comentarii

pubertatea


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Re: Nu am inteles - de darianne la: 03/10/2003 00:27:52
(la: Man or woman?)
1. Nu in toate cazurile. Se fac multe "sapaturi" inainte de a da banii de asigurare in aceste cazuri.
2. Cum adica? :) Exista "F" pt. female, "M" pt. male, iar acum mai vor sa fie adaugat si un gen "T" pt. transsexual. Discutia cu adaugarea genului T e pe bune. E in stadiul de analiza. Dar oricum cred ca vor mai trece ceva ani pana sa o ia cineva chiar cu totul in serios.
De "Cum vor face la nastere" nu era vorba de cum sa se transforme ci se punea intrebarea - daca tot se va introduce acel gen T - cum se vor prinde doctorii cand trebuie sa scrie T pe certificat, din moment ce la nastere, oricat s-ar chinui ei cand se nasc, tot numai 2 genuri poa' sa aiba: fie F sau M. In T se "transforma" mai tarziu, pe la pubertate.
#668 (raspuns la: #618) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un mic comentariu... - de artan la: 06/04/2004 01:19:25
(la: Vecinii de bloc - sa le ascultam manelele sau...?)
Pentru #13322: apropo de ipocriti, nu-ti doresc decat sa ai parte de aceleasi senzatii pe care le traiesc in vecinatatea acestor animale.
Este normal ca fiind la varsta pubertatii sa gandesti in acest mod si sa accepti acest stil de viata.
Cu timpul, cand vei ajunge sa te asezi la casa ta, sa ai o familie, copii si nevoie de liniste poate ca iti vei schimba optica.
Pentru Daniel Racovitan: poate imi deschizi ochii in privinta "Incredible Striching Band"?
pseudo-studiu semidoct - de qsar la: 14/04/2004 11:21:14
(la: Cativa misogini celebrii)
Daca tot am lansat subiectul, m-am simtit datoare sa caut cateva raspunsuri la intrebarea principala: Cine sunt misoginii?
Am gasit ceva-ceva dar nu stiu daca este relevant. Am incercat sa identific cauzele si originile acestui tip de comportament si iata la ce am ajuns:

1. Copilaria timpurie:
1.1. Misoginul "opresat": Figurile feminine (mama, bunica, sora mai mare) din preajma sunt prea autoritare - "Las' ca ma fac eu mare !"
1.2. Misoginul "terorist": Mama, bunica, sora mai mare cedeaza prea usor la istericale si se tem de furiile lui - Toate femeile sunt slabe, este rau cu ele pentru ca... poate !
1.3. Misoginul "abandonat": Se teme de tatal care este abuziv si exagerat in pretentii si pedepse - "Mama, de ce nu mi-ai luat apararea ?"
1.4. Misoginul "imitator" - Tip A: Tatal misogin este foarte mandru ca are baiat ! - Femeile sunt insignifiante.
1.5. Misoginul "imitator" - Tip B: Figura paterna are o autoritate exagerata (in mod real sau indus: "lasa ca vine el , taica-tu...") - isi doreste puterea, pentru ca, nu-i asa, e bine sa fii cel care are ultimul cuvant.

2. Prescolar si scolar mic:
2.1. Misoginul "prin comparatie": Aude mereu ca fetitele sunt mai cuminti si ca invata mai bine - "Las' ca ma fac eu mare, le arat eu la toate !"
2.2. Misoginul "baiatu' mamei - oedipian": Totul este minunat acasa dar educatoarea si invatatoarea "cer prea mult" - "Toate femeile sunt rele numa' mami mea e buna !"

3. Pubertatea si adolescenta:
3.1. Misoginul "genital": Are complexul dimensiunii si performantei sexuale. - Isi acopera "rusinea" cu rautati la adresa "obiectului pasiunii"
3.2. Misoginul "razbunator": Decalajul de dezvoltare isi spune cuvantul. Fetele sunt mai inalte, mai dezvoltate, mai bune la scoala. - "Imi vine mie randul !"

Si daca toate astea sunt adevarate, imi vine sa ii mangai pe frunte ca pe niste baietei speriati:
"Mai misoginule, saracu' de tine !"

Semnat:
o mama de baiat
Nu stiu ce sa spui - de Victor Petrini la: 30/07/2004 10:42:31
(la: Despre a cădea în înalturi (Pe cine mai înjură azi românu'))
... oi fi sau nu, habar nu am. Ce poci a-ti spune e ca Mitec imi suna cunoscut. De unde l'oi fi stiind eu oare??? Cred ca de pe la taberele Excelsior sau Revista revistelor din pubertatea si adolescenta-mi furibunda de rebel inutil si far' de cauza ratacit in universul comunismului boem... O fi, n-o fi?! Nu stiu.
#18583 (raspuns la: #17441) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mid-life crisis - de airymary la: 05/10/2004 06:26:48
(la: Mid-life crisis)
Cunosc si eu pe cineva care trece prin asa ceva; e ca a doua pubertate; sau ca un fel de ultima risipire a energiilor tineretii doar pentru ca stie ca e cam ultima data cind le are.

Mai multe pe curind .

Maria
mya - de nasi la: 10/10/2004 01:45:42
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
si eu cred ca totul se trage din educatie. in fond, cu totii devenim adultii care ne invata parintii si societatea ca "e normal" sa fim. daca "odorul" mamei de 1,85 asa a fost invatat (prin exemple de genul, masculului in casa ii este permis x,y si z, iar femela - sora cu pricina - trebuie sa "stea dreptzi") normal ca asta va fi atitudinea. in copilarie-pubertate-adolescenta, baiatul sta cu tatica si ia exemplul lui, invata sa exploreze cu maiestrie canalele sportive; fetitza cu mamica, invata sa spele vase, sa gateasca...
cit despre mama in cauza, ai ales tipul clasic al mamei romance. si nu uita insa ca si aceasta "mama romanca" este si ea mai intii de toate femeie. din pacate, una din acele multe femei care au ales sa-si verse naduful pe generatia urmatoare. fiica - las' sa vada si ea pe pielea ei ce-am trait eu ca sa nu fiu singura care a avut de inghitit, baiatul - il cresc sa ma razbune, sa trateze si el alte femei cum m-a tratat taica-su pe mine.... sa nu deschida usa femeii, sa nu-si spele cana de cafea, sa nu respecte macar munca femeii ca daca ea tocmai a dat cu aspiratorul el sa intre linistit cu pantofii murdari in casa... trebuie insa sa iti dai seama ca aici nu este o alegere facuta in mod constient, ci pur si simplu o reactie umana - nu intru in amanunte pt ca ar trebui sa fac o intreaga analiza psihologica. si iti dau dreptate, nu gasesti mentalitatea asta in 100% dintre familiile romane dar este o mentalitate care predomina INTR-O PROPORTIE INGRIJORATOR DE MARE PT MILENIUL IN CARE TRAIM.

in privinta "occidentului" vreau sa te corectez putin si sper sa nu te superi. eu vorbesc din experienta mea, tu din a ta... aici cind faci copii asta inseamna o cheltuiala fantastica. in marea majoritate cuplurile pun bani deoparte dinainte, pentru a face fata diminuarii inevitabile a cistigului lunar/ sau saptaminal. daca mai au de platit si un mortgage la casa, atunci lucrurile se mai complica putin: rata la banca trebuie achitata la termen, fara discutii si scuze, sotia nu mai merge la serviciu deci nu mai aduce bani in casa, copilul are nevoie de scutece, de hainute, citeva luni de zile mai merge cum merge, pe urma are nevoie de formula, de papica speciala pt bebelusi - ca nu poti sa-i dai ce maninci tu, sistemul lui digestiv nu face fata si ajungi cu el la doctor - alti bani alta distractie. la doctor oricum ajungi din cind in cind - ca inca n-am auzit de baba frumoasa si copil cuminte (si sanatos tun pe deasupra). mincare gata preparata se poate cumpara ca e destul de ieftina intr-adevar, dar cu mincatul la restaurant.... nu chiar asa de des cit ai lasat tu sa se inteleaga. apoi creste copilul / sau copiii, femeia se intoarce la serviciu, insa cheltuielile sunt la fel de mari. legislatia pur si simplu nu permite ca un copil sub 14 ani sa fie lasat singur in casa, fara supravegherea unui adult. cei care fac greseala asta se trezesc cu vizita din partea celor de la children wellfare...se apeleaza de cele mai multe ori la baby sitter, la ajutorul bunicilor - insa numai citeva ore pe zi pt ca majoritatea parintilor isi trimit copiii la gradinita (si asta costa destul de mult) de dimineata pina la amiaza. marea majoritate a parintilor opteaza pt gradinita pt ca acolo copilul se pregateste pt scoala, invata sa numere, sa adune, sa inmulteasca, si sa citeasca, dar cel mai important: face primii pasi in viata, INVATA SA FIE SOCIABIL, invata sa interactioneze cu alte fiinte umane de ambele sexe, fiecare cu personalitatea proprie si isi insuseste de la o virsta frageda comportamente adecvate, iar asta e un lucru de pret. de cite ori nu vedem in familiile din romania copii care se tem pina si de rudele mai departate pe care le vad mai rar, daramite de altii? ii intraba cineva cum ii chiama si citi ani au - pun ochii in pamint, ii intreaba ce au invatat la scoala si nu raspund sau bilbiie ceva fara nici o urma de indrazneala in glas, iar daca e sa recite o poezioara dau in lacrimi (cazuri nu chiar atit de rare). parintii respectivi se ascund dupa scuza ca sunt timizi saracutii - de parca asta ar fi un atribut chiar atit de pozitiv, cind stim cu totii ca timiditatea nu te ajuta in viata, nu te ajuta in cariera, nu aduce nimic bun! si cind spun "saracutii" nu o fac pe ton ironic, ci o spun pt ca acesti copii nu au beneficiat in primii ani ai vietii lor de contact uman divers sub supravegherea unor persoane calificate care sa-i indrume (ca stim cu totii ce fel de oameni au grija de copii in majoritatea creselor si gradinitelor din romania, mai ales cele de stat) - nu vor fi pregatiti sa faca fata vietii adevarate de dincolo de umbrela parintilor si cele mai importante lectii de viata pt ei vor fi limitate la unicul exemplu al parintilor - care de prea multe ori e similar celui pe care l-ai amintit tu.

