comentarii

psychologia seducţiei


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
*** - de maan la: 27/09/2008 19:30:24
(la: Ultimul Interviu)
Din când în când, Ştefan Iordache zâmbea ca un prinţ sau făcea un giumbuşluc. Ca un bufon. Şi tensiunile se scurgeau, ca prin minune, prin lemnul crăpat al scenei. Emil Boroghină era ca un arc, atent la toţi şi la toate, era ca un cocoş ţanţoş şi îmi spunea "va fi un spectacol mare!”. Ilie Gheorghe avea ochii dilataţi ca să absoarbă, sănătos, şansa lui de a fi acolo, atunci. Mirela Cioabă şi Valer Dellakeza îmi păreau că plutesc. Tudor Gheorghe îşi răsucea, mucalit, mustăţile. Le-am rămas în preajmă. Şi mă uluiam de dezlănţuirea lui Ştefan Iordache pe scenă. Era posedat de arta lui, de acest personaj, de teatru, de ce îi spunea Purcărete, în şoaptă. Trecea de la o stare la alta într-o secundă, îşi schimba măştile atât de iute, că nu îi făceam faţă. Mergea cu paşi mari şi îi aducea pe toţi actorii la o stare de demenţă. Parcă nimeni nu era om, fiinţă. Îmi amintesc cum îmi spuneau că au continuu o stare de rău fizic, de descompunere, dureri, stare de vomă. Ilie Gheorghe freca grâu încolţit cu miere şi îi dădea, cu un gest sacru, să mănânce hrana pământului darnic. Într-o seară, l-am auzit murmurând "să-mi cânţi cobzar bătrân ceva, să-mi cânţi ce-oi ştii mai bine, că bani ţi-oi da, şi vin ţi-oi da, şi haina de pe mine...”. Fumul ţigării îl învăluia. Melancoliile îl duceau departe. Cuvintele erau mângâiate, accentele mutate, oftatatul, la locul lui. Parcă era o rugăciune. O confesiune. Vocea interioară a unui actor uriaş, nărăvaş, nesupus şi înspăimântător de timid. Mă întreb şi acum, de unde atâta forţă ca să-l joace, aşa cum l-a jucat, pe Titus Andronicus? Era peste tot pe scenă, vocea lui tuna, şoapta ţi se urca în gât, în creier şi fugea în suflet, ochii creşteau nefiresc în faţa ochilor mei, gura se deforma ca însuşi personajul şi părea că înghite fărădelegea, păcatul, iubirea, crima, vinovăţiile toate, pământul. Cât de tare l-au preţuit actorii. Şi nu doar cei de acolo...rarisim... Am fost prin 97 la Stockholm cu "Titus”. I-am urmărit şirul de superstiţii, ritualul de dinainte de spectacol. Seara, la teatru, a venit Radu Penciulescu. Am privit acea reprezentaţie prin starea lui Penciu. Nu mişca, nu respira, se cutremura, se bucura, lăsa lacrimile să curgă. Spre sfârşit, când cruzimea şi durerea deveneau insuportabile, ne-am luat de mână. Mâinile lui la fel de frumoase ca cele ale lui Ştefan Iordache. La urmă, mi-a spus, la ureche, atât: "incredibil...”.

Incredibil cum se juca în pielea Generalului Cearnota din "Fuga” Cătălinei Buzoianu de la Teatrul de Comedie... Spiritul ludic îl conducea pe acest personaj pişicher care cânta, dansa, ciupea femeile, care pierdea tot şi puţin îi păsa, care învârtea viaţa în cei mai aiuriţi paşi de dans, fără menajamente, care se lăsa ispitit de toate poftele, ignorând deşertăciunile. Cum s-a jucat în "Barrymore”, asumându-şi tot, tot, tot.


Mă gândesc acum la Silviu Purcărete. La Lia Manţoc care i-a făcut costumul îndrăzneţ din "Să îmbrăcăm pe cei goi”, cu memorabilul fular azvârlit neglijent, la felul în care se uluia ea de desenul unui corp care vorbea, zvâcnea, se mula după o intenţie sau alta, ţâşnea ca să-şi urmărească vocea. La Lucian Pintilie şi la afurisitul Mitică de mahala din "De ce trag clopotele, Mitică?”. La Helmut Sturmer care povesteşte la infinit despre Hamlet-ul făcut cu Dinu Cernescu. La George Banu, cel care i-a făcut cunoştinţă cu Mihaela Toniţa, femeia lui frumoasă, care l-a însoţit o viaţă. Şi la bine, şi la greu. La Sanda Manu. La Toca. La Horia Lovinescu care s-a îngrijit de începutul drumului. La Matei Călinescu, care i-a fost naş de cununie. La cei cu care a lucrat. Sau nu. La locurile pe unde a jucat. La felul seducţiei lui. La ţăranii de la Gruiu. La prietenii lui. La chefuri. La pasiunea cu care a făcut tot. La poveştile din el, la poveştile personajelor lui, la lacrima pe care am văzut-o în ochii lui la unul dintre dialogurile noastre. La necuprinsul şoaptelor. Mâinile lui mângâiau lumea şi îmblânzeau revoltele. Vocea lui scula morţii din morminte. Un artist uriaş care nu a stat în lanţurile nici unui şablon. Un artist uriaş care şi-a savurat libertatea interioară şi poezia fiecărui rol. Şi care a luat-o, mereu, de la capăt. Şi care s-a minunat de miracolul vieţii pe acest pământ. Un om care a ştiut ce este smerenia. Şi sfinţenia meseriei. Şi simplitatea, şi credinţa. Un artist uriaş care vorbea şi atunci când tăcea, care simţea vraja cuvântului şi vulnerabilitatea liniştii. Un artist care s-a frământat pentru ca miracolul să se întâmple. Un artist pe care teatrul se sprijină întru istorie.

Mă bântuie tristeţea. Şi nu pot să plâng. Împietriţi, urmărim cum, de data asta, Maestrul zboară deasupra oraşului. Ceva din irepetabilul frumuseţii pleacă împreună cu el. In-cre-di-bil...

Marina Constantinescu

Articol preluat din România literară
#345641 (raspuns la: #345640) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sa ne amuzam, deci - de anisia la: 29/01/2010 09:30:13
(la: Sex in the city - varianta masculina )
incropind definitia barbatului, dupa cum ne indica aceste statistici:

1.
73% dintre bărbaţi declară că au mare grijă să nu dea ocazii de a fi acuzaţi de hărţuire sexuală, la locul de muncă.
23 de procente spun că n-au fost acuzaţi, dar recunosc că ar fi putut fi, iar 3% pretind că au fost acuzaţi pe nedrept.
Trei sferturi dintre respondenţi definesc căsnicia drept "o instituţie necesară", iar 83% sunt convinşi că bărbaţii sunt defavorizaţi la tribunal, în procesele de divorţ.

- sunt grijulii,

2.
În ceea ce priveşte obişnuinţele de budoar, 20% dintre subiecţi susţin că preferă ca partenera să mimeze orgasmul, pentru ca orgoliul lor să nu aibă de suferit, iar 56 de procente mărturisesc că şi-ar modifica, la o adică, dimensiunea penisului.

- egoisti si gata sa se sacrifice pentru binele orgoliului propriu.

3.
În ceea ce priveşte gradul de satisfacţie oferit de viaţa sexuală, 46% sunt "oarecum mulţumiţi" şi precizează că e loc de mai bine;
fericiţii care sunt foarte mulţumiţi şi n-ar schimba nimic însumează 13 procente, 19% sunt nemulţumiţi din pricina cantităţii,
iar 5% - pe motive de calitate. 52% dintre răspunsuri definesc sexul ca pe ceva crucial într-o relaţie, în timp ce 45% spun că, odată cu trecerea timpului, sexul îşi pierde din importanţă.

