comentarii

pururi


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Mircea Cartarescu - de animis la: 02/10/2003 13:15:22
(la: Literatura postdecembrista?)
Mircea Cartarescu este un nume... si ma incumet sa recomand ultima lui carte publicata la Humanitas: "Pururi tanar, infasurat in pixeli".
Noica - de Dinu Lazar la: 19/11/2003 16:51:24
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
A fost o personalitate charismatica cum nu intilnesti in viata decit daca ai mare noroc.
Anul 1986 cind am stat citeva zile de iarna in preajma domnului Noica la Paltinis a fost un an greu, din multe puncte de vedere. Incepuse sa se stringa shurubul in toate cele, eu aveam un Trabant si benzina era pe cartela, dar nu se gasea nici asa, am strins doua luni benzina ca sa ajungem la Paltinis, Victor Botez, care mi-a mijlocit aceste imagini, si cu mine. La Paltinis nimic nu era incalzit, lumina se stingea la fiecare 2 ore cam o jumatate de ora... in camera lui Noica erau 4-5 grade, chiuveta inghetza dimineata, el minca din niste pungi de plastic niste chestii incerte si reci aduse hat, din coltul celelalt al statiunii, de la cantina hotelului, care hotel nu avea nici ala incalzire.
Eu eram extrem de emotionat si ce pot spune precis e ca eram si extrem de complexat si sigur, el avea o personalitate charismatica si o inteligenta si o memorie cum nu am mai vazut - ca aparitie si ca prezenta mi s-a parut coplesitor. Ca admirator care a trecut pe acolo sunt absolut convins ca i-am lasat o impresie deplorabila, de bifat pe lista cu "si altii", peste toate cele aveam si un sentiment de teama difuza, dar totusi au fost facute citeva imagini importante, zic eu, de care acum iata, se bucura cel putin o editura care face bani buni cu ele.
Ar fi multe de spus si de povestit, si mult mi-ar place o data sa ascult benzile cu vizita mea acolo, pentru ca in `92 sau `93 am aflat ca erau microfoane si totul se inregistra de Securitate si toata corespondenta era oprita sau/si controlata. Eu i-am trimis imaginile facute cu el dar nu mi-a raspuns niciodata, nu stiu nici macar daca le-a vazut sau daca da, daca i-au placut sau nu.
Pentru mine acea intilnire a fost importanta, de abia de atunci am constientizat importanta si complexitatea portretului in fotografie, si reponsabilitatea imaginii. Fotografiile realizate arata frinturi din exact ce am vazut, nu stiu daca am surprins eul dinauntru dar cite ceva din ce se vede poate da..., plansa pe care scria, taiata rotund la o parte ca o viola, cartile de pe pat, din pat, de sub pat, chiuveta cu apa la rezervor si galeata cu zoaie de dedesupt( deci nu era nici apa curenta nici caldura si deseori nici curent electric...), cele trei haine si doua jersee, pipa, termometrul si borcanul cu flori uscate si cartea lui Eminescu de pe masa, imaginile de pestera neolitica de pe peretele de la intrare, poate si ceva din starile si intrebarile lui, masuta cu pastile si lanterna de la capul patului, ochelarii cu un bratz lipit cu scoci... imagini frinte si poate neesentiale ale unei minti sclipitoare, unul dintre marile suflete ale neamului, un ascet bogat cu un spirit urias...

Scrie la Pateric:

“Spunea un batrân ca era un frate care traia în liniste si tacere în chilia lui, si se zabovea pururea citind Sfintele Scripturi, patericele si vietile sfintilor parinti, si asa a petrecut douazeci de ani.
Dupa aceea, într-una din zile, i-a venit o umilinta si un gând ca sa iasa si sa mearga în pustie, sa petreaca în liniste fara de gâlceava, precum au petrecut si sfintii parinti cei de demult. Si asa a iesit din chilia sa si a plecat sa mearga în pustie.
Mergând spre pustie, l-a întâlnit avva Isac, care l-a întrebat, zicând: unde mergi, fiule?
Fratele i-a raspuns: douazeci de ani sunt de când pururea citesc Sfintele Scripturi, vietile si învataturile sfintilor parinti, iar acum vreau sa merg sa încep si cu lucrul, poruncile si învataturile pe care le-am citit.”

Dar, mergatorii in gipane si mertzane din viloaiele de azi nu citesc Patericul... tare sunt curios ce spune de aceste timpuri domnul Constantin Noica, de acolo de sus...
#4757 (raspuns la: #4730) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
doamne fereste - de mama la: 27/11/2003 04:49:57
(la: Istorie alternativa: cum ar fi fost daca ... ?)
ne-am ras cu totii.

daca e adevarat

MOLDOVA nu va fi a stranepotilor, stranepotilor nostri.

Romania va fi din nou
un PION DE SACRIFICIU
pe tabla de sah
a marilor puteri?

CU CE DREPT NE CONDAMNA
AMERICA si RUSIA
la o noua GENERATIE DE SACRIFICIU.

STRIGATUL NOSTRU ESTE DISPERAT!
NU NE STERGETI DE PE HARTA!
SI NOI SUNTEM OAMENI!

avem si NOI DREPTUL
sa ne BUCURAM DE VIATA!

ne-ati calcat in PICIOARE VISELE.
BUNICII NOSTRI V-au asteptat
IN MUNTI.

si-au facut viata grea,
sperand ca nu vor suporta O NOUA AMAGIRE.

IN ZADAR.

ne-ati promis LIBERTATE.
altii ne-au promis LIBERTATE, EGALITATE SI FRATERNITATE!

VORBE IN VANT.
VIATA NOASTRA IAD ESTE!
DIN VINA VOASTRA!

OAMENI POLITICI!
aruncati-va un OCHI LA CEI SARMANI!

de ce trebuie sa MURIM
ca voi sa CASTGATI BANI?!