dar revenind la familia occidentala: tinerii parinti in general iau decizii in cunostinta de cauza, de cele mai multe ori se pregatesc pt copii, dar ca peste tot in lume exista si acel neprevazut - caz in care, se apeleaza si aici la ajutorul familiei extinse, al statului, etc. dar cind vine vorba de relatia barbat-femeie, pur si simplu este o alta mincare de peste. cu sau fara copii, barbatul respecta femeia cu care a ales sa-si imparta bucuriile si tristetile vietii. o sustine in deciziile pe care ea le ia fata de cariera - nu pretinde de la femeie sa stea acasa toata viata daca ea nu vrea si nici nu hiriie nici miriie ca daca ea vrea sa stea citiva ani sa creasca copiii atunci numai el are drepturi in casa pe motiv ca el merge la serviciu! si indiferent daca femeia munceste sau nu, barbatul de aici o ajuta in treburile casnice pt ca n-a fost crescut cu ifose si pretentzii de a avea acasa "servitoare neplatita" si MAI ALES PT CA pregatirea mesei, dereticatul, spalatul vaselor si alte treburi casnice facute impreuna, reprezinta atit pt femei cit si pt barbati un timp pretios pe care femeia si barbatul il petrec impreuna isi comunica unul altuia dorintele, gindurile, bucuriile si nemultumirile de peste zi, isi fac planuri de viitor si se sfatuiesc fara ca unul sa trebaluiasca in casa pentru amindoi iar celalalt sa fie tratat ca un pasha.
#24591 (raspuns la: #24563) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
¨NU marimea tarii in care tr - de gabriel.serbescu la: 05/11/2004 22:12:56
(la: Alegerile in USA)
¨NU marimea tarii in care traim este garantia caracterului¨

Da Mary, corect, marimea nu conteaza, eu iti dau dreptate, dar ce te faci cu cei care sunt alesi?
Cu cei care au o legatura speciala cu Divinitatea, iar relatia asta le da dreptul sa se creada mai morali decat un mormon netrecut nici prin pubertate? Ce faci cand dansii, prin insasi propria credinta, contesta orice alt drept, caci Dumnezeul lor e unul, tuns mai scurt, e adevarat, insa atoatestitor?
Cum pui problema atunci?
#27875 (raspuns la: #27870) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ceea ce aveam eu in minte - de gabriel.serbescu la: 08/11/2004 22:37:29
(la: Interzis interzisul)
Ceea ce aveam eu in minte nu era neaparat o cercetare sau un studiu, cu atat mai putin ¨reprezentarile sociale ale legalitatii la adolescenti¨, pentru ca deja discutia s-ar situa in sfera oarecum anosta a unor termeni arizi.
Mi se parea in schimb evidenta confuzia intre valori pe care am resimtit-o noi toti, cel putin la varsta pubertatii. In acelasi timp insa, in nici un moment, (cel putin nu in cazul grupului meu de cunoscuti, amici/prieteni) nu ne-am gandit sa protestam la un mod atat de general, incat sa emitem ca ar fi bine sa fie ¨interzis interzisul¨.

In cazul primului grafitti, cel cu tauromachia, e evident ca aceasta reprezinta un simbol cultural: cine se gandeste la Spania ii vine foarte probabil in minte imagine unui toreador.
Atunci in procesul asta de a deveni spaniol, copii de gradinita incep sa se joace de mici cu coarnele unui taur, cu cape colorate, asimileaza astfel ceea ce ulterior ii va diferentia fata de nemti sau de francezi.
Din diferite motive insa, exista o parte a tinerilor care ridiculizeaza un astfel de obicei, il considera crud si barbar, iar atunci nu judeca doar un obicei raspandit- corida, cat o trasatura culturala. Vulgar spus, isi taie un pic craca, pentru ca se redifinesc ca spanioli fara toreadori, o imagine cumva absurda.

Dintr-o astfel de perspectiva, a obiceiurilor perpetuate de o societate, curatenia germanica de exemplu, proverbiala cumva, este agasanta pentru spaniol. Acestuia NU ii este interzis aruncatul de tigari pe jos, si din chestia asta si-a facut un obicei frecvent.
Un alt lucru interzis este strigatul sau vociferatul in locuri publice, si in general suntem atentionati de mici sa nu o facem, lucru care nu se va intampla in Peninsula, unde de mici copii se arunca pe jos in magazine, tipa, alearga, se rastesc, intr-un cuvant nu sunt reprimati sub nici o forma. Respectiv NU le este interzisa nici o pornire naturala.

Lucruri din astea aveam in cap, dar cred ca nu le-am formulat prea bine, sau am facut-o atat de genaral incat inclusiv acum simt nevoia sa bat campii, decat sa recunosc deschis ca e conferinta proasta.
#28118 (raspuns la: #28106) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu ti-am dat poezia aia ca - de rembrandt la: 19/02/2005 19:07:50
(la: IUBIREA MEA ESTI TU DOAR TU......)

nu ti-am dat poezia aia ca sa te fac sa "ma placi" sau ca sa te impresionez. De criticat... chiar te rog sa ma critici... daca te simti in stare. Poezia ti-am dat-o ca sa te conving cat esti de incuiat(a) si cat de usor te repezi sa judeci oameni pe care nu ii cunosti. Serios, samadhi, te porti ca un copil la pubertate - in caz ca nu esti. Comentariul urmator spune multe :

TE INSELI!!!!!HA HA HA !!! Nu pot decat sa rad la cuvintele tale....
Daca ai trece pe langa mine pe strada poate nici nu m-ai recunoaste...
HA HA!!! Ce comici pot fi oamenii... HA HA! :) :)

cred ca nu realizezi ce prostii spui. Dragostea te-a orbit cu prea multa "lumina divina". Hai sa-ti spun ceva... : site-ul asta cafeneaua este facut ca sa postezi texturi... pentru ca cei'lalti sa le citeasca si sa-si dea cu parerea. Dar se pare ca tu nu prea te "impaci" cu politica asta. Ce... vrei sa-ti spun "ce frumos scrii!" si in acelasi timp textul tau sa mi se para o porcarie totala? iarta-ma, eu nu sunt asa. Daca asta vrei, cred ca exista site-uri si pentru pupincuristi (iarta-mi limbajul). Ti-as da mai multe exemple insa nu vreau sa ofensez pe nimeni... pentru ca adesea se intampla sa fie pe cafenea oameni de pe alte site-uri. In orice caz... in locul tau eu mi-as retrage tonul si alura de expert(a) pentru ca mi se pare ca faci filosofia vietii si a iubirii cu vorbe pline de ostentatie care n-au nici un sens puse cap la cap. Cuvintele nu ma impresioneaza. Dragostea vesnica n-o sa fie niciodata vesnica. Iarta-ma daca te deziluzionez... O sa realizezi si tu asta... cand o sa cresti mare si-o sa mergi in picioare. O sa te dai cu capul de sus. Mereu se intampla asa. Si hai sa-ti mai spun ceva... - toti oamenii din site-ul asta (sau marea majoritate in orice caz) au trait sau traiesc dragostea pe care o traiesti tu acum... Poate nu au simtit-o in acelasi fel, poate nu au exprimat-o in acelasi fel,... dar cu siguranta s-au simtit cel putin asa cum te simti tu acum. Deci, te rog mult, scuteste-ma/ne cu mesajele de genul :

"Versurile le-am afisat ca o dovada a iubirii.Tare as vrea sa vad cum a-ti scrie voi poezie!? HA!...Dar voi nu vedeti frumusetea iubirii...."