- unii-s preocupati de cantitate, si de nu-i suficienta, se resemneaza. altii realizeaza importanta cruciala a calitatii si-i privesc evolutia cu o oarecare intelepciune.

4.
38% dintre subiecţi recunosc că şi bărbaţii plâng, însă insistă pe faptul că o fac doar în cazul unor tragedii precum moartea cuiva apropiat.
31% spun că bărbaţii varsă lacrimi, dar au grijă să nu o facă în public, în vreme ce 4 procente sunt convinşi că plânsul şi bărbaţii nu au nimic în comun.

- braveaza cu stoicism,

5.
Care este principala "armă" folosită în complicatul proces al seducţiei?
"Umorul" - au răspuns cei mai mulţi (34%).
"Farmecul personal" - sunt de părere 20%.
Încrederea în sine şi inteligenţa sunt atuurile la care apelează câte 13 procente dintre respondenţi.
Abilitatea de a face conversaţie, aspectul fizic, banii şi talentul sunt celelalte plusuri pe care mizează bărbatul modern. Cel puţin aceia care au participat la sondaj.

- si mizeaza pe carti diferite in actiunea de interpelare amoroasa.

6.
Din răspunsuri rezultă că discreţia nu e tocmai punctul forte al bărbaţilor: doar 28% dintre respondenţi au declarat că nu au intrat niciodată în contul de e-mail al prietenei, în vreme ce 47% au făcut-o deja sau intenţionează să o facă, dacă ar bănui că partenera pune ceva suspect la cale.

- lipsa de-ncredere totala in sharmul personal ii transforma uneori in mici detectivi. de mana a doua.

7.
Deşi conectaţi la prezent, bărbaţii au nostalgia "vremurilor de altădată": 62% duc dorul timpurilor în care cuvântul dat şi o strângere de mână însemnau ceva, iar alţi 15% consideră că, deşi standardele morale actuale sunt în declin, aceste "ajustări" sunt utile pentru bunul mers al afacerilor.

- si, in mica masura, dau dovada de flexibilitate si spirit afaceresc. in ciuda nostalgiei ce-i urmareste, dar pe care o ascund cu 'barbatie'.

:)
varianta feminina - de irma la: 31/01/2010 21:58:59
(la: Sex in the city - varianta masculina )
1. 80% dintre femei declara ca au fost hartuite sexual la locul de munca, dar n-au depus plangere. 10% au fost hartuite si ar fi depus plangere in cazul in care hartuirea nu s-ar fi concretizat intr-un full contact cu efecte benefice pt ambele parti. restul de 10% au depus plangere, desi nu au fost hartuite, doar pt a arata lumii ca pana si ele sunt dezirabile.

75% sunt convinse că femeile sunt defavorizate in orice imprejurare.

2. În ceea ce priveşte obişnuinţele de budoar, 15% sustin ca mimeaza prost orgasmul deoarece nu au avut nici unul, 30% ca il mimeaza uneori din varii motive, restul de 55% nu mimeaza nimic tot din varii motive. 80% dintre femeile intervievate sustin ca marimea nu conteaza.

3. În ceea ce priveşte gradul de satisfacţie oferit de viaţa sexuală, 30% afirma ca e loc de mai putin, 50%ca e loc de mai bine, 30% ca nu e destul, 25% ca si-ar schimba partenerul, 10% ca le-ar trebui doi parteneri, 30% ca sunt deprimate datorita faptului ca partenerii lor nu le mai doresc destul.

4. 50% afirma ca e deranjant sa vada un barbat plangand. 30% au recunoscut ca daca barbatul plange din cauza lor nu mai e chiar asa de penibil. 10% sustin ca n-au vazut un barbat plangand in viata lor.

5. Care este principala "armă" folosită în complicatul proces al seducţiei?
"gesturi cu subinteles" - 30%
"tzatze, cur, craci" - sunt de părere 30%.
"Încrederea în sine şi inteligenţa" sunt atuurile la care apelează 30% dintre respondenţi.
10% declara ca nu au sedus niciodata un barbat.

6. 50% au declarat ca nu au intrat niciodata in contul de e-mail al partenerului.
15% nu au intrat pentru ca nu le intereseaza
15% pentru ca oricum nu-i cred in stare de ceva "rau"
20% au intrat din varii motive. cel mai des mentionat fiind curiozitatea.

7. Femeile au nostalgia vremurilor de altadata:
80% afirma ca adora sa primeasca flori
20% ca le-ar placea sa stea acasa

made by irma, dupa ureche
...tja,potzi s-o iei ca birfa - de SB_one la: 18/11/2003 12:21:49
(la: Protocoalele Inteleptilor Sionului)
...tja,potzi s-o iei ca birfa! Cine o fi lansat-o? Cumparatorii nau mai apucat sa ajunga la carte. Oare de ce?
As fi fost curios (curiozitate pura) -so citesc!
#4613 (raspuns la: #4593) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ai uitat sa iei in calcul shp - de Daniel Racovitan la: 09/01/2004 08:13:52
(la: Un salariu decent in Romania)
Ai uitat sa iei in calcul shpagile precum si banii pentru tratamentele medicale pe care nu ti le ramburseaza nimeni.
Plus ca electronicalele, parfumurile, cosmeticele, etc. costa cu 30% mai mult ca in occident. Chestia cu "alimentele mai ieftine" e chiar amuzanta. :)

Nimic despre raportul pret/calitate?
#7840 (raspuns la: #7837) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de ce nu a participat nimeni la concurs? - de Duduia Lizuca la: 03/05/2004 14:35:07
(la: De ce e poporul nostru pesimist?)
Poate nu s-a facut reclama la concurs cum trebuie si deci nu s-a stiut de existenta lui? Daca am imparti populatia intre cei care stiau si cei care nu stiau: cei care stiau la randul lor ii putem imparti in fotografi profesionisti si amatori. Pentru cei profesionisti poate ca premiile nu au fost indeajuns de seducatoare ca sa participe. Iar cei amatori care au si auzit de concurs poate ca sunt in total un numar prea mic ca sa contina si cativa care ar vrea sa participe. Si cred ca in total nu sunt chiar asa de multi fotografi in Romania, asa ca sansele sunt si mai mici.


Daca as fi in Romania, si as fi auzit de concurs, sigur as fi incercat sa particip. Dar e cam greu sa iei poze cu Romania din Canada.


:)

...................................
"Objets inanimés... avez-vous donc une âme?"
#14929 (raspuns la: #14925) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
RADACINILE ADANCI ALE CIVILIZAŢIEI DANUBIENE - de SB_one la: 01/09/2004 22:20:04
(la: Afla despre Trecut!!!)
RADACINILE ADANCI ALE CIVILIZAŢIEI DANUBIENE
de Marco Merlini

1. Starea înaltă a Civilizaţiei Danubiene

Starea de “civilizaţie de început” nu mai poate fi limitată numai la regiunile care au atras de mult atenţia cercetătorilor (Egiptul, Mesopotamia, Libanul şi antica vale a Indusului),

Dar ea a trebuit să se dezvolte ca să poată imbraţişa civilizaţia Neolihică şi Cialcolitică a Vaii Dunării.