OMENIREA SE INDREAPTA SPRE UN IAD CREAT DE VOI.
pentru ca VOI
ati uitat
CA OMUL DE RAND
NU MAI ARE PAINE.
si NU MAI ARE FRATE.
e despartit de ZID construit cu banii VOSTRI.

BANUL ESTE OCHIUL DRACULUI.
cat TIMP va trebuie sa intelegeti?

unde DUCETI LUMEA ASTA?!
la dezbinare
ca sa o stapaniti.
si sa ne UMILITI
pe noi ca OAMENI.

cu politica voastra
scarboasa
mirosind a balta veche
si oracaind de broaste
raioase.

VRETI SA INGENUNCHEATI OMENIREA.
PENTRU BANI.

DAR NOI NU MAI PUTEM!
ne vom IMBRACA
in ULTIMA ZDREANTA
pe care o avem in DULAP
si vom IESI IN STRADA
in BATAIA
LUNETELOR VOASTRE.

ne veti ucide.
DIN NOU.
si DIN NOU.

INAINTE DE A MURI
eu II VOI SPUNE
CU LIMBA DE MOARTE
copilului MEU
CINE SUNTETI VOI.

Si va doresc
sa traiti in flacarile IADULUI
pe care voi l-ati CREAT
si sa ramaneti
in veci pururi
voi si urmasii vostri
care va impartasesc ideile
IN IAD.

DAR NU PE ACEST PAMANT!
#5325 (raspuns la: #5315) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
E randul tau - de (anonim) la: 18/12/2003 11:58:12
(la: Cinstite gazde ...primiti colindul? :))
Cinstita gazda! Sa ai un Craciun plin de bucurie, anul nou sa-ti aduca tot ce-ti doresti, sa fii pururea copil! Cu regretele zapezilor de alta data vreau sa-ti amintesc doua versuri! Autorul nu conteaza!
"Ninge ca-n Esenin si-n poema rusa,
Ninge fantomatic si bacovian...."

Cu drag!
bisericute fotografice - de Dinu Lazar la: 01/03/2004 15:59:06
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Ce pot sa spun... stau si eu aici la o cafea la cafenea si mai vorbim de una, de alta, pina se plictisesc cei de la masa asta sau de la cele din jur... daca nu era domnul Racovitan nu mai zaboveam nici o clipa, gindul meu era, si este, sa imi vad de ale mele, ca timpul trece ca gindul.
Cum scade ratingu`, sau cum se raceste cafeaua, cum o tund la ale mele.
De o prezenta a mea in mijlocul unei comunitati sau a alteia din fotografia romaneasca, nici vorba nu (mai) poate fi.

Am incercat cite ceva, a fost interesant, sa faca si altii.

Aici pot sa-mi dau cu parerea mai liber...la o cafea si atit.


===========================================

“Spunea un batrân ca era un frate care traia în liniste si tacere în chilia lui, si se zabovea pururea citind Sfintele Scripturi, patericele si vietile sfintilor parinti, si asa a petrecut douazeci de ani.
Dupa aceea, într-una din zile, i-a venit o umilinta si un gând ca sa iasa si sa mearga în pustie, sa petreaca în liniste fara de gâlceava, precum au petrecut si sfintii parinti cei de demult. Si asa a iesit din chilia sa si a plecat sa mearga în pustie.

Mergând spre pustie, l-a întâlnit avva Isac, care l-a întrebat, zicând: unde mergi, fiule?

Fratele i-a raspuns: douazeci de ani sunt de când pururea citesc Sfintele Scripturi, vietile si învataturile sfintilor parinti, iar acum vreau sa merg sa încep si cu lucrul, poruncile si învataturile pe care le-am citit.”

Patericul – ce cuprinde în sine cuvinte folositoare ale sfintilor batrâni,
editia: Episcopia Ortodoxa Româna, Alba Iulia, 1990, pg.248-249.
#11066 (raspuns la: #11018) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Desteapta-te Romane" versu - de Ingrid la: 09/04/2004 00:39:19
(la: Imnul national)
"Desteapta-te Romane"
versurile lui Andrei Mureşanu (1816-1863) si muzica lui Anton Pann (1796-1854).

Desteapta-te romane, din somnul cel de moarte
In care te-adancira barbarii de tirani
Acum ori nicioadata croieste-ti alta soarta
La care sa se-nchine si cruzii tai dusmani.


Acum ori niciodata sa aratam in lume
Ca-n aste maini mai curge un sange de roman
Si ca-n a noastre piepturi pastram cu fala-un nume
Triumfator in lupte, un nume de Traian.


Inalta-ti a ta frunte si cata-n jur de tine,
Cum stau ca brazii-n munte, voinici sute de mii
Un glas ei mai asteapta si sar ca lupu-n stane,
Batrani, barbati, juni, tineri din munti si din campii !


Priviti, marete umbre : Mihai, Stefan, Corvine
Romana natiune, ai vostri stranepoti
Cu bratele-narmate, cu focul nostru-n vine,
Viata-n libertate, ori moarte striga toti.


Pe voi va nimicira a pizmei rautate,
Si oarba nemurire la Milcov si Carpati !
Dar noi patrunsi la suflet de sfanta libertate,
Juram ca vom da mana sa fim pururea frati !
O mama vaduvita, de la Mihai cel Mare,
Pretinde de la fiu-si azi mana de-ajutor !
Si blastamata cu lacrimi in ochi pe orisicare
In astfel de pericol s-ar face vanzator.


De fulgere sa piara, de trasnet si pucioasa
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Cand patria sau mama cu inima duioasa,
Va cere sa trecem prin sabie si foc !


N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al carui jug din seculi ca vitele-l purtam ,
Acum se-ncearca cruzii in oarba lor trufie,
Sa ne rapeasca limba, dar morti numai o dam.


Romani din patru unghiuri, acum ori niciodata,
Uniti-va in cuget, unitiva-n simtiri !
Strigati in lumea larga ca Dunarea-i furata
Prin intriga si sila, viclene uneltiri !


