comentarii

putem vorbi


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
In comunism nu se putea vorbi - de jeniffer la: 02/09/2006 17:47:22
(la: Intrebari pentru atei)
In comunism nu se putea vorbi de o forma de ateism, ci mai mult de dictatura. Sincer, nu am auzit vorbindu-se depre ateism in acele timpuri, de aceea il consider recent.

Ateii au nevoie de a diferantia demonstratia de inchipuire si a numi adevar ceea ce se cunoaste, adevarul fiind acelasi pentru toti, deci un acord posibil. Mincam si iubim pentru ca ne place, este omenesc si multumim omul si natura. Momentele prin care poate trece un ateu sint aceleasi credinciosilor, doar ca explicatiile sint diferite, unele reale si unele inchipuite, nu ele schimba ceea ce este, fiind la fel pentru toti.

Ateismul este nou si dorinta de adevar, nu el schimba ceva in ceea ce traim (fiind la fel pentru toti) si cum s-ar fi putut altfel, sa spui ca ai credinta ca zeul si zmeul exista, atunci ca esti sigura ca nu si ca natura ne-a creat? Pentru intelegere se potriveste aceasta varianta si ea proteja de magia religiei, folosita inca si motiveaza in faptul ca stii ce esti si in ce consta viata.
#142859 (raspuns la: #142831) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
se putea sa lipseasca martie - de Intruder la: 04/10/2005 10:37:22
(la: va masturbati?)
se putea sa lipseasca martie din post???...am venit, am citit...
Daniel are dreptate: subiectul nu mi se pare mai tabu decat ''sexul oral''...
nedezmintindu-mi nick-ul, iau la puricat conferinta:

Honey zice:
O femei masturbata = o femeie fericita.
masturbata de cine sau cu ce?...mai bine: o femeie cu orgasme (multe!) = o femeie fericita.
scopul scuza mijloacele, deci (si) masturbarea e binevenita...

Lascar...
vrea nume real...pai daca-ti spune c-o cheama Vasilica Papandrache din Lehliu, ce castigi?

doctors zice:
Nu vad ce rau este in actul masturbarii,atata timp cat nu se depaseste o limita sau atata timp cat masturbarea nu inlocuieste activitatea sexuala asa-zisa "clasica",atata timp cat aceasta din urma este accesibila.
care-i limita?...una pe zi, pe saptamana, pe trimestru?...pe oraaaa!!!?...vreau sa stiu...:(

Yuki...
...de ce nu ai postat conferinta asta la Dr Love, ca pt asta era facut.
hehe, atunci era doar o simpla postare, nu o conferinta!...io zic ca sta bine unde sta...
s-avem loc toti...:)

gabi.boldis...a steady man...
chiar ca suntem niste animale...

rac...
Chiar in momentul asta, nu.
nici eu...mi-a confiscat intrusa webcam-ul...hehe, dar cate link-uri, cate link-uri...cata frunza, cata iarba...
ooops...totusi, la ce-i trebuie intrusei webcam-ul?????

Horia...
acum imi dau seama ca viata mea nu mai are sens.... atatea erectii care s-au dus pe apa sambetei:)))))
...si eu imi dau seama de asta...cred c-am sa ma spanzur pana la urma...cer niste sfoara de la Salvamont si sapun "Cheia"/ ca nu iubesc femeia/ de dor nebuna/ femeia bruna/ imi e totuna....

TeodoraPA...
Deci atentie mare la castraveti, morcovi si alte legume-fructe!!!
eeeeeiii, dar mai sunt: sticle, lumanari (cum a zis cineva...), mouse-uri, pixuri, deshtul proprietate personala (sau nu), lingura de lemn, telefonul mobil, telecomanda TV, dushul, periuta de dinti, uluca din gard, umbrela (inchisa, of course!...nici chiar asa!), schimbatorul de viteze, levierul...etc...
ca-n banc: la un penitenciar de femei, vine directorul si face un anunt: "fetelor, azi va dau 2 vesti: una buna si una rea...pe care v-o zic prima?"...fetele: ''pe cea buna intai!''..."ok, azi aveti la masa castraveti!"... "uraaaaaaa!...si vestea rea care este d-le director?"..."ei, vestea rea este ca toti castravetii vor fi taiati in felii!"...

Cassandra...
Oricum cred ca am reusit sa dam conferintei nota aia "stiintifica" de care atita avea nevoie. :) unde-i nota, ca n-o vaz!...:)

Paianjenul...
- Ori morcovul era fiert... ori gagica era... beton...
...sau gagica era prea fiarta si cu asta basta...
bolduieste, bolduieste...ceva, ceva tot ramane...:)))

muma padurii...
despre ce nu vorbim, nu exista! Lucru bun dealtfel, pentru ca am crescut fara inhibitii.
eu am crezut ca, din contra, de aici iau nastere inhibitiile...

popix...
la capitolul asta e drept, partea feminina e avantajata, avand solutii multiple...la barbati e mai monoton...
da, dar si mai la indemana si mai ieftin...:)

A_Carmen...
eu am intrebat ceva, si voi glumiti... ma rog, treaba voastra. dar, ia ganditi-va? e de luat in seama sau nu?
sincer: nu te asteptai si la "glume"?...a murit si capra ''vecinului'' (?!), conferinta cu sex oral e plina si ea de misto-uri, du-te si vezi...

mai ales acum, cand suntem convinsi ca nu ne vom intalni (doamne fereste!), nu putem vorbi virtual despre un subiect... atat de natural, pana la urma?
de ce "doamne fereste"?...e ceva putred in Danemarca?

maan...
pe tine nu te "puric" acum...mi-e frica sa nu ma demolezi...

Daniel...
da, povestea cu Maria Tereza este o gogoasa, dar pe la 14 ani am crezut-o cu toate ca-n Enciclopedie citisem ca nu-i asa...in Bucuresti era (mai este?) un cinematograf care avea un fel de frontispiciu reprezentand un basorelief cu Maria Tereza si calul...

Joe King...
Sa raspunda unul care se masturbeaza cu doua bete chinezesti ( de mincat ) sau o ea care se masturbeaza cu un aspirator. Dragut nu ?
aualeuuu, ce imaginatie ai!!!...dar chiar asa: sa raspunda!
Bai, lasati masturbarea, nu mai faceti click pe ea.
io nush ce dracu' are mouse-ul meu ca tot acolo se duce...eu il trag spre pool-ul cu istoria neamului romanesc, mouse-ul nu si nu!

maimuta...
am intrat la link-ul ala de care ai zis...2 ore n-am vazut nimic, am impresia ca de la eclipsa...:)

munteanu rodica...
exista pe lume si barbati , si dragoste, si conferinte care nu cer asa un consum mare de energie te fac doar sa gindesti
hai rodica, stiu ca ai si mintea deschisa...gandesti, gandesti dar pana cand o viata amara?

