pustie m sadoveanu

Aseara ma apucat bucataritul. Asa imi vine mie citeodata sa bucataresc, si stau ore in sir facind tot felul de mincaruri. Sotului ii place tare mult Ciorbica pe Coada de Vita si Tocanita de Pui cu Ciuperci in Sos de Smintina. Nebunie curata. Maninci pina prostesti nu altceva. Pe de-asupra am copt si niste vinete grasalane care acuma stau la scurs si care ma asteapta sa le fac dupamasa. De obicei cind fac mincare fac doar pentru cit mincam odata, asa ca in fiecare zi mincam altceva. Dar cind fac bunataturile mentionate mai sus atunci avem prilejul sa mincam de mai multe ori, lucru care-mi ofera timp sa fac si altceva.

Joia de obicei sotul se ocupa de gradinarit, deci a taiat iarba, a smuls buruienile si a curatat in jurul casei. Pe cind a terminat si eu eram gata cu toata mincarea. Nu s-a putut abtine sa nu manince o farfurie plina de ciorbica. Eu nu am mincat pentru ca tin la silueta, asa ca mi-am luat niste pepene rosu fara simburi si mi-am potolit setea, ca la noi sint niste calduri de nu razbeste aerul conditionat sa ne tina racoare. Apoi bucataritul meu a contribuit la mai mare caldura in casa. Oricum seara se face racoare si-atunci deschidem toate geamurile si toate usile sa se faca curent si sa miste aerul.

Gamalie nu stiu ce a facut aseara, cred ca a stat ascuns in casuta lui pentru ca era prea mare galagie afara. La un moment dat l-am vazut lungit ca o placinta pe terasa cu piciorusele din spate intinse si cu urechile lasate pe spate. Cind sta asa atunci se simte bine. Toata gradina este inconjurata cu o bordura de ciment de o latime de vre-o trei palme, si piciusca mea cind se zbenguieste ii place sa fuga pe bordura aia de zici ca-i la olimpice. Cind oboseste ori se ascunde pe sub tufisurile lui preferate ori se lungeste pe bordura sub bradul din curte. Am noroc cu el ca nu se prea ia de flori si plante, dar am observat ca-i plac frunzele uscate. Cel putin contribuie si el la curatatul curtii, nu?

Dimineata n-am chef sa ma trezesc niciodata, dar daca vrei sa traiesti tre' sa muncesti. Asa ca rutina a inceput din nou. Sigurul lucru care-i mai bun decit o cafea aromata este cind il vad pe Gamalie si cheful lui de joaca, azi dimineata era ca doua cani de expresso. Si cum n-am avut timp sa-mi fac cafea el a fost singurul contribuitor la desteptarea mea. Dar binenteles nu pot sa uit sa mentionez ca saruturile sotului meu la despartire si cuvintele lui de dragoste imi sint ca mana in pustie, si pentru mine mana vine in fiecare zi de citeva ori pe zi. Sint cu adevarat binecuvintata!

iubirea ta s-a intors la tine si a cautat sprijin pe umarul tau. cu aripile ei inegale, cu ranile singerind, pustie si batrina si cu drumuri umblate pe ici colo haotic. oricum...ea s-a intors la tine. si asta inseamna ca este a ta. o recunosti, nu-i asa?

mie mi-a placut foarte mult textul tau. sa mai scrii Cristian, caci scrii frumos.


*****************************
Sa nu uitam de cei mai tristi ca noi!

da, sunt doar un pusti. si am doar 20 de ani. si merci de comentariu. pe bune.

Cu toporu', sau, poate, cu Baltagul lu' Sadoveanu.
De mirare ca mai ramine ceva...
Numai doamnele sa nu hie prea pretentioase.
Se spune ca un om nu e scund atit timp cit picerele ating podeaua.
Avem, oare, vreo spusa pe chestie..?

in sfarsit, mai dau si de oameni care inteleg ca nu trebuie sa privim capatul tunelului ci fiecare bucatica, asa cum vine. Sorry ca impose dar sunt uimita de faptul ca site-ul e plin de tristete. Inteleg ca unul din scopurile acestui site este sa vedem ce mai fac si altii, cu tristetile si bucuriile lor dar perhaps este durerea ce ne inconjoara si nu ne lasa sa visam...

Anyway, nu sunt optimista din fire dar vad ca daca iau lucrurile asa cum sunt si nu le mai disec atata totul merge bine. Ma rog, am avut si ani foarte prosti dar am luat-o din loc fara sa ma mai gandesc la toate cele. Cred ca ce ne preocupa pe toti este "what if..." sau mai bine zis "drobul de sare"....

De aceea moto-ul meu este "Bucurati-va de tot ce va inconjoara" caci altfel ne ducem pe pustii...

PS sper ca makes sense.....