Preoti cu crucea-n frunte, caci oastea e crestina
Deviza-i libertate si scopul ei prea sfant;
Murim mai bine-n lupta, cu glorie deplina
Decat sa fim sclavi iarasi in vechiul nost'pamant.
Comnetarii despre Imnul National - de (anonim) la: 11/04/2004 00:14:18
(la: Imnul national)
Un imn national trebuie sa exprime sentimente patriotice, sa fie optimist si sa fie pe placul tuturor cetatenilor.
Cel mai vechi imn national este Imnul Marii Britanii "God Save the Queen," adoptat in 1825, desi el se canta mai dinainte.
In secolele 19 si 20, celelalte tari Europene au urmat exemplul Angliei, unele imnuri fiind scrise special pentru acest scop, altele fiind adaptari ale unor melodii existente.
Sentimentele imnurilor nationale merg dela rugaciuni pentru monarch, la aluzii la anumite batalii nationale importante, victorii mari, ridicari la arme, etc. (vezi "The Star-Spangled Banner,” al Statelor Unite, "La Marseillaise,” Franta) pana la expresii patriotice de genul imnului Canadian, (“O Canada”).
Calitatea muzicala variaza mult; uneori textul sau muzica nu sunt scrise de cetateni ai tarii respective. Albania, de exemplu, are o melodie Romaneasca. Schimbarile politice sau in relatiile internatioanale au cauzat de multe ori alterari de text sau chiar un nou imn national. De exemplu, fosta Uniune Sovietica a adoptat imnul lor, "Gymn Sovetskogo Soyuza” (“Imnul Uniiunii Sovietice”) ca imn national in 1944, inlocuind imnul Comunist "Internationala,” a caror cuvinte si muzica fusesera scrise de doi muncitori Francezi.
Foarte putine imnuri nationale au fost scrise de poeti sau compozitori renumiti, o exceptie fiind primul imn national al Austriei, "Got erhaltze Franz den Kaiser” (“Dumnezeu sa-l Binecuvinteze pe Imparatul Frantz), compus de Josef Haydn in 1797. Mai tarziu, in 1929, s-au pus alte cuvinte, “Sei gesegnet ohne Ende” (“Fi Binecuvantat De-a Pururi"). Melodia lui Haydn a stat la baza si a imnului German, “Deutschland, Deutschland über Alles” (“Germania, Germania Deasupra Tuturoral”), adoptat in 1922. Incepand cu al treilea vers, “Einigkeit und Recht und Freiheit” (“Unitate, Dreptate si Libertate”), continua sa fie si astazi imnul Germaniei, re-intitulat ca “Deutschlandlied.” (Cantecul Germaniei).
Inainte de 1922 imnul Germaniei fusese “Heil dir im Siegerkranz” (Glorie tie in Cununa Victoriei!)
Din pacate Romania a schmbat de prea multe ori imnul national. Numai in timpul liceului nostru am cantat trei imnuri "noi" nationale. Imnul de astazi, "Desteapta-te Romane" are nevoie doar de o schimbare a cuvintelor. Melodia este buna.

Sa se renunte la tema aceia atat de disperata, "desteapta-te" si sa se incerce o aluzie la ceva maret din istoria mai recenta a Romaniei. De exemplu, ceva din Razboiul de Independenta a Romaniei, cand s-a auzit prima salva de artilerie la Plevna si Printul Carol a exclamat: "Asta-i muzica ce-mi place!" ar fi cea mai nimerita. Sau cand Hamza Pasa si-a predat sabia lui Carol. Sau--si mai bine!--ceva cu Romania moderna de astazi, cu Revolutia anti-Comunista. Ceva cu "Timisoara...Timisoara" sau cu exclamatia: "Armata e cu noi!" Se pot gasi subiecte foarte multe si frumoase.
Melodia lui Porumbescu e buna, lasati-o asa, n-o mai inlocuiti. Cautati cuvinte bune, optimiste ceva care sa emotioneze pe toata lumea. Eu as propune un concurs international.
In 13-14 Septembrie 1814, cand Britanicii atacau fortul McHenry de langa Baltimore, l-au bombardat o noapte intreaga dar fara succes. Cand au venit zorile, drapelul instelat al Statelor Unite inca flutura maret pe turnul de observatie, intact si glorios. Avocatul American Francis Scott Key care se gasea pe o nava Britanica, a fost atat de impresionat de privelistea soarelui stralucitor si a steagului American fluturand cu glorie, incat in aceiasi zi a compus un poem, "The Star-Spangled Banner" (Drapelul Instelat), care a devenit apoi imnul national al Statelor Unite.
Asa ceva ar trebui si la noi, cineva care sa fie "impresionat" puternic de o scena tare din istorie. Asa se poate naste un imn nemuritor.
Succes!


Eterna si fascinanta intrebare II: Legea drepturilor de autor - de Dragos Bora la: 28/05/2004 05:54:19
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Salut!

Daca "ilustrez" o fotografie cu niste versuri (putine) care
versuri sint publicate in volum, de o editura s.a.m.d. fara
sa cer acordul nimanui si o expun in public (pe web, pe un
perete) incalc legea dreptului de autor?

Daca, de exemplu, fotografiez niste carti si sub (sau pe)
fotografie scriu "... O carte care sa se substituie vietii
tale..." - Mircea Cartarescu - "Pururi tinar infasurat in
pixeli", Humanitas 2003 fara acordul autorului/editurii
incalc lda?

Multumesc!
db
Eterna si fascinanta intrebare II: Legea drepturilor de autor - de Dinu Lazar la: 28/05/2004 14:02:20
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Daca "ilustrez" o fotografie cu niste versuri (putine) care
versuri sint publicate in volum, de o editura s.a.m.d. fara
sa cer acordul nimanui si o expun in public (pe web, pe un
perete) incalc legea dreptului de autor?"

