi, mai impiedicati, dupa posibilitati. dar ca sa poti scrie poezie, trebuie sa treci de niste etape de autocunoastere, si asta vine si cu insusirea si exercitarea controlului ala. nu poti turna sentimente in versuri, trebuie sa controlezi pornirea si s-o transformi, ca pe un compus chimic, test-retest, cu grija, usurel, sa nu-l tulburi, sa nu-l strici. controlat. :)

cam asa vad eu. tu cum?

eu inteleg pe undeva relatia vicioasa editura-autor. pe de-o parte editura este interesata sa obtina din vanzarile cartii un profit care sa-i acopere cheltuielile cu tiparitura. asa ca scoate un tiraj de exemplare pe care i le pune in bratele autorului zicandu-i: vinde-le. pe de alta parte autorul intimidat nu poate risca o asa situatie neplacuta. nu stiu cum opera unui autor necunoscut, fie proza, fie versuri ajunge bestseller...

si eu care tinteam sa te faci mare si tare si sa-mi arati tu mie ca tu de fapt stii sa scrii! fie ea scierea-n proza sau versuri.

hai cu proza aia, nu-ti fie jena, ca daca ma obosesc sa 'critic' o fac in primul rand sa pricep eu, sa particip activ la actul literar, in al doilea rand ca sa-ti spun tie, la cald, reactia de cititor si in al treilea ca na...sa mai vorbim si noi, ce numa asa sa ne uitam? :)

pai,sa stii ca eu am cautat niste versuri care sa se potriveasca cu ceea ce am vrut sa spun in acel moment(daca o faceam in "proza"cred ca as fi fost prea dura) versuri care am sperat sa-ti dea de gindit.
nu am sarit in ajutorul nimanui, consider ca fiecare se poate ajuta singur
nici nu s-ar putea altfel caci sistemul de percepere a unei situatii este la fiecare altfel.
ceea ce nu am inteles inca pina acuma si este trist pentru mine de ce
consideri(mai sint si multi altii)ca modul tau de intelegere si exprimare
trebuie sa fie universal valabil,si atunci cind ceea ce spun altii nu se
muleaza pe gindurile tale atunci vii si critici.
sa nu mai spunem de incercarile''rafinate"sau poate nu numai incercari
de a atinge(jigni) pe cei cu care tu pretinzi ca ai discutii"telectuale"
pai, atunci discuta,discuta la subiect si despre subiect(oricare)fara comparatii("e romania nu america)si fara aprecieri personale referitoare la pregatirea si caracterul celor cu care vrei sa discuti.
mai pe scurt lasa pe fiecare sa se exprime asa cum vrea, stie si poate,
si ai posibilitatea de a-ti alege interlocutorii.
si mai ales cred ca trimiterile(comparatiile) cu sindicate si partide sint
doar incercari care nu-si au locul intr-o cafenea care "te face sa gindesti"

versuri si proza

Habar n-am de viziunile politice ale lui Sorescu si de fapt nu stiu nimic despre el, aproape, dar a afirma ca poezia lui este o "proza ratata" inseamna a nu fi citit niciodata "Trebuiau sa poarte un nume". Imi vine sa plang!

nostalgia.

mie mi se pare ca multe din celelalte scrieri (de proza) ale lui cartarescu sunt continute in aceasta "carte", cel putin intr-o forma primara.

dintre poezii (sau mai bine versuri) Levantul mi se pare extraordinara, atit forma cit si continutul. si nu sunt un afficionado al poeziei !

suita "orbitor" nu o recomand decit celor siguri pe sine (si nu numai in cele ale literaturii). primele doua volume "aripa stinga" si "corpul" le-am gasit (adesea nejustificat de) grele.

Vorbiti de proza adevarata sau nu vedeti ca sunt pline librariilr de carti? Ce ati vrea sa cititi? Am scris ceva ce nici macar n-aveam de gand sa public, am scris de singuratate/disperare si m-am trezit ca retraiesc in viata de zi cu zi ce scrisesem. Ce a fost mai rau e ca si copiii mei (sunt o biata femeie singura, cu doi copii) au trait -amplificat- ce scrisesem eu
Sa va spun care era tema sau poate stiti ori ati ghicit?Va spun totusi, ca lucurile sa fie clare. Tema era:securitate/ psihiatrie/droguri.Cartea mi-a fost luata accidental -cum altfel,nu?-de pe calculator de o societate de intretinere calculatoare.
Mai intrebati-va de ce una si alta!

Dragilor tot am ghinion cu parola asta de utilizator, dar va mai zic o data ca lucrurile nu sunt asa de dulcege cum le prezentati voi. Se scrie proza ca lumea, dar cine s-o publice, daca sunt subiecte care nu convin?
Asta pentru cazul in care erati in necunostinta de cauza.
Scrieti-mi la aureliaolteanu@voila.fr daca aveti timp.

Ar fi chiar rusinos pentru un roman sa nu cunoasca versurile imnului national.Si cred ca "Desteapta-te romane!" se potriveste foarte bine poporului roman,dar ar fi cazul sa se destepte in ambele sensuri .
Si acum revenind la realitate,sunt convinsa ca sunt foarte multi cei care nu cunosc versurile imnului,deoarece ignoranta pluteste in aer in Romania.

O proza foarte reusita. Am citit-o cu mare placere. Bravo!

O proza plină de sensibilitate. O citeşti cu plăcere de la un capăt la altul. Trebuie însă recunosc că nu am înţeles jocul de cuvinte "Eram un 'sorcier' (=vrăjitor), maestru al destinului, facator si desfacator de 'sortituri'." :-(

Este o proză ca o poezie. Sau este o poezie ca o proză. Plăcută, în orice caz.

Clara,proza ta scurta si poeziile sint pline de sensibilitate.Mi-au placut tare mult pentru ca am gasit in cuvintele tale oglindirea experientei de viata, emotii,sentimente pe care le-ai trait intens inauntrul tau si pe care probabil ti-a fost greu sa le exteriorizezi in viata de zi cu zi.Norocul a stat in foaia alba si creionul care te-au ajutat sa concentrezi toate trairile tale in poezie.Ceea ce mi-a atras atentia la inceput a fost numele tau'Clara'(avem acelasi nume)apoi stilul tau de a scrie e apropiat de al meu(pentru ca si eu scriu).'Dor de tine' aminteste de un prieten pierdut, poate o iubire pierduta,a carei imagine a ramas ca o amprenta in suflet,pe care nu o poti sterge...Clara, ai talent, continua, e frumos...

Nu red ca a face proza din realitatea cotidiana este un aspect trist al literaturii, mai ales cand in general artistul roman are tendinta aberatiei.
In plus gandestete ca in afara ziaristilor, cei mai adesea partinitori sau subiectivi in functie de interesele publicatiei ptr. care scriu, singurii martori ai zilelor noastre sunt scriitorii ca tine. Ai putea extinde povestioara asta, ca pe mine m-a prins:)

¨lumea este egala cu suma cunostintelor pe care le avem despre ea¨
michel houellebecq-particulele elementare