Câteva caracteristici ale civilizaţiei în sud-estul Europei:

- Dezvoltarea unei economii de subzistenţă agrară prin îmbunătăţirea terenului agrar şi a tehnologiei. Agricultura nu mai este limitată numai la cele mai bune petice de pamânt arabil din jurul aşezămintelor, ci este practicată pe terenuri mai dificile la o oarecare distanţă de casă. Există evidenţă a folosirii plugului şi a irigării.

- Rafinamentul şi îmbunătăţirea tehnicei de producţie a ceramicii. Progresul în tehnologia ceramicii este la fel de rapid atât în vest cât şi în est.

- Apariţia metalurgiei a fost un proces independent care n-a fost influenţat de tradiţiile din Orientul Apropiat.

- O creştere în comerţ poate fi observată încă de la mijlocul mileniului opt t.p. (timpul prezent). Era un comerţ la distanţă lungă şi care implica scoici, marmoră, obsidian şi cupru.

- Urbanism. In cadrul aşezământului care se extinde, un aranjament mai eficace poate fi observat în cursul dezvoltării sale. Planurile stilurilor de strazi şi aliniamentul caselor devin mai complexe în timp. Cât despre mărimea aşezămintelor, unele cresc atât de mult încât oferă case pentru câteva mii de locuitori.

- Case. Au loc schimbări în mărimea şi funcţia clădirilor. In timp ce mărimea medie a caselor este de cam 8 x 5 m, clădiri în oraşe mai mari pot avea o lungime de până la 30m, două etaje, cu două până la trei camere pe fiecare etaj.

- Cladirile îşi asumă funcţii mai specializate. In mileniul opt p.t., există o tendinţă fie ca spaţiul să fie separat după etajele din casă sau, mai preferabil, să se construiască clădiri separate cu funcţii specializate. In plus, arhitectura profană şi sacrală tinde să-şi asume trăsături mai distincte decât în perioadele anterioare. La câteva şantiere arheologice au fost excavate modele de temple. Unele dintre ele trebuie să fi fost probabil structuri mari pe platforme întinse.

- Stiluri sophisticate de imagini religioase.

- Europa de sud-est şi-a dezvoltat sistemul ei de scris (Scrisul Danubian) acum 7300 de ani şi este cel mai vechi scris cunoscut până azi.

http://www.dacia.org/articole/radacini-civilizatie.html


SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#20814 (raspuns la: #20782) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Este trist sa-ti iei aceasta - de samadhi la: 16/11/2004 13:33:42
(la: Durerea adusa in suflet de sinuciderea celor doi tineri)
Este trist sa-ti iei aceasta viata, dar si mai trist sa o traiesti fara ceea ce iubesti...
#28856 (raspuns la: #28702) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mai intai iei copilul in brat - de anisia la: 04/06/2005 09:28:34
(la: Test de prioritati (in ce ordine rezolvi?))
mai intai iei copilul in brate, si faci repede o cercetare sa vezi daca s-a lovit, ii curge sange, ceva de genul asta care-i poate ameninta starea de sanatate. daca nu-i grav poti apoi, cu el pe brate, sa te duci si sa stingi robinetul, pe drum strigi la ala de la usa sa astepte nitel. dupa ce ai inchis apa, ridici receptorul si-i spui interlocutorului sa te sune peste un sfert de ora ca esti ocupata. te duci si deschizi la usa si-l poftesti pe musafir sa sada o leaca pana cand potolesti de tot plansul copilului. de rufele de afara nu ma catadicsesc. chiar de se uda de la ploaie, soarele rasare din nou la un moment dat, asa ca se vor usca ele odata si odata. apoi, cu copilul potolit, apa oprita, convorbirea telefonica amanata si rufele lasate in voia soartei, il intrebi pe musafir care-i scopul si durata vizitei...:)
belle, observ ca imi iei nume - de RSI la: 14/07/2005 19:25:26
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
belle, observ ca imi iei numele in desert ! ;))
bun, sa incepem deci:...

_(_)3 (_)3 (_)3 (_)3 )_(2

=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"

Descartes
#59602 (raspuns la: #59600) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Horica, daca ma iei de exemplu pe mine - de Jimmy_Cecilia la: 18/07/2005 23:34:52
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
daca ma iei de exemplu pe mine... ai avea inca 20 si ceva de ani de ocna... de suferit...
dar vezi la mine au fost... 8.. 15...doliu.. si unu si juma...asta catastrofa...ceva gen...ca te lecuieste...
"De la intercultură la monoculturalitate" (sau invers) - de cico la: 10/08/2005 02:31:06
(la: "Academia Cafeavencu")
„De la monocultură la interculturalitate“