D O I N A
de Eminescu

De la Nistru pân' la Tissa
Tot Românul plânsu-mi-s'a,
Cã nu mai poate strãbate
De-atâta strãinãtate.
Din Hotin si pân' la Mare
Vin Muscalii de-a cãlare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o atin;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii,
Si strãinul te tot paste
De nu te mai poti cunoaste.
Sus la munte, jos pe vale
Si-au fãcut dusmanii cale,
Din Sãtmar pânã 'n Sãcele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet Român sãracul!
Indãrãt tot dã ca racul,
Nici îi merge, nici se'ndeamnã,
Nici îi este toamna, toamnã,
Nici e vara vara lui,
Si-i strãin în tara lui.
De la Turnu 'n Dorohoi
Curg dusmanii în puhoi
Si s'aseazã pe la noi;
Toate cântecele pier,
Sboara paserile toate
De neagra strãinãtate;
Numai umbra spinului
La usa crestinului.
Isi desbracã tara sânul,
Codrul - frate cu Românul -
De secure se tot pleacã
Si isvoarele îi seacã -
Sãrac în tarã sãracã!
Cine-au îndrãgit strãinii,
Mânca-i'ar inima câinii,
Mânca-i'ar casa pustia,
Si neamul nemernicia!


Stefane Mãria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las' Arhimandritului
Toatã grija schitului,
Lasã grija Sfintilor
In seama pãrintilor,
Clopotele sã le tragã
Ziua'ntreagã, noaptea'ntreagã,
Doar s'a 'ndura Dumnezeu,
Ca sã 'ti mântui neamul tãu!

Tu te 'naltã din mormânt,



Sã te-aud din corn sunând
Si Moldova adunând.
De-i suna din corn odatã,
Ai s'aduni Moldova toatã,
De-i suna de douã ori,
Iti vin codrii 'n ajutor,
Toti dusmanii or sã piarã
Din hotarã în hotarã -

Indrãgi-i'ar ciorile
Si spânzurãtorile!

Ai uitat de Robin Hood; Dupa 20 de ani, Vicontele de Bragelonne,Omul cu masca de fier,Laleaua neagra...; Fram, ursul polar; Cuore , inima de copil ; Fausta, Fausta invinsa, ... de Michel Zevaco, etc... :)
Mai era si Slavici, Sadoveanu, Petre Ispirescu, Creanga...
Sunt o groaza de carti care erau pe timpul lui Ceausescu, numai ca trebuia sa cauti, dar si cind le gaseai, ce fericit erai.

Draga valentinb, ai scris asa:

#1796 - Comentariu adaugat de valentinb la mar 21 Oct 2003 - 20:03 (...)orice OM care a pierdut 20 din membrii familiei la pogromul de la abator (...)adica acu o sa se gaseasca vreun doct care sa spuna ca marele iorga i-a indemnat pe legionari sa omoare evrei..(...)


**

1. Iata mai jos cate ceva care s-ar putea sa te intereseze. Si nu numai pe tine. Daca ai argumente care pot dovedi contrariul, le astept. Am spus argumente, nu vorbe aruncate degeaba.

(link la text http://www.geocities.com/alkimistul/ml/pogrom.html )

FALSUL "POGROM" DE LA ABATOR

-Profesorul universitar, Dir. al Abatorului, Radu Ieftimovici, spulberã legenda comunistã privitoare la "pogromul" de la Abator din Ianuarie 1941-

"Primele mistificari privind acest subiect, apartin ziaristului sovietic Ehrenburg in 1945, (intr'o conferinta la Atheneu), aplaudat de Ion Calugaru, Mihail Sadoveanu, C. I. Parhon, Traian Savulescu s.a., dand mana libera lui Nicolski si Draghici pentru exterminarea care a urmat. Au continuat cu acuze dl. Sandu David, presedintele uniunii Asociatiilor de Scriitori din Statul Israel, iar dintre romani: Marin Preda, Sergiu Nicolaescu s.a., au colaborat prin scenarii folclorice comuniste acuzand fara dovezi. In anul 1946, procuratura comunista se ocupa de Abator. Sunt chemati toti medicii si muncitorii angajati la abator in anul 1941. Faptele sunt intoarse pe toate fetele, se cauta neaparat vinovati sau tapi ispasitori, dar nu se gasesc si procuratura este obligata sa inchida dosarul. Dintre cei audiati, doar macelarul Horwat crede in pogrom, insa el nu era angajat al abatorului in 1941. In schimb, tinichigiul Segal, evreu, de buna tinuta morala, prezent acolo in 1941, declara ca nu a existat nici un pogrom. Cel cu declaratia falsa, macelarul, dupa cateva luni a fost numit in postul de director al abatorului.

Angajatii Abatorului Bucuresti, revoltati, au semnat o nota de protest impotriva mistificarilor pe aceasta tema in ziarele comuniste. Facsimilul acestui protest a fost inaintat ziarelor "Universul" si "Dreptatea", dar nu a mai fost publicat deoarece aceste ziare au fost reduse la tacere" (Zaharia Marineasa - "Pogromul de la Abator", in "Almanahul Gazetei de Vest - 1994", pag. 144). Iata, mai jos, desmintirea angajatilor de la Abator in anul 1941:

D E S M I N T I R E
"Subsemnatii, medici veterinari si functionari ai Abatorului Capitalei, luand cunostinta de articolele publicate de ziarele "Romania Libera", "Tribuna Poporului" prin care se afirma ca in abatorul Capitalei au fost ucisi ovrei, si de campania care se duce pe aceasta tema, de natura sa discrediteze institutia si oamenii ce o servesc, dam cea mai categorica desmintire, afirmatiunilor facute si declaram pe proprie raspundere ca faptele enuntate mai sus sunt de domeniul fanteziei". Urmeaza semnaturile (37)

Facsimilul scrisorii si semnaturile (pentru cei interesati), au fost deja publicate in ziarul"Expres Magazin", Nr. 13, Aprilie 1992 (laolalta cu declaratiile prof. univ. Radu Ieftimovici), cum si in "Almanahul Gazetei de Vest - 1994). Documentul in original: vezi arhiva ziarului "Dreptatea".