Ivy...
pai cum iti imaginezi tu ca se aseaza cafegii - chiar si asa virtual - la o discutie..de genul asta..hai sa mai povestim din tehnicile masturbarii....
he-heeeeee...eu am ocupat un loc in fata, peste vreo 2 luni vor fi locuri numai in picioare...
stau si eu si ma gindesc..daca ai o viata sexuala sanatoasa..cu partenerul atunci de ce sa mai fie nevoie si de asa ceva?
viata sexuala sanatoasa este si aia cand vine mangafaua de la Ploiesti, se arunca pe nevasta ca boul pe gramada de paie si-si face "datoria" 2 minute in pozitia misionarului
c-asa stie el din tata-n fiu, din mosi- stramosi...ce, nu-i sanatoasa?
proasta mimeaza ca regele nu-i gol si-si doreste-n taina un vibrator cat de ieftin...ar avea chiar posibilitate sa-l cumpere, nu-i un capat de tara, dar cum sa evadeze ea de la tigaia cu chiftele la un sex- shop?

zaraza...
nici pe tine nu te puric...am obosit cu mainile pe taste...:)


am o presimtire ca voi reveni...
Carmen, scuze ca m-am infiltrat prin conferinta ta...
Daca Dumnezeu ar putea vorbi (Clyde Herring) (1) - de Areal la: 02/07/2008 06:02:22
(la: POVESTIRI CU TALC( II))
- Tatal nostru care esti in ceruri..
- DA.
- Nu ma intrerupe, ma rog!
-DA, DAR M-AI CHEMAT.
- Te-am chemat? Eu nu te-am chemat, eu ma rog, "Tatal nostru care esti in ceruri.."
- VEZI? M-AI CHEMAT IARASI.
- Ce-am facut?
- M-AI CHEMAT. TU AI SPUS "TATAL NOSTRU CARE ESTI IN CERURI". IATA-MA! AICI SUNT. LA CE TE GANDESTI IN MINTEA TA ACUM?
- la nimic.am vrut doar sa spun o rugaciune. Eu totdeauna spun.. "Tatal nostru". Ma face sa ma simt bine dupa ce o spun ca si cand mi-am implinit o datorie.
- BINE, ATUNCI CONTINUA.
- Sfinteasca-se Numele Tau..
- STAI. CE VREI SA SPUI PRIN ACEASTA?
- Prin ce?
- PRIN "SFINTEASCA-SE NUMELE TAU"?
- Oh (surprins).. nu stiu ce inseamna.Cum as putea sa stiu? E doar o fraza din rugaciune. Apropo ce inseamna?
- ASTA INSEAMNA:ONORAT, SFANT, MINUNAT.
- Da, are sens. Niciodata nu m-am gandit la insemnatatea cuvantului "sfinteasca-se". "Vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant.."
- CREZI, INTRA-ADEVAR CE-AI SPUS?
- Desigur, de ce nu?
- CE FACI CU PRIVIRE LA ACEASTA?
- Ce fac? Nimic, presupun. Ma gandesc doar ca ar fi minunat daca tu ai avea control peste toate lucrurile aici pe pamant asa cum ai acolo in cer.
- AM EU CONTROL PESTE VIATA TA?
- Bine... merg la biserica.
- DAR NU ASTA TE-AM INTREBAT. CE POTI SA SPUI DESPRE POFTELE FIRII PAMANTESTI CU CARE TE LUPTI? CE FACI CU TEMPERAMENTUL TAU NERVOS? STII CA ACEASTA ESTE O PROBLEMA PENTRU TINE. SI AMINTESTE-TI CE FEL CE CARTI CITESTI, CE PROGRAME TV. URMARESTI?
- Opreste-te de a ma mai critica! Sunt la fel de bun ca si restul de mincinosi din biserica.
-SCUZA-MA, TE ROG, DAR EU CREDEAM CA TU TE ROGI CA VOIA MEA SA SE FACA. DACA ACEASTA AR FI SA SE INTAMPLE, ATUNCI VA TREBUI SA INCEAPA CU ACEI CARE SE ROAGA PENTRU EA, CU TINE.
- Bine, recunosc ca am ceva cusururi si pentru ca Tu ai mentinoat cateva, ma gandesc ca as mai putea numi si altele.
- CRED CA SI EU AS MAI PUTEA NUMI CATEVA.
- Nu m-am gandit prea mult la ele pana acum, dar intr-adevar mi-ar placea sa ma las de unele din ele. Si atunci as fi cu adevarat liber.
- BINE, ACUM ESTI PE DRUMUL CEL BUN. VOM LUCRA IMPREUNA - TU SI EU. MULTE BIRUINTE POT FI CASTIGATE. MA BUCUR DE TINE.
- Asculta, Doamne, trebuie sa termin aici. Rugaciunea asta mi-a luat mai mult timp ca de obicei. "Da-ne noua painea cea de toate zilele.."
- RUGACIUNEA ESTE UN LUCRU PERICULOS. POTI SFARSI PRIN A FI COMPLET SCHIMBAT, STII ASTA! ESTE CEEA CE EU DORESC CA TU SA ALEGI. TU M-AI CHEMAT SI IATA-MA, SUTN AICI. ACUM ESTE PREA TARZIU SA TE OPRESTI. CONTIUNA-TI URMATOAREA PARTE DE RUGA, MERGI MAI DEPARTE.

Sa-mi fie cu iertare... - de Alice la: 06/10/2003 01:38:41
(la: Anonimii fricosi...)
dar ce-i aia "curaj elementar de a se inscrie ca utilizator?"
Aici nu-i vorba de frica, te-nseli, cred eu. Amarnic!
Am putea vorbi despre cineva care-ti intra-n casa nepoftit si-ti deschide frigiderul, fara sa aiba bunul simt ELEMENTAR de a se recomanda. Macar asa, "la hoha", caci altfel cum sa-i spuni "pofta buna, Anonimule!"?
Existentialism - de ninel la: 12/11/2003 13:31:31
(la: Traim vremuri apocaliptice?)
Parerea mea este ca moravurile nu s-au schimbat de loc, ci doar au fost dezlantuite din incatusarea religiilor, in mare parte datorita avansarii cunoasterii (in special in vest). Mediatizarea dezlantuirii moravurilor are efect multiplicativ asupra imaginii pe care o avem despre fenomen. Cauza acestei schimbari este natura umana, ce constituie baza moravurilor, natura care este aceeasi de zeci de mii de ani. Doar stavilele au erodat, dar efectul a fost previzibil.

Oamenii inca se omoara intre ei si de cele mai multe ori are mai mult de a face cu trasaturi umane preistorice decat cu moravurile usoare ale unora. Avaritia, lipsa de toleranta, rigiditatea religioasa, diferentele etnice sunt cauzele majore ale conflictelor majore de pe pamant, si nu moravurile usoare.

Pe alta tema, dupa mine, progresul stiintific cel mai de seama este maparea genomului. Incet incetisor descoperim acum relatia dintre mutatiile genetice si bolile noastre cele mai temute. Mecanismul vietii pe Pamant este studiat si inteles in profunzime tot mai adanca. Importanta cuceririi universului este neglijabila in comparatie cu importanta cuceriri si intelegerii vietii de pe Pamant. Daca nu ne autodistrugem, omul va ajunge eventual la tinerete fara batranete.

Putem sa ne autodistrugem? Da. Care este probabilitatea? Mica dupa parerea mea. Ce putem noi sa facem sa reducem aceasta posibilitate? Nu mare lucru. Cutia Pandorei a fost deschisa si nimic nu o poate inchide la loc. Toate dansurile kabuki cu referire la reducerea arsenalurilor nucleare nu vor elimina niciodata TOATE armele nucleare, si, cel mai important, nu vor elimina faptul ca atomul poate fi manipulat de orisicare cu ceva finantze si materie cenusie.

Viziunea mea este ca eventual omul, un amestec de hardware (corp) si software (memoria si procesele de gandire), va elimina dependenta de partile de prisos (hardware) si va evolua inspre o forma ce foloseste commodity hardware (usor schimbabila si ieftina) pt sustinerea esentei omului (software). Atunci putem vorbi cu adevarat de tinerete fara batranete. Forma asta finala este asemenea formei omului din Matrix, dar si mai avansata, fara dependenta de un corp biologic. Un om nou va putea fi creat complet in software fara dependente de procese biologice. Pt unii, forma asta finala este apocalipsul sau mult timp dupa apocalips. Pt mine, asta ar fi apogeul evolutiei omului-maimuta.