Cultura în prilejul privilegiat al timpul nostru, este privilegiul prilejului delirului în trei dimensiuni concentrice: om - cetate – societate, sortit vorbelor bune alocate unui foarte singur om, exponentul indivizilor, iar puterea culturii este punerea în temă a motivelor existenţei şi-n contratemă, interpunerea raţiunilor fiinţării, vremea omului ca receptor, emiţător de judecăţi de valoare şi prejudecăţi de coloratură sceptică fiind factorul intercesor suficient al sintezei, eschivă de la rutina revoltei întârziate a celor două forţe în căutarea zilei de după apocalipsul postmodernului la mijlocul fin al vieţii, afin deliciilor îngustate unghiului vacantei optativităţi, ca ultim suspin al inteligenţei copilului mort din penumbra amintirilor naşterii, încrustat din nimic altceva decât (din)în limita concurenţei cu realitatea în măsura rarităţii clipelor de intimitate cu dialogul interior. Cultura rămâne bogăţia impresiilor infiltrate subminativ imperfecţiunilor, conexe omisiunilor curente şi răpune carenţa demersurilor densităţii depresiilor inerent recurente comisivului dol izvorât din umbra eventualului rol putativ deschis de rostul indubitabil aluziv spre înţelegerea finalităţilor şi decelarea intimităţilor rostirii.
Teama de adevăruri, frica de afirmaţii pe marginea prăpastiei ce separă antipozii incitând privirea spre ceea ce este dincolo de aparenţa abisală a încercărilor, naşte în monocultura societăţii singulare inavuabilul iar în monocultura societaţii plurale inimitabilul când aceasta restrânge diversitatea la imensitatea imanentelor ei surse ca stipendiu, perfuzie pentru un organism plin de endeme inexplicabil insondabile evoluţiei, dar inevitabil sortite eşecului din pricina încercării de asimilare spre resuscitarea reminiscenţelor, prin alocarea de, o manieră superficial – egoistă, a împrumuturilor, într-un manierism care încremeneşte multiplicitatea într-o unicitate a nostalgiilor vis - à - vis de o contestare a tarelor ce se vor împrospătate, implicit întreţiunute din suprapuneri sortite dizolvării dinspre adaptare către cenzurarea prin absorbţie.
Paradox şi antidot la starea sensului indicat de inerţii, consecinţe ale supravieţuirii, inbox şi poliglot destin la desistarea consensului, implicat de invenţii vane, efecte ale unilateralului interpretării, interculturalitatea este apeduct către o mai amplă mişcare în termenii care întrupează o comunitate în care interacţiunile vocilor au temeinicia glasului în pustiu, puseul vaticinar în lumina ecoului vizionar aflându-se ca intenţie de a fi în apropierea aşezământului funeral de unde putem auzi măcar ecoul vocilor dezarticulate ca indezirabile dialecte inevitabile acustici ale porţilor deschise desprinse parcă dintre noi, pentru a ne stimula evaziunea, între noi, prin noi înşine şi unii dinspre alţii către aproapele nostru şi-n implicitul arbitrariului nostru, înspre om ca singură cale către o justă apreciere a valorii unei comunicări deschise oricărei reacţii ipotetice la atracţiile avatarurilor grosolane sau aderenţelor lagunare.
Găsim în imaginarul nestatornic al vremii omului, o altă estetică a geneticii ce până mai ieri era prinsă în ruminaţia fanatului crescendo al culturii, germinativul constituindu-l în concreto doar “babelul fericit” zămislit din dorinţa mutuală izvorâtă gândurilor ca interludii livreşti ale comunicării interculturale.Interculturalitatea îşi găseşte plenitudinea, în pledoaria axei, înţelepciune ca o presupuoziţie a impetuozităţii unui spirit liber în circuitul dialogal frugal şi eliberat de orice inhibiţii ideologice “ergo” de orice extensii expansionist dogmatice, intuiţie ca o predispoziţie la relativa speculaţie a adoraţiei plăpândului ecou al susurului omului şi reflecţia necesară ca o contrastantă constanţă gravitaţională în jurul argumentaţiei todeauna poziţionată într-o linie discontinuă a gândirii colective şi permanent ferment al cugetării omului, dincolo de orice certitudini regăsind cadenţa în confluenţa miturilor spre o înţelegere a forţei de interpretare şi puterii de recuperare a reperului, indiscutabil fortuit ca un precedat condens al existenţei filtrată prin delirul speculaţiei ca finalitate a interogaţiilor riguroase, nimic altceva decât vigoarea vocaţional – estimativă a adevărurilor şi descătuşarea limitativă dinspre aflarea legitimităţii moştenirilor.
Societăţile plurale renasc atât prin coliziunile prilejuite de intermitenţa vocaţionalului insolit al întâlnirilor culturale, latente în retorspectivul lor gripal şi prezentate ca fiind aspectele asperităţii unei discontinuităţi ivite la un anumit moment, precedat de inerţioase tendinţe etniciste şi consecinţa vădit necesară ca scop implicit insinuantă, ca mijloc de relativă descreţire a rigidităţii intuiţiilor istituţional – culturale pronunţat multiple intenţional din nevoia de a găsi în mod ubicuu ca adarenţă solvabilă, ca aspect devolutiv operaţional – amiabilă la permanenţa unităţii întru diversitate în chip de alternativă constant fluidă şi contrastant aluzivă la ignoranţa vâscoasă a gestaţiei, în delimitările aparent armonios evolutive ale periniciozităţii vendetismului unicităţii culturale, excesiv perene şi în aceeaşi măsură ca factor determinant al dialogului. Ce-I drept, însă, este faptul că într-o dialectică fragilă prin prisma pricinilor “întreţinute” de ţeluri al căror suport interior este diform, conglomeratul alcătuit din nimic altceva decât acele cauze ultime ce pot duce la derapaje conflictuale ireconciliabile, în aceeaşi măsură oferă pavajul unor clivaje ideologice cu rol de atenuare a posibilului imprevizibil eruptiv – cu atât mai mult pot fi axul în jurul căruia gravitează interfaţa interferenţelor culturale, indici ai pulsului plusurilor gândirii în chipul decalogului bunelor intenţii – cât şi în virtutea confluenţelor, ca un corolar firesc al motivului fundamental, indicat de temele desprinse de recrudescenţa fenomenului singularităţii, o consecinţă vădit determinantă a ambiguităţii unei ambivalenţe, rezultate din bifurcaţiile animozităţii inerente ritmului static, efectul densităţii elementului interpersonal acceptat ca un detaliu al comunicării amplificate de continuităţi nuanţate permanent şi reluate în chip convergent eterogene în intermitenta lor demarcaţie, dar străbătute de fiorul dialogului ca unică formulă a menţinerii în joncţiunea emergentă valorilc, falselor premise. Este necesară incizia care despică viscerele şi precizia care deretică arterele nenaturale din care la un moment dat pot epidemiza endemic caracterul constant al coeziunilor inerente confesiunilor indirecte ca perspective eruptive ale prezentului pentru că (a) facilita aspectul decizional (care) să dobândească asemănarea conspectului componenţial evoluţiei culturale a societăţilor plurale prin omogenizarea propusă de divesitatea interculturalităţii. Raportul monoculturalitate – inteculturalitate este unul diurn pentru ceea ce remarcăm la vedere şi unul nocturn spre ceea ce asortăm la prevedere în latenţă tocmai pentru a pune în valoare ceea ce este expus dând consistenţă ceea ce este indus fiind necesar utilizarea a ceea ce este unda retrovizoare, dincolo de fecunda improvizatoare atracţie şi implicit înmănunchiate aceste moduri de întrevedere, se întrepătrund, sinergia curcubeului vocaţional fiind consecinţa moştenirii comune. Dacă interculturalitatea presupune un efort de adaptare şi adoptare imparţială totuşi atentă la detaliile care apropie permiţând o dezvoltare imprevizibilă prin caracterul divers al temelor reprezentând astfel o concentricitate a fundamentelor conglomerat, monoculturalitatea implică un acces spontan la ceea ce înseamnă valorile culturale însă fără un studiu dintr-o perspectivă pretext al întâlnirii celorlalte întreţinut de deschiderea intercesivă a comunitarităţii, acestea îşi pierd consistenţa consecvenţiei consensului care le-ar putea oferi certitudinea permanenţei. De la monocultură până la interculturalitate rămâne un singur impas: acela al decorativului în care se zbat din consuetudinea reperelor temporal – temporare sortite lejerităţii unui dialog din afară tranzitând vag spre superficialitatea unui interior al penumbrei, nimic altceva decât o invenţie de tasare a urmelor specifice alunecării în derizoria stare de anonimat deprinsă din seducţia efemerului, portretizând societăţile decimate înspre totalitatea opusului privirii omului şi aliniate dinspre dualitatea cursului uneltirii mişcării din ochii individului.


sursa: http://www.cafeneaua.com/node/view/5185

------------------------------

Daca textul acesta n-a fost scris la misto, atunci eseistul e un geniu! Ca (dupa comentarii) numai el intelege ce-a spus ;)
iei un distonocalm, tragi un - de zaraza la: 13/10/2005 23:51:41
(la: Cand esti singur si nimeni nu te ajuta, ce faci?)
iei un distonocalm, tragi un somn bun si a doua zi, cu mintea odihnita te apuci sa te intrebi de ce ai ajuns in situatia respectiva: singura, parasita de prieteni si disperata. si daca mai esti si sincera cu tine insati, o sa vezi ca nu-i de vina lumea din jur. ei doar reflecta ceea ce le dai tu sa reflecte.
bafta

zaraza
vorba Om-ului, chiar ne iei l - de Calypso la: 29/11/2005 21:53:08
(la: Ai studiat in strainatate?)
vorba Om-ului, chiar ne iei la misto cu conferinta asta?
sau vrei sa vezi cine cate scoala are si pe unde (glumesc:-))

am studiat si in Ro si in stainatate (in Europa)...
sunt de acord cu Horia D.

cel mai simpatic prof pe care l-am avut:

http://www.math.ucla.edu/dls/2002/eliasson.html

nu vorbea bine limba, mai scotea cate
o injuratura cand nu-i iesea ceva ("merde"), imbracat f. neglijent
dar un EXCELENT profesor!


"nu e normal sa iei in derade - de Cassandra la: 14/02/2006 13:33:24
(la: Caricaturile lui Mahomed)
"nu e normal sa iei in deradere astfel de lucruri..."

Nu e normal sa satirizezi distorsionarea Islamului pentru a justifica actele teroriste care ameninta asupra capului europenilor si a intregii lumi? Pai nu o fi normal, dar este util si chiar necesar. Parerea mea este ca lumea inca nu-si da seama de gravitatea problemei.