"rembrandt, imi pare rau ca nu crezi in Existenta une Iubiri Eterne, asta nu se gaseste decat foarte, foarte rar... insa EXISTA!"


Lasa-ma sa-ti spun un secret, samadhi : cand o sa plangi din dragoste pana o sa te usture ochii si inimile, cand o sa zgarii peretii cu unghiile de ura sau de gelozie, cand o sa iti vina sa vomiti din cauza amintirilor... atunci vei sti... ca dragostea vesnica... nu e niciodata vesnica. Nici macar atunci cand e jurata, promisa sau whatever. Ti-o spun eu, cu frageda mea experienta din cauza careia am cucuie in cap...



________
keep it simple...
#36832 (raspuns la: #36824) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ex-gay - de oliver la: 31/03/2005 16:45:22
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
"Cercetarea psihanalitica se opune cu toata hotararea incercarii de a-i izola pe homosexuali de ceilalti oameni, intr-un grup cu naravuri cu totul aparte. Studiind alte excitatii decat acelea manifest sexuale, psihanaliza a gasit ca TOTI OAMENII SUNT CAPABILI SA-SI ALEAGA UN OBIECT SEXUAL DE ACELASI FEL SI CA ACELASI LUCRU S-A PETRECUT SI IN INCONSTIENT. Intr-adevar, simtamintele erotice care ne leaga de persoane de acelasi sex joaca un rol important in viata psihica normala, dar un si mai important rol ca factori de imbolnavire, in comparatie cu aceleasi simtaminte fata de persoanele de celalalt sex. PSIHANALIZA MAI DEGRABA RELIEFEAZA INDEPENDENTA ALEGERII OBIECTULUI FATA DE SEXUL OBIECTULUI, EGALA SI LIBERA ATASARE FATA DE OBIECTELE MASCULINE SI FEMININE, CUM SE OBSERVA IN COPILARIE SI IN STARILE PRIMITIVE DIN PREISTORIA UMANITATII, CA PUNCT DE OBARSIE DIN CARE SE DEZVOLTA, PRIN RESTRANGERE FIE INTR-UN SENS, FIE INTR-ALTUL, TIPUL NORMAL DE SEXUALITATE SAU CEL INVERTIT. IN VIZIUNEA PSIHANALIZEI, ASADAR, INTERESUL SEXUAL EXCLUSIV AL BARBATULUI PENTRU FEMEIE CONSTITUIE O PROBLEMA CARE ARE NEVOIE DE ELUCIDARE, CARE DECI NU ESTE DE LA SINE INTELEASA, CUM ESTE ATRACTIA DINTRE ELEMENTELE CHIMICE. Determinarea comportamentului sexual are loc abia dupa pubertate si ESTE REZULTATUL UNOR FACTORI CARE NU SUNT NEGLIJABILI SI CARE, IN PARTE, SUNT DE NATURA CONSTITUTIVA, IAR IN REST DE NATURA ACCIDENTALA. Desigur ca este cu putinta ca unii dintre acesti factori sa fie atat de importanti incat sa influenteze in mod direct rezultatul. In general, insa, pluralitatea factorilor determinanti se reflecta in varietatea comportamentului sexual manifest al oamenilor." [Sigmund Freud, "Psihanaliza si sexualitate", ed. Stiintifica, 1994, p. 93; sublinierile imi apartin].

Am urmarit firul discutiei pe forum atat cat am rezistat (e nevoie de mai mult timp decat mi-as putea permite...), mai ales ca nu mi-a atras atentia in mod deosebit. Discutiile noastre, ale tinerilor, au tendinta sa se infunde in clisee, in common places, imi pare rau s-o spun. Pe de alta parte, s-au dovedit, ca intotdeauna, prea multi si prea curajosi sa emita (pre-?)judecati de valoare in privinta homosexualitatii niste indivizi care nu au manifestat -- pentru ca nu au vrut, pentru ca nu au simtit asa, pentru ca nu au avut curaj -- niciodata, poate, "simtaminte erotice care ne leaga de persoane de acelasi sex".

Inainte de toate, as dori sa reprosez fara ranchiuna acestor indivizi, care au totusi meritul de a fi dovedit ca hmosexualitatea nu mai este si nu mai trebuie sa fie un subiect tabu, faptul ca, la origine, impulsia sexuala, daca-i putem spune asa, nu are nimic de-a face cu "el sesso". Si atunci, ma intreb de ce trebuie de fiecare data cand vorbim despre homosexualitate sa trivializam, sa aruncam instinctual, in mintea noastra, invective (-A, poponarii!). Ma sufoc de dezgust cand vad ca mentalitatile se schimba greu, si atunci cand se schimba, o fac prost; mai bine nu s-ar fi schimbat... Caci, oare ce inseamna, pe de o parte, sa vorbim despre homosexualitate ca despre un flagel social iar, pe de alta parte, sa ne servim de drepturile omului ca de cel mai bun pretext pentru a afirma SUBVERSIV drepturile minoritatilor etice? Mi se pare ridicol, si mi se pare greu de imaginat in ce conditii ar putea creste copiii vostri (poate si ai mei, caci deocamdata nu-mi permit sa ma gandesc la asta, din motive materiale - si va asigur ca nu exista alte motive!), care vor auzi numai interpretari extreme ale fenomenului despre care discutam, interpretari care pornesc din ignoranta, ura si, de ce nu, regretul lipsei proprii de curaj in a spune, asa cum o face Freud, ca existenta sentimentelor erotice, mai mult sau mai putin manifestata, fata de persoane de acelasi sex, nu este atat de pernicioasa in sine si ca, de fapt, ea poate fi creatoare, atunci cand este, desigur, sublimata.

Am uneori senzatia ca oamenii dispun de un sadism funciar atunci cand vine vorba de fericire, un sadism prin care orice incercare neobisnuita de a evada din spatiul profan, din banaliatatea cotidiana, este respinsa feroce. Si ma intreb, de ce trebuie sa spun, fata de cine altcineva in afara de mine ar fi trebuit sa recunosc, rusinat, intimidat, anemiat, ca sunt - recte, ca am fost candva un - gay? Cata suferinta si cata bucurie imi aduce aceasta marturisire. Cineva imi va spune, probabil, ca nu trebuia s-o fac. Daca m-as intoarce in timp, sa stiti ca n-as mai face-o, dar atunci eram impresionat de mesajele subliminale ale promotorilor unei "gay pride". Fiindca am o structura spirituala care nu-mi permite sa traiesc fara sa caut adevarul, am ajuns la concluzii ferme privind homosexualitatea, concluzii de la care nu voi face rabat, fiindca aici e vorba de viata mea. Nu am avut ocazia unei relatii sexuale cu o fata, desi ideea ma atrage foarte tare. Asta poate fiindca detest ritualul de curtenire dintre baieti si fete, in care baietii sunt imbecili si macho, iar fetele cretine si sentimentale... A, si pudibonde! Sunt sincer, intotdeauna am fost asa, si cred ca m-a durut, insa nu suficient de tare incat sa prefer vreodata disimularea adevarului. M-ar fi ajutat foarte mult sa am prieteni heterosexuali care sa-mi poata recunoaste faptul ca au fost candva, fie si foarte de mult, fie si pentru foarte putin timp, atrasi de persoane de acelasi sex. E o atractie emotionala foarte speciala, e, de ce nu, un dezechilibru emotinal, dar tot special ramane...

Mi-as dori foarte mult sa discut cu baieti, in principal, dar si cu fete, care s-au simtit macar candva "queer", care stiu cam ce ar putea sa insemne asta, la nivel emotional. Eu am renuntat la a-mi manifesta aceasta latura homosexuala, pe care o simt inca arzand in sufletul meu, fiindca vreau sa cunosc o fata care ma va face sa constientizez ca apartin lumii careia ii apartin, in realitate. Nu trebuie decat sa constientizez... Pentru ca acest lucru sa fie posibil, este nevoie de o femeie adevarata, matura in plan spiritual, rabdatoare si foarte inteligenta. Vreau sa va descopar, daca existati, pe voi, cei care simtiti ca mine, care ati inteles ca NU E NORMAL SA FI GAY, si nu fiindca norma ar fi data de societate, ci fiindca normalitatea este definita in raport cu un sistem de valori traditional, care nu trebuie rasturnat samavolnic de catre... "omul recent".
poveste - de (anonim) la: 01/04/2005 19:46:02
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
M-am nascut intr-o familie Crestina, parintii si bunicii mei erau oameni foarte credinciosi si inca de mic m-au invatat sa cred in Dumnezeu, imi citeau povesti din Biblie si asa mai departe.
Viata in familia mea a fost mereu minunata. Am avut niste parinti iubitori iar cu fratele si surorile mai mici ma intelegeam in general bine. Dumnezeu era mereu prezent in casa si viata noastra.