In mod normal, intr-o tzara normala, ceea ce nu e cazul, ati face bulau si/sau ati plati si daune, caci:

Art. 10. - Autorul unei opere are urmatoarele drepturi morale:
a) dreptul de a decide daca, in ce mod si cand va fi adusa opera la cunostinta publica;
b) dreptul de a pretinde recunoasterea calitatii de autor al operei;
c) dreptul de a decide sub ce nume va fi adusa opera la cunostinta publica;
d) dreptul de a pretinde respectarea integritatii operei si de a se opune oricarei modificari, precum si oricarei atingeri aduse operei, ...

Art. 12. - Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide daca, in ce mod si cand va fi utilizata sau exploatata opera sa, inclusiv de a consimti la utilizarea operei de catre altii.

Art. 140. - Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda de la 200.000 lei la 3 milioane lei, daca nu constituie o infractiune mai grava, fapta persoanei care, fara a avea autorizarea sau, dupa caz, consimtamantul titularului drepturilor recunoscute prin prezenta lege:
a) aduce o opera la cunostinta publica;

Art. 142. - Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda de la 700.000 lei la 7 milioane lei, daca nu constituie o infractiune mai grava, fapta persoanei care, fara a avea consimtamantul titularului drepturilor recunoscute prin prezenta lege:
a) reproduce integral sau partial o opera;

--------------------------------------------------------
"Daca, de exemplu, fotografiez niste carti si sub (sau pe)
fotografie scriu "... O carte care sa se substituie vietii
tale..." - Mircea Cartarescu - "Pururi tinar infasurat in
pixeli", Humanitas 2003 fara acordul autorului/editurii
incalc lda?"

Raspunsul este: depinde... totul e relativ si difuz, functie de cum si ce afla dl Cartarescu de chestie... deci depinde. Daca acele carti fotografiate contin si Mein Kampf puteti fi sigur de skandal... deci depinde. La lege spune ca:

Art. 33. - (1) Sunt permise, fara consimtamantul autorului si fara plata vreunei remuneratii, urmatoarele utilizari ale unei opere aduse anterior la cunostinta publica, cu conditia ca acestea sa fie conforme bunelor uzante, sa nu contravina exploatarii normale a operei si sa nu il prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de exploatare:
b) utilizarea de scurte citate dintr-o opera, in scop de analiza, comentariu sau critica ori cu titlu de exemplificare, in masura in care folosirea lor justifica intinderea citatului;

Dar acasa la Dvs puteti face orice, pentru ca:

Art. 34. - (1) Nu constituie o incalcare a dreptului de autor, in sensul prezentei legi, reproducerea unei opere fara consimtamantul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii, cu conditia ca opera sa fi fost adusa anterior la cunostinta publica, iar reproducerea sa nu contravina exploatarii normale a operei si sa nu il prejudicieze pe autor sau pe titularul drepturilor de exploatare.


#16008 (raspuns la: #15972) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Similitudini, - de DESTIN la: 06/08/2004 03:33:46
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)


Zamolxis invata ca"nici el si nici adeptii sai,nici unul din urmasii acestora nu vor muri,ci vor merge intr-un loc anume,unde vor trai pururi si vor avea parte de toate bunataturile lumii" (Fontes ,II ,19 )

Isus Cristos invata "cel ce crede in mine ,chiar de va muri va trai.Eu le dau viata vesnica si nu vor pieri niciodata […] dar cei rai vor merge la osinda vesnica iar dreptii la viata vesnica" (Ev.Matei ,25,46)




Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

stai intai sa ma spal in gura! - de enigmescu la: 09/08/2004 03:50:14
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
ai dreptate, Dumnezeu nu da cu parul, da cu dreptatea!!! asta va fi cuvantul folosit la judecata universala: DREPTATEA. fiindca dincolo de bunatatea si iubirea de oameni a Lui, Dumnezeu este si drept. daca n-ar fi drept, atunci n-ar mai fi nici Dumnezeu. prin urmare aceasta dreptate fiintiala a Lui va fi pt. unii nu o bota, ci un fel de ciocan urias care se va ridica necrutator si-i va strivi. este drept sa faca asta? dupa parerea mea, da.
da, iau totul in serios fiindca viata asta nu e numai mizerie si suferinta, e si frumos. iar toate acestea ale vietii sunt pt. mine lucruri care trebuiesc tratate cu maxima importanta si seriozitate. asa cum spuneam mai devreme timpul e scurt pe pamant si prin urmare trebuie sa fac ceva cu sufletul meu pana nu mor. de aceea sunt cat de cat serios.
vad ca ai luat totul la modul personal. daca e asa iti amintesc ca tu NU esti exponentul unei mase de oameni, tu doar faci parte din marea masa de oameni. asa ca n-ai de ce sa o iei in nume personal atunci cand cineva iti vorbeste la modul general.
in ce priveste iadul in care te vad..., sa avem pardon, n-am afirmat niciodata asa ceva. INSA se prea poate ca mesajele mele sa-ti fi dat de gandit, si atunci in subconstientul tau s-a cuibarit ideea ca te judec. in realitate te judeci tu singur. exact cum va fi si la judecata de obste: propria constiinta ne va osandi! cei care crezi tu ca urla la tine nu sunt oamenii care scriu aici, ci EU-l tau care vrea sa fie liber de toate relele si sa se inalte usor acolo unde i-a fost harazit sa stea.
probabil ca nici ce ti-am scris aici n-o sa-ti prea convina, ai sa zici ca vreau sa ma arat mare filosof, credincios si pe deasupra psiholog... nu sunt de nici o culoare, s-ar putea sa ai dreptate cand zici ca am sa merg in iad (care exista doar in mintea mea...), numai ca s-ar putea sa ne intalnim amandoi acolo. unii Parinti mai zic ca iadul mai inseamna si "pururea singuratatea", adica nimeni nu va putea vedea fata altuia acolo si in felul asta vor fi parasiti nu doar de Dumnezeu, dar si de orice chip omenesc. intr-un anume fel, pastrand proportiile, acelasi iad in miniatura se gaseste pe acest site. nu ne vedem, doar ne "auzim" (prin aceste mesaje) din cand in cand vaietele si tipetele de deznadejde, de disperare, de neputinta, de spaima si de durere interioara. insa ce putem noi face pt. usurarea celorlalti cand nici noi insine nu suntem mai bine?
"daca ochiul tau va fi necurat, atunci tot trupul tau va fi intunecat; dar daca ochiul tau va fi curat, atunci tot trupul tau va fi luminat", zice Hristos. asta ne indeamna El, "sa ne curatim simtirile si sa vedem pe Hristos stralucind cu neapropiata lumina a Invierii" (cantare de la Pasti) si sa "scuturam tina de pe ochii mintii".
just me
#19410 (raspuns la: #19388) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ffwd to peeping tom. - de aievea la: 09/08/2004 21:28:09
(la: Muzica)
i was hanging from a tree
unaccustomed to such violence
jesus looking down on me
i'm prepared for one big silence...