"Daca stii, dincolo de orice indoiala, ca ceea ce faci este moral si drept, nu exista motive de 'frica'."

Pai asta e ca exista frica chiar pentru actiunile morale si drepte!

"Ce sa-ti spun?! - "dreptul la exprimare". Asta e o mare basina (scuzati expresia)."

Ce sa-ti spun? Nu stiu unde traiesti tu dar poate ar fi mai bine pentru tine daca ai trai intr-o tara ca Siria sau Iran, cu asemenea conceptii vei fi foarte fericit/fericita.

Sa fie clar, nimeni nu a apelat la simtul umorului musulman in cazul caricaturilor. Desi trebuie sa recunosc ca mie caricatura care face aluzie la mitul virginelor ce-i asteapta in Rai pe teroristi, mi-a smuls un zimbet :) Religia este ceva intim si personal al fiecaruia in parte, iar atita timp cit ea devine un aspect public si mai ales are importante implicatii politice, este supusa criticii intregii comunitati. Iar musulmanii trebuie sa inteleaga acest lucru.
#105778 (raspuns la: #105767) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hehe... a venit fiica ratacitoare !!! - de anisia la: 05/03/2006 19:42:55
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
gaga, gaga...tu, surata
te-asteptai eu iarna toata
si mi-o fost asa de dor
de eram pe ce sa mor!!

unde umbli tu, surata?
ca-ti umplui ceasca a' lata
cu o mocca extra dubla
sa te faca si mai supla

ca-mi zise o balerina
ce isi spune Adelina
ca o mocca mai pe seara
este cum odinioara

era ceaiul prea fierbinte
fiert cu bob de linte,
ce topeste si slabeste
suncile le perpeleste :))

hehe, m-am tzaca definitiv, e clar...8+1 scrie pe mine :))
ce bine ca ai mai venit si tu pe la noi ;), ca mari probleme avem cu baieteii nostri, care vin - ne seduc - si ne abandoneaza :((
ia sa dai tu militaria jos din cui si sa-i iei la rost!!

si cat despre nunta... nasha te punem, parol ;))






_____________________________________________________
spune-mi cine esti...
#109779 (raspuns la: #109767) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cei cu alte inclinatii sexuale sunt victime sau conrupatori? - de jony la: 29/03/2006 18:51:28
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
nu de mult citeam acest articol si ma intrebam: de ce aproape toate mediile de informare ne prezinta o fatada atat de alba la ceva care este "ATAT" de gri ca sa nu zic chiar negru?oricum ceva ce nu este asa cum ni se prezinta:
HOMOSEXUALII AU PORNIT LA CUCERIREA LUMII


Comparându-i pe cei ce se opun homosexualităţii cu naziştii sau cu Ku Klux Klan-ul, activiştii homosexuali au pornit la cucerirea lumii
Louis Sheldon
HOMOSEXUALII AU reuşit să schimbe percepţia publică în favoarea lor. Majoritatea oamenilor însă nu realizează că acest efort face parte dintr-o campanie de propagandă atent gândită şi în desfăşurare de ani de zile.
Un sondaj realizat de Los Angeles Times şi publicat în iunie 2000 arăta că tot mai mulţi se obişnuiesc cu prezenţa homosexualilor şi chiar dacă cred că comportamentul homosexual este imoral, consideră că homosexualii ar trebui să se bucure de o mai bună protecţie din partea legii.
Conform studiului, 73% dintre americani cunosc pe cineva care este homosexual, comparativ cu numai 30% în 1983. Şaizeci la sută nu au nici o problemă cu prezenţa homosexualilor, comparativ cu numai 40% în 1985. Şaizeci şi opt la sută susţin legile anti-discriminare. Cincizeci la sută susţin acordarea de „beneficii casnice” partenerilor homosexuali – adică acordarea de drepturi pentru partenerii homosexuali, similare cu cele pentru cuplurile căsătorite.
Totuşi, numai 35% erau de acord cu dreptul homosexualilor de a se „căsători”, comparativ cu 58% care erau împotrivă. În plus, 64% dintre americani considerau că homosexualitatea este imorală. Treizeci şi şase la sută au declarat că i-ar deranja să afle că fiica sau fiul lor ar fi homosexuali. Treizeci şi şapte la sută ar fi „foarte supăraţi” să afle despre comportamentul homosexual al copilului lor. În urmă cu 15 ani, acest procent era de 90%. [1]