La scoala nu am fost niciodata foarte popular dar aveam citiva prieteni. Am avut relatii de prietenie atit cu baieti cit si cu fete. Fetele pentru mine au fost mereu o companie placuta.

Am intrat la pubertate cind eram prin clasa a 5°a. Pentru prima data am inceput sa am sentimente sexuale. Insa eram pregatit. Am fost un copil precoce din punct de vedere intelectual, mi-a placut mereu sa citesc mult asa incit stiam cite ceva despre primele porniri sexuale. Primele mele simtiri sexuale au fost mai mult un fel de curiozitate si credeam ca era normal ca aceasta curiozitate sa fie legata de prietenii mei de acelasi sex. Este o virsta la care multi baieti experimenteaza din punct de vedere sexual unii cu altii, dar asta nu este un indiciu al orientarii sexuale viitoare. Eu nu experimentam cu nimeni dar citeam mult si stiam ca un pic de ‘confuzie sexuala’ era perfect normala la virsta aia si ca multi baieti simt o atractie sexuala pentru alti baieti in timpul acestei perioade. Acest gind ma recomforta dar in acelasi timp nu-mi evita gindul ca pornirile mele sexuale erau pacatoase. Asa ca m-am concentrat si mai tare in Dumnezeu, scola si alte aspecte asteptind sa treaca etapa delicata.

Putin cite putin prietenii mei incepusera sa descopere sexul opus, era perioada in care ne impartaseam unii altora care fata ne atragea mai tare. In grupul meu era o fata care se purta foarte frumos cu mine asa ca le-am marturisit prietenilor mei ca imi placea de ea.. Insa cind ei ma intrebau daca credeam ca era draguta, nu stiam ce sa spun. Niciodata nu ma gindisem la colegele mele ca fiind ‘dragute’. Asa ca raspundeam ca cel mai tare conta ce era in interiorul ei. In acelasi timp ma intrebam ce anume facea ca prietenii mei sa se refere la ele ca fiind dragute. Nu intelegeam dar credeam ca era doar o chestie de timp si de a intilni persoana adecvata. Ma consideram in acelasi timp mai putin dezvoltat din punct de vedere sexual in comparatie cu prietenii mei.

Cind am inceput sa am visuri erotice, m-am ingrozit. In visele mele nu apareau fete asa cum scria in cartile pe care le citeam ci .....baieti! Ma trezeam atemorizat, ma simteam rau, murdar, pervers. Am inceput sa evit compania colegilor mei atractivi, sa ma concentrez mai tare in Dumnezeu, aveam incredere in ajutorul sau. Dar daca reuseam sa-mi inhib gindurile in timpul zilei, noaptea nu puteam evita sa visez...

La virsta aceea nu stiam multe despre comportamentul homosexual. Doar stiam ca era ceva amoral intre doi oameni de acelasi sex (barbati in general) si ca era complet condamnabil, un mare pacat. Dar nu asociam sentimentele mele cu comportamentul homosexual.

Mai tirziu, aspectul homosexualitatii a revenit intr-o forma mai personala. Unii colegi incepusera sa ridiculizeze homosexualitatea folosind termeni injositori. Ca raspuns, un grup de colegi incurajau toleranta. In cursul conflictelor, unul din colegi s-a declarat in mod deschis homosexual. Era fratele mai mare al unui prieten. Declaratia lui m-a shocat. Nu cunoscusem niciodata personal un homosexual (sau cel putin nu stiam). De fapt nu-l cunosteam personal dar faptul ca era fratele unui prieten (ma gindeam ce ingrozitor sa ai un frate homosexual) ma facea sa cred ca il cunosteam. Am inceput sa ma gindesc daca si prietenul meu era homosexual, poate ca se contagiaza, ma gindeam.

Intre timp elaborasem propria mea teorie in legatura cu homosexualitatea. In privinta mea, credeam ca inca treceam prin acea perioada de confuzie sexuala, din care asteptam sa ies pe masura ce ma maturizam. Credeam ca existau alti baieti care ca si mine treceau prin aceasta criza si ca lipsa lor de cunoastere ii putea duce la greseala de a se autoeticheta homosexuali si sa adopte un mod de viata homosexual, distrugindu-si in acest fel viitorul. De aceea vroiam sa-i spun fratelui prietenului meu sa astepte ca totul se indreapta, sa nu ia calea gresita. Dar nu am avut niciodata sansa sa-l inilnesc personal si sa-l avertizez de pericol. Aceasta nu m-a oprit sa adopt o pozitie publica acuzativa fata de homosexualitate si sa subliniez caracterul sau pecaminos. Vroiam sa fiu intelegator dar in acelasi timp sa fiu coerent cu credinta mea in Dumnezeu.
La liceu am cunoscut o fata extraordinara – L. Era foarte simpatica, spontana, sincera, activa, facea sport, si mai ales era Crestina. Ma simteam bine cu ea. Am inceput sa iesim din ce in ce mai mult impreuna si din ce in ce mai mult imi dadeam seama ca reprezenta tot ce cautam la o fata. Eram indragostiti oficial. Desi ne intilneam des, nu aveam nici o graba sa avansez in aspectul fizic, sexual. Ma purtam foarte educat cu ea. Nu m-am simtit niciodata atras fizic de L desi stiam ca aspectul ei fizic era foarte apreciat de ceilalti colegi. Cu toate astea tineam foarte tare la ea si faceam tot posibilul sa-i fiu un adevarat prieten. Singurul sarut pe care i l-am dat vreodata a fost pe obraz.

Intr-o zi am mers impreuna la un concert. Ne simteam bine, atmosfera era plina de emotie, dar amintirea pe care o am despre acel moment nu are nimic de a face cu muzica. In timp ce eu si L stateam fericiti tinindu-ne de mina, privirea mea s-a intilnit cu cea a unui tip foarte atractiv in multime. Am vazut fata lui pentru o fractiune de secunda dar imediat am simtit toate emotiile si gindurile mele concentrate asupra lui. Am recunoscut ca erau sentimente relationate cu sexualitatea mea. Imediat mi-am dorit sa-l cunosc, sa vorbesc cu el sa-l imbratisez. Cred ca m-as fi multumit doar sa ma asez linga el pentru tot restul serii. Recunosc ca nu era primul care ma facea sa ma simt in acest fel. Dar in acel moment am constientizat penibila situatie – stateam alaturi de cea mai frumoasa fata, pe care o iubeam si care ma iubea, iubita mea, cu care speram sa ma insor intr-o zi, si cu toate astea emotiile mele cele mai intense erau stirnite de un strain in multime, unul de acelasi sex... Ce se intimpla cu mine? Nu-mi asculta Dumnezeu intensele mele rugaciuni sa ma ajute sa nu mai am aceste sentimente oribile, perverse, nedorite pentru altii de acelasi sex, nu-mi vedea suferinta?
Obrajii mi s-au umplut de lacrimi iar L credea ca era din cauza muzicii. Dar pe drum catre casa si-a dat seama ca ceva nu era in regula si m-a intrebat. Eu nu am putut sa-i spun adevarul – cum puteam sa-i spun ca ma atrageau barbatii?

Intr-o zi chateam cu niste prieteni. Cu unul din baietii de pe chat vorbisem doar o data sau de doua ori dar am simtit imediat o conexiune, si ne-am trezit rapid ca purtam o corespondenta privata. Vorbeam despre tot felul de chestii pina cind mi-am dat seama ca era ceva special in relatia mea cu acest baiat foarte diferit de relatia mea cu ceilalti prieteni. Recunosteam in el ceva care imi amintea de mine. Cu cit conversam mai mult, cu atit mai mult simteam un sentiment de frica amestecat cu bucurie la gindul ca descopeream care era acea legatura misterioasa intre noi.
Deodata el m-a intrebat daca eu vroiam sa il intreb ceva, dar intrebarea pe care as fi intrebat-o mi s-a nazarit greu de pus. I-am zis ca nu imi venea sa-l intreb nimic deosebit. Cu toate astea el mi-a spus: ‘Nu sint gay, dar nici hetero. Sint undeva intre. Cred ca ma poti numi bisexual’
Imediat am izbucnit in lacrimi. Toate sentimentele reprimate timp de ani de zile, ma napadisera dintr-o data. M-am rugat in tacere. L-am intrebat daca putea sa mentina un secret. Si atunci i-am povestit tot. Datorita marturisirii lui aveam un nume pentru ceea ce imi framinta viata. Eram un ‘bisexual’. Dar pentru mine acel termen nu insemna o alegere si nici macar nu era o stare permanenta. Era doar o eticheta pentru conditia mea, o conditie eram sigur, temporara.

In cele din urma am capatat curajul sa-i marturisesc lui L ca eram bisexual si am fost uimit si uluit de usurinta cu care a acceptat si m-a incurajat sa continuam relatia noastra. Eu am fost de acord, aveam incredere ca Dumnezeu ma va ajuta daca credinta mea in El era puternica, credeam ca prin El voi invinge.