haemoglobin is the key... si jur, -rogu-va iertati-mi incultura- ca e prima data cand o ascult.

e destul de ciudat, nu? o comunitate virtuala, intri, salut, salut, santosi? voinici? conferinte, ce cuvintele mari, oameni remarcabili banuiesc...
ia sa... carti, muzica, filme. probabil in orice forum majoritatea internautilor mai intai isi definesc astfel identitatea.. mai mult pentru ei, o siguranta aburinda a sinelui care sa le confirme lor si interesatilor geniul ascuns/neinteles din urmatoarele posturi. poate...
orice conversatie incepe invartindu-se in viciul gusturilor, apoi al barfelor, povestilor, mai mutl sau mai putin personale, evolutia este apreciabila... amintiri, da, urmeaza amintirile, zambetele si in final vietile (pe)trecute impreuna cu alte amintiri... frumoase.. tin minte, as good as it gets... pretty stories that take place at lakes with boats and friends and noodle salad. Just not anybody in this car...
in fine, deviind pe strazi plouate, a voastra pururea virtuala, aievea.
Zbucium si suferinta...stiluri nemuritoare, - de DESTIN la: 11/09/2004 04:09:49
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)

Zbucium si suferinta...din suferinta s-a nascut amorul,din sacrificiul acelui suflet nobil, din dorul si patima care i-au acaparat viata au iesit stiluri nemuritoare, adevãrate epopee închinate patriei, naturii si dragostei.

Eminescu acest poet fara pereche...

La Eminescu dragoste este senzualã, pribeagã, de pasiune.

Dragostea este spontana si de moment insa totalã si se epuizeazã în întregime pe o singurã împrejurare reluatã continu.

Din lacrimi au izvorat cele mai dulci poeme eminesciene:"O lacrimai tremura in glas si graiul lui e un suspin."

Clepsidra timpului si-a picurat usor nisipul; viata sa plina de sacrificii i-a umplut sufletul de gingasie exprimatã în versuri de mare amploare, cãci: "când inima-ti frãmântã/ Doruri vii si patimi multe.../ Toate cer intrare-n lume,/ Cer vestmintele vorbirii".

O viata zbuciumatã a sãdit în acel suflet dor de moarte;

I-a înãbusit de timpuriu dorinta de viata si optimismul;

L-a rãpit lumii mai devreme, dar tot ea l-a înaltat pe soclul nemuririi.

Eminescu spui, dor si dragoste,natura feericã zici.

Rostindu-i numele Eminescu, sufletul ti se inundã de cãldurã si candoare, apare aceea "strigare"catre intreaga lume...dorinta eterna, vrei parcã sã spui lumii întregi cã poezia lui ti-a sensibilizat existenta.

Când spui Eminescu parcã îti trezeste în auz solemne stihuri din "Luceafãr" ce i-au caracterizat viata: "Ci eu în lumea mea mã simt/ Nemuritor si rece".

"Vremea trece, vremea vine", totul moare si iar se naste, el "biet chip de lut", a trecut pragul eternitãtii rãmânând unic.

"Suflet nemuritor "pentru eternitate va rãmâne un strãlucitor "Domn al noptii" mai mult de un veac, ne-a fermecat prin poezia sa, prin înãltãtoarele ei idei, sentimente, prin mesajul ei de adâncã umanitate, prin sublima si inegalabila ei frumusete artisticã.

Eminescu va strãluci de-a pururi. cãci el este însusi "Luceafãrul nemuritor"


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#21760 (raspuns la: #21505) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
normalische - de Belle la: 14/09/2004 02:46:48
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
ca daca nu era el si sit-ul lui nu ne cunosteam noi veci pururi .... decat daca ar fi fost pure serendipity, greu de stiut totusi ce s-ar fi intamplat si daca :)
#22191 (raspuns la: #22190) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Obsesia luminii...Eminescu, - de DESTIN la: 25/09/2004 04:16:41
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)


De remarcat, obsesia luminii si in cel din urma text al lui Mihai Eminescu:

"Apa vietii de veci. Lumina. Lumina lina".

"Lumina lina" este esenta unui imn crestin de vecernie, cantat in bisericile ortodoxe incepand cu secolul al II-lea.

Cantarea deschidea cel mai impresionant moment al rugaciunii vesperale, marea procesiune, exact in clipa in care aparea luceafarul pe cer.

In timp ce se canta "Lumina lina", in biserica intunecata se aseza un sfesnic in fata icoanei principale a Maicii Domnului.

Asa se oficia in secolul trecut si la manastirea Agafon, unde stim ca Eminescu-copil a zabovit de mai multe ori la matusile sale, calugarite acolo.

Ne amintim in acest context de versurile:

"Rasai asupra mea, lumina lina,
Ca-n visul meu ceresc de-odinioara;
O, Maica Sfanta, pururea fecioara,
In noaptea gandurilor mele vina."



Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#23334 (raspuns la: #23321) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru anonimi - de Hypatia la: 22/10/2004 07:39:25
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Anonimii nu merita raspuns, fiindca sunt anonimi. Si bietii de ei, nu pricep asta, cum nu pricep ca ceea scriu ii "descrie" pe ei. Daca ar fi avut un minim de educatie, ar fi inteles cate ceva din ce li se intampla... Altfel, fac un ghiveci din tot ce n-au priceput in fapt... Asta provoaca mila si tocmai din compasiune le scriu. PNL-ul (Programarea Neuro-Lingistica) demonstreaza ca omul intelege lucrurile din jurul sau , dupa ceea ce este "programat" de mintea sa. Daca mintea lui e pururea inclinata spre cele rele, va vedea numai rau in jurul lui, chiar si in cel mai inocent gest...
A fi educat religios nu inseamna numai a citi Biblia- asta tine si de cultura generala- sau a merge la biserica- asta o poti face si prin imitatia celor din jur-, ci presupune a constientiza si a te responsabiliza fata de invatatura religioasa la care ai aderat prin botez.
Greu, tare greu se mai fac oamenii oameni...
Hypatia
#25907 (raspuns la: #25771) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De ce nimeni nu mai scrie? - de (anonim) la: 14/11/2004 03:25:54
(la: Cele mai frumoase poezii)
Dragii mei, de ce taceti? mai scrie'i ceva, altfel raman aici singura si n-am cu cine discuta. Hai sa va mai trimit o poezie, poate vine dezghetul.

De fapt, este o "coroana de sonete", care se nume;te "Sete de viata":

1

Nu sufăr vorba spusă cu emfază -
Sinceritatea nu suportă falsul,
Timid şi molcum îi răsună glasul
Iar Adevăru-i stă mereu de pază.

În sufletul curat găsesc oaza
De sentimente mari, când sună ceasul,
Poruncitor chemându-mă Parnasul
Spre culmea lui, ce-n soare scânteiază.

Acolo-mi este raiul de lumină
Spre care tind cu inima senină
Când Poezia-n suflet se pogoară...

Acolo râd şi plâng precum îmi place,
Nu pot să mint, nu ştiu a mă preface,
Sunt simplă ca o strună de vioară.

2

Sunt simplă ca o strună de vioară,
Deşi exprim şi culmea şi abisul,
Conţin în mine iadul, paradisul,
Speranţa, ura, dragostea de ţară .

Moldova mea! Iubirea mea amară,
Eu îţi închin şi faptele, şi scrisul,
Cu viitorul tău nutrescu-mi visul,
Prin tine Universul mă-nconjoară...

Ce dragi îmi sunt aceste sate albe
Cu case ca mărgelele în salbe,
Privite de pe deal în toi de vară,

Ce dragi îmi sunt livezile-nflorite,
Băieţii tăi şi fetele smolite,
Admir aroma crinului, fugară...

3

Admir aroma crinului, fugară...
Ca raza - sveltă, dreaptă-i este firea
Petala-i albă - pură ca iubirea,
Ce frageda juneţe o-nfioară,

Dar fii atent - prea multe, te omoară
Aceste flori, deşi uimesc privirea
Şi par să-ţi dăruiască fericirea
Prin frumuseţea lor sublimă, rară.

Un paradox cum se întâmplă-ades,
Deşi e mult prea lesne de-nţeles :
Aşa-i natura - veşnic ne şochează...

Ci uneori îmi pare o trădare -
Perfidia aceasta crunt mă doare
Şi inima de dor mi se cabrează.

4

Când inima de dor mi se cabrează,
Speranţa-mi ca un abur se topeşte,
Se-ntâmplă să-i şi-njur moldoveneşte
Pe toţi - miniştrii, oamenii de vază...

Patriotismul? Nu e doar o frază
Cu care un popor se amăgeşte?
Îmi vine să exclam : Doamne, păzeşte
De cancerul verbal în metastază!

Un paradox şi-aici, dar ştiu prea bine,
Că dragostea ce-o port în piept la mine
Pentru poporul meu - ea mă salvează...

Cu ea mă simt păşind în nemurire -
Mă las cuprinsă de nemărginire,
Vibrând cu Universul într-o fază.

5

Vibrez cu Universul într-o fază
Şi simt că sunt mai sigură de mine
Când beau din energiile divine -
De parc-aş trece-n altă ipostază.

În alt diapazon îmi luminează
Şi soarele din cer; Atunci, în fine,
Micimile vieţi-mi sunt străine,
Pământul neclintit îmi stă la bază.

Sunt gata să împart cu toţi misterul
Acestei stări de forţă... Efemerul
Se sparge-n stânca asta solitară.

Când noaptea lin se lasă, ca o ceaţă,
Arunc calvarul grijilor din viaţă,
Absorb din lut esenţa mea primară.

6

Absorb din lut esenţa mea primară,
Mă contopesc cu tot ce-i viu pe lume -
Naiadă în a valurilor spume,
Driadă în pădurea seculară.

Cu arborii renasc în primăvară
Şi dau cu ei în floare - fără glume!
Aceste mici minunăţii anume
Îmi fac senzaţia vieţii clară.

În miezul codrului mă simt acasă,
Ating cu geana cerul de mătasă
Şi fruntea mi se mistuie în pară...

În arşiţele verii cu mirare
Din cupele ei pline cu vigoare
Sorb adierea vântului de vară.

7

Sorb adierea vântului de vară,
Ce poartă rodul lanului în spate -
Cu boabe de polen, înmiresmate
El fecundează grâul şi secara.

Această pâine-i dulce şi amară,
Dar zi de zi cu ea ne ţinem, frate,
Ea scoase din nevoi nenumărate
Şi neamul, şi familia, şi ţara.

Nu voi să iau nici cea mai albă pâine
Din alt pământ, din mâinile străine,
Căci maica noastră glia se-ntristează.

Mi-a-mprumutat orice atom din mine
Şi mă hrănesc din ea - aşa e bine -
Să-i prind cu gura ploaia, roua, raza...

8

Eu prind cu gura ploaia, roua, raza -
Orice-mi trimite cerul şi destinul;
Suport plăcerea, umilinţa, chinul,
Şi toate-adânc în suflet ma-ncrestează.