"In afara acestor desmintiri, se adauga argumentul cel mai important care nu poate fi contestat: cartea "Martiriul evreilor din Romania in 1940-1941", cuprinzand documente si marturii, editata de Centrul de Studii al evreilor din Romania in anul 1991, cu un cuvant inainte al Sefului rabin Moses Rosen, carte care are 327 pagini, din care 16 pagini cu fotografii, si in care nu se gaseste nici un cuvant despre existenta vreunui abator.

D-nii Norman Manea, Andrei Pippidi si istoricul Francisco Veiga (intr'o istorie recenta, aparuta la editura "Humanitas"), fiind vorba de o denigrare planificata, nu tin seama de aceste dovezi si continua dusmanos cu acuzatiile asupra unor evenimente care nu au existat.

Despre evreii morti in timpul zisei rebeliuni, acesta fiind un capitol separat, "Cartea Neagra", editata in 1946 de Comunitatea evreilor din Romania, recunoaste conditia de beligeranti, adica cea de luptatori a evreilor in rasturnarea regimului legionar si nu de simple victime ale antisemitismului; numarul evreilor fiind neinsemnat fata de numarul legionarilor morti in evenimentele din Ianuarie 1941. Cercetand cu amanuntime evenimentele din timpul zisei rebeliuni, nu vom descoperi nicaieri vreo condamnare adusa vreunui legionar pentru fapta de a fi ucis un evreu, desi stim cu totii ca Antonescu s'a luptat mult sa descopere o astfel de proba incriminatorie.

Se cunoaste de asemenea ca legionarii au fost ocupati cu apararea institutiilor publice in contra loviturii de Stat antonesciene; in plus, ca si in Revolutia din 1989, ca de altfel in orice situatii de aceeasi factura, periferia orasului, prin elementele ei, isi aduce o contributie violenta si haotica". (Zaharia Marineasa - ibidem -).


2. "Marele Iorga" a fost in anii deceniilor 2-3 din secolul trecut unul din cei mai virulenti antisemiti romani. Relatiile sale foarte bune cu A.C. Cuza, fondatorul gruparii "Liga Apararii Nationale" al carei unic scop era lupta impotriva evreilor, sunt cunoscute.


3. Doritorilor le stau la dispozitie cu lucrari istorice in format electronic sau tiparit. Printre altele,

"Holocaust in Romania?" (editat colectiv, 2001)
"Industria Holocaustului" (N. Finkelstein, 2001)
"Holocaustul: martori oculari sau legile naturii?" (2000, carte interzisa in 2002)
"Miscarea legionara si evreii" (Flor Strejnicu, 2002)

Mai puteti consulta si linkurile

*Atitudinea legionarilor fata de evrei:
http://www.geocities.com/alkimistul/ml/atit_evrei.html
*RESPONSABILITATEA VIOLENTELOR ANTISEMITE DIN ROMANIA (1941)
http://www.geocities.com/alkimistul/ml/resp.html

Acestea se afla puse in pagina mea, daca vi se pare, firesc, ca nu prezinta prea mare incredere, puteti cauta aceleasi texte si din alte surse.

Toate, inspre aflarea ADEVARULUI cel adevarat. Fara sa se supere nimeni.

Semneaza: un nevrednic, dar mandru urmas al "neandertalienilor legionari" Noica, Tutea, Cioran, Eliade, Gyr, Crainic, Steinhardt, Nicolau, Dimitriu, Cantacuzino, Polihroniade si multi altii ca ei.


Bogdan
http://ro.altermedia.info, cealalta fata a realitatii

Ingrid. Chestia cu musca nu este o poveste originala. In conceptia ta vaca este evreul, iar musca palestinianul. Din pacate pentru tine, un COMENTARIU IDENTIC A FACUT UN OFICIAL NAZIST, doar ca atunci el incerca sa explice persecutia evreilor nu pe cea a palestinienilor. A folosit aceasi parabola in care vaca erau germanii iar evreii mustele. Asta era inainte de solutia finala.

Aceeasi poveste cu vaca si musca, a fost folosita pentru a justifica excesele Ku Klux Klan-ului fata de negrii, evrei si comunisti. Albii erau vaca, ceilalti erau mustele.

Tie cum ti se pare sa folosesti metode naziste contra vecinilor tai palestinieni? Cit de uman ti se pare un asemenea procedeu?