Mi-au trebuit citeva luni ca sa admit ca termenul corect pentru situatia mea era homo- si nu bisexual. Alesesem termenul bisexual pentru ca cel de homosexual are implicatii atit de ingrozitoare pentru mine. Nu puteam fi ‘gay’ pentu ca era pacat. Dar in final a trebuit sa recunosc ca sexul opus nu m-a atras niciodata din punct de veder fizic. O femeie frumoasa nu a stirnit niciodata emotii in mine. Asta m-a facut sa-mi dau seama ca nu eram corect fata de L. Stateam cu ea pentru ca vroiam sa fiu normal si imi placea compania sa dar niciodata nu am apreciat compelt feminitatea sa. Un prieten comun imi spunea mereu ce norocos eram sa am o prietena atit de deosebita, de frumoasa si plina de calitati. Mi-am dat seama ca el simtea ceva ce eu nu simtisem niciodata.


In cele din urma am fost amindoi de acord sa intrerupem relatia, mai tirziu ea si-a gasit alt prieten, a facut bine.

Chiar si dupa ce am acceptat ca sint ‘gay’ am mai crezut ca era o stare trecatoare. Eram intr-o cautare continua de cazuri de gays care au luat calea dreapta. Intre timp am incetat sa-l mai rog pe Dumnezeu sa-mi arate calea si am inceput sa-l intreb ce era de facut. Nu mai aveam raspunsuri. Cred ca nu am fost suficient de inteligent sau suficient de credincios ca sa gasesc raspunsul. Tot ce pot sa fac este sa ma umilesc in fata Lui, sa cad in genunchi si sa ma rog.

Multi dintre voi nu vor fi de acord cu multe din povestirea mea, dar asta este adevarul. Unii afirma ca nu ar trebui macar sa ma numesc homosexual ci doar ‘atras de acelasi sex’. Eu prefer cuvintul homosexual din motive proprii. Ce stiu este ca sint mai Crestin decit oricind, asta este adevarul chiar daca ma numiti homosexual sau nu.

Justin
. - de rembrandt la: 09/04/2005 00:53:43
(la: To Be Or Not To Be....Homosexual sau lesbiana ???)

mie personal mi se pare o prostie sa judeci un om atata timp cat nu esti in papucii lui, atata timp cat nu simti ce simte omul ala. pur si simplu, n-ai cum sa stii...
pe langa asta... chiar nu cred ca oamenii pe care i-ai inscris tu mai sus sunt toti homo sau bi. nu e obligatoriu ca un om sa fie bisexual daca s-a culcat cu o persoana de acelasi sex. cred de fapt ca homosexualitatea si bisexualitatea tin de brain si de sentimente. de felul in care se simte o persoana, de cine e atrasa. poate un om mai 'debil' si-o pune cu cineva de acelasi sex doar ca sa vada cum e, fara sa simta neaparat ceva in particular pentru persoana respectiva. 60 si ceva % din femei, la pubertate, isi doresc sa fie barbati. si nu numai la pubertate. cunosc tipe super normale care au avut relatii sexuale numai cu barbati, dar care se simt uneori atrase de femei sau care si-au dorit sa aiba relatii sexuale cu femei.
1.)In ce fel vedeti relatiile intre persoanele de acelasi sex?Le considerati a fi un pacat,o perversiune,o ...abatere de la ..natura umana?

relatiile intre persoanele de acelasi sex le vad aproape ca si relatiile intre doua persoane de sex opus. Nu mi se pare un pacat (atata timp cat consider ca nu e vina lor ca sunt asa) si nici o perversiune. abatere de la natura umana? hmm... consider criminalii, violatorii, tatii care isi maltrateaza/violeaza copii, etc. ca niste abatuti de la natura umana, nu homosexualii/bisexualii.

2.)Va opuneti sau sinteti de cord cu casatoriile intre homosexuali sau lesbiene?

aici nu stiu ce sa zic... Mi se pare doar penibil. E ca si cum ai da anunturi matrimoniale pe net. Mi se pare o meschinarie... Eu daca as fi homosexual cu siguranta nu m-as casatori.

3.)Credeti ca biserica trebuie sa-i condemne?

nu. de ce i-ar condamna? iliescu, nastase si multi altii ar fi mai buni de condamnat in cazul de fata :)


4.)Aveti prieteni homosexuali ori prietene lesbiene chiar daca sinteti 100%heterosexuali?

da.

la intrebarea 5 nu cred ca are rost sa raspund.

6.)Ce credeti despre lista de nume de mai sus?N-ati mai aprecia gindirea filosofica sau arta in pictura,sculptura,muzica,literatura etc. stiind ca acesti oameni ce au ridicat nivelul de cultura in lume prin geniul lor fie cei decedati fie cei inca in viata,au fost sau sint homosexuali sau bisexuali sau lesbiene?

nu ma influenteaza deloc in mod negativ sa stiu ca x sau y care a facut tabloul z e homosexual sau bi. Si cred ca... aici chiar tu o spui : acesti oameni ce au ridicat nivelul de cultura in lume prin geniul lor fie cei decedati fie cei inca in viata,au fost sau sint homosexuali sau bisexuali sau lesbiene.

poate ca oamenii aia s-au nascut asa. nu se stie oricum. exista tot felul de teorii, ipoteze, insa nu se stie sigur... care este adevarul adevarat. so... cred ca mai bine am lasa de o parte conferintele noastre de perfecti... si filosofia de dragul artei amorului... care suna atat de bine. cu siguranta sunt deja pe site-ul asta oameni homo/bio sau care s-au simtit vreodata atrasi de persoane de acelasi sex si, mie cel putin, mi se pare o imbecilitate totala sa arunci cu oua si rosii in ceva ce nu poti sa intelegi... pentru ca, pur si simplu, nu poti trai sentimentul respectiv.



________
keep it simple...
orientarea sexuala - de Cassandra la: 26/04/2005 22:03:51
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Citeva cazuri din literatura stiintifica care indica ca exista putina sau chiar nici o baza stiintifica pentru teoria ca indivizii se nasc neutrii din punct de vedere sexual si ca orientarea sexuala este influentata de mediu:

In primul caz, unui baietel i s-a taiat in mod accidental penisul la virsta de 8 luni (in cursul unei operatii). Ca urmare, a fost crescut ca o fetita. La un an i s-a practicat o orhidectomie (extirparea testicolelor) si mai tirziu i s-a practicat chirurgie plastica pentru construirea unui vagin. Cu toate astea, mai tirziu a respins identitatea feminina si la pubertate manifesta atractie sexuala spre persone de sex femenin. Mai tirziu a solicitat tratament hormonal masculin, mastectomie si faloplastie (reconstructia penisului). La 25 de ani s-a insurat cu o femeie si a adoptat copii.

Exista o malformatie numita extrofie cloacala in care este necesara reasignarea sexului. Baietilor li se realizeaza orhidectomia, si sint crescuti ca si aparitnind sexului femenin. Cu toate astea, majoritatea nu asimileaza sexul asignat si au preferinte sexuale pentru sexul femenin.