Maşina de propagandă a homosexualilor şi-a făcut treaba
Lumea ar trebui să înţeleagă că atitudinea lor faţă de homosexualitate a fost în mod programat schimbată printr-o campanie de marketing/propagandă abilă, comparabilă cu propaganda lui Adolf Hitler. De fapt, multe dintre strategiile folosite de homosexuali pentru a induce o schimbare culturală în intreaga lume sunt preluate din scrierile lui Hitler şi din manualele de război propagandistic. Eric M. Pollard, fondator al organizaţiei ACT UP, declară că filosofia lor se bazează pe ceea ce a scris Hitler în Mein Kampf. Pollard recunoaşte aceasta într-un articol apărut în Washington Blade pe 31 ianuarie 1991.
Potrivit lui Pollard, „am ajutat la crearea unei organizaţii cvasi-fasciste”. Pollard declară: „Am plănuit crearea unui grup de activişti care să exploateze eficient mass-media în scopurile stabilite, care să lucreze sub acoperire şi care să încalce legea fără menajamente… Sub influenţa drogurilor [LSD], aceasta chiar părea o idee bună.” [2]
Pollard recunoaşte că ACT UP a considerat că trebuie să recurgă la tehnici subversive „în mare parte preluate din Mein Kampf, pe care unii dintre noi au studiat-o ca pe un model de lucru. Pe măsură ce ACT UP s-a dezvoltat, am lovit programatic în fiecare instituţie care ne stătea în cale”.
Iată câteva extrase din scrierile lui Hitler despre folosirea tehnicii „Marea minciună” pentru a abate atenţia publică. [3] Data viitoare când veţi auzi sau citi un articol favorabil despre homosexualitate, ar fi bine să vă gândiţi la aceste tehnici:
Amploarea minciunii este un factor decisiv pentru ca aceasta să fie crezută sau nu, pentru că poporul este, în adâncul inimii, mult mai uşor de înşelat decât prin tehnici conştiente şi vădit negative. Simplitatea primitivă a minţii lor îi face să fie o pradă mai uşoară pentru o mare minciună decât pentru una mică, deoarece şi ei spun mici minciuni, dar le este ruşine să spună unele mari.
Întotdeauna rămâne sau se lipeşte ceva din cele mai neruşinate minciuni, lucru ştiut prea bine de toţi indivizii sau instituţiile care au de-a face cu arta minciunii, ele nedându-se în lături de la nimic pentru a-şi atinge scopurile.
Propaganda nu trebuie să slujească adevărului, mai ales dacă prin aceasta ar putea aduce un avantaj oponenţilor.
Printr-o folosire abilă şi constantă a propagandei, oamenii pot fi făcuţi să vadă raiul ca iadul şi invers, sau să considere cea mai nenorocită viaţă ca pe un rai.
Pollard a recunoscut că a folosit strategiile de propagandă ale lui Hitler şi ale naziştilor pentru a-i teroriza pe oponenţii activiştilor homosexuali. ACT UP a folosit violenţa pentru a proteja mişcarea homosexuală şi pe proprietarii de clinici unde se făceau avorturi la sfârşitul anilor 1980.
Cucerirea Americii heterosexuale
Homosexualii şi-au prezentat strategiile de propagandă în două documente majore. Unul este The Overhauling of Straight America (Cucerirea Americii heterosexuale) publicat în revista Guide, în noiembrie 1987. Celălalt este o versiune dezvoltată a acestui articol, numită After the Ball: How America will conquer its fear & hatred of Gays in the 90s (După bal: Cum îşi va învinge America teama şi ura faţă de homosexuali în anii `90).
Aceste două materiale trebuie citite de cei care vor să înţeleagă cum a avut loc homosexualizarea societăţii americane, prin intermediul unei minorităţi bine finanţate de activişti hotărâţi [*].
În The Overhauling of Straight America, autorii Marshall K. Kirk şi Erastes Pill prezintă un ambiţios program de înşelare şi demonizare a celor care se opun homosexualităţii. Iată o parte din aceste strategii:
Vorbeşte despre homosexuali şi homosexualitate cât mai tare şi cât mai des posibil. „Principiul din spatele acestui sfat este simplu: aproape orice comportament începe să-ţi pară normal dacă te întâlneşti cu el suficient de des, la intervale constante şi printre cunoscuţii tăi.”
Obiectivul este acela de a de-sensibiliza publicul vizavi de respingerea homosexualităţii, făcându-i pe oameni să discute constant despre ea într-o manieră neutră sau pozitivă. „În ceea ce priveşte de-sensibilizarea, ideea constă într-un mesaj de normalitate. Până acum, homosexualii de la Hollywood ne-au oferit cea mai abilă armă în lupta pentru de-sensibilizarea mass-mediei”, declară autorii.
Kirk şi Pill afirmă că este esenţial ca autoritatea morală a Bisericii să fie subminată, prin „tulburarea apelor morale”. Obiectivul este acela de a face grupările religioase liberale să susţină pe faţă homosexualitatea, simultan cu portretizarea organizaţiilor care se opun ca „homofobe” şi „retrograde sau total rupte de ultimele cercetări psihologice”. [4]
Autorii atrag atenţia asupra expunerii publicului american la adevărul despre comportamentul deviant homosexual. „La începutul campaniei de cucerire a Americii heterosexuale, masele nu trebuie şocate sau îndepărtate printr-o expunere prematură la comportamentul homosexual în sine. În schimb, trebuie minimalizate aspectele sexuale, iar drepturile homosexualilor trebuie reduse cât mai mult posibil la o chestiune socială abstractă. Lăsăm întâi cămila să-şi bage capul în cort, şi numai apoi arătăm şi partea din spate!”
Homosexualii ştiu că dacă practicile lor sexuale devin cunoscute, acestea îi vor îndepărta pe acei oameni care altfel ar fi gata să-i susţină. Care sunt acele comportamente pe care nu vor homosexualii să le ştim?
Homosexualii întreţin o serie de acte sexuale deviante. Iată doar câteva dintre acestea:
• Sex anal
• Sex oral
• Rimming - lingerea anusului; aceasta conduce frecvent la ingerarea de materii fecale, ducând la afecţiuni intestinale.
• „Duşuri de aur” - urinarea pe partenerul sexual.
• Orgii sexuale, la care participă zeci de bărbaţi.
• Glory holes - sex oral cu anonimi, prin intermediul unei găuri tăiate într-un perete despărţitor.
• Fisting – introducerea mâinii în anusul partenerului sexual.
• Sadomazochism, incluzând biciuire, tăiere, bătăi, etc.
• Folosirea de droguri, inclusiv amfetamine pentru sporirea plăcerii sexuale.
• Bareback parties – orgii la care participă mai mulţi bărbaţi, unii posibil infectaţi cu HIV, dar fără folosirea de prezervative. În multe cercuri de homosexuali, a avea SIDA a devenit acum un fel de „medalie de onoare” în cadrul revoluţiei sexuale.
Prezintă-i pe homosexuali ca victime, nu provocatori agresivi. Acest obiectiv trebuie atins prin portretizarea homosexualilor ca „victime ale sorţii”, ei neavând niciodată posibilitatea să aleagă sau să respingă comportamentul lor sexual. În mass-media vor apărea numai homosexuali cu înfăţişare normală. Homosexualii trebuie prezentaţi ca „victime ale societăţii”. Folosind această tactică, ei vor fi prezentaţi ca brutalizaţi şi victime la locul de muncă şi în societate.
Oferă-le protectorilor o cauză dreaptă. Homosexualii trebuie să evite să solicite „sprijin direct pentru practicile homosexuale. În schimb, tema lor principală trebuie să fie anti-discriminarea”. Evită discuţiile despre actele homosexuale şi concentrează-te pe libertatea de expresie, pe libertatea de opinie şi asociere.
Fă-i pe homosexuali să apară ca buni. Homosexualii trebuie prezentaţi nu doar ca nişte oameni obişnuiţi, ci chiar superiori moral faţă de heterosexuali. Kirk şi Pill recomandă menţionarea de nume din istorie, homosexuali cunoscuţi, pentru a arăta că homosexualii sunt de fapt superiori heterosexualilor în multe privinţe. „Niciodată nu a mai reuşit vreo campanie media, abilă şi inteligentă, să facă din comunitatea homosexualilor o adevărată naşă a civilizaţiei occidentale”.
Fă-i pe oponenţi să apară ca răi. Aici campania dusă de activiştii homosexuali a avut un imens succes. Potrivit lui Kirk şi Pill, cei care se opun homosexualităţii trebuie identificaţi cu naziştii şi Ku Klux Klan-ul. „Publicul trebuie să vadă imagini cu homofobi furioşi, ale căror idei şi concepţii îl dezgustă pe americanul de rând. Aceste imagini pot include: Ku Klux Klan-ul, care cere arderea pe rug sau castrarea homosexualilor; preoţi şi predicatori bigoţi, mânaţi de o ură isterică până într-acolo încât par şi caraghioşi, şi tulburaţi mintal; rockeri, derbedei şi deţinuţi care povestesc cu sete despre „poponarii” pe care i-au omorât sau pe care i-ar omorî; imagini din lagărele de concentrare naziste, unde homosexualii erau torturaţi şi omorâţi”.