Pe aici prin Luneta s-a mai vorbit despre acest nou zid al rusinii. “De ce sint patagonezii vinovati de Holocaust?”.
Se pot gasi orice fel de justificari pentru orice fel de actiune. Cert este ca acest nou zid al noii rusini, separa doua lumi pentru a le izola una de alta.
De ce ar fi mai justificat un zid israelian si de ce era rusinos unul al sovieticilor, nu pot pricepe daca aplic o singura masura: cea a bunului simt.
Daca insa unitatea de masura se modifica functie de interesele de moment, atunci pot gasi justificat orice fel de zid, oriunde si intre oricine: intre Manhattan si Harlem, intre Rahova si Ferentari, intre Popesti si Leordeni, intre Buda si Pesta, intre New si York. Orice crima poate fi scuzata pentru ca inaintea ei a existat o alta.

Cain ce ai facut cu fratele tau Abel?

“Somnul ratiunii naste monstrii” si “cine uita istoria, risca sa o repete” sint pentru mine principii de baza ale existentei.

De asta pot pricepe ce s-a intimplat in Orientul apropiat si mijlociu in epoca moderna.

Problema actuala dintre palestinieni si evrei pleaca din anul 1948 o data cu constituirea statului Israel.

Si totul porneste de la modul cum s-a constituit statul Israel. Aici este baza actualelor conflicte.

Un scurt rezumat.
Evreii au plecat din tara lor de doua ori. Nu stiu inca pe unde au ajuns (studiez) la a doua lor plecare, dar se pare ca au emigrat (o parte) spre marea Caspica unde au transmis (s-au asimilat reciproc) cu cazarii. Este o teorie, dar care explica de ce evreii au venit in Europa dinspre est si nu dinspre sud. http://www.christusrex.org/www2/koestler/
Nu toti evreii au plecat din vechile teritorii, nu toti s-au mutat, dar este sigur ca teritoriile au ramas suficient de pustii si mai ales neaparate militar si au fost ocupate de arabi. Sa nu uitam ca nici egiptenii de azi nu sint rude al lui Tutankamon sau ale Cleopatrei, sint tot arabi nu urmasii anticilor egipteni!

Cruciadele nu au gasit evrei in Ierusalim, ci musulmani. La inceputul anilor 1900 evreii din Palestina reprezentau cam 75.000 de indivizi. Migratia clandestina, cumpararea de terenuri pe bani putini au dus la cresterea ponderii evreilor in Palestina. Iata de ce vasele cu evreii emigrati din România de exemplu, STRUMA, au fost intoarse din drum si ajuns sa se duca la fund cu toti pasagerii.
In timpul mandatului Marii Britanii (protectorat), mai ales dupa WW2, s-a pus problema independentei Palestinei. Acolo insa locuiau 1.5 milioane arabi si circa 650.000 evrei grupati in enclave ce se intercalau pe tot teritoriul. Harta ONU pentru constituirea celor doua state, arab si evreu, arata asa: http://www.mideastweb.org/unpartition.htm.

Evreii insa nu au respectat aceasta rezolutie a ONU si au proclamat unilateral statul Israel pe tot acest teritoriu (atit pe cel arab cit si pe cel evreu) la data de 14 mai 1948 ora 18, cu 6 ore inainte ca mandatul britanic sa expire.
Statul independent Israel incepe sa existe de la 15 mai 1948, ora locala 0.00. La ora locala 0 si 11 minute SUA recunoaste noul stat. http://www.trumanlibrary.org/whistlestop/study_collections/israel/large/1948.htm

In aceeasi zi incepe primul razboi arabo-israelian. 780.000 de arabi din vechea Palestina se refugiaza in statele invecinate.

Din pacate statul contemporan Israel s-a nascut in conditiile in care cei care locuisera acolo in ultimul mileniu de istorie au fost furati de patria lor. Este sigur ca daca s-ar fi respectat rezolutia ONU nr. 181 alta ar fi fost pacea lumii de azi.
Iar cei care au trisat au fost evreii.
Dupa aproape 2000 de ani evreii si-au luat tara inapoi calcind fara mila pe cadavrele si casele celor care locuisera acolo 2000 de ani.

Tot ce a urmat sint doar consecinte, efecte.
Fiecare cu vaca lui…

Din pacate toti uita si fie OAMENI si se rezuma sa fie vaci sau muste. Cu schimbul..


“Somnul ratiunii naste monstrii”

de MIHAI EMINESCU

De la Nistru pân' la Tissa
Tot Românul plânsu-mi-s'a,
Cã nu mai poate strãbate
De-atâta strãinãtate.
Din Hotin si pân' la Mare
Vin Muscalii de-a cãlare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o atin;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii,
Si strãinul te tot paste
De nu te mai poti cunoaste.
Sus la munte, jos pe vale
Si-au fãcut dusmanii cale,
Din Sãtmar pânã 'n Sãcele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet Român sãracul!
Indãrãt tot dã ca racul,
Nici îi merge, nici se'ndeamnã,
Nici îi este toamna, toamnã,
Nici e vara vara lui,
Si-i strãin în tara lui.
De la Turnu 'n Dorohoi
Curg dusmanii în puhoi
Si s'aseazã pe la noi;
Toate cântecele pier,
Sboara paserile toate
De neagra strãinãtate;
Numai umbra spinului
La usa crestinului.
Isi desbracã tara sânul,
Codrul - frate cu Românul -
De secure se tot pleacã
Si isvoarele îi seacã -
Sãrac în tarã sãracã!
Cine-au îndrãgit strãinii,
Mânca-i'ar inima câinii,
Mânca-i'ar casa pustia,
Si neamul nemernicia!