gene , gene si iar gene. Cassandra - de rodi la: 27/04/2005 18:08:27
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Cassandra, hai sa lasam afirmatiile tendentioase. Pana acum ti-am dat contra-argumente stiintifice si culturale clare la tot ce-ai spus in legatura cu homosexualitatea. Exemplele cu baiatul caruia i se extirpa penisul si cel cu reasignarea sexului le-ai dat ca sa demonstrezi ca nu suntem nascuti neutri. Si ti-am spus, binenteles ca nu suntem. Deocamdata, tot ce stim e ca oamenii sunt nascuti de sex masculin sau feminin (nu iau in calcul abnormalitatile genetice cunoscute). Tot ce stim deocamdata e ca anatomia si fiziologia acestor sexe suporta relatia heterosexuala din nastere, de la functia primara a organelor de reproducere pana la functionarea glandelor hormonale si constituirea genetica a corpului uman. Nu exista din punct de vedere stiintific nici un studiu care sa arate ca exista vreun hormon , vreun neuron, vreo gena, nimic, care sa ateste existenta din nastere a homosexualitatii. Hormonii lor functioneaza la fel, ne nastem cu aceeasi structura a creierelor, cu aceliasi crimozomi sexuali, am avut aceleasi conditii de dezvoltare in uterul mamei. Nu e nici o diferenta la nastere. Asta e ce stim acum. Iar daca vrei sa sustii contrariul, vino te rog cu argumente.
Ce s-a descoperit insa, dupa studii post-mortem, au fost niste diferente intre creierul homosexualilor si cel al heterosexualilor, in sensul ca unele zone sunt mai dezvoltate sau mai atrofiate la unii decat la altii. Asta insa nu dovedeste caracterul innascut al homosexualitatii deoarece structura creierului unui chirurg se deosebeste cu mult mai mult de cel al unui pianist de exemplu. Anumite zone din creier se dezvolta mai mult sau mai putin in timpul vietii, in functie de modul in care le intrebuintam.
In lipsa oricarui studiu care sa-mi demonstreze ca homosexualitatea e innascuta, nu pot decat sa trag concluzia ca se formeaza in timpul vietii si ca sunt cauze exterioare care o determina. E o tampenie sa afirmi c-ar fi o explicatia biologica sau congenitala. Ca nu exista. Toate studiile care au dat roade pana acum se refera la factorul psihologic.
Ti-am dat exemplul cu copiii molestati sexual care au probleme mari in definirea orientarii sexuale la pubertate, multi devenind homosexuali. Nu toti, dar multi. Viata nu e determinista. Se pare insa ca tu nu ai copii, de vreme ce nu realizezi ca la varste fragede, copii sunt ca niste bureti , absorb TOT ce vad si aud in jur.
S-a facut un alt studiu pe barbatii care se hotarasc sa practice homosexualitatea pentru prima oara la varste inaintate, dupa ce si-au facut copii, familie etc. S-a descoperit ca majoritatea au avut relatii sporadice homosexuale in timpul adolescentei si, deoarece cu varsta cantitatea hormonilor se diminueaza, ei au nevoie de un stimulent sexual mult mai mare, de aceea cauta sa reinvie perioada adolescentei cu toate experientele care l-au excitat la vremea respectiva. Asta e si motivul pentru care multi barbati in varsta cauta deasemenea sexul cu femei tinere.
Tot asa, majoritatea pedofililor au fost la randul lor molestati sexual in copilarie. Si culmea e ca multi prefera copii exact de varsta la care erau ei cand au fost molestati. Asta e tot o informatie folosita in profiling-ul criminalilor.
Sa-ti mai dau exemplu de puscarii? unde se practica homosexualitatea la scara larga? Iata un exemplu de mediu in care homosexualitatea nu e innascuta. Altul este armata.
Vrei sa numesti toate astea perversiuni sau mofturi? You might as well. E o chestie culturala modul in care vrei sa le numesti.

Am discutat pana acum mai mult de barbaii homosexuali decat de femei. Motivul e defapt unul statistic si stiintific. Nu vreau sa-i ofensez pe barbati, dimpotriva, pe acest forum, cel putin, as vrea chiar sa le multumesc pentru bunul simt de care dau dovada. Nu stiu, dar parca sunt mai cu picioarele pe pamant, ceea ce-mi contrazice teoria pe care vreu s-o explic in continuare. Pe care, by the way, o stiu de la un doctor din familie.
Spun "stiintific", pentru ca barbatii sunt nascuti cu acel cromozom sexual Y, care e defapt jumatate de cromozom. Nu contine toate genele din celalt cromozom X. La femei, daca o gena nu e normala in cromozomul X, exista mari sanse ca ea sa se regaseasca normala in celalalt cromozom X, mostenit de la celalalt parinte, si deci fiind balansata, nu se va manifesta ca atare in viata femeii. La barbati aceasta sansa e de numai de aprox. 50% deoarece o parte din genele X-ului pur si simplu lipsesc din Y. Asa se explica tendinta spre perversiune a barbatilor mai mare decat la femei. Vrem nu vrem, barbatii reprezinta modul in care natura experimenteaza in domeniul sexual, diversitatea. Atentie insa, vorbesc aici de gene mutante, care pot duce intr-adevar la perversiuni sexuale de tot felul , si nu de vreo gena specific homosexuala, care nu s-a descoperit. In plus, factorul psihologic poate influenta dezvoltarea umana, indiferent de predispozitia genetica.
#45935 (raspuns la: #45922) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
D-le grigorescu - de spinroz la: 03/05/2005 23:18:43
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Îţi ascunzi identitatea sub un nume mare; este şi asta o perversitate, una psihică. Cum ai putea crede că homosexualitatea este rezulatul decăderii morale ale societăţii! Este, fără îndoială o predispoziţie genetică, specifică omului, de vreme ce sexul oral şi cel anal provoacă plăcere. Şi cine se poate opune plăcerii? Stoicii şi creştinii care îşi trag moral din stoicism. E o morală ideală care nu poate fi împlinită fiindcă este utopică la fel ca societatea socialistă multilateral dezvoltată. Nu societatea în ansamblu e vinovată! Dar în ultimă instanţă poţi să ne explici ce înseamnă decăderea morală. A da vina pe decăderea morală a societăţii şi a disculpa individul vădeşte o înclinare profundă pentru prelurea unor sloganuri decât o gândire proprie. Expresiile dvs amintesc mai degrabă de repudiatul limbaj de lemn al ideologiei socialiste şi comuniste decât să exprime o cugetare profundă asupra sexualităţii în general şi a homosexualităţii în special. Vă recomand să citiţi nuvela lui Panait Istarti, Stavru, în care eroul tânăr mâncând din acest pom al cuoaşterii binelui şi răului a apucat pe un drum fără întoarcere. Ideea dvs. că homosexualitate nu apare la sate ci apare în aşa zisele ,,cercuri înalte'' face dovada ignoranţei dvs nu numai în probleme sexuale, dar şi culturale. Biologic omul este predispus oricând mai cu seamă în perioada pubertăţii la experienţe sexuale inedite. Cei de la sate nu fac excepţii şi mulţi dintre ţărani mai cu seamă când sunt în stare de ebrietate obişnuiesc să-şi sărute cu înfocare amicii. Crezi oare că decadenţa începe la oraş? Nu, ea începe la sate Unde crezi dumneata că există mai multă puritate morală, dacă după dumneata homosexualitatea este o mizerie morală, acolo există mai multă murdărie morală. Homosexualitatea la sate chiar dacă nu atât de manifestă ca la oraş, există la sate în stare latentă.
#46865 (raspuns la: #46632) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ajutor - de om la: 04/05/2005 20:45:19
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Abia acum am intrat si eu pe acest forum si pe acest subiect care este extrem de interesant din punct de vedere biologic, psihologic, social si religios. Am tot citit din mesajele voastre si am vazut mai mult comentarii/incriminari/acceptari si multe refulari, dar nu prea mult despre cauza si in consecinta am renuntat sa mai citesc si sa pierd timpul! Cineva (poate cel care l-a inceput ;-) care a urmarit discutia de la inceput poate face un pustiu de bine si pune o concluzie generala a cauzelor!
Din ceea ce am priceput:
GENETIC (i) fiecare se naste cu un bagaj genetic superior fata de ceea ce avem acum (climatic, social) nevoie; poate din aceasta cauza ne adaptam diferitelor conditii intalnite (vechiul: functia creeaza organul). Gena (sau genele) care induce comportamentul homosexual nu este identificata in genomul uman (asta nu inseamna ca nu exista) poate fi activata de anumiti factori (mediul social, hormonal-in special la pubertate-, etc)
(i) mutatii genetice, fapt care explica de ce doar unii manifesta comportamentul dintr-un grup social localizat in conditii identice de mediu social si natural.

Psihologic: nu neaparat ESTI genetic, dar se incearca ceva NOU! Poate fi o forma de negatie,ca sa arati ca esti independent/rebel fata de "marea masa"?

Multam anticipat de corectii si adaugiri!