Un activist homosexual poartă o pancartă prin care o compară pe dr. Laura Schlessinger cu Adolf Hitler. Dr. Schlessinger realizează o emisiune radio în cadrul căreia combate, pe baza Bibliei, perversiunile sexuale
Homosexualii s-au străduit din răsputeri să obţină anularea legii vârstei consimţământului, care îi proteja pe copii de agresiunile sexuale. Acum, ei îi atacă pe creştinii conservatori care consideră că homosexualitatea este imorală. Homosexualii se prezintă ca „victime”, ascunzând adevăratul lor obiectiv: coruperea copiilor.
Această tehnică a fost folosită cu succes când studentul homosexual Matthew Shepard a fost torturat şi omorât în bătaie de nişte derbedei în statul Wyoming. Maşina de propagandă a homosexualilor s-a pus imediat în mişcare. Obiectivul clar a fost acela de a lega uciderea lui Shepard de „incitarea la ură” şi de organizaţiile creştine care critică activismul homosexual.
Totuşi, aceeaşi maşină de propagandă a minimalizat torturarea şi uciderea lui Jesse Dirkhising, un băiat de 13 ani, de către doi homosexuali din Arkansas. Jesse Dirkhising a fost torturat şi violat de mai multe ori de Josh Brown, în timp ce iubitul acestuia savura scena. Gura băiatului fusese acoperită cu bandă adezivă, iar acesta a murit asfixiat.
Presa principală a ignorat această crimă, iar organizaţiile de homosexuali nu au reacţionat în nici un fel, de parcă incidentul nu ar fi avut nici o semnificaţie pentru ele. Evident, se acordă atenţie numai atunci când un homosexual este omorât de un heterosexual.
Dacă un băiat este violat şi asfixiat de doi homosexuali, acest lucru nu merită comentarii. În lumea lor, homosexualii pot fi numai victime, nu şi agresori sau ucigaşi.
After the Ball
În After the Ball: How America will conquer its fear & hatred of Gays în the 90s, autorii Marshall Kirk şi Hunter Madsen dezvoltă strategia de normalizare a homosexualităţii şi demonizare a oponenţilor.
Autorii explică faptul că societatea heterosexuală trebuie schimbată prin trei mijloace: de-sensibilizare, amestecare şi câştigare. Fiecare dintre acestea constituie un element al unei campanii de propagandă atent planificată. Publicul trebuie de-sensibilizat, prin expunerea constantă la dezbateri despre homosexualitate, până se plictiseşte de acest subiect. „Pentru a-i desensibiliza pe heterosexuali cu privire la homosexualitate, îi inundăm cu o mulţime de reclame legate de homosexuali, prezentate într-o manieră cât mai puţin jignitoare. Dacă heterosexualii nu pot închide duşul, în cele din urmă se vor obişnui cu apa. Desigur, indiferenţa este preferabilă urii şi ameninţărilor, dar noi vrem să obţinem rezultatele maxime”. [5]
Al doilea obiectiv este „amestecarea”. Aceasta este o tehnică psihologică de spălare a creierului, care implică Condiţionare Asociativă şi Modelare Emoţională Directă. În Condiţionarea Asociativă, persoana care se opune homosexualităţii este bombardată cu imagini prezentând homosexuali persecutaţi, discriminaţi sau omorâţi. Pe măsură ce omul vede asemenea imagini, el va începe să-i fie ruşine pentru atitudinea sa faţă de homosexuali. În Modelarea Emoţională Directă, heterosexualului trebuie să i se spună că opiniile sale sunt minoritare şi că sunt contrazise de ale altora. Majoritatea oamenilor au nevoie de aprobare de la cei din preajma lor şi nu doresc să fie catalogaţi ca bigoţi sau intoleranţi. Obiectivul este acela de a-i convinge pe oponenţii homosexualităţii că opiniile lor sunt minoritare şi pline de ură.
Al treilea obiectiv este „câştigarea” sau convertirea. Potrivit lui Kirk şi Madsen, „nu este suficient ca bigoţii anti-homo să fie dezorientaţi sau indiferenţi faţă de noi – pe termen lung, cel mai bine pentru noi este să-i facem să ne placă. La asta se referă convertirea.”
Prin convertire, autorii înţeleg „convertirea sentimentelor, gândurilor şi voinţei americanului de rând, prin intermediul unul atac psihologic planificat, sub forma unei propagande servite întregii ţări cu ajutorul mass-mediei”.
Cenzurarea opoziţiei
Intreaga lume se află sub un atac psihologic lansat de activiştii homosexuali. Pentru propaganda lor, aceştia se folosesc de mass-media şi nu îi interesează deloc adevărul. De fapt, unul dintre principalele lor eforturi este acela de a împiedica aflarea adevărului prin mijloacele de informare în masă. De exemplu, grupări de genul GLAAD (Alianţa Homosexualilor şi Lesbienelor împotriva Defăimării) au reuşit să-i convingă pe jurnalişti să nu mai prezinte difuzeze (ca să evităm repetiţia) ştiri care ar putea să-i înfăţişeze pe homosexuali într-o lumină negativă. De asemenea, activiştii homosexuali au reuşit, în mare măsură, să-i convingă pe jurnalişti că orice critică la adresa homosexualităţii reprezintă „incitare la ură”, care conduce inevitabil la violenţă.
Acest efort de a cenzura orice opoziţie faţă de homosexualitate este evident în cazul unei decizii emise de un judecător federal din San Francisco. Cazul se referea la un conflict între Consiliul Supervizorilor din San Francisco şi o campanie publicitară numită „Truth in Love”. Reclamele de la televizor erau sponsorizate de asociaţii cum ar fi Focus on the Family, Family Research Council şi Kerruso Ministries (asociaţii ale foştilor homosexuali – oameni care au realizat o trecere la heterosexualitate).
Când s-a început achiziţionarea de spaţii publicitare la TV, Consiliul Supervizorilor a contactat mass-media, pentru a le descuraja în ceea ce priveşte difuzarea respectivelor reclame. Una dintre reclame prezenta un fost homosexual care spunea: „Visul pe care îl credeam imposibil pentru mine – să am o soţie şi copii – s-a împlinit. Dacă eşti rănit, singur sau dezorientat, Iisus te poate ajuta.”
Consiliul Supervizorilor a pretins că aceste reclame contribuie la „oribilele crime săvârşite împotriva homosexualilor şi lesbienelor”. Pe scurt, ele reprezentau „incitare la ură” şi puteau conduce la crime împotriva homosexualilor. [6]
Asociaţiile care lansaseră campania au înaintat o plângere în octombrie 1999 pentru a opri cenzurarea mesajului creştin din acele reclame. Totuşi, un judecător federal a decis în iunie 2000 în favoarea Consiliului Supervizorilor, considerând că acesta are dreptate să cenzureze reclamele, din motive de „siguranţă publică”.
Brian Fahling, din partea Centrului pentru Lege şi Politici al Asociaţiei Familiilor Americane, vede în aceasta o gravă ameninţare la adresa libertăţii de exprimare. „Niciodată nu s-a mai petrecut aşa ceva. Este un lucru grav, care ar trebui să ne pună pe gânduri, întrucât avem de-a face cu o decizie a unei instanţe federale care afirmă că autorităţile pot lua măsuri pentru condamnarea credinţei religioase.” [7] Acesta nu este singurul atac la adresa libertăţii de exprimare, dar reprezintă un atac direct la adresa condamnării de către creştini, pe baza Bibliei, a comportamentului homosexual. Exact acest lucru este dorit de propagandiştii homosexuali – reducerea la tăcere a opoziţiei, fie prin incriminarea expresiei, fie prin cenzurarea ei.