Stefane Mãria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las' Arhimandritului
Toatã grija schitului,
Lasã grija Sfintilor
In seama pãrintilor,
Clopotele sã le tragã
Ziua'ntreagã, noaptea'ntreagã,
Doar s'a 'ndura Dumnezeu,
Ca sã 'ti mântui neamul tãu!

Tu te 'naltã din mormânt,



Sã te-aud din corn sunând
Si Moldova adunând.
De-i suna din corn odatã,
Ai s'aduni Moldova toatã,
De-i suna de douã ori,
Iti vin codrii 'n ajutor,
Toti dusmanii or sã piarã
Din hotarã în hotarã -

Indrãgi-i'ar ciorile
Si spânzurãtorile!

Ulciorul
Ramii sa mai ciocnim o cupa
La hanul vechi de pe coclauri
Caci pentru vin si pentru tine
Mai am in sin trei pumni de aur.
Ramii sa-nmormintam tristetea
Si setea fara de-alinare
Cu vinul negru de la hanul
Din valea umbrelor fugare.
Stii tu, frumoaso, ca ulciorul
Din care bei infrigurata
E faurit din taina sfinta
Din taina unui trup de fata.
L-a faurit cindva olarul
Cel inspirat de duhul rau
Din taina unui trup de fata
Frumos si cald ca trupul tau.
Inmiresmeaza-te, frumoaso,
Ca pe-un altar de mirodenii
Cit zarea-i plina de albastru
Si lumea plina-i de vedenii
Si-atit cit drumurile vietii
Mai au pe margini bucurii
Ca miine in zadar vei bate
La porti de suflete pustii.
Iubeste-ma acum caci anii
Nebanuiti vor pune friu,
Iar clipele iubirii noastre
Se scurg ca undele pe riu.
Ca miine-om putrezi-n morminte
Uitati, nepomeniti de nimeni,
Ca miine vor veni olarii
Sa fure lut din tintirime.
Iar trupul tau care mi-e astazi
Cel mai iubit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care
Vor bea drumetii pe la hanuri.

decit pustiul recilor camine, mincarea proasta si rara.
Sarmanii mei parinti!Sarmanii mei bunici, care au trecut prin toate.
Generatii sacrificate,

nu regret nimic decit timpul pe care l-am pierdut si sudoarea trista
a parintilor mei...

=--- ridicolul sedintelor de UTC, ca m-a ajutat D'zeu si nu am avut carnet de membru PCR...papungii si matele fripte de la 'comitete',
mizerie, mizerie, mizerie.

Iar voi de aici va induiosati asupra unei Eugenii!

A fost o personalitate charismatica cum nu intilnesti in viata decit daca ai mare noroc.
Anul 1986 cind am stat citeva zile de iarna in preajma domnului Noica la Paltinis a fost un an greu, din multe puncte de vedere. Incepuse sa se stringa shurubul in toate cele, eu aveam un Trabant si benzina era pe cartela, dar nu se gasea nici asa, am strins doua luni benzina ca sa ajungem la Paltinis, Victor Botez, care mi-a mijlocit aceste imagini, si cu mine. La Paltinis nimic nu era incalzit, lumina se stingea la fiecare 2 ore cam o jumatate de ora... in camera lui Noica erau 4-5 grade, chiuveta inghetza dimineata, el minca din niste pungi de plastic niste chestii incerte si reci aduse hat, din coltul celelalt al statiunii, de la cantina hotelului, care hotel nu avea nici ala incalzire.
Eu eram extrem de emotionat si ce pot spune precis e ca eram si extrem de complexat si sigur, el avea o personalitate charismatica si o inteligenta si o memorie cum nu am mai vazut - ca aparitie si ca prezenta mi s-a parut coplesitor. Ca admirator care a trecut pe acolo sunt absolut convins ca i-am lasat o impresie deplorabila, de bifat pe lista cu "si altii", peste toate cele aveam si un sentiment de teama difuza, dar totusi au fost facute citeva imagini importante, zic eu, de care acum iata, se bucura cel putin o editura care face bani buni cu ele.
Ar fi multe de spus si de povestit, si mult mi-ar place o data sa ascult benzile cu vizita mea acolo, pentru ca in `92 sau `93 am aflat ca erau microfoane si totul se inregistra de Securitate si toata corespondenta era oprita sau/si controlata. Eu i-am trimis imaginile facute cu el dar nu mi-a raspuns niciodata, nu stiu nici macar daca le-a vazut sau daca da, daca i-au placut sau nu.
Pentru mine acea intilnire a fost importanta, de abia de atunci am constientizat importanta si complexitatea portretului in fotografie, si reponsabilitatea imaginii. Fotografiile realizate arata frinturi din exact ce am vazut, nu stiu daca am surprins eul dinauntru dar cite ceva din ce se vede poate da..., plansa pe care scria, taiata rotund la o parte ca o viola, cartile de pe pat, din pat, de sub pat, chiuveta cu apa la rezervor si galeata cu zoaie de dedesupt( deci nu era nici apa curenta nici caldura si deseori nici curent electric...), cele trei haine si doua jersee, pipa, termometrul si borcanul cu flori uscate si cartea lui Eminescu de pe masa, imaginile de pestera neolitica de pe peretele de la intrare, poate si ceva din starile si intrebarile lui, masuta cu pastile si lanterna de la capul patului, ochelarii cu un bratz lipit cu scoci... imagini frinte si poate neesentiale ale unei minti sclipitoare, unul dintre marile suflete ale neamului, un ascet bogat cu un spirit urias...