Povestea omului... eseul 2 modificat - de spinroz la: 08/05/2005 20:57:43
(la: Copilaria)
Dumnezeu, ca orice tată grijuliu a pretins copiilor, Adam şi Eva, supunere şi ascultare. Copii, ca orice copii, au uitat de îndată de interdicţiile Tatălui şi s-au lăsat ispitiţi de şarpe care i-a îndemnat să mănâce din fructul oprit. A nu se supune, a nu asculta stă în firea oricărui copil. Dar mai cu seamă când e vorba de cunoaşterea binelui şi răului... curiozitatea de a experimenta binele şi răul e în firea nu numai a copilului, dar, şi mai cu seamă, a celor ce au gustat deja din pomul cunoştinţei binelui şi răului;alte tentaţii ale cunoaşterii ne ispitesc pe fiecare şi alţi şerpi ne îndeamnă să gustăm din pomul interzis, tot mai mai bogat şi mai stufos al cunoaşterii binelui şi răului. Totul ar fi fost bine, Dumnezeu nu l-a stigmatizat cu păcatul, ci doar l-a alungat din rai, ca să-şi câştige pâinea cu ,,sudoarea frunţii sale'' , mai cu seamă că omul devenise ca El şi putea acum netutelat de Tatăl să-şi câştige pâinea,singur, autonom.
Dar s-a găsit un renegat al filosofiei antice care s-a convertit la catolicism şi a zis: ceea ce au făcut cei doi, Adam şi Eva a fost cel mai mare păcat; el au pus în spinarea generaţiilor care au urmat păcatul originar. Şi ca să justifice păcatul a scris o cugetare la fel de absurdă ca şi interpretarea care a dat-o mitului biblic: ,,omul a căzut în păcat.'' Sf. Augustin, căci despre el este vorba, a cugetat adânc şi a zis:,,Fiindcă omul, în rai nu a voit ce putea, de atunci încoace el nu a putut ce voia.’’ Omul a pierdut o libertate, e adevărat, cea a inocenţei, dar a câştigat o alta, cea a conştienţei. De atunci fiecare generaţie repetă căderea în păcat; până în momentul ieşirii din copilărie copilul trăieşte fără de griji într-o dulce uitare de sine, de lume şi de real şi reiterează astfel starea edenică a omului adamic; apoi când intră în pubertate el cade în păcat, apare dorinţa caun şarpe ce s-a insinuat fără să ştie în sufletul său inocent. De aici, din mitul biblic, Sf.Augustin a reclamat dogma predestinării: omul nu poate evita să săvârşească păcatul, fiecare este predestinat din eternitate, de Dumnezeu spre a fi mântuit sau pierdut; este ,,păcatul moştenit’’ ce se transmite ereditar şi pe care fiecare generaţie de copii îl săvârşeşte odată cu ieşirea din copilărie şi păşirea în prebubertate sau pubertate . Platon nu a vorbit de păcat , el a vorbit despre o ,,lege a amintirii’’ , ,,o reminiscenţă’ care ne face să cunoaştem realitatea fără ca cineva să ne fi învăţat ceva despre ea. Alegoria mitului peşterii pare atât de asemănătoare cu mitul biblic; doar morala binelui şi răului ce însoţeşte formarea raţiunii emană în plus mitul biblic. La fel ca Adam şi Eva , după ce s-au înfruptat din pomul cunoaşterii şi li s-au deschis ochii, omul din peşteră suferă o închidere ochilor, nu poate ţine ochii în lumină , nu se poate acomoda cu lumina cunoaşterii, îl orbeşte. Asemănător se întmplă cu oricare copil care iese din copilărie şi intră în pubertat: i se deschide ochii. Pe măsură ce omul iese din negura primitivă la lumina culturii el se eliberează de aparenţa lumii sensibile care ne face pe toţi prizonieri ai supravieţuirii; pe Adam şi Eva care deşi trăiau prea fericţi în grădina raiului şi poate tocmai de aceea aveau ,,ochii închişi''(vieţuirea în dulcele Eden nu era prea propice dezvoltării gândirii, dimpotrivă îndemna ,,la dolce farniente'' ) pe oamenii din peşteră, prizonierii ai propriei lor lumi materiale, nu-i interesa lumina cunoaşterii,ba chiar le era teamă, lumina le făcea rău şi voiau să se întorcă la lumea lor cea a umbrelor. Când mănâncă din pomul interzis, lui Adam şi Evei ,,li se deschid ochii'' şi încep să vadă şi primul lucru care l-au conşteintizat când ,,li s-au deschi ochii'' a fost că amândoi erau goi. La ce vârstă conştientizează acum copii că sunt goi? Cunoaşterea ne scoate la lumină; ea ne dezvăluie toate principiile care stau la baza Creaţiei lui Dumnezeu. La capătul drumului, acolo de unde vine lumina, îl vom afla pe El, pe Creator. Noi îl căutăm pe Dumnezeu în lumea sensibilă, însă Plotin însistă în toată doctrina să ne demonstreze că de fapt Dumnezeu se află în noi. E adevărat că Dumnezeu se află în lume, adică în întreg universul. ,,Dacă ar lipsi din lume, ar lipsi din noi.'' spune Plotin. (Enn II,,9,16,25). Toată căutarea noastră în lumea sensibilă e de fapt căutarea lui Dumnezeu, dar căutarea asta în afară noastră se prea poate să fie un ocol mare în spaţiu şi timp care să ne aducă în cele din urmă în noi înşine. S-ar putea ca Plotin să nu se fi înşelat de vreme ce în meditaţiile sale l-a cionteplat înlăuntrul său pe Dumnezeu. Plotin spune că în noi, în partea pe care nu o conştientizăm se află partea superioară a sufletului, ,, modelul gândirii divine''. Prin acest ,,model al gândirii divine'' spune Plotin Dumnezeu se află în noi. Plotin nu vorbeşte de inconştient, noi însă îl intuim în ceea ce el numeşte ,,partea superioară'' , sau ,,partea de sus'' ca fiind inconştientul. Nu este cel instinctual al lui Freud , ci acela al lui Jung, format din arhetipuri şi scheme ce compun ,,inconştientul colectiv'', adică ca să vorbim în limbajul IA-ul un program mintal împlantat în reţelel neuronale fundamentale, ce constituie ,,mintea'' din creierul noului născut, cu care fiecare ne naştem şi cu care accesăm lumea reală spre a cunoaşte binele şi răul în baza căruia ne formăm prin repetiţie raţiunea, conştinţa, conştientul într-o perioadă atât de lungă de timp, 21-23 de ani pe care nici o altă primată nu o are în programul genetic. E vârsta când la om se definitifează mintea şi reţele cortexului şi când devenim autonomi , netutelaţi de tata şi de mama. Nimeni nu se naşte cu creierul ,,tabula rasa'', nici măcar oligofrenii sau idioţii; dacă nu am avea implatat în acel inconştient colectiv , virtual, scheme, reprezentări şi arhetipuri ale lumii reale, ce se constituie ăîntr-unprogram logic şi coerent de accesare a realităţii, fiecare din fiinţele umane nu ar putea cunoaşte realitatea conştient. Nici un computer nu poate funcţiona fără un program adecvat;nici o minte nu poate funcţiona fără un prograrm. Cu cât un program este mai inteligent cu atât computerul trebuie să fie mai performant; cu cât o minte este mai inteligentă cu atât creierul trebuie să dispună de reţele neuronale mai performate. imageria crebrală a demonstrat că nu un creier mai mare este mai performant ci amploarea reţelelor neuronale care participă la emiterea unui gând.
Această ipoteză a ultimului mare păgân mistic că cee ce căutăm noi în lumea sensibilă se află în noi îmi aminteşte de Alchimistul lui Coehlo: comoara pe care a căutat-o în aventura sa în deşert, la Piramide, se afla chiar acolo în locul în care dormise şi visase Santiago.
Pe la şapte-opt ani, fiecare copil încalcă legile raiului şi muşcă din pomul cunoaşterii binelui şi răului. E un păcat o moştenit ereditar şi fiecare îl comitem inconştient. În momentul când el începe să deceleze binele şi răul, când apar primele semne de ruşine, de smerenie înseamnă că s-au format primele reprezentări de judecată raţională. Odată cu raţiunea apar şi primele exigenţe morale cele ale binelui şi răului. Plotin, foarte zgârcit cu biografia sa, a povestit discipolilor săi un episod pe care Porphyrios l-a consemnat în Viaţa filosofului ,,Deşi începuse să meargă la dascălul de gramatică şi împlinise opt ani, se ducea la doica lui şi îi dezvelea sânii, dând să sugă, dar spunându-i-se într-o zi că este un copil rău i s-a făcut ruşine şi a renunţat.’’(V. P. 3.2).
E oare păcatul cunoaşterii marele păcat al omenirii? Numai filosofii creştini, începând cu Augustin, au pus în cârca omului cunoaşterea binelui şi răului drept o cădere în păcat. Noi credem, dimpotrivă, că omul s-a înălţat prin acestă cunoaştere! Prin cunoaşterea binelui şi răului a ajuns asemeni Creatorului. Dumnezeu însuşi a recunoscut acest lucru: ,,Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul.’’(Facerea 3,4). Dacă omul a ajuns ca Dumnezeu, înseamnă că această cunoaştere a binelui şi răului din lumea sensibilă nu e o cădere în păcat, că nu îi este legiut lui Dumnezeu să-şi împingă propria creatura în păcat, ci o înălţare, că doar u întâmplător ne-a făcut după chipul şi asemănarea sa. Ideea păcatului ne-a fost indusă de teologii creştini,începând cu Sf Augustin spre a ne stigmatiza astfel originea, în folosul lor. Şarpele a spus adevărul! Dumnezeu a confirmat spusele lui.
De ce totuşi i-a interzis Dumnezeu, creaturii sale, să mănânce din pomul cunoaşterii binelui şi răului? A vrut Dumnezeu ca omul să rămână un veşnic copil inocent? Dacă, da, de ce l-a vrut pe om astfel? (va urma...)
#47593 (raspuns la: #47477) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Are si Valch ceva de postat p'aci! - de Georges Valch la: 10/05/2005 06:56:29
(la: iubire? acum serios vorbind...)
Comentariu de Georges Valch
Incep de la Honey deci: Nu ca-i interesanta, ci chiar este! Este fara discutzi un curent aici, si oricat de bine am zavora usile si ferestrele voga cu "Trasul Lucrurilor Prin Dos" nu dispare, mai incalltea ca o buruiana. Apoi mai cred ca primul lucru cu adevarat daramat din toate astea, nu-i conceptul in sine ci cel convins sa-l accepte. Intradevar, sexul poate fi o ocupatie la fel de solitara ca oricare alta, cu mentiunea ca (,) copiilor nascutzi din laba le lipseste corpul, iar la pubertate libidoul pe care-l diseca Freud alaltaieri pe acest forum. In ce ne priveste (si asta cu amantoti ochii) nu cre’ ca-i la latifundia noastra ca simplii barfitori sa ne dam sau sa ne luam acordu in ce-i priveste pe cei care aleg sa-si traiasca egoist propria poveste de iubire de sine. Ca sa firshesc: nu cred ca un single este convins de cineva, ba dimpotriva daca nu chiar mai rau pur si simplu din contra! Ajuns la Intruder, zau ca nush ce sa mai cred… Doar nu crezi ca gazdoiu ar fi frun misionar al solitudinii si vrea sa tatoneze ca sa afle pe cati ne-ar putea desparti de celalaltzi ca sa ne-mparte la noi inshi/insele/inshine? Ca nu ma dumiresc ce interes ar avea, doar daca, pacatele mele, nu-i aici o manipulare care nu tine de el. Trec mai departe la Om; numa ca sa zic ca nu pare deloc proprietaru conferintei depasit de situatie. Ori daca tie da, inseamna ca veneai din sens opus, iarta-ma. Iarta-ma draga Jo, ma opresc nitzel in dreptul tau doar sa-ti spun ca asa pisaloaga daca ar fi cum o descri tu, dragostea, as alege pardalnicul drum al singuratatii. Poate de aceea ti-e aproape egal. Niulius, nici cel care-i singur nu uita de iubire, fiindca macar pe el si tot se iubeste. Calypso, manastire intr-un picior, ghici ciuperca ce e? De antonime ce zici? Hotarat lucru ca nu ma doare nici macar drept in cur (iertati-ma pt expresia “drept”) de cei pe care-i urasc, iar asta, mai putin in cazu’ cand vei voi s-o numesti nesimtire, nepasare se numeste. Or nepasare ce-i decat indiferenta? Dupa cum vezi ne invartim in juru cozi si muscam tot de supt ia. Da, cum asimilezi iubirea cu ura, tot nu pricep. Nu te supara, deci. Poate ca nu trebuia sa o iei matematic. Incearca altfel. Athos zice ca “si totusi continuam sa incercam, nu? ca in mitul lui sizif...”. Dar imi pare ca pe un ton destul de descurajat. Poate ca Intruder avea dreptate… Sisif isi impingea singur bolovanu, Pardaliene, zau asa, pe nevasta-sa o lasase acasa. Nu-i un exemplu concludent! Cre’ draga Alex ca baloane, mai mult decat alea deja vulcanizate, nu se pot sparge de nici o tabara. Daca asa esti tu de cand esti, io nu comentez. Daca altu zice ca e asa da parca si pe dincolo e egal, ma intreb daca nu va deveni si sexul jumatatii celeilalte optional. In orice caz, e buna cat e tare… fie ea si o amarata de regula. No name, vorbesti intelept dar vezi tu… ...vine si o vreme cand esti mahnit daca lumea te ia în serios… Iubirea neimpartita nimic nu inseamna. Daca cineva face astfel, merita iubit, nu parasit. Cu compasinea Alex are dreptate, si mai ia inca o bashika alba. Frumoasa Zaraza… lasand deoparte cat te-am iubit… citind cele scrise, tre’ sa recunosc ca asta-i un complex care vrea sa-si rada de cele de inferioritate. Fiindca Maria si palaria sunt vechi k lumea. Gazda ti-a intorso in felul sau, adca vorbind in primul rand pentru el, dar dc o fi vrand sa atraga sexul opus? Poate sa ne oblige la singuratate. Dar tu Zaraza ce simti? Te simti? Atrasa… adica. Oricum provocarea e demna de atentie. Intradevar. Buna asta cu complexitatili. Un nene era complexat ca n-are maini, picioare si nu-l mai ajuta capu’. Dar consoarta, impingandu-l de colo colo cu carutzoiu’ l-a imbolnavit de superioritate, auzi? Si o facea sa se simta ca o vaca! Eh, dragi mei si dragele mele, strugurii e dulci finca e craca jos la strugur (pomu care-i coace). Daca ne dam usor, fireste ca nu mai vrea nici dracu ca sa ne ia. Poate lupul.
*Tu Alex mi-ai fost printre primii// Ma gandi satz’ fiu si io, macar pantre ultimii! Iarta-ma ca ma-ntinsei atat la taclai. Hai Pa! Vino de mi-o’ntoarce daca vrei ;-) (vizita). Fac cafea amara, da’ pui Honey in ea.
o poezie interesanta, numai c - de antilochus la: 17/05/2005 15:02:48
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
o poezie interesanta, numai ca un nou membru al trancanitorilor aristocratici nu prea are ce scoate din ea. Stilul aminteste putin de dulcea vorba a lui Baudelaire, sau maai degraba cu rimele elevilor care inca nu au cunoscut pubertatea. Oare cine a scris-o ? Nu cumva Gainusa de la carcotasi ?.
Padre Sergiu - de spinroz la: 18/05/2005 22:30:00
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Din prima frază trebuie să constat că expresia ,,ca şi tine'' folosită în acest context, sună ca expresia ,,agramaticalităţi'' uzitată pe un post de televiziune de un cântăreţ manele. Întreabă orice profesor de limba română şi-ţi va spune că fraza sună corect astfel:,,... dacă nu te poţi controla nu înseamnă că toţi suntem ca tine.'' Expresia ,,ca şi tine'' sună ca o trompetă cazonă.