Eu le accept pe toate, cât durează
Această viaţă, căci urăsc suspinul.
Dulceaţă şi venin - aşa e vinul,
Deci bea - şi Dumnezeu te aibă-n pază!

Să joci, de ai intrat cumva în horă -
Ai de trăit un an, o zi, o oră?
Nu-ţi este dat să le cunoşti pe toate...

Dar am oricând o scumpă mângâiere -
Să simt Frumosul până la durere
Mă bucur pururea, că mi se poate!

9

Mă bucur pururea, că mi se poate
Să simt căldura ţarinii străbune,
Când bat călcâiu-n horă, să răsune
Ecoul peste văi şi peste sate.

În glia asta inima-mi se zbate,
Din ea răsare versul meu pe strune
Şi-n ea mă voi întoarce, când să sune
Va fi cel ultim ceas al vieţii...Vade!

Va spune Moartea, - vino, hai cu mine...
Şi voi pleca spre zările senine
Primindu-mi şi osânda, şi tainul.

Dar cât trăiesc - cu zâmbetul pe faţă!
Să râd, să plâng, să lupt cu rău-n viaţă,
Să beau licoarea vieţii, ca rubinul...

10

Eu beau licoarea vieţii, ca rubinul,
Vrăjită de sclipirile-i solare
Şi beată de aromele-i amare -
Nedespărţit de trandafir e spinul.

Eu nu mă plâng, că mi-am ratat destinul,
Deşi am tras necazuri, şi mă doare,
Dar am avut tărie şi răbdare -
Nu-i chip să-ţi iasă-ntruna doar cu plinul.

Greşit-am des, dar nu din rea voinţă,
Am fost senină chiar şi-n suferinţă
Şi n-am lăsat să mă sufoce splinul.

Păşind mereu cu fruntea ridicată
Am stors din rodia vieţii toată
Dulceaţa, şi tăria, şi veninul!

11

Dulceaţa, şi tăria, şi veninul
Fac existenţa noastră precum este -
Haină, sau frumoasă ca-n poveste,
Sau neagră, sau mai albă decât crinul.

Dar eu îi sunt şi robul şi stăpânul -
Cad în abisuri şi mă urc pe creste,
Fac vânătăi şi răni, îmi joacă feste,
Ci tot câstig în lupta cu destinul!

Câstig această boltă azurie,
Toloacele în puf de păpădie
Şi primăverile înmiresmate.

Acestea le ador la nebunie
Şi-n frumuseţea lor pe-o veşnicie
Aş vrea să mă dizolv încet... În toate!

12

Aş vrea să mă dizolv încet în toate -
Să alăptez cu dor întreaga fire,
Turnându-i dureroasa mea simţire
În toate florile, în orice vietate.

Spre ea înalţ aceste mâini crispate,
Spre ea îndrept sfioasa mea privire,
În muta rugăciune de iubire
Ce sufletul mi-l scaldă-n voluptate.

Extaz şi chin... O sete mă sfâşie
De-a tinereţii apă veşnic vie,
Deşi-mi coboară iernile în plete.

Iubesc şi cuget, arde-a mea făclie,
Dar voi întoarce sacra datorie
Când potoli-se-va această sete...

13

Când potoli-se-va această sete
De Dragoste, Frumos şi Poezie?
Atunci doar, când în inima pustie
Se va-ntrona răceala... Nu pot crede

Că osteneala cu mişcări încete
Din ochi va şterge râs şi veselie,
Că stelele vor înceta să-mi fie
Prietene fidele şi discrete.

Nu pot să cred că tot ce mă-nfioară,
Tot ce iubesc acum va fi să piară,
Că e zadarnic visul unei fete...

Ci dacă-i viaţa doar un vis de vrajă
Mă voi lăsa de moarte prinsă-n mreajă
Fără dureri şi fără de regrete.

14

Fără dureri şi fără de regrete
Voi părăsi această lume tristă,
Trecându-mi viaţa toată în revistă
Prin minte-mi trec imagini cete-cete.

Ştiu tainele-i şi micile-i secrete -
Ascund ades un zâmbet în batistă,
Având eu însumi suflet de artistă
Îi iert această farsă. Să se-mbete

Cu comedia azi jucată-n scenă
Cei obsedaţi de-o patimă obscenă -
Pe mine nada nu mă mai tentează.

Arunce-n aer fraze dulci, pompoase,
Pe mine doar în pace să mă lase -
Nu sufăr vorba spusă cu emfază.

15

Nu sufăr vorba spusă cu emfază,
Sunt simplă ca o strună de vioară,
Admir aroma crinului, fugară,
Şi inima de dor mi se cabrează.

Vibrez cu Universul într-o fază,
Absorb din lut esenţa mea primară,
Sorb adierea vântului de vară
Şi prind cu gura ploaia, roua, raza...

Mă bucur pururea, că mi se poate
Să beau licoarea vieţii, ca rubinul,
Dulceaţa ei, tăria, chiar veninul!

As vrea să mă dizolv încet în toate
Când potoli-se-va această sete -
Fără dureri şi fără de regrete...

Cu sincere salutari, Adela Vasiloi

lectura - de sakamonku la: 22/12/2004 19:47:37
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Oamenii...pe unii ii intalnesti la tot pasul ,dar nu-ti produc nici o impresie,ii uiti imediat.cu unii te intalnesti de nevoie;sunt persoane pe care iti amintesti ca le-ai iubit,dar nu-ti mai spun nimic...mai sunt acea categorie de oameni de care ,pur si simplu,ramai indragostit:crezi ca i-ai uitat si totusi le duci dorul atat de mult...
la fel e si cu cartile...imi place ff mult CARTARASCU(Nostalgia;Pururi tanar,infasurat in pixeli;Orbitor(Aripa stanga;Corpul),MARQUEZ(Un veac de singuratate;A trai viata pt a o povesti)BOTTON(Eseuri de indragostit;Kiss and tell)
imi aduc aminte ca mi-au placut mult in liceu Eliade,Calinescu,Cioran,Drumes...acum ,stim cu totii cum e :depinde in ce stare te afli cand citesti o carte ,cum o percepi.
Felicitari de Craciun - de (anonim) la: 25/12/2004 22:09:25
(la: Cele mai frumoase poezii)
SUnt Adela Vasiloi
Urez la toata lumea un Craciun fericit, multa sanatate si voie buna.
Va fac cadou o poezie de iarna:Înflorirea de iarnă

Înflorirea de iarnă, în parc,
Îmi oferă minunile sale -
În sclipirile-i alb-virginale
Mă deschid şi avid mă încarc
De un dor într-atât de imens,
De-o tristeţe atât de senină,
Încât lumea de-a pururi meschină
Fără voie se umple de sens...

