comentarii

puctele forte


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Nu exista Biserica Româna Ortodoxa la Nice, exista una Rusa, insa romanii n-o frecantam, deoarece cuvântul "rus" ne face repulsie, numai cand il auzim.. (par raport la rusi si Romania)

Plecand de la principiul ca daca avem credinta si credem in Dumnezeu, o avem in inima, si putem sa o exersam ori si unde,
ne cununam si ne botezam copiii in Bisericile Catolice, un fel de adaptare prin forta imprejurarilor...
Am sa incerc sa iau contactul cu adresa pe care ai indicat pe lista ta, multam fain.
#4774 (raspuns la: #4745) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Realitatea de a fi rus! - de fractal116 la: 20/11/2003 14:43:24
(la: Vina de a fi rus?)
Pentru noi rusii sunt si vor fii niste vinovati pentru toate relele pe care le-am indurat si pentru care in final am plecat di Romania. Partea proasta a problemei in discutie este ca ei (rusii) nu sunt in stare sa schimbe ceea ce se credea despre ei acum 50...500 de ani. Am relatii foarte apropiate cu comunitatea rusa (de oriunde caci sunt sigur ca este la fel...) prin forta imprejurarilor si am ajuns la urmatoarea concluzie: Rusii vor sa integreze si nu sa se integreze!!! Va rog din suflet sa ma contraziceti cu ceva real si demn de luat in seama ca sa-mi schimb parerea...daca-i posibil
din pacate - de athos la: 21/11/2003 15:47:29
(la: Irak)
nu poti forta un popor sa traiasca in lumina vietii asa cum o vezi tu,
ei poate nu ar prefera sa aibe McDonalds si filme prin DVD
nimeni nu poate impune cuiva democratia!
daca poporul traieste sa zicem sub preceptele religioase ale Koranului,n-ai cum sa-i impui sa se schimbe!
ceea ce este totusi ingrijorator e ca teroristii au ajuns deja la portile Europei,cu atentatele de la Istanbul,si ei ar trebui sa fie tinta mintilor "luminate"...
#4866 (raspuns la: #4490) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Adevarul>>25/11/03 - de anita47 la: 25/11/2003 03:38:12
(la: S-a schimbat ceva in relatiile romano-franceze?)
Franta - nerabdatoare sa primeasca Romania in familia europeana
articol in exclusivitate pentru Adevarul, semnat de ministrul francez al afacerilor europene, d-na Noelle Lenoir
===========================================

Dupa vizita in Franta a primului-ministru Adrian Nastase, in septembrie 2003, a fost randul presedintelui Romaniei, dl. Ion Iliescu, sa efectueze, in luna noiembrie, o vizita foarte reusita in tara noastra. Am avut placerea sa particip alaturi de domnia sa la intalnirea organizata de Camera de Comert franco-romana, putand astfel sa imi dau seama de extraordinara apropiere dintre francezi si romani. Este adevarat ca legaturile noastre sunt ancestrale: Romania latina si francofona isi aduce aminte de sprijinul acordat atat de adesea de catre francezi in trecut: Quinet, Lamartine si Michelet, aparatori ai poporului roman in timpul ocupatiei otomane, Napoleon al III-lea, care s-a angajat in Unirea principatelor romane si armata franceza care a luptat alaturi de romani in timpul primului razboi mondial. La randul sau, Romania a dat Frantei creatori extraordinari precum Tristan Tzara, Eugen Ionesco sau actrita Elvira Popescu. Actualitatea ne apropie inca si mai mult, pe masura ce procesul de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana avanseaza. In acest sens, raportul publicat recent de catre Comisia Europeana recunoaste eforturile importante desfasurate de Romania pe calea aderarii sale. In special, Comisia considera ca Romania poate fi considerata o tara cu o economie de piata functionala daca progresele constatate in prezent sunt continuate cu perseverenta. In acelasi timp, raportul Comisiei subliniaza capacitatea inca nesatisfacatoare a administratiei si a justitiei romane, in ciuda reformelor care au fost deja realizate sau demarate, precum si necesitatea absoluta de a lupta cu mai multa eficienta impotriva coruptiei. Daca raspunde acestui apel, asa cum autoritatile si ansamblul fortelor sale democratice sunt hotarate sa o faca, Romania va reusi. Eu sunt convinsa ca ea va putea, in aceste conditii, sa finalizeze negocierile sale de aderare asa cum doreste in vederea semnarii tratatului de aderare in 2005 si a aderarii efective la Uniunea Europeana la inceputul anului 2007. Franta doreste respectarea acestui calendar, cu atat mai mult cu cat Romania este o tara cu care Franta intretine legaturi de prietenie, si chiar mai mult decat atat, legaturi afective. Sustinerea acordata de catre Franta integrarii europene a Romaniei se materializeaza in cinci directii importante: in plan politic, prin numeroase contacte bilaterale si prin luarile de pozitie in cadrul reuniunilor europene; in plan financiar, prin efortul de solidaritate in crestere realizat de catre Uniunea Europeana - la bugetul careia Franta este cel de-al doilea contribuitor - si prin programele sale bilaterale; in plan tehnic, prin zecile de experti francezi angajati pe principalele santiere ale reformei - si sunt numerosi - in Romania; in plan economic, caci societatile franceze care au investit deja 1,5 miliarde de euro in economia romaneasca contribuie de o maniera semnificativa la modernizarea sa; in planul societatilor noastre civile, in fine, gratie miilor de parteneriate dintre ONG-urile si colectivitatile teritoriale din cele doua tari. As dori sa subliniez, in special, importanta cooperarii noastre in patru domenii: administratie publica, justitie si afaceri interne, agricultura - domeniu in care, din diverse motive, Franta si Romania au multa experienta de impartasit - si cooperare descentralizata. Formarea unei noi generatii de inalti functionari, munca guvernului si coordonarea interministeriala, descentralizarea, dezvoltarea unui corp prefectoral format din profesionisti sunt cateva dintre provocarile decisive ale reformei administratiei publice romanesti la care expertii francezi sunt asociati indeaproape. Primul-ministru are, de altfel, in cadrul cabinetului sau, o consiliera franceza pentru pregatirea tarii in vederea aderarii la UE. Aproximativ 30 de tineri romani urmeaza in prezent cursuri de lunga durata in cadrul Scolii Nationale de Administratie, angajata si ea in proiectul de dezvoltare a Institutului de administratie din Romania. Numirea domnului Pierre Truche, un eminent magistrat francez, fost prim-presedinte al Curtii de Casatie, in functia de consilier al primului-ministru roman, evoca proximitatea traditionala intre dreptul roman si francez. Dar aceasta numire de mare calitate semnifica, in primul rand, angajarea magistratilor francezi in reforma justitiei romane, precum si in lupta impotriva coruptiei si impotriva criminalitatii transfrontaliere. Formarea si recrutarea magistratilor, precum si crearea jurisdictiilor specializate, in special pentru minori, reprezinta exemple importante in aceasta privinta. O comisie mixta de cooperare judecatoreasca si juridica a fost creata in acest an, precum si un grup de legatura operational pentru problematica minorilor romani in dificultate pe pamant francez. Pe de alta parte, politistii francezi si romani au creat la Oradea un centru de coordonare si de control al frontierelor, deschis si altor politisti europeni. Recenta vizita a colegului meu Herve Gaymard si semnarea, cu aceasta ocazie, a unei declaratii politice si a unui protocol de cooperare au confirmat faptul ca Franta si Romania, doua dintre principalele tari agricole din Europa, impartasesc aceeasi conceptie despre Politica Agricola Comuna (PAC). Ele acorda aceeasi importanta dezvoltarii rurale si se arata decise sa-si multiplice actiunile de cooperare in acest domeniu, inclusiv in sectorul securitatii alimentare, care este atat de important pentru consumatorii europeni. Inca si mai fundamentala este cooperarea in domeniul politicii externe si de aparare. Prezenta, in curand, a Romaniei in Consiliul de Securitate a Natiunilor Unite, pentru o perioada de doi ani, va oferi celor doua tari ale noastre ocazia de a-si intari colaborarea in domeniul marilor dosare si de a contribui impreuna la afirmarea identitatii europene in lume, in deplina coerenta cu relatiile transatlantice puternice si de incredere. In fine, vizita in Franta, in septembrie 2003, a primului-ministru Adrian Nastase, care a participat alaturi de mine la incheierea "intalnirilor franco-romane privind colectivitatile locale" in departamentul Aveyron, a permis o noua impulsionare a cooperarii descentralizate, deja foarte dezvoltate, si a intalnirilor dintre cetatenii celor doua tari ale noastre. Francofonia, care este atat de vie in Romania, nu poate decat sa fie si mai favorizata. Ceea ce ma bucura, cu atat mai mult cu cat este important sa consolidam legaturile noastre culturale. Franta a fost alaturi de Romania in momentele dificile ale istoriei ei. Ea doreste sa mentina si sa-si intareasca sprijinul in cursul lunilor si anilor urmatori, pentru a primi in sanul familiei europene, in 2007, o Romanie moderna, care sa poarte o parte importanta a patrimoniului si a devenirii Europei. Un fost prim-ministru al unei tari din Europa centrala a afirmat ca tarile candidate nu doresc un colac de salvare; ele doresc sa urce la bord. Ei bine, Romania aproape a urcat, iar Franta ramane pe pozitii pentru a-i da mana, asteptand sa intre definitiv in familia Uniunii Europene.
======================================================================








