comentarii

pustietate


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Atat de bine vorbesti despre - de grigore la: 08/11/2003 05:15:36
(la: Invatatoarea pentru mine)
Atat de bine vorbesti despre aceste lucruri, de inclin sa cred ca ai trecut prin asta. Dar spui ca nu. Atunci de buna seama cunosti pe cineva in situatia asta.
Eu am trecut prin asa ceva si stiu exact despre ce este vorba. Doar ca eu ma trezeam la 4 dimineata si mergeam 5 km pe jos printr-o pustietate de-mi ingheta sangele in vine. Mi-au dat putere ochisorii copiilor si parintii lor, care mi-au spus ca ma asteapta ca pe painea calda. Am plecat de acolo cu durere in suflet, dar mai merg din cand in cand de dorul lor.
#3697 (raspuns la: #2164) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mineri in sediul Romaniei libere - iunie 1991 - de Stefan Niculescu-Maier la: 18/02/2004 06:29:15
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
De dimineata am primit un telefon acasa prin care secretara ziarului ma anunta ca nu mai sta la serviciu. Un grup de muncitori din tipografie (condus de cateva femei!) incurajati de aparitia minerilor in capitala pentru a "face ordine" in Piata Universitatii, urcasera in redactie, tipasera isteric la singura persoana care se afla acolo la ora aceea (secretara respectiva) iar cineva o luase de par si o daduse cu capul de perete.

Instinctul mi-a spus in acel moment ca minerii vor ataca si sediile ziarelor. Si am plecat la redactie.

Am ajuns o data cu ei. Ii vad ca aievea, coborand dintr-un camion, inarmati cu bate si intreband de Bacanu. Am urcat impreuna cu ei la etajul 4 al corpului din stanga al Casei Scanteii, unde si azi se gaseste sediul Romaniei libere. Ei il cautau pe Bacanu, eu imi storceam creierii cum sa fac sa salvez linia de tehnoredactare computerizata care era "viata mea" si fara de care ziarul n-ar mai fi aparut cel putin o saptamana. Am intrat in vorba cu liderul lor (ulterior dovedit ca fiind agent de securitate). L-am intrebat ce trebuie sa facem, pentru ca sunt si eu un simplu cetatean care lucrez in Casa Scanteii, care am o simpatie deosebita fata de curajul si cinstea lor. "Trebuie sa-l gasim pe Bacanu" - a fost raspunsul, printre dinti. Stiam ca Bacanu nu este in tara. "Da, trebuie sa-l gasim pe Bacanu si sa-l intrebam ce-i cu porcaria asta" - am confirmat eu. Eu am sa-l recunosc pentru voi!

A urmat o cautare infierbantata prin birourile goale. N-au gasit pe nimeni "interesant". Doar la arhiva mai era cineva. Cateva momente de deruta generate de pustietatea redactiei mi-au dat o sansa. M-am urcat pe balustrada scarii de marmura si i-am spus unuia dintre cei care aveau aspect de "lider" ca am sa comunic ceva important. Acesta a facut liniste in grupul de circa 25-30 de mineri.
"Oameni buni - m-am adresat lor (imi amintesc doar aproximativ cuvintele, dar ideea este exacta). Eu voi fi martor ca nu s-a distrus nimic in redactia asta. Voi nu sunteti un grup care distruge, asa cum in mod nedrept v-a prezentat presa. Voi sunteti luptatori pentru dreptate si egalitate sociala. Uite - am adaugat. Mai sunt si alti civili (intre timp aparusera redactori de la alte publicatii, personal administrativ) de fata. Eu voi face personal lista de martori - am cerut de la cineva hartie si creion - ca sa dovedim ca aici nu s-a distrus nimic." A fost de ajuns sa ma aprobe cativa dintre cei din multimea de mineri manipulati, ca intregul grup sa imi dea dreptate. In aceste imprejurari, "seful" lor nu a mai avut ce face si le-a spus ceva de genul - "atunci hai sa mergem la masa, fratilor" (ulterior am aflat ca aceia care le organizasera venirea in Bucuresti le organizasera si masa...).