Dar cum eşti tu şi alţii pe care nu-i spui, deosebit de mine?!...
Prima dragoste a fiecărui adolescent şi a peste 70% dintre adolescente este sora stângii, ,,manuela'' sau nu mai ştiu ce alte denumiri de argou or fi folosite pentru a denumi fenomenul autoerotismului. Să nu spui că nu te-ai masturbat fiindcă atunci mă vei face să cred că eşti ipocrit. Peste 95% dintre băieţi trec prin faza autoerotism, diferenţa de 5% sunt din aceia care au diferite afecţiuni de impotenţă erectilă, hermafroditism, pubertate întârziată, testicule disgenice, etc. Îmi susţin în continuare punctul de vedere că autoerotismul este o formă de homosexualitate, (eu cu mine însumi ; în cercurile de homosexuali se foloseşte adesea masturbarea reciprocă), aşa că dacă te-ai masturbat ai comis păcatul homosexualităţii.

,,Ceea ce încerc eu să subliniez'', ca să mă folosesc de expresia ta, este că un om normal nu se poate ridica şi nici nu este indicat din punctul de vedere al sănătăţii mintale şi fizice să se ridice deasupra impulsurilor fiindcă am fost dotaţi de Dumnezeu cu aceste organe şi ar fi o absurditate să ne împotrivim dorinţelor fireşti generate de activitatea hipofizei

Da, sunt de acord cu tine, că avem liber arbitru şi capacitatea de a opta, dar te întreb de ce trebuie să interpui biserica între tine şi Dumnezeu? Ce este biserica? Interfaţa Lui Dumnezeu? Împotriva acestui lucru s-a ridicat Isus şi de aceea a fost răstignit, împotriva iubirii de Dumnezeu, fără iubire; împotriva fariseilor ipocriţi pioşi în fapte dar nu şi în inimă, împotriva saducheilor la care legea era deasupra oricărei iubiri. Ce este actualmente biserica decât o nouă faţetă fariseică şi saducheică!
Te întreb acum pe tine care te lauzi că îţi controlezi atât de bine impulsurile, ai păcătuit sau nu prin autoerotism? Dacă ai păcătuit prin autoerotism eşti unul de-al nostru, chiar dacă nu recunoşti, în sinea ta. Ce susţii tu că reuşeşti prin rugăciune, sport şi citit este un ideal, or idealul e imposibil de atins de om.
Homosexualii nu cer aprobarea bisericii decât în ,,ideea căsătoriei'' ş normalizării unei forme de sexualitate pe care eu susţin, cum am susţinut şi în refutaţiile mele anterioare, că este o formă extremistă de sexualitate, fiindcă iese din ,, calea de mijloc '', cea a raţiunii. Un om raţional nu trebuie să accepte homosexualitatea, dar din păcate iraţionalul generat de inconştient ne domină adesea comportamentul sexual. Asta îmi aduce aminte de atelajul sufletului îndrăgostitului din Phaidros, 253c-256b, cu vizitiul(sufletul) şi cei doi cai unul alb(raţionalul) şi celălalt negru ( iraţionalul). Cel negru este cu greu strunit de vizitiu. Iubirea fie de natură hetero- sau homo- este o dorinţă căreia nu ne putem opune; e o fatalitate programată de Dumnezeu în codul genetic pentru a transmite ,,gena egoistă'', numai că omul are liberul arbitru de a o folosi şi în alte forme de sexualitate.
#49740 (raspuns la: #49531) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...