La fel sau chiar mai important decat discutia despre moravuri si progrese stiintifice, sau capacitatea omenirii de autodistrugere, cred ca ar fi o discutie despre menirea noastra in univers. Care este telul nostru, al omenirii? Sa cucerim universul? Sa ne aflam originea? Sa supravietuim? Sa traim o viata cumpatata si morala cu speranta ca exista "afterlife"? Avem un tel ori conteaza daca avem unul? Ne determinam soarta singuri, ori soarta ne este determinata in mare parte sau chiar complet de gene si imprejurarile in care traim, ori poate chiar de forte extraterestre (fie Dumnezeu, Diavolul, un Matrix diabolesc, sau un laborant extraterestru ultrapotent, pubertin si dezinteresat)?
Fotografia digitala? - de Daniel Racovitan la: 13/11/2003 00:40:49
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Interesant, asta inseamna ca unde e inspiratie nu mai conteaza mijloacele... :)

In contextul "aparatelor", in cateva cuvinte, ce parere ai despre fotografia digitala?
In ultimii trei ani rezolutia digitalelor a ajuns de la 640kpixeli la 10megapixeli, deci ne putem astepta ca in 5-10 ani sa putem vorbi de o rivalitate reala intre clasic si digital.

In subietul [Despre fotografie] cineva punea problema daca fotografia pe film clasic va fi inlocuita de cea digitala, ramanand doar un "moft" scump...
#4105 (raspuns la: #4086) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
www=666 - de gabid la: 14/11/2003 01:14:32
(la: Traim vremuri apocaliptice?)
"Viziunea mea este ca eventual omul, un amestec de hardware (corp) si software (memoria si procesele de gandire), va elimina dependenta de partile de prisos (hardware) si va evolua inspre o forma ce foloseste commodity hardware (usor schimbabila si ieftina) pt sustinerea esentei omului (software). Atunci putem vorbi cu adevarat de tinerete fara batranete."

Sau poate tocmai asta va fi sfarsitul OMULUI avand in vedere traducerea lui www ca fiind cifra fiarei.
#4189 (raspuns la: #4071) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mineriade - de Dinu Lazar la: 16/11/2003 15:37:46
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Despre mineriade sau despre alte momente interesante ale istoriei recente de la noi cred ca abia in 2-3 generatii se va putea vorbi deschis...
Deci in cazuri de genul asta eu m-am descurcat asa si asa; la mineriada din iunie `90 nu eram in tzara, si daca as fi fost cred ca poate nu mai stateam de vorba aici; la un foarte bun prieten de al meu, fotograf in acea vreme la Romania Libera - si anume Mihai Popescu Stoenesti, au venit minerii drept acasa cu ecsiva sa caute negative de la mineriada si de la revolutie... omul s-a suit batut in masina si drept in Belgia a ajuns, fara escala, unde e si acum.
Cum au aflat cei din abatajul 345 din Lupeni unde statea conu` Stoienesti, mister pina acum...
La celelalte mineriade am incercat ori sa ma amestec ca un cameleon printre trecatori, ori chiar printre mineri, nebarbierit si imbracat cu o salopeta si un aparat Zorki pe care nu- duceam la ochi... sau cind nu mergea asa ma dadeam si eu fotograf de presa in spatele cordonului de jandarmi... dupa caz. Am scapat ieftin, nu am luat decit un baston pe spate, si nu am avut decit o rollcaseta de film disparuta din buzunar - ca de, trebuia sa vada ce poze fac cine trebuie.
Dar nu problema securitatii personale e importanta, ci efortul de a incerca sa vezi ce se intimpla de fapt, dincolo de ce vezi la prima impresie.
In astfel de cazuri un fotograf trebuie sa se gindeasca intii la ce asista; cine trage sforile; ce se intimpla si cine pierde si cine cistiga; cine sunt jucatorii din fata si cine cei din umbra.
In afara de asta, multimea reactioneaza absolut imprevizibil si e de ajuns un mic catalizator ca sa sara pe tine la distractie o gashca si sa vada daca se poate juca fotbal cu aparatul ala de 3000$; asta nu numai la mineriadele din Ro, dar la evenimentele de acum o decada din Los Angeles sau la orice manifestatie din lume s-au vazut lucruri cumplite, nu mai zic de iesirile de la meciuri de oriunde sau de momentul Tirgu Mures, ca sa nu dau decit citeva exemple. Apropo de acesta din urma, operatorii si fotografii se suisera la hotel la caldurica si filmau fara sa stie ce, ceea ce mie mi se pare o blasfemie, o lipsa de profesionalism totala; cel care a dat stirea cu ungurul batut care era roman de fapt ar fi trebuit sa se lase de meserie, si cind colo cred ca a fost premiat.
Asa ca e mult de discutat pe tema asta... esential insa este pentru un fotograf sa vada ce se intimpla pe ansamblu, lucru mai greu decit ar parea. Cele mai bune fotoreportaje din Vietnam sau de pe toate teatrele de razboi sau de la orice manifestatii le-au facut in general oameni care au inteles ce se intimpla si care si-au redat creativ parerea si starea si povestea cu aparatul foto...
In astfel de cazuri, este din pacate extrem de usor sa manipulezi. Sa transformi victima in erou si invers. Nu ma refer desigur la reportajele de la noi din presa, care reportaje nu prea au existat, si in continuare nu exista si care atunci cind sunt nu se pot compara cu ce se face in lume.
aaa...ca sa fie clar... numesc reportaj o poveste, o descriere facuta in imagini, cu inceput, cuprins si sfirsit.
La un eveniment e relativ simplu de facut o poza de exceptie, dar e infinit de greu sa povestesti ce este de fapt acolo.
Si se mai si poate ca ce faci sa nu convina sau sa nu placa sefilor si deci nu apare in veci... cam asa merg lucrurile de fapt...
Eu imaginile cu mineri de pe situl meu le-am facut ca un eseu de imagine; recunosc ca nu stiu ce s-a intimplat de fapt nici acum si ca nu aveam o parere clara despre ce se intimpla. Dar am cautat sa fac citeva poze care sa descrie pentru timp cite ceva...
#4448 (raspuns la: #4402) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cred ca daca l-at intreba pe - de admin la: 29/11/2003 10:10:24
(la: Buna dimineata intelepciune .....)
cred ca daca l-at intreba pe parintele Iulian, v-ar putea vorbi despre ce reteta a fericirii ne propunea Steinhardt :)
#5515 (raspuns la: #5512) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
evreii nu constituie o rasa,d - de karina la: 07/12/2003 00:53:22
(la: Evreii si o manie curioasa..)
evreii nu constituie o rasa,de altfel nici un alt popor nu poate constitui o rasa.
Exista rasele :alba,neagra,galbena si (se pare) rosie(indigenii,de fapt indienii de pe continentul american),astfel putem vorbi de rasism numai daca se intampla discriminari bazate pe culoare,pe rasa.Deci un antisemit nu este un rasist:)(fireste poate fi oricand si un rasist...)

Discriminarea bazata pe etnie sau nationalitate e cu totul altceva(aici intervine antisemitismul).

Personal ii admir pe evrei(desi nu sunt evreica).De ce?Stiu sa faca bani si sunt foarte uniti,se ajuta foarte mult intre ei.Si cred ca timpul reprosurilor mai mult sau mai putin justificate la adresa lor ca popor trebuie sa inceteze.Sa gandim un pic ca ei,sa ne scuturam de aburii orgoliului si sa invatam de la ei.Adica sa cautam sa fim si noi putin ca ei.Sunt convinsa ca am avea numai de castigat.Sau sa pun inversa intrebarea?La ce ne foloseste sa aruncam cu pietre?

S-a vorbit despre restituiri.Dreptul de proprietate da nastere la restituire atunci cand ai fost deposedat neintemeiat de ce era al tau.Si romanii au cerut restituirea a ceea ce in mod legal le-a apartinut.Evreii de ce nu ar face asta?Doar legea este egala pentru toti.