Momentul cel mai critic al acelei dimineti avea insa sa se petreaca in mai putin de 30 de secunde care au urmat. Un fost redactor al Romaniei libere, in dezacord cu noua conducere a ziarului (si cu o istorie personala imposibil de reabilitat dupa zecile de articole pro-ceausiste scrise de-a lungul anilor) m-a recunoscut si l-am vazut cum deschide gura sa le spuna minerilor cine sunt. Am sarit de pe balustrada pe scara, in dreptul lui, si i-am soptit printre dinti: "daca deschizi gura, le spun ca esti mana dreapta a lui Bacanu. N-o sa apuci sa mai spui nimic. Asa ca ia-o incetisor pe scari si fa-te pierdut. Dupa momentele astea, pe cine o sa creada? Pe mine sau pe tine?". Omului i-au cazut umerii si-a plecat.

I-am insotit pe mineri pana la iesire. Aici ma astepta una dintre cele mai mari dezamagiri ale vietii. Cocotati pe ferestrele mari ale sediului lor impetuos din cladirea principala, redactorii gazetei "Adevarul" - fosta "Scanteia" - organul PCR - aplaudau frenetic presupusele fapte ale minerilor. Acea imagine imi va ramane vesnic pe retina.
Minerii s-au aruncat in camion si au plecat triumfatori la masa pe care le-o pregatisera Iliescu si ai lui.
Eu am revenit in redactie si s-au gasit ulterior 2-3 voci ale unor colegi care sa ma acuze ca am salvat calculatoarele de la distrugere, "ca am fi obtinut imediat altele noi, din Vest". Exista mecanisme ale logicii absurde, lasitatii si prostiei pe care nu le voi accepta in veci.

#9898 (raspuns la: #9888) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:) - de christina la: 26/06/2004 14:18:49
(la: Poze franciliene)
mentiunea cu publicatul a fost o gluma si sper ca ai receptionat-o ca atare. :)
iar despre copyright..nu incape vorba...eu m-am oferit sa le trimit, fara a lua in calcul vre-un drept de autor! :)
multumesc de sfat si ma bucur ca ti-a placut poza cu pisicutza :)
o gasesc expresiva...este una dintre cele mai iubite de mine!
stilul tau este total diferit de al meu. in pozele tale este sau multa miscare, animatie sau, la celalalt pol, maretie arhitecturala, pustietate chiar...singuratate, eternitate...
oricum, o sa-ti mai vizitez site-ul sa vad ce mai ai nou.
spor la fotografiat!

christina

"imi apartsii deja"Angal-atu... - de DESTIN la: 30/07/2004 23:42:01
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Din ce pustietate ai mai aparut si tu,Angal-atu?
Cu ce drept vorbele tale mizere,ocupa acest spatiu al civilizatiei?
Poate nu este vina ta?o eroare genetica sau interese meschine?