Scrie la Pateric:

“Spunea un batrân ca era un frate care traia în liniste si tacere în chilia lui, si se zabovea pururea citind Sfintele Scripturi, patericele si vietile sfintilor parinti, si asa a petrecut douazeci de ani.
Dupa aceea, într-una din zile, i-a venit o umilinta si un gând ca sa iasa si sa mearga în pustie, sa petreaca în liniste fara de gâlceava, precum au petrecut si sfintii parinti cei de demult. Si asa a iesit din chilia sa si a plecat sa mearga în pustie.
Mergând spre pustie, l-a întâlnit avva Isac, care l-a întrebat, zicând: unde mergi, fiule?
Fratele i-a raspuns: douazeci de ani sunt de când pururea citesc Sfintele Scripturi, vietile si învataturile sfintilor parinti, iar acum vreau sa merg sa încep si cu lucrul, poruncile si învataturile pe care le-am citit.”

Dar, mergatorii in gipane si mertzane din viloaiele de azi nu citesc Patericul... tare sunt curios ce spune de aceste timpuri domnul Constantin Noica, de acolo de sus...

Seceta a ucis orice boare de vant.
Soarele s-a topit si a curs pe pamant.
A ramas cerul fierbinte si gol.
Ciuturile scot din fantana namol.
Peste paduri tot mai des focuri, focuri,
Danseaza salbatice, satanice jocuri.

Ma iau dupa tata la deal printre tarsuri,
Si brazii ma zgarie, rai si uscati.
Pornim amandoi vanatoarea de capre,
Vanatoarea foametei in muntii Carpati.
Setea ma naruie. Fierbe pe piatra
Firul de apa prelins din cismea.
Tampla apasa pe umar. Pasesc ca pe-o alta
Planeta, imensa si grea.

Asteptam intr-un loc unde inca mai suna,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Cand va scapata soarele, cand va licari luna,
Aici vor veni sa s-adape
Una cate una caprioarele.

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa tac.
Ametitoare apa, ce limpede te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care va muri
La ceas oprit de lege si de datini.

Cu fosnet vestejit rasufla valea.
Ce-ngrozitoare inserare pluteste-n univers!
Pe zare curge sange si pieptul mi-i rosu, de parca
Mainile pline de sange pe piept mi le-am sters.

Ca pe-un altar ard ferigi cu flacari vinetii,
Si stelele uimite clipira printre ele.
Vai, cum as vrea sa nu mai vii, sa nu mai vii,
Frumoasa jertfa a padurii mele!

Ea s-arata saltand si se opri
Privind in jur c-un fel de teama,
Si narile-i subtiri infiorara apa
Cu cercuri lunecoase de arama.

Sticlea in ochii-i umezi ceva nelamurit,
Stiam ca va muri si c-o s-o doara.
Mi se parea ca retraiesc un mit
Cu fata prefacuta-n caprioara.
De sus, lumina palida, lunara,
Cernea pe blana-i calda flori calde de cires.
Vai cum doream ca pentru-intaia oara
Bataia pustii tatii sa dea gres!

Dar vaile vuira. Cazuta in genunchi,
Ea ridicase capul, il clatina spre stele,
Il pravali apoi, starnind pe apa
Fugare roiuri negre de margele.
O pasare albastra zvacnise dintre ramuri,
Si viata caprioarei spre zarile tarzii
Zburase lin, cu tipat, ca pasarile toamna
Cand lasa cuiburi sure si pustii.

Impleticit m-am dus si i-am inchis
Ochii umbrosi, trist strajuiti de coarne,
Si-am tresarit tacut si alb cand tata
Mi-a suierat cu bucurie: - Avem carne!

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa beau.
Ametitoare apa, ce-ntunecat te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege si de datini...
Dar legea ni-i desarta si straina
Cand viata-n noi cu greu se mai anina,
Iar datina si mila sunt desarte,
Cand soru-mea-i flamanda, bolnava si pe moarte.

Pe-o nara pusca tatii scoate fum.
Vai, fara vant alearga frunzarele duium!
Inalta tata foc infricosat.
Vai, cat de mult padurea s-a schimbat!
Din ierburi prind in maini fara sa stiu
Un clopotel cu clinchet argintiu...
De pe frigare tata scoate-n unghii
Inima caprioarei si rarunchii.

Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau sa traiesc si-as vrea ....
Tu, iarta-ma, fecioara - tu, caprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt ii focul! Si codrul, ce adanc!
Plang. Ce gandeste tata? Mananc si plang. Mananc!

Nicolae Labis

Psalmul de tainã

O, tu aceea de-altadata, ce te-ai pierdut din drumul lumii!
Care mi-ai pus pe suflet fruntea si-ai luat intr-insul locul mumii,
Femeie raspandita-n mine ca o mireasma-ntr-o padure,
Scrisa-n visare ca o slova, infipta-n trunchiul meu: sacure,
Tu ce mi-ai prins de cantec viata cu brate stranse de grumaji
Si m-ai oprit ca sã mi-o caut la tine-n palme si-n obraji
Pe care te-am purtat bratara la mana casnica-a gandirii.
Cu care-am nazuit alãturi sã leagan pruncul omenirii.
Pur trandafir, batut în cuie de diamant, pe crucea mea
Si care-n fiece miscare pierzi cu-o petala cate-o stea.
Pãmânt figaduit de ceruri cu turme, umbra si bucate.

Tu care mi-ai schimbat cararea si mi-ai fãcut-o val de mare,
De-mi duce bolta-nsingurata dintr-o valtoare-ntr-o valtoare,
Si tarmii-mi cresc în jur cat noaptea, pe cat talazul mi se-ntinde
Si ai lasat sã rataceasca undele mele suferinde;
Unde ti-s mainile sã-ntoarca în aer caile luminii?
Unde sunt degetele tale sã-mi caute-n cununa spinii?
Si soldul tau culcat în iarba, pe care plantele-l cuprind
Si-asculta-n sanul tau suspinul iubirii, cucerit murind?

Tu ce nfiori pe sesuri plopii când treci din crestet la picioare,
Si prinzi de tot ce te-ntalneste o plasa calda de racoare.
Tu ce scrutezi, scotandu-ti sanii pe jumatate din vestminte
Ca sã-i sarute focul gurii, cuprinsi de maini cu luare-aminte,
Pustia vremii, strabatuta de soimi de scrum si de nisip,
Carora vantul le-mprumuta o-nfatisare fãrã chip;

Tu te-ai pierdut din drumul lumii ca o sageata fãrã tinta,
Si frumuseatea ta facuta pare-a fi fost ca sã mã minta.
Dar fiindca n-ai putut rapune destinul ce-ti pandi faptura
Si n-ai stiut a-i scoate-n cale si-a-l pravaIi de moarte, ura;
Ridica-ti din pãmânt urechea, în ora noptii, când te chem,
Ca sã auzi, o! neuitata, neiertatorul meu blestem.

NP:
E una din favoritele mele...

care mi-au placut:
Doamna Bovary",
Pendulul lui Foucault, Numele trandafirului,
Cel mai iubit dintre pamanteni
Ciclul Fundatiei
Magicianul
Picasso
Regii Blestemati
La rascruce de vanturi

din ceea ce am citit:
tot ce a scris Jules Verne
tot ce a scris Karl May
tot ce a scris DUMA
tot ce a scris Rebreanu
tot ce a scris Barbu Stefanescu Delavrancea
tot ce a scris Sadoveanu
tot ce a scris Ion Creanga

tot ce a scris James Clavel

tot ceea ce am citit mi-a placut mai mult sau mai putin
dar din TOT am invatat ceva:
important este sa intelegi MESAJUL.

(daca-mi permiti aceasta mica intimitate)lasa ca sunt destui cei care nu se simt bine,intregi si sanatosi daca nu injura :)),deci sa nu le simtim lipsa.
Trecind peste lucrurile astea,am observat in pozele tale predilectia pentru singuratatea copacului sau copacul singur pe diferite anotimpuri.Asta imi aduce aminte de anii de copilarie cand plecam la bunici cu trenul si stiu ca ma impresiona foarte mult campia intinsa,pustie,insingurata alaturi de o iarna saraca si-un cer trist...in rastimpuri mai vedeam cate-un copac golit.Tin minte ca-mi lipeam nasul de geam si priveam ore intregi imaginile astea care se derulau calme in fuga trenului si care altora poate nu le spune nimic,dar pentru mine erau spatiul,nemarginirea....

Apoi aburul care se ridica dimineata din pamantul cald,din vegetatia proaspata a zilele de vara...un alt motiv care imi place in pozele tale pentru ca m-a impresionat si-n realitate.

Mi-a placut natura,acum marturisesc ca-mi lipseste un timp al contemplarii.

Si acum te intreb,daca ai putea sa fii una dintre pozele tale,care ai fi?

Pai, nota nota bene: poti sa-ti obtii pasaportul in decursul unei zile daca esti in graba. Eu am facut cerere dimineata, si la ora 1:30PM a fost gata. Din motive de deces in familie. Dar nu a trebuit sa pup pe nimeni in f**d ca sa-mi faca o favoare. A trebuit sa platesc $75 in plus, care mi se returneaza o data ce le arat dovada (certificatul de deces). I LOVE THIS COUNTRY!
Nu fite, nu comentarii. Mi-au spus ca fac tot posibilul sa mi-l faca mai repede decit se cere prin lege (care ar fi inainte de ora 4, cind inchid), mi-au spus "thank you, sorry for your loss." si mi-au dat pasaportul. Simplu, eficace, ajutator.