Jurnalul National>26/11/03 - de anita47 la: 26/11/2003 00:28:12
(la: Marea tzeapa cu armata cica ne-obligatorie: 30.000.000 de lei)
Manevre cu stagiul militar
„Faci sau nu armata?” este pentru tinerii români o întrebare pe care politicienii, în an preelectoral, o exploateazã cu nesat.
Curios, nici una dintre initiativele puse în dezbatere nu evidentiazã, cu adevãrat, o viziune politicã, argumentatã, privind securitatea nationalã.

Atitudinile politice sunt transmise si liderilor ministerelor, iar specialistii acestora sunt pusi în pozitia de a-si „ameti” ideile.
NATO nu impune în nici un fel României dacã armata sa trebuie sã fie alcãtuitã pe bazã de conscriptie sau pe bazã de voluntariat. De exemplu, în Germania, jumãtate din armatã este formatã din militari în termen.
Alianta vrea doar ca militarii români sã aibã un standard ridicat de pregãtire si sã facã fatã misiunilor date.
Armata a optat pentru sistemul profesionist si si-a fixat ca pânã în 2007 sã nu mai aibã militari în termen. Deja se preconizeazã ca la nivelul anului 2004 sã se renunte la militarii în termen din Fortele Navale si Fortele Aeriene.
Trecerea de pragul NATO îi oferã Armatei un rol nou. Se observã si prin misiunile din Afganistan si Irak cã Armata executã si o activã, sã-i spunem, diplomatie prin forta armelor, aceasta pe lângã misiunile impuse de necesitãtile colective de securitate la care ne-am raliat de bunãvoie. În sistemul democratic românesc, Armatei îi revine rolul de ultimã solutie în cazuri extreme. În aceastã privintã, faptul cã se va renunta la cei 31.000 de militari în termen pe care îi mai are acum este pe deplin justificat. Luptãtorul din MApN trebuie sã fie un profesionist desãvârsit.
Pe de altã parte, analizând riscurile de securitate la care este supusã România, nu se poate trece cu vederea explozia terorismului la nivel mondial, dar si posibilele actiuni ostile României promovate din interior. Astfel, apare fireascã dezvoltarea structurilor Ministerului Administratiei si Internelor. Jandarmeria, structura militarã a MAI, capãtã rol de verigã între Armatã si Politie, fiind forta potrivitã în a interveni în conflictele de joasã intensitate.
Un jandarm în termen face cam 15 la sutã dintr-un profesionist, în termeni de eficientã a muncii. „Înlocuind 7.000 de militari în termen cu 3.000 de profesionisti, mergem chiar pe economii”, îmi spunea generalul Gavrilã Pop, adjunct al comandantului Jandarmeriei. Acesti profesionisti, proveniti din grupãrile mobile, sunt folositi cu succes si ei în misiuni externe. Dar Jandarmeria are si date în pazã peste 1.200 obiective.
Pompierii, militari în termen, sunt cei care astãzi sting incendiile din România. Încã de prin 2000 se anunta cã pompierii se demilitarizeazã, dar apare problema banilor. Reteaua de unitãti ale pompierilor, bine pusã la punct, poate primi voluntari fãrã probleme. Un militar în termen va fi înlocuit de 3 schimburi de profesionisti civili.
Jandarmii si pompierii nu stau în cazãrmi sã astepte rãzboiul, ci sunt solicitati nonstop. Cert este cã nu se pot forma dintr-o datã profesionisti. Voluntariatul implicã punerea la punct a unui sistem riguros de promovare a carierei, de selectie, de instruire, de evolutie în carierã si de pregãtire continuã. Apoi, implicã fixarea unui sistem de mobilizare. Cumulat la acestea, sã observãm cum a involuat populatia României. Din 1992 pânã în 2002, populatia a scãzut cu 1 milion de persoane. Creste numãrul persoanelor peste 60 de ani si scade cel al persoanelor sub 15 ani. Mai creste si numãrul tinerilor ce fac studii postliceale si facultãti, unii înscriindu-se si pentru a scãpa de armatã. De asemenea, creste numãrul tinerilor care pleacã la muncã si la studii în strãinãtate, iar carierele militare nu par atât de avantajoase pe lângã perspectiva unui contract în UE.
Cã MAI a introdus o „clauzã” în proiectul de lege privind pregãtirea populatiei pentru apãrare care propune scãparea de armatã contra cost (în jur de 30 milioane lei) apare doar ca o tacticã de a face uitate cele expuse. Cu metoda respectivã, nãstrusnicã precum o mitã, dar uzitatã în Occident, se preconizeazã a se scãpa de cei care vin cu silã la armatã. Pentru cã MAI este angrenat si în reforma administratiei publice, si în realizarea, cu adevãrat, a demilitarizãrii politiei, nu mai poate suporta si renuntarea totalã, deodatã, la militarii în termen. Cel putin pânã în 2010. Pânã atunci, stagiul militar se „executã”, cu tot cu prevederile constitutionale. (razvan.belciuganu@jurnalul.ro)
Aranjamente de culise intre Putin si Bush - de anita47 la: 27/11/2003 03:42:02
(la: Istorie alternativa: cum ar fi fost daca ... ?)
Si cum ar fi daca ne reintoarcem la "acorduri gen Yalta"?
=================================================================

"In vizita la Washington in septembrie 2003, presedintele rus Vladimir Putin a fost intampinat la aeroport de presedintele american George Bush care, dupa ce l-a imbratisat demonstrativ, s-a declarat "onorat" de vizita "prietenului" Putin.
Cei doi sefi de stat au petrecut multe ore impreuna la resedinta prezidentiala de la Camp David in convorbiri tęte-ŕ-tęte, dupa care, la o conferinta scurta de presa, s-au elogiat reciproc. Referindu-se la interlocutorul sau, Bush a enuntat urmatoarele: "Eu omagiez planurile presedintelui Putin pentru Rusia, o tara pasnica pe plan intern si extern, in relatii detensionate cu vecinii si in care prospera democratia, libertatea si statul de drept". Aceasta denaturare flagranta a realitatilor din Rusia sugereaza ca Bush, in speranta consolidarii unei aliante ruso-americane, a decis sa ignore asaltul categoric al lui Putin impotriva democratiei incipiente din Rusia, exterminarea deliberata a cecenilor si campania intensa de intimidare a tarilor vecine desprinse din fosta Uniune Sovietica. In esenta, mesajul presedintelui american a fost urmatorul: daca Moscova sustine formal actiunile definite ca "antiteroriste" de Washington si contribuie sincer la parteneriat, Bush este dispus sa accepte abuzurile de putere ale lui Putin in Rusia, asaltul "colegilor" securisti impotriva opozitiei si a firavelor institutii democrate si presiunile Kremlinului in fostul spatiu sovietic.

Parteneriat strategic ruso-american

Inainte de a veni in vizita la Washington, Putin a prezentat Casei Albe un proiect pentru "extinderea aliantei strategice dintre Rusia si SUA" in care se ofera noi initiative "creative" de "colaborare" si "sustinere reciproca" in rezolvarea problemelor cu care se confrunta cele doua puteri. Conform documentului, unul din obiectivele principale ale parteneriatului strategic Rusia-SUA ar trebui sa fie prevenirea aparitiei unor state cu acces la arme atomice, chimice sau biologice care ar putea prejudicia interesele nationale ale Rusiei, ale Americii sau ale aliatilor lor.

De colaborarea stransa dintre cele doua tari in domeniul energetic ar beneficia atat exportatorii rusi, cat si Statele Unite. Este bine cunoscut ca America se straduieste sa obtina acces la surse de petrol din afara tarilor grupate in OPEC ca sa minimalizeze dependenta de cartel si sa evite ridicarea artificiala a preturilor hidrocarburilor exportate. Alte initiative din proiectul de alianta si acordurile agreate in discutiile "intime" ale celor doi presedinti nu au fost aduse la cunostinta publicului. Se pare ca, intelegandu-se de minune, Bush si Putin au decis sa se comporte ca "aliati". Manifestarile diplomatice ale "parteneriatului" au inceput sa devina evidente aproape imediat. Cateva exemple sunt edificatoare.

Petrolul siberian

Sondele din Siberia produc mai mult titei decat cele din Arabia Saudita. Potentialul enorm al Rusiei de a exporta hidrocarburi are o mare importanta geopolitica. Printre multe alte tari, China, Japonia si Statele Unite concureaza puternic pentru crearea de conducte si infrastructura de export din Siberia de Est spre regiunile lor.
Rusia produce acum in jur de 8,5 milioane de barili zilnic. Cu progres in tehnologie si management, Rusia va extrage peste 10 milioane de barili in 2011. Mijloacele de transport spre exterior sunt insa limitate. Compania Lukoil, care exporta cam jumatate din titeiul propriu, a cheltuit un miliard USD anul acesta ca sa-si transporte produsele petroliere la export. Adica mai mult decat au costat procesele de extractie si distilare. Daca Rusia si-ar dubla capacitatea de export, la preturile curente, companiile ruse de petrol ar putea colecta din exterior alte 35 miliarde USD anual. Concurenta intre potentialii importatori este acerba. China, avand necesitati energetice imense, este dispusa sa contribuie substantial la construirea unei conducte de 2.200 km din Siberia de Est direct la Daking in nordul Chinei. Costul conductei ar fi 2,5 miliarde USD. Yukos-Sibneft, cea mai mare companie petroliera din Rusia, exportand deja titei in China pe calea ferata, a favorizat initial acest proiect. Dar Japonia, oferindu-se sa participe cu 7 miliarde USD la costructia unei conducte alternative de 4.500 km spre portul Nahodka pe coasta Oceanului Pacific, a tentat atat producatorii rusi, cat si compania de stat Transneft care controleaza facilitatile de transport si de export.

Deoarece Rusia nu are capacitatea de a furniza petrol atat pentru China, cat si pentru Japonia, decizia finala cu privire la exportul titeiului siberian se va face pe considerente economice si politice. Al treilea pretendent pentru cumpararea titeiului siberian este America.

Statele Unite importa 60% din petrolul consumat intern, din care, 47% provine din tari care apartin cartelului international OPEC. Rusia a oferit un proiect foarte tentant pentru Washington: sa acopere 10% din necesitatile de import ale Americii. In concordanta cu discutiile dintre Bush si Putin, oficiali ai administratiei americane s-au deplasat la Moscova ca sa discute proiectul constructiei unei conducte din Siberia spre nord, la portul Murmansk, de unde titeiul ar putea fi transportat pe vapoare la Houston in Texas. O asemenea conducta ar costa 4 miliarde USD si ar transporta trei milioane de barili zilnic. Pe cand, din Golful Persic vapoarele petroliere ajung in SUA intr-o luna, de la Murmansk, ar ajunge in numai 9 zile.

Devenind principalul furnizor de petrol al SUA, Rusia ar avea nevoie de o relatie stabila cu noul client si ar oferi un avantaj considerabil pentru America deoarece i-ar permite o reducere importanta a dependentei energetice de OPEC.

Schimbare de atitudine la Kremlin

Inainte de intrunirea de la Camp David, Vladimir Putin a fost unul dintre cei mai vocali oponenti ai invaziei americane in Irak. In Consiliul de Securitate ONU, coordonandu-si actiunile cu Franta si Germania, Rusia a jucat un rol decisiv in respingerea rezolutiei care autoriza interventia armata impotriva lui Saddam Hussein. Diplomatic, Moscova a condamnat sistematic "unilateralismul" american, doctrina razboaielor preventive si insistentele Washingtonului de a mentine controlul postbelic in Irak.
Incapabile sa asigure securitatea in Irak, trupele de ocupatie s-au cam impotmolit in mlastina irakiana. Presedintele Bush, nesatisfacut de performanta militarilor, a transferat autoritatea reconstructiei Irakului de la Pentagon la Consiliul de Securitate condus de Condolezza Rice.

Diplomatii americani au semnalat ca au mare nevoie de ajutor extern pentru pacificarea si reconstructia Irakului. In urma "discutiilor" cu Bush de la Camp David, se pare ca Putin a promis sa nu exploateze dificultatile curente ale americanilor in Irak. El a sugerat ca Rusia ar putea participa cu trupe la pacificarea tarii. In schimb, America va trebui sa accepte revenirea in Irak a companiilor petroliere ruse.

In octombrie 2003, la Consiliul de Securitate ONU, Rusia a renuntat la opozitia anterioara fata de planurile lui Bush pentru mentinerea controlului militar si civil in Irak si a trecut subit de partea Americii. Ca sa nu ramana izolate diplomatic si sa nu fie acuzate de obstructionism steril fata de Statele Unite, Franta, Germania si Siria au decis si ele cu cateva ore inainte de vot sa sprijine rezolutia propusa de Washington. Votul unanim in Consiliul de Securitate a reprezentat o victorie diplomatica importanta pentru George Bush, deoarece rezolutia votata mentine controlul american in Irak si accepta participarea fortelor militare multinationale sub comanda Pentagonului.

In ultimii trei ani, America a fost criticata sever in presa internationala pe motiv ca a refuzat sa semneze tratatul de la Kyoto cu privire la protejarea climei globale. La conferinta internationala a climatologilor organizata la Moscova la sfarsitul lunii septembrie 2003, Putin era asteptat sa anunte oficial ca Rusia este gata sa ratifice tratatul de la Kyoto. Spre surprinderea generala, Putin a dat semnale contrare si a declarat cu cinism ca o "incalzire globala" ar fi benefica pentru o tara nordica precum Rusia. Respingand tratatul, Rusia a diminuat substantial sansele de validare ale tratatului si a eliminat izolarea penibila a Americii in problemele climaterice. La insistentele si spre satisfactia guvernantilor de la Washington, Rusia a anuntat recent ca a decis sa amane cu un an completarea constructiei unui important reactor nuclear in Iran. In legatura cu programul de inarmare nucleara al Coreii de Nord, Moscova a diminuat criticile fata de "intransigenta" SUA in negocierile cu regimul comunist al lui Kim Jong Il.