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#18648 (raspuns la: #18524) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Se spune ca pentru a fi f - de (anonim) la: 17/11/2004 16:58:51
(la: Durerea adusa in suflet de sinuciderea celor doi tineri)
Se spune ca pentru a fi fericit trebuie mai intai sa suferi,sa timti durerea in suflet cu adevarat,dar stau si ma intreb daca suntem pregatiti sa suportam durerea.Se pare ca cei doi tineri nu au fost pregatiti,dar oare de ce?Oare pentru ca traim intr-o lume in care draagosstea de semeni a deveenit o ipocrizie,unde durereea a atins apogeuu,unde suntem inconjurati de oameni daar ne simtim ca in pustietate?Nu vreau sa par un pesimist dar singura noastra salvare e vindecarea sufletului,atat de mult incercat in ziua de azi.Cand credinta in oameni nu mai exista,trebuie sa crezi in alceva.Pentru unii aceasta credinta inseana bani,pentru altii sport,muzzica etc...iar pentru altii(din ce in ce mai putini ),inseamna Dumnezeu.Nu mai vreau sa va plivtisesc,asa ca va las cu bine si sa aveti grija de sufletele voastre.
#29040 (raspuns la: #28702) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bushica si personalitatea.... - de maico la: 24/12/2004 15:51:44
(la: Bush-Personalitatea Anului)
buna d-lor.ciudat mod de a aprecia personalitatea...tind sa cred ca in zilele noastre astea insorite minciuna,meschinaria ,si perversiunea au ajuns la loc de frunte!de fapt iubitziilor asta a fost dintodeauna ,doar masa de oameni in trecut nu era asa de politizata si domnii politicieni isi faceau de cap cum vroiau, exemple sint destule vezi istoria contemporana...(brejniev,nixon,mao,kim ir sun,ceasca,fidel...etc,etc,s.a.m.d.,si lista se va termina la loc de frunte cu prietenul nostru bushica!!!el e cel mai indraznetz!pt. ca deocamdata!!!!da deocamdata nu are cine sa-i dea peste funduletz!!!dar fratzii europeni cresc intre timp,iar chinezii la fel iau "vitaminizante puternice de crestere"impreuna cu principalul aliat(de recenta achizitzie)Rusia...sa nu uitam ca nimeni nu a putut sa dicteze in lume, doar temporar!!!...paradoxal nu-i asa?la asa supraputere...nici intr-o pustietate ca si Afganistanul nu au reusit sa faca ordine...ha, ha .asa ca o sa ne putem baga in liniste in vena mai departe fara frica ca nu se va mai gasi marfa...nici macar plantatziile de mac nu sint in stare sa le distruga...doar in capitala mai bat toba sa spuna stirile!....ha,ha. ah superputereo!!!!si exemplele continua mai departe....iar cu personalitatea:asta e ca si lozinca:prostul daca nu e si fudul nu e prost destul!asa si cu desemnarea respectivului de catre o revista care se bazeaza pe niste sondaje facute sau "influentzate"a unei mari partzi a natziunii respective(El nu a fost ales de mine, ci de poporul lui)asa ca ei se fudulesc!!!!la, la, la, ce bine ca nu trebuie sa fac parte din respectiva natzie, ci doar sa-i compatimesc de la departare!!!!craciun fericit la totzi cei de neam superior(romanesc).
Bineeee, ii las ca au si ei s - de mya la: 26/01/2005 22:43:31
(la: Trancaneala Aristocrata)
Bineeee, ii las ca au si ei sarmul lor.

Ia ziceti repede daca ar fi sa
alegeti intre o seara la discoteca
si una in desert cu cortul, in pustietate
sau in varf de munte...ce ati alege?

Da' nu va ganditi prea mult,
raspundeti instantaneu :)))
#34631 (raspuns la: #34628) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hai sa trecem la altceva..:) - de Jimmy_Cecilia la: 20/05/2005 22:34:39
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
sa nu-mi spunetzi ca horica a plecat...
a a plecat?????? hâhâhâha^.. fara sa-mi spuna la revedere, fara nici un pupic.. :))
pt noi astia amarâtzii care nu mergem la lac...??
dar se poate?? nu i-e rusine???

si tu belle,
o intinzi? mai ce pustietate....
atunci care ramane???

s-a intors RSI?? deja o treaba buna,
si cu ea am avut multe prize de bec in trecut, ca si cu athos,
dar era de "razboi bun"... imi respectam adversarul...
da' n-am stiut nici o adata daca RSI e fata sau baiat...
cine-mi zice?

atunci athos pleaca si el??
sTrudel si don...(e adevarat ca strudel s-a sporshit la athos...
unde-s???
se curatza de miericica???
#50186 (raspuns la: #50179) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
okiei..:-) - de Ivy la: 26/08/2005 23:24:33
(la: Trancaneala Aristocrata "5")
da ce pustietate azi prin cafenea..

mai am si eu o ora si ma evapor..ma rog, o ora si un sfert..
si pina luni nu ma mai ating de ..pomputer..:-)))

am sa lenevesc la soare..am sa citesc si am sa maninc ice
cream buna, buna de la gelato..:-)))
#68326 (raspuns la: #68325) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
diferenta de perceptii... - de some1 la: 19/09/2005 20:54:07
(la: Povestiri fara sens - Alex)
Bine…poate ca "puternic" nu era cuvantul cel mai potrivit, dar imi mentin parerea: alex ar putea fi unul dintre cei fericiti. Recunosc, obisnuinta cu esecul nu ne face mai puternici, dar depinde ce intelegem prin acele "goluri" de care vorbeam. Sincer, eu le priveam mai mult ca pe niste "pustietati", ca pe niste pierderi, nu ca pe niste esecuri lamentabile de pe urma carora nu ne mai putem ridica- caci daca ar fi asa, atunci de ce ar mai fi Alex atat de entuziast? In plus, si obisnuinta asta e discutabila: una e sa te obisnuiesti cu gandul ca vor veni, dar sa lupti cu tine impotriva lor-pt a nu te lasa prada (caz in care eu consider ca poti deveni si un pic mai puternic—dupa ce te-ai lovit de cateva ori cu capul de sus—poate e vorba de experienta) si alta e sa te obisnuiesti cu prezenta esecului atat de mult incat sa devii impasibil la ceea ce ar putea sa se intample cu tine in continuare, sa nu te intereseze ce ar putea sa-ti aduca esecul, in ceea in ce ar putea sa te transforme.
Poate ca e vorba doar de conceptii, poate ca e vorba doar de modul in care percepem, intelegem golurile.
Cred ca toti oamenii au ceva masochist in ei---nu vreau sa deviez de la subiect (nu stiu daca nu am facut-o de la bun inceput), dar mi se pare ca toti ne simtim uneori bine pt ca avem sansa de a strange un gol (orice am intelege prin asta). Ce facem cu ele? Sau ce ne fac ele noua? Ramane de vazut…depinde de fiecare dintre noi, de modul in care percepem golurile si in care le folosim- unii sunt de parere ca "ceea ce nu te omoara te face mai puternic", nu? Oricum, pt mine "golul ca esec" era de fapt "golul ca pustietate"
#73231 (raspuns la: #73135) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
some 1 - de Radu Herjeu la: 20/09/2005 13:56:34
(la: Povestiri fara sens - Alex)
Da, intr-un anume sens, golul inseamna pustietate. Dar, cel putin in cazul acesta al lui Alex, nu l-am vazut ca pe o pustietate aparuta in urma unei pierderi ci aparuta ca efect al incercarii de a se umple cu altceva decat e potrivit formei golului... Pentru ca eu cred ca toti ne nastem cu un gol pe care incercam toata viata sa-l umplem... Alex e constient de golul lui, dar incearca sa-l umple cu... tot felul de alte lucruri care se dovedesc doar nascatoare de alte goluri... sau, daca vrei, de fiecare data golul primordial se largeste cu o noua pustietate.
Dar tot nu inteleg de ce e printre cei fericiti... Din pacate, cei mai multi oameni, dupa ce colectioneaza o gramada de goluri, le cad prada... Sau, daca vrei, pustiul devine atat de mare in ei incat se ratacesc...
#73324 (raspuns la: #73231) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Da - de TeodoraPA la: 16/02/2006 10:31:20
(la: Ati adopta un copil?)

Am 27 de ani, nu am inca copii... Imi doresc foarte mult un cpoi, doi copii, poate chiar trei, dar uite ca asa a fost. Deja m-am gandit ca daca nu voi avea unul al meu, adica nascut de mine, atunci voi avea unul al meu, adoptat. Sau se mai poate si sa adopt dupa ce nasc eu unul. Mai vedem.
Insa viata fara copii e o pustietate.
viata pur si simplu... - de emotie la: 19/03/2006 11:16:37
(la: viata pur si aimplu)
sunt abia iesita de pe bancile facultatii...eu zic ca abia acum voi vedea si simti ce inseamna viata,nu?credeam ca imi va fii mai usor sa fac ce mi-am propus inca din timpul scolii,insa e chiar greu de realizat ceva ...lucrez intr-o institutie respectabila,salar satisfacator pt un om fara experienta,insa pe plan sentimental...pustietate,la fel si cu prietenii...nu o iau pe dealuri:)dar nu cred ca e un inceput de viata prea frumos...dar nu ma multumesc cu atat,vreau mai mult...asa e viata?nu,e asa cum o facem noi ........inca sunt incepatoare...sa-mi tineti pumnii!
"Si totusi orice are o soluti - de Daniela Nita la: 06/04/2006 19:53:50
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
"Si totusi orice are o solutie in viata, mai putin un singur lucru:moartea.Pe linga aceasta, iubirea e ceva trecator, prea efemer.
O persoana poate fi eliminata din minte doar cu ajutorul altei persoane.
Cred ca sufleteste nu suntem niciodata singuri, tinjim intotdeauna dupa cineva."