In general sint de acord totusi, ca functionarii nu se omoara cu munca; adica, e mai lejer decit munca la patron. Dar tot asa, in general, serviciul este profesional si cit de cit bun. Si inca n-am vazut favoritism bazat pe rasa, culoare a pielii, samd.

Hai sa nu incep cu atitudinea celor din servicii (adica vinzatori, secretare, etc). Ma omoara astia de placere cind ii vad ca ma trateaza cu tot respectul (si cu zimbetul pe buze) cind cumpar (sau nu cumpar, ci numai ma uit) ceva, cind aduc inapoi un televizor care s-a stricat, sau pantaloni care nu-mi plac culoarea! Chiar si fara chitanta, c-am pierdut-o! Jos palaria. Dar nu fac abuz, bineinteles. Ca trebuie sa avem constiinta, nu? Altfel cum mentinem tara asta asa?

E o discutie aici in forum despre limba romana, si cum citeodata nu avem o traducere buna. Exemplu perfect: "have a nice day!" De obicei romanii isi spun (pe aici) "sa ai o zi buna." Nu e aceeasi ciorba de peste, dar merge.

Luna trecuta am fost in Ro la inmormintarea mamei. Dupa 14 ani am ajuns sa ma intorc si eu pe plaiurile natale, din nefericire, cu o ocazie trista. Printre tot feluri de shocuri, mi s-a intimplat destul de des sa merg sa cumpar ceva si vinzatorul/ea s-a purtat cu mine de parca mi-ar fi facut o favoare ca cumpar de la ei. e.g cautam niste tricouri negre, ca in graba am uitat sa le bag in geamantan. Intru intr-un magazin care se parea mai de doamne-ajuta (adica preturile erau mai mari), zice patronul: 'pai cred ca am unele in spate'. Zic eu: 'pai daca aveti, cumpar citeva'. Zice el: 'pai sint cam greu de gasit, ca le-am pus acolo la sfirsitul verii'. Zic eu: 'da... cind o sa va incumetati sa faceti efortul ala, fac si eu efortul de a scoate banii din buzunar'. Atunci s-a dezmeticit omul si-a spus ca sa trec miine, ca o sa le caute. SI ASTA ERA MAGAZINUL LUI! Deci profitul era direct. Pai stiti de cite ori m-am dus intr-un magazin din asta universal in Canada, si-l intreb pe cite un pusti de 18 ani -- care in mintea lui nu lucreaza, ci se gindeste la fete, hip-hop, si cine mai stie ce -- sa se duca sa caute eu stiu ce produs pe care nu-l gasesc pe raft. Fuge, cauta in spate, se intereseaza cind o sa fie cerut daca nu mai au, samd. Ei, o sa vina vremea si-n Ro cind o sa-si dea seama lumea ca nu asa se construieste o societate mai buna.

Am cam luat-o razna cu subiectul, mai bine ma opresc.
-Relu

Edgar Papu scria:
"ne deschide o poarta atit de larga asupra planetei,incit nu cunoastem nici un alt poet roman care sa -l fi egalat in aceasta absortie uriasa de spatii,de pamanturi,de oameni...Stefan Baciu de pretutindeni si de la noi."
La rindul sau fiul Scheilor brasovene nota in cartea "Insemnarile unui om fara cancelarie:"
Iata, asadar,ca acolo unde nimeni nu se astepta,va apare un Lucian Blaga la care un poet roman din Honolulu,ajutat de-un poet venezuelan din Caracas,a lucrat cu sarg si cu dragoste,ca sa redea vocea adevarata a celui ce a facut din Curtile dorului,nu numai un simbol,ci si o arhitectura de cuvinte si idei,mai puternica decat toate oprelistile si revizuirile de care a avut parte in viata.
Voi incheia cu acest poem,pe care l-am scris la Rio de Janiro in anii'50,cind Blaga era batjocorit si condamnatla tacere;
Elegie pentru Lucian Blaga
Ultima oara,pe-o strada insorita la Sibiu,
Ar fi putut,ar fi putut sa fie
Si la Berna sau la Viena.
Am schimbat citeva cuvinte si ne-am spus la revedere
poate la Paris,poate la Lisabona,in gind.
Cadeau pasari mari,fumurii,in toamna accea.
Pan murise de mult
si-o naframa de doliu nevazut flutura peste Sibiu
flutura peste Tara.
Ne-am strans mana
cand de fapt ar fi trebuit sa ne stergem o lacrima;
pe-o strada insorita,toamna la Sibiu,
inmanusat,palarie occidentala,
ultimul mare poet al Tarii
imi spunea
la revedere.
Undeva,pe-o strada pustie din Sibiu
statuia aceasta a ramas sapata in aer."

...ce carte as lua pe o insula pustie.De atunci am restrans si restrans lada cu carti de luat neaparat pe insula pustie, pana cand am ajuns la o singura pagina. Oricare. De Neale Donald Walsch. Mai intrebati-ma peste 10 ani acelasi lucru asa, pentru verificare...