Administraţia Clinton i-a ajutat pe homosexuali prin promovarea lor în cadrul autorităţii publice, prin „instruiri” pro-homosexualitate obligatorii pentru funcţionarii publici şi prin adoptarea de legi împotriva „incitării la ură”
Kirk şi Madsen arată clar în After the Ball că scopul lor este acela de a cenzura total orice punct de vedere opus homosexualităţii. Ei afirmă: „Opiniile bigote devin acţiuni agresive. Ele reprezintă o incitare directă la violenţă, un pericol clar pentru ordinea publică, asemenea unui om care strigă „Foc! Foc!” într-un cinematograf ticsit de lume, sau unui om care stă în faţa casei comerciantului de porumb şi îi spune mulţimii înfometate, cu torţe în mâini, că comercianţii de porumb sunt cei care au provocat foametea. Veniţi şi daţi foc. Mulţimea agitată ascultă, cu torţele în mâini, şi preia sloganul.” [8] Pe scurt, aceşti autori lansează pretenţia absurdă că a critica homosexualitatea înseamnă incitare la revoltă şi omor. Aşa justifică ei eforturile lor de reducere la tăcere a oponenţilor. Din fericire, Internetul constituie un mijloc de comunicare fără oprelişti a adevărului despre homosexualitate.
În loc de încheiere: un „revoluţionar homosexual” independent lansează o provocare la adresa Americii heterosexuale
“Vă vom viola fiii, simbolurile şubredei voastre masculinităţi, ale visurilor voastre derizorii şi ale minciunilor voastre vulgare. Îi vom seduce în şcolile voastre, în dormitoarele voastre, în vestiarele voastre, în sălile voastre de sport, în asociaţiile voastre de tineret… oriunde vin în contact bărbaţi cu bărbaţi. Fiii voştri vor deveni fetiţele noastre şi vor asculta de noi. Îi vom remodela după chipul şi asemănarea noastră. Vor ajunge să ne dorească şi să ne adore…
Toate bisericile care ne condamnă vor fi închise. Zeii noştri sunt tinerii bine făcuţi. Vom învinge, pentru că ne hrănim cu amărăciunea feroce a celor asupriţi.” (Michael Swift, Boston Gay Community News, 15-21 februarie 1987)
Louis Sheldon este preşedinte al “Traditional Values Coalition“
—-
[*] În 2005, Uniunea Europeană a acordat, cu girul Ministerului Sănătăţii şi Familiei din guvernul PD-PNL, o finanţare de 700.000 dolari organizaţiei ACCEPT a homosexualilor români. ACCEPT urmează să folosească acest cadou pentru dezvoltarea propagandei pro-homosexualitate în România. (Traducere si adaptare Bogdan Mateciuc)
BIBLIOGRAFIE
1. Alissa J. Rubin, “Public More Accepting of Gays, Poll Finds,” Los Angeles Times, 18 iunie 2000, ediţia pe Internet.
2. Tony Marco, “’Gay Rights’ Strategies Involve Conscious Deception And Wholesale Manipulation of Public Opinion,” Leadership University, ediţia pe Internet.
3. Ibid.
4. Marshall K. Kirk şi Erastes Pill, în “The Overhauling of Straight America,” revista pentru homosexuali Guide, noiembrie 1987, pag. 8.
5. Marshall Kirk şi Hunter Madsen, After the Ball: How America will conquer its fear & hatred of Gays in the 90s
6. Plume Books, Penguin Group, New York, NY, 1990, pag. 149.
7. Stuart Shepard, “Judge: S.F. Had ‘Duty’ to Stop Ads,” Family News in Focus, 27 iunie 2000.
8. Ibid.
9. Kirk, Madsen, pag. 101.

cri cri, vad ca-ti iei in ser - de donquijote la: 01/07/2006 12:55:18
(la: farmece cu ace - pe bune)
cri cri, vad ca-ti iei in serios rolul de vrajitoare de servici :)
pt. autorul conferintei:
1. trebuie vazut cine din casa le pune, caci chiar in caz de vraji nu se misca singure, ca n-au picioare. dupa cate stiu eu, exista o boala psihica (obsesie) legata de obiecte stralucitoare (sticle, inox) cu diverse manifestari.
2. daca e legat de vreo vraja, daca nu s-a intamplat nimic pana acum, sau cel care 'incearca' vraja e incepator sau cel caruia i se adreseaza nu e 'mediu', oricum nu te apuca sa scormonesti prin vraji si contra vraji ca nu e sanatos.
vezi: http://www.cafeneaua.com/node/view/5415 .
Doar sexy?... sau personalitate histrionica?! - de Neoueau la: 16/07/2006 20:59:19
(la: De ce simt femeile nevoia sa fie sexy?)
Se face, de mult timp, o intreaga campanie in acest sens. Ies multi bani de-aici. "Fii sexy, ca sa fii invingator (-oare), ca sa ai putere asupra celorlalti", cam asta e mesajul. Cumperi cutare spuma de barbierit, esti cel mai tare din parcare, cumperi nu-stiu-ce ruj cu sclipici si-ti e furnizat barbatul la care viseaza trei sferturi din femeile de pe glob… toate astea pentru ca, prin alegerea ta, ai devenit irezistibil (-a).
Apoi, sunt modelele: actorul X si-a tras o freza din mijlocul capului pana sub barbie ("vai, e atat de sexy!") – tanarul (sau nu) care-l vede si care aude laude desantate la adresa aluia se duce la frizer a doua zi si se conformeaza modei de a fi sexy; cantareata …si-a facut piercing in aripioara de la sold – dom’soara vede la teveu, isi lasa aripioare sa creasca, daca n-are, si se duce la perforat.
E vorba de o tembelizare a femeilor si a barbatilor in deplinatatea functiilor sexuale… fiecare din ei considera ca seamana (ca stil, varsta etc.) cu cineva sexy si se straduieste sa-l imite, pentru a obtine beneficii aidoma.
Apoi iti iei o atitudine sexy: faci ochi dulci controlorului – nu te mai duce la sectie, faci ochi dulci ''la doamna de la poarta" – te lasa sa intri cu juma de pret… ce de avantaje rasar din aplicarea acestei noi viziuni! Si te simti tanar, proaspat, seducator… deci PUTERNIC!
Genul acesta de manipulare, apeland la o anumita infatisare, de cele mai multe ori minutios creata, nu e ceva neobisnuit si nici prea condamnabil, daca nu sunt intrecute anumite limite ale bunului-simt (dincolo de acestea sunt penibilul sau chiar hartuirea sexuala, prin punerea pe tava a ''darurilor").
Dar mai exista o latura a acestei nevoi de a fi sexy, si e ceva mai cu bucluc. Sunt persoane care au aceasta nevoie exacerbata, bolnavicioasa, de a placea tuturor, de a fi mereu obiectul atentiei generale, de a face pe reprezentantii sexului opus sa le cada la picioare, iar pe cei de acelasi sex sa moara de invidie. Psihologii ii numesc personalitati histrionice. Un astfel de individ are tendinta (necontrolabila) de a tese in jurul lui o aura de sexualitate si de mister, de a seduce toata suflarea, de a iesi in evidenta, de a face din cel mai neinsemnat eveniment un spectacol cu artificii, in care, desigur, lumina e pusa pe el. Convingerea lui e ca trebuie sa fie continuu un izvor de charisma, un miracol in ochii celorlalti, un superstar. In momentul in care prima victima i-a cazut in mreje, histrionicul nostru sexy isi indreapta intregul arsenal de farmece asupra altui personaj. Ce e amuzant… daca ii tii piept si te arati de necucerit, isi intensifica si isi diversifica metodele de seductie. Naivul care se crede placut, de cum pune botu’, e lasat cu ochii-n soare. Cel inaccesibil ii poate chiar cuceri inima (pentru o vreme …pana cand ii pica-n plasa, si persoana histrionica, satisfacuta si flamanda totodata, reincepe jocul in alta parte).
Concluzia mea e ca si in cazul acesta, ce-i prea mult strica. Sa fii sexy nu e imoral. Daca bati moneda prea mult pe aceasta latura si te preocupa excesiv, e semn ca un graunte de boala iti e semanat in minte. Iar ceilalti trebuie sa fie cu bagare de seama …


Relax... you're in Savannah now...
#133581 (raspuns la: #132794) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
felicitari se zice cand iei b - de vania la: 25/07/2006 19:53:56
(la: octombria)
felicitari se zice cand iei bacu', admiterea, licenta, masterul, doctoratul, cand ai cotropit o gagica cu farmecele imbatabile, cand ai aparut la postul tv local, prilej de mirare pentru toate babele de provincie, cand ti-ai luat o camasa noua. sa-mi gaseasca si mie cineva un cuvant care sa insemne cu adevarat "felicitari" pentru o stare de asemenea candoare smulsa de prezent ranced si de concret...

pana una-alta, raman la "multumesc"...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...