Este o contradictie de termeni aici. Daca nu suntem niciodata singuri sufleteste, de ce tanjim intodeauna dupa cineva? Eu vad lucrurile din perspectiva opusa, dar pornesc de la aceiasi indicativi: iubire, moarte, singuratate.
Iata:
Intr-adevar, moartea e unica experianta umana care nu are solutie, dar ea este totodata destinul fiecaruia dintre noi. Singura modalitate prin care omul poate infrunta si suporta ideea mortii este iubirea. Asta nu inseamna insa ca ea (iubirea) este un simplu mecanism de apararea menit sa ne indeparteze atentia si gandurile de la finalitatea inevitabila si groaznica a vietii. Iubirea are multe fetete. In ceea ce priveste iubirea de cuplu, ea este o cautare a unei persoane capabila sa ne ofere linistea, siguranta si tandretea de care avem nevoie intr-un anumit moment al vietii. Cand toate acestea lipsesc, iese la iveala singuratatea (care exista in permanenta in noi, dar ramane in stare latenta in prezenta persoanelor iubite), care predispune la melancolie, acea dimensiune specifica fiintei umane.

Intr-un anume fel, sufleteste suntem intodeauna singuri. Tanjeste dupa cineva cel ce intr-un anumit moment al vietii, dintr-un motiv sau altul, nu-si este suficient siesi. Cred ca traim vremuri in care numarul celor care se inscriu in aceasta categorie este in plina crestere. Pe vremuri, omul putea face calatorii indelungate in pustietate fara a innebuni de singuratate, ci intorcand-se spre sine si, implicit, spre Divintate. Astazi, toata lumea isi plange de mila, nimeni nu mai gaseste in el resursele sa-si consume in sine durerea si tristetea si, de fapt, nimeni nu vrea s-o faca!

#115722 (raspuns la: #114596) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ultimul om - de cristian miron la: 02/09/2006 10:04:33
(la: Singur pe pamant)
ultimul om? bataie in usa?
ultimul ,ca termen , il poti asocia cu moartea;
bataia in usa? cu speranta...
am citit odata o povestire SF pe acest subiect,deci nimic nou ca tema;
ultimul om? nu poate exista asa ceva;omul e asociat cu umanitatea,e parte integranta din umanitate,iar umanitatea e un numar de indivizi, e o organizare sociala de un anumit nivel;orice specie e compromisa cind numarul indivizilor scade sub un anumit nivel; pentru om cine stie care ar fi acest numar,in nici un caz unitar;omul,ca individ,dispare odata cu omenirea,pot supravietui,doar temporar, exemplare ale speciei,dar visele vor fi disparut de mult..
...acum: citi oameni singuri nu trec prin aceasta experienta? citi izolati ,in mijlocul pustietatii sau in plina aglomeratie urbana,nu traiesc drama singuratatii?citi nu ne-am simtit singuri pe pamint?
ce poti simti in momentele de singuratate sau izolare?unii au produs opere ,altii s-au sinucis; ce simte un sihastru,retras de ani buni din mijlocul oamenilor cind aude o bataie in usa? ce a simtit ultimul vorbitor ramas in viata al limbii ouadane cind a auzit oukele(salut) intr-o dimineata? ce au simtit robinson crusoe,gagarin,robert scott?

ce inseamna un raspuns serios la toate astea?
Comentariu(4) - de Motzoc la: 23/03/2007 16:30:03
(la: Filmul documentar "The Secret")
Marea ureche a existentei aude tot ce spui!