Interese comune

Amintind de Ialta, intelegerile "de culise" a celor doua puteri starnesc neliniste in "entitatile colaterale" neparticipante aflate in "sferele de interes" ale Rusiei si ale Statelor Unite si a caror soarta ar putea fi afectata defavorabil de acordurile netransparente negociate in culise de marile puteri. Cateva asemenea exemple ar fi, de o parte, Georgia, Azerbaidjanul, Ucraina, Moldova, Cecenia si "Stanurile" din Asia Centrala si, de alta, Iranul, Corea de Nord, Palestina, Libia, Siria si Cuba.
Interesele comune ale SUA si Rusiei, mai ales in probleme de securitate, au permis celor doi presedinti sa initieze un parteneriat mai mult sau mai putin strategic. Sustinand America, Putin a beneficiat enorm in urma eliminarii talibanilor si a organizatiei Al Qaida in Afganistan. Acest obiectiv de securitate, important pentru interesele Rusiei in Asia Centrala, nu putea fi realizat fara interventia americana. Cele doua puteri au si alte obiective comune precum prevenirea proliferarii armelor de distrugere in masa, cooperarea in lupta contra teroristilor islamici si asigurarea securitatii armamentului nuclear din Rusia.

Dar convergenta intereselor nationale ale Rusiei si Statelor Unite este limitata de realitatile interne si internationale. Desi Casa Alba incearca sa ignore crimele armatei ruse in Cecenia, alte grupari americane nu accepta echivalenta dintre teroristii internationali de tip Al Qaida si separatistii ceceni. La randul ei, Rusia critica politica Washigtonului cu privire la statele care sponsorizeaza terorismul, deoarece se concentreaza pe Iran, Siria si Irak, tari cu care Rusia a avut si are relatii economice profitabile si neglijeaza Pakistanul si Arabia Saudita, considerati aliati ai Americii.

Rusia a fost de acord cu prezenta militara americana in Asia Centrala dar numai temporar si numai pentru combaterea terorismului. Kremlinul se opune furios prelungirii prezentei americane in Asia Centrala si in Caucaz deoarece considera ca aceasta prezenta afecteaza negativ ambitiile Rusiei in aceste regiuni. Moscova se opune vehement intentiilor americane de a reloca bazele militare din Germania in Europa de Est in dezacord cu intelegerile precedente. Cercurile militare de la Moscova, continuand sa considere ca SUA si NATO reprezinta un pericol pentru Rusia, sunt alarmate de extinderea fortelor militare americane in vecinatatea Rusiei.

O alianta strategica viabila nu se poate baza numai pe criterii de securitate. Investitiile reciproce si relatiile comerciale sunt importante. Dar comertul SUA cu Rusia reprezinta numai 1% din total, iar pentru Rusia, 5%. Unii observatori considera ca relatiile dintre Rusia si Statele Unite sunt cordiale dar superficiale.
Oricat de bine s-ar intelege Putin cu Bush, institutiile, birocratiile si electoratul din tarile respective nu sustin categoric obiectivele strategice si initiativele celor doi presedinti."(Revista22)



orice idee - de (anonim) la: 01/12/2003 02:53:11
(la: Fratia pre-rafaelita)
izvorata dintr-un gand COLECTIV
este o forta.

in curente artistice,
literare
samd.

cand un singur om gandeste ceva
drumul lui este frumos, dar este greu...
cand doi oameni gandesc la fel
este mai usor.
cand cinci oameni gandesc la fel este mai usor de transmis mesajul...

cand se creaza un CURENT din gandirea mai multor oameni
MESAJUL va fi MULT MAI CLAR pentru toata lumea.

pentru ca fiecare din creatori va atinge ceva in SENSIBILITATEA MEA,
iar CURENTUL CREAT va atinge SENSIBILITATEA NOASTRA.
si atunci NOI TOTI vom intelege MESAJUL.

as reformula intrebarea initiala
in alta:
care este MESAJUL FRATIEI PRE-RAFAELITE?

fara a accesa inca,
cunoscand participantii la aceasta intuesc un raspuns:

care este drumul spre LUMINA?
intrebare retorica la acel moment,

dar alt curent din care fac parte
Leonardo DA VINCI,
Michelangello
Rafael

oare ce mesaj ne-au trimis:

ACESTA ESTE DRUMUL!

cati au inteles NOUL MESAJ?!

EU l-am inteles,
TU l-ai INTELES?
PRIETENE?!
Top 3 - de Daniel Racovitan la: 05/12/2003 10:40:16
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Locul 1. Tipul care pupa mana minerului. Idea mineriadelor, exprimata cu forta de fototgrafie.

Locul 2. "Fefeleaga". Batrana cu calul. Reda perfect atmosfera unui sat uitat de lume cu drumuri noroiase, cum e satul in care traiesc bunicii mei. Expresia personajului iese perfect in evidentza, ne vorbeste despre multe din trecut...

Locul 3. Cei trei tarani batrani. Expresivitatea personajelor, echilibrul compozitiei, repetarea pe orizontala a motivului.

Mentiuni: fotografia a/n cu tipa ce pare o sculptura, cea cu copacii, si cei doi batrani de pe banca.

La minusuri, fotografia cu cei trei uzinisti privind extaziati catre viitorul luminos al comunismului: ideea e buna insa "poza" personajelor e prea evidenta si ostentativa. La poza cu taranul care ara campul, ideea imi scapa complet.
#6034 (raspuns la: #6015) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Romania - sint multe de spus... - de Marian Stan la: 05/12/2003 10:53:24
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Draga Radu,

Mesajul adresat karinei, in care spuneai ca "adevarul meu... insemana ceilalti." a resusit sa mi te coboare de pe micul ecran in suflet. O atit de mare tristete legata de situatia tarii noastre nu o mai intilnisem decit in sufletul meu si in niste texte de epoca. Nu stiu in ce momente te-a prins redactarea acestui scurt text, dar el este dovada vie ca nu esti doar un comunicator... cu textul asta ai iesit din rindul celor ca Andreea Esca, Radu Cosarca sau mai stiu eu ce "meseriasi" cum a avut inspiratia sa-i numeasca cineva prin alta parte a acestui thread. Ai demonstrat ca ai suflet. Iar un comunicator cu suflet se numeste Scriitor.

Eu te-as intreba acum raminind in registrul sufletesc sau macar al constiintei, cine ti-a creat si intarit convingerea ca neamul nostru "inseamna (doar) o mina de parveniti" cind occidentul vorbeste de o cu totul alta patura cind se refera la Romania: si aici ma refer la "mincatorii de lebede", la cersetori, la saracie, in general. Eu mai degraba as asocia tarisoara noastra draga cu saracia si nefericirea decit cu opulenta unei miini de parveniti. Dar stii si cu ce as mai asocia-o? Cu o forta latenta care are capacitatea nativa sa sugrume parvenitismul, daca romanasii astia simpli, care nu prea au incredere in ei, si-ar stimula-o. Ce ne lipseste noua, romanilor? Eh, bine, capacitatea de ORGANIZARE NON-GUVERNAMENTALA. Asta ne lipseste, Radu. De ce sintem tinuti in saracie si ignoranta? Simplu! Sa nu ne putem organiza! Cum credeti, oameni buni, ca occidentul a pus ordine in lucruri? Luind atitudine in strada, fiecare in contact cu celalalt. Cind i-a spus unul nu stiu ce, ala nu s-a dus acasa cu capul in pamint, injurind si dind pe git o drojdie... Multi dintre cei care au reusit de-a lungul timpului sa aduca civilizatia pe strazile occidentului au luptat in planul consolidarii relatiilor (a nu se intelege al pilelor) si al eficientizarii lor. Dar cei care au luptat poate nu s-au bucurat cu adevarat de civilizatie. Aveau sa se bucure nepotii sau stranepotii lor. Dar noi romanii stiti ce spunem? Ce sa faci, ma, nu faci nimic... Si stiti la cine se gindeste rominasul caruia ii trece asa ceva prin minte? LA EL INSUSI! Spune ca e inutil sa lupte cu sistemul pentru ca oricum nu se schimba nimic... Si as adauga eu NIMIC VIZIBIL PENTRU EL INSUSI, care - spune el - va muri pina sa vada schimbarea. Dar noi vrem SCHIMBAREA fratilor, sau FAPTUL CA VREM SA O VEDEM? Daca luptam pentru schimbare, nu ar trebui sa ne intereseze cind va avea loc, daca vom muri sau nu pe cind se va petrece. Ar trebui sa luptam si atit. "Viata este o calatorie, nu o destinatie..." mi-am spus eu la un moment dat, inlocuind dintr-o fraza mai celebra "succesul" cu "viata".

Astfel incit Radu, nu am avut doar presentimentul ca avem o sursa comuna de "indemn", ci citindu-te aici, chiar am capatat aceasta convingere. Imi va face mare placere sa pornim discutii pe cit mai multe planuri la care sa participam mai multi si mai multi...

Pe curind
Marian Stan

#6035 (raspuns la: #5481) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt Marian - de Radu Herjeu la: 06/12/2003 03:36:29
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
N-am credinta ca inseamna o mana de parveniti. Am spus ca nu vreau sa cred si de aceea lupt prin toate mijloacele. Cersetoria nu prea are de-a face cu saracia. De obicei cersetorii o duc foarte bine (asa cum singuri marturisesc). Chiar si saracia autentica este tot vina noastra. Nu a conducatorilor (pe care noi ii trimitem in palatele Victoria si Cotroceni). Inainte de a ne plange de mila ar trebui sa ne uitam in oglinda si sa ne-ntrebam daca am facut totul ca tara asta sa mearga bine. Daca nu cumva ne intereseaza doar ograda noastra si nu dam doi bani pe interesul national.
Eu cred cu tarie intr-o forta a romanilor. Din pacate, se pare ca s-a consumat portia pe secolul asta prin revolutia din 89 (spun asta pentru ca in sec XX s-a consumat pentru Marea Unire)
Desi conduc de 12 ani o organizatie neguvernamentala, incep sa nu mai cred in reusita acestui gen de demers in Romania. Asta pentru ca 90% dintre ong-urile romanesti s-au umplut de bani facand seminarii sau actiuni pentru 10 oameni. S-au cheltuit miliarde de dolari in acesti 14 ani pentru asa-numita societate civila... Rezultatele sunt minore pentru ca, din pacate, interesele individuale si de grup sunt atat de importante si pentru ca nimeni nu gandeste in ansamblu. La Uniunea Europeana, daca ceri bani pentru seminarii, imediat ti se dau. Si cheltuiesti cateva mii de dolari ca sa aduci 20 de oameni intr-o sala, sa vorbeasca pentru ei despre nu stiu ce problema importanta (de exemplu, lidership !) le dai sa manance de la catering si ii plimbi prin oras cu microbuzele. Invartind facturi, castigi tu, organizator, cateva sute daca nu mii de dolari. A, si imprimi neaparat niste pungi cu maretul eveniment care va schimba soarta natiunii.
In schimb, daca le ceri bani pentru cultura, iti raspund ca nu face parte din prioritatile sale.
Cat priveste puterea omului sa schimbe ceva... Eu cred cu tarie acest lucru. Doar ca trebuie sa inceapa cu el.
#6054 (raspuns la: #6035) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Uite si alta parere:1) Bine - de (anonim) la: 07/12/2003 09:20:13
(la: Clujenii din diaspora)
Uite si alta parere:
1) Bine cu forta nu se poate; eu cred ca România a ajuns deja în situatia în care refuza orice ajutor; mizeria si mentalitatea oamenilor întretin un cerc vicios perfect.
2) Abia am scapat de cosmar si traiesc si eu cu adevarat, si tu vrei sa-mi explici ca am vreo datorie sfânta sa ma sacrific si sa ma reîntorc în cosmar. Ei bine, esti liber s-o faci, dar lasa-i pe altii în pace.
3) M-am gândit deja la reîntoarcerea în tara, si am gasit ca am toate argumentele sa n-o fac.
4) N-as face-o si pentru ca nu ar servi la nimic, as da iar nas în nas cu coruptia si cu oamenii, doar as pompa bani noi în caruselul coruptiei, as fi respins pentru ca "am bani câstigati usor", pentru ca "e venit din afara si se da smecher", iar toate patrulele garzii financiare mi-ar batea la usa sa le dau ciubuc, pentru ca stiu ca am de unde. As munci iarasi ca fraierul pentru vilele unora. As reintra în cercul vicios unde statul te batjocoreste de dimineata pâna seara, la fel si semenii tai.
5) Doresc succes celor care au curajul sa se întoarca si sa investeasca. Dar nu prin realizarea materiala personala ca patron în România o sa ajuti România. De fapt nu mai poate fi ajutata, e nevoie de o revolutie sau de un colaps, nu de fraieri care sa lucreze pentru altii ca sa aiba din ce plati spagi.
6) Ai pus multi de "daca". Prea multi ca sa fie ceva realizabil real.
7) Imi pasa de tara natala tot atâta cât i-a pasat ei de mine. Nu am avut vreodata pretentii stupide de genul "sunt român adevarat". Doamne fereste de o asemenea "calitate".
8) Ultimul care scapa din lagar stinge lumina.
16 best - de andrei p la: 08/12/2003 04:16:24
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Cum simte vechiul meu prieten Dinu, imi place foarte mult. Are o deosebita sensibilitate. Mai putin cum fotografiaza. Evident incearca sa faca lucrari pe gustul tuturor. Eforturile de a avea succes sunt vizibile pentru un ochi foarte exersat. Dupa renumiti fotografi, cel mai important este aportul personal, nu succesul comercial.
Pe 16 bests, nu mi se pare normal dupa 35 de ani de fotografie, sa arati ca poti sa faci de toate. D-l Lazar are acolo tipuri de imagini pe toate gusturile.
Fotografii dure, grafice, cinstite, edulcorate, de studio, regizate, la comanda, traficate. Mai putin pe gustul lui, evoluat in spirala in 30 ani. Apar imagini cu forta si cinismul tineretii: cuplul de batrani de pe banca si cele 3 generatii facute cu Tele cu oglinzi.
Apar imagini de studio. Prefer portretul cu par cret afro, fatza de incercarile de a atrage atentia - modelul ce varsa paharul, luminat stroboscopic, cu stanga spre aparat, nu cu dreapta spre interior, cum ar fi normal.
Imagini regizate pot fi bune sau ratate. Interesanta fata in galben pe scari (la Basarab?), mai deloc cea cu “muncitorii” cu ochi bulbucati, intr-adevar mult prea fortata.
Dinu are alta mult mai buna facuta acolo, intr-o atmosfera cu multe asocieri interesante.
Apar imagini traficate cu dibacie, dar necredibile. Daca flotila de avioane din sticla retro, dusa la vulcanii noroiosi a fost poate pe gustul celor care au platit, pentru o coperta soc, bomboana pe coliva ar fi pasarea montata anapoda la capatul scarii din Sighisoara, care si-ar sparge vesel capul de perete.
Mai este un punct de vedere si mai dur. Pe net se pot pune imagini exceptionale, reduse la scara. Se pot pune si decupaje intamplatoare desi semnificative, ce au in original doar 300 pixeli si n-ar suporta nici-odata o marire A4 pe hartie. Barcagiul neindemanatec si “puparea mainii minerului” se incadreaza sigur aici. Cine pe cine pacaleste?!?
Oamenii privesc, dar nu prea vad. Si dvs. la fel.
Mie imi place foarte mult imaginea cu taranul la arat. Campul arat din fundal se ridica ca un perete. Cimitirul din fata ii da un aer de Moonrise Hernandez. Cel mai important este fumul, care mareste profunzimea unei fotografii pline de sensibilitate.
Daca nu cumva si aceasta imagine are un decupaj serios. Numai bine, Andrei
#6144 (raspuns la: #6034) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cel de Sus...? - de (anonim) la: 15/12/2003 08:13:27
(la: Cine ar trebui sa il judece pe Saddam Hussein?)
...ca cei de jos s-au facut de atatea ori de ras prin simulacrele de procese intentate abuziv, fie post-mortem, fie in niste contexte socio-politice care au permis asta cat au fost in viata anumite "personalitati". si tot la acest capitol: pe sotii Ceausescu de ce nu i-a judecat un tribunal international? si cine se face vinovat de uciderea lor din culpa? si la urma urmelor de ce nu se mai tine cont si de justitia divina?!
am vazut imaginile cu Saddam Hussein care era cautat in gura ca si calul de dar... nu stiu ce au simtit altii dar eu am vazut un simplu om, trecut si ca putere de viata si ca putere de lupta, un om care poate nu merita o soarta mai buna decat a celor pe care i-a ostracizat dar care merita in schimb sa fie tratat corect tocmai pt. a i se putea demonstra ca a gresit si ca dincolo de incredera lui in forta pumnului de fier exista o forta care nu da gres niciodata si in plus e corecta, e justa: forta adevarului si a dreptatii legata de acesta!!! poate parea paradoxal dar un tiran trebuie tratat cu blandete pt. a putea face el insusi diferenta dintre el si altii. binele este bine in compania raului...! in lipsa lui e tot bine dar e un bine aproape ascuns vederii.
si as vrea sa mai supun opiniei publice un aspect care mie mi se pare important: nimeni n-ar trebui sa-si aroge dreptul de a-i judeca pe altii cand ei fac parte din structuri de mutilare a dreptatii universale, din structuri care se autointituleaza aparatoare ale drepturilor omului si in fond nu sunt decat niste instrumente de indus opiniei publice anumite sentimente pe baza carora isi pot implementa mai tarziu propriile lor adevaruri fabricate. sa ne fie cu iertare dar uitam prea repede de scandaluri la cele mai inalte niveluri politice mondiale... de documente contrafacute pe care s-au sprijinit asa-zisele lupte cu terorismul si slujitorii lui... care este diferenta dintre asa-numitul terorist si militarul care da navala in casele oamenilor omorandu-i in somn? care este diferenta dintre teroristi si securistii care au activat (iar multi inca activeaza in structuri de conducere la noi)? asta nu inseamna oare ca terorismul are diferite fatete iar ca noi nu vedem decat...ceea ce vor altii sa vedem?! sa nu fim creduli. am inghitit multe minciuni de-a lungul timpului, poate o sa mai inghitim si de acum incolo, dar sa nu i se para cuiva ca dreptul la autodeterminare al unui popor poate sa fie si va fi obtinut prin incalcarea drepturilor individuale! se tot vorbeste atat despre comunicare, despre capacitatea de intelegere si despre limitele lor, dar nimeni, absolut nimeni nu-si mai da seama ca in fond nu se iau niciodata in considerare aceste aspecte. vi se pare corect sa se vorbeasca la infinit despre chestiuni capitale dar in realitate nu raman decat vorbe goale?
poate ca amplific prea mult tema adusa in discutie, poate ca inca nu am invatat ce inseamna sa fii mic si sa trebuiasca sa asculti de cei mai mari care intotdeauna au dreptate...! insa eu cred pana la moarte in puterea fiecarui om de a decide asupra propriei vointe. daca nici Dumnezeu nu trece peste vointa noastra, altii de ce sa o faca? si pt. ca am ajuns aici cu divagatia, oare am uitat cumva ce a spus Hristos, ca "cine va scoate sabia, de sabie va pieri"? raman in continuare la convingerea ca poporul roman ar fi trebuit sa nu se faca partas unor fapte aparent bune prin trimiterea de trupe DE OCUPATIE- fiindca mie, unuia, imi seamana cu asa ceva. ce-ar fi fost daca am fi fost si noi sub ocupatia armiei straine cand am vrut sa inlaturam regimul socialist? ne-am fi simtit in largul nostru...?
atat deocamdata. sper ca n-am stresat pe nimeni. am vrut doar sa va fac sa ganditi mai mult decat de obicei, sa ganditi in fond lucrurile si nu numai in aparenta, ca de obicei. nu uitati: martirii nu se nasc, ei se fabrica!!!
OK! - de Alice la: 16/12/2003 01:07:49
(la: Ocolul Lumii in ...zadar)
As fi putut,in mod egal, sa-ti strecor un mp si sa-mi cer scuze pentru lipsa de seriozitate de-acu’ un mesaj.:(
Mon ami, eu stiu ca (si cum!) tu nu esti atata de naiv in fata "fortelor descatusate".
Asa cum stiu ca ce-am cetit mai sus inseamna superioritatea de dincolo de Frica si de Om.
Eu Frica n-o discut aicea, si cred, nu-i bine sa discut nici Omul.
Si totusi!
Demult (si tare mult)...credeam cu inima-n vocatie, in conceptul de "erou civilizator" ...acuma nu mai cred decat (cu forta!)in Sfantul Graal - "une quête", dar personala!!!
Am ajuns aici din neputinta de-a convinge, din chinul de-a vedea ca tot ce spun imi e rastalmacit cu-ncrancenare catre Rau. Ca tot ce fac pare a fi cumva, interes personal...in exclusivitate .
Si ca, in doua vorbe, "a face bine" e doar un reflexiv.

Te-aud vorbind si mi se face ciuda (vezi un zambet?)...ca nu mai pot sa fiu (hélas!, din ce in ce mai des!) aidoma copchilei ce juca sotron.
Desi-n adanc de suflet eu inca sper ca Omu-i bun si, de te lupti s-aduci iubirea la suprafata, ai sanse sa castigi o batalie.
Te-ntreb ce-ai intrebat pe cineva, odata: esti pregatit sa pierzi razboiul?

Fiindca eu nu-s multumita daca inving si-apoi ma numeri printre morti si ma-nfasori in steag.

Iar pentru cei ce nu-nteleg, am sa adaug doua fraze: nu-i vorba, prieteni, de cine, cum si ce-a facut. E vorba de a te cunoaste, de-a REcunoaste ca suntem toti de-un fel si ca Dusmanul e in noi (in cei de-un neam si-n cei de-o limba!) nu-n aia ce-si doresc sa ne dezbine si care-n veci n-or reusi, de nu le dam si noi o mana buna de-ajutor.
E vorba, dragilor, ca, dac-am fi o mie situri sa ne strangem mainile deasupra, sa nu vorbim la colt de strada cu ura despre noi, sa fim uniti si buni si liberi (nu pe sit, ci-n suflet!).

Si-acuma TIE, iara: sa nu te schimbi, ca dac-o faci, insemneaza ca voi castiga ceva ce nu voiesc a obtine!
Ca stiu ca daca ma prefac ca nu vad (de teama ca ma va ucide!), ce E acolo nu-nceteaza sa existe fiindca eu ma tem. :(

Ci pace dumitale, semeatza papadie, de la o tzepusa boanta!
Piedone - de (anonim) la: 16/12/2003 02:15:36
(la: Actori preferati)
uriasul cu inima buna

forta pusa in slujba binelui.

batausul cu suflet de copil.

Catalina Bader
PROCES NU TEATRU! - de mirelaavram la: 16/12/2003 07:20:21
(la: Cine ar trebui sa il judece pe Saddam Hussein?)
Saddam Hussein ar trebui judecat de un tribunal international.A fost o problema internationala care care a pus in miscare forte internationale.Procesul lui ar trebui sa scoata multe adevaruri la suprafata.Oare exista acest interes?Ar pica multe capete?
#6675 (raspuns la: #6612) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
eu sunt necunoscutul! - de anagramaticalitati la: 16/12/2003 09:10:23
(la: Cine ar trebui sa il judece pe Saddam Hussein?)
dragi domni si domnite de pretutindeni, imi pare bine ca se pot discuta astfel aceste subiecte care, ca sa ramanem in continuare obiectivi, constiuie deliciul unora dar si supararea altora. sincer sa fiu nu asteptam din partea nimanui recunoasterea celor expuse de mine si nici macar nu credeam ca voi fi vrednic de niste raspunsuri pe masura. asa cum am spus n-am vrut decat sa va fac atenti asupra unor probleme pe care mie mi se pare ca le uitam sau pur si simplu ne place sa nu le vedem in amploarea si grozavia lor. nu sunt adeptul nici unui fel de antisemitism si cu atat mai putin a razboiului de orice fel ar fi el. de ce? fiindca razboiul, cu fata lui hidoasa, provoaca atatea suferinte umane- si nu numai. imi aduc aminte ce-am invatat candva la scoala, la literatura romana: "natura este in perfecta concordanta cu starile sufletesti ale personajelor"! extrapoland un pic si pastrand proportiile cred ca intreaga natura, atat la nivel macro cat si micro, sufera fara incetare din cauza actiunii brutale si fara discernamant a omului in general. ne tot intrebam de ce o ducem rau, de ce se nasc astfel de conducatori care tiranizeaza niste popoare... ei bine, fiecare popor, conform spuselor lui Hristos, isi merita liderii. ba, mai mult, preluand aceasta idee, Sfantul Apostol Pavel indeamna: "tot poporul sa se supuna inaltelor stapaniri fiindca toate sunt de la Dumnezeu". asadar de ce m-as pune eu impotriva vointei divine?
dar sa revin asupra celor exprimate pana acum. intreaga comunitate americana a fost in realitate dirijata spre un razboi pe care nu l-au vrut decat liderii de la o casa care se vrea alba- altfel pictata cu fel si fel de graffitti (a se citi scandaluri, unele musamalizate, altele nu). o fi constiinta acestui popor scurta dar eu cred ca majoritatea celor care formeaza poporul american resimt f. puternic socurile unor conflicte de durata create in mod artificial in anumite zone de interes ale globului. am spus-o candva si o sa repet acum: chiar daca un singur om ar fi murit la acele turnuri, iar acela ar fi fost un terorist, nimic nu ar fi justificat sacrificiul uman- si cu atat mai putin atatea sute de vieti. insa in loc sa ne intrebam ce e de facut cu niste oameni indaratnici care nu vor sa accepte cu nici un chip asa-zisul ajutor extern, mai bine ne-am intreba ce facem noi pt. noi insine ca sa nu atragem represaliile lor asupra noastra?
romanul spune f. frumos dar si corect in acelasi timp: "nu iese fum fara foc!" si asta ar trebui sa ne dea de gandit. nu v-ati intrebat niciodata sincer in sinea dv-stra de ce s-au purtat aproape toate razboaiele sau de ce au avut loc aproape toate conflictele majore? ce au vrut cei care le-au pornit si ce au vrut cei care le-au pus capat? ce-au dorit atacatorii si ce anume au vrut ceilalti, adica aparatorii teritoriilor in care s-au aflat? intrebari simple, raspunsurile ar trebui sa fie la indemana oricui. poate ca in loc sa fi scris atatea era mai simplu si mai frumos sa condensez totul intr-o singura fraza: <> sau: <> razboiul nu poate naste decat ura, crima, neajunsuri, boli si suferinte fara margini, cu greu de depasit. si atunci eu de ce sa ma bucur cand un lider oarecare, fie el Bush (tufis in traducere...), Iliescu, Nastase sau mai stiu eu cine, hotaraste ca trebuie sa intervina in forta intr-o tara pe care oricum nu o vor putea subjuga decat destabilizand-o? din nefericire indemnul "dezbina si cucereste" este din ce in ce mai vizibil aplicat in mai toate partile lumii. framantarile actuale, "moderne" ca sa zic asa, alunga dragostea dintre oameni si exacerbeaza pornirile de rautate intre ei. liderii nostri politici ar fi facut bine sa se tina la distanta de problemele acestea, parerea mea. fiindca nimeni nu le-a garantat ca Irakul ne va inapoia datoria de nu stiu cate sute de milioane sau miliarde de dolari. de fapt de ce ii intereseaza atata, nu mai au in ce sa-si bage mainile pana la umeri, s-a terminat halvaua pt. ei? ca de noi oricum nu le pasa.
mi-a placut ca cineva aici a pomenit despre principiul cauza-efect care actioneaza in cosmosul intreg. da, asa este, fiecare efect are si o cauza primordiala. prin urmare nu e intamplator ce s-a intamplat la 11 septembrie. era NEVOIE de asa ceva pt. pornirea unui razboi total si de durata impotriva celor care n-au vrut sa se supuna hegemoniei americane. nu uitati ceva f. interesant: "va fi o turma si un pastor", zice Apocalipsa lui Ioan. eu nu ma astept la o reala opozitie din partea vreunui stat, ce trebuie sa se intample se va intampla ca sa se adevereasca pt. ultima data profetiile scripturii. dar asta nu inseamna nici ca trebuie sa orbim cu totul. "somnul constiintei naste monstri!" pe de alta parte, nu vi s-a parut cel putin ciudat faptul ca in timpul vizitei lui Bush la Londra au avut loc atentatele din Turcia? de ce tocmai acolo si atunci? poate cineva sa-si asume raspunderea pt. un raspuns concret? luati in calcul faptul ca Bush a fost primit cu ostilitate de britanici si adaugati la asta problema musulmana in ansamblu- nu uitati, dezbina si cucereste...!
in ce-l priveste pe Saddam mi-am exprimat opinia si raman fidel ei. nu consider ca se va face dreptate in virtutea unor legi ale unui tribunal care ar trebui f. bine sa fie el insusi judecat pt. nedreptati. oare chiar sunt asa de manati acei judecatori de principii si le zabeste atat de mult ideea dreptatii incat isi lasa propriile griji pt. a le pune la punct pe ale altora? ma cam indoiesc, si stiu si de ce: occidentalii au un spirit diferit cu mult de al nostru, si e vorba aici de acesta- fiecare pt. el!!!
sunt atat de multe de comentat la asa un subiect... as fi vrut sa fiu mai scurt dar nu m-am putut abtine. poate o sa revin daca va mai fi cazul. poate ca eu ma lupt cu morile de vant... astept opiniile tuturor celor interesati.
multumesc anticipat pt. rabdare.
Din Romania Libera - de anita47 la: 17/12/2003 23:48:51
(la: 14 ani de la Revolutie)
La 14 ani de la revolutie, societatea romaneasca, desi directionata clar catre integrarea in sistemul de valori euroatlantic, nu-si gaseste echilibrul. Coruptia, birocratia excesiva, slabiciunile structurale ale statului de drept, economia de piata nefunctionala s.a.m.d. au ca efect un nivel de trai extrem de scazut pentru majoritatea populatiei. Nu numai ca nu putem vorbi de existenta unei clase mijlocii, dar milioane de oameni abia supravietuiesc de la o zi la alta, devenind total dependenti de diversele pomeni guvernamentale. Pomeni care deja si-au pierdut caracterul de protectie sociala a unor restranse categorii defavorizate din moment ce au devenit uzuale pe o scara atat de larga. In loc sa se creeze locuri de munca, sa se stabilizeze economia, sa se elimine "gaurile negre" si tunurile financiare, astfel incat sa ajungem a trai intr-o lume normala, unde omul obisnuit sa-si poata recapata demnitatea, sa poata trai decent din ceea ce castiga, nu din ceea ce "i se da", asistam la o perpetuare a starii de nesiguranta si, cel mai grav, nu vedem nici o raza de speranta. Societatea romaneasca este grav bolnava - boala se numeste anomie, nu dezvolt subiectul pentru ca am scris de nenumarate ori despre el -, iar cetateanul mediu vietuieste intr-o permanenta stare de nesiguranta, de frustrare tocmai din cauza faptului ca nu s-a cristalizat noul sistem de valori la care sa se poata raporta. De aceea constatam o crestere alarmanta a agresivitatii, a numarului de bolnavi psihic sau a apatiei ori a dorintei de a evada din acest mediu mocirlos catre alte zari.
Socul tranzitiei este cu atat mai grav cu cat sistemul comunist le-a inoculat timp de aproape o jumatate de secol cetatenilor credinta intr-un anume set de valori: cinste, egalitate, etica si echitate socialista s.a.m.d., in timp ce construia inegalitati flagrante intre marea masa a "oamenilor noi" si casta privilegiatilor. Acum respectiva casta a preluat fraiele puterii politico-economice, a jefuit economia, a calcat in picioare idealurile utopice in numele carora si-a marcat ascensiunea si a refuzat cu obstinatie sa reconstruiasca sistemul de valori specific unei societati normale. Inexistenta acestui sistem perpetueaza si accentueaza boala societatii romanesti. Tragedia este ca fortele politice nu par nicidecum interesate sa iasa din cercul vicios. Fie ca sunt incapabile de pasi radicali, fie ca, pur si simplu, nu vor pentru ca in aceasta stare de dezagregare sociala, de lipsa a competitiei valorilor se pot castiga marile averi. In consecinta, asistam la aceleasi dispute sterile, la aceeasi batalie pentru imagine, la aceleasi artificii menite sa ascunda lipsa de proiecte politice serioase, dar sa mascheze si lacomia funciara a celor care cu cat au mai mult cu atat vor mai mult. Nu-i de mirare ca in sondajele de opinie numarul nehotaratilor e urias, la fel cum este si numarul nemultumitilor. Si pentru ca vine anul electoral pericolele cresc exponential. Faptul ca se mizeaza doar pe imagine, pe manipularea opiniei publice prin tot felul de metode, fie grosiere, fie subtile, nu poate decat sa sporeasca probabilitatea unor surprize de proportii. Nu poti controla o societate instabila, frustrata, fara sperante, oricati batrani specialisti in diversiuni ai avea.
Este pacat ca nu putem incepe cu sperante de mai bine noul an. N-avem motive sa credem ca vom asista la schimbari fundamentale menite sa aduca Romania intr-o minima stare de normalitate. Fete noi nu sunt, iar cele deja cunoscute nu mai inspira incredere. Cei care au puterea sa schimbe in bine societatea nu vor s-o faca, iar cei care ar vrea nu pot. De fapt, ce sa mai doresti, ce sa mai speri cand pana si Regele Mihai a ajuns sa vina special de la Versoix pentru a-i inmana, din partea unei reviste mondene, premiul "Omul anului 2003" premierului Adrian Nastase?!

#6810 (raspuns la: #6802) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce regret? - de anagramaticalitati la: 18/12/2003 14:18:39
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
sa regret faptul ca la revolutie tarisoara asta n-avea nici un leu datorie externa iar acum suntem si noi si urmasii nostri pt. o perioada de cel putin 300 de ani datori vanduti...?
sa regret faptul ca pe atunci furau cateva zeci, si tot cu frica de a nu fi cumva descoperiti, iar acum fura cateva mii si si-au facut ranch-uri peste tot in tara in timp ce cateva milioane de oameni umbla lihniti de colo colo nestiind ce vor pune maine pe masa...?
sa regret faptul ca pe atunci vedeam oameni scormonind in gunoaie pt. a strange de mancare la animale iar acum se bat o multime de la o coaja de paine mucegaita pt. a o manca...? si aici vreau sa fac o paranteza: mama mea a vazut odata cum cineva luase din buncarul de gunoi o bucata de paine murdara si stergand-o cu maneca o infuleca de parca ar fi fost cine stie ce delicatesa de pe masa alesilor nostri!
sa regret faptul ca dupa ora 10 seara oamenii puteau umbla linistiti pe strazi daca voiau, numai sa nu faca cine stie ce iar acum nu poti sa iesi nici pana in fata blocului ca s-ar putea sa te trezesti spintecat sau cu capul crapat in doua...?
sa regret faptul ca de la revolutie incoace s-a innecat tara asta in sangele pruncilor avortati iar atunci inca mai existau legi aspre care incurajau la crestere demografica...?
sa regret poate ca n-am murit atunci de bucurie ca pot obtine o casa ca proaspat casatorit si astazi sute de mii de romani stau inghesuiti in niste garsoniere mizere alaturi de parinti, frati si surori...?
sa regret ca pe atunci cine nu muncea era pus cu forta la munca iar acum din 10 romani 3 lucreaza pe te miri ce la patroni sau la stat si cei mai multi deja si-au luat talpasita spre alte state unde sunt cu adevarat apreciati si li se plateste pe masura efortului lor...?
sa regret cozile de atunci pt. ca in comparatie cu cele care se intind azi la farmacii alea erau niste glumite...?
sa regret frigul din case si ratiile de mancare pt. ca frigul acela nici nu se compara cu cel de azi cand de buna voie se debranseaza oamenii iar ratiile de mancare trebuie sa ni le facem tot de buna voie si nesiliti decat de neajunsuri...?
sa regret noptile fara curent in becuri sau la prize in dauna miilor de beculete care stralucesc colorat pe strazi si pretutindeni astazi dar pe care le platim cu varf si indesat de parca ar trece prin firele electrice mercur si nu curent electric...?
sa regret rationalizarea apei gandindu-ma la miile de tone de apa risipite pe strazi si pe aiurea din cauza neglijentei sau nepasarii factorilor competenti platiti gras din buzunarele contribuabililor...?
sa regret defilarile aproape extravagante din data de 23 august fiindca dupa `89 n-am mai vazut nimic care sa semene cu o defilare adevarata...?
sa regret ca cercetatorii romani isi puneau cunostintele si capacitatile in slujba intregului popor dar ca acum si le pun doar in slujba banului strain...?
sa regret ca, conationalii nostri si diferitele etnii n-aveau curajul sa pretinda pe atunci organizari teritoriale de sine statatoare sau sa arunce cu manifeste tendentioase la adresa sigurantei nationale dar ca astazi pot face asta pt. ca au un statut privilegiat fata de romani...?
sa regret programele de cultura si sport sustinute puternic si incurajate, in dauna programelor care exista dar lipsesc cu desavarsire astazi...?
in ultima instanta ce ar trebui sa regret, ca m-am nascut in aceasta tara, la sanul unui popor puternic dar care s-a obisnuit deja sa se faca de rusine invatand sa devina mai degraba copist de duzina decat imaginativ si pastrator de traditii, de obiceiuri proprii...? dv-stra ce spuneti, ar trebui sa-mi fie rusine si sa regret ca ma numesc roman si nu neamt sau olandez...?
tin sa va spun ca acesta este doar un studiu comparativ. n-am agreat comunismul dar, pt. numele lui Dumnezeu, l-as fi preferat pe acesta decat mamonocratia, demonocratia si plutocratia nebuna in care am fost aruncati! de ce? fiindca atunci ma mai simteam uman... acum ma simt doar o masina pusa in slujba altora. si tare ma tem ca ma voi obisnui asa si nu voi mai gasi in mine puterea de a lupta pt. idealurile mele!
in incheiere vreau sa citez dintr-un psalm al lui David: "cand se ridica sus oamenii de nimic, nelegiuitii misuna pretutindeni"!!!
Daca Linux va gasi calea sa d - de Daniel Racovitan la: 19/12/2003 03:22:05
(la: Mikrosoft abandoneaza Windows-urile mai vechi)
Daca Linux va gasi calea sa devina tot atat de accesibil pentru home-user ca si Wingoze, atunci ultimul o va lua rau de tot pe cocoasa... Oricum, in mediul profesional, Linuxul decoleaza in forta, sprijinit si de contextul economic.
#6940 (raspuns la: #6919) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...