Nu vreau sa fiu inteleasa gresit.Ideea este ca asemenea discutii nu folosesc la nimic.Izbucnirile emotionale,de furie,de orgolii ranite etc,nu fac decat rau pentru ca intotdeauna acest popor,al evreilor, va sti sa scoata apa si din piatra seaca,calitate pe care ar trebui,concilianti devenind,sa ne o insusim.Asa vad eu lucrurile.
Din Romania Libera - de anita47 la: 17/12/2003 23:48:51
(la: 14 ani de la Revolutie)
La 14 ani de la revolutie, societatea romaneasca, desi directionata clar catre integrarea in sistemul de valori euroatlantic, nu-si gaseste echilibrul. Coruptia, birocratia excesiva, slabiciunile structurale ale statului de drept, economia de piata nefunctionala s.a.m.d. au ca efect un nivel de trai extrem de scazut pentru majoritatea populatiei. Nu numai ca nu putem vorbi de existenta unei clase mijlocii, dar milioane de oameni abia supravietuiesc de la o zi la alta, devenind total dependenti de diversele pomeni guvernamentale. Pomeni care deja si-au pierdut caracterul de protectie sociala a unor restranse categorii defavorizate din moment ce au devenit uzuale pe o scara atat de larga. In loc sa se creeze locuri de munca, sa se stabilizeze economia, sa se elimine "gaurile negre" si tunurile financiare, astfel incat sa ajungem a trai intr-o lume normala, unde omul obisnuit sa-si poata recapata demnitatea, sa poata trai decent din ceea ce castiga, nu din ceea ce "i se da", asistam la o perpetuare a starii de nesiguranta si, cel mai grav, nu vedem nici o raza de speranta. Societatea romaneasca este grav bolnava - boala se numeste anomie, nu dezvolt subiectul pentru ca am scris de nenumarate ori despre el -, iar cetateanul mediu vietuieste intr-o permanenta stare de nesiguranta, de frustrare tocmai din cauza faptului ca nu s-a cristalizat noul sistem de valori la care sa se poata raporta. De aceea constatam o crestere alarmanta a agresivitatii, a numarului de bolnavi psihic sau a apatiei ori a dorintei de a evada din acest mediu mocirlos catre alte zari.
Socul tranzitiei este cu atat mai grav cu cat sistemul comunist le-a inoculat timp de aproape o jumatate de secol cetatenilor credinta intr-un anume set de valori: cinste, egalitate, etica si echitate socialista s.a.m.d., in timp ce construia inegalitati flagrante intre marea masa a "oamenilor noi" si casta privilegiatilor. Acum respectiva casta a preluat fraiele puterii politico-economice, a jefuit economia, a calcat in picioare idealurile utopice in numele carora si-a marcat ascensiunea si a refuzat cu obstinatie sa reconstruiasca sistemul de valori specific unei societati normale. Inexistenta acestui sistem perpetueaza si accentueaza boala societatii romanesti. Tragedia este ca fortele politice nu par nicidecum interesate sa iasa din cercul vicios. Fie ca sunt incapabile de pasi radicali, fie ca, pur si simplu, nu vor pentru ca in aceasta stare de dezagregare sociala, de lipsa a competitiei valorilor se pot castiga marile averi. In consecinta, asistam la aceleasi dispute sterile, la aceeasi batalie pentru imagine, la aceleasi artificii menite sa ascunda lipsa de proiecte politice serioase, dar sa mascheze si lacomia funciara a celor care cu cat au mai mult cu atat vor mai mult. Nu-i de mirare ca in sondajele de opinie numarul nehotaratilor e urias, la fel cum este si numarul nemultumitilor. Si pentru ca vine anul electoral pericolele cresc exponential. Faptul ca se mizeaza doar pe imagine, pe manipularea opiniei publice prin tot felul de metode, fie grosiere, fie subtile, nu poate decat sa sporeasca probabilitatea unor surprize de proportii. Nu poti controla o societate instabila, frustrata, fara sperante, oricati batrani specialisti in diversiuni ai avea.
Este pacat ca nu putem incepe cu sperante de mai bine noul an. N-avem motive sa credem ca vom asista la schimbari fundamentale menite sa aduca Romania intr-o minima stare de normalitate. Fete noi nu sunt, iar cele deja cunoscute nu mai inspira incredere. Cei care au puterea sa schimbe in bine societatea nu vor s-o faca, iar cei care ar vrea nu pot. De fapt, ce sa mai doresti, ce sa mai speri cand pana si Regele Mihai a ajuns sa vina special de la Versoix pentru a-i inmana, din partea unei reviste mondene, premiul "Omul anului 2003" premierului Adrian Nastase?!

#6810 (raspuns la: #6802) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Josif C. Drãgan - de SB_one la: 20/12/2003 13:31:05
(la: Romani in strainatate)
Josif C. Drãgan:

Este cel mai bogat român, dar spune cã nu a stat niciodatã sã îsi numere banii. S-a stabilit încã din tinerete în Italia, a fost considerat, mult timp, apatrid, dar spune cã, în sufletul lui, nu a pãrãsit niciodatã România. Într-un interviu „Verde-n fatã” cu Marius Tucã, Josif Constantin Drãgan a explicat de ce se stie atât de putin despre el în tara natalã si cine ar fi, în opinia sa, „vinovatii”.

▪ Marius Tucã: Vã amintiti cum ati fãcut primul milion de dolari?
Josif Constantin Drãgan: Nu-mi amintesc pentru cã nu l-am numãrat, nu am stat sã numãr banii, ci am vrut sã stiu cã se realizeazã, ca o confirmare a succesului, a împlinirii datoriei muncii în societatea din care fac parte.
▪ Sunt corecte aprecierile si evaluãrile publicate?
Tot timpul s-a vorbit de bani, pentru mine nu a fost important sã am bani si sã-i folosesc pentru scopuri personale; am avut o viatã normalã si aspiratiile mele în acest domeniu au fost pe mãsurã. Bani, bani, bani, nu se vorbeste decât de bani.
Aprecierile au fost fãcute pe anumite criterii si ca atare si rezultatele au o valabilitate relativã pentru cã sunt din puncte de vedere diferite. Se vorbeste de bogãtia cuiva, într-o tarã, într-un moment în care problema de bazã este sãrãcia, o tarã unde oamenii sunt la limitã, dacã nu sub limita existentei, ajungând sã fim sãraci într-o tarã bogatã.
Despre afaceri
▪ Ce credeti cã face diferenta dintre dumneavoastrã si urmãtorii clasati în topul celor mai bogati români?
În primul rând, cred cã putem vorbi aici despre întinderea europeanã si nu numai a Grupului Multinational Drãgan, apoi despre soliditatea lui clãditã în aproape 60 de ani de existentã, care cred cã-i dau o dimensiune aparte în peisajul economic actual.
▪ Cu câti dintre românii din top 10 vã cunoasteti personal?
Îi cunosc personal doar pe câtiva dintre ei, pentru cã dezvoltarea Grupului Multinational Drãgan m-a tinut mult timp departe de tarã.
▪ Vã gânditi sã vã implicati în privatizarea companiilor de gaze din România?
Nu, pentru cã în privatizare s-a ajuns la o deformare a valorilor. Continuarea privatizãrii cu insistentã este o diminuare a propriilor capacitãti, fiind o declaratie de incapacitate. În 1996 am preluat de la stat o societate Petrom pe care-am dezvoltat-o si unde am devenit actionarul principal.
▪ Cum apreciati estimarea cã stocurile de gaze din tarã se vor epuiza pânã în 2005?
În aceastã perspectivã, dezvoltarea sectorului GPL (principalul obiectiv de activitate al grupului Butan Gas) devine o prioritate în România. Acest tip de „energie mobilã” este rezultatul unor resurse care nu se epuizeazã la fel de usor, constituind o alternativã viabilã si în viitor.
▪ Ati fost nevoit sã dati vreodatã spagã în România?
Eu nici nu cunosc cuvântul „spagã”, a trebuit sã întreb ce e spaga? Mi s-au cerut mici atentii, în diferite ocazii, pentru a mi se face anumite comisioane. Este o metodã total dezagreabilã si descalificantã, nu am apelat la ea si nici nu am încurajat, în tot ceea ce am fãcut, acest mijloc de a obtine avantaje de pozitie sau diverse facilitãti. Tot ceea ce am obtinut, de-a lungul vietii, este exclusiv rodul dedicãrii, intuitiei, pasiunii si muncii mele. Spun acestea rãspicat, cu toate cã, deseori, inexplicabil, am întâmpinat piedici în concretizarea unor initiative economice sau culturale, de altfel benefice pentru societatea româneascã.
▪Domeniile dumneavoastrã de afaceri sunt foarte variate. Cum se explicã diversitatea lor?
Am fost si sunt interesat de cât mai multe si diferite domenii. Am o imaginatie efervescentã si dorinta de a acoperi suprafete întinse de activitate. Omul este produsul societãtii si are o datorie fatã de ea: sã munceascã. Munca este o obligatie.
Asa am importat si exportat tesãturi si fibre din Italia în România pentru pânzele de avion din care se realizau aripile avioanelor la IAR Sibiu. Am gândit afaceri cu banalele, dar utilele mãturi. Am fãcut marketing în pietele de desfacere din Elvetia, Belgia si Anglia fãcând comert cu produse alimentare, am afaceri imobiliare... O afacere nu se naste decât dintr-o mare cunoastere a pietei si din dorinta de activitate.
Despre cartierul Josif C-tin Drãgan
▪ E adevãrat cã detineti o stradã în Italia?
Da, existã la Venetia o stradã care se numeste Calea Draga, unde de altfel si locuim, stradã care existã cu acest nume de prin 1600. E o purã întâmplare....
Dar în Grecia existã o localitate lângã Teba, Dragania, onoare pe care statul grec mi-a conferit-o pentru cã aici am creat prima zonã industrialã din Grecia.
▪ Domnule profesor, haideti sã revenim putin. Spuneti-mi si mie cum ati plecat din România.
Am plecat cu trenul... si cu bursa de studii pentru un an – de 6.000 de lire – oferitã de Guvernul italian, prin Institutul Italian de Culturã. Cu acesti bani îmi plãteam locuinta, întretinerea si câteodatã mici aventuri de tinerete. Îmi amintesc cã am cunoscut o cântãreatã la Biserica Greco-Catolicã de la Roma si îmi permiteam sã o invit câteodatã la cinematograf. Îmi completam bugetul cu 100 de lire lunar, tinând contabilitatea domnului Rossi, vânzãtor de alimente.
▪ Care este povestea cartierului Josif Constantin Drãgan din Lugoj?
Povestea cartierului ce-mi poartã numele, în Lugoj, este una extrem de simplã. Am primit o solicitare din partea municipalitãtii si a locuitorilor acelui cartier – unde se aflã, pozitionat si sediul Butan Gas International – de a contribui, financiar, la eliminarea datoriilor pe care oamenii din aceastã zonã a Lugojului le aveau cãtre regiile locale, respectiv întretinere, gaze si altele. La vremea când a fost fãcutã solicitarea, adicã anul 2000, suma pe care am alocat-o era destul de importantã. Astfel, am ajutat comunitatea respectivã si, drept recompensã, acestia au hotãrât ca acest cartier al Lugojului sã poarte numele meu. De altminteri, mai este o piatã, chiar în centrul orasului, pe care am reamenajat-o integral, contribuind cu aproape 200.000 de dolari, si care îmi poartã numele. Alãturi se aflã si Catedrala Greco-Catolicã „Coborârea Sfântului Spirit”, la repictarea cãreia am contribuit. Nu mai putin o creatie a mea, la care tin cu deosebire, este Universitatea Europeanã Drãgan, la Lugoj si Brasov, cetate a spiritului si mintii românesti, de talie europeanã si, de curând, acreditatã.
Clãdirea Universitãtii din Lugoj este opera unui arhitect din Timisoara, Radoslov, proiect care a fost premiat la Venetia si care a pãstrat multe dintre doleantele si indicatiile mele de a îmbina vechiul cu modernul, de a continua ideea de cetate medievalã, viitoare Cetate a Stiintei.
Despre politicã
▪ Care politician din România v-ar convinge sã îl votati?
Nu am fost niciodatã implicat în viata politicã. Acest lucru nu a fãcut si nu face parte dintre preocupãrile mele. Cred însã cã unul dintre politicienii cãruia i-as acorda, fãrã ezitare, votul meu ar fi unul care ar sesiza rolul pe care România l-ar putea ocupa, prin ceea ce reprezintã ca potential, în rândul natiunilor lumii.
▪ Ce simpatii politice aveti?
Nu am simpatii politice care sã mã determine sã apreciez, mai mult sau mai putin, un oarecare partid sau om politic. Am încercat, în toate contactele si relatiile avute cu politicienii români sau strãini, sã pun mai presus de toate interesele tãrii mele, fie ele economice sau de altã naturã. Asta apreciez la orice om politic sau formatiune de guvernãmânt.
▪ Ce credeti despre alianta PNL-PD?
Nu-mi exprim nici o opinie.
Despre investitiile în presa din România
▪ Cât de implicat sunteti în presa din România?
Implicat nu este cuvântul cel mai potrivit. Am fondat o serie de publicatii în România, si mã refer la cotidianul „Natiunea”, „Renasterea Bãnãteanã” din Timisoara, sãptãmânalul „Redesteptarea” din Lugoj, „Buletinul European”. De asemenea, am investit în televiziune si radio, având propriile posturi la Lugoj, anume Europa Nova. Editãm, la Bucuresti, în cadrul tipografiei „Fed Print”, diverse publicatii cu caracter cultural, ziare, reviste, carte si multe altele. O implicare de naturã pãrtinitoare, politicã sau de altã naturã, nu am avut si nu avem. Dar am considerat cã presa poate constitui, pentru spiritul românesc, letargic acum, un vehicul valabil prin care sã poatã deveni din nou treaz. De asemenea, aceste initiative legate de presã au potentat toate actiunile Fundatiei Europene Drãgan, contribuind la rãspândirea culturii si a românismului în tarã si în Europa. În plus, am contribuit si la configurarea postului de radio Vocea Basarabiei, din Moldova, pentru a da posibilitatea românilor de acolo sã se exprime alãturi de semenii lor din tara româneascã. Si, sincer, nu a fost usor sã se concretizeze acest lucru.
▪ Fundatia Europeanã Drãgan a editat „Istoria Literaturii Române” a lui Cãlinescu. Cum ajungea aceastã carte în România?
Neexistând în România de foarte multã vreme „Istoria Literaturii Române” a lui George Cãlinescu, aceastã fiind deja epuizatã, dar necesarã pentru cunoasterea mai de aproape a literaturii române, am considerat necesarã reeditarea sa în limba românã si în limba englezã. Aceastã carte am trimis-o în 135 de exemplare tuturor autoritãtilor, începând cu presedintele Ceausescu, iar apoi, profitând de organizarea unui Congres Cultural la Bucuresti, cu posibilitatea de a introduce orice publicatie, având autorizatia organizatorilor, am introdus 5.000 de exemplare nelegate, pentru a fi distribuite si folosite în scoli.
▪ Cum de unele dintre cãrtile dumneavoastrã ajungeau sã fie editate în România?
Diverse edituri, de exemplu Cartea Româneascã, primeau autorizatiile necesare de la sectia culturalã în raporturile cu strãinãtatea si astfel ajungeau sã fie editate în România cãrtile mele.
Despre pasiunea pentru istorie
▪ De unde pasiunea dumneavoastrã pentru istorie?
Nevoia proprie de a cunoaste ca român istoria neamului în care m-am nãscut, a Tãrii Românesti si a altora din Europa si din întreaga lume. Aceastã pasiune pentru cunoasterea istoriei era stimulatã de stabilirea mea în Italia, pe care o consider a doua patrie, si de faptul cã, 30 de ani dupã plecarea din România, nu am putut sã revin în tarã din cauza unui decret dat de Ana Pauker, în care se prevedea pierderea cetãteniei românilor care nu se întorceau în tarã în termen de 60 de zile. Am fost considerat mult timp apatrid.
▪ Ce credeti despre scandalul Holocaustului, declansat în urmã cu câteva luni la noi?
Cred cã este vorba despre lipsa de cunoastere a prim-ministrului nostru, care a adoptat atitudinea Asociatiei evreilor de a fi despãgubiti si care au transformat ideea de Holocaust într-o întreprindere de realizãri de beneficii condamnatã de însusi profesorul universitar Normal Finkelstein în lucrarea sa „The Holocaust Industry”, lucrare tradusã în multe tãri din lume. Nu a fost Holocaust în România.
▪ În opinia dumneavoastrã, ce înseamnã sã fii bun român?
Sã fii bun român înseamnã împlinirea datoriei de a-ti iubi propria tarã, sã-ti cinstesti neamul cu credintã, oriunde te-ai afla, si de a-ti îndeplini îndatorirea de a munci.
Despre maresalul Antonescu
▪ Se spune cã aveti un cult pentru maresalul Antonescu. De unde vi se trage aceastã admiratie?
Cum am mai spus, maresalul Antonescu este o figurã marcantã a istoriei, este eroul si martirul neamului românesc. În împrejurãri dramatice pentru tarã, a avut o comportare exemplarã, a fost animat de un înalt patriotism si spirit de sacrificiu. A purtat un rãzboi just de întregire a frontierelor, impus de vecini agresivi, si de apãrare a evreilor din România si din tãrile vecine, ocupate de nazisti, falsificându-le chiar cu pasapoarte plecarea, de la Constanta cãtre Palestina. Simt o profundã durere la nerecunoasterea acestor merite ale sale, ca si atunci când a fost acuzat, condamnat si ucis cu acceptul fostului rege Mihai. Pãcat cã, repet, din oportunism politic sau pentru obtinerea de avantaje pasagere, denigrãm un ROMÂN, fãcându-l dusman al tãrii.
▪ De ce românii stiu atât de putine lucruri despre „personajul” Josif C-tin Drãgan? V-ati ascuns vreodatã de presã?
Îmi doresc ca oamenii sã stie cât mai multe despre realizãrile mele, nu despre mine, dar nu refuz niciodatã sã mã fac cunoscut. Tot ceea ce am fãcut pentru tara mea, inclusiv lobby-ul fãcut pentru afirmarea valorilor sale în Europa si în lume, de exemplu statuia lui Antonescu, tipãrirea „Istoriei Literaturii Române” a lui Cãlinescu, Fundatia Europeanã Drãgan, Butan Gas-ul, Capul lui Decebal de la Orsova, cea mai mare sculpturã a lumii, înainte de statuile celor patru presedinti ai Americii de la Muntele Rushmore chiar, actele mele de mecenat, de caritate, de bunãvointã fatã de societatea româneascã au fost, în general, trecute cu vederea de mass-media româneascã sau au fost minimizate ca importantã.
▪ Cam câte interviuri acordati într-un an?
Destul de putine.
Despre familie
▪ Cât de des îsi vede familia cel mai bogat român?
Nouã ani, sotia mea a stat alãturi de mine zi de zi. Pãstrãm traditia si ideea de familie prin prezenta celor trei copii: Stefan Constantin de 4 ani si gemenii Alexandru Eugen si Tudor Sebastian de 2 ani, pentru care, de exemplu, masa de prânz este sfântã. Tot timpul suntem împreunã, îmi desfãsor viata alãturi de ei si sunt parte nelipsitã din viata mea, suport activ al acesteia.
Despre patriotism
▪ În anul 2003 al Europei mai existã patriotism?
Trebuie sã existe. E un sentiment firesc si o datorie de onoare, un sentiment care, din fericire, va exista chiar dacã, în timp, frontierele vor dispãrea.
▪ Cum ati caracteriza, în câteva cuvinte, profilul românului si cum ati caracteriza, în câteva cuvinte, România actualã?
Este împovãrat de greutãti si totusi optimist si încrezãtor într-un viitor mai bun. România zilelor noastre este încã marcatã de frisoanele tranzitiei. Este însã foarte atasatã idealurilor europene, pe care si le poate apropia prin integrarea în UE, proces care în nici un caz nu trebuie ratat.
▪ Ce-ati putea sã comentati legat de Revolutia din 1989?
În anul 1989 consider cã nu a avut loc o revolutie, ci o loviturã de stat pentru înlãturarea presedintelui Ceausescu si a regimului comunist, cu consecintele de rigoare. Istoria va demonstra ceea ce nu mai e de demonstrat: adevÃrul.
▪ Care este opinia dumneavoastrã legat de fenomenul globalizãrii?
Globalizarea a devenit fireascã.
▪ Ce v-a determinat si care au fost conditiile plecãrii din România?
Bursa de studii care mi-a oferit posibilitatea de a mã realiza cu succes.
▪ Ati reusit sã impuneti cultura româneascã prin ceea ce ati fãcut în Italia?
Cu prisosintã. Aceasta a fost una dintre principalele mele preocupãri. Am creat Fundatia Europeanã Drãgan, reprezentatã în marile capitale europene, am editat încã din anii ’50 „Buletinul European”, care apare si în zilele noastre, am înfiintat Editura Nagard, Universitatea Golden Age, Centrul European de Cercetãri Istorice de la Venetia si multe altele. Am fost considerat promotorul Europei Unite de astãzi.
▪ Cum ati încadra în istoria României miscarea legionarã?
O miscare politicã fireascã pentru epoca respectivã, de apãrare a intereselor nationale.
▪ Vã veti întoarce vreodatã definitiv în România?
Vã pot spune cã nu am pãrãsit niciodatã România, nici mãcar în perioada când am fost plecat din tarã. Am purtat-o mereu în suflet, cu atât mai mult acum, când mare parte a timpului meu se desfãsoarã în tarã, pot spune cã sunt, am fost, definitiv acasã. Pãmântul natal te atrage sã te întorci acolo unde ai fost zãmislit.
▪ Nu vã temeti cã fiii dumneavoastrã ar putea fi, la un moment dat, „striviti” de povara averii dumneavoastrã?
Povara aceasta se va împãrti si va deveni, probabil, „suportabilã”. Ideea bogãtiei nu o suport, e ceva extravagant si nu trebuie folositã ca atare de viitoarele generatii. Atât timp cât eu am o viatã normalã si copiii mei vor urma acelasi model: o mãsurã în toate.

Josif Constantin Drãgan
DATE PERSONALE:
Data si locul nasterii: 20 iunie 1917, Lugoj
STUDII:
1938: licentiat al Facultãtii de Drept, Universitatea din Bucuresti
- licentiat în Stiinte Economice si Politice, Universitatea din Roma
- doctor în Drept, Universitatea din Roma
AFACERI:
1941: se orienteazã spre domeniul petrolier, exportând petrol din România cãtre Italia
1948: formeazã societatea Butan Gas SA, care se ocupã cu îmbutelierea si distribuirea gazului
ALTE TITLURI:
1966-1976: Presedinte al
Federatiei Internationale de Marketing
1973: Membru al Camerei de Comert italo-române
Doctor Honoris Causa al Universitãtilor din Craiova si Timisoara
Cetãtean de onoare al oraselor Lugoj si Cluj-Napoca si al comunei Spãtaru (judetul Buzãu)
IMPLICARE ÎN ÎNVÃTÃMÂNTUL ROMÂNESC:
1967: Ia fiintã, în Italia, Fundatia Europeanã Drãgan
1990: Înfiinteazã, la Bucuresti, „Drãgan European Business School”
1991: Pune bazele, la Lugoj, Universitãtii Europene Drãgan
VOLUME PUBLICATE:
1985: The World Mission of the International Marketing Federation
1987-1989: Geoclimate and History
1995: Bazele Cognitive ale Cercetãrilor de Marketing (în colaborare cu prof. M.C. Demetrescu)
1976: Istoria milenarã a tracilor
1985: Imperiul milenar al Daciei
1996: Istoria românilor
1996: Adevãrata istorie a românilor

Nu am pãrãsit niciodatã România, nici mãcar când am fost plecat din tarã.
Nu am stat niciodatã sã numãr banii.
În privatizare s-a ajuns la o deformare a valorilor.
Am fãcut afaceri cu mãturi.
La Venetia locuim pe Calea Dragan.
Evreii au transformat ideea de Holocaust într-o întreprindere de realizãri si beneficii.
Am fost considerat promotorul Europei Unite de azi.
Am o viatã normalã si o mãsurã în toate.

Note:


#7014 (raspuns la: #6999) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
potrivit - de karina la: 20/12/2003 18:15:29
(la: Deontologia reporterului, sau fapta penala?)
legii penale romane,lasarea fara ajutor constituie infractiune,iar calitatea de jurnalist nu inlatura raspunderea penala sub nici un temei.

mi-a placut insa punctul de vedere foarte bine detaliat al lui zabriski si la fel ca el consider ca nimic nu justifica lasarea unui om sa moara,nici chiar regula neinterventiei in desfasurarea lucrurilor.Sa nu convertim gazetarul intr-un robot care reda masinal senzationalul...pentru ca atat timp cat ii este permis sa comenteze,cu atat mai mult,atunci cand imprejurarile o cer,el trebuie sa actioneze.
Inteleg insa ca jurnalistului in cauza i s-a parut ceva extraordinar sa imortalizezi...moartea,ceea ce a si cautat,cu pretul unei vieti.Intrebarea care se pune este urmatoarea:la ce foloseste?suntem de acord ca progresul stiintei cere sacrificii,pe care intr-un limbaj specific le-am numi experimente.Utilitatea in acest caz,este indiscutabila,pentru ca stiinta nu imagineaza si nu se joaca,ea are nevoie de date reale,dar in cazul de fata?la ce ajuta concret sa filmezi chinul dinaintea mortii si moartea insasi?cum ar ajuta asta umanitatea?s-a facut doar pentru tiraj?!atunci,putem vorbi despre o deturnare voita sau inconstienta a scopului pe care mass-media il are in societate.

Personal,nu pot gasi nici o justificare pentru conduita reporterului respectiv,iar convingerea mea este ca,din punct de vedere strict mercantil,publicitatea,cu toate consecintele ei,ar fi fost mult ,mai mare daca reporterul, filmind starea grava,ar fi apelat medicii,incercind sa salveze.In felul asta,mass-media ar castiga un plus de incredere,nefiind doar observatorul rece si distant al unor evenimente care fac parte din Viata.
UN MANIFEST AL FOTOGRAFIEI ROMANESTI - de Dinu Lazar la: 04/01/2004 11:57:07
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Domnul Voicu Bojan, membru al grupului 7zile, lanseaza un gind care poate fi un manifest al fotografiei romanesti; citeva reactii ale unor importanti fotografi romani se pot deja citi la www.fotografu.ro/ratzushca.
Iata tema de discutii propusa de domnul Bojan:
====================================

Doua lucruri doar se pot spune despre acest personaj care, uneori, îi face copiii mai sensibili sa lacrimeze - 1. ca pe ratusca cea urâta n-o iubeste nimeni pentru ca 'iese din rând' si nu seamana cu celelalte ratuste, deci este urâta si 2. ca tocmai urâtenia este cea care contine în subsidiar promisiunea recunoasterii ei ca fiind de fapt o gratioasa lebada. Asta e si speranta mea secreta cu fotografiile care îmi plac nespus doar mie, fara sa stiu prea bine de ce, si pe care le arat în dreapta si-n stânga, doar-doar voi citi într-o zi pe chipul cuiva amestecul acela de vaga invidie bine învelita într-un entuziasm potolit care sa duca la recunoasterea 'lebedei' mele fotografice, 'urâta' pâna atunci de toata lumea si acum brusc metamorfozata în 'frumoasa'. O întrebare mai serioasa sta în spatele acestui joc: în ce consta frumusetea sau nefrumusetea unei fotografii, într-o brusca forma de îndragostire fara vreo explicatie logica,sau în discursul inteligibil care se ascunde dincolo de ea? Avem de-a face cu un mecanism irational, sau cu unul rational? Iubim imaginea aparent pura, sau iubim povestea înscrisa cu litere nevazute pe dosul ei? Vorbim aici de 'obiectul' fotografie, neînsotit si neîngradit de cuvintele, pe care le banuim ca paraziteaza orice imagine. Oare succesul unei fotografii fara titlu sau explicatii auxiliare sa depinda de descifrarea unui sens, mai precis acelasi sens detinut de fotograful-martor, care printr-o privire aidoma unei cautaturi interzise prin gaura cheii a furat lumii un dreptunghi oarecare? Cred ca inteligibilul unei imagini fotografice se compune dintr-un discurs plus o stare, ori chiar daca stratul conotativ se poate exfolia si citi într-o masura mai mare sau mai mica,
starea de gratie în care s-a aflat cel care a privit mai întâi si care vine acum sa le arate si celor care n-au fost acolo, ramâne tarâmul fermecat rezervat exclusiv celui ce l-a dezvirginat printr-o simpla privire. Putem dar vorbi de singuratatea adamica a celui ce vede ca si cum ar vedea pentru întâia oara totul, asta ma rog, pâna în ziua când japonezii vor inventa aparatul digital care va transmite 'la pachet' o data cu imaginea fotografica si starea aceea de gratie, cele mai ascunse gânduri, adierea vântului, temperatura, umiditatea atmosferica etc.
Revenind pe pamânt, ce ne facem asadar cu fotografiile pe care le iubim cu încapatânare, dar care nu plac nimanui? Putem vorbi infinit despre o bucata de drum ca cea pe care v-o propun vederii ca despre un mic interval care contine ADN-ul tuturor calatoriilor, al trecerilor si petrecerilor de pe lumea asta. E într-un fel ocolul pamântului luat la misto. Nu se agata de nimic, nu începe si nu se termina, nu promite nici o tinta, e semiotica pura - semnificatul se lipeste de semnificant ca marca de scrisoare fara sa lase loc vreunui rest interpretabil. Seamana întrucâtva cu palma aceea pe care am primit-o odata absolut din senin de la un tip când am coborât din troleu si care m-a lasat fara replica pentru ca n-a fost însotita de nici o explicatie. Omul a coborât, m-a privit drept în ochi, mi-a dat o palma sanatoasa, cu elan, de mi-a mutat falca, s-a întors si a plecat fara vreun cuvintel. Pe undeva sunt constient ca fotografia asta nu e frumoasa, lumina e plata, cerul nu are nimic de spus, zapada nu e spectaculoasa si exuberanta, ci subtire si nesatioasa ca o felie de pâine unsa cu un strat atât de subtire de unt încât trebuie sa mesteci mult si sa te concentrezi foarte serios ca sa-i ghicesti gustul ocultat. Un asemenea drum nu promite mari
aventuri, e prielnic doar unui strain - xenos, cel delocalizat care trece mereu, asemeni lui Isus în drum spre Emaus. Si împotriva tuturor argumentelor posibile, iubesc mult aceasta fotografie care ma exprima pentru ca în taina stiu ca starea mea de gratie de atunci era într-un rar echilibru cu tot ceea ce se vedea prin vizorul aparatului, ca într-o împacare spectaculoasa si definitiva cu lumea. E vorba aici de un inexplicabil foarte personal care se preface progresiv în inefabil, în ceva usor si fara corp ca frumoasa din poveste, în ceva atât de rarefiat si subtire, încât nici nu are rost sa ne apucam sa vorbim despre el.
#7590 (raspuns la: #7547) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Alice, nu te cunosc, dar din - de My la: 08/01/2004 08:05:42
(la: Point et…à la ligne!)
Alice, nu te cunosc, dar din ce am citit pâna acum am avut impresia ca tu daca nu ai probleme, îti creezi.

Despre un rahat, lumea va spune ca pute, iar despre un trandafir, ca miroase frumos. Degeaba te revoltezi ca lumea spune ca rahatul pute, vorbele nu influenteaza mirosul. Asta e, poate tie nu-ti pute, esti fericit, altora le-a putit pâna când au trebuit sa schimbe cartierul. Nu vad de ce consideri anormal ca un om sa relateze ca s-a mutat din cauza unui rahat care putea.

Mai am si impresia ca te crezi vreun factor decizional prinvind viata altora, care nu te priveste:

uitand ca, ceva timp in urma, cand ati parasit-o, ALES-ati sa nu va mai pese.

Nu e treaba ta ce de ce le pasa în continuare emigrantilor.
DOR - de (anonim) la: 30/01/2004 09:16:45
(la: Romani in strainatate)
oriunde in lume te duci iti va fi dor de viata si de trecutul tau.
indiferent de ceea ce faci ori nu faci, istoria o ai in sufletul tau.
nu poti sa fugi nicaeri, ptr ca este in tine.
patriotism, realitate, viata mai buna, iubire de tara, cale mai usoara? raspunsul ar fi libertate. unii stiu ce sa faca cu ea altii au impresia ca stiu ce sa faca, iar restul nu au habar de ea. unii o percep intre straini, altii in tara, altii nu inteleg...
tot ce vreau sa spun este ca de vorbit putem vorbi (din placerea de a vorbi), cu practica stam cam rau.
atita timp cit exista speranta, exista viata, exita bucurii, exista durere, exista noroc, exista...
Cartarescu - de core la: 05/02/2004 13:50:12
(la: Literatura postdecembrista?)
clar. merita premiul nobel fara discutie. pentru viziune si stil, pentru imaginarul narativ, pentru stapanirea magistrala a limbajului, pentru originalitate si, nu in ultimul rand, pentru felul cum re-creaza romania intr-un univers literar suprarealist si impresionist, cu mesaj social inclus. curios cum transforma lucid toate influentele de lectura intr-un rau curgator in alta matca...il ador pur si simplu, i-as da toate premiile de pe lume daca i-ar folosi la ceva.
pe de alta parte, mai cred ca romania ii prieste creator.

si, da, putem vorbi despre o literatura post-decembrista, chiar daca e mai mult post-moderna, dar cu sanse reale de evolutie calitativa. in special pustanii crescuti de Cartarescu promit cel mai mult..
Raceala - de (anonim) la: 11/02/2004 07:06:35
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
hei, sotul meu e neamt si nu are nici un pic de raceala in suflet. Dimpotriva, e foarte sentimentalsi vesel. Pot sa-i spun tot ce am pe suflet si sa ma ascund la pieptul lui cand imi este greu. N-as generaliza si n-as recomanda nimanui sa-si aleaga sotul sau sa respinga o natie dupa clisee. Se spune despre finlandezi ca nu prea le place sa vorbeasca. Credeti ca nu exista nici o latina casatorita fericit cu vreun
finlandez?
Insa totul e o chestie de imagine. Unele statistici sustin chiar ca, de exemplu, nemtii fac de mult mai multe ori dragoste intr-un an decat spaniolii si alti latini inruditi cu noi. Dar cine ar crede asta ?

Afirmatia cum ca doua persoane de rase diferite nu se pot intelege perfect miroase a rasism. Ce inseamna cultura pentru tine? Vrei sa spui ca, in afara de antichitate, cultura romana are mult de a face cu cea italiana? Ma gandesc la cate natii ne-au influentat pe noi. Poate ca suntem mai aproape de turci si de greci? Poate suntem putin rusi?
Nu zic, ne intelegem bine cu italienii, avem fata de anumite lucruri aceleasi sentimente si asa se poate naste foarte repede o prietenie. Insa chiar putem vorbi despre orice? Chiar putem sa exprimam tot ce gandim in italiana la fel ca in romana? De ce mai pastram limba cand suntem in strainatate daca am putea sa ne exprimama la fel de bine in "straineasca" chiar si fata de romani?
Voi visati in romana sau in alta limba?

#9430 (raspuns la: #8533) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu sunt scuze, ci argumente - de belazur la: 25/02/2004 09:24:34
(la: Care este viitorul Republicii Moldova?)
Ai invocat rezultatele algerilor pentru a justifica afirmatia cu "instrainarea". Or, ti-am aratat ca nu e bun argumentul: sunt in jur de 3 mln. (sau 4, 3 mln, conform ultimului recensamant) de cetateni ai RM, dintre care si transnitreni, si da, 700.000 au votat cu comunistii. De restul nu vorbesti? Sau restul nu conteaza ca personalitati? Argumentul "votului comunist" nu are nici o relevanta aici. Putem vorbi de "instrainare", pentru ca e o problema, dar atata timp cat nu avem niste date precise privind numarul celor care se declara romani, nu poti vorbi de intreaga Basarabie ca despre un "popor zombat" (mai ales ca poporul e unul - toti sunt romani, chiar daca nu constientizeaza acest lucru).

In plus, si problema asta e discutabila. Orice populatie din oricare zona cuprinde si elemente mai putin active politic sau chiar inconstiente. Si tocmai de asta te intrebam cati voteaza cu PRM-ul in Romania...

Si, n-am zis ca RM e "tara", dimpotriva, cred ca nu are nici un viitor. Singura sansa pentru ca romanii din Basarabaia sa nu fie exterminati sau rusificati definitiv e ca Basarabia sa se reuneasca cu Romania.
#10558 (raspuns la: #10553) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu e chiar asa. - de dada1 la: 04/03/2004 08:57:41
(la: "Muzica, mp3" sau "Asa cum nu fur sampania din supermarket...")
In primul rand vreau sa-ti spun ca a ta comparatie intre muzica si vinul "cu buli" este deplasata. Adica io ar trebui sa inteleg ca daca un cd original cu pink floyd (asta fiind sampania) ii scump, ar trebui sa-mi pun pofta in cui si sa nu mai indraznesc sa ma dedau la delicatesuri care nu-i de buzunarul meu? Si, prin urmare, sa ma multumesc cu poshirca mea nationala, adica vali vijelie - valoarea mea si imparatu' guta? Ca atatia bani am?


Daniele, Daniele, ai comis-o si cu fraza "Dar muzica pe CD/casete nu e un produs de stricta necesitate, deci nu putem vorbi de specula. E prea scump CD-ul pentru mine? Asta e, nu il cumpar."
Cum adica muzica nu e un produs de stricta necesitate? Iti dai seama ce faci? Sau ce zici? Pai merg mai departe pe firu logic si deduc: pai nici literatura nu e importanta, ca nu crapi de foame daca nu citesti Joyce.

Si stii ceva? Daca io am anumite preferinte muzicale, cand aud ca a aparut un album nou cu trupa X il caut repede pe net, manata in primul rand de curiozitate. iar daca e intr-adevar o valoare, in momentul in care gasesc originalul si am si bani sa-l cumpar, o fac. Dar la un salariu ca-n romanica, sa dai 15 euroi pe un cd e o adevarata nebunie. In plus, imediat ce faci nebunia asta, nu se poate sa nu regreti ca n-ai cumparat albumul Y. Sau Z. Iar alti 15 euroi nu mai ai de un'sa scoti, oricat te-ai screme.

Da', dupe cate spui matale, danutzule, las' sa cumpere tot manelistii posesori de mertane sidiurile originale (cu manele si dance, bineinteles, ca altfel de muzici nu are cautare, deci sa nu se mai produca!), iar ailalti sa crape de ciuda ca ei si-au pierdut vremea prin biblioteci universitare, in loc sa mearga la produs in turcia sau italia.

Ooooof, viata mea... de bugetar!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...