De cite ori te gasesti inconjurat de o plasa uriasa de ceata, din care curg gindurile tale de suferinta, credinta ca o fiinta anume nu te iubeste, sentimentul ca esti parasit, ori acela ca toate iti merg de-andoaselea?
De cite ori ti-ai consumat noptile in insomnii rebele si zilele tale le-ai irosit in iritare, in ingrijorare, in deprimare, ori in angoasa profunda, fara sa stii ca fiinta sau starea de lucruri la care te gindesti "are urechile" chiar linga respiratia ta? Oricit de marete ar fi distantele care ne despart, la cel mai profund nivel al fiintei noastre sintem in acelasi punct, in aceeasi misterioasa si maiestuoasa respiratie. Urechea lui Dumnezeu pare ca sade lipita de orice adiere de vint la care ne gindim, asa incit vintul insusi poate auzi gindul nostru despre el, cum noi putem auzi gindul vintului despre noi! Dialogul interior ar putea fi o forma de conversatie la fel de reala, de palpabila si de clara cum este cuvintul pe care il scriem, or mingiierea pe care o daruim unei fiinte dragi.Cind ne credem singuri si ne permitem sa graim in noi insine verzi si uscate, "marea ureche" a existentei aude si transmite "verzile si uscatele" noastre in eter, dar niciodata la intimplare... Pare ca locul pe care il evoci cu mintea, ori cu sentimentul tau apare acolo unde esti, acolo unde il gindesti... Fiinta la care te gindesti se si infiinteaza in tine, de indata ce te-ai gindit la ea... Te-ai intrebat, oare, ce conversatie ai cu fiinta iubita, cu dusmanul tau, cu situatia care te framinta? Ce-i spui tu omului pe care il iubesti atunci cind - in pustietatea noptilor nedormite, or in fierbinteala zilelor - te gindesti: "Nu ma iubeste, mai bine ar fi sa gasesc ceva mai bun de facut... Acest om imi face rau intentionat"! Si cit de multe spune mintea stresata. In sinceritatea ei absoluta, fiinta ta transmite celuilalt toate acestea ca pe niste cereri, care se vor supune aprobarii... Iar acela, omul iubit, ori dusmanul, oricine se afla in mintea ta se poate trezi impulsionat frenetic sa te paraseasca, ori daca esti gelos sa-si caute o iubire potrivita... Iar dusmanul ar putea simti o dorinta fierbinte de a te agresa cu virf si indesat! Si apoi tu vei spune:"El e vinovat"... "Eu sufar"... Si este adevarat. Tu suferi. Dar mai ai si alta optiune. Sa-ti amintesti ca nimic, absolut nimic nu ramine ascuns, cum a spus si Iisus. Marea ureche divina, plina de iubire si compasiune, asculta tot ce spui in ascuns. Tu ce spui cu vorba, ori cu mintea, tu ceri. Si, pentru ca vorbesti atit de mult despre supararile tale, despre cit de neiubit esti, despre esecuri si suferinta, se poate sa primesti toate acestea... Daca stii ca poti primi ce gindesti, atunci ai putea sa elevezi discursul tau interior... Vorbeste frumos cind esti singur si, cind te auzi vorbind urit, ori plin de frica, deprimat sau impovarat de vreo problema, aminteste-ti ca s-ar putea sa auzi... pe cineva care-si plinge de mila... Un altul nefericit... Incurajeaza-l - chiar daca ti se pare ca vorbesti singur! Cu totii vorbim singuri mai mult decit o facem cu altii... Vorbeste singur cit vrei, dar spune tot ce-i mai minunat. Tot ce-ti place mai mult... Tot ce ai vrea sa fie, tot ce te-ar ajuta sa te simti dintr-o data imparat in lumea ta interioara. Cu timpul ai putea constata ca... se aude pina-n mintea cui nu te astepti! Ca frumusetea cuvintelor tale launtrice devine iubire, succes, bucurie sau fericire in viata ta de zi cu zi...



#180076 (raspuns la: #180024) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
venim incoa`....... - de cosmacpan la: 27/07/2007 18:57:08
(la: de ce furi ma?)
oh Doamne, si eu care credeam ca nu mai vad picior de om prin pustietatile astea
ca uit cateodata sa mai aprind focul sisa aduc spre aderev de tot ceea ce era sortit....multam de ajutor si mai poftiti pe la noi.
#220271 (raspuns la: #220251) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cosmacpan - de Cri Cri la: 27/07/2007 22:21:34 Modificat la: 27/07/2007 22:24:08
(la: de ce furi ma?)
"Intr-o zi, un biet om si-a oprit teleguta cu pepeni la marginea drumului si s-a intins ca sa se odihneasca intre pepenii lui, care tineau racoare, ca sa traga un pui de somn.
Ingerul lui, care gafaia putin in urma, il ajunse insfarsit si-l privi ingrijorat: "Saracul, a tras de unul singur la caruta! Il bate soarele exact in cap! Daca pateste ceva?", se ingrijora ingerasul.
Un dracusoar care n-avea treaba, ba chiar mergea pe drum agale, dar in sens invers cu ingerul, se opri si el in loc: "Ia te uita! Pe acesta il bate soarele in cap! Poate il ameteste si, asa ametit, ii vine chef sa sara la harta cu vreun trecator... Si-atunci ma catar eu pe sufletul lui, ca pisica, si nu mai scapa el de mine!" isi spuse impielitatul.
Ingerasul se uita inainte: Mai aveau mult pana in orasel. Dar nu foarte mult...
Si atunci ingerasul se inhama la cotiga in locul omului, dar se vede ca pe la ei, in Rai, sunt portile mai mici iar de vin, nici nu poate fi vorba! De unde, deci, atata putere ca sa urneasca singur cotiga, bashca pepenii, bashca omul adormit printre pepenii reci?
-Stai sa-ti ajut! sari indatoritor Aghiuta.
-Nu trag cu tine-n jug! isi facu cruce mititelul celalalt.
-Pai eu trag pe partea mea, tu pe a ta, insista nepotul lui Scaraotchi cel smolit.
Ingerul se invoi atunci. Impreuna, cotiga se urni usor, ba chiar incepu sa mearga spre orasel. Ingerul pusese batistuta peste oiste, ca sa nu se murdareasca, dar dracovanul o agatase, din cealalta parte, cu codita cea lunga si tragea cu mainile in buzunare.
-Auzi? De ce vrei sa cari pepenii stia la oras? intreba, dupa o vreme, curios ca o baba, cel negru.
-Pentru ca asa vrea `Al de Sus, gasi iute o explicatie cel alb, mai mult ca sa inchida gura necuratului. Da` tu? Da` tu de ce impingi pe omul asta spre oras? se arata, la randul sau, curios, ingerul.
-Asa, de-al dracului, spuse nepotelul dracului cel mare.
"Daca-l las aici in pustietate, omului asta i se poate intampla ceva rau", se gandea ingerul. "Omul trebuie sa fie tare bolnav; daca moare aici fara impartasanie? Sau daca vin hotii si-i fac felul?", cugeta prapastios cel alb. "Asa, in oras, il va ajuta cineva... acolo sunt destui oameni cu frica lui Dumnezeu"
"In pustietatea asta nu are ce sa i se intample natafletului acesta de taran. Dar daca-l ducem in oras, tot ii fura vreunul un pepene, omul se infurie si face una nefacuta... si eu ce astept? Indata ma si catar pe sufletu` lui, ca iedera, sh-acolo raman! Unde mai pui ca si ingerasul o sa-si puna gheara-n gat cand o vedea ca, la oras, nimeni n-o sa-i dea ajutor omului lui, ca acolo toata lumea-i rea. Dincolo, in pustie, mai putea spera in bunatate, ca tot nu pea erau oameni pe-acolo, da` aici..."

Hurducait, in ciuda celor doi zburatori inhamati la teleguta, omul se trezi si se scula in capul oaselor.
"Cine dracu` m-o fi adus pana aici; doar nu m-oi fi imbatat?!" isi spuse el, frecandu-se la ochi. "Ce sa fac eu cu pepenii la oras? Orasu-i plin de bostana! Acolo, in drum, mai treceau boierii, seara pe racoare, si-mi cumparau... Doamne, pe unde umbli?" se uita taranul in sus. "

nu ni se spune daca drumul era pavat... dar inclin sa cred ca, daca nu era, acum e :)
#220305 (raspuns la: #220287) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In sfarsit - de alex andra la: 15/12/2007 09:59:55
(la: Loc pentru trollat)
un suflet prin pustietatea asta:) Ziceam ca bantui singura, ca o fantoma:))
#265686 (raspuns la: #265685) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
paparuz adrian - de latu la: 12/01/2008 14:17:57
(la: noi)
Ferestre neiluminate, lacrimi flambate, dispersia punctelor de reper si intrebari... Fara raspuns. Fara dorinta unui raspuns. Doar intrebari. Doar dorinta de a scapa din pustietate...

Interesanta - si lugubra totodata - tema. Poate ca un poet adevarat ar fi creat imagini. Poate ca imaginile ar fi fost stanjenitoare.
Poate ca-i mai bine c-ai tratat tu tema: Asa, ideea de fugit in lume are dublu impact, fiind mesaj si indemn totodata...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...