Universul devine rotund -
Mai rotund, mai perfect ca o sferă -
În tăcerea lui alb-austeră
Ca-ntr-o ceaţă de vis mă cufund.
Pe aleile parcului azi
Trec ca umbra, cu paşi de panteră,
Scârţâitul zăpezii mai speră
Să mă afle aici, printre brazi,

Ci eu zbor către steaua din vis,
Prinzând flori de zăpadă cu gura,
Căci mă strigă, mă cheamă Natura
În poeticul ei paradis.
Ca zgârcitul, se pleacă din mers
Şi culege, sublima stăpână,
Pe oricine absoarbe lumină
Şi-i întoarce sclipirea... în vers.
Adela Vasiloi
mai intai promisiunea - de carapiscum la: 08/01/2005 05:24:29
(la: FILOSOFUL)
Stii ca o promisiune facuta e datorie de onoare... Recunosc faptul ca nu m-am straduit f. mult in construirea versurilor mele, a fost pur si simplu vorba de insiruirea celor simtite de mine. Si sper sa nu te supere ca am luat la modul personal ce ai scris acolo :} .

DE-AS FI IUBIREA

Tocmai singuratatea ma sperie de moarte,
Nu suferinta cruda pe care capu-mi plec
In fiecare clipa, din noapte pana-n noapte;

Iar suferinta asta nu voi ca sa o trec
Ci vreau cu drag s-o mangai- poate
Intr-un sfarsit voi reusi s-o-nduplec.

Mi-e frica sa-mi arat obrazul
Ce l-am lasat ades nepalmuit
Si mi-e rusine sa-mi arat extazul;

Chiar dorul meu l-am zugravit
Cand peste mine da necazul
Ca mi-a parut mult mai cinstit.

Drept sa iti spun, prieten de departe,
La cei ca tine vreau s-ajung
Macar cat ochii-mi pot sa cate;

Si fie drumul cat de lung,
De oi cadea in praf, pe coate,
Singuratatea voi voi s-alung.

Nu cred in mine, ca nu-s zeu,
Desi spre toti intorc privirea
Cea lacoma, de unic semizeu;

Dara dreptatea si iubirea
Raman de-a pururi telul meu
Pe cand ceilalti voiesc doar fericirea.

Mi-e mila sau mi-e sila uneori
De toti acei manati orbeste
A caror cizma neagra calca flori;

Si chiar de vad ca stratul se goleste
De ma cuprind in brate reci fiori,
Ii iert, caci viata lor boleste.

Oh, de-as fi eu acel ce umple lumea
M-as infunda in cea mai rece stanca
Si-as pravali pe mine culmea,

Apoi lumina ce soarele-o arunca
Mi-ar lacrima in ochi doar lunea
Pana ce m-as sfarsi in vis ca o naluca.

E-adevarat, aici sunt totul si nimic,
Unii ma vor aproape si altii ma gonesc,
Pot fi chiar mare si puternic, pot fi pitic,

Cu cei fara de lege nu voi sa ma-nvoiesc,
Am suflet tanar dar parul de bunic
Si asta e cosmarul pe care il traiesc.

Un singur loc mi-a mai ramas
Unde sa-mi odihnesc tampla straina
Si pot sa fac un ultim, lung popas:

Oh, scumpa mama, cu fata ta blajina
Inrourata-ades de plans si de necaz,
Mai lasa-ma odat la sanul tau cu smirna!…

Lumestii oameni cata placerile de-o zi
Si parca dinadins alunga nemurirea
Ce zace in uitare, la antici si in vis;

Se invoiesc cu totii sa afle lamurirea
Si cearca fara noima, ca un fugar proscris,
Sa-si uite fardelegea ce i-a adus pieirea.

Am invatat demult ce-nseamna sa iubesti
Dar cand credeam ca-i sorb suflarea minunata
Ascunsa intre file de mituri si povesti

Mi-a tras o palma grea ce-mi stinse verva toata
Si mi-a racnit severa: -Acestia nu-s onesti!
Atunci mi s-a strivit tot sufletul pe roata.

Dar ce sa fac cu firea-mi pacatoasa,
Ca am iubit din nou, cu patima nebuna,
Pana ce vocea ei tuna din nou geloasa

Si fara ca macar acum sa mai imi spuna
Imi prefacu iubita in harca cea gheboasa
Si ma lasa sa urlu ca lupul inspre luna.

Insa acum sunt prins in chingi si in robie:
Cu cat mai mult ma chinui sa uit de dorul ei,
Cu cat mai mult imi spun ca asta-i o prostie,

Cu toate ca respinge cu cruzi-i ochi de lei,
Nu pot uita argintul sclipind in pirostrie
Si gandul nu se-mpaca cu pumnii sai cei grei.

Probabil am sa mor visand de dor si jale,
Poate deja sunt mort si inca nu-mi dau seama,
De-as fi iubirea insasi, atunci de ce ma doare?

Pot trece peste toate, pot umili si teama
Dar sa nu-mi ceara nimeni sa calc la fel pe floare
Caci n-as mai fi eu insumi, cum poti sa iti dai seama.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#32961 (raspuns la: #32907) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: