comentarii

puntea suspinelor


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
*** - de gheorghe_cnstntn la: 22/05/2007 16:02:22
(la: .)
Puntea "suspinelor" e o proba de foc comparativ cu poezia, în general.O poezie de "foc" te urneste din casa, pe tarmul fericirii descoperite prea târziu si adusa prea devreme în viata noastra, a tuturor.
"când te vei întoarce vei găsi aceste cuvinte" - de cosmacpan la: 08/09/2008 09:41:14
(la: Scrisoare despre treceri )
Sus în poarta Raiului,
La puntea suspinului
În strunga sufletului
Şade-o fată, sprincenată
ce la toată lumea cată...
SP - de om la: 08/09/2008 20:56:34 Modificat la: 08/09/2008 21:00:26
(la: Scrisoare despre treceri )
atata iti trebuie sa nu mai intrii, mai ales dupa ce ai pus cele 2 frumoase explicatii cu 40 si numele :((

ok, comentez poezia ta :)
-urla de singuratate de la inceputul vietii (sau nou inceput ...când te vei întoarce), intimpul vietii(umbra, secunda calatoare), pana in momentul mortii (puntea ingusta)!
-pluralul are rol tot de accentuare a singuratatii (soarele mai iertător cu cei singuri, ingerii de pe punte - cu toate ca aici este si un hint spre nesinguratate ;)
-as accentua (potentiala) prezenta ingerilor pe puntea "suspinelor" (optimism) in care ingerii te pot insoti...iti pot precede, sau te pot urma acolo unde te duci/treci singur :)

-nu prea imi cade bine la citit vanzatorul de lumini, in conceptul de iluzii ;) Imi pare cu dublu tais ...

multumita? ;) acum sa ma multumesti si tu pe mine :)))))))))))
asa vad si eu Venetia - de prinparc la: 18/01/2009 09:18:24
(la: amurg decrepit)
Venetia, oras de suflet?
parca te "vad" pe puntea suspinelor...
verde :)

intruder, pozele - de Bucu la: 15/10/2010 15:44:03
(la: Veneţia (d-ale carnavalului))

doar n-o sa mearga turiztu la Venetia, sa vada zidulete noi in culori pastel!



apropo de asta, cred ca si alea erau mai bune decât oribilitatea asta de la puntea suspinelor, ca un exemplu de estetic de doi bani. iaca:







orasul este sub protectia UNESCO si nimeni n-are voie sa umble sau sa modifice aspectele exterioare ale cladirilor, podurilor, cheiurilor si asa


e vorba de restaurare, nu mai mult.

io am vazut mai toata venetia in halul asta:






si dac-o lasi asa, în 10 ani e gata...


#574751 (raspuns la: #574727) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bogdane, junior de cafenea - de cosmacpan la: 21/11/2010 14:12:48
(la: Cum iti place si cu cine vrei sa-ti bei cafeaua? )
toata lumea are cate un caprice...



asa ca sa nu crezi ca nu se mai naste feti frumosi cu stea in frunte si pui vii alaptati de-o closca vioaie, dar acestea is deja fapte intrate in cotidianul nostru si a lui Cristoiu...
da sa sti ca....merita sa incerci...fa-te frate cu...mine ca sa treci puntea suspinelor si apoteoticul mesagiu cu : „Vuoi, qui entrate qui, lasciati ogni speranza!”...pentru ca numai cine intra aici se poate mandri cu faptul ca a fost! altfeliu...
Poezii traduse - de (anonim) la: 25/11/2004 00:45:59
(la: Cele mai frumoase poezii)
Sunt Adela Vasiloi
Am vazut pe acest site si poezii traduse, sau poezii ale poetilor englezi, francezi etc. Va propun o corana de sonete, scrisa de poetul rus Vladimir Solouhin, in traducerea mea:

1

Cunună de sonete - nobil vis!
Să gust ale canoanelor mistere,
Ce modelează forma cu-al lor scris -
Pierzându-şi forma, frumuseţea piere.

Suport cu greu un chin de nedescris
Al tonului amorf, fără putere,
Până la scrâşnet, până la durere...
Mai bine-atunci tăcerea - am decis!

Petrarca nu-i, venit-au timpuri noi,
Ci-al poeziei sale ritm vioi
Cadenţă dă şi undelor marine...

O, dacă eşti maestru, tu, poete,
Suna-ţi-va cântecul şi-n clasice sonete -
Cea culme-a formei pure, cristaline

2

Cea culme-a formei, pură, cristalină,
E floarea vie - crin, lalea, bujor,
Trifoi, garoafa, astră ori gherghină,
Ori trandafirul - floare de amor.

Orice boboc de floare ia-l in mână -
Vei fi cuprins de-un negrăit fior,
Căci n-a admis măiestrul creator
Nici un cusur - perfectă e si fină,

O mostră e de artă preacurată...
Iar noi o mai privim câte odată,
Ci drum prin suflet florii n-am deschis.

Desi e frumuseţea trecătoare,
Spre ea mă plec, când inima mă doare,
Când existenţa-mi pare un abis.

3

Când existenţa-mi pare un abis,
Durerea-n inimă nu-şi află loc
Şi-n colţul gurii taie-al său abris -
Atunci deschid un volumaş de Blok.

Cum sună versul aprig şi precis
Acestui trist şi mândru prooroc -
Călit e bronzul verbului la foc
Al sufletului liber şi deschis.

O, Blok! Eşti zeul meu - mă scapă!
Fă să renasc din lut, din aer, apă,
Din foc, din a viorilor suspine...

Curat e-al poeziei tale rod,
Invaţă-mă sa tac - să strig mai pot...
Fiinţa-mi se avântă către tine!

4

Fiinţa-mi se avântă către tine,
O, Patrie, să fie-un vis fugar?
Depun buchetul cu arome fine
Pe-acest mormânt sub pin, ca pe altar,

Şi sub mesteacăn. La Tarhan, în fine,
Şi jos, lângă cavoul mortuar.
Poeţii dorm, răpusi sau de pahar,
De greaţa lumii sau de mâini haine.

Iar noi ne zbuciumăm, trăim - o gloată.
Suntem perfizi - si sinceri câte-odată,
Acela n-are cruce, acesta n-are vis...

Sunt lucruri importante-n astă viaţă,
Şi tu încă-mi răsai mereu în faţă -
Paloarea foii pure de narcis.

5

Paloarea foii pure de narcis -
Nici pată nu-i, nici urmă de cerneală,
Şi nici un gând - tăcere de abis,
Hârtie oarbă, rece, neutrală...

Ce greu e, primul pas pân- l-ai comis,
Cat ea-i nemărginită, pură, goală -
Să fii naiv sau plin de îndrăzneală,
Nu tai cu barda, ce-i cu pana scris!

Teribilei porniri nu te supune,
Nu pângări cea candidă minune
Cu-n gest grăbit sau cu idei meschine -

Aceasta-i calea şi destinul tău,
E roaba ta şi Doamna ta, mereu
Izvor de doruri sumbre si suspine.

6

Izvor de doruri sumbre şi suspine
Ni-e veacul tot, care ne-a fost sortit,
Ci cât n-am bea licorile divine
Am soarbe-amarul lor la infinit.

Acest coctail nu-i mestecat prea bine -
Când acru, când cu miere îndulcit,
Dar bem din zori si pân-la asfinţit,
Cât timp un ban mărunt ne mai rămâne.

Bem pentru ploaie! Soare! Primăvară,
Azurul cerului, parfum de lăcrămioară,
Şi pentru tril de ciocârlii, în fine!

Trăiască floarea! arborele! spinul!
Trăiască cea, ce ne-a-ncălzit destinul -
Femeia dulce cu priviri senine!

7

Femeie dulce cu priviri senine...
Ai planuri mari, şi treburi, şi idei,
Dar totul piere la surâsul ei,
Făcând un rob - si un erou din tine.

Eşti mare, important şi plin de sine -
Poet, ministru, jude - ce mai vrei?
Dar pleacă ea - nebun de dorul ei
Vei delira cu-n glonte... Ce-ti rămâne?

Puţin ai vrea - să fii cu ea un tot,
Dar dacă nu - te-aşteaptă peste tot
In nopţi pustii mirajele din vis...

O rază de speranţă te mai ţine
Şi dintre nori sclipind peste ruine
O stea - al nopţii clar surâs.

8

O, stea, al nopţii clar surâs!
Cu tine şi cu drumul stau în faţă,
Să-mi spui acum, unde mă chemi în viaţă,
Ce depărtări, ce taine mi-ai deschis?

Trec ani, evenimente... M-am deprins
Cu-al lor şirag multicolor pe aţă,
Şi feţe, feţe... Sumbră, zâmbăreaţă...
Acestea toate-n suflet le-am cuprins.

Veni-va Judecata pentru toţi -
Ce-ai fost mai ieri, ce-ai devenit, ce poţi,
Tu - victima - răspunzi de tot ce faci,

Căci tu vei fi si propriul călău
Pe eşafod... Rămâi ce-ai fost mereu,
Nu te grăbi altora să le placi.

9

Nu te grăbi altora să le placi -
O fi vre-unul mai deştept ca tine,
Dar vei găsi răspuns cu mult mai bine
Tu singur la problemele ce-ţi faci.

Degeaba plângi şi-n şapte te desfaci
Să scapi de întrebările străine;
De ale tale - cu atât mai bine,
Deci fă ceva cu viaţa să te-mpaci.

Nu fiecare înţelege-ndată,
Că viaţa nu-i poveste fermecată -
Nu ai răgaz, popasuri... Mii de draci!

Povara anilor ţi-e tot mai grea,
Ci dacă-nfrunţi epoca - vei putea
Tu inima-n făclie s-o prefaci!

10

Tu inima-n făclie s-o prefaci!
Rezistă lesne gerului de fier
Un alb mesteacăn, bradul conifer,
Pustiului arid - un caragaci.

Primejdia-nsă veşnic s-o ataci
Al traiului sătul. Ce-i efemer -
Minciuna, proza, lenea - să n-o placi,
Salvează cântecul prin sete de-Adevăr!

Din slove e ţesut frumosul tort
Şi-ţi pare uneori că-i viu - ci-i mort;
Dar dacă ai simţit vre-un grăunte

În miezul lui, mocnind încă de jar,
Prin pâcla deasă sus ridică-l iar -
De vântul vremii sufletul n-ascunde

11

De vântul vremii sufletul n-ascunde,
Apărătoarea coifului n-o pune,
Cu steagul Adevărului în frunte
Când zbori la luptă-n iureşul furtunii.

Nici mucegai, nici forţă nu pătrunde
În inimă... Nici moartea n-o supune.
Osanna soartei! Steaua nu-ţi apune,
Eşti viu si teafăr - asta-nseamnă multe:

Cu tine-s arbori, cerul azuriu,
Şi torţa inimii mai arde viu
De chinu-acestui vaiet omenesc.

Acest miracol vezi de-l ţine minte,
Drept vrajă contra răului-nainte
Păstrează-n piept curajul bărbătesc!

12

Păstrează-n piept curajul bărbătesc,
Ca praful cel de puşcă-n alte dăţi,
Ba şi merindea-n albele cetăţi
De mucegai cu grijă o feresc.

Plecat-a iarna cu ai săi nămeţi,
A fiert în arbori mustul tineresc,
Ne-a ars şi vara cu-astrul ei ceresc -
Iar toamna rupe norii în bucăţi.

Ca-n miez de iarnă, beznă e afară,
Dar vinul vechi de casă, din cămară
Aprinde-n noi un sânge vitejesc.

Veniţi, amici! Pun sfeşnicul pe masă,
Să fie zi în inimi şi în casă -
Luminile din beznă mai sclipesc!

13

Luminile din beznă mai sclipesc -
E imposibil să se stingă toate:
Ferestre, ruguri, stele-ndepărtate,
Cuvântul bun şi ochiul femeiesc.

Minciuni şi calomnii neruşinate,
Că e-n putere haosul drăcesc
Să-oprească-n cale soarele ceresc,
Lungind măcar cu-o oră neagra noapte.

Dar umbra creşte, vine tot mai mare -
Atomi şi suflete-n dezagregare;
Metalul ca un cancer ne pătrunde.

Dar prin această-oribilă stihie
Ard focuri vii de sfântă poezie -
În întuneric pas să se cufunde

14

În întuneric pas să se cufunde
Timida luminiţă ce o port
Ba viguros, ba de-oboseală mort
Că ce iţi este scris, ţi-e pus pe frunte.

Adesea singur am rămas pe punte,
Busola inimii m-a dus din port în port...
Greşeli - un car, dar totuşi sunt pe bord
Şi soarta crunt mă clatină pe unde.

Nu pot să iau nimic de la-nceput.
Nimic să sterg, să rup... Cum am putut
De bine, de frumos am scris ce-am scris.

În zori - la drum, ci până mâine iată
Că - Slava Domnului! - e-aproape terminată
Cununa de sonete - nobil vis!

15

Cunună de sonete - nobil vis,
Cea culme-a formei dure, cristaline...
Când existenţa-mi pare un abis
Fiinţa-mi se avântă către tine,

Paloarea foii pure de narcis -
Izvor de doruri sumbre şi suspine,
Femeie dulce cu priviri senine
Şi stea - al nopţii clar surâs.

Nu te grăbi altora să le placi,
Ci inima-n făclie s-o prefaci...
De vântul soartei sufletul n-ascunde,

Păstrează-n piept curajul bărbătesc -
Luminile din beznă mai sclipesc,
În întuneric pas să se cufunde!

Sper ca v-au placut?







Chiar atunci aparu EL - de tatiku la: 22/08/2006 20:23:41
(la: Loc pentru "giugiuleli" :))))))))
O salupa, din cele de peste 100.000 de dolari ( de care vreti dumneavoastra) aparu ca din senin langa ambarcatiune. Toate fetele si toti barbatii au ajuns la prora de unde il urmareau pe EL. Fara sa simta vreo stanjeneala, Tatiku stranse velele si, cu calmul lui englezesc, isi aprinse o pipa din abanos. Era falnic. Bronzat si musculos. Vioi si elegant. Un zambet catre ele si un suspin de admiratie, pornit din toate piepturile, ajunse imediat la el. Cu miscari sigure de campion, arunca o scara catre punte si o sui cu imensa gratie. Fetele tremurau. Un miros bun, de lavanda si ambra se resimti. Gropitele din obraji erau parca si mai superbe.
-Oh, mandrule, facu umed una din ele. Ce onoare....
-Prea distinse domnite, de azi EU voi prelua acest vas. Va pot asigura ca lucrurile se vor indrepta si ca voiajul nostru catre Paradis va fi o croaziera.
maan - de alex andra la: 05/04/2007 13:52:56
(la: transformare)
Si io vreau o ciosvârtă de miel şi un şal de mătase.
Şi un copil cu vântul drept tată.
Şi un şirag din boabe de rodie.
Şi o puşculiţă în formă de inimioară în care să-mi ţin mărunţişul rămas de la fostele iubiri.
Şi câte un răspun cinstit şi univoc la toate întrebările mele cu dus şi întors.
Şi o luntre şi o punte fără suspine şi o Veneţie numai a mea.
Şi un Dumnezeu personal, plin de umor şi neiertător cu prostia.
Şi un vis albastru din care să mă trezesc în fiecare diminează cu cearcăne viorii şi cu safire pe degete.
Şi o geantă mare de voiaj în care să-mi încapă mările mele dragi şi plajele şi pădurile de mesteceni şi ochelarii de soare şi pălăriile de paie colorate şi turnul din Pisa şi Pink Floyd şi Alcools.
Şi câte şi mai câte, vrute şi iarăşi vrute...
i se raspunde cu zurgalai alex-andrei - de maan la: 06/04/2007 10:25:05
(la: Card pentru vise)
"... şi mai vreau o ciosvârtă de miel şi un şal de mătase. "

... si ghipe-n ciozvarta aia sa ma-ncarnez si-o pareche de salvari, de matase tot.

"Şi un copil cu vântul drept tată."

...sa fiu.

"Şi un şirag din boabe de rodie."

si margele din semninte da dovleac, cinci lei dopu-ndesat cu smoala.

"Şi o puşculiţă în formă de inimioară pentru mărunţişul rămas de la fostele iubiri."

purcelush de portzolan incasabil cu inimioare-n loc de irishi si codita tirbuson in singura-mi iubire valabila.

"Şi câte un răspuns univoc la toate întrebările mele cu dus şi întors."
...amin.

"Şi o luntre şi o punte fără suspine şi o Veneţie numai a mea."

si-un Caron de caro-n manseta, sa pot trece cand vreau pe dedesubt.

"Şi un Dumnezeu personal, plin de umor şi neiertător cu prostia. "

si ne iarta noua pacatele noastre la fel cum nou-insine nimic nu ne iertaaaam ...

"Şi un vis albastru din care să mă trezesc în fiecare diminează cu cearcăne viorii şi cu safire pe degete."

si-un cosmar credibil din care-aiurea sa ma trezesc cu zambete-n loc de nas.

"Şi o geantă mare de voiaj în care să-mi încapă mările mele dragi şi plajele şi pădurile de mesteceni şi ochelarii de soare şi pălăriile de paie colorate şi turnul din Pisa şi Pink Floyd şi Alcools."

si-un pet de cocalcoola intr-o bulboana cu atlantida-n el.

"Şi o vâslă unică pentru bărcuţa mea şchioapă."

si-un fluture orb pentru teleguta mea incremenita-n proiect.

"Şi un roi de albine şi o rochie cu buline."
si-un stol de molii si-o trena de praf.

"Şi de-ar mai fi şi un pui de cangur pentru visele australe."

si-un pui de somn vioi pentru aurorele boreale.

"Şi-o Sahară pentru mormintele mele."

c-un ocean infurtunat de vise dedesubtu-i.

"Şi-un strop de apă pentru buzele crăpate de sete. "

si-un degetar de rom pentru arsurile tarzii.

"Şi mai vreau să-l cuprind pe el într-un poem de dragoste
să-i fiu poartă spre mine şi lucarnă spre noi
şi să-l îngân şi să-l deapăn şi să-l recit vers cu vers
până la sfârşitul nemaipomenit de trist al iubirii noastre...
"

si mai vreau sa-l descos dincolo de camasa intr-un bocet pagan, sa-i bat cararile pana la nemurire si sa sfarsesc dincolo intr-un suspin de naduf, pana cand, indestulata de-atatea prabusiri, sa-nalt iara rug infricosat pentru alte si alte cameshi.
*** - de anisia la: 18/06/2007 10:50:07
(la: PUNŢI ŞI SUSPINE)
cercul nu trebuie musai plimbat de-un bat. ai uitat de hullahop? sau cum se scrie... stii la ce ma refer!

curgerea si decurgerea se vor fi intalnind la mijloc de punte, dupa ce suspinele vor fi fost aruncate peste dansa, si lasate-n plata domnului, uitari.
altfel, curgerea baraj s-ar face... decurgerea, ideal!

La noi? - de Alice la: 07/10/2003 02:18:07
(la: Scoli mixte sau unisexe?)
...sa nu revina nimic inapoi!(Glumeam, desigur!)
Psihologii care s-au ocupat de problema sunt impartiti in exact doua tabere.Fiecare cu argumente extrem de convingatoare.
Eu sunt de partea lui "mixt": doar traind impreuna ne putem cunoaste.
Voi refuza deci sa trimit un copil la o scoala din care va iesi nitelus hadicapat social, incapabil sa creeze punti catre un suflet ...de alt sex.
PS.
1.Citeam, mai ieri, ca fetele sunt mai agresive decat baietii. Cel "putin" din momentul in care constientizeaza ca le sunt superioare pe scara dezvoltarii psiho-somatice. Vorbeam aici de adolescenti.
2.Eu recunosc ca atunci, imi placea sa ma dau mare (si inca nu mi-a trecut!):), nu de alta, da’ sa vada EL ce desteapta mi-s! Invatam mai mult, si chiar daca scopul imediat era infantil, rezultatele se vedeau in catalog si profii ziceau "uite un copil care vrea sa invete!:)
Nichita..."Cantec de dragoste la marginea marii" - de sanjuro la: 14/10/2003 03:21:33
(la: Cele mai frumoase poezii)
Cu gleznele julite, eu te pîndesc cînd treci
printre rocile tarmului, reci.
Marea se va preface-n pasari stravezii,
cîte le-ncap ochii spre ea,
si vor zbura fîlfîind, cînd ai sa vii,
pîna-n piscul vazduhului cu o stea.

Vor ramîne prapastiile si pesterile goale,
pestii vor plesni aerul prabusit cu cozile,
stîrnind margeanele domoale
si corzile.

Uite, epava corabii lui Simbad, marinarul
cu un colt se sprijina-n scoicile cenusii,
cu un vîrf înjungie-n mijloc clestarul,
peste toate puntile alearga raci vii.

Îti daruiesc o stea de mare, un crab si un delfin!
Adu-i în spinare pîna la nisipuri.
Ma voi preface orb si am sa vin
cu bratul întins, sa-ti mîngîi chipul.


sanjuro
Dorul, Imm - de Coralie la: 15/10/2003 03:45:59
(la: Uitarea de sine sau pierderea identitatii)
Este ceva ce nu poate fi distrus nici uitat, incercam, incercam..
Câte o data reusim sa-l înghesuim într-un colt al inimii, sa nu ne mai gândim, ne luam cu altceva, credem c-am uitat
si apoi un fleac,; un nimic îl scoate din nou la suprafata, mai tare, mai puternic ca înainte, îti simti inima într-un cleste...

Nu am problema aceasta, am ajuns la 4 ani in Franta, dar mama mea si bunicii români o au, dar cu siguranta ca la ea (mama) este mai atenuata din cauza cuplului franco-roman, si al pelegrinarilor prin lume (tatal face parte din corpul diplomatic)

Suferintele, lasa intotdeauna urme, am vazut in anturajul meu, prieteni, relatii familiale, pe ele se incrusteaza multe altele

Cred ca dupa ce te obisnuiesti sa traiesti în occident, te consideri ca un fel de strain, caruia îi e greu sa mai recunoasca locul unde s-a nascut si a trait in trecut, ca un loc este dat si de mentalitati, de oameni si de viata care o traiesc acolo, iar mentalitatile continua sa se schimbe, iar cei ce-au ramas in tara au continuat sa traiasca viata pe care noi am fugit-o..

Sa te intorci în România la batrânete, daca acolo îti este inima, fa-o, dar trebuie sa faci o încercare mai întâi, sa nu rupi toate puntile cu tara unde traiesti.
Bunicii mei români au facut-o, si cu toate ca aveau mijloace materiale enorme pentru România (care sunt doar confortabile pentru Franta), nu s-au putut acomoda, s-au reîntors din nou în Franta
GLOSSA : ce e val, ca valul trece.. - de JCC la: 15/10/2003 11:09:44
(la: Cele mai frumoase poezii)
de Eminescu : Glossa

Vreme trece, vreme vine,
Toate 's vechi si nouã toate;
Ce e rãu si ce e bine
Tu te'ntreabã si socoate;
Nu spera si nu ai teamã,
Ce e val ca valul trece;
De te'ndeamnã, de te cheamã
Tu rãmîi la toate rece.

Multe trec pe dinainte.
In auz ne sunã multe.
Cine tine toate minte
Si ar sta sã le asculte?
Tu aseazã-te deoparte.
Regãsindu-te pe tine,
Când cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbã
Recea cumpãn-a gândirii
Inspre clipa ce se schimbã
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipã tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si nouã toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume sã te-nchipui;
Joace unul si pe patru
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plânge, de se ceartã,
Tu în colt petreci în tine
Si'ntelegi din a lor artã
Ce e rãu si ce e bine.

Viitorul si trecutul
Sunt a filei douã fete,
Vede'n capãt începutul
Cine stie sã le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sã fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te întreabã si socoate.

Cãci acelorasi mijloace
Se supun câte existã.
Si de mii de ani încoace
Lumea-i veselã si tristã;
Alte mãsti, aceeasi piesã,
Alte guri, aceeasi gamã,
Amãgit atât de-adese
Nu spera si nu ai teamã.

Nu spera când vezi miseii
La izbândã fãcând punte,
Te-or întrece nãtãrãii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamã n'ai, cãta-vor iarãsi
Intre dânsii sã se plece,
Nu te prinde lor tovarãs;
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenã
Lumea'ntinde lucii mreje
Ca sã schimbe actorii'n scenã.
Te momeste în vârteje;
Tu pe-alãturi te strecoarã,
Nu bãga nici chiar de seamã,
Din cãrarea ta afarã
De te'ndeamnã, de te chiamã.

De te-ating, sã feri în laturi,
De hulesc, sã taci din gurã;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacã stii a lor masurã;
Zicã toti ce vor sã zicã.
Treacã'n lume cine-o trece;
Ca sã nu'ndrãgesti nimica,
Tu rãmâi la toate rece.

Tu rãmâi la toate rece,
De te'ndeamnã, de te cheamã;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teamã;
Tu întreabã si socoate
Ce e rãu si ce e bine;
Toate-s vechi si nouã toate;
Vreme trece, vreme vine.



Hmmm, ma regalez de pe acum, Sanjuro - de JCC la: 24/10/2003 03:35:50
(la: GRASIME? Da, dar grasime buna!)
Mi se pare teribil de gustos, sambata o sa incerc..

Nu vrei sa pui reteta asta si la retelele de la culinare, sa nu fie pierduta pe aici, ca n-o mai gasim pe urma,
sa poata profita toata lumea si mai tarziu..
à propos, Sanjuro, stii sa faci papiotele de peste à la française, tu care esti pescar, daca nu am sa-ti dau eu reteta..
se fac pe gratar sau pe jar in soba
pe un gratar electric poti sale faci la fel, si in apartament

nu pescuiesc in apa dulce, n-am rabdare, doar la mare, in larg, cand mai mergem cu barcuta cu prieteni, lasam cateva fire de nylon cu carlige si momeala, in apa, un clopotel pe punte, cand suna, inseamna ca s-a prins ceva :-)
si prindem... nu-i sportiv, dar...
am mai prins pesti si cu sageata, cand ma scufund, la mare, am noroc sa tintesc bine :-)

pestele este unul din cele mai bune alimente "tinerete" , ar trebui ca fiecare sa manance cel putin de 4 ori pe saptamana, la fel si scoici si alte dihanii din mare :-) sau de apa dulce :-)
am un cuplu de prieteni, pescari inveterati cu undita, de cate ori prind tipari, si prind o multime, nu-i manaca (spun ca seamana cu serpii), ei tin pestii iar tiparii mi-i dau mie; astia sunt un deliciu, mancare fina, de multe ori dupa ce i-am pus in saramura putin, i-am si afumat...sa vezi ce canapelute si gustari faci cu ei..
#2037 (raspuns la: #2020) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Glossă - de Zamolxe la: 08/11/2003 17:53:57
(la: ROMANIA)
Glossă

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.
Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.
Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.
Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.
Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.
Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.
Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.
Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.
De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.
Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.

Intrebari - de sugardaddy la: 11/11/2003 15:42:51
(la: Michel Marguier: primul invitat al Lunetei.)
1.De ce in Franta anti-semitismul este in crestere?

2.De ce Franta face punte cu PLO, sustinind cauza ne-dreapta violenta a palestinienilor de-a anihila statul evreu , indirect dind apa la moara organizatiilor internationale teroriste tip Al-Queda,Hammas,Fatah stiind cu certitudine ca intr-o zi ea va fi tinta unor atentate de genul 9/11?

3.De ce Franta nu sustine reconstructia Irakului desi desi compania sa de stat petroliera are interese mari in aceasta reconstructie.Sa fie zicala "scoate intii castanele din foc cu mina altuia" si dupa aia ...?

4.De ce se opune Franta pe dedesupt asa de inversunat la intrarea Romaniei si Bulgariei in EU,in special a Romaniei avind in vedere apropierea Romaniei si Bulgariei catre Statele Unite prin crearea de viitoare baze militare pe teritoriile lor;nesiguranta politica in Balcani la extinderea anglo-saxona catre est ?

5.De ce Franta atita anti-americanismul asta desantat pe unde poate.?
poezie,poezie - de Alexia la: 17/11/2003 15:15:29
(la: poezia)

Omule , esti încã mic
Dar viata-ti stã-nainte.
Din toate nu sti mai nimic,
Ascultã, ia aminte:

Un tren de vei vedea în drumul tãu,
Strãlucitor si poleit frumos si bine,
Nu te pripi, cã înãuntru-i plin de rãu,
Lasã-l sã plece fãrã tine.

De-auzi un tren venind în noapte,
C-un suierat prelung, ca un suspin,
Sã nu asculti la mincinoase soapte
De vrei sã nu te umple cu venin.

Si dacã simti c-atunci când a trecut
Miresme-mbietoare a lãsat,
Fi linistit, nimic nu ai pierdut:
Chiar si parfumul poate fi stricat.

Când vine pe nepusã- masã,
Tu sã nu plângi si sã nu-ti parã rãu,
Atunci când pleacâ si te lasâ;
Sã sti cã nu e trenul tãu.

De vei primi vre-odatã-n dar
Un trenulet de turtã dulce,
Sã nu te-ncrezi, cã-i în zadar
Si prea departe nu te poate duce.

De-i îmbrãcat în catifea
Si moale ca un puf de pãpãdie,
Treci mai departe, nu urca ,
Cã si-asta-i înselãtorie.

Invatã linistit sã taci si sã-ntelegi.
Sã te feresti de cei ce nu-s, dar par.
Atunci vei sti ce sã alegi
Si asteptarea nu-ti va fi-n zadar.

In ziua când î-ti este scris,
Asa cum e, veni-va înspre tine
Un tren ce are-un geam deschis:
Nu sovãi, cã altul nu mai vine!

Eu, în vârtejul vietii am uitat
Cã fiecare are trenul lui
Si nu mai stiu în care m-am urcat.
Tu, fi atent când trebuie sã sui.

De mã întrebi de ce eu altfel am fãcut
Si-acum mã cred istet si-ti spun povesti,
Nu voi putea decât sã te privesc tãcut.
Sã întelegi tãcerea mea, ca tu sã nu gresesti.

Cãci, doar acum, gândindu-mã la tine
Am înteles cã trenul mi-a plecat.
Si eu nu vreau, decât sã-ti meargã bine.
Iti multumesc, c-ai ascultat.

Gala Galaction, parintele si omul - de Ingrid la: 18/11/2003 06:40:44
(la: Antisemitism)
Gala Galaction, slujitor in odajdii al Bisericii Ortodoxe Romane:

Veneam adeseori, de la tara la oras, impreuna cu parintii mei, ca sa vedem niste rude. Eram mic; ma apropiam de clasa intaia primara. Intr-o dimineata de vara, sosind de la tara, las pe cei mari in casa, bucurosi de revedere, si ies in curte sa ma plimb. Era o curte fermecatoare: plina cu ierburi nedisciplinate, cu arbori patriarhi si cu unele lucruri vechi, rasturnate si decrepite...

In fata casei, o uluca de stachete despartea curtea aceasta de alta mai mica si mai luminoasa. Observ intaia oara ca, dincolo, la vecini, sunt copii. Ma apropii si prin stachetele rare legam prietesug. Erau doua fetite... Cum va cheama? Matilda si Lia. Matilda era de seama mea; Lia mai mica. Era un eveniment placut. Matilda avea o papusa, Lia un carucior... Erau copii frumosi si blanzi. Ne-am lipit fruntea de uluca si ochi in ochi am stat de vorba, copilareste multumiti de intalnirea noastra. Dar iata ca ma striga cei din casa.

Am alergat sa le spun ca mi-am gasit prieteni. Spre toata mirarea mea, aud atunci: Ce mai prieteni! Acelea sunt fete de ovrei. Sa nu le mai chemi la uluca. Auzi? Sunt ovreice!

Era intaia oara cand ma intalneam in viata mea cu antisemitismul. Rudele mele de la oras ma tineau de rau sa nu ma imprietenesc cu ovreii. Iata prima intepatura veninoasa pe care filoxera antisemita o incearca asupra mladitei sufletului nostru. Sunt copii de ovrei!... Si daca sunt?... Ce sunt ovreii? Asupra mea, unuia, aceasta distinctiune vestejitoare, prinsa la sase ani, a inraurit curios ca o ispita. Ce sunt ovreii, daca trebuie sa ne ferim de ei si de copiii lor? In imprejurarea mea, de Matilda! Era doar un copil atat de dragalas, de bucalat si de trandafiriu!

In clasele primare, am avut coleg un singur ovrei, Goldstain Marcu. Un scolar de seama, premiant totdeauna, si vrednic de toata luarea-aminte. Ma impresiona, la el, indeosebi, un fel de francheta si de avant sufletesc pe care nu-l gaseam decat la un singur alt coleg. Afara de asta, Marcu al meu citia haiduci si la orice incurcatura sau controversa apriga nu ramanea cu mainile in buzunar.

Cu aceste impresiuni despre evrei am ajuns, din coltul meu de provincie, in Capitala Romaniei. Ar trebui poate sa mai adaug ca in podul acelei case, langa care locuiau parintii Matildei, am gasit, mai tarziu, o Biblie scolara, cu icoane. In aceasta carte, am citit o multime de intamplari, de fapte minunate sau vitejesti, o poveste intreaga, cu peripetii zguduitoare, petrecuta intre Dumnezeu si israeliti. Acesti israeliti - am aflat de la dascalul nostru - nu erau altceva decat stramosii evreilor.

Asa ajunge cineva sa se desparta de gloata antisemita si sa creada ca evreii sunt oameni vrednici de toate drepturile, de toate libertatile si de toate binefacerile filantropiei si ale civilizatiei. Cunosc viata, inteleg luptele sociale si economice si stiu de mult ca popoarele nu sunt colonii ingeresti. Antisemitismul popular e o inferioritate si o plaga ca atatea altele de cari este bantuita colectivitatea. Theodor Herzel spune cu dreptate: Popoarele pe langa cari traiesc evreii sunt toate, in general si in parte, cu perdea sau fara perdea antisemite. Poporul de rand n-are nici o pricepere istorica si nici nu poate sa aiba. Vulgul nu-si da seama ca pacatele Evului Mediu se intorc astazi pe capul popoarelor europene. Noi suntem ceea ce ne-au facut altii, inchizandu-ne in Ghetto. In afacerile banesti suntem, fara indoiala, mai tari decat altii, fiindca in Evul Mediu am fost azvarliti si tinuti numai pe maidanul afacerilor". Daca inteleg insa antisemitismul celor multi, nu inteleg antisemitismul celor putini, dedati studiului si cugetarii generoase. Cand problema evreiasca este una din durerile omenirei civilizate, cand antisemitismul e o pornire josnica nascuta din gelozie si din subteranele sufletului omenesc, cum poate un om luminat sa se lase contaminat de antisemitism? Socotesc ca, dimpotriva, orice amic al culturei si al libertatei sufletesti trebuie sa se intereseze cu simpatie de problema evreiasca si de maretul ideal care impinge astazi spre Sion toate inimile evreiesti.

Si cu toate acestea, puntile intre evidenta intelectuala si realitatea existenta sub soare sunt totdeauna rupte! Printre oamenii nostri de carte si de condei gasesti mai multi rau-voitori si antisemiti, decat prieteni dispusi sa priceapa si sa ajute.




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: